Citindu-l,
dacă vă întrebați ce gust sau miros pot avea sentimentele, ce culori au amintirile, ce sunete se desprind din memoria ființei, veţi recunoaşte un volum de poezie care desfășoară în simțurile noastre, cu marea generozitate a unui autor al cărui fiecare gest poetic se transformă în inefabil, un covor de emoții pe care putem porni în călătorii inițiatice sau în incursiuni de recunoaștere. Vorbim despre “re-cunoastere” pentru că versurile cuprinse în volum dețin, organic, acel efect empatic atât de important de regăsit în poezie.
În “Cromozomi din genunchi de femeie”, de la metafaza cromozomială la metafizica realității nu este decât un pas. Precum păstrează și transmit cromozomii informația ereditară, autorul deschide porțile nostalgiei, ale cunoașterii și ale recunoașterii către “ce și cum a fost”, de la începuturi și până acum. Este o poezie de “pomenire” apolinică, fără tristeți și regrete, în care acceptarea trecerii este solară, iar EA, femeia, este referentul principal, chiar dacă nu o regăsim explicit în fiecare poem. Femeia este mama, iubita, soția și fiica, dar și Gea, pământul fecund, după ploaia lui Zeus. Este prezentă pretutindeni: mama universală guvernând eternitatea. Nimic nu poate fi dureros în trecutul tău, în amintirile tale, atât timp cât EA te naște și te renaște mereu în dubla spirală nesfârșită. Fascinant la toată poezia lui Dan Tipuriță este chiar “amestecul” geneticii și al fiziologiei în “cele poetice”. Fără stridențe, fără coduri complicate, poetul ne povestește despre celulele roșii, care cer ” libertate de sânge și drepturi” și nu se teme să declare: “Dansez în ploaie cu o hematie”.
Așadar, dacă vă întrebați ce gust, miros, culoare, ce sunet are acest volum pe care l-am citit și l-am simțit cu mare plăcere, răspunsul este: se simte la pipăit exact ca poezia.
Ioana Barac Grigore
2. Tehnoredactare: Loredana Tipuriţă
Coperta: Cristian Negoi
Imaginea coperţii: „Cuplu”- arh. Liviu Stelian
Editura SEMNE
Str. Barbu Delavrancea nr. 24
Sector 1, Bucureşti
Tel./Fax: 021 318 83 44
email: office@semneartemis.ro
web: www.semneartemis.ro
Difuzare:
Tel./Fax: 021 223 41 16, 021 311 49 36
email: semne_artemis@yahoo.com,
difuzare@semneartemis.ro
COMENZI ONLINE
– sute de cărţi la un click distanţa –
www.semneartemis.ro
Tiparul executat la S.C. SEMNE ‘94 SRL
Tel./Fax: 021 667 08 20
Bucureşti, 2014
Toate drepturile şi responsabilităţile asupra textului
aparţin autorului.
3. Citindu-l,
dacă vă întrebați ce gust sau miros pot avea
sentimentele, ce culori au amintirile, ce sunete se
desprind din memoria ființei, veţi recunoaşte un
volum de poezie care desfășoară în simțurile noastre,
cu marea generozitate a unui autor al cărui fiecare
gest poetic se transformă în inefabil, un covor de
emoții pe care putem porni în călătorii inițiatice sau
în incursiuni de recunoaștere. Vorbim despre “re-
cunoastere” pentru că versurile cuprinse în volum
dețin, organic, acel efect empatic atât de important
de regăsit în poezie.
În “Cromozomi din genunchi de femeie”, de la
metafaza cromozomială la metafizica realității nu este
decât un pas. Precum păstrează și transmit
cromozomii informația ereditară, autorul deschide
porțile nostalgiei, ale cunoașterii și ale recunoașterii
către “ce și cum a fost”, de la începuturi și până
acum. Este o poezie de “pomenire” apolinică, fără
tristeți și regrete, în care acceptarea trecerii este
solară, iar EA, femeia, este referentul principal, chiar
dacă nu o regăsim explicit în fiecare poem. Femeia
este mama, iubita, soția și fiica, dar și Gea, pământul
fecund, după ploaia lui Zeus. Este prezentă
pretutindeni: mama universală guvernând
4. - 4 -
eternitatea. Nimic nu poate fi dureros în trecutul tău,
în amintirile tale, atât timp cât EA te naște și te
renaște mereu în dubla spirală nesfârșită. Fascinant
la toată poezia lui Dan Tipuriță este chiar
“amestecul” geneticii și al fiziologiei în “cele
poetice”. Fără stridențe, fără coduri complicate,
poetul ne povestește despre celulele roșii, care cer ”
libertate de sânge și drepturi” și nu se teme să
declare: “Dansez în ploaie cu o hematie”.
Așadar, dacă vă întrebați ce gust, miros, culoare, ce
sunet are acest volum pe care l-am citit și l-am simțit
cu mare plăcere, răspunsul este: se simte la pipăit
exact ca poezia.
Ioana Barac Grigore
5. Trupului tău,
templului cu sacerdoţi, slujitori şi vestale,
foc al înnoirii veşniciei
cu vreascurile oaselor tinere,
din tată în fiu puritate trăită,
gene zeiţe
din cromozomii părinţi.
7. - 7 -
Va fi romantic sau nu va mai fi
lui André Malraux
Sunt eu, bipedul din cuşca toracică,
plutesc între voi prin organe de simţ,
port genomul de viţă sarmatică
lipit de viaţă ca smalţul de dinţi,
sunt şi eu, prin neviul din mine, zigotul
vieţii larvare ce va veni
în miezul acestui secol, când totul
va fi romantic.
Sau nu va mai fi.
Bucureşti 17 aug. 2013
8. - 8 -
În ceaşca dimineţii amestec lumina
Macin la moara lobilor
hepatici,
cern cu sita bilei pigmenţi,
cu firul nervilor ortosimpatici
îmi pescuiesc zilnic
bruma de cenţi,
am corzi vocale cu diezi şi becari,
mai sprijin cu vocea
bolta albastră,
îmbrac pielea cea nouă
în zilele mari,
când Celula Mamă începe
să nască.
Prin stupul inimii
priviţi-mi albina,
am încă atâtea zile cu flori
de trăit,
în ceaşca dimineţii, când amestec
lumina
cu limba timpului,
un animal
trilobit.
Bucureşti 17 aug. 2013
9. - 9 -
Dansează celulele fără membrane
Doctorul mi-a ucis microbul
perfid,
mâncător de globule
şi vieţi personale
în sângele ce tocmai mi-l văd
strălucind
prin ocheanul arterei
stângi,
femurale.
-Ce veselie este acum
în ţesuturi,
dansează celulele fără membrane !
Au tocmit la stomac orchestre
de fluturi,
clăpari la plex,
pulsari la ţambale.
Muntenegru 6 aug.2013
11. - 11 -
Îmi duc celulele în cârcă
Eram fiul străzii, adunam chibrituri,
le puşcam sub roţile
tramvaielor triste,
pe atunci trăiam eroice mituri
prin filme sovietice, staha-
noviste,
purtam dioptrii, vedeam zile mari,
un fel de rai desenat în peniţă,
înţepam soarele în insectar.
-Mamă, ce albi erau norii,
ce gust de halviţă !
Copilărie părăsită ca fânul sub furcă,
păscut de anii uitării
în lanţ,
de atunci îmi duc celulele-n cârcă
să nu alunece cu vorbele-n şanţ.
Drum lung, de vânător vânat,
cu ochiul de puşcă
sub sprânceana boltită.
-O, câte viscole am împuşcat,
şi câte vieţi de iarbă
iernită !
Bucureşti 14 aug. 2013
12. - 12 -
Second hand
Stau la o coadă, cu pulsul
sătul
să-şi împartă sărăcia-n secunde,
aici se vând zile trăite destul
prin alte trupuri din ţările,
unde,
mărunţişul purtat se aruncă la câini,
zâmbetul pictat e materie primă,
se poate schimba
pe doi peşti
şi cinci pâini
pe marea Tiberiadei într-o zi
necreştină.
-Luaţi
o bluză, un cristalin, un iris albastru
dintr-o ţară primară,
un fular călduros, cel mai fin,
pod peste râul
din jugulară !
Şi ochiul coloraţi-l sub gene frumos,
verde-căprui cu sclipiri
endorfine,
el însuşi va fi o monedă de carne pe os,
pentru plata luntraşului,
cum se cuvine.
Constanţa 14 aug.2013
13. - 13 -
Petale de călătoare petunii
-Ce cauţi în conserva mării sărată,
mai visezi năvodul vorbei bogat?
În orice cuvânt e o tăcere. Uitată.
Un zbor al păsării în peşte nidat.
Cu noi vom lua cândva călătoare
cuvinte, vocale zburătoare, pe rând,
tăcerea va rămâne în fiecare,
ca o altă viaţă, cu zborul răsfrânt.
Vrajă trădată de aripi nevăzute
ce se agaţă de maluri cu funii
de valuri
din albele pene de păsări căzute,
petale obosite de călătoare petunii.
Muntenegru 4 aug. 2013
14. - 14 -
Răsfrânte în cioburi de mică
Aud strigătul de revoltă al cărnii:
-prin frunze doar copacii
sângele şi-l schimbă,
cel care curge ca un voal de mireasă
pe umerii pământului
toamna !
Mă lipesc cu nările de vânt,
încerc să-mi număr paşii
cu drumul,
îmi regăsesc de înţelesuri brumate
privirile
răsfrânte în cioburi de mică.
Bucureşti 28 iul. 2013
15. - 15 -
Gustul pentru viaţă îl vând sub preţ
Sunt eu, cel de sub bolta palatină,
cu foamea ca o veghe, o flăcăruie
aprinsă zi şi noapte sub papilă
de o vestală dulce-amăruie,
sunt eu, cu trupa dinţilor sub arme,
în uniforma albului de smalţ,
distrug armate în armuri de carne
când, roşu, steagul buzei mi-l înalţ,
sunt eu, cel de sub bolta palatină,
învingătorul, însetatul animal,
printre glucidele înecate-n ptialină
şi proteinele ucise triumfal.
Sunt eu, eroul de sub bolta palatină.
Doar gândul mă tratează cu dispreţ
că fac afaceri proaste, de rutină,
şi gustul pentru viaţă-l vând sub preţ.
Buşteni 22 aug. 2013
16. - 16 -
Pofta de viaţă transmisă genetic
Când,
cu pătura nopţii
îţi îmbraci miomerii,
din cântecul zilei doar partitura
rămâne
pentru corul de greieri
din filarmonica serii
şi cântecul negru al câmpiei,
imune
la pofta de viață transmisă genetic,
la plecarea căruţelor
în spartul de târg,
când vântul se ascunde-n porumb
şi mimetic
îşi coace apusul
cu datul în pârg.
Buşteni 26 iun. 2013
17. - 17 -
Lăsaţi-mi afară vocala de prisos
Acum
mi-ar trebui o exprimare nouă,
un nou parfum
în cana vorbei, aburind,
când veţi trimite-n larg
timpanele amândouă,
să mă auziţi
cât pânzele auzului se întind.
Unii vor bârfi
vânând greşeli destule,
vor bate vânt potrivnic cu vâslele
pe dos,
voi
să ţineţi strâns metafora-n celule,
lăsaţi-mi doar afară
vocala
de prisos.
Bucureşti 30 iun. 2013
18. - 18 -
Aurul din galerii astupate
Se albeşte întunericul strâns sub pleoape,
în arcuirea venei simţi aşteptarea,
ea goneşte cu viteza sângelui proaspăt.
Prin cuşca toracică vântul nu bate,
şi poţi lesne astfel înţelege
cum se aşează respiraţia,
ca o pasăre,
pe ramura din dreptul arterei,
dar mai ales,
cum din tată în fiu urci treptele genei
căutând aurul,
ca omul sărac, în galerii astupate.
Buşteni 20 aug.2013
19. - 19 -
Pe frontul de vest al lui decembrie
Zâmbetul zilei e mai trist,
e mai rar,
mori de zăpadă l-au măcinat,
un aer electric respir, solidar
cu fulgul electronic din atom, evadat
în fluidul
dintre spaţiu şi timp,
al versului cuminte pe care îl scriu,
aştept fisiunea,
dar nu se întâmplă în schimb
nimic
pe frontul de vest al lui decembrie.
