Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Reforma şi contrareforma

10,723 views

Published on

lectie istorie

Published in: Education
  • Dating direct: ♥♥♥ http://bit.ly/2ZDZFYj ♥♥♥
       Reply 
    Are you sure you want to  Yes  No
    Your message goes here
  • Sex in your area is here: ❶❶❶ http://bit.ly/2ZDZFYj ❶❶❶
       Reply 
    Are you sure you want to  Yes  No
    Your message goes here
  • Be the first to like this

Reforma şi contrareforma

  1. 1. 1 REFORMA ŞI CONTRAREFORMA. RĂZBOAIELE RELIGIOASE Reformă = mişcare socio-politică şi ideologică de la începutul secolului al XVI- lea îndreptată împotriva Bisericii catolice, a cărei principală consecinţă a fost desprinderea din cadrul său a bisericilor reformate sau protestante. I.Cauzele Reformei: a) religioase - bogăţia excesivă a preoţilor care uitaseră de smerenia şi simplitatea cerute de preceptele creştine - cumpărarea şi vinderea funcţiilor bisericeşti - vânzarea indulgenţelor - viaţa scandaloasă a unor papi (Alexandru VI Borgia ) Indulgenţă = document ce conţine textul rugăciunilor care trebuia spus pentru a obţine iertarea totală sau parţială a păcatelor, pe care Biserica catolică o acorda credincioşilor în schimbul unei sume de bani. b) economico-sociale - taxele mari către Biserică - acumularea şi folosirea proprietăţilor de pământ în mod neonest de către clerul catolic - burghezia dorea o biserică mai săracă, simplificarea ceremonialului religios şi un calendar cu mai puţine sărbători c) culturale - apariţia noilor curente – Renaşterea şi umanismul – care cultivau încrederea în forţele creatoare ale omului şi care au zdruncinat credinţa în dogmeleBisericii; -tipărirea cărţilor în limbile naţionale II. Precursorii Reformei : a)John Wyclif b)Jan Hus - John Wyclif ( 1328-1384 ) preot şi profesorla Universitatea din Oxford , a criticat abuzurile Bisericii catolice şi a susţinut că aceasta nu are rol de intermediar între D-zeu şi credincioşi. - Jan Hus ( 1371-1415 ) , profesorde teologie la Universitatea din Praga , a criticat clerul catolic şi i-a îndemnat pe credincioşi să nu se mai supună acestuia. A fost excomunicat şi ars pe rug. III. Reformatorii Reforma luterană La începutul secolului 16 , în Germania opoziţia faţă de clerul catolic era generalizată la nivelul tuturor categoriilor sociale . Martin Luther ( 1483-1546 ) , doctorîn teologie , a fost iniţiatorul reformei în Germania. În 1517 , ridicându-se împotriva imoralităţii clerului , a publicat la Wittenberg „ Cele 95 de teze împotriva indulgenţelor ” în care îşi
  2. 2. 2 exprimă opoziţia faţă de vânzarea de indulgenţe şi arată necesitatea reformei religioase.Ideea de bază a reformei lui Luther era mântuirea prin credinţă în sensul că omul putea să intre în legătură cu D-zeu fără mijlocirea Bisericii, prin citirea Bibliei . Reforma lui Luther susţinea crearea unei Biserici noi , pusă sub autoritatea puterii laice , cu un ceremonial simplificat , reducerea numărului de sacramente ( s-au menţinut doar botezul , spovedania şi împărtăşania ) , slujba să fie ţinută în limba vorbită . Adepţii reformei s-au separat de biserica din Roma şi au trecut la confiscarea bunurilor bisericii . În anul 1555 împăratul german Carol Quintul catolic , a cedat în cele din urmă în favoarea protestanţilor şi a recunoscutoficial , prin pacea de la Augsburg existenţa a două religii : protestantă şi catolică , fiecare principat urmând să preia religia principelui care-l conducea. Luteranismul s-a răspândit în Germania , Ungaria, Boemia , Finlanda , Olanda , Peninsula Scandinavă . Reforma zwingliană Are la bază ideile preotului Ulrich Zwingli ( 1484-1531 ) , iniţiatorul reformei religioase în Elveţia , expuse la Zürich în „ Cele67 de teze ” : comunicarea directă dintre D-zeu şi supuşi , conducerea Bisericii de către autoritatea laică , înlăturarea ierarhiei ecleziastice , confiscarea bunurilor Bisericii. Unele cantoane elveţiene au trecut la înfăptuirea reformei ( 1523-1525 ). Între cantoanele reformate şi cele catolice s-a ajuns la conflict . Confruntarea a avut loc la Kappel ( 1531 ) , reformaţii au fost învinşi dar prin Pacea de la Kappel s-a stabilit că fiecare canton este liber să-şi aleagă religia pe care o doreşte . A fosto reformă cu caracter local , preluată de unele cantoane elveţiene. Calvinismul Bazele calvinismului au fostpuse de JeanCalvin ( 1509-1564 ) originar din Franţa. Stabilit la Geneva , Calvin a publicat „ Aşezământulreligiei creştine” ( 1536 ) şi „ Despre predestinarea eternă a lui D-zeu ”( 1552 ) unde îşi expune teoria predestinării divine potrivit căreia omul este predestinat de D- zeu la mântuire sau chinul veşnic , de care se putea scăpaprin pocăinţă , supunere şi muncă . Organizarea noii biserici , expusă în „ Ordonanţeleecleziastice” ( 1541 ) este simplă. Biserica calvină este condusăde pastori aleşi dintre credincioşi , diaconii şi consistoriu , format din pastorişi laici. Calvinismul s-a răspândit rapid în Marea Britanie , Franţa , Suedia, Ţările de Jos , Europa Centrală şi de Est , influenţănd mişcarea hughenotă din Franţa şi anglicanismul.
