Prezentare pentru profesori

1. CAP.3. CONSILIEREA PENTRU CARIERA DIDACTICĂ
Cuprins:
3.1. Formarea iniţială
3.2. Formarea continuă
3.3. Competenţele pentru profesia didactică
3.4. Consilierea în carieră
3.5. Teme de reflecţie

2. Statutul cadrelor didactice reglementează:
(1) Formarea continuă a cadrelor didactice cuprinde
dezvoltarea profesională şi evoluţia în carieră.
(2) Formarea continuă a personalului didactic, de conducere, de
îndrumare şi de control se realizează în funcţie de evoluţiile din
domeniul educaţiei şi formării profesionale, inclusiv în ceea ce
priveşte curriculumul naţional, precum şi în funcţie de
interesele şi nevoile personale de dezvoltare.
(3) Personalul didactic, precum şi personalul de conducere, de
îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar este
obligat să participe periodic la programe de formare continuă,
astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani,
considerat de la data promovării examenului de definitivare în
învăţământ, minimum 90 de credite profesionale transferabile.

3. 3.1. Formarea iniţială
Formarea iniţială asigură dobândirea competenţelor şi a
certificărilor necesare accesului la exercitarea calificată a
profesiei didactice. Acest nivel cuprinde:
a) formarea de specialitate, asigurată şi certificată prin
promovarea programelor de studii universitare, sau, după
caz, a studiilor de specialitate de nivel liceal ori postliceal
b) formarea psihopedagogică şi didactică, de
specialitate, teoretică şi practică, asigurată şi certificată
prin promovarea programelor de studii psihopedagogice
oferite de departamentele pentru pregătirea personalului
didactic

4. 3.2. Formarea continuă
Formarea continuă poate fi complementară sau în
prelungirea celei iniţiale. Complexitatea profesiei de cadru
didactic reiese şi din următoarele specificităţi:
• natura profesiei (care pare a fi mai tot timpul de graniţă:
„pretinde competenţe academice într-o anumită specialitate,
dar şi competenţe psihopedagogice; acest spaţiu de realizare nu
este deloc îmbietor şi „securizant” pentru cel în cauză);
• profesiunea de profesor pretinde actualizarea unor
aptitudini, dar selecţia iniţială nu face deloc referire la aceste
aptitudini; accederea la profesiune se face exclusiv pe baza unor
comportamente cognitive, şi nu relaţional-aptitudinale;
• ca actualizare concretă, meseria de cadru didactic se joacă
între tensiunile dintre dirijare (minister, inspectorat), şi
autonomie (dictată de valorificarea propriilor resurse
psihologice şi de specialitate şi de adaptare la specificitatea
colectivului de elevi);

5. • prezenţa în continuare, la nivelul sistemului de formare,
a următoarei dileme: finalitatea educaţiei şcolare are
caracter informativ sau formativ?
Practicile sociale de validare şi consacrare a competenţelor
întreţin ambiguitate.
• adâncirea disjuncţiei dintre educaţia formală (centrată
pe anumite seturi de valori consacrate, predeterminate,
uneori statice) şi ipostazele nonformale şi informale (ce
vin cu valori contextualizate, deschise, relative);
• permanentul decalaj dintre statutul economic al
profesiei (precar, sărăcăcios) şi statutul cultural al
meseriei (de rang mediu sau înalt).

6. Formarea continuă asigură actualizarea şi dezvoltarea
competenţelor personalului didactic, inclusiv dobândirea de noi
competenţe, în funcţie de evoluţiile din planul nevoilor de
educaţie şi al curriculum-ului educaţional, precum şi în funcţie
de exigenţele privind adaptarea competenţelor personalului
didactic la schimbările din structurile/procesele de educaţie.
Potrivit principalelor sale destinaţii, formarea continuă vizează:
a) actualizarea şi dezvoltarea competenţelor în
domeniul de specializare corespunzător funcţiilor didactice
obţinute prin formarea iniţială;
b) dezvoltarea competenţelor pentru evoluţia în
cariera didactică, prin sistemul de pregătire şi obţinere a
gradelor didactice;
c) dobândirea sau dezvoltarea competenţelor de
conducere, îndrumare, control, evaluare în structurile şi
organizaţiile din sistemul de educaţie;