Târziu
mă apropii de iarnă ca de o rece fereastră,
cu mâinile îngropate în trup,
mai aproape
de pianul zăpezii, să nu pornească
a ninge
cu degetele mele închise sub clape
cu vorbele albe,
cum se cuvine în astfel de clipe,
când realul rămâne
o simplă imagine, şi nu mai revine
din spatele retinelor
în ninsoarea
de mâine.
Buşteni 26 iun. 2013
20. - 20 -
Tresar ca lumina în neonul din tub
Sentimente culese în timp
pe peroane,
vândute ca la un târg de amintiri,
vieţi părăsite prin gări,
vagoane
roase cu dinţii ruginei.
Subţiri
îmi par astăzi figurile sumbre,
oameni care au trăit
viaţa la cub,
paşi lunecând pe peron
fără urme,
ce încă tresar
ca lumina
în neonul din tub.
Bucureşti 15 aug.2013
21. - 21 -
Când papila linguală cedează
nervos
Sunt din genetica foamei
întors,
i-am cunoscut
cromozomii şi gena,
şiţul din trunchiul stomacului,
scos
să-mi curgă latexul foamei
din vena
portă, cu fluxul în jos,
spre casa din pământ a-nvierii.
Când papila linguală
cedează nervos
spărgând
masa tăcerii.
Muntenegru 10 aug. 2013
22. - 22 -
Iarna la Peleș Jud. Alba – pictură în ulei
23. - 23 -
Amin
Cum Doamne, doar suflet m-ai făcut,
m-ai umplut cu oase şi carne,
două buze în formă de tălpi,
lipite mereu de ţâţa pământului.
Privesc înăuntru,
sunt plin de seminţe,
de gene semănate pe cromozonii de rând.
Ştiu că-ţi pot dărui milioane de urmaşi,
cât timp mai are lapte ţărâna,
dar Tu n-ai trebuinţă de braţele lor,
ci numai de pasărea celor trei degete,
acelea care plutesc închinarea
cu aripile în zbor peste frunte,
de sus în jos,
de la dreapta la stânga,
în vecii vecilor.
Amin.
Bucureşti 6 nov. 2013
24. - 24 -
Dinspre safena străzii în coronare
Au început să arunce găleţile
cu seară,
alunecă trotuarul pe un gând
ce nu s-a spus,
din teacă
au scos copiii larma seculară,
eu îi înghit sclipirea tăişului
de pluş,
m-aş aşeza la struna mesei,
să aduc
omagiul de cântare poemului recent,
dar mi-au înfipt claxoanele
spini de cauciuc
dinspre safena străzii
în coronare
stent.
Vreau să trăiesc frumos,
cu respiraţii adânci,
cu ochi deschişi visarea creaţiei
25. - 25 -
din aer,
am învăţat
că fericirea mâinii mele stângi
e-n veselia pâinii pe care doar
o taie.
De aceea-mi promovez poemul
prin hipnoză,
sugestii,
hotărâre,
voinţă dau în schimb,
lăsându-i numai străzii
nivelul de glucoză
pe care să-l coboare
cu picături
de timp.
Bucureşti 8 iun.2013
26. - 26 -
O, linişte martiră
O, linişte martiră, spre moarte cum te duc
sirenele salvării, claxoane de ebonită,
îţi ard în rugul străzii tăcerea, când năuc
îmi ţipă-n telefoane bolnavii de surzită.
-Puneţi-o la păstrare, în amfore de lut,
să ne-o amintim cumva rotundă ca o minge,
timidă îmbrăţişare, din care s-au născut
sfioasele săruturi şi primele atingeri,
să ascultăm cum urcă în iarbă seva udă,
lichidă ca o piatră de la începutul lumii.
-Doamne, redă-mi tăcerea care să-mi audă
naşterea celulei pe fusul diviziunii!
Bucureşti 2 iun 2013
27. - 27 -
De n-ar fi veşnicia
Auzi cum seara cântă
pe strune lungi, de ploaie?
Ferestrei i-ar închide ochii în semitonuri.
Aştept în turma beznei
să îmi pască o oaie
irisul şi retina
de bastonaşe, conuri.
Pleoapele-mi sunt grele, cu genele
de piatră,
ca marmura ar visa sculpturi
meşteşugite,
de n-ar fi veşnicia tăcerii
însângerată
de botul unui câine
cu note ascuţite.
Bucureşti 3 iun. 2013
28. - 28 -
Scrisoare către o iubire
necunoscută
O clipă
apleacă-ţi fruntea să o închin
întregii nopţi,
ca pe o floare albă,
cu mâini uşoare adie-mă în vânt,
avem acceptul libertăţii-n cuget,
dar mai întâi să încălecăm apusul,
e atâta cale până la firul ierbii,
judecata lumii ne va călăuzi
şi paradisul serii
ne va călca pe urme.
Priveşte,
deja vârsta s-a aşternut pe iarbă,
vor trece peste ea zilele
cu roata,
părul ei alb
e un cuţit de argint
când inima-şi apasă genunchiu-n
răsuflare.
29. - 29 -
*
* *
Să ştii
că toată noaptea vom colinda
prin crini,
(seminţele-şi ridică cu palmele corola)
chiar dacă în intersecţii
orchestrele-s maşini
şi dirijor
e un lătrat de câine,
nu te sfii,
va mirosi superb
paharul fericirii
ce mi-a înflorit în mână,
acum,
îngeri cuminţi
îţi decorează pieptul,
casa
peste care vei fi stăpână
în zori.
Bucureşti 1 iun. 2013
30. - 30 -
Pe dealul care urcă în amurgul
personal
Ţin celulele în braţe, genetic umbrite,
îmi port măsura cu pasul egal,
ani după ani, crengi desfrunzite
pe dealul care urcă în amurgul personal,
le cunosc genele, cu viaţă altoite,
scheletul în spirală de om neînierbat,
sub pielea, steagul cu răni dobândite
în lupta cu timpul, mereu dezarmat.
Nu ochiul le vede, nu timpanul le aude
ţipătul lor dureros dintre oase.
-Spune tu, Creator al epidermelor nude,
ce zale să îmbrac pentru zilele rămase ?
Bucureşti 29 mai 2013
31. - 31 -
Circum, circa, citra, cis
Iubesc viaţa aceasta, am curs printre globule,
acum mi-au mai secat izvoarele de plasmă,
cu gândul stivuit ca vântul în pătule
încă sfinţesc osul credinţei cu agheasmă,
mai cercetez papila originii latine
prin bolta palatină, surpat şi indecis,
dar m-am trezit că-i mestec comunei primitive
gustul neştiinţei cu circum, citra, cis.
Bucureşti 29 mai 2013
32. - 32 -
Cu berea închisă în ţâţe
De s-ar întoarce crâşma
cu spatele la drum,
ar lătra-o câinii
şi-ar pribegi-o satul,
că au pierdut agora
poveştilor, şi scrum
ar fi troiţa vorbei
şi vânt pustiu uitatul.
Desigur, la vecernii
vor bate câinii toaca,
vor hămăi lemnul
apusului cu botul,
dar vor veni beţivii
de funie cu vaca
cu berea adusă-n uger
şi-n carnea ei cu totul.
Muntenegru 9 aug.2013
33. - 33 -
În cana ei poplitee
O privesc
prin fereastra din curtea vecină,
îi alunecă lumina pe luciul primelor ore,
deja înfloreşte
trandafirul cel roz
în cana ei poplitee,
simt în inimă cum încă
mă înţeapă
aşchia zilei de ieri.
Curând,
de căldură voi asuda teribil
în ocnele mele de sare,
şi totul se va uita.
Buşteni 20 aug.2013
34. - 34 -
Pupilele sunt două cifre nule
Soartei
Te-am cunoscut de mică,
de când te-am tras la cărţi,
erai de treflă, sau parcă erai de pică,
mă căuta viaţa cu degetul
pe hărţi,
dar eu eram în tine, în ochii tăi,
adică
un fel de jucător în sălile de joc,
unde se-mparte trupul speranţei
în jetoane,
scoteam cu înţelepciune manşeta
cu noroc
prin care şlefuisem săruturi
pe icoane.
Tu mă sorbeai în ochii tăi adânci,
pe mine, nevăzutul,
cât pumnul de celule,
îmi pătrundeai în cuget, cu vorbele
pe brânci,
şoptindu-mi că pupilele
sunt două cifre
nule.
Muntenegru 10 Aug. 2013
35. - 35 -
Ţine-mă cât mai strâns la tine-ntre
vertebre
Din nou soartei
Aş locui planeta ochiului tău albastru,
trăim ca descendenţi ai plăcerilor
primare.
Simt cornul abundenţei, loveşte-n epigastru,
se varsă în organul iubirii
viscerale.
-Uite, îţi fac din umăr un aşternut rotund.
Să ne închidem noaptea-n cetăţile pleoapei,
curând va bate ceasul un cromozom
fecund,
tu lasă-te în voia hormonilor de aproape,
ţine-mă cât mai strâns
la tine-ntre vertebre,
din piscul acelui ţipăt ascuţit, înalt,
să explodăm lumina
în cearcănele negre,
să prăbuşim clădirea cu dinţii
pe asfalt.
Bucureşti 10 Aug. 2013
36. - 36 -
Tu veneai, văduva mea de pică
Şi din nou soartei
Când ziua începuse să latre mai tare
şi soarele
să muşte asfaltul de obraji,
mă ustura sub cămaşă
galeria de sare
cu vagoneţii pielii săriţi
din macaz,
te aşteptam
în dreptul barierii lui Verg,
cu şira împletită în mii de vertebre,
juca barbut cerul imberb
pe sub copaci
cu umbrele negre,
în faţă
mă afumau maşinile cu pipă,
le curgea saliva ca spuma din beri,
iar tu veneai,
văduva mea de pică,
de parcă
mă pierduseşi la jocul
de ieri.
Muntenegru 11 Aug.2013
37. - 37 -
Visul din acvariul de os
Acum e totul inform, inodor, insipid,
o iarbă uscată, o stare, o iască,
minciună verde de celuloid
pentru turma uitării, să pască,
dar eu încă sper în jocul frumos,
pescuiesc cu ghemul de zile
visul din acvariul de os
ce-ţi străluceşte-n pupile.
Buşteni 22 aug. 2013
38. - 38 -
Vile din vechiul București – pictură în ulei
39. - 39 -
Rochia ei ca o spumă de bere
Firul privirii
mi-a croşetat o pleoapă
ca fluturii-n lampă în lumina
de seară,
pe Dorobanţi
două cârciumi de spadă
şi capă
ard pe maşini în apus
o fecioară.
Aş arde şi eu cu o dorinţă
ciudată:
pe catargul de sus
al speranţei,
rochia ei ca o spumă de bere
umflată,
să curgă egală
cu pătratul distanţei.
Bucureşti 12 aug.2013
40. - 40 -
Încoronează-ţi anii tineri Rigi
Răpus de zeciuială, te îneci
ca tot poporul
în râvna fericirii, clătindu-ţi paşii-n Mall,
de când miroase
în stradă scatolul a indol,
şi-ţi explodează zilnic în ochi
televizorul,
grăbeşte-te
să apuci buticul de un cercel,
să ţi se astupe nara cu abur de şaormă,
când soarele-i apune iubitei
în inel
să-i spui că a fost o.k. sărutul ei
din urmă,
chiar dacă
nu găseşti în cozi de câini covrigi,
nici lapte nu mai curge din ţâţe la bordură,
încoronează-ţi anii tineri
Rigi
pe cărţile de joc
în viaţa de strânsură.
Bucureşti 30 mai 2013
41. - 41 -
La marginea vocalei e râpa spre
niciunde
Ninge din nou
a viscol de globule albe,
e un sânge transparent,
atoatecurgător,
când fulgii din silabe se vor topi în palme,
şopteşte-mă cu soare pe buze,
orbitor,
eu îţi stau alături osos şi celular,
uscat ca o pădure fardată cu zăpadă,
aştept cu nerăbdare,
distant şi arbitrar
din nudul pielii tale ninsoarea să îmi cadă,
mai croşetez ziua cu ore şi secunde,
unui fir de iarbă poemul să-l dedic,
la marginea vocalei e o râpă
spre niciunde
şi o potecă ninsă şi oarbă,
spre nimic
Buşteni 20 Aug. 2013
42. - 42 -
Cântecul halbelor trase-n clopotniţă
Va veni vremea
când vei lăsa casa ta,
ca Hemingway, moştenire pisicilor,
în speranţa
că vei citi
în ziare
căderea guvernului.
