Portofoliu b marinescu nicoleta

Investeşte în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară: 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate
pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională”
Titlul proiectului: „Formarea continua a profesorilor de Matematica si Stiinte Economice in societatea
cunoasterii”
Nr de identificare al contractului: POSDRU/87/1.3/S/63698

PORTOFOLIU

în vederea evaluării finale
MODULUL B
Dezvoltare profesională şi oportunităţi de carieră

Formator,
Prof. ANA BADEA

Cursant,

prof. MARINESCU NICOLETA

pe cunoaştere”
cunoasterii”

SUMAR

MODULUL B
Dezvoltare profesională şi oportunităţi de carieră

 Elaboraţi un proiect educaţional pentru combaterea/prevenirea violenţei în şcoala
dumneavoastră

 Redactarea unei lucrări ştiinţifice/ creative-artistice şi realizarea unei prezentări de tip
poster sau ppt

 Realizaţi un chestionar pentru identificarea gradului de satisfacţie a elevilor

 Scrieţi un scurt eseu cu tema: Competenţă-performanţă-eficienţă profesională şi
pedagogică a educatorului contemporan.

 Material de prezentare a portofiului de evaluare – Prezi, ppt, etc., pe suport electronic.

pe cunoaştere”
cunoasterii”
PROIECT EDUCATIONAL

„VIOLENŢA ESTE ARMA CELOR SLABI”

 ARGUMENT:

Cauze multiple( neglijarea copiilor, lipsa de informaţie, agresiunea mijloacelor mass-
media, plecarea părinţilor la muncă în străinătate etc.) conduc la creşterea cazurilor de
violenţă din şcoli. Complexitatea fenomenului ne determină să vorbim nu doar despre
violenţa în şcoală, ci şi despre violenţă în general, dat fiind că între acestea există o legătură
de determinare. Pe de o parte, de cele mai multe ori, copilul ia primul contact cu violenţa în
cadrul familiei sale, extinzând apoi comportamentele violente asupra altor persoane din
mediul extrafamilial (grup de prieteni, şcoală). Pe de altă parte, comportamentele violente
învăţate în mediul extrafamilial se răsfrâng asupra membrilor familiei.
Astfel complexitatea fenomenului ne determină să vorbim nu numai de violenţa în
şcoli, ci şi despre violenţă în general, dat fiind faptul că între acestea există o legătură de
determinare.
Zilnic elevii se afla in situatii conflictuale, incercand sa rezolve problemele interne,
personale, sau interpersonale prin contraziceri, replici ironice, jigniri, amenintari sau chiar
loviri. Astfel, fiecare isi dezvolta strategii personale de abordare si solutionare prin
confruntare, retragere , obiectivism, compromism sau armonizare.
Acest proiect are rolul de a sprijini cadrele didactice, elevii si parintii acestora in
prevenirea si combaterea violentei in orice forma de manifestare a acesteia.

 SCOPUL PROIECTULUI:
Proiectul îşi propune o îmbunătăţire a capacităţii şcolii de a se mobiliza şi de a mobiliza şi
părinţii şi comunitatea locală pentru implicarea mai activă în rezolvarea actelor de violenţă în şcoală
şi acasă, precum şi diminuarea sau eliminarea cauzelor care le declanşează.

 OBIECTIVUL GENERAL:
Dezvoltarea unor mecanisme de informare, formare, monitorizare si comunicare la
nivelul scolii pentru prevenirea si combaterea formelor de violenta in scoala.
 GRUPUL ŢINTĂ: elevi, parinti, invatatori, profesori
 DURATA PROIECTULUI : Anul şcolar 2012-2013

 OBIECTIVE GENERALE:
 Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală.

pe cunoaştere”
cunoasterii”
 Formarea unui comportament asertiv în situaţii care pot escalada în violenţă.
 Sensibilizarea elevilor privind consecinţele actelor de violenţă.
 Îmbunătăţirea gradului de implicare voluntară a elevilor în activităţii de
prevenire a violenţei.
 Ruperea cercului vicios al violenţei prin practicarea
“Celor trei A “ ai non-violenţei:
Asertivitate: Comunică eficient. Acţionează inteligent!
Autocunoaştere: Cunoaşte-te în profunzime!
Autocontrol: Stăpâneşte-ţi emoţiile!

