Festivalul Național al Cărții și Lecturii: Buletin informativ, ediția, 2016

1. 1
Biblioteca Naţională a Republicii Moldova
BULETIN INFORMATIV
Ediţia 2016
Chişinău, 2016

2. 2
Director general: Elena Pintilei
Responsabil de ediţie: Alla Andrieş
Redactor: Cornelia Hîncu
Machetator: Diana Stoian
© Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

3. 3
Cuprins
2016 – Anul Mihail Grecu
2016 – 25 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova
„Moldova 25”
Reflecţii despre lectura literaturii clasice la tineret :
În dialog cu poetul Iulian Filip
Reguli de bază pentru lectură oferite de Mortimer Adler
„Cum să citeşti o carte. Ghid pentru lectura marilor opere”
Lectura lentă sau Step by step
Experienţe internaţionale
O trecere în revistă a articolelor din publicaţiile periodice străine privind
proiectele, programele şi activităţile în sprijinul lecturii în ţările europene
Promovarea lecturii de către partenerii bibliotecii: idei de succes
Plimbări gratuite cu transportul public pentru pasagerii pasionaţi de
lectură
Tradiţii de fondare a bibliotecilor prezidenţiale
Biblioteca prezidenţială a lui Barack Obama va fi construită în Chicago
TOP-ul cărţilor
25 de titluri care au învins timpul
Cele mai vândute cărţi pentru copii şi adulți în librăriile Republicii

4. 4
2016 – Anul Mihail Grecu
„Eşti naţional fără să vrei şi, câteodată,
fără să-ţi dai seama, dar liber eştifdacă lupţi să rămâi liber”.
Mihai Grecu
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat în şedinţa de
pe 21 aprilie 2016, hotărârea privind declararea anului 2016 –
„Anul Mihail Grecu”, dedicat centenarului de la naşterea
marelui artist plastic, Maestru emerit al Artei din RSSM, Artist
al Poporului din RSSM, Cavaler al „Ordinului Republicii”,
Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii
Moldova.
Ministrul Culturii Monica Babuc a declarat în plenul
Parlamentului că, „declararea anului 2016, „Anul Mihail Grecu”
va avea un impact deosebit asupra promovării valorilor estetice
naţionale şi formării unei generaţii tinere în spiritul
umanismului şi patriotismului”. Oficialul a remarcat importanţa
deosebită a operei artistului plastic Mihail Grecu la formarea şi dezvoltarea şcolii naţionale de pictură,
contribuţia remarcabilă la impulsionarea artei moderne din Republica Moldova.
Mihail Grecu s-a născut la 22 noiembrie 1916 în sudul Basarabiei, în satul Faraonovca (astăzi
regiunea Odesa). A învăţat la şcoala normală din Cetatea Albă, avându-l ca profesor de desen pe
Rostislav Ocuşco. În perioada 1937-1940 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, iar
după al Doilea Război Mondial a studiat la Colegiul republican de arte I. Repin din Chişinău (în prezent
Colegiul republican de arte plastice Al. Plămădeală). În anii 1947-1948 frecventează lecţiile de pictură la
Şcoala de Arte, atelierul lui I. Hazov, Chişinău.
Format în spaţiul culturii româneşti, Mihail Grecu a fost
considerat un inovator şi o „personalitate complexă şi extrem
de dotată”, care a revoluţionat artele plastice din Moldova,
rămânând în acelaşi timp pe terenul fertil al tradiţiei româneşti.
Considerat un colorist pasionat, căutător de armonii inedite,
pictura lui Mihai Grecu prezintă interes şi prin inovaţii
tehnologice (colaj, coloranţi fluorescenţi, „efecte metalice”).
Tablourile sale, Ospitalitate, Recruții, Zi de toamnă,
Cina în câmp, Moara veche și Fetele din Ceadâr-Lunga, au
intrat în colecţia de aur a picturii moldoveneşti.
Fetele din Ceadîr-Lunga
1960

5. 5
2016 – 25 de ani de la proclamarea
independenței Republicii Moldova
„Moldova 25”
Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 625
din 20.05.2016
cu privire la Programul național de acţiuni consacrate
sărbătoririi a 25 de ani de la proclamarea independenţei
Republicii Moldova „Moldova-25”
Publicat : 27.05.2016 în Monitorul Oficial Nr. 140-149 art Nr : 684
În conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr.292 din 14 martie 2016 „Cu privire la Comitetul
național pentru organizarea și desfășurarea acțiunilor consacrate sărbătoririi a 25 de ani de la proclamarea
independenței Republicii Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.59-67, art.327),
Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Programul național de acţiuni consacrate sărbătoririi a 25 de ani de la proclamarea
independenţei Republicii Moldova „Moldova-25”, conform anexei.
2. Autorităţile administraţiei publice centrale responsabile de realizarea acțiunilor din cadrul Programului
național de acţiuni consacrate sărbătoririi a 25 de ani de la proclamarea independenţei Republicii
Moldova „Moldova-25” vor asigura finanţarea lor din contul şi în limitele bugetelor lor.
3. Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat vor efectua
achiziţiile publice în conformitate cu art.54 alin.(1) lit.b) din Legea nr.131 din 3 iulie 2015 privind
achiziţiile publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.197-205, art.402).
4. Se recomandă:
autorităţilor administraţiei publice locale să contribuie la asigurarea realizării acţiunilor incluse în
Programul nominalizat şi să elaboreze programe proprii de acţiuni consacrate sărbătoririi a 25 de ani de la
proclamarea independenţei Republicii Moldova;
instituţiilor mass-media să reflecte acţiunile desfăşurate în cadrul sărbătorii menţionate.
PRIM-MINISTRU Pavel FILIP
Contrasemnează:
Ministrul culturii Monica Babuc
Ministrul finanţelor Octavian Armaşu
Nr. 625. Chişinău, 20 mai 2016.
A se vedea programul: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=365049

6. 6
Reflecţii despre lectura literaturii clasice la tineret
În dialog cu poetul Iulian Filip
Scriitorul american Mark Twain spunea că „literatura clasică este
ceea ce fiecare si-ar dori să aibă în bagajul său de cunoştinţe, dar nimeni nu
doreşte să citească”. Paradoxal? Da! Dar, din păcate, acesta este adevărul. Nu
atât de des întâlnim tineri cu adevărat entuziasmaţi de lectura literaturii
clasice. Majoritatea o citesc pentru programul şcolar. Pentru noi, bibliotecarii,
asemenea situaţie provoacă o profundă dezamăgire. De ce tinerii nu doresc să
citească ceea ce este scris mai bun în ţară şi în străinătate? De ce clasica este
în disgraţie la cititori? Aceste întrebări le-am adresat poetului care este mereu
în preajma copiilor, tineretului.
Iulian Filip: Întrebarea apare permanent, în toate timpurile, iar
alarmele vechi reapar în haine moderne, consemnând tensiunea şi
necomunicarea eficientă între părinţi şi copii. Evident, evoluţia tehnologică, diversificarea
echipamentelor de comunicare, modernizarea diferit înţeleasă şi pusă la treabă, globalizarea, exodurile şi
migraţiile postmoderne, excesele actorilor politici din diferite scene şi din ţări cu un grad diferit de
democraţie şi cultură politică afectează toarcerea firească a firului incandescent al continuităţii, unde
cunoaşterea clasicilor, cunoaşterea folclorului, mitologiilor ar însemna fixarea pietrelor de temelie în
devenirea unui om integru ori, cel puţin, al unui cărturar autentic.
Toate-s adevărate şi e bine să reapară mereu grija, şi chiar alarma, pentru mai puțina lume
cititoare în rândul celor tineri. Dar nu sunt bune generalizările şi numitorul comun într-un domeniu atât
de complex. Relaţia cu clasicii e o problemă delicată, pe care şcoala şi biblioteca ar trebui să o abordeze
cu mai multă… teatralitate atractivă, unde chiar şi tabuurile/avertismentele să fie din acelaşi context
jucat, atractiv. Distinsul critic literar Adrian Dinu Rachieru, declară ferm că Amintirile din copilărie ale
lui Ion Creangă abia la bătrânețe pot fi degustate în toată complexa lor frumusețe. Iar Creangă, s-ar părea,
are lipici, procedee comunicante cu copiii, cu tinerii.
Vorbind de Creangă, putem ilustra şi importanţa șantierelor academice, când reeditările,
recetirile, traducerile, vânturate în congrese, simpozioane, conferinţe savante determină lumea cititoare să
revină, ori să ajungă, la autorul dezgropat din uitare. Inspirată de academicianul Mihai Cimpoi în
colaborare cu Editura „Princeps Edit” de la Iaşi, Biblioteca „Ion Creangă” numără deja 30 de titluri.
Proiectul editorial şi-a interferat tensiunile cu Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret din
Chişinău, care şi-a făcut axă din colaborarea Bibliotecii Naţionale pentru Copii „Ion Creangă” cu
adresele crengiene de la Iaşi şi Târgu Neamţ, determinând radioul din Iaşi în colaborare cu cel din
Chişinău să lanseze Festivalul „Zilele Ion Creangă” pe o parte şi alta a Prutului, urzeală, şi împletitură, şi
ţesătură în mai multe iţe deja. Or edificarea Centrului Academic EMINESCU şi iniţierea Congresului
eminescologilor de către Academia de Ştiinţe a Moldovei – opera lui Eminescu,
tradusă în mai multe limbi decât se ştia/se credea (în 40), câştigă şi promovează în
orice nouă ediţie a Congresului noi geografii prin poeţii traducători, prin cercetătorii
şi profesorii de literatură română din diferite ţări.
Întrebarea la care încerc să răspund – şi acum, şi toată viaţa mea conştientă
de cărturar implicat în efortul promovării cărţii – e din categoria celor care ar fi
delicat, dar în mod academic dezghiocate la eventualul Salon „Estheticus”, pe care
Bibliotreca Naţională îşi face vânt să-l inaugureze.
Iulian Filip