  3. 3. 3 Anglicanismul Regele Henric VIII ( 1509-1546 ) a luat măsuri pentru limitarea influenţei papei în Anglia : În 1534 , Parlamentul a votat „ Actul de supremaţie ” prin care biserica era scoasăde sub autoritatea papei. Regele s-a proclamat şeful bisericii din Anglia şi a confiscat pământurile acesteia . În 1564, în „ Cele 39 de articole ” a fost fixată doctrina Bisericii anglicane preluând idei calvine. IV. Contrareforma Contrareforma sau reforma catolică a fostmişcarea iniţiată de Papă cu sprijinul monarhilor catolici din Spania şi Imperiul Habsburgic , împotriva Reformei. Între 1545-1563 Conciliul de la Trento ( Italia ) convocatde către Papa Paul al III –lea a luat măsuri pentru : - oprirea răspândirii protestantismului -înnoirea Bisericii Catolice -combaterea abuzurilor şi corupţiei - impunerea unei discipline severe clerului catolic -Pentru preîntâmpinarea răspândirii ideilor Reformei , catolicii au creat CongregaţiaIndexului , care avea ca scop examinarea tuturor scrierilor cu caracter religios sau laic şi alcătuirea unor liste în 1543 cu cele interzise catolicilor, numite Index. -Un alt mijloc de luptă împătriva Reformei a fost Inchiziţia . Inchiziţie= Instituţie a Bisericii apusene, creată în 1183 pentru pedepsirea ereticilor şi a celor ostili catolicismului -crearea de noi ordine religioase care să combată protestantismul -1540 s-a constituit Ordinul iezuiţilor ( Companialui Iisus ) condus de nobilul spaniol Ignatio de Loyola ( 1491-1556 ) aprobatde papa Paul al III –lea ce lupta împotriva reformei şi ereziilor prin propagarea catolicismului . Acţiunile întreprinse de Biserica Catolică în cadrul Contrareformei au readus la catolicism Polonia, parţial Ungaria, sudul Germaniei . V. Urmările Reformei. - a slăbit unitatea creştinătăţii occidentale, dar şi a creştinătăţii în general - a determinat apariţia a numeroase conflicte între protestanţi şi catolici a) Reforma populară Preotul Thomas Münzer ( cca. 1490- 1525 ) , în „Predica adresată principilor” critica abuzurile nobililor şi clericilor ce trebuiau înlăturaţi prin violenţă pentru a creea o nouă societate. El a îmbrăcat într-o formă religioasă propriile concepţii social- politice ce exprimau dorinţa constituirii unei societăţi,
  4. 4. 4 bazată pe egalitate socială şi comunitatea bunurilor , a creării unei împărăţii pământeşti numită „ împărăţia lui D-zeu ” . Războiul ţărănesc din Germania s-a declanşat pe fondul nemulţumirilor provocatede obligaţiile feudale apăsătoare , sub impulsul ideilor reformatorilor populari în frunte cu Thomas Münzer . În luna iunie 1524 au izbucnit primele mişcări ţărăneşti în comitatul Stürhlingen de unde s-a răspândit în Suabia ,Würtemberg , Franconia , Thuringia. În primăvara lui 1525 răscoala a cuprins întreg centrul şi sud-vestul Germaniei . Martie 1525 a fost întocmit programul răsculaţilor „ Cele 12 articole de la Memmingen ”. În mai 1525 , participarea orăşenilor şi a unor cavaleri la răscoală a adus modificări programului răscoalei , reformulat în „ Programul de la Heilbronn ”care prevedea secularizarea averilor mănăstireşti , centralizarea statului şi unificarea legislaţiei , desfiinţarea vămilor interne, răscumpărarea obligaţiilor feudale ale ţăranilor. Cele mai ample confruntări au avut loc în Thuringia , unde se aflau centrul mişcării ( oraşul Mühlhausen) şi tabăra militară a răsculaţilor ( oraşul Frankenhausen ). În a doua jumătate a lunii mai 1525 prin intervenţia principilor germani şi în special a principelui Filip de Hessa , războiul ţărănesc german a fost înfrânt , iar Thomas Münzer a fost prins şi executat. Mişcările ţăranilor s-au transformat într-un adevărat război ţărănesc prin amploarea acţiunilor , organizarea răsculaţilor şi revendicările acestora. b) Războaiele religioase din Franţa Între 1562-1598 în Franţa au avut loc războaie religioase declanşate de rivalitatea dintre : hughenoţi ( protestanţi ) conduşide familia Chatillon aliată cu prinţii de Bourbon ( ce doreau tronul ) susţinuţi de Anglia şi Germania şi catolici, conduşide familia de Guise , sprijinită de Spania catolică . 