 OBIECTIVE SPECIFICE:
 Identificarea, exprimarea,controlul emoţiilor;
 Îmbunătăţirea capacităţilor socio-cognitive;
 Autocontrolul;
 Capacităţi sporite de adaptare.
 desfasurarea unor activitati de constientizare a problematicii violentei in randul
cadrelor didactice si elevilor;
 implicarea activa a elevilor in activitati de prevenire si combatere a violentei
scolare organizate in context scolar si extrascolar;
 colaborarea cu parintii elevilor pentru rezolvarea situatiilor conflictuale prin
mijloace nonviolente;
 reducerea actelor de violenta la nivelul scolii.

 ORGANIZATOR: Şcoala gimnaziala prof. Emil Negoita - Mirosi
 RESPONSABIL: Comisia de prevenire si combatere a violentei in scoala: prof.
Marinescu Nicoleta
 COLABORATORI: profesorii diriginţi

 RESURSE:
 materiale: retroproiector, ecran, tabla flip-chard, calculator, INTERNET, aparat
foto, CD, hartie de scris, markere, etc.
 informationale si experientiale: materiale suport, “Managementul proiectelor
pedagogice”-ghid metodologic
 sponsorizari pentru asigurarea materialelor necesare

 BUGETUL PROIECTULUI: Surse de finantare: membrii echipei de proiect

 ETAPE DE IMPLEMENTARE:
 Pregatirea:

pe cunoaştere”
cunoasterii”
- Observatii asupra mediului scolar;
- Identificarea unor cazuri de violenta
 Realizarea/Aplicarea
- Popularizarea proiectului;
- Intalniri, consultatii, dezbateri;
- Conceperea unor materiale suport pentru dezbateri referitoare la combaterea violentei;
- Stabilirea unor planuri de servicii personalizate (recuperare, asistenta sociala si medicala)
in colaborare cu specialisti (daca este cazul);
- Implicarea parintilor in rezolvarea unor cazuri de violenta;
- Acordarea sprijinului in situatii de violenta in familie.
 Evaluarea
- Inregistrarea periodica a rezultatelor obtinute;
- Observarea sistematica a copiilor care au comportamente violente;
- Aprecierea gradului de schimbare a comportamentelor violente si de socializare.

 MONITORIZARE SI EVALUARE:
 produse ale activitatii pe ateliere,
 chestionare,
 portofoliul activitatilor,
 statistica cazurilor de violenta

 INDICATORI DE PERFORMANTA: Reducerea cu 80% a cazurilor de violenta.
 MODALITATI DE PUBLICITATE:
 pliante,
 fotografii,
 prezentări ppt

 DISEMINAREA PROIECTULUI: Proiectul va fi aplicat la fiecare clasa si va fi
popularizat in cadrul sedintelor cu parintii.

 TEMELE PROIECTULUI :

 Activitatea nr.1: CINE SUNT EU?
 Activitatea nr.2: CUM MA VAD CEILALTI?
 Activitatea nr.3: SUNT UN OM EDUCAT?
 Activitatea nr.4: CLIMATUL FAMMILIAL SI EU
 Activitatea nr 5: AGRESIVITATEA SI CAUZELE VIOLENŢEI
 Activitatea nr 6: CE TIP DE COMPORTAMENT AM?

 Activitatea nr.7: STIU SA ALEG INTRE BINE SI RAU?

pe cunoaştere”
cunoasterii”
 Activitatea nr.8: CUM REACTIONEZ LA STRES ?
 Activitatea nr.9: HIPERACTIVITATEA ŞI DEFICITUL DE ATENŢIE
 Activitatea nr.10:CONEXIUNEA CONFLICT –CONVINGERE
 Activitatea nr.11: ACCEPTAREA CELORLAŢI
 Activitatea nr.12: GRESEALA SI CONSECINŢELE EI

 BIBILOGRAFIE:
 „Ora de dirigentie in gimnaziu” – Traian Cosma, Ed. Didactica si pedagogica,
Editia a II-a, 2007, Bucuresti
 „Consiliere educaţională” - ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi
consiliere – Adriana Băban, Imprimeria „ardealul”, 2001, Cluj-Napoca;
 “Tehnici de comunicare” – De Peretti, A; Legrand, J-A; Boniface,J –
Ed. Polirom, 2001, Bucureşti ;
 „Putem creşte copii buni într-o lume negativă!”- Ziglar, Z ,
Ed.Curtea-veche, 2000, Bucureşti;
 „Violenţa juvenilă şcolară-teorie, prevenţie şi intervenţie integrativă”-
Adrian Marian Roşan, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2006, Cluj-Napoca;

