Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Pubertatea

841 views

Published on

  • ⇒⇒⇒WRITE-MY-PAPER.net ⇐⇐⇐ has really great writers to help you get the grades you need, they are fast and do great research. Support will always contact you if there is any confusion with the requirements of your paper so they can make sure you are getting exactly what you need.
       Reply 
    Are you sure you want to  Yes  No
    Your message goes here
  • Be the first to like this

Pubertatea

  1. 1. PUBERTATEA Pubertatea este perceputa ca sfârșitul copilăriei, remarcându-se prin procesul decreștere accentuată, maturizare intensă (mai ales sexuală) și printr-o structurare complexă apersonalității. Primele semne ale pubertății sunt aproape invizibile, cu timpul transformările pe carele suportă copilul devenind uțor observabile. Aspectul fizic general, comportamentulpuberului devin din ce în ce mai evidente. Primele semne ale pubertății sunt legate de concentrația din sânge a hormonilormasculini (testosteronul) și feminini (estrogenul). Aceștia sunt responsabili în mare parte detransformările pe plan biologic. 1. Dezvoltare fizica generală În acest interval de vârstă are loc o creștere în înălțime și greutate. Astfel fetelecâștigă în jur de 24 cm și 17 kg, iar băieții în jur de 24 cm și 19kg. Creșterea se realizează în pusee, devenind impetuoasă și antrenând stări de oboseală,dureri de cap, agitație. Mai intensă este creșterea în lungime a oaselor lungi ale membrelorsuperioare și inferioare, ceea ce conferă puberului un aspect caricatural. Îmbrăcăminteadevine repede mică și neîncăpătoare. Prin creșterea trunchiului și a masei musculare se mărește forța fizică. În acelașitimp se dezvoltă și organele interne, iar la băieți dispare grăsimea ca urmare a extinderiiarticulațiilor și a masei musculare. La fete țesutul adipos se menține, se subțiază talia. Sedezvoltă partea facială a craniului, dantura permanentă, oasele mici ale mâinii. Se produce maturizarea sexuală care se evidențiază prin semnele primare șisecundare (părul pubian și axilar, dezvoltarea sânilor la fete, apariția ciclului și menarhei;la băieți au loc primele ejaculări spontane, se modifică vocea și comportamentul în general). În plan psihologic aceste fenomene dau naștere unor trăiri tensionale, confuze și dedisconfort. Trăirile sunt intensificate și de prezența acneelor, a transpirației abundente șimirositoare, a sensibilității pielii în situațiile emoționale. Spre sfârșitul perioadei puberale,
  2. 2. datorită faptului că organele sexuale devin funcționale, sexualitatea își pune amprenta asuprarelațiilor cu sexul opus (apar primele manifestări ale erotismului). Ținând cont de transformările biologice ale acestei perioade, de creștereasemnificativă în înălțime și greutate, alimentația puberului trebuie să fie adecvată acesteidezvoltări rapide, să conțină necesarul de proteine, calorii și vitamine (în această perioadănevoia de zinc, fier, calciu și vitamina D este cu 50% mai mare). Conduita generala a puberului alternează între momente de vioiciune, conduiteexuberante de tip infantil cu momente de oboseală, apatie și lene. În anumite condiții puberulpoate deveni chiar conflictual. Activitatea școlară se complică devenind mai complexă și mai solicitantă. Semodifică statutul de elev mic prin antrenarea puberului în activități responsabile,competiționale (concursuri tematice, jocuri competiționale).Acestea determină puberul să-și evalueze propria valoare și să devină conștient deaptitudinile sau talentele pe care le are. Acum începe formarea conștiinței de sine, puberul încadrându-se în categoriaelevilor buni, mediocri sau slabi. Preocupări școlare intense îl determină pe puber să nu maifie stăpânit atât de frecvent de agitația motorie și labilitatea din primele clase. Un semn distinct al puberului - comportamentul contradictoriu este determinat și demodul inegal în care este el perceput de către adulți. Câteodată este considerat încă copil, iaraltadată „mare". Puberul începe să fie neliniștit, stângaci, nesigur de sine, încercând să găsească soluțiide ieșire din situațiile în care este pus. Treptat începe să fie tot mai independent și să sesimtă tot mai bine în grup, alături de copiii de vârsta sa. Comportamentul puberului capătă nuanțe diferite la băieți și fete. Acestea din urmă,dezvoltându-se mai repede din punct de vedere biologic, depășesc cu ușurință adaptarea lanoua etapă de viață fiind mai stabile, mai sârguincioase, mai comunicative. Comportamentulfață de părinți se schimbă, dorința de independență, de a-și petrece timpul liber cu cei devârsta lor dând naștere uneori la relaționări conflictuale.