23/ 24 august 1572 are loc masacrul din „ Noaptea Sfântului Bartolomeu”pus la cale de ducele de Guise , când au fostasasinaţi mii de hughenoţi. Henric IV de Bourbon ( 1589-1610 ) a pus capăt războaielor religioase .În 1598 , prin Edictul de la Nantes , se recunoştea hughenoţilor libertatea religioasă şi dreptul de a-şi practica cultul.
  5. 5. 5 REFORMA ÎN TRANSILVANIA I. Situaţia Transilvanieiîn secolulal XVI-lea: a) Situaţia politică Transilvanieiîn secolulal XVI-lea După cucerirea Ungariei de către turci în 1541, Transilvania, Banatul, Crişana Sătmaru şi Maramureşul s-au organizat într-un principat autonom sub suzeranitatea otomană. În 1552 Banatul şi o parte din Crişana au fosttransformate în paşalâc. Teritoriile româneşti amintite au rămas în această situaţie un secolşi jumătate. b) Situaţia religioasă Transilvanieiîn secolulal XVI-lea: Până ca Ungaria să fie cucerită de turci, Transilvania era stăpânită de maghiari. În timpul acestei stăpâniri magiare, în Transilvania are loc o mare propagandă catolică printre românii din aceste ţinuturi, susţinută de regii maghiari şi de papii de la Roma. Încă din secolul al XII-lea au fostloate măsuri de limitare şi chiar desfiinţare a organizării bisericeşti a populaţiei româneşti autohtone. Printre acestea amintim: interzicerea ortodocşilorde a săvârşii slujbele bisericeşti şi de a zidi biserici, expulzarea din Banat a preoţilor ortodocşicu familiile lor, imposibilitatea de a deţine proprietăţi şi titluri nobiliare, dacă nu făceau parte din Biserica Romano-Catolică; înlocuirea instituţiilor ortodoxe cu altele catolice. În ciuda acestor măsuri, românii ortodocşiau rămas fideli Bisericii lor, nesocotind toate dispoziţiile papilor şi regilor maghiari. Odată cu transformarea Transilvaniei în principat autonom aflat sub suzeranitate otomană, propaganda catolică a încetat.
  6. 6. II. Răspândirea luteranismului şi calvinismului în Transilvania: Generalităţi Luteranismul Calvinismul a)căi de pătrundere A pătruns în Transilvania prin intermediul negustorilor saşi care aveau legături cu marile centre comerciale din Europa centrală şi apuseană, fie prin intermediul tinerilor saşi reîntorşi de la studii din Germania. A pătruns în Transilvania prin intermediul nobililor şi principilor maghiari care au şi susţinut-o. b) populaţia adeptă Saşii Maghiarii ,secuii. c) centre de răspândire Sibiu , Braşov Cluj-Napoca d) susţinători Ioan Honterus din Braşov Gaspar Heltai e) modalităţi de propagandă Tipărirea de cărţi religioase luterane în limba română. La Sibiu, în 1544, apare prima carte luterană în limba română: Catehismul luteran – ce cuprindea învăţătura de credinţă a lui Luther. ▪ au organizat aşazisele „sinoade” calvine care au luat măsuri pentru calvinizarea românilor; ▪ au numit „episcopi” calvini dintre români; ▪au tipărit cărţi de învăţătură calvină ▪au înfiinţat şcoli calvine -se predicea doar după Sfânta Scriptură -catehizarea tineretul după „Catehismul calvinesc” -desfiinţarea obiceiurilor de la botez, cununie şi înmormântare - înlăturarea cinstirii icoanelor şi a Sfintei Cruci f) recunoaştere oficială În anul 1550, luteranismul a fostrecunoscut ca religie oficială. Calvinismul a fost recunoscutca religie oficială în anul 1564.