„VIOLENTA IN MEDIUL SCOLAR”

pe cunoaştere”
cunoasterii”

• Motivaţia lucrării
Cap. I Violenţa şcolară- precizări conceptuale şi abordări actuale
Cap. II Cauze ale violenţei în şcoală
II.1. Ce numim violenţă şcolară?
II.2. Factori de risc privind violenţa în şcoală
II.3. Cauzele violenţei elevilor
Cap. III Forme de violenţă în şcoală
III.1. Actorii şi formele violenţei şcolare;
III.2. Violenţa între elevi;
III.3. Violenţa elevilor faţă de profesori;
III.4. Violenţa profesorilor faţă de elevi;
III.5. Violenţa părinţilor în spaţiul şcolii;
III.6. Forme de violenţă manifestate în afara şcolii.
Cap. IV Prevenirea şi combaterea violenţei şcolare
IV.1. Măsuri de prevenire
IV.2. Măsuri de intervenţie
IV.3. Recomandări în vederea prevenirii şi combaterii violenţei şcolare.
 Anexă
1. Studii de caz;
2. Chestionare şi fişe de lucru

Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene, devenind
oficial o problemă politică in urma unei întâlniri a experţilor, organizată de Comisia
Europeană la Utrecht, în anul 1997.
Guvernanţii şi societatea civilă au devenit sensibili la fenomenul violenţei în mediul
şcolar, renunţând la stereotipul conform căruia şcoala este un spaţiu social autonom, neafectat
de conflictele şi dificultăţile cu care se confruntă societatea, în general. Şcoala este o parte
integrantă a comunităţii, iar problemele cu care se confruntă ca instituţie şi mediu de formare
a tinerilor privesc întreaga societate.
Cu ce forme de violenţă ne întâlnim în şcoli, care sunt cauzele care determină violenţa
şcolară, de ce unii copii adoptă modalităţi de comportament violent în relaţiile lor cu colegii,
cu prietenii, cu profesorii, cu părinţii, de ce unii profesori instituie relaţii de putere, exprimate
prin violenţă la adresa elevilor, sunt doar unele dintre întrebările la care trebuie să găsim

pe cunoaştere”
cunoasterii”
răspunsuri pentru a asigura în şcoli un climat pozitiv şi pentru a ţine sub control violenţa
interpersonală.
Definirea violenţei s-a dovedit a fi o încercare extrem de dificilă din cauza asocierii şi,
uneori, chiar a confundării violenţei cu agresivitatea.
Rădăcina latină a termenului violenţă este vis, care înseamnă ,,forţA” şi trimite la ideea
de putere, de dominaţie, de utilizare a superiorităţii fizice împotriva altuia.
Eric Debarbieux (1996) oferă o definiţie prin care surprinde ansamblul fenomenului
violenţei:
,,Violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a unui system personal, colectiv sau
social, şi care se traduce printr-o pierdere a integrităţii, ce poate fi fizică, psihică sau
materială. Această dezorganizare poate să se opereze prin agresiune, prin folosirea forţei,
conştient sau inconştient, însă poate exista şi violenţă doar din punct de vedere al victimei,
fără ca agresorul să aibă intenţia de a face rău.’’

„Agresivitatea este orice formă de conduită orientată cu intenţie către obiecte, persoane sau
către sine, în vederea producerii unor prejudicii, a unor răniri, distrugeri şi daune .
(Nicolae Mitrofan,2003)
Violenţa în şcoală este orice formă de manifestare a unor comportamente precum:
• exprimare inadecvată sau jignitoare,cum ar fi: poreclire, jignire, tachinare,
ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire;
• agresiune fizică: bruscare, împingere, lovire, rănire;
• comportament care intră sub incidenţa legii:
viol, consum/comercializare de droguri, vandalism (provocarea de stricăciuni cu
bună stiinţă), utilizare de arme, furt;
• ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită
ireverenţioasă faţă de cadrul didactic);
• comportament şcolar neadecvat: întârzierea sau fuga de la ore, părăsirea clasei în
timpul orei, refuzul îndeplinirii sarcinilor, indisciplină, fumatul în şcoală şi orice alt
comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare.