7. 7
A educa un cititor nu este la fel ca şi cum al învăţa a citi. Din păcate, nu toţi părinţii sunt
dispuşi să-şi petreacă timpul şi să depună efort pentru a învaţa copilul să citească, să citească corect, cu
adevărat, cu plăcere, unii nici nu cunosc asemenea lucruri. Aici va veni în ajutor biblioteca publică cu
un program de activitate organizat pentru părinţii copiilor claselor primare. Scopul programului este de
a oferi informaţii părinţilor despre modalităţile şi metodele de alăturare a copiilor la carte şi lectură.
Cartea este sursa cea mai accesibilă pentru obţinerea cunoştinţelor şi informaţiei utile, cu toate acestea,
lectura nu este un exerciţiu uşor. Trebuie să înţelegem cum să citim cartea corect.
Reguli de bază pentru lectură oferite de Mortimer Adler
„Cum să citeşti o carte. Ghid pentru lectura marilor opere”
V-aţi întrebat vreodată cât de bine înţelegeţi cu adevărat un text? Nu vi s-a întâmplat că
deschizând o carte cândva citită aţi rămas surprins să constataţi că aţi uitat despre ce este ea, sau aţi
ratat momente importante, sau cu totul altfel aţi recepţionat cele scrise?
Şi pentru ce citiţi, în general? În scopul de a obţine informaţii? Pentru a omorî timpul? Pentru
a primi plăcere de la competenţele verbale ale scriitorului? Pentru a vă revizui viaţa?
De la apariţia literaturii autorul şi cititorul sunt implicaţi într-un joc fascinant. Autorul, prin
intermediul textului, îşi împărtăşeşte gândurile şi sentimentele. Şi noi, citind, transformăm acest
conţinut în propriile gânduri şi emoţii. Însă, acestea nu neapărat că ele vor coincide cu cele ale
autorului!
Din toată plinătatea de sens încorporată în carte de către autor, cititorul va lua exact atât cât este
capabil să perceapă. De aici se trage diferenţa de percepţie: unii găsesc cartea citită foarte profundă,
alţii sunt ferm convinşi că au pierdut timpul, pentru alţii – cartea este greu de perceput.
Pentru a percepe cu adevărat toate nuanţele de sens inerente în cuvinte şi fraze, este nevoie de
un bagaj solid de cititor şi, în plus, capacitatea de a citi activ. Şi anume această capacitate deseori
lipseşte. Din păcate, numărul orelor pentru ştiinţele umaniste în instituţiile de educaţie sunt în
descreştere, lumea citeşte tot mai puţin şi problema se agravează.
Concluzie: este necesar de a ne re-învăţa să citim. În acest scop a scris această carte, filosoful
american, editorul şi profesorul, Mortimer Adler, care şi-a dedicat viaţa pentru a învăţa oamenii să
iubească şi să perceapă cartea. Totalmente ea este dedicată ştiinţei lecturii active, lecturii în mai multe
etape. Stăpânind-o, puteţi vedea într-o operă literară ceea ce este ascuns printre rânduri, audia muzica
cuvintelor, simţi gustul, culoarea şi mirosul sunetelor.
Selectarea cărţii
În caz că lectura unei cărţi vi se pare inutilă, plictisitoare şi neinteresantă, oare are rost să
continuaţi lectura? De ce să pierdeţi timpul pe ceva de care la moment nu aveţi nevoie şi poate că nu
veţi avea nevoie niciodată? Pentru a citi corect cartea, este important să ştiţi s-o alegeţi.
Alegerea cărţii ar trebui să fie tratată ca o achiziţie de lucruri scumpe, pentru că aceasta este
bagajul de cunoştinţe de care depinde calea spre succes. Acumulând o experienţă pentru a alege corect
o carte veţi economisi bani şi timp şi veţi găsi informaţii de preţ.
Este corect să citiţi acele cărţi care corespund obiectivelor stabilite, vă pot ajuta să rezolvaţi
problemele (este vorba despre literatura de specialitate care contribuie la ridicarea calificării
dumneavoastră ca angajat, cărţi pentru autoperfecţionare şi cărţi de cultură generală, care includ opere
ale clasicilor autohtoni şi străini). Deci, înainte de a descărca din reţea sute de cărţi electronice sau de a
merge la librărie pentru un alt bestseller, puneţi-vă întrebarea: Ce doriţi să învăţaţi sau ce abilităţi aţi

8. 8
dori să obţineţi? Una dintre principalele reguli de lectură este selecţia cărţii care ar satisface nevoile şi
obiectivele respective.
Pentru a vă descurca într-o varietate infinită de cărţi şi a selecta cele pe care doriţi să le citiţi,
reeşind din preferinţele dvs. aveţi posibilitatea să utilizaţi Internetul. Selectaţi mai mulţi autori cu
renume, credibilitate şi experienţă în studierea şi aplicarea cunoştinţelor necesare pentru dvs. Faceţi
cunoştinţă cu biografiile lor, vizitaţi site-urile cu privire la carte şi lectură, citiţi comentariile cititorilor
şi criticilor. Acordaţi atenţie la conţinutul şi descrierea cărţii.
După citirea câtorva alineate din carte, veţi înţelege cât de interesantă este ea, cât de
accesibilă sau dificilă este limba de prezentre a materialului. Cartea ar trebui să fie citită cu uşurinţă,
deoarece textele realizate numai în profundă înţelegere, nu sunt interesante de citit.
De asemenea, este important să decideţi care autor doriţi să-l citiţi: străin sau autohton. De
exemplu, competenţele economice sunt mai cunoscute autorilor occidentali şi ei înţeleg mai bine acest
lucru decât ai noştri. Cu toate acestea, nu putem afirma despre toţi autorii şi nu despre toate cărţile.
Citiţi în mod activ!
În procesul de lectură este util să subliniem, să evidenţiem, să comentăm şi să extragem cele
mai semnificative şi mai importante părţi ale textului. Subliniind informaţia cea mai importantă,
recepţionaţi şi memorizaţi materialul mai bine, nu vă permiteţi să vă relaxaţi şi păstraţi conştiinţa
axată pe informaţia necesară.
Dacă în text găsiţi cuvinte, fraze necunoscute străduiţi-vă să le aflaţi sensul şi interpretarea.
Atrageţi atenţie la note şi referinţe, unde puteţi găsi informaţii interesante şi utile. Desigur, metoda de
lectură activă mai puţin se aplică la lectura operelor literare. Lectura activă este mai potrivită pentru
literatura specială şi profesională. De obicei, în cadrul lecturii, pot fi utilizate hărţile-intelect (mind
map). Ele ajută la structurarea informaţiei, care este necesară să fie percepută şi memorizată pe un timp
de lungă durată. Pentru o percepere mai profundă, Mortimer
Adler, recomandă să se respecte trei reguli pentru lectură:
 obţineţi ideea generală despre carte şi efectuaţi analiza
structurii acesteia;
 citind o carte, găsiţi limbă comună cu autorul şi
pătrundeţi în esenţa textului;
 după finalizarea lecturii formaţi-vă propria opinie critică
despre carte.
O altă regulă importantă în timpul lecturii: întrebaţi-vă:
Cât de util poate fi un sfat oferit de autor şi cum poate fi aplicat
în viaţă? Reţineţi, autorul descrie doar punctul său de vedere şi nu trebuie să vă conduceţi de ideile noi
ca de porunci. Luaţi numai ceea ce va fi util. Dacă va plăcut cartea şi aţi obţinut o mulţime de
informaţii utile, împărtăşiţi bucuria cu alţii. Lăsaţi un comentariu despre carte pe reţelele de socializare,
alcătuiţi o listă cu cele mai bune citate, scrieţi o recenzie şi plasaţi-o pe blogul dvs., recomandaţi cartea
prietenilor şi cunoscuţilor.
Lectura trebuie să corespundă cu scopurile şi obiectivele dvs. Citiţi cu atenţie, analizaţi şi
aplicaţi cunoştinţele în practică şi acest lucru nu va fi în zadar!
Cum să citim mai mult
În caz că nu reuşiţi să citiţi mai mult şi cărţile achiziţionate continuă să adune praf pe rafturi,
iată câteva idei care vă vor ajuta:
1. Elaboraţi o listă de cărţi necesare de citit. În orice domeniu și în orice gen sunt opere care
neapărat trebuiesc citite. Cu ele şi începeţi. De asemenea, puteţi elabora o listă de cărţi citite, ce va
avea un efect motivant.
2. Lectura trebuie să vă aducă plăcere! Dacă aţi citit de-a rândul câteva cărţi plictisitoare,
probabil, pentru o perioadă, veţi dori să luaţi o pauză de la lectură. Desigur, acest lucru nu se referă la
cărţile pentru studii, care dezvoltă abilităţile profesionale. Acestea nu totdeauna oferă materiale expuse
interesant. În acest caz trebuie sa te impui.

9. 9
3. Citiţi în mod continuu şi în mod constant. Faceţi din lectură un anumit ritual şi găsiţi ceva
timp pentru a citi zi de zi. Cred că este singura cale de a citi în mod constant. Daţi lecturii prioritate!
4. Ţineţi cartea aproape! Această regulă vă ajută să puneţi în aplicare regula anterioară. Pe
parcursul zilei, apar o mulţime de oportunităţi pentru a citi două-trei pagini. Şi dacă la îndemână aveţi o
carte, vă va fi mai uşor să citiţi mai des.
5. Nu vă fie frică să lăsaţi la o parte cartea care „nu poate fi citită”. Nu fiecare carte vă poate
părea potrivită de la început. S-ar putea să nu fiţi interesat de subiect sau să nu vă placă personajele.
Acordaţi-vă ceva timp pentru a pătrunde în operă. Implicarea ar putea lua ceva efort, dar, ca rezultat
lectura va decurge mai uşor. Desigur, dacă aveţi deja citite o sută de pagini, şi continuarea lecturii
oricum vi se pare dificilă, daţi cartea la o parte. Probabil, momentul nu e potrivit. Încercaţi s-o citiţi mai
târziu.
„Dacă democraţia este o societate de oameni liberi, atunci ea trebuie să sprijine şi să
promoveze educaţia liberală sau să piară. Cetăţenii unei ţări democratice sunt obligaţi să aibă o
gândire independentă. Ei trebuie să posede capacitatea să se exprime în mod clar şi critic să
perceapă orice declaraţii din jur”.
Mortimer Adler
Lectura lentă sau Step by step
În critica literară vest-europeană se foloseşte termenul Close reading, care înseamnă o lectură
atentă, profundă a literaturii clasice. O studiere Step by step, sau pas cu pas, o analiză a semnificaţiei a
fiecărui personaj, fiecărui cuvânt.
Lectură lentă. Principii. Selectarea textului
Strategia de „Lectură lentă” este utilizată pentru trezirea interesului copiilor şi adolescenţilor la
lectură. Specificul acesteia constă în faptul că, în timpul lecturii copilul treptat se familiarizează cu
textul, revenind în mod constant la informaţia anterioară, analizând-o, comparând-o cu propriile idei.
Lectura lentă, şi respectiv meditativă, se realizează printr-o formă specifică de organizare a
materialului: textul unei opere împărţit în mici fragmente, lectura căruia se efectuează individual (mai
frecvent), cu pauze în scopul unei ample discuţii. Strategia poate fi utilizată la lectura individuală
precum şi la perceperea textului „la auz”.
Scopul strategiei de „Lectură lentă”:
 dezvoltarea abilităţilor de lectură lentă, meditativă;
 motivarea procesului în sine;
 formarea la cititori a unui nivel mai înalt de gândire, gândire critică, prin lectură.
Lucrul cu fiecare fragment de text se efectuează în trei etape, care reflectă modelul de bază a
tehnologiilor pentru dezvoltarea gândirii critice prin metode de lectură şi scriere: Provocare –
Realizare de sens – Reflecţie.
Etapa de provocare contribuie ca cititorul să se concentreze pe procesul de lectură, pentru a
stabili obiective concrete, a fi interesat de opera propusă.
Etapa de realizare de sens implică o cunoaştere a operei de artă.
La etapa de reflecţie are loc conştientizarea textului citit, evaluarea situaţiei descrisă de către
autor, faptelor eroilor.
Astfel, pentru fiecare parte de text înainte de a citi se face o provocare şi după citirea acestuia
copiii reflectează, ei nu doar reproduc cele citite, ci analizează situaţia din punctul de vedere al tuturor
căilor posibile de realizare.

