1. DIMENSIUNEA RELIGIOASA A EXISTENTEI

2. CUPRINS Religia si rolul ei; Componenta religioasa a culturii romane in perioada premoderna; Etape (sec.XV-XVI; sec XVII) Glosar.

3. RELIGIA este un complex de credinte si acte de cult care exprima raportul omului cu sacrul si cu divinitatea; credinta unui grup de oameni de adoratie(Dumnezeu,zei,etc.), bazata pe un sistem de norme si de principii morale si pe existenta unei institutii .

4. Aceasta joaca un rol pozitiv in dezvoltarea comunitatii si a tinerilor. E valoarea cea mai importanta din viata unei persoane, starneste pasiuni puternice, poate fi sursa de motivatie a persoanelor pentru binele comunitatii Carl Jung spune: “ In fiintele umane se regaseste nevoia de a fi religioase.”

5. Cultura romaneasca premoderna se constituie din interactiunea mai multor grupuri culturale:eclezial, carturaresc si folcloric. Intre cele trei zone de cultura si cei care participa la ele-prelati, carturari,oameni simpli- se produc schimburi, influente,asimilari, etc; Ele sunt determinate de mediul de formare si de mediile culturale pe care le traverseaza indivizii..

8. Parcurgand in sens invers istoria,istoricul religiilor ajunge la o raspantie,punctul de plecare al lungului drum al omenirii,adica preistoria.Intalneste un om caruia i s-a dat numele de HOMO FABER si porneste impreuna cu acesta pe drumul istoriei. Curand,acest personaj picteaza grote menite sa devina sanctuare si scrijeleste inscriptii rupestre.Faber a devenit SAPIENS! Examinand picturile,inscriptiile,desenele,atitudinea fata de morti,istoricul religiilor constata ca acest om crede intr-o Realitate care depaseste aceasta lume,dar care se manifesta in interiorul ei.Concluzia este limpede: Homo Faber si Sapiens se dovedeste un HOMO RELIGIOSUS .

9. OMUL MEDIEVAL este prin excelenta un homo religiosus care comunica cu Dumnezeu,cu sfintii,crede in semne si minuni,face pelerinaje la locurile sfinte.Acesta vede lumea ca pe o creatie divina,i se supune neconditionat lui Dumnezeu,este coplesit de sentimentul de instabilitate al lumii si de nesiguranta vietii,sentiment intretinut de mari epidemii,de catastrofe naturale si de evenimente istorice violente. Realitatea din jur ofera semne la care au acces cu precadere cei initiati:calugari si preoti,astrologii de pe langa curtile domnesti,voievodul insusi care domnea ca “unsul lui Dumnezeu pe pamant”. “ Homo religiosus se situeaza in Cosmos,in societate si isi precizeaza relatiile cu divinitatea” George Dumezil “Sacrul”

10. DOSOFTEI(1624-1693) Carturar,mitropolit al Moldovei; Provine dintr-o familie de negustori macedoneni; A studiat elina,latina,slavona si poloneza; Se refugiaza din fata navalirii turcesti in Polonia,unde prelucreaza in romaneste ~Psaltirea pre versuri tocmita~(Uniew,1673); “ Acestu Dosoftei mitropolit nu era om prostu de felul lui.Si era neam de mazal:pre invatat,multe limbi stie:elineste,latineste,slavoneste si alta adanca carte si invatatura,deplin calugar si cucernic si bland ca un miel.In tara noastra p-aceasta vreme nu este om ca acela.” Ion Neculce-”Letopisetul Tarii Moldovei”

13. MIRON COSTIN(1633-1691) ..s-a nascut intr-o familie de boieri moldoveni; ..a avut parte de o educatie intelectuala; si-a facut scoala in Polonia, construindu-si un fond solid de cultura latina; ..moare in mod violent,fiind decapitat din ordinul domnitorului Constantin Cantemir . “ Niciun alt scriitor roman din epoca veche n-a fost mai mult citat,de-a lungul ultimelor doua secole pentru cuvintele sale memorabile decat Miron Costin. Biruit-au gandul a devenit o propozitie emblematica,insusita de mai multe generatii de intelectuali consacrati.”( Elvira Sorohan-”Cartea cronicilor”)

15. In afara de meritele lui pentru istoriografia moldoveneasca, Miron Costin,pentru a da o pilda ca se pot scrie versuri si in limba noastra , alcatuieste poema”VIATA LUMII”. Tema acestui mic poem filozofic este concluzia la care ajunge totdeauna sufletul omenesc dupa ce coboara de pe culmea maturitatii catre amurgul vietii si simte apropiindu-se, marea noapte care ne invaluie. Autorul pune poemul sau sub semnul credintei printr-un motto in limba slavona din Ecleziast: “Desertaciunea desertaciunilor...si toate sunt desarte.” Motivele provenite din poezia greaca si latina (Fortuna labilis,ubi sunt?) capata si ele rezonante biblice;combinate cu motive frecvente in cultura medievala si renascentista(Vanitas vanitatum) sunt ilustrate in “Viata Lumii”. Poemul are intr-adevar afinitati si cu unele accente din lirica epicureana a lui Horatiu: “ Hei,Postume,Postume-n apriga fuga Se spulbera anii si-n van e-orice fuga. Caci,nici batranetii ce vine grozava, Nici mortii neinfrante,n-aduce zabava.”