J.C. Chesnais, autor al unei Istorii a violenţei (1981), identifică trei tipuri de violenţă,
pe care le imaginează în trei cercuri concentrice:
- violenţa fizică este nucleul dur al violenţei, în care sunt incluse faptele de gravitate maximă:
omorurile voluntare sau tentativele de omor, violurile, loviturile şi rănirile voluntare grave,
furturile armate sau cu uz de violenţă, vătămările corporale, tâlhăriile;
- violenţa economică este acea formă care afectează bunurile materiale (distrugeri, degradări
de bunuri);
- violenţa morală ( sau simbolică) care îmbracă forme ce pot fi puse în relaţie cu conceptul de
autoritate şi raporturile de dominaţie.

Jacques Pain (2000) reperează două tipuri de violenţă în mediul şcolar:

pe cunoaştere”
cunoasterii”
-

- violenţele ,,obiective’’ care sunt de ordinul penalului (crime şi delicte) şi asupra
cărora se poate interveni frontal;
- violenţele subiective – care sunt mai subtile, ţin de atitudine şi afectează climatul
şcolar;
Factorii de risc in aparitia violentei:
 Factori individuali
- factori biologici
- factori psihologici
 Factori de mediu socio-familial
- climatul socio-afectiv din familie (relaţiile dintre părinţi; atitudinea părinţilor faţă de copil;
atitudinea copilului faţă de familie)
- tipul familiei
(organizată/dezorganizată prin divorţ sau deces/reorganizată);
- condiţiile economice ale familiei (statutul ocupaţional al părinţilor; venitul familiei)
- dimensiunea familiei (numărul de copii din familie);
- nivelul de educaţie al părinţilor.
 Sursele de violenţă asociate şcolii provin din :
- neadaptarea practicilor pedagogice la nevoile şi specificul noilor generaţii;
- perpetuarea relaţiilor de dependenţă şi subordonare a elevilor faţă de profesori;
- preponderenţa comunicării pe axa profesor-elev;
- atitudini de ignorare sau dispreţ ale profesorilor faţă de elevi;
- evaluare neobiectivă, etichetarea, inducerea sindromului eşecului şcolar;
- abuzul de măsuri disciplinare, sancţiuni inegale sau pedepse.

Cauzele violenţei elevilor
 Cauze individuale
*Probleme de comunicare;
* Complexe, toleranţă scăzută la frustrări;
* Dificultăţi de adaptare la disciplina şcolară;
* Imagine de sine negativă;
* Instabilitate emoţională;
* Instabilitate motrică;
* Dificultăţi de concentrare;
* Tulburări psihice grave.

 Cauze familiale

pe cunoaştere”
cunoasterii”
*Preluarea unor modele de relaţionare din familie;
* Condiţiile economice precare ale familiei;
*Nivelul redus de educaţie a familiei;
* Indiferenţa, grija insuficientă acordată copiilor şi educaţiei acestora;
* Reacţii ale copilului la aşteptări prea înalte ale părinţilor;
* Lipsa de supraveghere a copiilor, în cazul familiilor în care unul sau ambii părinţi sunt
plecaţi temporar la muncă în străinătate.
 Cauze şcolare
*Deficienţe de comunicare şi relaţionare în grup;
*Programele şcolare prea încărcate şi programul supraaglomerat.
*Climatul de competiţie din şcoală;
*Decalajul între apiraţiile/valorile elevilor şi oferta/ practica şcolară;
*Nedreptatea profesorului;
*Prejudecăţi ale profesorilor legate de apartenenţa etnică;
*Imobilismul elevilor;
*Funcţia de selecţie a şcolii;

Masuri de prevenire şi combatere a violenţei şcolare
 Respectarea prevederilor regulamentului şcolar;
 Asistenţă acordată de consilierii şcolari atât elevilor cât şi părinţilor;
 Implicarea şi responsabilizarea părinţilor;
 Participarea şi implicarea elevilor în acţiuni sau proiecte care vizează reducerea
cazurilor de violenţă;
 Realizarea periodică a unor evaluări psihologice ale elevilor;
 Iniţierea şi derularea unor programe de formare a cadrelor didactice privind
managementul clasei, rezolvarea de conflicte,
 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare.
 Prezentarea unor studii de caz referitoare la violenţa şcolară şi la modalităţile de
soluţionare;
 Organizarea unor întâlniri şi discuţii cu reprezentanţi ai societăţii civile sau ai
comunităţii; implicarea bisericii;
 Elaborarea şi difuzarea de materiale informative în vederea conştientizării
efectelor negative ale violenţei;
 Introducerea în curriculumul la decizia şcolii (CDS) a unor teme privind: strategii
de rezolvare a conflictelor, promovarea toleranţei şi cooperării.

