The Epistle of Jude is the penultimate book of the New Testament as well as the Christian Bible. It is traditionally attributed to Jude, brother of James the Just, and thus possibly a brother of Jesus as well. Jude is a short epistle written in Koine Greek.

1. Jude
CAPITOLUL 1
1 Iuda, robul lui Isus Hristos și fratele lui Iacov, celor care au fost sfințiți și păstrați de Dumnezeu Tatăl
în Isus Hristos și este numit:
2 Harul ție și pacea și dragostea să fie înmulțite.
3 Preaiubiților, când am făcut toate eforturile să vă scriu despre mântuirea generală, a fost necesar să o fac
scriindu-ți și îndemnându-te să lupți cu seriozitate pentru credința dată sfinților
a fost predat.
4 Căci sunt unii oameni care s-au strecurat pe nesimțite, care sunt predestinați pentru această judecată, răi
oameni care schimbă harul Dumnezeului nostru în libertate și singurul Domn Dumnezeu și Domnul nostru Iisus Hristos
renuntat
5 Atunci vă voi aminti, deși ați știut cândva, că Domnul, după ce a trimis poporul
a salvat Egiptul, apoi a distrus pe necredincioși.
6 Și pe îngerii care nu și-au păstrat primul loc, ci și-au părăsit locuința, El îi are în lanțuri veșnice sub
întunericul păstrat până la judecata zilei mari.
7 La fel ca Sodoma și Gomora și cetățile din jurul lor, la fel, dându-se la curvie și
au mers după carne străină, fiți dați ca exemplu, în timp ce ei suferă răzbunarea focului veșnic.
8 În același mod, acești visători murdari spurcă trupul, disprețuiesc stăpânirea și vorbesc de rău demnitatea.
9 Dar arhanghelul Mihail, când s-a certat cu diavolul, căreia el s-a certat cu privire la trupul lui Moise, nu a
nu a îndrăznit să-i aducă o acuzație calomnioasă, ci a spus: Domnul să te mustre.
10 Dar ei vorbesc de rău despre lucrurile pe care nu le cunosc; dar ceea ce ei știu prin natură, ca animalele brute, prin aceasta se distrug pe ei înșiși.
11 Vai de ei! pentru că au mers pe calea lui Cain și au alergat cu lăcomie după rătăcirea lui Balaam pentru
răsplată și a pierit în contradicția Core.
12 Acestea sunt pete la sărbătorile voastre ale iubirii, când se ospătă cu voi, hrănindu-se fără teamă: norii
sunt fără apă, purtate de vânt; pomi ale căror fructe se ofilesc, fără rod, de două ori morți, până la
rădăcini smulse;
13 Valuri furioase ale mării, care fac spumă propria lor rușine; stele rătăcitoare, cărora întunericul
întunericul este păstrat pentru totdeauna.
14 Și Enoh, al șaptelea din Adam, a proorocit și el despre ei și a spus: Iată, Domnul vine cu zece mii de
sfinții lui,
15 să judece tuturor și să-i convingă pe toți cei răi dintre ei pentru toate faptele lor rele
pe care le-au săvârșit cu răutate și din toate discursurile lor aspre pe care le-au rostit păcătoșii răi împotriva lui.
16 Aceștia sunt murmurători, plângări care umblă după poftele lor; iar gurile lor vorbesc o mare entuziasm
cuvinte, cu admirație pentru oameni de care să profite.
17 Dar, preaiubiților, amintiți-vă de cuvintele rostite mai înainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos;
18 Cum v-au spus că în vremurile din urmă trebuie să fie batjocori care, după propria lor răi
poftele trebuie să meargă.
19 Aceștia sunt cei care se despart, senzual, fără Duhul.
20 Dar voi, preaiubiților, zidiți-vă pe credința voastră preasfântă, rugându-vă în Duhul Sfânt,
21 Păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu, în timp ce așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Hristos până în ziua de azi
viata eterna.
22 Și cu unii să aveți compasiune, ceea ce face diferența:
23 Și alții mântuiesc cu frică, trăgându-i din foc; urăsc până și haina pătată de carne.
24 Și celui care poate să te păzească de cădere și să te înfățișeze fără prihană înaintea slavei Lui
așezat cu mare bucurie,
25 Singurului Dumnezeu înțelept, Mântuitorului nostru, fie slava și măreția, stăpânirea și puterea, acum și în vecii vecilor. Amin