10. 10
Experienţe internaţionale
O trecere în revistă a articolelor din publicaţiile periodice străine privind
proiectele, programele şi activităţile în sprijinul lecturii în ţările europene
Aproape în toate ţările europene există programe importante pentru promovarea lecturii la
nivelul societăţii. Aceste programe sunt finanţate în principal din surse publice şi sunt implementate în
aproape toate regiunile acestor ţări. Aceste programe ţintesc diferite sectoare ale populaţiei şi folosesc
o varietate de abordări pentru a promova lectura. Multe dintre acestea au fost elaborate ca reacţie la
rezultatele slabe obţinute la nivel naţional şi/sau internaţional ale sondajelor, care au arătat lipsa
competenţelor populaţiei la lectură.
Bibliotecile din Belgia
Biblioteca Regală a Belgiei
Astfel de programe se găsesc, de exemplu, şi în Belgia (Comunitatea în care se vorbeşte limba
germană), Danemarca, Letonia şi Olanda.
… Fundaţia pentru Lectură din Belgia (Stichting Lezen), fondată în anul 2002, există şi se
dezvoltă datorită subvenţiei de guvern. Scopul Fundaţiei este de a crea condiţii propice pentru lectură în
ţară. În anul 2006, în componenţa Fundaţiei Pentru Lectură a intrat Centrul Naţional de Literatură
pentru Copii, care face parte din comunitatea academică internaţională de specialişti în domeniul
literaturii pentru copii. Fundaţia constant realizează ideile menite să inspire copiii şi adulţii să citească
cărţi bune. Diferite nevoi a diferitor categorii de vârstă şi pături sociale determină şi o diferită abordare
a lecturii.
În fiecare an, în ultima săptămână din noiembrie, se
desfăşoară evenimentul intitulat „Saptămâna de lectură cu
voce tare”. În această săptămână, Fondul transmite gratuit în
centre de agrement, grădiniţe şi şcoli literatură pentru copii.
În luna martie, în Belgia are loc „Săptămâna cărţii
pentru copii”, Festivalul anual pentru tinerii cititori, de
fiecare dată este dedicat noi teme. Tinerii entuziaşti de
lectură sunt reuniţi în Juriul pentru Copii de către Fond.
Tinerilor cititori li se oferă 10 cărţi pentru diferite vârste. În

11. 11
cazul în care copiii reuşesc să citească toate cărţile, ei obţin dreptul de a vota pentru cartea preferată.
Membrii Juriului pentru Copii se întrunesc înainte de vot şi discută despre cărţile prezentate la concurs.
Aceasta dezvoltă gusturile literare şi formează criteriile de evaluare în experienţa lor de cititor. În
ultimii 5 ani, peste 6 mii de copii belgieni de la 6 la 16 ani au participat la acest proiect.
Biblioteca Municipală, or. Brugge
Proiectul „Cărţi pentru copii”, care vizează copiii de la 0 la 3 ani şi părinţii lor, nu numai
promovează ideea că familiarizarea timpurie cu cărţile este cel mai bun mod de a insufla dragoste
pentru ele, dar, de asemenea, ajută la asigurarea părinţilor cu cărţi necesare. Familiile tinere primesc
seturi de cărţi, materiale informaţionale de la biblioteci şi 3 cecuri pentru achiziţii de carte în primii trei
ani de viaţă a copilului.
Pentru a reduce numărul de scuze ca „nu dispun de timp şi nu am unde citi” în cadrul
programului „Timpul şi spaţiul lecturii” Fondul creează colţişoare confortabile pentru lectură în
întreaga ţară. Asemenea colţişoare există în teatre, muzee, grădiniţe, birouri. În fiecare astfel de locuri
se adună o colecţie de cărţi care ia în considerare interesele cititorilor.
Pentru colegii săi, Fundaţia elaborează o gamă largă de materiale care vin în ajutor în munca
lor de zi cu zi. Printre acestea sunt „Cinci reguli de aur pentru cei care doresc să deprindă pe copii cu
lectura”, „Zece fapte privind beneficiile de lectură”. Aceste activităţi şi proiecte ale Fondului Belgian
pentru lectură nici pe departe nu sunt unicele, anual apar activităţi noi şi se dezvoltă cele vechi.
Штейман А. Страсть к чтению / А. Штейман // Библиотека в школе. – 2009. – 1-15 окт.
(№19). – С. 32-34.
Bibliotecile din Germania
În Germania, tot mai mulţi specialişti sunt preocupaţi de problema lecturii la copii. Această
tendinţă s-a intensificat după TEST-ul PISA în anii 2000 şi 2003. PISAtest este o procedură
internaţională standardizată de măsurare a calităţii cunoştinţelor la copiii de 14-15 ani care are loc în
ţările dezvoltate ale lumii şi este întreprinsă de Organizaţia de Cooperare Economică şi Dezvoltare.
„Abilităţile de citire” au fost supuse testării
primele, ceea ce subliniază importanţa deosebită ale
acestora, întrucât lectura este văzută ca valoare a
cunoştinţelor universale, fără de care este imposibilă
participarea deplină la viaţa culturală şi socială. Rezultatele
anului 2000 au zguduit Germania: s-a dovedit că 20%
dintre cei cu vârsta de 15 ani la etapa finală obligatorie de
şcolarizare au capacitatea pentru a înţelege doar texte
simple. Aproape jumătate din adolescenţi nu au citit
niciodată cărţi din propria voinţă. În categoria de
„înţelegere a textului la un nivel de bază”, Germania s-a
pomenit pe poziţia 27 din 32 posibile. Biblioteca Publică din or. Stuttgart
Germania a suferit un „PISAşoc”.
Anume după aceea programele de sprijin a lecturii pentru copii în Germania au început să
dezvolte în mod activ. Programul „O plină zi de şcoală” este unul dintre acestea. El prevede investiţii
în valoare de 4 miliarde de euro pentru educaţie şi echipamente pentru aproximativ 10 000 de şcoli cu
un program de plină zi. De asemenea a fost elaborat un program, de revizuire a bugetului comunităţilor
în scopul sprijinirii bibliotecilor. Programul privind reforma drepturilor de autor prevede elaborarea
noii legi despre dreptul de autor pentru mijloace numerice de informaţie, asigură elevilor accesul liber
la documente electronice.
Trebuie de remarcat faptul că programele realizate în bibliotecile germane sunt legate în mod
direct de lectură: de exemplu, proiectul „Lectura de poezie”, include scrierea versurilor de către copii,

12. 12
apoi lectura propriei creaţii în colectiv. Sau lectura operelor apoi elaborarea afişelor şi desenelor pentru
fiecare operă în parte.
În multe biblioteci de la Berlin se realizează programul „Citeşte cu voce tare”. Acest program
contribuie la motivarea copiilor să citească, la integrarea în cultura germană a copiilor migranţilor, la
dezvoltarea vorbirii şi imaginaţiei copiilor. Programul „Show-ul ilustraţiilor de carte” – include
vizualizarea cărţilor pentru copii, care observarea atentă a imaginilor şi sporirea atenţiei la detalii.
Pentru cei mici există un program care, prin joc, ajută copiii să înveţe să citească şi să scrie, motto-ul
acestuia fiind „Citind joacă și jucând scrie”.
În Germania se dezvoltă foarte rapid programele legate de Internet. De exemplu, elevii pot
lucra în calitate de reporteri cu ajutorul proiectului „Reporter la Internet”, unde selectează informaţii şi
crează o pagină pe Internet. În alt program, copiii sunt în rolul de redactori şi critici. În proiectul
„Lecturi virtuale” copiilor li se oferă posibilitatea de a lucra în Internet în cadrul unui special joc
literar. În proiectul „Rally informational” copiii îşi aleg o temă pentru cercetare în cadrul căreia învaţă
să utilizeze diferite surse de informaţie.
… Bibliotecile germane pentru copii şi tineret prezintă un fel de conglomerat de centre:
ştiinţific, educaţional şi de agrement, care urmăreşte scopul nu numai să atragă atenţia copiilor la carte
şi lectură, dar, de asemenea, a ajuta pe elevi să înveţe cum să utilizeze informaţiile în mod
corespunzător, să promoveze cultura lecturii, să ajute la rezolvarea diferitor probleme de viaţă. …
… Germania acordă o atenţie deosebită pentru cititorii cu vârste între 4 şi 12 ani. Pentru
această categorie de vârstă se deschid biblioteci speciale pentru copii sau secţii pentru copii, în timp ce
literatura pentru adolescenţi între 13-14 ani şi alte materiale informaţionale, treptat, se integrează în
colecţiile pentru vârstnici.
În secţiile pentru copii se creează o atmosferă de
vârstă respectivă care predispune la lectură, inclusiv şi
lectura cu voce tare, la jocuri, vizionarea cărţilor şi
revistelor. În plus, afară de literatura tipărită utilizatorii au
acces liber la resurse audiovizuale şi media. …
Susţinerea lecturii pentru copii este o parte vitală a
activităţii de bibliotecă în Germania, precum şi a activităţii
şcolii, familiei şi centrelor specializate, care au ca scop
dezvoltarea alfabetizării, lecturii şi culturii. Se organizează
numeroase activităţi pentru a sprijini lectura. Au loc „Zile
cu poveşti” când se selectează o poveste şi, în baza ei, se desfăşoară o discuţie-chestionar sau un joc
distractiv.
Interiorul bibliotecii pentru copii adesea este foarte interesant şi întotdeauna specializat. O
varietate de modele nu este doar design original, este o metodă pedagogică pentru a crea confortul
emoţional al copilului. În bibliotecile pentru copii în Germania, puteţi vedea corturi, dragoni, girafe,
maşini. Astfel, aflarea bibliotecii pentru copii în aceeaşi clădire cu biblioteca pentru adulţi nu o lezează
în spaţiu.
Este important faptul că în biblioteca pentru copii, cu unitatea ei organizaţională cu biblioteca
pentru adulţi, există un buget fix pentru achiziţionarea literaturii şi documentelor electronice. Astfel,
drepturile financiare ale bibliotecii pentru copii se respectă.
Programele, variate şi eficace, realizate la diferite niveluri, contribuie la crearea unui sistem
integrat de sprijinire a lecturii pentru copii în Germania, ceea ce este foarte relevant pentru dezvoltarea
intelectului tinerei generaţii.
Кресова Л. Е. Активизация читательских интересов детей в библиотеках Германии / Л.
Е. Кресова // Библиотековедение. – 2009. – № 4. – С. 90-94.
Кресова Л. Е. Программы поддержки детского чтения в Германии // Школьная
библиотека. – 2007. – N. 5. – С. 65-68.
http://files.school-collection.edu.ru/dlrstore/8aae7a2f-48c8-4383-86d6-1064a63ef704/244.pdf