pe cunoaştere”
cunoasterii”
CAUZELE VIOLENŢEI ŞCOLARE IERARHIZARE

Mediul familial I
Incapacitatea de a găsi alte forme de manifestare II
Lipsa stimei de sine I II
Comportamentul agresiv al altora IV
Absenţa unui program riguros V
Programul zilnic/săptămânal încărcat VI
Influenţa mass-media VII
Presiunea grupului VIII
Autocontrolul scăzut IX
Consum de alcool sau droguri X
Supravegherea exagerată din partea XI
părinţilor/profesorilor
Iubirea neîmplinită XII
Neacceptarea de către colectivul clasei XIII
Comportamentul profesorului XIV

CONCLUZII

 Violenţa afectează viaţa tuturor celor care sunt martori la ea. Pentru copii, violenţa
are urmări psihologice, emoţionale şi de dezvoltare. Chiar şi la copiii foarte mici, martori la
violenţă, pot apare simptome de genul: anxietate, coşmaruri, regresie în limbaj sau în
dezvoltarea motorie şi stres post-traumatic. De asemenea, încrederea în propria persoană sau
în cei cu care vine în contact poate avea de suferit.
 Tinerii care trăiesc într-un mediu armonios, echilibrat, cărora părinţii le-au impus
un set de valori şi care nu sunt uşor influenţabili, vor avea puterea de a nu urma modelele
negative ale grupului de referinţă sau cele promovate de mass-media. Mass-media reprezintă
unul dintre factorii cei mai influenţi asupra comportamentului elevilor, atât prin valorile pe
care le promovează, cât şi prin consecinţele asupra modului de petrecere a timpului liber.

pe cunoaştere”
cunoasterii”
 Violenţa este o manifestare impulsivă, primară, necontrolată, a individului supus
unei stări emotive explozive, la baza acesteia aflându-se o serie de factori de naturi diferite.
Oamenii înzestraţi cu un anumit nivel cultural au şi ei porniri violente, impulsive, însă
substanţa creeată în timp de un anumit mod de a judeca faptele şi propriile trăiri îi determină
să adopte o atitudine controlată în abordarea şi soluţionarea conflictelor.
 Violenţa conduce la o deteriorare a climatului şcolar, afectează raporturile elev-
elev şi elev-profesor, generând sentimente de insecuritate, de teamă, de incertitudine, care
influenţează negativ dezvoltarea normală a elevului.

pe cunoaştere”
cunoasterii”

Chestionar pentru identificarea gradului de satisfacţie a elevilor

Pentru imbunatatirea calitatii procesului instructiv-educativ, sunteţi invitaţi sa va
exprimaţi parerea cu privire la modul in care s-au desfasurat activitatile la orele de
matematica din acest semestru, in scoala noastra . Chestionarele sunt anonime, iar datele
rămân confidenţiale. Vă mulţumim pentru participare şi vă rugăm să răspundeţi la toate
întrebările din chestionar.
Pe o scara de la 1 la 10, apreciati unde se situeaza conditiile oferite de scoala , bifand cu x
casuta corespunzatoare:
1.Cadrul didactic este bine pregătit metodic
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

2.Cadrul didactic este bine pregătite ştiinţific
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

3. Cadrul didactic utilizeaza metode didactice noi şi variate
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

4. Cadrul didactic este bland, calm, intelegator
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

5. Nu există discriminări de nici un tip
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

6. Cadrul didactic nu intarzie la ore
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

7. Este aplicată egalitatea şanselor
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

pe cunoaştere”
cunoasterii”
8.Sunt implicati elevii în evaluarea şcolară
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

9.Sala de clasă este curata
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

9. Exista condiţii optime de desfăşurare a lecţiilor – căldură, lumină, ş.a.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

12. Preciati aspecte care pot fi imbunatatite, referitoare la activitatea curentă la orele de
matematica.:
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………

pe cunoaştere”
cunoasterii”

Competenţă-performanţă-eficienţă profesională şi pedagogică a educatorului
contemporan