  7. 7. 7 1.Răspândirea luteranismului în Transilvania la începutul secoluluila XVI- lea. Ideile luterane au fost aduse în Transilvania fie de negustorii saşi care aveau legături cu marile centre comerciale din Europa centrală şi apuseană, fie prin intermediul tinerilor saşi reîntorşi de la studii din Germania Ca urmare a acestui fapt, saşii au devenit adepţi ai luteranismului. Ei au adus primele tipografii la Sibiu şi Brasov – cela mai importante centre de răspândire a luteranismului – căutând prin topărirea de cărţi luterane în limba română să răspândeascăînvăţătura lor. Cel mai mare susţinător al reformei luterane printre saşii din Transilvania a fost învăţatul Ioan Honterus din Braşov. Acesta a editat scrierile lui Luther în tipografia sa de la Braşov. Tipărirea de cărţi religioase luterane în limba română a cunoscutuna din principalele modalităţi de propagandăluterană. La Sibiu, în 1544, apare prima carte luterană în limba română: Catehismulluteran – ce cuprindea învăţătura de credinţă a lui Luther. În anul 1550, luteranismul a fostrecunoscut ca religie oficială. 2. Răspândirea calvinismului în Transilvania. Ideile calvine au avut succes mai ales în rândurile nobilimii şi principilor maghiari care au şi susţinut-o. Principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, primise doctrina calvină şi alături de el marea nobilime care alcătuia Dieta ţării. Aceştia încearcă să impună calvinismul în Transilvania şi în acest sens vor lua numeroase măsuri. Prin urmare, calvinismul găseşte adepţii prin rândurile ungurilor şi saşilor din Transilvania. Centrul de răspândire a calvinismului în Transilvania a fostoraşul Cluj-Napoca, iar cel mai de seamă propagator a fostpredicatorul Gaspar Heltai. În 1556, Dieta ţării şi principele Ioan Sigismund Zápolya au desfiinţat Episcopia romano-catolică de la Alba- Iulia, luându-i averile, iar pe preoţi şi pe călugări alungându-i. Înceta astfel propaganda catolică, însă începea o nouă propagandă, cea calvină. Pentru impunerea noii învăţături calvine, urmaşii principelui Ioan Sigismund Zápolya – Gabriel Bethlen şi Gheorghe Rakoczy – au luat numeroase măsuri: ▪ au organizat aşazisele „sinoade” calvine care au luat măsuri pentru calvinizarea românilor; ▪ au numit „episcopi” calvini dintre români; ▪au tipărit cărţi de învăţătură calvină, cea mai importantă fiind „Catehismul calvinesc”, tipărit în 1642; ▪au înfiinţat şcoli calvine ce pregăteau învăţători calvini care să răspândească doctrina lor; ▪ au limitat activitatea mitropoliţilor ortodocşi, obligându-i: să predice doar după Sfânta Scriptură, fără Sfânta Tradiţie, să catehizeze tineretul numai după
  8. 8. 8 „Catehismul calvinesc”, să desfiinţeze obiceiurile de la botez, cununie şi înmormântare, să înlăture cinstirea icoanelor şi a Sfintei Cruci. Calvinismul a fost recunoscutca religie oficială în anul 1564, propaganda lui continuând până în 1699, când Transilvania trece sub suzeranitate habsburgică. 3. Răspândirea unitarianismului în Transilvania. Pe lângă cele 2 mari ramuri ale reformei protestante, în Transilvania, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, sunt receptate o serie de curente radicale, dintre care unitarianismul merita o menţiune aparte. Persecutaţi pretutindeni din cauza dogmelor sale (apropiate de arianism), aici găsesc un loc propice. În a doua jumătate a sec. al XVI-lea, situaţia confesională din Transilvania era destul de complexă. Saşii, în marea lor majoritate erau luterani. Cea mai mare parte a ungurilor şi secuii erau calvini. O minoritate maghiară a rămas catolică, iar o alta a îmbrăţişat ideile unitariene. Marea majoritate a populaţiei însă, alcătuită de români era ortodoxă. Regimul de toleranţă religioasă din Transilvania, unic la acea dată, a conferit libertate de cult aşa numitor „religii recepte” ale naţiunilor privilegiate: catolicism, luteranism, calvinism, unitarianism. Ortodoxia nu se bucura de un tratament egal, nefiind o religie recunoscută (receptă), ci doar tolerată.