  3. 3. O altă sursă de conflict intern al puberului poate fi și modul cum s-a produs aceastămaturizare. Maturizarea tardivă sau precoce modifică poziția puberului în colectiv șirelaționarea lui cu ceilalți. Respingerea, marginalizarea determină izolarea și formarea uneiimagini de sine necorespunzătoare a celui în cauză. 2. Dezvoltarea cognitivă Dezvoltarea intelectuală este strâns legată de dezvoltarea psihică generală și deprocesul de maturizare biologică, de activitatea școlară diferită de cea a micii școlarități. Senzorialitatea se restructurează prin erotizarea funcțiilor sale. Fenomenul este maievident la nivelul sensibilității vizuale, auditive și tactile. Sensibilitatea auditivă evolueazăpe direcția dezvoltării câmpului vizual și a pragurilor absolute și diferențiale. Sensibilitatea vizuală create de 2-3 ori la 13 ani față de parametrii înregistrați la 10ani. Se dezvoltă capacitatea de prelucrare a informației vizuale concomitent cu diferențiereaevaluării vizuale a mărimii, distanței și formei. Puși să descrie anumite tablouri dupăvizionarea unor modele puberii se pierd în detalii, dar în același timp se dezvoltă și tendințade a da un anumit sens, semnificație celor relatate (încărcătura proiectivă, copilulexprimându-și prin această dorință, sentimente, temeri). Sensibilitatea auditivă se manifestă sub aspectul creșterii capacității de discriminarepe plan verbal. Fenomenul este facilitat de dezvoltarea auzului fonematic care se exerseazăși prin plăcerea puberilor de a asculta muzică. Tot în această perioadă se dezvoltă șisensibilitatea sudorifică care trece printr-un proces de erotizare (atenți la relația cu sexulopus dar mai ales fetele folosesc deodorantul, parfumul, săpunuri frumos mirositoare).Investigația tactilă capată sensuri noi și se subordonează acelorași tendințe de erotizaremenționate. Experiența perceptivă este influențată de organizarea observației directe, care prindezvoltarea atenției voluntare capată valențe noi. Această dezvoltare a abilitățilorobservatorii este susținută și prin dezvoltarea interesului puberului pentru ceea ce îlînconjoară.
  4. 4. În această perioadă se dezvoltă structurile logico-formale și volumul de concepte. Caurmare se dezvoltă operațiile gândirii, care începe să opereze cu informații din ce în ce maiabstracte și mai complexe. Jean Piaget afirma că ceea ce caracterizează aspectul formal al gândirii esteextinderea operațiilor concrete și creșterea capacității de a face raționamente. De asemenea,structurile operatorii superioare constau „în a organiza realul în activități sau în gândire și nuîn a-l copia pur și simplu". A. Gasell susține că la această vârstă apar modalități de gândire ce prefigureazăgândirea adultului, dezvoltând astfel potențialul intelectiv al puberului. Cunoștintele puberilor devin din ce în ce mai diverse și mai complexe. Se creeazăobișnuința de utiliza frecvent scheme, imagini, simboluri și concepte din care transparecapacitatea de a înțelege situații complicate și strategii de exprimare. Cunoștintele lor suntstructurate pe concepte de mare complexitate în care operarea cu probabilitatea este tot maiactivă. Aceasta face posibilă o alternanță pe planul gândirii și elaborarea de judecăți șiraționamente în care se valorifică abilitățile intelectuale. Ele devin evidente spre 13-14 ani. Conduitele inteligente de la această vârstă secaracterizează prin: • răspunsuri complexe și nuanțate la cerințe • se diferențiază elementele semnificative și se raportează efectele posibile la cauzele implicate • se dezvolta abilități de exprimare prin simboluri și limbaj nuanțat • se crează capacitatea de analiză abstractă și de sesizare a ficțiunii • se dezvoltă capacitatea de a emite predicții valide bazate pe real Piaget afirma că în această perioadă puberul utilizează forme ale reversibilitățiisimple (care se exprimă prin inversiune și negație) și complexă (prin simetrie șireciprocitate). 3. Dezvoltarea limbajului Procesul de dezvoltare a limbajului se face din punct de vedere cantitativ și calitativ. Vocabularul înregistrează o evoluție esențială, iar posibilitatea puberului de a-l folosieste evident. Debitul verbal ajunge la 60-120 de cuvinte pe minut față de 60-90 de cuvinte la