Competenţa reprezintă capacitatea cuiva de a soluţiona corespunzător o problemă, de a
lua decizii potrivite, de a îndeplini o misiune sau de a practica o profesie în bune condiţii şi cu
rezultate recunoscute ca bune. Aceasta se probează prin cunoştinţe teoretice, prin priceperea şi
abilitatea de a se folosi de ele în desfăşurarea unei anumite activităţi (profesionale, sociale,
culturale, sportive etc.) şi de a obţine rezultate apreciate de cei din jur (colegi, şefi ierarhici,
sau colectivităţi umane în general).
Competent este considerat omul bine informat, recunoscut pentru capacitatea de a face
ceea ce face aşa cum trebuie, de a emite păreri şi aprecieri (despre un obiect, fenomen etc.) în
cunoştinţă de cauză, demn de luat în seamă.
De educatorii (profesori, învăţători şi educatoare) care reuşesc să se impună prin
anumite calităţi şi mai ales prin rezultatele obţinute de elevii lor pe parcursul orelor de şcoală
şi mai târziu în cariera profesională şi în viaţă, ne amintim cu plăcere şi le suntem
recunoscători pentru investiţia de ştiinţă, de cultură şi de omenie pe care au făcut-o în noi, în
timp ce alţii se pierd în negura vremurilor, a amintirilor.
Competenţa vizează procesul care conduce la performanţă, rezultatul.
Competenţa înseamnă a face, ea trebuie să aibă un context şi să aducă rezultate.
Complexitatea profesiei de cadru didactic reiese şi din următoarele specificităţi:
- natura profesiei (care pare a fi mai tot timpul de graniţă: pretinde competenţe academice
într-o anumită specialitate, dar şi competenţe psihopedagogice; acest spaţiu de realizare nu
este deloc îmbietor şi „securizant” pentru cel în cauză);
- profesiunea de profesor pretinde actualizarea unor aptitudini, dar selecţia iniţială nu face
deloc referire la aceste aptitudini; accederea la profesiune se face exclusiv pe baza unor
comportamente cognitive, şi nu relaţional-aptitudinale;
- ca actualizare concretă, meseria de cadru didactic se joacă între tensiunile dintre dirijare
(minister, inspectorat), şi autonomie (dictată de valorificarea propriilor resurse psihologice şi
de specialitate şi de adaptare la specificitatea colectivului de elevi);
- prezenţa în continuare, la nivelul sistemului de formare, a următoarei dileme: finalitatea
educaţiei şcolare are caracter informativ sau formativ? Practicile sociale de validare şi
consacrare a competenţelor întreţin ambiguitate.
- adâncirea disjuncţiei dintre educaţia formală (centrată pe anumite seturi de valori consacrate,
predeterminate, uneori statice) şi ipostazele nonformale şi informale (ce vin cu valori
contextualizate, deschise, relative);
- permanentul decalaj dintre statutul economic al profesiei (precar, sărăcăcios) şi statutul
cultural al meseriei (de rang mediu sau înalt).

pe cunoaştere”
cunoasterii”

