Un vulcan este o formă geologică conică care se formează prin erupția lavelor și gazelor din adâncuri, generând presiuni mari ce determină expulzarea materialelor printr-un crater. Există mai multe tipuri de erupții, cum ar fi cele efuzive și explozive, iar vulcanii sunt clasificați în activi, inactivi și stinși, în funcție de istoria lor eruptivă. Vulcanii sunt distribuiți global, majoritatea fiind situati în zonele de subducție și rifturi tectonice, cum ar fi „Cercul de Foc al Pacificului.”

1. Vulcan Definitie: Vulcanul este o formație geologică de formă conică formată prin erupția lavelor, cenușelor, și gazelor dintr-un focar cu topituri magmatice situate în adâncime.

2. Geneza Vulcanului Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de greutatea specifică a rocilor componente. Astfel în centru (miezul Terrei) se găsesc cele mai grele elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade Celsius), fapt ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele caută sa străpungă straturile de la suprafață . Rocile vecine magmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice . Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței alcătuind "conul vulcanului", sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme si diametre diferite). Un crater puțin adânc se numește pateră .

3. Eruptie Fenomenul ieșirii magmei la suprafață este denumit erupție și are loc acolo unde scoarța terestră opune cea mai mică rezistență. Acest punct de rezistență redusă este reprezentat de crăpăturile din scoarță sau de limitele dintre plăcile tectonice continentale (ex. vulcani din Indonezia , din Cercul de foc al Pacificului ), sau vulcani din Islanda . Erupția vulcanului este însoțită de cutremure de pământ, erupție de gaze, cenușă, bombe vulcanice (fragmente rupte din crater) și lavă (vâscozitatea ei diferă după reacția acidă sau bazică a lavei) care se solidifica prin răcire. Erupțiile vulcanice sunt de două feluri: erupția efuzivă este o erupție vulcanică silențioasă, care scoate la suprafață lava bazaltică cu viteză mică (erupțiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive). erupție explozivă este o erupție puternică a unui vulcan care aruncă în aer materia pe distanțe uriașe; lava e săracă în silicat; poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii aflați în apropiere de locul erupției.

4. Clasificare După perioada de formare: vulcani tineri vulcani bătrâni După activitate: vulcani activi , care continuă să erupă vulcani inactivi (stinși) , a căror activitate a încetat cu milenii în urmă. După tipul de manifestare a erupției: de tip islandic , cu erupții liniare de lave fluide, fără explozii de tip hawaian , cu erupții centrale liniștite de lave fluide de tip strombolian , cu erupții de lave fluide și explozii ritmice de gaze de tip vulcanian , cu erupții de lave vâscoase care, după consolidarea în coșul vulcanic, vor fi expulzate sub formă de cenușă și bombe vulcanice prin explozii puternice ale gazelor de tip peleean , cu erupții de lavă vâscoasă care se rifică de forma unui stâlp de tip Bandai-San , la care exploziile foate puternice aruncă în aer vechiul aparat vulcanic.

5. Structura Structura aparatului vulcanic Materialele expulzate prin erupții se depun în jurul punctului de emisie, constituind un aparat vulcanic, alcătuit din coș, crater și con. Coșul reprezintă hornul sau orificiul de evacuare a materialelor expulzate. În timpul perioadelor de liniște și după stingerea vulcanului, în coș rămân lave sau piroclastite consolidate; ele pot fi puse în evidență numai prin eroziunea conului. Craterul reprezintă prelungirea externă prin care se termină coșul ; are de obicei forma de pâlnie. Conul este edificiul propriu-zis, clădit din lava revărsată și din alte materiale rezultate în timpul exploziei vulcanice; reprezintă o formă de acumulare, a cărei morfologie depinde de tipul activității vulcanice și apoi de evoluția subaeriană a eroziunii.

6. Raspandire Pe Pamant exista circa 1300 vulcani activi. Se numesc activi vulcanii care erup cu regularitate, sau au erupt cel putin o data in ultimii zece mii de ani. Daca un vulcan nu a erupt in ultimii 10000 ani, se numeste vulcan adormit. Daca nu a erupt de peste 25000 ani, se poate considera stins. Majoritatea vulcanilor nu se pot vedea, ei fiind submarini dar cca 500 sunt vizibili deasupra apei

7. Raspandirea vulcanilor pe glob coincide cu cea a marilor fracturi ale scoartei terestre. Cele mai importante sunt: a)Zonele din rifturi din oceanele Atlantic si Indian si din estul Africii b)Zonele de subductie precum Japonia, Filipine si vestul Americilor( toate facand parte din asa numitul “ C erc de foc al P acificului” c)Zonele corespunzatoare lanturilor de munti tineri ( vulcanii Etna si Vezuviu din Italia, lantul muntos din Romania) In Romania exista cel mai lung lant din munti vulcanici din E u ropa (in partea de vest a Carpatilor Orientali). Vulcanii din Romania sunt stinsi.