7. d) dobândirea de noi competenţe, prin programe
de reconversie/readaptare a calificării pentru noi specializări
sau/şi noi funcţii didactice, altele decât cele obţinute prin
formarea iniţială;
e) dobândirea unor competenţe
complementare sau de extensie, respectiv predarea în sistemul
E-learnig, predarea în limbi străine, consiliere educaţională şi
orientare în carieră, educaţia adulţilor ş.a.;
f) dezvoltarea şi extinderea competenţelor
transversale privind rolurile sociale şi dezvoltarea personală şi
profesională, interacţiunea şi comunicarea cu mediul social şi
cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilităţi privind
organizarea, conducerea şi îmbunătăţirea performanţei
strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul şi analiza
reflexivă a propriei activităţi ş.a.

8. 3.3. Definirea noțiunii de carieră profesională și
managementul carierei
Definim competenţele ca fiind ansambluri structurate de
cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare care
permit identificarea şi rezolvarea în contexte diverse a
unor probleme caracteristice unui anumit domeniu.

9. Competenţe metodologice
• utilizarea adecvată a conceptelor şi teoriilor din ştiinţele
educaţiei
• conceperea şi utilizarea materialelor şi mijloacelor de
învăţare
• formarea capacităţilor de cunoaştere
• proiectarea conţinuturilor instructiv-educative
• organizarea adecvată a activităţilor didactice în funcţie de
tipul de lecţie şi grupul de elevi
• stabilirea materialelor şi auxiliarelor didactice utilizate în
activităţile de învăţare
• utilizarea optimă a factorilor externi pentru eficientizarea
procesului instructiv-educativ
• realizarea activităţilor instructiv-educative în conformitate
cu obiectivele precizate

10. Competenţe de comunicare şi relaţionare
• cunoaşterea şi aplicarea teoriilor moderne de
comunicare
• manifestarea comportamentului empatic
• accesarea diverselor surse de informare în vederea
documentării
• proiectarea, conducerea şi realizarea procesului
instructiv-educativ, ca act de comunicare.
Competenţe de evaluare a elevilor
• proiectarea evaluării (faze, forme, tipuri)
• utilizarea strategiilor adecvate şi elaborarea
instrumentelor de evaluare în funcţie de scop şi
particularităţile individuale de grup

11. Competenţe psihosociale
• valorificarea metodelor şi tehnicilor de cunoaştere şi
activizare a elevilor
• asumarea responsabilă a rolului social al cadrului
didactic
• exersarea unor comportamente relevante pentru
perfecţionarea activităţii didactice
• centrarea pe elev a activităţii şi tratarea acestuia ca
partener egal în procesul instructiv-educativ
• manifestarea unui comportament asertiv

12. Competenţe de management didactic (educaţional)
• utilizarea metodelor şi tehnicilor de autocontrol
psihocomportamental
• adoptarea de conduite eficiente pentru depăşirea
situaţiilor de criză
• asumarea rolurilor specifice profesiei de cadru didactic
• manifestarea unei conduite (auto)reflexive asupra
activităţilor didactice / pedagogice proprii
• cunoaşterea, utilizarea si proiectarea metodelor de
evaluare a activităţii didactice: autoevaluarea, evaluarea
colegială, evaluarea de şeful ierarhic superior, evaluarea de
către elevi.

13. Teme de reflecţie
1. Proiectaţi principalele metode de evaluare a activităţii
didactice: autoevaluarea, evaluarea colegială, şi evaluarea
de către elevi. Comentaţi eficienţa şi utilitatea lor.
2. Scrieţi un scurt eseu cu tema:
“Competenţă-performanţă-eficienţă profesională şi
pedagogică a educatorului contemporan”.
3. Identificaţi şi argumentaţi care sunt competenţele pe
care dumneavoastră le deţineţi pentru activitatea
didactică.