Subiect la obiectul Anatomia Omului.

1. 26. Cecul și apendicele vermiform - structură, topografie, raporturi cu peritoneul, rol
funcțional, variante de poziție.
Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv. Are funcție motorie accentuată, funcția
digestivă secundară și de reabsorbție a apei și sărurilor minerale. Lungimea de 1.2-1.8m.
Variațiile de lungime sunt specifice pentru colonul transvers și sigmoid. Deosebim megacolon
(dilatație enormă) și dolicocolon (alungire exagerată). Forma intestinului este de litera U.
Subdiviziuni: cecul cu apendicele vermiform, colonul ascendent, colonul transvers, colonul
descdendent, colonul sigmoid, rectul care se termină cu anusul.
Cecul
Porțiunea inițială a intestinului gros, situat în fosa iliacă dreaptă.
Structura
În structura valvei ileocecale intră o lamă centrală, care aparține i.s., și o lamă externă, care
aparține cecului. În constituția lor se află o tunică mucoasă, una submucoasă și una musculară
formată din fibre circulare.
Topografie
Este alcătuit din fund, corp și tenii. Lungimea este de 7-8 cm, diametrul de 6-7 cm.
Comunicarea dintre ileon și intestinul gros este reprezentată de ostiumul ileal, labia ileocolică
(superioară) și labia ileocecală (inferioară, ileocecală).
Raporturi cu peritoneul
Este acoperit de peritoneu pe toată întinderea sa. Uneori are un mezou. Este menținut în poziția
sa prin două ligamente: parietocolic (superior)și altul inferior. Trecând de pe ileon pe colon,
peritoneul formează două plici peritoneale - una superioară și alta inferioară, care delimitează
două fosete: cecală superioară (iliocecală) și cecală inferioară (ileoapendiculară). La fel se mai
determină și o fosetă retrocecală.
Variante de poziție
Pozițiile sunt foarte variabile, însă în 70-80% de cazuri este așezat în fosa iliacă dreaptă. În 1-2%
de cazuri, se întâlnește poziția înaltă. Poziția joască (pelviană) a cecului se întâlnește în 20-30%
de cazuri. Cecul mai poate fi situat și în alte regiuni ale abdomenului.
Apendicele vermiform
Tub cilindric, detașat din porțiunea fundică a cecului. Situat în fosa iliacă dreaptă.
Structura
Deosebim 4 tunici constitutive asemănătoare cu ale colonului, mucoasa formează tonsila
abdominală. La vârful apendicelui tunica musculară este mai subțire, fiind cauza celor mai
frecvente perforații.

2. Topografie
Lungimea de 6-12 cm (poate ajunge și la 20-23 cm), diametru de 4-8 mm. Are o porțiune scurtă
fixată la cec și o porțiune lungă mobilă. Ultima este fixată de porțiunea terminală a ileonului
printr mezoapendice. La femei, uneori, se determină ligamentul apendiculovasculoovarian.
Raporturi cu peritoneul
În cazurile când cecul în raport cu peritoneul este mezoperitoneal, apendicele poate fi localizat
retroperitoneal. Uneori poate fi amplasat sub ficat sau în micul bazin. Punctul de origine este
totdeauna același și se găsește la 2-3 cm inferior de deschiderea ileonului în cec.
Variante de poziție
Poziția depinde de poziția cecului. Deosebim următoarele poziții: apendicele descendent (42%
de cazuri), apendicele lateral (26% de cazuri), apendicele medial (17% de cazuri), apendicele
ascendent retrocecal sau prececal(13% de cazuri).
Cunoașterea pozițiilor are o mare importanță din punct de vedere al semiologiei apendicitei și al
explorării punctelor dureroase apendiculare, precum și la determinarea inciziilor și a tehnicii
operatorii în apendectomie.