13. 13
Bibliotecile din Finlanda
Potrivit testului PISA, şcolarii
filandezi sunt cei mai buni din lume în lectură,
ceea ce este, fără îndoială, rolul bibliotecii. O
direcţie importantă în activitatea bibliotecilor
publice orăşeneşti din Finlanda este
considerată deservirea copiilor. În afară de
website-ul pentru adulţi, neapărat există site-
ul pentru copii proiectat de specialişti.
Accesând acest site, copilul poate afla
programul de activitate al bibliotecii, poate
obţine informaţii despre bibliotecă, despre
regulamentul de împrumut de carte, despre
noile achiziţii, sărbători şi festivaluri care au
loc în bibliotecă etc. În bibliotecile finlandeze
există două cataloage, pentru adulţi şi pentru
copii. Catalogul pentru copii este simplu şi
intuitiv, clar chiar şi pentru un copil care abia a învăţat să citească.
… Bibliotecile finlandeze reprezintă centre culturale şi de agrement: adesea acestea sunt
adăpostite sub acelaşi acoperiş cu cafenele, magazine, oficiul poştal, încorporându-se în infrastructura
socio-culturală a localităţii. Nivelul de confort şi de servire este extrem de înalt, în mare măsură acest
lucru se datorează atitudinii de stat şi societăţii faţă de biblioteci. De serviciile de bibliotecă se folosesc
80% din populaţia ţării. Fiecare bibliotecă se
construieşte după un proiect special. Mobilierul de
bibliotecă este extrem de confortabil şi uşor de
manevrat. Acesta se transformă la necesitate: se mută
pe roţi, se ridică în sus sau se coboară în jos. Rafturile
din fondul de colecţii sunt situate pe platforme care
se deplasează.
Deopotrivă cu sălile tradiţionale de lectură în
bibliotecă sunt dispersate mai multe zone individuale
pentru muncă şi odihnă, pentru confortul cititorului.
Fiecare bibliotecă are propriul logou sau marcă, care
poate fi văzută chiar pe pungile care se vând tot aici.
În biblioteci sunt multe compoziţii florale, zone verzi de agrement, care sunt îngrijite de fitodesigneri
profesionişti.
Sub un singur acoperiş se găsesc bibliotecile pentru adulţi, tineri şi copii şi aceste zone treptat
trec una în alta. Pentru achiziţionarea literaturii pentru copii şi tineret este nevoie de 40% din toate
resursele financiare. În afară de bibliotecile staţionare, activează cele moderne, bine echipate,
bibliotecile mobile, care aduc serviciile de bibliotecă mai aproape de locul de trai şi de lucru.
Datorită introducerii biletului unic de cititor, cărţile în Finlanda pot fi împrumutate într-o
bibliotecă şi restituite în alta. Împrumutul de carte poate fi prelungit pe Internet fără a vizita biblioteca.
Lucrul bibliotecarului este computerizat: pe lângă cataloagele electronice şi barcoduri, care permit să
fie excluse formularele de hârtie pentru cititori, se oferă servicii multimedia. Se utilizează un sistem
perfect de protecţie a colecţiilor.Toate serviciile de bibliotecă sunt gratuite, inclusiv utilizarea Internet-
ului. Cititorilor care au datorii la documentele împrumutate li se aplică sancţiuni. Amenzile se transferă
la municipii. …

14. 14
Prezintă interes şi programul pentru „Nou-născuţi”. Familia fiecărui nou-născut primeste câte
un pachet, care conţine un booklet despre bibliotecă, pentru părinţi cu titlul Ce trebuie să citească
copiii de diferite vârste, precum şi genţi pentru cărţi. La prezentarea unui astfel de pachet în bibliotecă,
părinţii primesc cărţi pentru copii. Asemenea mod de publicitate atrage părinţii copiilor în bibliotecă.
La această acţiune bibliotecile conectează companiile care completează cadoul pentru nou-născuţi,
precum lumina reflectorului pentru îmbrăcămintea copilului sau tricou cu inscripţia: „Sunt un micuţ
care citeşte cărţi din această bibliotecă” …
… Este foarte popular în rândul copiilor
şi adolescenţilor proiectul „Cuibul”, care
activează permanent şi la elaborarea căruia a
lucrat A.Rajhštejn împreună cu programatorii din
compania „Nokia” şi studenţii de la Universitatea
din Helsinki. Cuibul, construit din crenguţe de
scoruş de munte, „vorbeşte” şi prezintă ceva
magic. Senzori şi fişiere audio încorporate în cuib
permit copilului să-l atingă, stabilind cu acesta un
contact fizic, să audă întrebarea: „Cine eşti?”.
Copiii sunt fericiţi să povestească cuibului despre
sine, despre părinţi, despre problemele lor, ceea ce este foarte important pentru ca cei mici să se simtă
bine. …
… Proiectul de artă „Alma Terra” are o mare valoare educaţională pentru dezvoltarea
copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară primară. Proiectul creează condiţii pentru copil, privind
cunoaşterea lumii înconjurătoare cu ajutorul văzului, auzului, simţului tactil şi mirosului. Aceştia
desinestătător îşi aleg ocupaţia interesantă, ajutându-se reciproc. Copiii se târăsc, se aşează, se joacă,
frunzăresc cărţile pe o pătură din fâşii. Toţi se simt confortabil şi le este cald, deoarece pătura acoperă
o mare figură a Pamântului-mamă, care repetă formele corpului mamei cu care copilul este atât de
obişnuit. …
… Fiecare proiect interactiv al lui A.Rajhštejn stimulează copiii la activitate cognitivă,
ajutând-ui să pună întrebări. Scopul este trezirea interesului faţă de lectură. …
… Personalul Bibliotecii de la Institutul din Europa de Est din Helsinki conştientizează că,
utilizarea diferitor tipuri de practici socio-culturale în bibliotecă ar trebui să fie combinate armonios cu
mijloacele tradiţionale de deschidere la lectură. În acest sens, biblioteca creează un mediu de
dezvoltare, fiecare subiect al căreia încurajează copilul la auto-dezvoltare, contribuie la extinderea
intereselor cognitive, curiozitate şi independenţa în dobândirea de noi cunoştinţe şi abilităţi.
De mai mulţi ani, biblioteca de la Institutul din Europa de Est din Helsinki cu succes
cooperează cu scriitori, poeţi, artişti, persoane publice, care au experienţă unică în orientarea socială,
artistică, estetică la tânăra generaţie.
Factorii care au contribuit la succesul bibliotecii finlandeze
Care este secretul succesului bibliotecii finlandeze? Ce factori au determinat formarea unui
astfel de statut ridicat a bibliotecilor din Finlanda? Vom enumera cele mai importante:
• respect pentru lectură;
• formarea în societate a imaginii persoanei educate – persoana care citeşte;
• sprijinul educaţiei şi culturii de către stat;
• disponibilitatea întreprinderilor şi asociaţiilor comunitare pentru finanţarea acestor sfere ale
vieţii sociale;
• participarea Uniunii Scriitorilor la programele de educaţie, cultivarea dragostei faţă de lectură
şi de păstrare a competenţelor de lectură;
• elaborarea revistelor literare pentru copii şi tineret;
• acordarea unui număr mare de premii literare, discuţii pe scară largă în mass-media a operelor
autorilor autohtoni cu participarea cetăţenilor ţării;
• organizarea programelor literare la radio şi TV;