Performanta reprezinta gradul de indeplinire a sarcinilor care definesc postul ocupat si
se refera la contributia pe care o aduc angajatii la indeplinirea competentelor.
Asadar, performanta poate fi vazuta ca fiind in stransa relatie cu efortul depus de profesor,
abilitatile acestuia, perceperea locului si rolului postului in cadrul scolii.
Formarea iniţială asigură dobândirea competenţelor şi a certificărilor necesare
accesului la exercitarea calificată a profesiei didactice. Acest nivel cuprinde:
a) formarea de specialitate, asigurată şi certificată prin promovarea programelor de studii
universitare, sau, după caz, a studiilor de specialitate de nivel liceal ori postliceal
b) formarea psihopedagogică şi didactică, de specialitate, teoretică şi practică, asigurată şi
certificată prin promovarea programelor de studii psihopedagogice oferite de departamentele
pentru pregătirea personalului didactic
Formarea continuă asigură actualizarea şi dezvoltarea competenţelor personalului
didactic, inclusiv dobândirea de noi competenţe, în funcţie de evoluţiile din planul nevoilor de
educaţie şi al curriculum-ului educaţional, precum şi în funcţie de exigenţele privind
adaptarea competenţelor personalului didactic la schimbările din structurile/procesele de
educaţie. Potrivit principalelor sale destinaţii, formarea continuă vizează:
a) actualizarea şi dezvoltarea competenţelor în domeniul de specializare corespunzător
funcţiilor didactice obţinute prin formarea iniţială;
b) dezvoltarea competenţelor pentru evoluţia în cariera didactică, prin sistemul de pregătire şi
obţinere a gradelor didactice;
c) dobândirea sau dezvoltarea competenţelor de conducere, îndrumare, control, evaluare în
structurile şi organizaţiile din sistemul de educaţie;
d) dobândirea de noi competenţe, prin programe de reconversie a calificării pentru noi
specializări sau/şi noi funcţii didactice, altele decât cele obţinute prin formarea iniţială;
e) dobândirea unor competenţe complementare sau de extensie, respectiv predarea în sistemul
E-learnig, predarea în limbi străine, consiliere educaţională şi orientare în carieră,
f) dezvoltarea şi extinderea competenţelor transversale privind rolurile sociale şi dezvoltarea
personală şi profesională, interacţiunea şi comunicarea cu mediul social şi cu mediul
pedagogic, asumarea de responsabilităţi privind organizarea, conducerea şi îmbunătăţirea
performanţei strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul şi analiza reflexivă a propriei
activităţi ş.a.
Formarea iniţială şi formarea continuă sunt concepute ca procese interdependente,
între care se stabilesc interacţiuni şi pârghii de autoreglare menite să adapteze permanent
formarea personalului didactic la dinamica evoluţiilor proceselor/sistemelor de educaţie.
Noţiunea de “competenţă pedagogică” tinde să fie folosită cu înţelesul de standard
profesional minim, adeseori specificat prin lege, la care trebuie să se ridice o persoană în
îndeplinirea unui anumit rol al profesiei didactice, astfel încât societatea să fie protejată de
riscul profesării acestei meserii de către oameni insuficient pregătiti.
In profesia didactică, cercetătorii au pus în evidenţă existenţa a mai multor niveluri de
performanţă profesională:

pe cunoaştere”
cunoasterii”

- nivelul deprinderilor de lucru singulare- atunci când profesorul, de obicei student-practicant,
este capabil să realizeze doar sarcini izolate de lucru cu elevii fără a putea să le combine
întotdeauna în mod adecvat, în raport cu obiectivele educative urmărite;
- nivelul reproducerii unor “scheme acţionale complexe” date;
- nivelul competenţei pedagogice, când profesorul este capabil să–şi adapteze, “din mers”,
schemele acţionale, în funcţie de contextul în care urmează să fie realizat un anumit obiectiv
educativ.
Prin competenţă pedagogică se înţelege, în sens larg, capacitatea unui educator de a se
pronunţa asupra unei probleme pedagogice, pe temeiul cunoaşterii aprofundate a legităţilor şi
determinărilor fenomenelor educative; în sens restrâns, se referă la capacitatea unei persoane
de a realiza, la un anumit nivel de performanţă, totalitatea sarcinilor tipice de muncă specifice
profesiei didactice. Noţiunea de „competenţă pedagogică” tinde să fie folosită în prezent cu
înţelesul de standard profesional minim, adeseori specificat prin lege, la care trebuie să se
ridice o persoană în exercitarea principalelor sarcini de lucru ale profesiei didactice, astfel
încât societatea să fie protejată de riscul profesării acestei meserii de către oameni insuficient
pregătiţi.
Profesia didactică are o dimensiune umană extrem de puternică, fapt care implică nu doar
cunoştinţe şi competenţe, ci şi atitudini, valori, etos, într-un cuvânt o conştiinţă profesională.
Cadrul didactic nu este doar un agent,care se supune unui sistem de norme, ci şi un actor, care
se investeşte în ceea ce face, conferă semnificaţii, trăieşte activitatea cu elevii, cu un indice de
intervenţie personală importantă. Competenţe pedagogice şi metodice ale profesorului
Caracteristicile, implicit competenţele, unui profesor eficient:
 Stabileşte cu claritate obiectivele pe care urmează să le realizeze elevii. Aceasta
presupune ca profesorul să posede, de exemplu, competenţa de a identifica obiectivele
educative de atins, prin luarea în consideraţie a caracteristicilor elevilor săi şi a aşteptărilor
comunităţii sociale, de a operaţionaliza obiectivele alese spre a fi propuse elevilor, de a utiliza
diferite tehnici de analiză a sarcinilor de învăţare implicate în realizarea fiecărui obiectiv
selecţionat;
 Le prezintă elevilor care sunt cele mai înalte performanţe, în anumite limite
rezonabile, la care se aşteaptă ca ei să se ridice în realizarea diferitelor activităţi care le sunt
propuse;
 Identifică şi concepe activităţi de învăţare care sunt relevante pentru contextele
reale de viaţă cotidiană a elevilor;
 Manifestă preocuparea de a se adapta la diversitatea elevilor prin selecţionarea
unor strategii de instruire şi a unor materiale de învăţare care sunt adecvate vârstei, pregătirii
anterioare, valorilor culturale şi nevoilor individuale de educaţie ale elevilor;
 Creează şi menţine în sala de clasă un climat de lucru care favorizează
învăţarea, motivaţia intrinsecă a învăţării şi dorinţa de a realiza sarcinile de lucru propuse;
acesta presupune o serie de competenţe de management al clasei, începând cu cele legate de

