Download as PDF, PPTX
More Related Content
Modernismul
- 1.
- 2. Modernismul este unconcept care se defineşte în opoziţie cu tradiţionalismul şi, în sensul cel mai larg al termenului, “se aplică tuturor curentelor şi tendinţelor inovatoare din istorie (religioase, filosofice, artistice etc.), ansamblului mişcărilor de idei şi de creaţie, care convin epocii recente, altfel spus “moderne”, în condiţii istorice date”, după cum afirma criticul literar şi eseistul Adrian Marino, în studiul “Modern. Modernism. Modernitate”. Orice mişcare ideologică, artistică, literară, care, în mod spontan sau programat, se rupe de tradiţie sau chiar o neagă, optând pentru atitudini, modalităţi de gândire şi de expresie anticonservatoare, se situează pe direcţia modernismului.
- 3. Între termenii modern,modernism, modernitate exista diferenţe de nuanţă, modern (din latinescul “modo” – recent) având un sens mai cuprinzător, în cultură referindu-se la tot ce este diferit de tradiţie; modernism (un derivat de la modern, cu acelaşi etimon latin) este o denumire generică dată, în cultura occidentală, tendinţelor, mişcărilor, experimentelor artistice novatoare, manifestate începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, iar modernitatea este un termen mai imprecis în cultură, vizând ansamblul trăsăturilor care definesc spiritul modern.
- 4. Modernismul în cultura occidentală Modernismul,raportat la culturile occidentale, este o direcţie extrem de eterogenă, subordonând curente literare dintre cele mai diverse: simbolismul, expresionismul, futurismul, apoi curentele literare avangardiste din primele două decenii ale secolului al XX-lea – dadaismul, suprarealismul, cubismul, abstracţionismul, ermetismul etc., cu prelungiri şi în perioada dintre cele două Războaie Mondiale. În pofida diversităţii şi a diferenţelor majore, ceea ce au în comun toate acestea vizează nonconformismul, negarea tradiţiei, adeseori în forme virulente, inovaţia la nivelul limbajului şi eliberarea de orice constrângere formală, afirmarea unei subiectivităţi accentuate, echivocul noţional etc.
- 5. Despre literatura începutuluide secol XX, Eugen Ionescu, celebrul scriitor de limba franceză, de origine română, deschizător de drumuri în teatrul absurdului, afirma într-un “Discurs despre avangardă” că a fost “conştientizarea şi dirijarea unei schimbări care trebuia să se impună în cele din urmă, o schimbare care trebuia, într- adevăr, să schimbe totul” şi că “în timp ce majoritatea artiştilor, a gânditorilor îşi închipuie că sunt ai vremii lor, autorul rebel (avangardist) e conştient că e împotriva timpului său”.
- 6. Modernismul in literatura romana Modernismulîn literatura română se defineşte în termeni specifici, având în vedere că, în istoria şi în critica literară, acest concept – modernismul – se foloseşte la noi cu referire la perioada interbelică, fiind teoretizat de Eugen Lovinescu, critic literar, conducător al revistei “Sburătorul” (1919-1922, 1926-1927), în paginile căreia au şi fost promovate opere moderniste.
- 7. ➢ În viziunealui Eugen Lovinescu, influenţat de filosofia francezului Gabriel Tarde, există un “saeculum”, adică un “spirit al veacului”, definit ca “o totalitate de condiţii materiale şi morale, configuratoare ale vieţii popoarelor europene,într-o epocă dată”. În virtuteaacestui “spirit al veacului”, există o “lege a sincronismului”, bazată pe o primă etapă a “imitaţiei”culturilor apusene. ➢ Mai exact, Eugen Lovinescusugera adoptareanoilor formule artistice mai întâi prin imitaţie, deoarece “orice formă de artă apărută într-un centrucultural dezvoltat se propagă aproape instantaneupeste toatăEuropa”, ulterior sincronizareaproducând “mutaţii” ale valorilor estetice, având în vedere că valorile artistice nu sunt imuabile, iar frumosul nu se defineşte la fel pentru toate timpurile şi spaţiile culturale. O teorie contestatăde tradiţionalisti, la vremearespectivă. ➢ Gândirea critică a lui Eugen Lovinescu, precum şi literaturanouă, de factură modernistă, au exercitat o influenţă beneficăasupra literaturii româneşti interbelice, consideratăun moment de vârf în cultura românească, atât în poezie, cât şi în proză.
- 8. Modernismul în literaturaromână interbelică a dus la lărgirea fără precedent a orizontului tematic şi de viziune, a impus formule literare noi şi este prima desprindere categorică de prelungirile tradiţionalismului secolului al XIX-lea. În poezie, expresionismul şi suprarealismul, ermetismul, poezia chtonică (a teluricului) sau a fiorului metafizic, din operele unor scriitori precum Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, au fost şi au rămas repere valorice până astăzi.
- 9. Modernismul în literaturaromână interbelică – Lucian Blaga şi expresionismul german
- 10. Primul mare poetromân“care reuşeşte să sincronizeze în mod definitivformele poetice româneşti cucele europene” (MarinMincu) este Lucian Blaga, a cărui poezie, cel puţin cea din primele volume – “Poemele luminii” (1919) şi “Paşii profetului” (1921) – stă sub semnul expresionismului german, implicit al modernismului. Din expresionism vin, în lirica blagiană, sentimentul absolutului, exacerbarea eului, elanul dionisiac, interesul pentru fondul mitic primitiv, spiritualizarea peisajului. Poetul însuşi mărturisea, în “Filosofia stiulului”, că “De câte ori un lucru este astfel redat încât puterea, tensiunea sa interioară îl întrece, îl transcedentează, trădând relaţiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist”.
- 11. Modernismul blagian semanifestă deopotrivă la nivelul conţinutului şi al viziunii poetice, şi la nivel formal. Temele literare frecvente în etapa de început a creaţiei sale sunt: misterul universal, iubirea, timpul, trăirea vitalistă etc. De altfel, prima poezie, a primului volum, “Poemele luminii”, aşază eul creator, prin metaforele revelatorii (care “revelează” latura ascunsăa lucrurilor, îmbogăţind cu noi sensuri realitatea din care se inspiră), sub semnul misterului care trebuie “protejat” şi transformat într-un mister şi mai mare: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric,,
- 12. Chiar dacă învolumele următoare – La cumpăna apelor, La curţile dorului, Nebănuitele trepte – Lucian Blaga se întoarce spre un univers mai echilibrat, redescoperind “sufletul satului”, miturile autohtone, erosul, fragilitatea fiinţei umane supuse trecerii, lirica sa rămâne, în esenţă, reflexivă, interiorizată, modernismul său schimbând în mod esenţial drumul poeziei româneşti, tot mai apropiat de modernismul european.
- 13.
- 22. Din perspectiva literaturiide astăzi, modernismul literaturii româneşti interbelice, manifestat în poezie şi în proză deopotrivă, efortul de sincronizare cu literatura occidentală, asimilarea firească şi originală a unor formule literare inovatoare, şansa ivirii unor talente excepţionale, toate au marcat valoric evoluţia culturii româneşti, care a trebuit să facă mereu, până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, cel puţin, efortul de a recupera sau de a arde etape, pentru a nu rămâne o cultură izolată şi inerţială.
- 23.