Numai apelând la importul
de pompe funebre,
dangătul muzical al clopotelor
va suna duios
asemenea
cântecului halbelor de bere
trase-n clopotniţă.
Buşteni 21 aug. 2013
43. - 43 -
Curg râul din lichidul cefalorahidian
Din nou mă simt un mijloc,
nucleu de condensare,
un fir de praf eretic
din norul saharian,
m-am învelit în apa
mărilor cu sare,
curg râul din lichidul
cefalorahidian,
mi-e teamă că sfârşesc
într-un canin de soare,
de parcă biciul ploii
nu ar fi de ajuns,
lichid,
cu beduinii sângelui călare,
mă aud căzând în iarbă
cu picături de puls.
Bucureşti 30 mai 2013
45. - 45 -
Petala de alcool
Florile se acceptă
ca la un drum călătorii
în acest vas de pământ
rostuit,
nu se văd,
îşi vorbesc într-o limbă
a culorii,
(nevăzutul e doar văzut
nevorbit)
Mă aşez cu un cuvânt
pe marginea florii,
obosit,
cu drumul surpat,
îmi aştept liniştit
creditorii
într-o petală de alcool
dizolvat.
Buşteni 26 iun. 2013
46. - 46 -
Curând ne vom mânca pe săturate
Timpul e în eclipsă de soare–n neuroni,
bâzâim cu stupul lumii într-o criză,
pruncii se alăptează direct din hipofiză,
bondarii impotenţi culeg din legi hormoni,
mă simt furat de-o genă cu origini coacervate,
(şi aburii vicleni ne fură azi cafeaua),
croşetând o viaţă mai bună cu andreaua,
curând ne vom mânca între noi pe săturate.
Bucureşti 31 mai 2013
47. - 47 -
Brusc devii înghiţitor de săbii
Când cobori
către sărutul tainei,
în amurgul soarelui călare,
cu fericirea la reverul hainei,
auzi un vers pe-o stradă
oarecare
şi o vezi
la o fereastră, albă, o rimă
cu părul blond curgând
peste pervaz,
simţi cum explodează în obraz
vulcanii răsăriţi
pe sub retină,
brusc
devii înghiţitor de săbii,
sorbi luciul ascuţit,
mortal, din raze,
încerci să expulzezi
câteva fraze,
dar vocea-ţi sună ca un stol
de vrăbii.
Bucureşti 2 iun.2013
48. - 48 -
Ce umedă e umbra !
Vom fi mai mulţi,
vom fi mai puţini?
Câinii au luat locul copiilor.
Amurgul îşi plimbă în lesă trotuarul.
-Ce umedă e umbra
în jurul copacilor!
Bucureşti 4 nov. 2013
49. - 49 -
În sânge mi se îneacă mateloţi beţivi
A dat în pârgă rodul
sub ochiul
de stăpân,
a înflorit oraşul în vântul
euforic
de când s-au înălţat cu moliciuni de sân
două catedrale
din pieptul tău.
Simbolic
pielea mi-e-n fior ca un frunziş
de atunci,
urlă-n întuneric lupii mei
captivi,
aş şterge-n tabla legii
noianul de porunci,
în sânge
mi se îneacă mateloţi beţivi,
sub stern
50. - 50 -
schimba-mi-aş chiar acum
inima de cal,
păta-mi-s-ar sufletul
cu o nouă cicatrice,
prea-mi sună în clepsidră
cu marşu-i triumfal
pulsul ca o birje
hodorogind
sub bice.
Să-mi stea dorinţa-n coadă
la margine de sân,
tangenta la pleoapă
lovi-o-ar ceaţa udă,
îngroape-s-ar trupul luminii-n
cristalin,
doar geana să-mi rămână
afară
să-ţi surâdă.
Bucureşti 2 iun. 2013
51. - 51 -
Mi s-a întunecat mintea-n maseteri
Umblă pe pământ ziua mijlocie,
are precum cerul două membre lungi,
dreptul se-mbăiază-n Gange la chindie,
stângul, zorii-n Hudson, degetele lungi,
eu, în miezul zilei, am numai o grijă,
să mă ascund ca seva-n frunză, cât o am,
să nu-mi cadă, Doamne, în cafea, o schijă,
basca unui astru din precambrian,
dacă ar fi, să fie, să îmi piară sila
gustului de floare al zilei de ieri,
pe când sub corolă ţi-am muşcat argila
şi mi s-a-noptat mintea-n maseteri.
Bucureşti 6 iun 2013
52. - 52 -
Principiul alergării
Cu răsuflarea-n palme,
cum ţine casa
gardul,
las vântul să îmi bată direct
prin nări în piept,
să nu-mi mai sângereze pericardul,
ţin cordu-n diafragmă
cu pulsul
cel mai drept.
Sondez cu geana sângele
în vene
(prea mi se strecoară prin capilare trist):
-Grăbeşte-te,
durerea îţi bate cuie-n vreme,
e locul încă liber pe cruce
lângă Crist !
-Te iau într-o globulă
în grabă,
53. - 53 -
îmi spuneai
când te îndepărtai pe roţile
vederii,
-Nu încă,
e fals tabloul tău din rai,
pictorul mai are să dea în pârgă
merii.
-Fă-ţi patul deci,
pentru o noapte lungă,
repausul e doar cadoul dat
mişcării.
Eu cugetam.
Pe stradă
doi câini lătrau, să ajungă
o roată,
explicându-mi principiul
alergării.
Bucureşti 12 iun 2013
54. - 54 -
Când totul este atât de azi, atât de
acum, atât de aici.
Bastioane, cărări, drumuri,
oraşul doarme în canalele clipelor sale,
miroase a singurătate pustiită.
Paşii noştri-şi vorbesc în cuvinte egale,
vorbele se odihnesc în spaţiul dintre cuvinte.
Întunericul prea departe cerşeşte lumină.
Cineva trimite în beznă lenea eternă.
În sfârşit
noaptea şi-a deschis conserva de linişte,
se poate consuma foşnetul ziarului
care va apărea dimineaţă.
Oraşul se scufundă în cerul gurii lui.
Se aud paşii alergătorului de puls
încetinind.
Curând
un tren îmi va trage Bărăganul
ca pe o trăsură
la scară.
Buşteni 20 aug. 2013
55. - 55 -
Trupul tău îmi e permis
Eşti cu mine în ţesuturi,
prin celule mi te pierzi
cînd privesc printre săruturi
ochi brumaţi de prune verzi,
dă-mi o mînă, să-ţi desfacă
o globulă din abis,
sub cămaşa ei sărată
trupul tău îmi e permis
să-i ating coarda albastră,
nota ei cea mai înaltă,
cât să aud din lumea noastră
respirând lumea cealaltă.
Buşteni 25 iul. 2013
57. - 57 -
Gustul de noapte amăruie
Ni se împleteau privirile
ca-ntre vecini,
între noi era numai gardul,
şi nu e,
a rămas curtea de marmură, unde plantaserăm
crini,
să ne răsară un pui
de statuie,
să-l ningă alb
cu vorbe fierbinţi
ziua,
când, pe trepte se suie
să se aşeze în braţele tale cuminţi
ca un Bichon care latră
dar nu e.
Cât de străin
mi se pare acum
gustul de noapte amăruie,
când suflă dinspre casa ta
un taifun
ce mă striveşte
şi nu e.
Bucureşti 27 iun. 2013
58. - 58 -
Nimeni nu mai iubeşte versul clasic
Cum nimeni
nu mai iubeşte versul clasic,
cu grijă
l-am luat între police şi index,
l-am şters de praf,
l-am aşezat pe etajeră,
şi,
abia când fereastra cu un fulger
m-a certat,
am înţeles că şi el
e un mic patruped.
Târziu,
l-am simţit atât de fierbinte,
înfăşat în perdeaua albastră,
torcând fuiorul dimineţii,
încât, am început să ţes acest covor
pe care încă se mai zăresc
urmele
paşilor lui.
Bucureşti 13 iun. 2013
59. - 59 -
Minciuna adevărului din noi
Ce vremuri tinere erau,
ce vase,
când mângâiam artera ta firavă,
când toată umbra verii
se adunase
între nervul vag
şi vena cavă,
urlau toţi lupii-n noi, şi, nesătui
hormonii
îşi cereau pe buze schimbul,
am suferit de ani
ca de pistrui
cu pulsul mic şi străveziu
cu timpul.
Şi cât mi-aş mai dori
un plin de lună,
refluxul venei, sângele înapoi,
cu vrăjile din Oz
să mai rămână
minciuna adevărului
în noi.
Bucureşti 7 iun 2013
60. - 60 -
Adânc în altarul sfinţirii celulare
În nudul dimineţii, prin ceaşca
de cafea,
grăbiţi vom trece pragul
de îngeri ai ruşinii,
sâni trandafirii curând
vor alăpta
o bună zi frumoasă şi pielii tale
crinii,
aş astupa cu palma buricul
Cărţii sfinte
şi gura Apocalipsei în acest ecosistem,
prea s-au hrănit „în duhul”
milioane de cuvinte
şi nu mai sunt vocale
pentru cuvântul
„stem”
-Hai să îţi dau sânge din lemn de trandafir
şi mierea limbii mele ca de cireşe
amare,
să îmi alunec ochiul ca un ulei
de mir
cât mai adânc în altarul sfinţirii
celulare.
Bucureşti 8 iun. 2013
61. - 61 -
Altare iluzorii vor sângera în pat
Ţi-ai descheiat cămaşa comorilor
pe rând,
un zâmbet epidemic
ţi-a strălucit pe faţă,
eu mi-am surprins saliva ochilor, curgând
în marmura dorinţei, sculptând
statui în viaţă,
mi-ai spus că în retină-ţi găsesc
eternitatea,
din cromozomi, gena s-o dezvelesc,
ca voalul,
eu doar să îmi cioplesc cu dalta
privirii tale cartea,
să ademenesc cuvinte,
să-i împletesc
finalul.
Tot are credinţa un nou sfârşit
de lume,
trimite-mi raţiunea să adulmece vânat,
vom răscoli cearceafuri,
vom silui globule,
altare iluzorii vom sângera
în pat.
Bucureşti 10.iun. 2013
62. - 62 -
În largi venisecţii
Şi de câte ori cu zâmbetul serii
îmi pătrunzi prin uşa celulei,
eu ştiu
ce-i în oglinda aceasta:
sub halatul alb
te zăresc,
aşa cum numai tu
ştii să culegi trandafirii
înfloriţi în largi
venisecţii.
Bucureşti 5 iun. 2013
63. - 63 -
Nu mai păstrează bezna memoria
luminii
Eu, cel de azi, mi-aş da plămânul drept,
afaceri ilegale mă ard în răsuflare,
s-ar îndrepta fiorul vertebrelor dorsale
de mi-ar veni salvarea ca un motan la piept.
-Simţi cum din picioare mi se descalţă derma ?
(imberbi cu picioroange mă spânzură de lună).
Mă loveşte pulsul în stern ca o pendulă,
prin porii de sudoare îmi curge epiderma !
Mi-e teamă, realitatea are faţa suptă,
(nu mai păstrează bezna memoria luminii),
la noapte-mi vor zbura prin braţe mărăcinii,
prin râpa din pupile neagră şi abruptă.
Bucureşti 11 iun. 2013
64. - 64 -
Ora pro me
Cu largă deschidere
către lumea reală, aud
sirena salvării călărind pe sunet,
pentru zilele mele
rănite
în abatoarele muncii.
Apoi,
îmi zăresc
globulele roşii, care cer
libertate de sânge şi drepturi
(pentru copilăria ucisă înainte de vreme).
Din nou sirena salvării decupându-şi memoriile.
„Ora pro me”! te-am rugat,
sângele meu în localul acesta
mai are de plătit consumaţia !
Şi papila încă mai studiază
nivelul spumei
din marea de suflet a berii.