  5. 5. școlarul mic. Se dezvoltă capacitatea de a folosi asociații verbale cu semnificații multiple șide a exprima idei ample. Însușirea regulilor gramaticale, studiul literaturii, lectura particularăduc la îmbunătățirea modului de exprimare a puberului. Mediul socio-cultural în caretrăiește copilul, familia, grupul de prieteni pot influența comunicarea verbală a puberului. Se remarcă la această vârstă limbajul de grup, tânărul folosind anumite expresiialături de îmbrăcaminte și alte obiceiuri specifice grupului din care face parte. 4. Dezvoltarea psiho-socială În această perioadă datorită numeroaselor contacte cu situații de viață noi șicomplexe viața afectivă se diversifică, se dezvoltă viața interioară a puberului, sematurizează modul în care se relaționează cu ceilalți. Diversitatea trăirilor afective se exprimă prin dezvoltarea mobilității mimice,expresivitatea privirii, amplificarea funcțiilor de comunicare. Amprenta acestei diversificări afective se observă ușor la puber și se manifestă prinforme protestatare, de opoziție și trăirea sentimentelor de culpabilitate sau de respingere aunor cerințe de politețe considerate absurde. Din confruntarea cu situațiile de viață se nasc sentimente negative (ura, dispre ț) saupozitive (dragoste, admirație). În ambele cazuri se produce proiecția personalității și seelaborează comportamente ce pun în evidență relația dintre dorință-aspirație-trebuință șirealitatea lumii înconjurătoare. În literatura de specialitate se desprind două tendințe în ceeace privește comportamentul și atitudinea la puberi: • pozitivă - puberul este echilibrat, sincer, dezinvolt, adaptat • negativă - pesimistă care presupune apariția tulburărilor emoționale (impulsivi- tate, lipsa de armonie, potențial delincvent) Aceste aspecte se cristalizeză și devin tot mai evidente, pe masură ce puberulînaintează în vârstă, ele fiind prezente și în adolescență. Spre sfârșitul perioadei trăirileemoționale devin extrem de complexe. Spiritul competițional determină comportamente și stări emoționale legate de trăireasuccesului sau eșecului. Apar astfel, sentimente de admirație, invidie, suspiciune, teama șifrustrare.
  6. 6. În relațiile cu părinții stările afective devin mai tensionate ca urmare a manifestăriiopoziției și culpabilității. Cu toate că în această perioadă tendința spre independență apuberului devine din ce în ce mai evidentă, paralel cu aceasta se manifestă și dorin ța, nevoiade ocrotire și afecțiune din partea părinților. În acest context, părinților le revine un rol dificil, ei trebuie să găsească caleaeducațională optimă pentru a armoniza aceste tendințe contradictorii ale personalitățiipuberului. Aceste metode trebuie să fie bazate pe înțelegerea specificului acestei vârste, petoleranța eventualelor comportamente neadecvate. Nerezolvarea pe această cale a problemelor puberului sau, din contră, accentuarea lorduc la tulburări care pot căpăta uneori forme patologice (ticuri, depresie, abandon școlar etc).În planul personalității se conturează tot mai evident stări de acceptanță sau de respingere înraport cu adulții în care judecata morală și valorică se supune exigențelor superioare și aatitudinilor negative față de compromisuri. La aceasta se adaugă diferențele culturale dintre părinți și copii, diferențe ce sedatorează schimbării de statut cultural al tineretului și evoluția contemporană a unor noidomenii care implică activități inedite de mare încărcatură socială. Puberul, încercând să seadapteze cerințelor sociale, își asumă în mod conștient un anumit rol social. Aceastadetermină instalarea identității ca persoană care aparține unei anumite societăți. Acesteroluri pot fi naturale (de vârstă, de sex, de naționalitate, cetățenie) sau roluri de adeziune,legate de responsabilitățile sociale ale puberului (rolul de elev, de membru al unei asociații)și roluri potențiale, care se nasc prin apariția dorințelor, aspirațiilor, idealurilor. Acesteroluri sunt în continuă mișcare ele transformându-se sub influența experienței și achizițieipsihice. Jean Piaget afirma că la această vârsta evoluția personalității este marcată de nivelulconștiinței și judecății morale. După 13 ani copilul dobânziște capacitatea de a se transpuneimaginativ, virtual în locul altei persoane. Conform opiniei lui L. Kohleberg, între 13 și 17 ani are loc acceptarea regulilorsociale, dar și a responsabilității morale, iar morala proprie devine element de satisfacție,sursă a respectului față de sine. Tot acest proces complex de maturizare fizică și de