pe cunoaştere”
cunoasterii”
aranjarea mediului fizic al clasei, astfel încât să se înlesnească interacţiunea dintre profesori şi
elevi, stabilirea împreună cu elevii a unor limite rezonabile în care trebuie să se înscrie

comportamentul fiecăruia şi terminând cu cele legate de crearea unei atmosfere de lucru,
destinse, încurajarea preocupării elevilor de a se autocontrola continuu şi competenţele de
tratare corespunzătoare a manifestărilor de indisciplină;
 Încurajează interacţiunea socială a elevilor în discutarea şi realizarea diverselor
activităţi de învăţare legate de tema supusă studiului;
 Oferă elevilor o structură de lucru de natură să ghideze activitatea de învăţare a
elevilor şi comportamentul lor în timpul lecţiei;
 Înlesneşte elevilor prelucrarea/procesarea intelectuală a informaţiilor punându-i
în situaţia de a desfăşura activităţi care implică procese cognitiv ce îi vor ajuta să înveţe şi să-
şi reamintească informaţia. De exemplu, evidenţierea legăturilor logice dintre anumite
informaţii, solicitarea elevilor în a realiza extrapolări sau în a stabili implicaţii posibile ale
unui fapt constatat, încurajarea exprimării în maniere diverse – grafice, simbolice, semantice;
 Îi ajută pe elevi să stăpânească esenţialul – acele cunoştinţe şi deprinderi care
sunt de bază pentru studierea la nivel superior a unui domeniu, cerinţă care implică ea însăşi
din partea profesorului capacitate de esenţializare;
 Oferă elevilor sarcini de lucru, provocatoare, interesante, de natură să stimuleze
dezvoltarea lor intelectuală; de exemplu, sarcini care îi pun pe elevi în situaţia de a-şi testa
ceea ce au învăţat efectiv şi a stabili ce urmează să înveţe; sarcini care presupun exersarea
unor strategii de soluţionare a unei anumite categorii de probleme dificile sau a unor strategii
prin care îşi pot dezvolta anumite competenţe;
 Propune activităţi de învăţare care solicită elevilor activităţi intelectuale de un
înalt nivel de complexitate;
 Realizează o continuă monitorizare a progresului elevilor în realizarea
obiectivelor educative care le-au fost propuse.
Profesorul trebuie să acorde o atenţie sporită configurării ethosului comunicativ, date
fiind influenţele acestui subsistem asupra tuturor componentelor activităţii educative.
Un profesor bun trebuie să aiba raspuns la orice întrebare ( legata de lecţie). Profesorul
trebuie să-i arate elevului că absolut tot în lume poate fi pus în discutie.Profesorul trebuie să
fie un model pentru toţi elevii şi să respecte intimitatea şi confidenţialitatea unor informaţii cu
privire la viaţa personală a elevului. Profesorul trebuie să le facă elevilor cunoscute diferitele
obiective ce urmează a fi întinse în activitatea lor. Profesorul trebuie să formeze pe elev
pentru societatea în care s-a nascut şi în care se dezvoltă, deoarece valorile spirituale nu se
creează decât în societate şi pentru societate. Profesorul trebuie să înveţe elevul cum să înveţe,
trebuie să-l facă să aibă încredere în el, în opţiunile lui să poată să se exprime liber fără
inhibiţii.

Portofoliu b marinescu nicoleta

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Portofoliu b marinescu nicoleta

Similar to Portofoliu b marinescu nicoleta (20)

Portofoliu b marinescu nicoleta