Bucureşti 19 aug. 2013
65. - 65 -
Dansând în ploaie cu o hematie
Asemeni pruncilor cu jucării frumoase
privesc pe cer ferestre de orhidee,
dansează în saloanele noroase
zmeiţe tinere şi drăgălaşe zmeie
în malacovuri legănate-n vânt
mazurci, cadriluri, valsuri vaporoase,
curând mă vor călca dansând
prelungi, subţiri, cu gleznele apoase.
Sunt gata să-mi evapor răsuflarea,
să mă topesc în ploaie ca vecinii,
dar îmi aduc aminte că întristarea
valsează cu Rizorus Santorini.
Să râdă în mine începe o furtună
ca frica ce-a tocmit o tâlhărie.
-Ce timp de nebunie-i în celulă!
Dansez în ploaie cu o hematie.
Bucureşti 4 iun 2013
66. - 66 -
Nopţile anilor tineri
Alunec pe umbră, îmi pare,
ca vântul pe boaba de struguri,
primăvara aceasta are
un ochi în oricare mugur,
îmi aprind sentimente-n decor,
(mă cunosc şi copiii şi moşii)
cu versul purtat la picior
vânez încă buzele roşii,
pe străzile goale, de mână
cu joia când merg la concert,
numai câinii pe urme-mi adună
paşii prin care îi cert
cu notele prinse-n auz,
cercei risipiţi pe trotuare,
un fel de zgărzi ce-au supus
lumina din felinare.
Alunec pe umbră îmi pare,
cum joia se năruie-n vineri,
în praful din răsuflare
simt nopţile anilor tineri.
Buşteni 19 iun.2013
67. - 67 -
Cântec de dimineaţă
Vânat cu mii de alice
sângerez în jertfa luminii,
planetei mele pitice
i-au albit continentele crinii,
evadată-n cuvinte, cafeaua
cu aburii zilei din brazi
leagă sub ferestre bazmaua
primelor raze de azi,
i-aş da curaj depărtării
să vină cu sânii fierbinţi,
pe stradă sirena salvării
îmi scoate câinii din minţi,
va ajunge la mine spre prânz
cu orga ei de lumini,
făptură încălecată pe-un mânz
cu vechi cromozomi de asini.
Buşteni 21 iun.2013
68. - 68 -
Povestea pulsului
Orbul mergea cu amiaza
de mână,
n-avea lumină pentru roţile vederii,
cu marginea umbrei
sonda depărtarea.
Cândva
privirea i-a tremurat ca o frunză,
a venit toamna şi s-a îngălbenit.
Nici peţiolul vederii
n-a reuşit
într-un târziu
să-i oprească surparea.
Cum foamea nu piere prin sete,
nici setea prin foame,
a înţeles
că şi lumina e partea
din întuneric
pe care
69. - 69 -
numai dacă nu vrei
nu o zăreşti.
După un timp,
m-a rugat să-l las în arterele mele,
prin ochii mei să poată vedea
măcar sânul alb şi matern
din care dimineaţa
îşi alăptează pământul.
De atunci
îl aud lovindu-mi egal
pereţii arterelor,
aşa cum numai el înţelege
să-şi caute drumul.
Bucureşti 1 nov. 2013
70. - 70 -
Pe curând
Hai să trăim în afară mai mult,
scheletul de acum nu vrea să ne-ncapă,
tu eşti iluzia, eu copilul adult
hrănit cu poveşti de spadă şi capă.
Aştept ca pe un tren cadoul lui „Azi”,
peron îmi e pulsul într-o roşie gară,
timpu-i oprit la semnal în macaz
de spasmul durerii pe-o coronară.
De voi pleca, voi fi semnul de carte
sub coperta-nierbată între foi de pământ,
să păstrăm rânduiala şi în cealaltă parte.
-Pe curând !
Buşteni 26 iun.2013
71. - 71 -
Copilărind cu soldăţei de plumb
Timpul s-a albit ca dâmbul morii,
(e în eclipsa câmpului vizual)
-Vezi cât de albi îi sunt
buccinatorii,
a ros scheletul calului troian !
Acum e întunericul istoric în lumină,
ca în travaliu trupul omenesc,
se nasc ades
prin vulva lui virgină
imperii care ruginesc.
Eu mă gândesc
cum s-au dospit istorii,
aluaturi frământate la foc mic,
din când în când cum explodau
vaporii-n
războaie concepute la ibric,
ca raza acestei dimineţi furate,
dezvirginată-n lanul de porumb
de primele armate regulate,
copilărind ca soldăţei
de plumb.
Bucureşti 9 iun.2013
72. - 72 -
Gaudeamus igitur
Pentru „paraşute” vântu-i bun la pupa,
bate în spre vest, printre ribozomi,
şi-au găsit pământuri noi cu lupa
pe hărţi vechi cu nobile gene-n cromozomi.
Au plecat cu gândul zborului neîntors,
păpădii cu bun miros de căutare,
dus-au la vecini nurii, şi un miros
ingvinal de carne arsă între picioare.
Ne-au lăsat beţivii şi au tras cortina
peste poşta gurii sângelui şi nuri.
Acum ne aruncă din apus lumina,
un lighean de soare roşu de lături.
Bucureşti 6 iun. 2013
73. - 73 -
Somnul naţiunii naşte monştri
Sunt semne săpate în lacrimi,
sculpturi
în foste priviri împietrite,
cum sunt pieile cailor suri
tatuaţi cu fiare înroşite,
semne
pentru luptele şi paşii-n galop
de la logodna suflării cu traiul,
de când sfintele moaşte se amestecă-n troc
cu vinul regesc
şi mălaiul.
Lumea nu mai întreabă, nu recunoaşte
ce febră în uter ascunde
ora când somnul naţiunii
va naşte
monştrii Prostiei.
Fecunde.
Bucureşti 12 aug. 2013
74. - 74 -
Soarele miroase a şaormă
Eşti spectator în trupul tău,
pe alocuri,
în celule pătrunzi cu bilet,
te claxonează inima la stopuri
că-îţi curge-n vene sângele încet.
Sub piele
febra înroşeşte drumul
din colţul venei spre câteva oase,
de frig şi umezeală doar tutunul
îţi fumegă pe căi
întunecoase.
Ţi-e trupul o figură austeră,
obrazu-ţi arde-n solzi de teracotă,
în jurul tău a mai murit o eră,
aştepţi să apară fiica ei, marotă
a speranţei.
O oaie albă-n turmă.
Doar fumul năzuinţei moare viu.
Dar soarele miroase a şaormă,
kebab
şi a Orientul mijlociu.
Bucureşti 5 iun. 2013
75. - 75 -
Scufundări într-un ceai chinezesc
Pe luciul orei târzii
timpul şi-a făcut pirueta,
s-a oprit în dreptul vitrinei
cu flăcări de trandafiri albi şi roşii.
-Este o florărie de 24 de carate,
ai spus,
ca pielea copilăriei tale.
Te-am surprins sfătuindu-te
cu genunchiul de vară.
Eu sondam cu sonarul înălţimile
şi simţeam cum treptat mă înghite
orbita terestră.
Atunci ţi-am propus
să facem adânci scufundări
într-un ceai chinezesc.
Bucureşti 19 aug. 2013
76. - 76 -
Sărutul străzii
Singurătatea
ţi se strecoară printre dinţi
ca luna
când mesteci siliconul nopţii
în tăcere,
din Carul Mare-ţi curg coşuri verzi
cu mere,
sâni rotunzi de stele
una câte una,
- Auzi coapsa apei
grăbită,
cum îşi trage
ca umbra sub un şold
malul flămând de ea,
cum se iubeşte bezna
cu morţii-n sarcofage
şi întreg pământul naşte
un meteor
abia?
77. - 77 -
Adică o nouă viaţă,
un alt picior
de drum
ce trece de pictura pleoapei
şi acum nu e?
-Mai umblă-n focul adormit
de fum
şi caută-n zăpada cenuşii
o flăcăruie!
Privesc pe o fereastră
cu strada mea de mână,
o ajut să nască doi câini şi un stâlp
înalt,
-Ce linişte de weekend!
-Lasă să îi rămână
scrâşnetului roţii
sărutul
pe asfalt!
Bucureşti 16 iun. 2013
78. - 78 -
Jucăm cu falangele zaruri pe viu
Am intrat în relaţii cu scheletul la os,
e influent şi deştept mangafaua,
face afaceri fără miros
cu lopata şi cu cazmaua,
jucăm cu falangele zaruri pe viu,
pe versuri cu ritm şi cu rimă,
pentru zilele care miros a pustiu
restul mi-l dă la centimă.
Buşteni 24 aug. 2013
79. - 79 -
Voi sui respiraţia pe un ram capilar
Alerg prin artere ca trenul pe şine,
sentimentele le-am lăsat lângă cord,
la peronul fricii de ziua de mâine,
lângă poliţia Gării de Nord.
-Vindecă-mi mamă teama de vid,
cu ea mi-am umplut buzunarul,
opreşte-mă la marginea lumii, să aprind
iasca din piept cu amnarul,
mai suie-mi respiraţia pe un ram capilar,
am uitat să respir în cuvinte,
eu sunt copilul care a strâns în ierbar
zile pentru aduceri aminte.
Bucureşti 19 aug. 2013
80. - 80 -
Pe căi şi somatice străzi
Sunt eu, cel de o dată cu ploaia,
şi roşu, şi ud, când mă-ncord,
rămân ferecat în odaia
cu patru ferestre de cord,
sunt eu, cu trecerea udă
pe căi şi somatice străzi,
îmi calcă hormonii pe urmă
cu pulsul evadat dintre gărzi,
alerg continuu prin vene,
cobor şi urc transparent,
în braţele mele perene
ţin sufletu-n carne prezent,
pescuiesc în marea sărată,
am pentru ser şi globule permis,
în zilele când nu mi se arată
năvodul vieţii închis.
Buşteni 21 iun. 2013
81. - 81 -
Visul
Poate că dorm, dar carnea mea e trează,
în veghea ei pot să-mi divid celula.
-Auzi cum ţipă, arsă, epiderma
când sting tăciunii zilelor în palme ?
-Mai lasă-mi unul, carnea mea, nestins,
să-mi lumineze steagul genei grele,
am atâţia duşmani de învins
cu visul armei netrezirii mele !
Bucureşti 11 nov. 2013
82. - 82 -
Câte iluzii
Câte iluzii zac iubito-ntr-o alună,
sub coaja ca o zeghe, ştie doar alunul,
cel care-n bezna miezului adună
ploile, pământul, zăpezile şi drumul
sevei neînverzite, cu ochi fără vedere,
cu pleoapele deschise în fiecare frunză.
Ce mers au avut cromozomii prin ere!
-Zăreşti privirea peştilor, ascunsă?
Eu trag trăsura zilei cu Iasca şi Amnarul,
caii mei, cu veghea dorinţelor comune,
în miezul meu de carne m-a-ncarcerat hotarul
dintre adâncul roşu şi pielea dinspre lume.
Bucureşti 16 sept. 2013
83. - 83 -
Doi pescari
Viitorul a trecut de miezul zilei,
el e trecutul meu netrăit,
aud zgomotul de prânz al argilei
din care
carnea de acum s-a zămislit,
stau pe un mal,
eu şi clipa de aproape,
doi buni pescari, pescuind
în acelaş râu, peştii aceleiaşi ape,
seminţele fructului ei
din argint,
apoi, caut reperul de preţ
care preface viaţa din apă,
dar globulele roşii
au un scris neciteţ
pentru firul privirii croşetat
sub pleoapă,
îmi aud viitorul pe lângă umbră trecând,
respiră ca peştii în aer,
inele
de apă ce se întrepătrund
cu primele vertebre
ale undiţei mele.
Bucureşti 27 iul. 2013
84. - 84 -
Să arborăm cearceaful
În seara aceasta
eşti mamiferul flămând
hrănită cu proglote,
şopârle,
insecte,
m-am săturat de amurgul coclit,
pe un pământ
cu vitrina de sold
în concepte,
eşti carnea mea uscată,
dintele meu lipsă,
înjurătura,
blestemul, noroiul,
eşti praful!
-Hai să facem pace,
suntem în eclipsă,
pe catargul lunii
să arborăm
cearceaful !