8. Harta raspandirii Vulcanilor pe Glob

9. Vulcani Activi Din Asia Unzen (jap. 雲仙岳 Unzen-dake) este un un stratovulcan activ, fiind considerat unul dintre cele mai periculoși vulcani din Japonia . El se află situat în apropiere de orașul Shimabara, Nagasaki situat pe peninsula Shimabara, insula Kyūshū . Este vorba de fapt de un complex vulcanic cu mai multe vârfuri și cratere. În prezent vârful cel mai înalt este Shinzan ( 平成新山 ) cu altitudinea de 1.486 m deasupra n.m. . Ultima erupție a avut loc în anul 1990, vulcanul devine renumit prin faza sa activă dintre anii 1989 - 1995 când după o pauză mai îndelungată au urmat o serie de erupții cu piroclaste care au schimbat relieful regiunii și care au cauzat moartea a 50 de oameni.

10. Koriakski Koriakski sau Koriakskaia Sopka este un vulcan din peninsula Kamceatka în estul îndepărtat al Rusiei . Se află sub supravegherea centrului administrativ al ținutului Kamceatka — Petropavlovsk-Kamceatski . Împreuna cu Avacinski a fost desemnat vulcan al deceniului, demn de studiu în special ținând cont de istoria sa de erupții explozive în apropierea zonelor populate. 1. Istorie geologică Koriakski se află în zona cercului de foc al Pacificului , în locul unde Placa Paficică alunecă sub cea Eurasiatică cu o rată de 80 mm pe an. Între cele doua placi se află lavă , plăcile Pacifică și Eurasiatică fiind sursa vulcanismului dinamic de peste toată regiunea Kamceatka . Vulcanul a fost activ probabil pentru zeci de mii de ani. Înregistrările geologice indică faptul că au avut loc 3 erupții majore în ultimii 10.000 ani (în 5500 î.Hr. , 1950 î.Hr. , 1550 î.Hr. ). Aceste trei erupții au fost în principal exuberante, generatoare de ample fluxuri de lavă.

11. 2. Activitate recentă Prima erupție a vulcanului Koriakski consemnată în documente istorice datează din 1890 . Erupția a fost caracterizată prin emisii de lavă din fisuri, care s-au deschis în partea de sud-vest a vulcanului, având loc și explozii freatice. S-a presupus că a erupt din nou cinci ani mai târziu, însă s-a demonstrat contrariul: ceea ce se crezuse a fi fost o coloană de erupție a fost de fapt un abur generat de activitatea fumarolică puternică. O altă erupție moderat explozivă a avut loc în 1926 , după care vulcanul a „adormit” până în 1956 . Erupția din 1956 a fost mult mai explozivă decât cele precedente cu VEI = 3, și a generat fluxuri piroclastice și lahari. Erupția a continuat până în iunie 1957. La 29 decembrie 2008, Koriakski a erupt din nou, degajând nori de cenușă până la altitudinea de 20.000 picioare (aproape 6.100 m). Aceasta a fost prima erupție majoră din ultimii 3.500 ani. În lumina acestei apropieri de Petropavlovsk-Kamceatski, Organizația Națiunilor Unite a desemnat, în 1996, în cadrul Deceniului Internațional pentru Reducerea Dezastrelor Naturale, vulcanul Korakski drept vulcanul deceniului, împreună cu vulcanul Avacinski.

12. Bromo Vulcanul Bromo , este unul dintre vulcanii activi ai indoneziei . Este situat în partea de est a insulei Java 7°56′24″S, 112°57′00″E, la 145 de km de Surabaya , în regiunea Probolinggo , în centrul masivului Tengger ,are o înălţime de 2392 m şi lăţimea craterului este de 700m. Este înconjurat de alti doi vulcani Kursi ( 2581) şi Batok (2440) , iar la sud este vulcanul Semeru (3676m) (foto stânga, Semeru fumegând), fiind cel mai înalt vârf din Java, şi fac parte din Parcul Naţional Bromo-Tengger-Semeru . Chiar dacă Bromo nu este cel mai înalt vulcan din acest complex, este cel mai cunoscut, şi de multe ori, întreaga regiune este cunoscută sub denumirea de "Bromo".