15. 15
• un număr mare de biblioteci, cu un repertoriu larg de documente, echipate cu tehnologii
informaţionale moderne, evidenţiind Lectura în rapoartele de activitate a bibliotecilor într-un capitol
aparte, crearea bazelor de date pentru literatură, o varietate de forme şi metode de servire a tinerilor
cititori, acces gratuit la Internet, crearea centrelor de lectură, conferind manifestărilor („Săptămâna
lecturii”, „Ziua cărţii preferate”) scara campaniilor naţionale.
Варганова Г. Читающая нация формируется с детства: система работы с детьми и
подростками / Г. Варганова // Биб. дело. – 2008. – 16-30 июня (№ 12). – С. 5-8.
Варганова Г. Волшебное гнездо: художественные проекты как средство приобщения к
чтению / Г. Варганова // Биб. дело. – 2010. – 16-31 янв.( № 2). – С. 6 -7.
Тихонова В. Под одной крышей / В. Тихонова // Биб. дело. – 2008. – 13-30 июня (№ 12).
– С. 30 – 33.
Andrieş A. Biblioteca pe placul tuturor
http://www.slideshare.net/rmbiblioteci/biblioteca-pe-placul-tuturor-alla-andrie
Bibliotecile din Marea Britanie
În cadrul campaniei naţionale de lectură, Marea Britanie a realizat un număr de programe, al
căror scop principal este de a atrage copiii şi adolescenţii la lectură. Aceste proiecte sunt concepute pe
termen-lung şi progresiv, începând cu „Bookstart” pentru bebeluşi şi preşcolari, „Booktime” pentru
copiii care încep să meargă la şcoală şi „Booked up” pentru copiii din primul an de şcoală. În unele
ţări, programele „Bookstart” sunt completate cu alte activităţi. De exemplu, în Letonia şi Olanda
acestea includ excursii pentru întreaga familie la bibliotecile publice. Clubul „Cutia poştală” se află în
grija autorităţilor locale. Programele în cadrul cărora se fac cadou cărţi urmăresc să insufle dragostea
pentru lectură prin oferirea de cărţi gratuite şi materiale ajutătoare tuturor copiilor aflaţi în momente
importante ale dezvoltării lor.
… Programul „Bookstart” („La start cu cartea”) îşi
propune să ofere un set de carte pentru toţi copiii britanici.
Părinţii primesc gratuit cărţile, împreună cu Ghidul pentru
lectura acestora. Scopul programului este de a ajuta pe părinţi
să înceapă să citească şi să discute cărţi cu copiii la cea mai
importantă vârstă în procesul de învăţare de la 0 la 5 ani.
Programul „Bookstart” acoperă 90 la sută din familii în care
există copii mici. Acesta reuneşte numeroşi parteneri:
biblioteci, instituţii medicale, organizaţii publice, culturale şi
educaţionale.
Programul „Bookstart” este finanţat de bugetul de stat. În anul 2005, programul a fost extins,
acum fiecare copil de 1 an la 3 ani primeşte trei seturi de carte cu recomandări pentru părinţi:
• la vârsta de 7 luni copiii primesc primul set de carte;
• la 1.5 ani copiilor li se oferă un set „Bookstart”;
• la 3 ani – setul de carte „Cufăraşul de comori” .
În plus, bibliotecile, şi alte organizaţii partenere, planifică întâlniri cu tinerii cititori, unde se
citesc cărţi incluse în program, întâlniri cu scriitori şi alte activităţi, care permit să extindă programul şi
să implice noi familii.
Cheia succesului programului este participarea partenerilor comerciali. În anul 2006, 25 de
editori au sprijinit programul oferind gratis 1 milion de cărţi.
Evaluarea programului a arătat următoarele:
• procentul de părinţi care au citit cărţi pentru copiii lor, a crescut de la 78% la 91%;
• procentul de părinţi, care vizitează biblioteca locală a crescut de la 64 la 85%;
• procentul de părinţi care au răspuns că copiii lor sunt înregistraţi la bibliotecă a crescut de la
5% la 31%. …

16. 16
… Scopul programului „Lectura este baza bazelor” este de a trezi interesul pentru lectură printre
copii şi tineret, contribuind astfel la autorealizarea acestora, precum şi pentru a dezvolta un obicei de a
discuta cărţi în familie. Cea mai mare parte a programului este efectuată de către voluntari. Fondurile
alocate acestora, merg pentru training-uri, procurarea jocurilor educative şi diverse articole necesare
pentru a asigura participarea copiilor la diferite activităţi. Fiecare copil cuprins în program poate primi
gratuit 3 cărţi la alegere.
De 10 ani a existenţei sale (1996-2006) programul „Lectura este piatra de temelie” a distribuit
630 de mii de cărţi printre 210 mii de copii. În prezent, în cadrul programului sunt susţinute 300 de
proiecte la care participă 20,5 mii de copii. Anchetele realizate pentru evaluarea programului au arătat,
că majoritatea participanţilor consideră că programul îi ajută să afle mai multe despre cărţi, schimbă
atitudinea faţă de lectură şi măreşte numărul de copii care citesc şi frecventează biblioteca. …
… Proiectul „Cărţi” se realizează prin biblioteci. Scopul acestuia este de a învăţa
adolescenţii de la 13 la 18 ani a primi plăcere de la lectură, bazându-se pe propriile interese şi hobby-
uri. În acest scop, bibliotecilor li se oferă respective resurse, atenţia principală este axată pe genurile
literare preferate de copii. Tehnicile de bază elaborate de participanţii la proiect împreună cu
bibliotecile, includ:
• elaborarea materialelor promoţionale pentru a atrage adolescenţii la lectură şi extinderea
cercului de interese;
• crearea unui site interactiv pentru adolescenţi;
• elaborarea unei liste de cărţi, interesante pentru adolescenţi;
• elaborarea anuală a revistei BOOX gratuit pentru adolescenţi;
• crearea unei baze de date privind activitatea, ideile utile a bibliotecilor;
• acordarea ajutorului bibliotecilor pentru copii şi tineret în elaborarea materialelor
promoţionale: postere şi bannere care pot fi utilizate în scopul publicităţii bibliotecii. …
… Programul „Laureat al copiilor”, se realizează cu sprijinul Ministerului Culturii din
Marea Britanie şi reţelei de librării „Ottakar”. Comisia, compusă din bibliotecari, librari şi copii,
selectează scriitorul laureat. Autorul, câştigătorul acestui titlu, participă la activităţi de amploare,
cooperează cu mass-media şi este activ în promovarea cărţilor pentru copii. Titlul de „Laureat al
copiilor” este oferit o dată la doi ani. În diferiţi ani, „Laureat al copiilor” au fost Quentin Blake, Anne
Fine, Michael Morpurgo, Jacqueline Wilson etc. Putem spune că „Laureat al copiilor” este
ambasadorul literaturii pentru copii în Marea Britanie. …
… „Cărţi de taifas”, este primul program naţional pentru organizarea în bibliotecile de reţea
a grupurilor de lectură pentru copii finanţat de compania de telecomunicaţii „Orange”. Agenţia de
lectură a acţionat în rolul de coordonator al programului, cuprinzând copii de la 4 la 12 ani. Scopul
acestui program educarea dragostei pentru carte şi lectură, atragerea familiilor la bibliotecă, schimb de
impresii despre cele citite, educarea obiceiului la copii de a-şi exprima opinia proprie despre cărţile
citite.
Personalul din biblioteci înainte de a deveni coordonatori de program beneficiază de o formare
specială. Ei au la dispoziţie diverse obiecte tangibile, asigurate de program, inclusiv un rucsac cu
jocuri interesante, ce ţin de carte. Coordonatorilor li se alocă resurse pentru a organiza întâlniri cu
scriitorii şi graficienii, astfel încât copiii să înveţe să iubească cartea de la cei care o creează.
Reuniunile grupului sunt organizate în mod regulat, orice familie poate participa la discuţie despre o
nouă carte. După finalizarea cu succes a fazei pilot, proiectul continuă şi cuprinde 3 mii de copii. În
116 sisteme de biblioteci, activează 210 grupuri de lectură. …
În cadrul altor programe, promovarea lecturii este strâns legată de activităţile publice cu grad
mare de popularitate, pentru a ajunge astfel la părinţii şi copiii care au dificultăţi privind lectura. De
exemplu, o iniţiativă cu denumirea „Drumul spre succes”. Aceasta urmăreşte să ridice standardele
educaţionale ale copiilor cu rezultate slabe, în special cele privind abilităţile de lectură şi de calcul,
prin intermediul cluburilor sportive profesioniste şi a evenimentelor sportive.
… Proiectul „Stelele lecturii din Prima Ligă” este adresat copiilor, părinţilor acestora sau
tutore, care iubesc fotbalul. Pasiunea pentru fotbal este folosită pentru iniţierea fanilor la carte.
Proiectul constă în următoarele: 20 de jucători, fiecare dintre aceştia reprezintând unul dintre cluburi

17. 17
de la Prima Ligă, inclusiv echipe celebre ca Manchester United şi Chelsea, aleg 20 de cărţi. Fiecare
club de fotbal colaborează cu 4 biblioteci din regiune şi în comun organizează 4 întâlniri pentru
grupuri de zece copii în vârstă de 7-11 ani şi părinţii/tutorii lor. Formatul acestor întâlniri este variat:
vizita stadionului, întâlniri cu sportivii – amatori de lectură, întâlniri cu scriitorii, discuţii despre cărţile
recomandate de jucători etc. Copiilor şi părinţilor li se oferă posibilitatea să trimită feedback-ul privind
cărţile citite, informaţia este postată pe site-ul „Stelele lecturii din Prima Ligă”. Fiecare dintre
participanţii la proiect primeşte o „pungă” cu cadouri utile şi un certificat care confirmă obţinerea
titlului de „Steaua lecturii din Prima Ligă”. Copiilor se acordă premii: cărţi şi bilete pentru meciul de
fotbal. Evaluarea proiectului a demonstrat că acesta este o modalitate eficientă de a provoca la copiii
care nu citesc interesul faţă de literatură şi a-i face permanenţi vizitatori ai bibliotecii. …
În Scoţia, de asemenea, programul numit „Prima Ligă Scoţiană – Stelele lecturii” urmăreşte să
folosească puterea motivaţională a sportului, în acest caz fiind vorba despre fotbalul profesionist,
folosit pentru a atrage familiile care au nevoie de sprijin în dezvoltarea abilităţilor de citire într-un
mediu prietenos şi pozitiv.
… În prima zi de joi a lunii martie, în Marea Britanie se marchează „Ziua Cărţii”, care
vizează promovarea publicaţiilor pentru copii. Anual, în această zi, se desfăşoară sute de activităţi
organizate în bibliotecile şcolare şi alte instituţii. La succesul acestei acţiuni contribuie o largă
campanie de publicitate. Fiecare elev primeşte câte un cupon în valoare de 1 liră sterlină, care poate fi
schimbat pe una din cărţile selectate pentru acest eveniment. …
… Anul 2008 în Marea Britanie a fost declarat „Anul Naţional al Lecturii”, tema principală
a căruia a fost „Lectura comună în familie”.
Activităţi principale:
• „Campania pentru înregistrare în bibliotecă” îşi propune să atragă copiii şi părinţii acestora în
bibliotecile locale;
• „Lectura înainte de somn” încurajează părinţii şi educatorii să le citească copiiilor înainte de
somn.;
• „Citeşte până când te vei plictisi” îndeamnă adolescenţii să discute despre cărţile citite.
În scopul atragerii elevilor la carte, Agenţia de Lectură a plasat un nou Website social pentru a
ajuta adolescenţii să extindă orizontul de lectură şi să ofere posibilitatea pentru un schimb de opinii
despre cărţile lor preferate.
Organizatorii Anului Naţional de Lectură le-au recomandat participanţilor să planifice
activităţile în biblioteci pe următoarele subiecte:
• Citeşte totul despre aceasta!;
• Sănătatea mentală şi fizică;
• Scufundarea în lectură;
• Ritmul şi rima;
• Lectura şi jocurile sportive;
• Esti ceea ce ai citit;
• Cuvântul vorbit;
• Lectura de pe ecran;
• Scrie despre viitor. …
… Proiectul „Cinci minute” vizează părinţii care le acordă puţin timp copiilor pentru
lectură. Scopul acestui proiect este de a atrage în bibliotecă părinţii împreună cu copiii pentru a selecta
împreună cărţi. …
Un număr mare de programe de promovare a lecturii au drept grup ţintă familiile, ca întreg.
Cele mai importante programe pentru dezvoltarea competenţelor de citire în familie sunt programele
prin care se fac cărţi cadou, precum „Bookstart” (foarte răspândit în Marea Britanie) în cadrul căruia
sunt oferite pachete gratuite de cărţi fiecărui bebeluş sau copil, ajutându-i pe părinţi să le insufle,
stimuleze şi creeze copiilor plăcerea pentru lectură şi să pună bazele abilităţilor timpurii de citire şi
ulterior, de învăţare.
În Marea Britanie, există programe guvernamentale pentru părinţii care aşteaptă copii. Nou-
născuţii, primesc prima carte şi o invitaţie la bibliotecă.