Muntenegru 6 aug. 2013
85. - 85 -
Cina Feng-shui
Planeta-i un relief de grătare şi fum,
de oase şi cluburi de fiţe,
vâslim în râul de foame acum
cu linguri şi linguriţe,
iubesc viaţa cu gust de hai-hui
pe malul cu fete uşoare,
comand prin tabletă o cină Feng-shui,
suspinuri de beţişoare.
Bucureşti 13 aug. 2013
86. - 86 -
Bătrânul şi marea
Bătrânul picta cuvinte,
culori
de vorbe cu flori
înţelepte,
spunea că viaţa-i ca un glob,
deseori,
ca două vechi continente,
unul în care te naşti
ca să mori,
altul să dispari cu înălţare,
între ele, printre stânci,
uneori
pluteşti răsplătit cu o mare,
marinar biped
călărind
un val patruped
din născare,
printre peştii zilelor tale
de argint
87. - 87 -
înnegrit în fumul vieţii
de mare.
Bântui cuvintele printre
stafii,
prieteni fără culoare,
printre îngeri alb-argintii
ca stendul din
coronare.
Adesea,
adesea te amăgeşti,
retina-i cu tine, dar nu e,
când
pe marea îngheţată
te îndrăgosteşti
de-o stâncă, sirenă,
statuie.
Bucureşti 14 aug. 2013
88. - 88 -
Adrenalina
Mamă,
câte strigăte sunt condamnate
la viaţă,
le învăţ să plângă râzând.
Zigomatic.
Printre ghimpi
şi trandafiri
de dulceaţă
în lumea din ortosimpatic.
Asud
în efectul strigării,
adrenalina-i ca trenul când vine,
trece printre coastele
gării
ca glonţul
prin mine.
Bucureşti 14 aug.2013
89. - 89 -
Secolul 21 va fi romantic
Zâmbetul e în luna de miere,
am roiuri de fluturi în plex,
obrazu-mi explodează-n artere
cu pulsul metalic, convex,
umbra se vinde pe-un şfanţ,
chibiţat cu norocul pe margine,
ca buriana beţivă din şanţ
care bea doar amurguri romantice,
îmi aplec spre hârtie plămânul,
din alveole expir poezii
speranţei că secolul 21
romantic va fi, de va fi.
Buşteni 22 aug. 2013
90. - 90 -
Nodul de cravată
În conacul trupului începuse o serată
la care cugetul meu n-a fost invitat.
-Eşti plin de praful zilei de ţară,
la cuşcă toracică ai fost condamnat,
everglades-ul sufletului tău e murdar,
nu-l mai spală izvorul din drum!
În respiraţia mea a început să se zbată
aripa gândului care mă apasă acum.
Eu chibzuiam că de fapt niciodată
nu mi-am dorit să fiu mai curat,
şi-n moarte te spală doar o singură dată
cu lichidul vieţii preaîntunecat.
-Hai, fă-ţi cărarea nod
de cravată
şi intră odată !
Bucureşti 12 nov. 2013
91. - 91 -
Condamnat să valsez nemurirea
Ţii minte
cum puşcam tinicheaua-n carbid
şi-o urcam cu liftul retinei?
Mirosea visul de evadare
a lichid
din craterul Taorminei,
eram copilul dulce-amărui
cu sâmburii sparţi în cuvinte,
spre miezul versului,
dar mai întâi
cu fructul păstrat în aminte,
fugeam pe fereastră cu visul hai-hui
în apa îngheţată de vreme,
vâsleam cu rima spre
nimănui
barca numită poeme.
De atunci
mi-am dorit o apă înaltă, atât,
cât să-mi astupe adâncul zidirea,
să mă înec ca Vaporul
cu gheţarul de gât
condamnat să valsez
nemurirea.
Muntenegru 11 aug. 2013
92. - 92 -
Cad zilele într-o groapă comună
Singur într-o gară smerită
mă rog la un tren în decor,
pe planeta mea peticită
drumurile au religiile lor,
străzile sunt şiraguri, mărgele-s
femeile cu seminţele-n miez,
miloase, se-ntrec între ele
hrănind vagabonzii bipezi
cu grătarul amiezii ce-ncinge
o toamnă cu mâneca goală,
(copiii-şi dispută pe-o minge
politica vremii de şcoală).
Hemoragic e timpul, îi curg
minutele-n jos, ca perciunii,
93. - 93 -
speranţa-i în sărmanul amurg
ce-şi jertfeşte sclerotica lunii,
în stelele verzi care ard
bezna spre o viaţă mai bună,
în bietul pământ unde cad
zilele ca-ntr-o groapă comună.
Buşteni 23 iun 2013
94. - 94 -
Tânărul recrut
Îl prezint cu un deget
strigând:
-e beţiv,
i-a sărit de pe şine
macazul!
Sângele ridică din umeri,
motiv
să-mi înroşească
obrazul.
Îl închid în ventricul
ca într-un trecut,
ca în armata dulce-amăruie,
în lădiţa
de tânăr recrut
cu capacul în cuie.
Buşteni 23 aug. 2013
95. - 95 -
Eşarfa de rămas bun
S-ar putea să cadă
globula-n decepţii,
se taie-n abatoare
ziua pierdută.
Din oglinda memoriei
stafia amintirii
mai poată ucide.
Sângele se zbate
în largi venisecţii,
îi trece drumul
prin sârma ghimpată :
-vezi cât sângerează
o zi agăţată?
Fă-ţi din ea eşarfa
pentru bunul rămas !
Buşteni 20 aug. 2013
96. - 96 -
Cearta
Mă simt, oare a câta oară,
condamnatul cu mască de fier,
fermoarul din jugulară
mă strânge rotund,
un colier
de vorbe ţepoase ce poartă
memoria anilor, când,
trăgeai pe linie moartă
trupurile noastre,
şi arzând,
în dinţi cu silabe de şatră,
cu fosforul lucind în priviri,
îmi aruncam în tine ca-n vatră
lemnul aprinsei iubiri.
Bucureşti 18 aug. 2013
97. - 97 -
Cântec de noapte
Mi-e dor de o gară înaltă,
tăcută, ca lumina în bec,
de liniştea cu trenul în haltă
oprit să-şi ia apă din sec,
mi-e dor de un cromozom liniştit
ce simte cu mine sărmanul,
ca tânărul ce şi-a doinit
la cârciuma gării amarul,
mi-e dor să-ţi mângâi pe rând
părul de spumă ca berea,
pe umărul braţului stâng
să îţi adoarmă tăcerea.
Bucureşti 18 aug. 2013
99. - 99 -
Şampania zilei mă ninge
Bucuria nu-i o cetate cu podul lăsat,
în ţara crizei mondiale,
pentru toţi perdanţii la cub, la pătrat,
visători de averi viscerale,
e glasul hormonilor-îngeri curat
ce coarda vocală mi-o atinge,
pentru mine
e fulgul petalei ce a îniernat
în şampania zilei
şi ninge.
Buşteni 26 iun.2013
101. - 101 -
Aici în oraşul de capă şi spadă
Oraşul meu e un deal într-o vale,
acolo oasele mă poartă în braţe, şi demn
voi coborî cândva în lumi vegetale
în seva vaselor de liber şi lemn,
la naştere frigul m-a îmbrăcat în haina
zăpezii curate amestecate în var,
printre blocurile înălţate cu taina
vechilor case îngropate-n mortar,
aici, viaţa urcă din pământ prin asfalt
în enormele limbi ale ceasului mut,
spre care vin şi se duc, cu ţipăt înalt,
singure cuc, maşinile S.M.U.R.D.,
aici îmi întind netrăitele zile,
cămăşi purtate cândva, la uscat,
102. - 102 -
îmbrac câte una pe zi sub lentile
să-mi fie văzul curat îmbrăcat,
aici în oraşul de capă şi spadă
sunt prizonierul celulelor mele, închisori,
aici,
zăbrelele coastelor îmi ţin, să nu cadă,
trupul sub iarbă, de subţiori.
Buşteni 22 iun. 2013
103. - 103 -
Cromozomi din genunchi de femeie
Să ştiţi că sub sternebre îmi port steluţa mea,
şi nu o cresc aşa, ca pe o floare oarecare,
cândva voi exista numai prin ea
după o întunecată întâmplare.
-Ridic-o, la rangul tău de regat,
tu, petec de cer cu nor anonim,
să nu rămână neînnobilat
firul ei cu nume creştin,
zideşte-i de acum castel dintr-un mac
cu roşu aprins de opiacee,
căci numai acolo se fac şi desfac
cromozomi din genunchi de femeie.
Buşteni 23 iun. 2013
104. - 104 -
Fata de la peron
La venirea ta sunt un nou pământean,
cu pulsul oprit pe o stea coronară,
rebotezat în primul Iordan
curgător printre şine în gară,
tu îmi eşti asemenea, un embrion
în uterul ceţii, o Alfa binară,
pentru mine, Evita Peron,
pentru peron, o boltă plantară.
Bucureşti 17 aug. 2013
105. - 105 -
Ea, cea mai udă dintre femei
Sub rochie, ploii i-am zărit
un moment,
lipăind prin apă picioarele
goale,
două mandibule mestecând
indecent
între sublim şi grotesc
nehotarele,
iubitei mele,
dacă ar fi numai ea,
i-aş iubi maseterii din umbră,
i-aş asculta cântecul gleznei
de catifea
cu urechea lipită
pe urmă,
dar au plecat în convoi
femei manechin
107. - 107 -
din sertarele vitrinelor
toate,
ca un parfum de apă
dintr-un oraş
submarin
scufundat olfactiv jumătate.
Ploaia
mă astupă cu rochia ei,
îi simt pe obraz poplitea,
ea,
cea mai udă dintre
femei
şi cea mai fierbinte
de aceea.
Bucureşti 27 iun 2013
108. - 108 -
Sângele, un râu oarecare
Mi-am îmbrăcat pentru duminică
vremea,
şi rostul l-am scos din dulap,
cel curat,
mai ţin de glezna fantomelor
lenea
picioarelor grele
de care-s legat.
Mă doare
spaima de noi începuturi,
ca apa în spinare de râu
mă încord,
stomacul
e insectarul de fluturi
înviaţi de lumina aprinsă
sub cord.
Caut
rugăciunea de aseară
109. - 109 -
în palme,
tăciuni
din visurile nopţii
sub unghii.
-Ce drum ar urma
apa serilor calme
de-ar urca orizontul plutirii ?
Ce frânghii,
ce umbre
să-mi scot din timp
îndreptar?
(Sângele nu-i decât un râu oarecare).
Simt faţa ca pe o frunză
de arţar
şi zâmbetul ei care învaţă
să zboare.
Buşteni 24 iun.2013
111. - 111 -
Vreau şi eu
ziduri de nota două zeci,
ferestre cu sclipire botanică,
să locuiesc în cartierul cu legi
de natură ortosimpatică,
să fiu apărat de hormoni cu chipiu,
cu pistolul „Carpaţi” lângă fese,
să-mi ofer numele străzii de viu.
Mort voi fi la alte adrese.
Bucureşti 17aug 2013
112. - 112 -
Păşesc în organe de intromisiuni
Mi-a trecut deja cuţitul prin os
ca în lozinci ura proletară,
consum evenimentul zilei “per os”,
lichidul de supergargară,
sunt cu regimul de cuşcă la zi,
iau viaţa-n serios, fără pâine,
cu ceai de burieni, decoct de stafii,
sărut muşcătura de câine.
Cuplez la trotuare dinţate rotula,
ocolesc bălţi de rahat şi micţiuni,
am brevetul la zi, îmi e totuna
când păşesc în organe de intromisiuni.
Bucureşti 17 aug. 2013
113. - 113 -
Cefalee
Îţi privesc chipul în ziarul curent,
ascult vorbe de tuş android,
sângele tău celulozic e ferment
dragostei noastre din tabloid,
îmi arestezi privirile într-un tablou,
sânii tăi închisorii-i sunt cheie,
m-aş spânzura între ei ca tâlhalul erou
într-un ştreang din oftat de femeie.
Bucureşti 17 aug. 2013
114. - 114 -
Sutienul darnicei ore
Mai caut bogăţii în buzunarul minune,
port pentru el dioptrii cu aplomb,
voi ajunge şi eu poate o sferă-n regiune,
planetă cu scheletul la cub sau la romb,
sunt sătul de pasiuni, iubiri carnivore,
îmi câştig existenţa cu un ban clandestin
răsărit din sutienul unei darnice ore
căreia această poezie i-o închin.