  9. 9. 9 MANIFESTĂRI ALE ABSOLUTISMULUI MONARHIC Monarhia Absolută (Instaurată în secolul 16 )este acea formă de guvernare în care regele deţine puterea absolută de esenţă divină , ceea ce îi permite să se identifice cu statul însuşi şi să conducăca suveran absolut.( Ludovic XIV : Statul sunt eu ! ) Atributiile (puterile monarhului absolut)  emite legile  conducearmata  numeşte miniştrii  decidea în chestiuni de politică externă declarând război şi încheind tratate  numeşte funcţionarii statului  era judecătorul suprem  stabilea impozitele  este conducatorulbisericii (Anglia) Succesiunea la tron avea la bază principiul ereditar. Instituţiile monarhiei absolute Consiliul regelui Prezidat de rege , era format din apropiaţi ai acestuia , consilieri ce se bucurau de numeroase privilegii ( scutiri de taxe, funcţii ). Cu timpul acest consiliu a fostîmpărţit pe secţiuni. 1.Consiliulde stat , format din miniştrii de stat, dezbătea cele mai importante probleme ale statului . 2.Consiliulde corespondenţă , avea ca atribuţii redactarea actelor oficiale , corespondenţaregelui. 3. Consiliul de finanţe , rezolva problemele financiare. 4. Consiliul de justiţie Adunarea Stărilorprivilegiate ( State Generale , Parlamente , Cortesuri ) a fost menţinută dar importanţa ei a scăzut , fiind convocată tot mai rar , deoarece regele nu mai avea nevoie de sprijinul acesteia pentru a guverna.
  10. 10. 10 Răspândire Absolutismul monarhic cunoaşte cea mai mare dezvoltare la sfârşitul secolului XVI în ţări precum:  Anglia in timpul Elisabetei Tudor (1558 - 1603)  Spania in timpul lui Filip al II-lea (1556 –1598)  Franta in timpul lui Ludovic al XIV-lea (1643 - 1715).  Rusia în timpul lui Petru cel Mare ( 1682-1725). Franţa Pregătită de domnia autoritară a lui Ludovic XI , monarhia absolută a fost instituită în timpul lui CarolVIII ( 1483-1498 ) şi s-a consolidat în timpul lui Ludovic XII ( 1498-1515 ) atingând apogeul în secolul 16 în timpul lui Francisc I ( 1515-1547 ) şi Henric II ( 1547-1559 ). La începutul celei de a doua jumătăţi a secolului 16 accentuarea monarhiei absolute a generat nemulţumiri păturilor sociale. Înfrângerea francezilor în războiul contra habsburgilor a dus la scăderea prestigiului internaţional al Franţei iar minoratele sau incapacitatea fiului lui Henric II, Francisc II ( 1559-1560) , Carol IX ( 1560-1574 ), Henric III ( 1574-1581 ) a uşurat declanşarea crizei autorităţii regale. Opoziţia faţă de absolutism s-a manifestat sub veşmântul religios al luptei dintre catolici şi calvinişti ( hughenoţi ). Punctul culminant al războaielor civile l-a constituit „ Noaptea Sf. Bartolomeu ” ( 1572 ) cănd au fost atacaţi circa 30.000 de hughenoţi la Paris. Moartea lui Henric III , lipsit de moştenitori a ridicat o gravă problemă politică şi religioasă deoarece Henric IV ( 1589-1619 ) era calvinist şi conducătoral hughenoţilor.Prin acţiuni militare şi printr-o politică de tranzacţii şi concesii Henric al IV-lea a izbutit în perioada 1589-1598 să aducă la supunere pe cei care i se împotriveau . Conflictului confesional dintre catolici şi calvinişti i s-a pus capăt prin Edictul de la Nantes (1591). Războiul cu Spania , declanşat în 1595 a luat sfârşit prin încheierea păcii de la Vervins ( 1598 ) şi retragerea trupelor spaniole. Anul 1598 marca astfel încheierea păcii interne şi externe. După moartea lui Henric IV , profitând de minoratul fiului său Ludovic XIII , marea nobilime şi Stările Generale au încercat din nou să îngrădească absolutismul regal .Stările Generale au fostdizolvate prin lege. Ele n-au mai fost convocatetimp de 175 ani până în 1789 ceea ce reflectă că deşi exista ca instituţie nu mai deţineau nici un rol politic. Absolutismul s-a consolidat în timpul cardinalului de Richelieu care în calitatea sa de şef al Consiliului regal a concentrat treptat în mâinile sale conducerea ţării. Regele i-a cedat conducerea , astfel încât Ludovic XIII domnea iar cardinalul de Richelieu conducea.Progresele politice interne şi externe a