18. 18
Un program similar există şi în Suedia: mama nou-născutului deja din spital primeşte un set
gratuit de cele mai bune cărţi din literatura universală pentru copii pentru a citi împreună cu copilul în
viitor.
Bibliotecile pot, şi ar trebui, să devină un fel de filtru pentru fluxul de informaţii, atrăgând
atenţia la tot ce este important, valoros şi interesant. Angajaţii de la Biblioteca Britanică pentru Copii
consideră că copiii care de mici trăiesc printre cărţi se obişnuiesc cu lectura ca răţuştile cu apa.
Палмер Т. Программы развития читателя в Великобритании – история вопроса и
определение понятия / Т. Палмер // Как разорвать замкнутый круг. Поддержка и развитие
чтения: проблемы и возможности: науч. практ. сб. / сост. Е. И. Кузьмин, О. К. Громова. – М.,
2007. – С. 86 – 109.
Драгныш Е. Ты то, что ты читаешь / Е. Драгныш // Библиополе. – 2009. – № 9. – С. 26 –
27.
Bibliotecile din Franţa
… Biblioteci pentru copii sunt şi în Franţa.
Renumita Bibliotecă L'Heure Joyeuse nu este unicul centru
de bibliografie naţională pentru copii, centru de studiere a
istoriei cărţii pentru copii. …
… Ca atare, bibliotecile pentru copii în Franţa au
început a apărea în anii şaptezeci ai secolului XX. Acestea
deservesc copiii cu vârsta de la un an până la 14 ani. Sistemul
de biblioteci este strâns legat de viaţa oraşului şi bibliotecile
pentru copii sunt aproape întotdeauna situate în aceeaşi
clădire cu biblioteca pentru adulţi, în acelaşi teritoriu.
Bibliotecile sunt finanţate de Bibliothèque de l'Heure Joyeuse
către administraţia publică locală. Bugetul anual se împarte în fonduri pentru achiziţii de carte şi
activitatea de bibliotecă: programe de lectură, întâlniri cu scriitorii, ateliere de lucru în domeniul
creaţiei literare. Un articol din buget este direcţionat spre cheltuieli pentru publicaţii bibliografice,
afişe şi programe care prezintă o parte din programele culturale ale oraşului.
Cea mai importantă instituţie profesională este Centrul Naţional de Carte pentru Copii care
este o subdiviziune a Bibliotecii Naţionale a Franţei şi care are un rol informaţional important. Centrul
de trei ori pe an elaborează o revistă, tematica căreia este diferită. Anual se publică o listă de cele mai
bune cărţi ale anului.
Bibliotecile pentru copii din Franţa interacţionează regulat cu instituţiile de învăţământ. În
Franţa există biblioteci în şcoli, dar adesea nu sunt bibliotecari şi asta este o problemă. Deseori
personalul din bibliotecile municipale este rugat de către profesori să înlocuiască bibliotecarii din şcoli.
Bibliotecile pentru copii permanent fac treceri în revistă pentru şcolari.
Pentru preşcolari se oferă cărţi, realizate de artişti plastici, care nu conţin cuvinte (cărţi din
ţesătură, realizate din carton, cu găuri, cu pagini de diferite dimensiuni, foarte mici sau foarte mari,
cărţi pentru a învăţa copiii a vorbi). Adesea parinţii spun, „aceasta nu este o carte, nu este clar ce e”, pe
când copiii pot înţelege cu uşurinţă cum să o folosească, ei au o imaginaţie mai bine dezvoltată.
Elevilor claselor primare le sunt oferite cărţi în serii. Copiii aleg titlurile care le plac şi le iau la şcoală.
Cărţile se împrumută pe o perioadă de două luni. Cu impresiile despre cărţile citite, copiii „trebuie să
facă ceva”, nu este atât de important ce anume, poate chiar „să facă dulceaţă...” şi apoi aceste lucrări
sunt expuse în bibliotecă.
În Franţa există o astfel de tradiţie: în luna iunie primarul oraşului oferă câte o carte pentru
fiecare elev de la şase până la zece ani (primul şi ultimul an de şcoală elementară) şi acest eveniment
este organizat de biblioteca pentru copii. Pentru această vârstă se aleg 10 titluri de carte, iar elevii
claselor primare vin la bibliotecă în luna martie sau aprilie, bibliotecarii le oferă copiiilor aceste 10

19. 19
cărţi şi fiecare trebuie să-şi aleagă una, pe care o va primi cadou. Copiii, desigur, sunt fericiţi de a
primi în cadou cartea, iar cel mai interesant lucru este că mulţi dintre ei vin apoi din nou la bibliotecă
pentru a împrumuta cele 9 titluri rămase şi, în cele din urmă, în cazul în care biblioteca a lucrat bine,
copiilor le apare dorinţa de a citi toate cărţile prezentate.
Fiecare bibliotecă publică din Franţa dispune de o sală pentru adulţi, o sală pentru copii şi o
sală pentru activităţi. În clădirile noi construite sunt spaţii separate pentru copiii până la şase ani şi cei
mai mari. În bibliotecile construite pe proiecte noi putem întâlni şi o altă variantă de organizare a
spaţiilor: spaţiul pentru copiii de la 1 până la 6 ani, pentru copiii de la 7 până la 12 ani şi pentru
adolescenţi.
… Bibliotecile organizează regulat lecţii pentru copii de diferite vârste. De exemplu, pentru
copiii de vârsta de la 2 până la 5 ani se desfăşoară sesiuni de lectură, a cărţilor bune şi frumoase cu
titlul Povestioare. Pentru cei de la 6-8 ani se citesc cărţi (după lecţii bibliotecarul citeşte cărţi pentru
copii şi arată imagini). Pentru cei cu vârsta între 8 şi 10 ani se organizează un mic atelier în arta de a
povesti şi copiii se învaţă a povesti în faţa colegilor (în Franţa există chiar un asemenea festival de
povestitori). …
Poate că nici într-o ţară din lume nu au loc atâtea evenimente de amploare dedicate literaturii
şi cărţii ca în Franţa. Pentru prima oară „Sărbătoarea Lecturii” a avut loc în 1989 la iniţiativa
Ministerului Culturii din Franţa şi a fost apreciată de publicul francez cu mare entuziasm. După ceva
timp, ea a fost inclusă în calendarul anual de evenimente culturale din ţară şi acum sărbătoarea este
celebrată în a doua jumătate a lunii octombrie. Un program de trei zile include întâlniri cu scriitori şi
poeţi, expoziţii şi lansări de carte, târguri de carte, conferinţe ştiinţifice şi seminare. În aceste zile
oamenii dăruie unul altuia cărţi, donează cărţi bibliotecilor şi scriitorii celebri se întâlnesc cu cititorii,
povestesc despre sine şi chiar despre noile opere literare.
Toate emisiunile TV şi radio sunt dedicate literaturii şi scriitorilor, ziarele dispun de numeroase
materiale consacrate acestora. Întreaga ţară trăieşte trei zile pe an exclusiv cu interese literare.
Белкеддар О. Обслуживание детей в библиотеках Франции: несколько примеров из
практики:[Электронный ресурс] // Отдел литературы на иностранных языках РГДБ: [web-сайт]:
http://www.viblioteka.ru
http://www.calend.ru/holidays/10-16/0/430/
Bibliotecile din Suedia
… Una dintre direcţiile de bază ale politicii literare din Suedia este de a sprijini lectura, în
special în rândurile copiilor şi tinerilor. De mai mulţi ani, consecutiv, bibliotecile suedeze primesc
subvenţii în mărime de 25 de milioane de crone pentru achiziţii de carte pentru copii şi tineret. O mare
parte din aceste fonduri sunt folosite pentru achiziţii destinate bibliotecilor şcolare. Una din condiţii
pentru primirea de subvenţii este că administraţia publică locală a oraşului este obligată să raporteze
privind modul în care aceste fonduri sunt cheltuite pentru dezvoltarea abilităţilor de lectură la copii şi
tineret. Se acordă prioritate acelor municipalităţi care au
întreprins măsuri pentru a spori cooperarea între bibliotecile
publice şi şcolare, precum şi stimularea lecturii.
Statul sprijină, de asemenea, diferite activităţi legate
de lectura pentru copii şi tineret. Aceasta este o abordare pe
termen lung, atunci când preşcolarii, copiii cu dizabilităţi şi
copiii a căror limbă maternă nu este suedeza, sunt asistaţi în
studierea limbii.
Consiliul Naţional Suedez de Cultură elaborează
anual un catalog de carte pentru copii şi tineret, cu un tiraj de
500 de mii ex.. Scopul principal este de a demonstra
societăţii dimensiunea editorială în acest domeniu. În plus, se