Bucureşti 16 aug. 2013
115. - 115 -
Spitalul de câini
Mă aflu de ieri
la spitalul de câini
cu ziua bolnavă-n atele,
am sentimentele muşcate de mâini
de boturi căscate-n pavele.
Blana roasă
ce-mi cade acum
sub cuţit pe podele mi-e umbră,
mi-a păzit mirosul lăsat lângă drum
spânzurat
în zgarda rotundă
din lumea spectacol,
un circ permanent,
-sunt covrigii cozii-n derivă-,
lumina e un fals panaceu, în prezent
ascunde substanţa nocivă.
Pentru mine, în spitalul de astăzi,
captiv
al lesei din jugulară,
viaţa aceasta e doar un motiv
să-mi caut o coastă
de ţară.
Bucureşti 16 aug. 2013
116. - 116 -
Prin artere
Cerul are o vedere de zi,
o vedere de noapte,
albeşte întunericul închis între palme,
mi-e dor de miracolul pielii
spre care înfloreşte
tulpina de sânge.
Zilnic îmbrac această iluzie,
membrana mea celulară,
reuşesc astfel să curg
prin arterele vremii.
Bucureşti 30 iul. 2013
117. - 117 -
Spre ţările calde
Aerul acum e reptila,
înghite consoane, vocale,
fiecare mişcare e o spaimă.
Din naufragiul privirii
în furtuna de zi
o singură rimă se mai poate salva.
Urc iluzia pe scara valorii
(poezia nu mai are loc pe covertă),
în haos poate voi reuşi
să o trimit ca pe o pasăre
spre ţările calde.
Bucureşti 30 iul.2013
118. - 118 -
Omnia mea mecum porto
Sunt omul de fier, plătitorul de taxă,
plecat pe o şină de la peron,
sub coaste învârt pe o singură axă
biela-cord, plămânul-piston.
Vorbe metalice bântui per os,
îmi alunecă pielea, tinichea, pe sudoare,
zâmbetul mai păstreză un sclipici de inox
din femela nopţii ce mi-a fost ţiitoare.
Sunt omul-metal pentru vremuri dure,
sunt gâdele, ştreangul, satâr, ghilotină,
inculpatul care învaţă să-ndure
condamnarea la viaţă în trupul maşină.
Bucureşti 14 aug. 2013
119. - 119 -
Baladă
Ana, Luca, şi cu Dej
au băgat spaima-n burghezi
Detest
metamorfoza spre omul
de tip nou,
i-am consumat verdeaţa din faza ei
larvară,
când exploda în sânge mânia
proletară,
de se plângeau
de coaste morţii
în cavou.
Se împuşcau bandiţii şi sângera
sătutul,
curgea din babe plânsul
ca laptele din vite,
noi adunam la dude ca să ne dea
Tătucul
din Marea Uniune
zile
netrăite.
Apoi
când şi-a înscris bunica
potcoava
120. - 120 -
în colectivă
(ne se tocmise încă spre locul cu verdeaţă),
i-am zărit moartea,
rânjea într-o colivă,
dar eu
visam la prăştii şi mă holbam
la viaţă.
Târziu,
când s-a zvântat caşul de la gură,
am înţeles
că visul n-are tacâm la masă,
m-am înrolat şi eu
în oastea de strânsură
să construim celula
duşmanului
de clasă.
Am devenit
cu vremea omul cumsecade,
cu viaţa mirosind a foame
pe cartelă,
n-am fost erou,
n-am mers în iliade,
nu mi-a zvâcnit cu sânge
artera mea
rebelă.
121. - 121 -
Am scris cu mâna dreaptă
o virgulă, un punct,
mai pieptăn încă anii
cu ore netrăite,
cândva
tot voi afla ce am fost
şi cine sunt
când zilele trecute-mi
vot fi recântărite.
Muntenegru 9 aug. 2013
122. - 122 -
Tata
Tata a fost un om cumsecade,
avea origine nesănătoasă,
dar nu era suferind,
nu, nu,
aparţinea unei pături sociale,
un fel de cloacă
intelectuală.
Învăţase vreo două zeci de clase,
cam cât o garnitură de tren,
dar nu era bun la nimic:
nu ştia să bobineze,
nu era frezor, rabotor,
fierar betonist,
nici măcar sculer matriţer.
Nu aparţinea clasei muncitoare,
şi nici ţărănimii,
în concluzie
nu ştia să muncească.
Deşi era doctor
nu făcea injecţii,
nu era folositor societăţii.
Ochiul mâniei proletare
123. - 123 -
îl privea cu îngăduinţă.
Nu ştia să-şi exprime ura de clasă.
Nu fuma şi nu bea.
În războiul din est nu trăsese niciun glonte,
avusese noroc, nu-şi văzuse inamicul.
Şi nici viceversa.
Aceasta l-a salvat de necazuri ulterioare.
Toată viaţa şi-a făcut datoria.
Când a murit, greierii i-au tocmit
famfara militară.
Avea dreptul.
Înainte de război fusese decorat.
Bucureşti 7 nov. 2013
124. - 124 -
În sistemul limfatic
Vin vremuri hrănite cu zile,
sătule,
în colivia colorată cu păsări divers,
sunt şi eu o pasăre
cu penele sure,
ciugulesc insecta secundei din mers,
am pene de aer
şi os pneumatic,
să-mi fie pasul uşor,
de zburat
de pe creanga sistemul limfatic
pe care de o viaţă stau
agăţat.
Constanţa – Bucureşti 14 aug. 2013
125. - 125 -
Pana
Sunt prieten cu banul rotund, necioplit,
cel cu faţă de rigă terestră,
cu sunetul lui mi-am arvunit
o pană pe-o statuie ecvestră,
o pană de piatră sau metal netopit,
căci moartea e veşnic în viaţă,
doar existenţa o mai am de plătit
suflării care mă îngheaţă.
Muntenegru 8 aug. 2013
126. - 126 -
Poveste
Vocea ei era
un fel de cuţit,
îi împărţea existenţa-n
secunde,
microtom de celule,
nedesluşit,
lângă cuptorul
de microunde,
păstoreau împreună
într-un ţinut clandestin
o rasă de îngeri în carne şi oase,
le beau cafeaua din palme,
aveau un destin
de hotar între orele trăite
şi ore rămase.
A venit însă timpul
când adevărul a supus
misterul tăişului ei de
inox,
au vândut vorbele
care nu s-au mai spus
127. - 127 -
la piaţa uitării,
pe tarabe
de os.
Acum
se privesc cu ochi de statui,
înmulţesc miofibrele
pentru muşchii de mâine,
ea a rămas doar un gust
amărui
de inox întins pe o felie
de pâine.
Bucureşti 15 aug. 2013
128. - 128 -
Şi-a ros obrazul zarul
-Ţii minte cum nopţii-i te câştigam la zaruri,
te compuneam din oase, carne şi săruturi,
tu-mi dăruiai din buze miere şi zaharuri,
de pe câmpia muncii celule şi ţesuturi?
Beam îndoieli cu cana, necazul fermentat,
disecat la masa iubirii proletare,
mai distilam din zile cîte un alcool filtrat
prin pâinea pricepută a mângâierii tale.
Lăsam să curgă viaţa în maluri cu amarul,
mituiam hotarul dintre real şi vis,
de atâta dat în bobi şi-a ros obrazul zarul,
s-a spânzurat de cheia intrării-n paradis.
Muntenegru 9 aug.2013
129. - 129 -
Dragostea a rămas în cearceaf
Prin bezna limbii vorbirea se învaţă,
cuvintele ca fluturii în neoane învie.
-Îneacă-ne-n glasul tău de dulceaţă,
dimineaţă cu aromă de nebunie !
Câte vorbe frumoase, scuturate de praf,
duhovnicul zilei prin celule-mi adie.
Dragostea noastră a rămas în cearceaf,
sângele ei alb călăreşte o frânghie.
Muntenegru 7 aug. 2013
130. - 130 -
Genomul
Sunt mamiferul biped cultivat
şi subţire,
cu vase şi nervi împletiţi
cu rost,
în vitrina de lângă dumnezeire
expun străzii ce sunt,
ce am fost.
Genomul acestui corp
încarnat
are ghemul sub piele cu zile
egale
şi drumul pulsului predestinat
în trupul dăruit cu plăceri
viscerale,
Am versuri
ca pâinea, pentru zilele toate,
am nori, soare, ploi
şi zăpadă,
imagini de aur
131. - 131 -
pentru vorbele păstrate-n
fântâna memoriei,
de capă şi spadă,
hormoni, enzime, celule,
esteri,
lumini aprinse
în miofibrele ude.
-Cât timp va dura, Doamne,
icoana zilei de ieri
pictată
în pronaosul epidermei
nude?
Bucureşti 15 aug. 2013
132. - 132 -
Pulsul potcoavei
Lame tăioase,
vorbe ascuţite,
ochi scăpaţi din frâul
de priviri,
sclerotici cu albe, sclipitoare cuţite,
sub coiful frontalului sângerând
în turnir.
-Hai să îngropăm urna verii
şi scrumul acestor cuvinte
cu trupul răstit !
Să ne păstreze caii rânduiala
în drumul
pe care pulsul potcoavei
l-a zămislit !
Muntenegru 5 aug. 2013
133. - 133 -
Dimineaţa
Inspir dimineaţa alveola
de rouă,
plămânul prizează raza
o clipă
din răsăritul de soare, ce,
ca între două
foiţe pleurale se înfiripă.
Se stabileşte durata zilei.
Din oase
scheletul silabelor se aşează-n cuvinte.
În cuşca toracică
fiinţe curioase
pe roata sângelui mă trag
înainte.
Muntenegru 6 aug. 2013
134. - 134 -
Lumânarea
Priviţi lumânarea,
ascultaţi-i lumina,
adesea
şi aerul vibrează în preajmă
ca o coardă ciupită
de unghia aprinsă
care-şi topeşte degetul.
Bucureşti 3 nov. 2013
135. - 135 -
Un instinct adiacent
De- i voi fi urmaş lui
„Sunt”
înrudit cu el genetic,
i-aş putea fi trup fecund
cromozomului poetic,
dar „Exist”
m-a înfrăţit
printr-un duh de hematie
cu vîrful de lance vie
smuls din rănile lui Crist.
Mereu
caut în mulţime
un alt corp, mai performant,
fără răni şi fără mine,
mai ceva, mai
celălalt.
Florida 11 ian. 2013
137. - 137 -
Altă poveste
Din gara trasă de caii de cox
departe de crâşmă şi de peron
au mai rămas doar câinii
să înghită „ per os”
vertebrele nopţii
din lemn de mahon
şi venele şinei
cu pulsul hai-hui
spre ţesuturi de fier
curgând paralele
sângele negru al celor sătui
de oase ghimpate şi coaste
zăbrele,
şi ochiul gării ce priveşte
anonim
cum trece trenul
peste pietre de mică,
în bezna lui, un imens cristalin,
sub pleoapa zidului
ce nu se ridică.
Aici
naşul nunţii,
138. - 138 -
cu tesla,
în zid,
a ascuns sub mortar
cearceaful miresei
şi şoapta de dragoste lansată
în vid
spre planeta tristă
din capătul mesei
de tatăl copilului pierdut,
nedorit,
ce a legat la gâtul miresei
năframa ei plânsă,
mireasă lehuză,
căreia soarta i-a înnegrit
cu lacrimi
tot coxul din ochii-i
de mânză.
Muntenegru 11 aug.2013
139. - 139 -
Din ferestrele venelor se deschid
venisecţii
Timpul cunună pe cei morţi cu cei vii,
amestecă zilele cu ferment de vecie,
în retorta sângelui mai curg hematii
cu visul de aur din alchimie.
În oglinzi la pătrat, cu sclipiri Demiurge,
se fabrică imagini din celulele stem,
la şapte biserici, unde-n şapte sfeşnice curge
ceara soarelui, care ne arde sub stern.
Din ferestrele venelor se deschid venisecţii
spre miezul trupului, unde, în vii eprubete,
vom creşte viitori embrioni cu pretenţii
de fiare stăpâne peste alte planete.