  11. 11. 11 monarhiei absolute franceze din cel de-al doilea sfert a secolului 17 a generat lărgirea aparatului birocratic şi militar ce a agravat opoziţia faţă de absolutism. Anglia Monarhia absolută s-a format la hotarul secolului 15-16 în condiţiile unor profunde mutaţii economice , sociale şi politice . Henric VII urcat pe tron în 1485 făcea parte din familia Tudorşi colateral din Dinastia Lancaster prin căsătoria cu Elisabeta de York . El şi-a îndreptat eforturile spre instaurarea ordinii în ţără şi spre consolidarea economică , socială şi politică a Angliei .Henric VII a convocatParlamentul o singură dată . În primele decenii ale domniei lui Henric VIII ( 1509-1547 ) conducerea a fost exercitată de către cardinalul Thomas Wesley. Pentru a-şi asigura sprijinul politic şi religios , Henric VIII a convocatde mai multe ori Parlamentul. El a fost proclamat în 1531 drept şef suprem al Bisericii Angliei iar prin Actul de Supremaţie din 1534 votat de Parlament , Biserica a fostsubordonatăstatului iar regele a ajuns şeful Bisericii engleze. În timpul lui Eduard VI , fiul minor al lui Henric VIII , conducereaera asigurată de protectorul regatului , Eduard Seymon, apoi de John Dudley . Tronul a revenit fiicei din prima căsătorie a lui Henric VIII, Maria Tudor , o catolică intrasigentă . La moartea acesteia , tronul i-a revenit celei de-a doua fiice a regelui Henric VIII , Elisabeta I ( 1558-1603 )care prin acţiunile ei a transformat Anglia într-o mare putere . Cu sprijinul noii nobilimi şi orăşenilor , prin încurajarea comerţului , a adus prosperitate ţării.În 1588 , prin învingerea „ Invincibilei Armada ”( flota spaniolă ) a reuşit să pună bazele Imperiului colonial englez . IacobI ( 1603-1625 ) şi Carol I ( 1625-1649 ) , din dinastia Stuard prin modul absolutist de conducere a statului fără convocarea Parlamentului , au declanşat Războil civil din 1642. Rusia Consolidarea monarhiei feudale centralizate s-a realizat în Rusia în timpul domniei lui Ivan IV ( 1533-1584 ) .El a micşorat puterea pe care o deţineau în stat marii boieri , luându-le slujbele şi privilegiile. A numit în posturile de conducătoriai celor mai importante provincii ale Rusiei reprezentanţi ai micii boierimi.În problemele politice se consultă cu Adunarea Generală a reprezentanţilor clerului , boierimii , negustorilor şi meşteşugarilor .Pentru a-şi afirma şi mai mult autoritatea şi-a luat titlul de ţar ( împărat ) . Marea boierime , lovită în interesele sale prin aceste măsuri l-a poreclit „ cel groaznic ” .În timpul domniei lui Ivan IV s-a dezvoltat mult viaţa economică în Rusia. În urma victoriilor câştigate împotriva tătarilor , au fost alipite la Rusia teritoriile de pe ţărmul fluviilor Volga foarte bune pentru agricultură .Negustorii
  12. 12. 12 ruşii călători pe apă şi pe uscat spre Caucaz şi Asia Centrală . Colonizarea Siberiei Apusene a adus mari băgăţii Rusiei. În ultimii ani ai domniei , Ivan IV , sprijinit de mica boierime şi negustorii dornici să obţină ieşire la Marea Baltică, a participat la Războiul Livonian ( 1558-1583 ) . Deşi a obţinut unele succeseeste nevoit să încheie pace din cauza greutăţilor economice şi militare şi trădării marii boierimi. Rusia pierde Livonia în favoarea Poloniei şi Lituaniei. La sfârşitul secolului 16 în Rusia s-au purtat lupte pentru tron care au dus la o stare de anarhie.În acelaşi timp s-a înrăutăţit situaţia maselor populare în special a ţărănimii , datorită intensificării expolatării feudale.Au avut loc răscoale ale ţărănimii şi orăşenilor săraci. Situaţia Rusiei s-a agravat când panii polonezi aliaţi cu suedezii au pătruns pe teritoriul ei , ocupând Moscova şi Novgorodul . Masele populare au pornit lupta de eliberare împotriva cotropitorilor lor. Sub conducerea cneazului Pajarski şi a orăşeanului Minin. Au reuşit să elibereze Moscova( 1612 ) şi să alunge trupele străine salvând independenţa statului. A fost ales ca ţar boierul Mihail Romanov ( 1613 ) încheindu-se astfel şi luptele pentru tron. Peste câţiva ani , Rusia a încheiat pace cu Polonia şi Suedia, cedându-le mai multe teritorii.În prima jumătate a secolului 17 au apărut în Rusia manufacturile , s-a dezvoltat comerţul interior , s-au întărit legăturile comerciale cu ţările din Apusul Europei , în special cu Olanda şi Anglia. Clasa dominantă , atrasă de câştigurile pe care le putea obţine din vânzarea produselor agricole , a înăsprit exploatarea iobagilor , numărul zilelor de muncă a crescut, s-a interzis prin lege mutarea ţăranilor de pe o moşie pe alta. În aceste condiţii având nevoie de puterea centrală pentru apărarea intereselor sale , boierimea a sprijinit absolutismul monarhic , care se va consolida în rusia în decursul secolului 17.