  7. 7. dezvoltare a trăsăturilor de personalitate formează spre sfârșitul perioadei comportamentestabile. Dezvoltarea relațiilor cu ceilalți tineri este concretizată prin comportamentulpuberului în grup. În această perioadă, mai mult decât în oricare alta, viața socială se trăie ștecu o intensitate maximă. Grupurile constituite pentru joc, pentru învățare sau pentru alte tipuri de acțiuni au omare stabilitate și devin omogene pe criterii relativ constante (mai ales al sexului și vârstei).De exemplu, între 10 și 12 ani băieții ignoră fetele care sunt mai evoluate biologic decât ei.Grupuri mixte de băieți și fete apar după această vârstă. Ceea ce îi încadrează pe tineri într-un grup sau altul sunt interesele comune, personalitatea. Copiii care nu sunt integrați în grupuri, așa-numiții „nepopulari", sunt aceia caremanifestă o inadaptare afectivă, de multe ori aceasta fiind o prelungire a relațiilor dedisconfort din familie. Aceștia se pot manifesta prin hiperemotivitate (timizi, retrași,interiorizați) sau din contră certăreți, zgomotoși, egoiști. Puberul are impresia că în grup („gașca", „banda") se poate realiza mai bine și că înaceastă formă se pot opune mai ferm adulților. Grupul își formează coduri, parole, locuri deîntâlnire, ritualuri. Se dezvoltă astfel spiritul de camaraderie. Dacă obiectivele de bază ale grupului întră în discordanță cu normele morale, socialeaceasta poate avea influențe negative asupra puberului. De multe ori în grup se dezvoltă spiritul pentru aventură (legat și de curiozitateaspecifică acestei vârste), spiritul de explorare (investigația caselor părăsite, a locurilornecunoscute, nepopulate etc). Aspectul controversat al acestei vârste este tributar schimbărilor impetuoase dinplanul fizic și al eforturilor de adaptare la solicitări din ce în ce mai ample. Aceastăperioadă trebuie percepută de părinți și educatori cu tot ceea ce are ea specific în efortul dea găsi o metodă educațională optimă.
  8. 8. Pubertatea Pubertatea este o perioadă dominată de procesul de creştere şi maturizare sexualăintensă; cuprinde următoarele substadii: Etapa prepuberală (de la 10 la 12 ani) ce se exprimă printr-o accelerare şiintensificare din ce în ce mai mare a creşterii (staturale mai ales), concomitent cudezvoltarea pregnantă a caracteristicilor sexuale secundare (dezvoltarea gonadelor,apariţia pilozităţii pubiene şi a celei axilare). Tinerele fete trec în această fază printr-ocreştere accentuată şi câştigă 22 cm în înălţime. La băieţi creşterea poate începe ceva maitârziu, între 12 şi 16 ani, şi este mai evidentă. Creşterea este uneori impetuasă şi se însoţeşte de momente de oboseală, dureri decap, iritabilitate. Conduita generală capătă caracteristici de alternanţă, între momente devioiciune, de conduite copilăroase exuberante şi momente de oboseală, apatie, lene. Totodată, conduitele copilului se încarcă de stări conflictuale ce se pot centra peefectele acestor momente de lene care determină admonestări atât în familie, cât şi înşcoală – deşi au o geneză complexă de cele mai multe ori. Intrarea într-un nou ciclu de şcolarizare cu noi cerinţe şi solicitări – mai diversificatecantitativ şi calitativ, contactul cu „modele umane” de profesori, maidiferenţiate, modele de lecţii de o mare diversitate constituie pentru etapa prepuberală oschimbare generală a cadrului de desfăşurare a învăţării şcolare. La aceasta se adaugă un grad de intelectualizare afectivă în şcoală, care întăreştesentimentul de apartenenţă la generaţie şi alimentează experienţa intimităţii prin prietenieşi colegialitate ca şi prin solidarizări în situaţii critice, dar şi agresivitatea. În cazul acesta se adaugă discreta modificare a statutului de elev, fapt ce atrageantrenarea în activităţi specifice tineretului, cu copii mai mici şi mai mari. Antrenarea în