Muntenegru 3 aug. 2013
140. - 140 -
Numai Ofelia
Zilele oarbe vor fi,
nopţile reci,
va sorbi amintirea uitării
otrava:
cripta inimii ar fi locul de veci
al întunericului care bântuie
strada
-N-ai timp să pleci,
singurătatea
albastră
acum e cerneală pe frunza hârtiei.
Numai Ofelia şi-a deschis
o fereastră
în lacul cu nuferi
ai nebuniei.
Bucureşti 29 iun. 2013
141. - 141 -
Lacul vălurit, o hârtie curată
Poate că mâinile mele vor fi cândva
vorbitoare,
albi pescăruşi
ce vor fi uitat să plutească,
nu e uşor să zbori
pe răsuflare
cu partea care ţi-a mai rămas
omenească.
Vorbe,
locuri,
plăsmuiri,
promisiuni,
forme de viaţă, care se nasc dintr-o dată,
din mâinile mele se vor hrăni
cu minuni,
pe lacul vălurit ca o hârtie curată
cu peşti săritori
cu solzi ca de cretă,
(seminţe ale apei din fructul cu mal)
pe care,
pana mea, le va lua
142. - 142 -
în ascuţiş de floretă
din cercul vieţii lor
ireal.
Şi poate mâinile mele
le vor învăţa să trăiască,
şi,
când
unghiile îmi vor fi feţe de albe statui,
iar eu
prea terestru,
ele să-mi fie fereastră
prin bolta de apă a acestui poem
alb gălbui.
Bucureşti 3 iul. 2013
143. - 143 -
Să ne răcorim, Domnilor, în paradis
Sunt omul de la ţărm, îmi toarnă marea bere
cu un şervet de spumă pe antebraţul stâng,
eu am ţinut-o-n braţe şi mi-a făcut avere
suspectul peştişor, destinul din adânc,
acum fumegă ţigara trupului meu gol,
prin sânge curg trombuşi şi ateroame plauri,
stau rezemat cu gândul pe un atol de alcool,
prin capilare pieptăn nisipul ei de aur.
Aici e paradisul, căldura plouă umbră,
trimit câte un deget în lumea de hazard
unde se bea suspinul, cuvintele se alungă.
-Şi câte fete, Doamne, în rugul plajei ard !
Muntenegru 8 aug. 2013
145. - 145 -
Diluviile
Oraşul
s-a născut odată cu ploaia,
şuvoaie de apă
sunt primele grinzi,
părul tău
ud îmi îneacă odaia
cu amintirile
naufragiate-n oglinzi.
Te caut
prin diluviile străzii,
dar eşti
într-o cută a pielii, prin mahalaua
epidermelor reci
ca o conservă de peşti.
-Dumnezeule, cât de rece îţi simt
tinicheaua !
Bucureşti 30 iun. 2013
146. - 146 -
Prea-ţi fluieră vântu-n schelet
Se vând
oase cu viaţă la farmacie
pentru zilele pisate-n mojar,
un fel de clei ce urmează
să-ţi fie
celulelor tale mortar.
-Îmbată-te şi cu ceai chinezesc !
(la deal a secat apa vie).
E un leac amărui, bătrânesc
ca o pleoapă cu dioptrie.
Mă mânjeşti cu durerea
gândului tău,
ia-ţi rana cu solzi de pe mine,
în peştera minţii duhovnicul rău
mi-a deschis chilii sibiline.
Nu mă apăsa pe cuget
când scriu,
îmi tulburi o hematie,
prea-ţi fluieră vântu-n schelet
a pustiu, a pagubă,
a sărăcie.
Bucureşti 12 aug. 2013
147. - 147 -
Mierea imaginii
În dreptul inimii se adună sângele,
mult,
ca într-o gară
unde se strîng călătorii.
Deasupra emisferelor
gândurile se rotesc
îndelung,
ca păsările toamna
adunându-se-n stoluri.
În dreptul luminii roiesc privirile,
lungi,
căutându-şi ochii
sub gene,
albine ce se duc şi revin
cu mierea imaginii.
Bucureşti 12 nov. 2013
148. - 148 -
Cu ţipătul ascuns între vene
Acum e un fel de linişte, pare
că se naşte pacea de zi,
vor curge epoleţii de aur şi soare
între organele noastre va fi,
timpul va da în pârg, şi, peste lumină,
în coşul silabelor va face loc
imaginii tale explodate-n retină,
ca o damă de pică din cartea de joc.
Am pulsul mărit în ventricolul stâng,
o durere gravidă o vreme
cu ţipătul scheletului de care mă plâng
că-l ţin ascuns între vene.
Buşteni 26 iun 2013
149. - 149 -
Să digerăm Iphone-uri
Cu harul bun
lumea îşi coase homosfera,
crevase adânci săpate de scabie
la os,
istorii prefăcute, rescrise,
cu himera
speranţei acestui secol
cu securea jos,
-Hai să mestecăm
cuvintele de gume,
să le simţim aroma sensului în dinţi,
în cromozomi
I.T.-ul naşte o genă anume.
Vom digera Iphone-uri,
vom vegeta cuminţi.
Buşteni 30 aug.2013
150. - 150 -
Peste şotronul gleznei trecând
Pe aici se mai spală cu felinarul borduri,
mai trec stropitori cu şoapte de mână,
când luna îşi leagă lângă bar caii suri
şi descalecă să bea o H-albă de spumă,
pe aici trec fecioare în vitrinele străzii,
grăbite trag clopote în claxoane mobile,
se învârt după ele ca după coadă bipezii,
adulmecă trecute răpiri de sabine,
aici îmi aud naşterea visând uneori
din cealaltă parte a lumii,
căci trăiesc cu acceptul aceleiaşi flori
ce-mi va aduce şi acolo petunii,
mă îmbăt cu otrava lichidului scos
151. - 151 -
din versuri de zilele toate,
în pielea mea îmbrăcată pe dos,
să-mi schimbe vremea, şi poate
voi simţi iarăşi anii tineri, curând,
cu sângele hoinărind pe o stradă,
peste şotronul gleznei trecând
trotuarul dinspre baladă.
Bucureşti 6 sept. 2013
152. - 152 -
Mă albesc cu făină de oase-eroi
Am plonjat în genetica moşilor mei,
plămânul s-a îndrăgostit de o dacă,
sângele-i oprit la anul trei zeci şi trei
blocat într-o arteră iliacă,
le respect dorinţa domniilor lor,
au tocmit saltimbanci şi rapsozii
sub bolta rotulei, cu os umblător
mă servesc cu nectar şi ambrozii.
Îmi aşează apoi capul pe un pietroi
(ateromul Sarmi-sege-tuzei)
să mă albească cu făină de oase-eroi
îngerul şi genele muzei
Buşteni 31 aug. 2013
153. - 153 -
Cântec
Rece-alb un fulg, lumina
numără de mult omăt,
eu n-o văd, muncesc în mina
unde sap la ani, de făt,
nu mai cred în reîncarnare,
sânge alb e carnea mea,
vagonet umplut cu sare
pe care-l împing abia
către tine,
dinspre mine,
tot pe şina din vechime.
Bucureşti 7 sept. 2013
154. - 154 -
Sub fulgerul pleoapei, Doamne
Vreau
drept legitim de la Dumnezeu
să-mi leg sandaua
pe decolteul lunii,
când merg
să-mi strălucească-n calcaneu
scutul lui Ahile
cu înconjorul lumii,
războaie viscerale
să-şi domolească avântul,
să nu mai văd în plasmă mărşăluind
stafii,
prin vena poliţistă
să nu-şi mai bată stângul
microbii dictaturii
în marşuri sângerii.
Sub imperiul fricii
să-i văd legaţi la gură
155. - 155 -
pe turnători,
rataţii,
cu detractori cu tot,
să li se-ncurce-n maţe
averea
de strânsură
ce astăzi cu urmaşii o rod
cu osu-n bot.
- Dă-mi drept legitim, Tată,
să îmbrac genetic
un cromozom de rege
în acest regat al meu,
cât decolteul lunii de alb
şi de ermetic.
Cu fulgerul pleoapei să mi-l veghez.
Ateu !
Buşteni 31 aug. 2013
156. - 156 -
Cearceaful îmi adulmecă urma pe
obraz
Că îngerii-s croiţi din embrioni retraşi
din drumul uterin ca fumu-n mânăstire
nu-i un secret, nici mâna careului de aşi
câştigători, astăzi copertă pe psaltire,
nici că au grefat timpane pe voci şi pe icoane,
pe şoapte subversive în foşnetul din brazi,
-când dorm, serotonina mă ascultă-n telefoane,
cearceaful îmi adulmecă urma pe obraji-
Simt cum îmi şoptesc din curmătura buzei
porunci despre pedeapsa nervilor eretici,
cu gena la reverul Sarmisegetuzei
mă ascultă cromozomii istoriei sintetici.
Buşteni 1 sept. 2013
157. - 157 -
Spre ora hibernală
Suntem aici,
robii, poeţi de vârsta a doua,
roboţii, puşcăriaşii,
albiţi ca bolovanii,
trudim în piatră seacă filonul apei,
roua
ascunsă-n osteola argintului
din cranii,
syrinxul cântă-n gânduri,
ni-l aud hormonii,
ni-l şoptesc izvoare
în glanda lacrimală,
în osteneala vieţii ne desfrunzim
ca pomii
cu rânduiala frunzei spre ora
hibernală.
Bucureşti 5 sept. 2013
158. - 158 -
Cu sceptrul ca femurul
Bătea un vânt de criză financiară,
buzunarele ţipau pe şapte voci,
prin bănci rânjeau a dulce sare amară
bolnavi, arginţii, de bacili şi coci,
drept curajoşii se răsuceau în somn,
visau să cârmuiască cantoane elveţiene,
le fulgerau sub ţeastă cromozomi de domn
cu sceptrul ca femurul sub oasele pelviene,
acum se joacă tare cu zaruri măsluite,
sunt feromoni sălbatici paznici la viscere,
-Hai să ne facem coase din nervi şi din dendrite,
de pe câmpia crizei să recoltăm avere !
Bucureşti 2 sept. 2013
159. - 159 -
Extratereştrii
În ziare
diluviile se îneacă în veşti,
curg litere cât râuri
de munte,
că au descins din farfuria
acestei ceşti
extratereştrii ai mesei
rotunde,
eu
îmi beau cafeaua cu ochi
liniştit,
văd negru de atâta vedere
şi-n ea ca un fir de nufăr
încă ne înnegrit,
embrionul lor din viscere.
Bucureşti 11 sept. 2013
160. - 160 -
O trezire mai caldă
Hai să fugim în alte ţări
fără iarnă,
împachetează-ţi absenţa,
pe urme
să ne cânte palmierii
la havaiană
şi sângele verii
la ulne,
nu uita
fibula mea de mărgean,
ţine-o ca pe o undiţă-n palmă,
arunc-o
cât mai departe-n ocean
după o trezire mai caldă.
Bucureşti 17 aug. 2013
161. - 161 -
Ea
Am ani
câştigaţi la ruleta rusească
după o viaţă plătită mereu,
la centimă,
nu eu mi-am dorit
în trup să se nască
din glontele orb, cu ritm şi cu rimă,
şi nici să crească
cu versul în sine
prin ţeava de fier sugând lapte
înnegrit,
dar ea a binevenit
în embrionul din mine,
cel pe care carnea mi l-a primit.
Bucureşti 7 sept. 2013
162. - 162 -
Cândva vom refuza să ne naştem
Mai poţi
să mă crezi că totul e un joc,
o dorinţă a cuiva, ca o păcală,
o glumă,
când totul a început
într-un anume loc,
că suntem o mulţime mutantă,
o sumă
de fiinţe bipede într-un timp măsurat
cu zilele duse pe umeri, în spate,
cu un drum prea puţin
învăţat
de celulele noastre dăruite cu moarte?
Poate cândva vom refuza să ne naştem,
vom căuta pentru viaţă
alt drum,
şi-n lumi paralele
vom recunoaşte
eroarea geneticii
învăţată acum.
Buşteni 24 iun. 2013
163. - 163 -
Şi furtul e pe bani deseori
Nu-mi doresc un popor migrator
ca pasărea toamnelor, unde,
doar banul e ochiul atotvăzător
de vieţi împlinite, rotunde,
nici vorbe mestecate în dinţi,
şi buzunare întoarse pe dos
ca bărbile luminaţilor sfinţi
prin biserici curgând credincios.