17. Predicatorul ii invita pe ascultatori sa reflecteze,iar cei ce considera neadevarate spusele lui “atunci poate ca acel om va fi au prea sfantul si drept inaintea lui Dumnezeu,au iaste nesimtitoriu.” Predica se incheie cu o rugaciune catre Dumnezeu,pentru a-i cere indurare si lumina in suflete si in mintile oamenilor,pentru a putea respecta legile si poruncile Lui. In “Oratoria de amvon”, autorul recurge la modestie pentru a atrage atentia ascultatorilor.Acesta ii roaga sa asculte ce are de povestit despre lucrurile Domnului la care se roaga cu multa umilinta.In predica sa vorbeste despre incalcarea decalogului.Cuvantarile lui sunt menite sa rascoleasca puternic sufletele.. “ Atentia mitropolitului se indreapta spre moravurile rele care duceau societatea romaneasca,a timpului sau,la decadere...”(N.Cartojan)

18. ION NECULCE (1672?-1745?) Boier invatat,cu sange cantacuzin; Asista la multe evenimente crancene de-a lungul vietii sale; Contemporan cu decapitarea lui Miron Costin si prieten cu Dimitrie Cantemir; Continua “Letopisetul Tarii Moldovei” de unde il lasase Miron Costin; Opera Neculce isi castiga faima literara prin “O sama de cuvinte”,prin cele 42 de legende “adevarate schite si nuvele concentrate”,asezate in introducerea letopisetului sau. Seria de 42 de legende vorbeste despre:altarul manastirii Putna,mama lui Stefan cel Mare,Daniil Sihastru,Petru Rares,Alexandru Lapusneanul,etc. pe care Neculce “nu le-a prins in urzeala cronicii,ci le-a strans laolalta.Insa,cele mai multe legende il au in centru pe STEFAN CEL MARE.

19. Manastirea Voronet Legendele lui Neculce se disting printr-un continut anecdotic sau un epic cuminte,batranesc,cu seva populara.Ele au devenit sursa de inspiratie,dar si model scriitorilor:D.Bolintineanu,V.Alecsandri,M.Sadoveanu,s.a. Faptele narate au in buna masura caracter fictional,neexistand dovezi ca ar fi adevarate. Povestirile au fost culese de Neculce si transpuse in maniera personala si sunt cuprinse aici aproape toate tipurile narativului. Centrate asupra figurii lui Stefan cel Mare,legendele din “O sama de cuvinte”, dezvaluie aceeasi mentalitate a omului medieval,din perspectiva voievodului.Ca ales al Domnului,conducatorul statului este pus la incercare mai mult decat crestinul de rand.El are o misiune mai inalta,o educatie religioasa mai profunda si,de aceea,penitenta severa i se impune adeseori.

20. Legendele relateaza faptele care l-au determinat pe voievod sa inalte biserici si manastiri:implinire a legamantului facut lui Dumnezeu inainte de lupta si multumire pentru izbanda asupra paganilor,ruga si danie pentru iertarea pacatelor,spovedanie simbolica. Manastirea Putna

21. STEFAN CEL MARE “ Fost-au acestu Stefan voda om nu mare de statu,manios si de grabu varsatoriu de sange nevinovat ,la ospete omorea fara judet.Amintrilea era un om intreg la fire,nelenesu,si lucrul sau il stiia-l acoperi,si unde nu gandiiai,acolo il aflai,la lucruri de razboaie mester,unde era nevoie insusi se varaia[...],si unde il biruia altii,nu pierdea nadejdea,ca stiindu-sa jos,sa radica deasupra biruitorilor,”

22. “ Iara pre Stefan voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire in Putna,care era zidita de dansul.Atata jale era de plangea toti ca dupa un parinte al sau,ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura.Ce dupa moartea lui,pana astazi ii zicu sveti Stefan voda,nu pentru sufletul,ce ieste in mana lui Dumnezeu,ca el inca au fostu om cu pacate,ci pentru lucrurile lui cele vitejesti,carile niminea din domni,nici mai inainte,nici dupa aceia l-au ajunsu.”