  9. 9. formaţii artistice, sportive, în cercuri pe discipline, în concursuri şcolare integrate,desfăşurate la diferite nivele creează experienţa competiţiilor şi o înţelegere mai largă avalorii activităţii efectuate. Şi în familie încep să se manifeste modificări de cerinţe faţă de puber. De obiceiacestea sunt mai incerte. Uneori tânărul este considerat copil, alteori i se atribuie ieşireadin copilărie, ceea ce creează reacţii diferenţiate, după împrejurări. În orice caz, încep săcrească situaţiile de uşoară opoziţie faţă de această incertitudine de statut şi rol. În genere,puberul se simte din ce în ce mai confortabil în grup, care îl securizează şi acceptă stilulsău gălăgios, exuberant şi uneori agresiv. Sub influenţa creşterii experienţei, a realismului ce presează dinspre viaţa defiecare zi, ca şi a confruntării cu puseul de creştere, puberul începe să se simtă neliniştit,nesigur de sine, adesea agitat, caută soluţii de împăcare a cerinţelor ce se manifestă faţăde el, considerând ca dominante cerinţele grupului şi cele şcolare. La 11 ani copilul începe să aibă iniţiative, lărgindu-şi el însuşi regimul deindependenţă. Totodată creşte integrarea în grupul de copii de aceeaşi vârstă (colegi) încare el se simte nu numai securizat, dar şi puternic, plin de iniţiative. Diferenţieri subtile încep să apară în conduitele din clasă, se creează o discretădistanţare între fetiţe şi băieţi şi o competiţie, încărcată de forme uşoare de rivalităţi întreaceştia. De obicei, fetiţele sunt mai disciplinate şi mai dezvoltate din punct de vederefizic. Ele au adeseori o creştere şi dezvoltare mai intensă la 11-12 ani, decât băieţii. Intensificarea ritmului de creştere şi la aceştia din urmă duce la apariţia demomente mai numeroase de neatenţie ce au tendinţa de a se exprima prin mai puţinădisciplină şi înclinaţie spre reverie, distragere în ore, pierderea timpului de făcut lecţii, 68abdicarea temporală de la mici sarcini familiale sau şcolare. În aceste condiţii, reacţiile desancţionare sau admonestare sunt privite ostil. De altfel, se organizează treptat omodificare mai de fond a întregii conduite. Copilul începe să fie din ce în ce mai absorbitde petrecerea timpului cu prietenii şi colegii săi, începe să-şi manifeste mici refuzuri de aparticipa cu familia la mici ieşiri ale acesteia, preferând copiii. La acestea se adaugărefuzul pasiv (se face că nu aude) sau activ (pretextează că are ceva de făcut sau se iritărefuzând zgomotos). Influenţele şi sistemul de cerinţe al vreunuia dintre membrii familieise devalorizează, relativ, pentru copil în această perioadă. Pubertatea propriu-zisă (sau momentul culminant al pubertăţii) de la 12 la14 ani, este dominată de puseul de creştere. Această intensificare este mai evidentă între11 şi 13 ani la fetiţe şi între 13 şi 14 ani la băieţi. După vârstele-limită ale puseului,
  10. 10. creşterea se încetineşte şi continuă ulterior lent, mai mulţi ani (până la 24/25 ani). Creşterea este mai evidentă în înălţime (nu are loc în mod proporţional şi concomitentîntoate segmentele corpului). Întâi se lungesc membrele inferioare şi superioare, cresc şi semăresc articulaţiile, apoi creşte trunchiul. Puseul de creştere este secondat discret de maturizarea sexuală care se intensificăîn jurul etapei de maximum de creştere. Maturizarea sexuală se pune în evidenţă prinapariţia pilozităţii, creşterea organelor sexuale, modificarea vocii şi începutul funcţionăriiglandelor sexuale. Momentul culminant al pubertăţii este în genere tensional şi încărcat de confuzie.Din punct de vedere psihologic, creşterea şi maturizarea sunt legate de numeroasestări de disconfort. Acestea sunt provocate de dureri osoase şi musculare, dar au şi o altănatură mai subtilă. Creşterea inegală a diferitelor părţi ale corpului creează aspectecaricaturale ale taliei şi înfăţişării. Hainele devenite scurte, strâmte, măresc aspectulrelativ ciudat al puberului, ceea ce creează disconfort psihic. La acestea se adaugăapariţia neplăcută de acnee, transpiraţii abundente şi mirositoare, o sensibilitate„emoţională” a pielii (eritemul de pudoare şi paloarea în diferite momente emoţionale). Toate acestea creează nelinişte privind aspectul general, dar şi cu privire la acestemecanisme active de dezvăluire a unor simţiri ce puberul le vrea mai degrabă camuflate.În fine, tabloul disconfortului psihic este suplimentat de creşterea gradului de stângăcie în 69mişcări şi reacţii, determinată de neajustarea mişcărilor la proporţiile modificate alecorpului aflat în creştere intensă. Momentul postpuberal (de la 14 ani la 16/18 ani) este de trecere şi, înacelaşi timp, puţin diferenţiabil de momentul preadolescenţei.

×