Sau astrul averii-n eclipsă
şi îmbogăţirea vieţii cu veci
în patria banului lipsă
ca soarele în ochi la lilieci,
nici sănătatea trimisă prin poştă
din catedrale de vechi impostori
căci
descifrarea indulgenţelor costă,
iar furtu-i pe bani deseori.
Bucureşti 3 sept. 2013
164. - 164 -
În templul lacrimal
Sunt vene, nervuri despletite,
frunze pierdute în carne,
oase, crengi îndoite
sub pielea ca zidul cazarmei,
speranţă, mereu rotitoare
de cer senin şi furtuni,
tristeţe, tu, pierzătoare
în jocul mizat pe minuni,
lumină frîntă în patru
pentru câte un punct cardinal,
statuie de crez idolatru
în templu fluid, lacrimal...
Bucureşti 12 sept 2013
165. - 165 -
Banul
-Priviţi-l,
e un animal alergat
cu dinţii de lapte neschimbaţi în monede,
puiul de criză încă neînţărcat
la masa verde de patrupede,
îl văd, îl aud, îl pipăi, cu sfârcul
buricelor mele fără gust şi miros,
mă înspăimântă laptele ce mi-l suge din gândul
de-a creşte cu sângele meu sănătos.
Bucureşti 6 sept. 2013
166. - 166 -
Infarctul
Geamătul
sistolei nu mai răzbate
mulţimea cuvintelor vidă,
înfloresc în piele diamante
sărate,
otrava morţii
acidă.
Bucureşti 31 aug. 2013
167. - 167 -
Amintirile
Amintirile ne vor vâna
curând,
am căpătat un crud miros de pradă,
eu îţi propun
să le hrănim pe rând
din carnea mea,
e searbădă şi fadă,
-Vino tu întâi,
cea cu trup transparent,
şi tu,
cea fără simţ în organe,
n-ai niciun fel de culoare
pentru miros şi pipăit
nici suflet pentru dureri
viscerale.
Şi tu, cea rotundă, ca ochiul,
ce zăreşti doar ce ştii a vedea,
tu, care ai învăţat
de când te-ai rupt de întuneric
să străluceşti, tu, ca un pântec de fată.
-Tu, stea !
Bucureşti 8 nov. 2013
168. - 168 -
Biogazul
Flămând de energie se micşorează
pasul,
cugetăm la rolul potcoavei de ciulini,
e vântul în putere.
- Ţineţi în lesă gazul prin legea vegetală-n
viscere de maşini,
scoateţi cu famfara din gunoi putere,
tamburi majori destoinici să dirijaţi
„per os”,
aveţi bioprincipii, tabele
şi repere,
din fermentaţii cifre octanice
de scos!
Prin mahalaua minţii unii
vor face averea
exploatând gustul papilei pentru gaz,
alţii
vor sparge târgul,
vor acuza puterea
că va minţi poporul cu circ
şi biogaz.
Bucureşti 4 sept. 2013
169. - 169 -
Închideţi lumea aceasta sătui
Mergeţi încet,
mestecaţi în tăcere cărarea,
carnea ei în lung şi în lat,
mâncaţi-vă drumul, şi calea
e un fel de a fi al pământului
încă nedigerat
-Priviţi,
în faţă vă râde o mare,
o bere albastră cu dinţii în spume,
aici aveţi loc fiecare,
să-i lingeţi
buzele rânjite spre lume.
Închideţi ziua aceasta sătui,
căutaţi-vă-n oglinzile nopţii
noi Terre,
oricum, ne vor judeca
destui
că ne-am mâncat Pământul
pentru avere.
Bucureşti 25 oct. 2013
170. - 170 -
Câştigată la ruleta rusească
Pentru tine a fost ca o boală,
un semn al morţii imune
aprins pe cromozomul spirală
în viscerele unei gene nebune,
febra-ţi ascundea în ţesuturi
urna trupului ars,
păşeai ca zborul de fluturi
căzută în metatars,
ai ajuns un rebut hominid
cu pulsul rătăcit şi mai rar,
n-ai vrut să păşeşti peste vid,
peste râul Styx nici măcar.
Atunci a venit o uriaşă
pasăre de foc să te pască,
erai tu, ţie însăţi urmaşă,
câştigată la ruleta rusească.
Bucureşti 10 sept. 2013
171. - 171 -
Puneţi versul să lupte la baionetă
-Puneţi versul să lupte
la baionetă,
scoateţi-l dintre pulpele poeziilor dulci,
iubirea
s-a pierdut de mult la ruletă
în jocul nervos al emisferelor stângi,
nu mai e sfânt nici zâmbetul mamei
scuipat
în viteză peste plânsul copil,
nici limba coclită-n clopotu-aramei
bătând ca-ntr-o ţeastă de encefal
imbecil,
nici sărutul chinuit în canini,
incisivi,
cu drogul ascuns în măseaua căzută,
au rămas gunoierii care adună beţivi
cu limbi încleiate,
ţintuite de gută.
-Scoateţi versul să lupte la baionetă !
Buşteni 28 01 2014
172. - 172 -
Inframicrosentimente
Am instinct de ierbivor alergat,
ca ţărmul vânat de maree,
plămânul e patrupedul vânat
de o stea tahipnee.
M-aş cupla trupului tău ca o camă
la roata cu dinţii de fier,
dar ritmul ei mă reclamă
ţipând nesfârşit în cartier.
Oare cum se dezbracă toamna
de frunze ca o simplă femeie,
cînd vântul o pictează cu ploaia
în stropi de acnee?
173. - 173 -
Inima e perpetuă surpriză
cu viaţa pre moarte păşind
medalie sub hipofiză
dorită de sânge cu jind.
Te-am iubit în pahar, petală
rotundă, transparentă de alcool,
dimineaţa mi-a-nflorit o vocală
lângă genunchiului tău gol.
E timpul iubirii curate:
ziua îşi coase-n cazarmă
himenul nopţii furate,
iubită-n ghereta de gardă.
174. - 174 -
Ce tânăr ai trupul şi plin de lumină,
exişti tot mai mult în afară,
pe harta iubirii eşti ţara vecină
în care trăieşti de aseară.
Să şlefuim auzul cu poezii solemne,
cu paşi neşovăielnici pentru regret şi scuze,
în primăvara asta ne vom vorbi prin semne
ca gâzele, cu limba gameţilor pe buze.
Bucuria nu-i doar un cântec
rătăcit prin cartierul de îngeri,
e dansul globulelor roşii
în ţara de sânge.
175. - 175 -
Eu sunt aşa cum mă port,
îmi câştig icoana cu banul,
pe steag, sub capul de mort,
îmi rod în credinţă ciolanul.
Pentru moarte nu-mi cumpăr de viu
castelul din lemn de vecie,
doar pielea mi-o lăcuiesc precum ştiu
cu sudoare din lac de sicrie.
Pornesc în rotulele noi
semeţ precum carul de luptă,
mi-am îmbrăcat de război
armura stomacului. Suptă.
176. - 176 -
Am venit pe strănutul istoriei,
ca o pană a geneticii dace,
pasc firimiturile gloriei
cu clonţul unei păsări sărace.
Oare când din carne-o să-mi muşte
dinţii morţii de catifea, şi trupul,
un falus de duhoare şi muşte
membrana ţărânii o va penetra?
177. - 177 -
CUPRINS
Va fi religios sau nu va mai fi 7
În ceaşca dimineţii amestec lumina 8
Dansează celulele fără membrane 9
Îmi duc celulele în cârcă 11
Second hand 12
Petale de călătoare petunii 13
Răsfrânte în cioburi de mică 14
Gustul pentru viaţă îl vând sub preţ 15
Pofta de viaţă transmisă genetic 16
Lăsaţi afară vocala de prisos 17
Aurul din galerii astupate 18
Pe frontul de vest al lui decembrie 19
Tresar ca lumina în neonul din tub 20
Papila linguală cedează nervos 21
Amin 23
Dinspre safena străzii în coronare 24
O, linişte martiră 26
De n-ar fi veşnicia tăcerii însângerată 27
Scrisoare către o iubire necunoscută 28
Pe dealul care urcă în amurgul personal 30
Circum, circa, citra, cis 31
Cu berea închisă în ţâţe 32
În cana ei poplitee 33
Papilele sunt două cifre nule 34
Ţine-mă cât mai strâns la tine între vertebre 35
Tu veneai, văduva mea de pică 36
Visul din acvariul de os 37
Rochia ei ca o spumă de bere 39
Încoronează-ţi anii tineri Rrigi 40
Pe marginea vocalei e o râpă spre niciunde 41
Cântecul halbelor trase-n clopotniţă 42
Curg râul din lichidul cefalorahidian 43
178. - 178 -
Petala de alcool 45
Curând ne vom mânca pe săturate 46
Brusc devii înghiţitor de săbii 47
Ce umedă e umbra 48
În sânge mi se îneacă mateloţi beţivi 49
Mi s-a întunecat mintea-n maseteri 51
Principiul alergării 52
Când totul este atât de azi, atât de acum, atât de aici 54
Trupul tău îmi e permis 55
Gustul de noapte amăruie 57
Nimeni nu mai iubeşte versul clasic 58
Minciuna adevărului din noi 59
Adânc în altarul sfinţirii celulare 6o
Altare iluzorii vor sângera în pat 61
În largi venisecţii 62
Nu mai păstrează bezna memoria luminii 63
Ore pro me 64
Dansând în ploaie cu o hematie 65
Nopţile anilor tineri 66
Cântec de dimineaţă 67
Povestea pulsului 68
Pe curând 70
Copilărind cu soldaţii de plumb 71
Gaudeamus igitur 72
Somnul naţiunii naşte monştri 73
Soarele miroase a şaormă 74
Scufundări într-un ceai chinezesc 75
Sărutul străzii 76
Jucăm cu falangele zaruri pe viu 78
Voi sui respiraţia pe un ram capilar 79
Pe căi şi somatice străzi 80
Visul 81
Câte iluzii 82
Doi pescari 83
179. - 179 -
Să arborăm cearceaful 84
Cina Feng-shui 85
Bătrânul şi marea 86
Adrenalina 88
Secolul 21 va fi romantic 89
Nodul de cravată 90
Condamnat să valsez nemurirea 91
Cad zilele într-o groapă comună 92
Tânărul recrut 94
Eşarfa de rămas bun 95
Cearta 96
Cântec de noapte 97
Şampania zilei mă ninge 99
Aici în oraşul de capă şi spadă 101
Cromozomi din genunchi de femeie 103
Fata de la peron 104
Ea, cea mai udă dintre femei 105
Sângele, un râu oarecare 108
Vreau şi eu 111
Păşesc în organe de intromisiuni 112
Cefalee 113
Sutienul darnicei ore 114
Spitalul de câini 115
Prin artere din nou 116
Spre ţările calde 117
Omnia mea mecum porto 118
Baladă 119
Tata 122
Pana 125
În sistemul limfaric 124
Poveste 126
Şi-a ros obrazul zarul 128
Dragostea a rămas în cearceaf 129
Genomul 130
Pulsul potcoavei 132
180. - 180 -
Dimineaţa 133
Un instinct adiacent 135
Altă poveste 137
Sub ferestrele venelor se deschid venisecţii 139
Numai Ofelia 140
Lacul vălurit,o hârtie curată 141
Să ne răcorim, Domnilor, în paradis 143
Deluviile 145
Prea-ţi fluieră vântu-n schelet 146
Mierea imaginii 147
Cu tine ascuns între vene 148
Să digerăm Iphone-uri 149
Peste şotronul gleznei trecând 150
Mă albesc cu făină de oase-eroi 152
Cântec 153
Sub fulgerul pleoapei, Doamne 154
Cearceaful îmi adulmecă urma pe obraz 156
Spre ora hibernală 157
Cu sceptrul ca femurul 158
Extratereştrii 159
O trezire mai caldă 160
Ea 161
Cândva vom refuza să ne naştem 162
Şi furtul e pe bani uneori 163
În templul lacrimal 164
Banul 165
Infarctul 166
Amintirile 167
Biogazul 168
Închideţi lumea aceasta sătui 169
Câştigat la ruleta rusească 170
Puneţi versul să lupte la baionetă 171
Inframicrosentimente 172