20. 20
elaborează un catalog, unde este expusă literatura în alte limbi (în afară de suedeză), publicată de
editurile suedeze. Pe lângă agenţiile şi editurile în promovarea cărţii şi lecturii printre copii şi tineret se
implică tot mai multe organizaţii non-guvernamentale. Munca lor este foarte importantă pentru
promovarea lecturii. …
Biblioteca Publică din Stocholm
… Bibliotecile oferă cititorilor săi o varietate de programe gratuite. „Vike Vire” un curs de
lecţii pentru copii de la 0 la 1 an şi părinţii lor, conduse de o profesoară-actriţă. Programul „Karapuz
Pele” este conceput pentru copiii de la 1 la 2 ani, la lecţii actriţa recită şi cântă împreună cu copiii şi
părinţii lor. Lecţiile de poveşti în limba suedeză sunt deţinute de profesori şi actori pentru copii de
vârstă 2, 3 şi 4 ani. Asemenea lecţii sunt realizate şi în limbi străine. …
… Rezultatele cercetărilor suedeze din ultimii ani atestă interesul scăzut faţă de carte şi
lectură în mediul adolescenţilor, din acest motiv biblioteca se axează pe această categorie de utilizatori.
Pentru categoria de vârstă 11-13 ani există cluburi de lectură, unde se citesc şi se discută cărţile
noi şi bune. Pentru utilizatorii de 13-25 de ani în bibliotecile din Göteborg sunt alocate spaţii pentru a
asculta muzică, a viziona filme, a citi, a-şi expune propriile lucrări de artă, a se întâlni cu prietenii şi a
discuta.
În bibliotecile din Göteborg este bine dezvoltată mişcarea de voluntariat: angajaţii Crucii Roşii,
Şcolii Tehnice Superioare, studenţii efectuează diferite activităţi cu elevii.
În scopul oferirii serviciilor pentru copiii cu deficienţe vizuale, motorice şi alte dizabilităţi
fizice şi psihice, în statele bibliotecii au fost incluşi 3 bibliotecari cu pregătire specială şi un calculator
cu software adecvat.
Pentru copii este evidenţiat „Raftul de măr”, scopul căruia este de a oferi bucuria de lectură
copiilor cu tulburări funcţionale (titlul şi simbolul raftului – mărul roşu, provine datorită sponsorului,
companiei de calculatoare „Apple”). Asemenea rafturi se găsesc în fiecare bibliotecă publică din
Suedia. Această idee este răspândită şi în bibliotecile din Rusia. …
Модиг Б. Читать и писать – это хорошо: размышления о шведской литературной
политике / Б.Модиг // Как разорвать замкнутый круг. Поддержка и развитие чтения: проблемы
и возможности: науч. практ. сб./ сост. Е. И. Кузьмин, О. К. Громова. – М., 2007. – С. 116-117.
Ялышева В. За опытом – в Скандинавию: профессиональный тур по северным странам /
В. Ялышева, Л. Глухова // Биб. дело. – 2010. – № 2. – С. 2-5.
Programe pentru dezvoltarea abilităţilor de lectură în Austria, Republica Cehă, Polonia,
Slovenia, Turcia, Cipru
O serie de ţări urmăresc să-i încurajeze pe oameni să citească în bibliotecile publice. În Austria,
de exemplu, pe parcursul unei săptămâni s-a desfăşurat o campanie „Austria citeşte. Ne întâlnim la
bibliotecă” în care bibliotecile au atras atenţia asupra plăcerii de a citi, prin găzduirea unor evenimente
precum lecturi publice, tururi literare, expoziţii de carte şi alte activităţi culturale. Programe similare au
avut loc în Liechtenstein („Activităţi de relaţii cu publicul ale bibliotecii naţionale”) şi Portugalia
(„Promovarea lecturii în bibliotecile publice”), amândouă organizând workshop-uri, cursuri literare şi
lecturi, expoziţii, reprezentaţii, concerte, tururi de bibliotecă etc. pentru a populariza lectura şi
bibliotecile publice.
Printre programele mai recente, unele urmăresc să îmbunătăţească serviciile oferite de biblioteci
şi să le facă mai atractive pentru întreaga populaţie prin dezvoltarea unei infrastructuri cât şi prin
perfecţionarea abilităţilor personalului angajat. Un exemplu de astfel de program poate fi găsit în
Spania („Promovarea bibliotecilor publice”). Cel mai important obiectiv al său este de a construi şi
moderniza clădirile, infrastructura şi echipamentul bibliotecilor publice de stat pentru a le face mai

21. 21
confortabile şi mai atractive şi pentru a uşura accesul cetăţenilor la cultură, activităţi de petrecere a
timpului liber, educare şi informare.
În Italia a fost înfiinţat „Serviciul naţional de biblioteci”. Acesta reuneşte peste 4000 de
biblioteci publice, organizaţii locale, universităţi, şcoli, academii şi alte instituţii publice sau private
într-un sistem de cooperare care are la bază o reţea naţională. Ca rezultat, deşi bibliotecile italiene sunt
autonome, ele sunt reunite prin catalogul de colecţii comune întreţinut de bibliotecile care fac parte din
reţea.
Alte ţări au în curs de implementare programe care implică modernizarea sistemelor
informatice ale bibliotecilor prin intermediul TIC, de exemplu în Polonia („Biblioteca + “) şi Lituania
(„Biblioteca pentru inovare”). În Scoţia, se desfăşoară un curs care se încheie cu obţinerea unei
„Diplome în utilizarea TIC în biblioteci şi susţinerea dezvoltării cititorului” şi care a fost implementat
pentru a oferi o calificare în domeniul TIC personalului bibliotecilor. Această calificare este necesară
pentru ca abilităţile de „dezvoltare a competenţelor de citire” ale personalului bibliotecilor să fie
adecvate sprijinirii utilizatorilor care vor profita astfel de oportunităţile de lectură disponibile în
contextul dezvoltării tehnologice.
O serie de programe pentru dezvoltarea abilităţilor de lectură în familie pun în special accent pe
cititul cu voce tare copiilor. Acestea se găsesc, de exemplu, în Republica Cehă („Fiecare ceh citeşte
copiilor”) şi în Polonia („Întreaga Polonie citeşte copiilor”). Ambele programe au la bază ideea că
cititul cu voce tare, într-un mediu prietenos, reprezintă un mod eficient de a sprijini dezvoltarea
emoţională, psihologică şi intelectuală a copilului şi un mod de a forma deprinderi de citire care vor
continua şi în viaţa adultă. În ambele cazuri, nu numai părinţii sunt încurajaţi să le citească copiilor,
dar sunt şi actori, cântăreţi, scriitori, personalităţi din sport, politicieni etc. care vin în şcoli, biblioteci,
librării şi spitale şi le citesc copiilor din diferite cărţi. Programul polonez, face parte dintr-o campanie
mai extinsă care, pe lângă susţinerea lecturii acasă, derulează iniţiative media cu implicarea
grădiniţelor, şcolilor, comunităţilor locale şi bibliotecilor.
În unele ţări europene, în cadrul principalelor programe de promovare a lecturii există iniţiative
care se adresează unor grupuri ţintă specifice. Acestea se concentrează, de exemplu, pe nevoile
copiilor imigranţi şi ale adulţilor de a învăţa limba ţării care-i găzduieşte şi de a citi fluent, situaţie
întâlnită în Comunitatea în care se vorbeşte limba germană din Belgia („Multikulturelles
Deutschatelier”), în Cipru („Promovarea dezvoltării competenţelor de citire”) şi în Finlanda
(„Formarea competenţelor de citire pentru adulţii imigranţi”).
Alte programe au ca grup ţintă familiile care provin dintr-un mediu socio-economic
defavorizat, de exemplu, în Franţa (Association de la Fondation Étudiante pour la Ville) studenţi
voluntari sprijină familiile dezavantajate social, ale căror copii au dificultăţi de adaptare la şcoală, să-şi
dezvolte o cultură a lecturii, scrisului şi de a învăţa.
Într-un program similar din Slovenia, („Citim ca să învăţăm, dar şi de plăcere”), mentorii de
carieră îi ajută pe părinţii cu un nivel educaţional scăzut şi pe copiii lor prin educaţie literară.
În Turcia există programe speciale care abordează dezvoltarea competenţelor de lectură şi se
adresează în special fetelor şi femeilor care trăiesc în zone sărace şi au un nivel scăzut de educaţie.
Predarea citirii în Europa: Contexte, politici şi practici /Agenţia Executivă pentru Educaţie,
Audiovizual şi Cultură / traducere Mircea – Ştefan Racoviceanu. – Brussel, 2011. P. 125-129.
http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice

22. 22
Promovarea lecturii de către partenerii bibliotecii:
idei de succes
Plimbări gratuite cu transportul public pentru
pasagerii pasionaţi de lectură
Administraţia publică locală din Cluj a venit cu o
iniţiativă neobişnuită care, ar trebui să încurajeze localnicii la
lectură. Primarul oraşului, Emil Bock, pe parcursul unei
săptămâni a făcut transportul public gratuit pentru pasagerii care
citesc cărţi în timpul călătoriei.
Iniţial, ideea a fost propusă de către cetăţeanul Victor
Miron. El a reuşit să aducă această idee la primarul oraşului,
care, la rândul său, a scris despre aceasta pe pagina sa de pe
Facebook. După ce a primit mai multe comentarii pozitive, Bock
a realizat ideea.
„Sunt sigur că e mai bine să promovezi lectura, menţionând-ui pe cei care citesc, decât să-i
critici pe cei care nu o fac”, a spus Miron. Din aceste considerente el a apelat la primar cu o propunere
de „a promova lectura în transportul public.” Acest proiect a fost inclus în programul de manifestări
dedicate recunoaşterii oraşului Cluj-Napoca, Capitală Europeană pentru Tineret 2015. În cadrul
festivităţilor, pe autobuzele şi tramvaiele din oraş au fost aplicate citate din literatura clasică şi
modernă, locuitorilor oraşului le-au fost oferite semne de carte. În plus, în Cluj-Napoca a fost
inaugurat un club literar săptămânal, care are loc într-o grădină botanică locală.
Potrivit publicaţiei, activistul Victor Miron este, de asemenea, implicat în organizarea altor campanii
pentru a atrage localnicii la lectură. În special, acesta promovează proiectul Bookface, care propune
persoanelor a încărca fotografiile pe reţelele de socializare cu cărţile lor preferate şi a le folosi ca
avatare.
După ce primarul din Cluj-Napoca l-a ajutat pe Victor Miron să realizeze ideea sa de
promovare a lecturii el a apelat la fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, cu solicitarea de a schimba
avatarul din reţeaua socială pe o fotografie a cărţii sale preferate, sau pe o poză în care tânărul
miliardar citeste o carte.
http://www.independent.co.uk/news/world/europe/romanian-city-offers-free-rides-to-people-
reading-on-the-bus-10463497.html