  13. 13. 13 RĂZBOIUL DE 30 DE ANI Războiul de 30 de ani a avut loc între 1618-1648 prelungindu-se până în 1660 în Spania. Cauze : 1. Religioase :Pacea de la Augsburg şi războaiele din secolul 16 au divizat Europa din punct de vedere religios, protestanţii confruntându-se cu acţiunile habsburgilor de impunere a catolicismului. 2. Politice : au adus în opoziţie nu numai statele catolice cu cele protestante ci şi statele catolice între ele, tendinţele hegemonice ale Imperiului Habsburgic intrând în conflict cu interesele politice ale Franţei . 3. Economice : interesele comerciale în bazinul Mării Baltice au adus în conflict statele nordice Suedia, Danemarca , Olanda , Anglia. Taberele implicate în război Imperiului Habsburgic aliat cu Spania pe de o parte, principatele protestante din Imperiului Habsburgic , Suedia, Danemarca , Olanda , Anglia, Franţa de cealaltă parte. Desfăşurarea războiului Conflictul debutează în interiorul Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană sub forma unui război religios , devine un război inter-german şi se transformă rapid într-un conflict pan european. Războiul a fost declanşat oficial în 1618 printr-un gest protestatar al unor funcţionari imperiali cehi de confesionalitate protestantă , la adresa autorităţii austriece. Franţa, interesată în numele politicii bazată pe raţiunea de stat , a căutat să-şi consolideze graniţele naturale în direcţia Rin , preîntâmpinând realizarea în jurul Austriei a unui imperiu german puternic , fapt ce ar fi dus la o vecinătate cu 2 adversari incomozi ( habsburgii, spaniolii şi austriecii ). În consecinţă , Franţa catolică , prin Richelieu, nu va ezita , în scopul menţinerii fărămiţării interne a Imperiului German, să încheie alianţe cu principii protestanţi nu pe criterii religioase , ci împotriva Austriei şi aliaţilor ei catolici. Din cauza problemelor interne în relaţia cu hughenoţii ( asediul cetăţii la Rochelle, 1628 ), Franţa a căutat să păstreze iniţial o atitudine de neintervenţie directă în plan militar. Intrarea în război a Danemarcei ( aliată cu Anglia şi Olanda ) şi apoia Suediei , susţinută financiar simbolic de Franţa ( 1635 ) constituie noi etape de desfăşurare a lui . Pentru regele suedez Gustav Adolf , de exemplu , intrarea în conflict are naţiuni nu numai religioase ci şi politico-teritoriale. Solidaritatea protestantă îi servea unor raţiuni de stat : consolidarea dominaţiei în bazinul Mării Baltice şi controlul gurilor Oderului.