23. 23
Tradiţii de fondare a bibliotecilor prezidenţiale
Biblioteca prezidenţială a lui Barack Obama va fi construită în Chicago
Biblioteca prezidenţială a stăpânului actual al Casei Albe, Barack
Obama, se va deschide în oraşul american Chicago (Illinois). Sursele
agenţiei AP au raportat că alegerea a fost făcută de Obama. New York şi,
de asemenea, Honolulu pretindeau pentru a găzdui Biblioteca numită în
cinstea al 44-lea preşedinte al Statelor Unite.
Obama, născut în Honolulu, din ianuarie 2005 până în noiembrie
2008 a fost senator de Illinois. La Universitatea din Chicago el a predat
dreptul peste 10 ani, aminteşte TASS. Instituţia va fi creată pe baza
Universităţii din Chicago în partea de sud-est al oraşului, în apropiere de casa familiei lui Obama.
Oficial, locul unde va fi amplasată biblioteca, va fi anunţat în următoarele săptămâni.
Tradiţia de a crea biblioteci prezidenţiale în Statele Unite, s-a născut pe timpul lui Franklin
Delano Roosevelt. El a anunţat în 1939 că va transmite documentele sale guvernului federal al Statelor
Unite, şi a alocat teren pentru complexul bibliotecă-muzeu din propria avere. Acest exemplu a fost
urmat la scurt timp de predecesorul său la Casa Albă Herbert Hoover. În 1955, Congresul a adoptat o
lege cu privire la bibliotecile prezidenţiale. Aceste instituţii construite pe donaţii private, dar apoi
transferate la stat, de regulă, păstrează arhivele stăpânilor de la Casa Albă, după plecarea acestora din
funcţia de şef de administraţie al Statelor Unite.
Chicago, de asemenea, cunoscut sub numele de Windy City, este considerat unul dintre cele
mai importante centre financiare din Statele Unite, precum şi unul dintre hub-uri de transport cheie în
America de Nord. Populaţia din Chicago, inclusiv suburbii, este de aproximativ 9,9 milioane de
oameni. Conform acestui indicator, precum şi zona, inclusiv suburbiile, el se clasează pe locul trei în
Statele Unite, după New York şi Los Angeles.
http://www.newsru.com/world/01may2015/library.html

24. 24
TOP-ul cărţilor
25 de titluri care au învins timpul
Shakespeare, Cervantes, Tolstoi, Dumas, dar şi Kafka, Proust sau Nabokov se numără printre
scriitorii pe care trebuie să-i citească oricine. Ştim din manualele de literatură, din studiile oamenilor
de litere şi, de asemenea, din topurile realizate de diverse publicaţii, unele prin vot, care circulă din ce
în ce mai intens în mass-media.
Canonul occidental. Cărţile şi Şcoala Epocilor, volumul publicat de criticul american Harold
Bloom în 1994, bestseller în Statele Unite şi sursă de îndelungi dispute, a propus o listă de scriitori
canonici, „adică influenţi în cultura noastră”, potrivit definiţiei autorului. Canonul occidental, spune
Harold Bloom, e o sinteză amplă de titluri, grupate pe epoci şi spaţii geografice, „un fel de listă a
supravieţuitorilor” şi „adevărata artă a memoriei, fundamentul autentic al gândirii culturale”.
Multe dintre ele se regăsesc şi în cercetarea de specialitate, şi în articolele de popularizare.
Rezistenţa lor la trecerea timpului, fascinaţia exercitată asupra cititorilor de-a lungul secolelor se
datorează, susţine Harold Bloom, „forţei estetice” („un amalgam de stăpânire a limbajului figurativ,
originalitate, putere cognitivă, cunoaştere şi exuberanţă în stil”).
25 de cărţi pe care ar trebui să le citească oricine, fundamentale pentru educaţia omului de azi,
se regăsesc şi în lista criticului american, şi în multe dintre clasamentele de popularizare propuse în
ultimii ani de publicaţiile cele mai prestigioase din lume.
1. Biblia
2. O mie şi una de nopţi
3. Opere complete de William Shakespeare
4. Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes
5. Robinson Crusoe de Daniel Defoe
6. Crimă şi pedeapsă de F.M. Dostoievski
7. Anna Karenina de Lev Tolstoi
8. Război şi pace de Lev Tolstoi
9. Marile speranţe de Charles Dickens
10. Doamna Bovary de Gustave Flaubert
11. La răscruce de vânturi de Emily Brontë
12. Mândrie şi prejudecată de Jane Austen
13. Moby Dick de Herman Melville
14. Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain
15. Mizerabilii de Victor Hugo
16. Aventurile lui Alice în Ţara Minunilor de Lewis Carroll
17. Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas
18. Roşu şi negru de Stendhal
19. Procesul de Franz Kafka
20. Ciclul de romane În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust
21. Marele Gatsby de Francis Scott Fitzgerald
22. Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez
23. De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger
24. Lolita de Vladimir Nabokov
25. Numele trandafirului de Umberto Eco
http://jurnal.md/ro/it-si-stiinta/2016/1/13/25-de-carti-pe-care-trebuie-sa-le-citesti/

25. 25
Cele mai vândute cărţi pentru copii şi adulți în librăriile Republicii
Top 5 cele mai citite cărți de moldoveni în anul 2015
Conform datelor de statistici, în ultimii ani numărul
cărţilor editate în Moldova este în uşoară creştere.
Dacă se publică mai multe cărţi, ar însemna că şi
moldovenii citesc mai mult. Ne-am interesat în patru cele mai
mari librării din ţară despre numărul de vânzări a cărţilor
pentru a afla care sunt preferinţele oamenilor.
Vă prezentăm un top cinci al celor mai citite cărți de
moldoveni în anul 2015, conform datelor librăriilor.
Cele mai vândute cărți pentru copii în librăriile Cartier
1. Albinuța (Ediția a XV-a) de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc
2. Alfabetul cu povești de Lică Sainciuc
3. Îngerii mării de Stela Popa. Desene de Stela Popa-Damaschin
4. Din lumea celor care nu cuvântă de Emil Gârleanu
5. Balada celor cinci motănași de Ion Druță. Desene de Mihaela Paraschivu
„E îmbucurător că textele bune ale canonicilor Grigore Vieru și Ion Druță sunt în preferințele
copiilor. Este excelent că am reușit să împingem spre periferie desenele gen Disney, care au dominat
piața de carte pentru copii în anii precedenți, prin desenele clasicilor Igor Vieru și Lică Sainciuc. Și am
găsit în tinerii graficieni bucureșteni Mihaela Paraschivu și Silvia Olteanu o citire proaspătă a textelor
lui Ion Druță. Pe de altă parte, în decembrie, am reușit să venim cu o carte de Crăciun: Îngerii mării de
Stela Popa”, afirmă Gheorghe Erizanu, directorul Edituri Cartier.
Cele mai vândute cărți (pentru maturi) în librăriile Cartier
1. Chișinăul nostru necunoscut de Iurie Colesnic
2. Frunze de dor de Ion Druță
3. Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc
4. Rusia la răspântie de Oleg Serebrian
5. Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde. Traducere de Radu Tătărucă
„Cărțile bune se vând. Tirajele se epuizează. Editorii au acumulat ani și experiență pentru ediții
noi. Primele cărți din top nu mai sunt în Librăriile Cartier. Urmează următoarea etapă: conștientizarea
valorii unei ediții în bibliotecile private. Cartea crește în valoare. Chiar dacă banii investiți în
promovarea cărții au fost, ca volum, comparativ cu ce au investit guvernanții noștri doar într-o
podgorie de cinci hectare”, susține directorul editurii.
Cele mai vândute cărți în librăriile Pro Noi
Cele mai vândute sunt cărțile pentru copii de la editurile PRUT, ARC din Republica Moldova, Corint
România, literatura artistică de la Editura RAO, România, dicționarele, literatura de specialitate de la
Editura Știința, Chișinău. Dacă am analiza topul vânzărilor pentru anul trecut, în lista celor mai
vândute titluri sunt:
1. Secretele fetelor cu stil de Laura Aceti, scoasă de sub tipar la Editura ARC
2. Carte sonoră. Ce animale trăiesc la fermă?, Editura PRUT
3. Tema pentru acasă de Nicolae Dabija, care rămâne în top al patrulea an consecutiv
4. Și tu ești singur? Roman de Aurelian Silvestru, Editura PRUT

26. 26
5. Isprăvile lui Guguță, de Spiridon Vangheli
6. Singur în fața dragostei, de Aureliu Busuioc și Frunze de dor de Ion Druță.
„Nu am putea numi azi cifra anuală exactă a numărului de vizitatori ai librăriilor noastre, dar
putem constata, că numărul anual al exemplarelor de cărți vândute depășește cifra de peste 540 de mii
exemplare de carte”, susține Dumitru Rudeanu, director al Societății de distribuție a cărții „PRO
NOI”.
Cele mai vândute cărți în librăriile Bestseller
1. De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga
2. Homo Aggressivus: De ce nu se opresc războaiele și violența de Dorian Furtună
3. Sweet Vera Cruz (18+) de Lola Majeure
4. Amintiri din Viitor de Andreea Russo
5. Călăuza Familiei. Arborele Genealogic. Un Cadou Ideal pentru cei Dragi – de Valentina Butnaru și
Petru Șarcov
Cele mai vândute cărți în librăriile Librarius
1. De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga
2. Cămașa lui de Augustina Șiman
3. Fluturi (volumul II) de Irina Binder
4. Secretele fetelor cu stil de Laura Aceti
5. Albinuța de Grigore Vieru
„Datorită unui vast asortiment de cărți prezentat în rețeaua de librării Librarius, este greu să
vorbim despre cel mai solicitat domeniu, totuși cărțile pentru copii/adolescenți și beletristică, rămân a
fi cele mai populare. Atestăm o creștere sporită a interesului față de cărțile din domeniul psihologie și
dezvoltare personală sau autoeducare. Manualele școlare, dicționarele și limbile străine sunt actuale
mereu. De o popularitate sporită se bucură și cărțile din domeniul hobby (bucătărie, pescuit, grădinărit,
make-up... etc.), a spus Andrian Racu, șeful direcției Carte al „Moldpresa Grup”.
Lia Ciutac
http://www.timpul.md/articol/top-5-cele-mai-citite-cari-de-moldoveni-in-anul-2015--
86640.html