  14. 14. 14 Armata suedeză , după o prestaţie spectaculoasăîn spaţiul germanic, va fi înfrântă ( 1634 ) de austrieci. Victoria habsburgilor asupra aliaţilor Franţei şi alternativa realizării obiectivelor Vienei l-au determinat pe Richelieu să intervină decisiv în plan militar. Victoria francezilor la Lens ( 1648 ) asupra imperialilor pune capăt ostilităţilor militare. Semnarea tratatului de pace a fosto victorie diplomatică a cardinalului Mazarin. Aplicarea prevederilor Păcii Westfalice va fi garantată de Franţa şi Suedia. Urmările războiului -Principalul obiectiv al Franţei , acela de a împiedica pe habsburgii austrieci de a crea un stat puternic a fost realizat . -Imperiul German era în continuare divizat iar autoritatea împăratului habsburgic mai mult formală . -Se reconfirmă diversitatea confesională. -Principilor germani li se recunoştea deplin autonomia internă şi externă. - Franţa nu a atins graniţa Rinului ( obiectiv strategic ) dar câştiga unele puncte importante inclusiv Alsacia. - Olandei i se recunoştea de către Spania deplina independenţă - în cadrul conflictului s-au afirmat noi puteri militare ( Brandenburg –Prusia, Bavaria, Saxonia ) - Pacea Westfalicănu a pus capăt ostilităţilor din Europa. Războiul a contunuat între Franţa şi Spania habsburgică încă un deceniu. - în 1659 , Spania înfrântă încheie Pacea din Pirinei care pune capăt hegemoniei spaniole şi deschide perspectivele ca Franţa să înceapă ea însăşi o politică de hegemonie europeană - unele zone , în spaţiul germanic protestant , au fost aproapedepopulate , agricultura ruinată iar comerţul a decăzut - în consecinţă , procesulde acumulare bănească şi cel de formare a burgheziei au fost întârziate - spaţiul german îşi va reveni după catastrofa războiului de 30 de ani abia în jurul anilor 1750
  15. 15. 15 RĂZBOIUL DE 30 DE ANI 1. Cauzele războiului - a început ca un conflict religios , de felul celor din Franţa sau din Ţările de Jos , numai că a luat proporţii internaţionale , întinzându-se din Danemarca până în Transilvania - aceasta a fost cu putinţă din 2 motive : 1. calviniştii din Cehia , care nu voiau să se lase conduşide germani , formau un grup influent în politică şi economia ţării lor. 2. a apărut problema Mării Baltice. -în regiunea Balticii, puterea dominantă la începutul secolului XVII era Danemarca, de care Norvegia nu era încă despărţită. - Suedia deţinea Finlanda şi Estonia .Cu forţa ei militară , sub conducerea tânărului rege Gustav Adolf , a închis pentru 100 de ani ieşirea la mare a Rusiei. A respins pe poloni de pe o fâşie întinsă a ţărmului baltic. - domnia lui Gustav Adolf ( 1611-1632 ) a avut drept consecinţă construirea unui stat puternic prin reforme legislative şi militare , prin stimularea economiei şi a culturii, prin dezvoltarea marinei comerciale. - interese de negoţ în bazinul Balticii nu aveau numai statele germane din nord şi oraşele hanseatice Hanburg, Lubeck, Danzig ( Gdansk ) ci şi Anglia ,Olanda , chiar Spania. 2. Desfăşurareaconflictelor - a început în 1618 la Praga prin aruncarea pe fereastră a doi dregători imperiali - revolta a fost înăbuşită de trupele lui Ferdinand al II-lea - bătălia de la Muntele Alb ( 1620 ) a fost urmată de o represiune sângeroasă , de confiscarea averilor nobilimii , de convertirea cu sila la catolicism - urmârindu-şi planurile de a slăbi puterea împăratului , Anglia, Olanda şi Franţa s-au străduit , cu bani şi diplomaţie , să provoace, în nordul Germaniei o intervenţie daneză , repede învinsă , apoi una suedeză - Gustav Adolf moare în lupta de la Lutzen , dar şi duşmanul său Wallenstein , care-şi formase o armată de mercenari , va fi ucis din ordinul împăratului - ca şi Mihai Viteazul, Wallenstein a căzut victimă habsburgilor , ostili oricărei politici independente în zona pe care o dominau - din 1635 intră în luptă şi Frana care-i avea în faţă pe spanioli atât în sud cât şi în nord, în Flandra - ea trimite trupe în Germania , dar şi ajutoare băneşti în Portugalia şi Catalonia , focare de revoltă împotriva Spaniei
  16. 16. 16 3. Urmările războiului - în Germania, formarea naţiunii a întârziat faţă de alte părţi ale apusului Europei , deoarece existau vreo 400-500 state mari şi mici,adeseori foarte mici - această fărămiţare politică a fost statornicită de către Pacea de la Westfalia prin care războiul a luat sfârşit în 1648 - a fost slăbită autoritatea imperiului asupra micilor state care , încă din Evul Mediu aveau tradiţii şi instituţii proprii - dinastia, din care de 200 de ani se alegeau împăraţii habsburgi fiind împiedicată să dea Germaniei forma unei monarhii absolute, a manifestat această tendinţă numai în Austria şi în celelalte provincii unde domnea direct - de atunci , a început să se despartă istoria austriacă de cea a Germaniei unde protestanţii au primit libertatea religioasă pentru care luptaseră - în schimb , acolo unde habsburgii erau stăpâni, s-a impus catolicismul cel mai intolerant - opera distugătoare a războiului a adus Germaniei îndelungate suferinţe şi i-a schimbat parţial harta politică - a asigurat cultelor protestante libertatea pe care habsburgii le-o refuzau , dar a stors de vlagă ţara şi a creat 3 poli de concentrare a forţelor pentru viitor: Austria, Bavaria şi Brandenburg- Prusia.

×