13. Ijen Vulcanul Ijen (2400m) - situat în estul insulei Jawa , Indonezia ,este un vulcan activ , unul din cei trei vulcani activi din platoul Ijen: Merapi (2800m)- În partea de nord-est şi Raung (3332m) în partea de sud-vest al platoului.

14. Merapi Merapi (ind. "Muntele de Foc") este un stratovulcan situat pe insula Java , Indonezia . Piscul vulcanului atinge altitudinea de 2.914 m deasupra n.m. , el fiind considerat printre cei mai activi și mai periculoși vulcani din lume. E ste situat într-o regiune extrem de populată, în jurul său locuind aproximativ un milion de persoane. . Erupții mai mici au loc la fiecare doi sau trei ani, printre erupțiile mai puternice se pot aminti cele din anii 1006, 1786, 1822, 1872 (cea mai intensă) și cea din 1930 când au fost distruse 13 sate și au murit din cauza piroclastelor 1400 de oameni dar şi în 1994 (60 de morţi). Cele mai recente eruptii se inregistreaza in anii: 2006, 2010.

15. Semeru Semeru cunoscut şi sub numele de „Mahameru” (Munte Mare) este un stratovulcan de pe insula Java cu altitudinea de 3.676 m deasupra n.m. , fiind cel mai înalt munte din Indonezia . Vulcanul este frecvent activ şi se află în partea de est a insulei şi la sud-est de oraşul Surabaya . Are un crater cu diametrul de 500 m. Muntele este considerat unul dintre cei mai frumoşi, dar şi cei mai periculoşi vulcani din lume. Numai din anul 1950 el a avut peste 50 de erupţii, din care 10 au fost foarte intensive.

16. Fuji Muntele Fuji (în japoneză 富士山 Fuji-san [ɸɯʥisaɴ]) este un vulcan situat în partea centrală a insulei principale din arhipelagul Japoniei (insula Honshu), în nordul peninsulei Izu și la vest de Tokio. Aflat la granița dintre prefecturile Shizuoka și Yamanashi, este înconjurat de o zonă deluroasă și iese în evidență prin înaltime (3.776 m), fiind muntele cel mai înalt din Japonia. Ultima erupție a vulcanului Fuji a avut loc în decembrie 1707 și a durat până în ianuarie 1708, cenușa și fumul ajungând până la Tokio (numit Edo la aceea vreme). Vulcanul Fuji, având un crater secundar cu un diametru de 600 metri și conținând trei focare: Komitake, Ko-Fuji și Shin-Fuji, se găsește situat pe linia de fractură cunoscută sub denumirea de Cercul de foc al Pacificului , la limita dintre trei plăci tectonice: placa euro-asiatică, placa Ohotsk și placa Filipinelor. Este considerat ca un vulcan activ cu o probabilitate redusă de erupție.

17. Klucevskaia Klucevskaia Sopka este un vulcan activ situat în regiunea penisulei Kamceatka. el fiind cel mai înalt vulcan din Euroasia și face parte din Cercul de Foc al Pacificului. El face parte din cei 12 vulcani din grupa „Klucevskaia”, fiind secundat de vulcanii Koriaski (3300 m) și Kronotski (3100 m). Vulcanul care un crater conic este înconjurat de ghțarii Emma și Schmidt. In anul 1697 Vladimir Atlasov înregistrează prima erupție documentată. Vulcanul erupe în medie la fiecare cinci ani, uneori seria de erupții fiind anuală.

18. Pinatubo Pinatubo sau Mount Pinatubo este un vulcan activ de pe insulele Filipine, mai precis în regiunea centrală a insulei Luzon. Azi vulcanul are o înălțime de 1486 m, iar înainte de erupția din 1991 vulcanul măsura 1745 m înălțime. Până în anul 1991 vulcanul era considerat un vulcan stins. Ultima erupție a vulcanului a avut loc la 12 iunie 1991 după o perioadă de liniște care a durat 611 ani, erupția din 1991 a fost cea mai puternică erupție vulcanică din secolul XX. Mulțumită unei prognoze făcută din timp, au fost evacuați zeci de mii de locuitori din regiune. Cu toate aceste măsuri au murit din cauza erupției 875 de oameni, regiunea fiind inundată cu scurgeri de piroclaste, gaze fierbinți, lavă și cenușă vulcanică. Urmările erupției au fost observate la distanțe enorme de vulcan, aerosolii ajungând în stratosferă, lucru care nu s-a mai întâmplat de la erupția vulcanului Krakatau din anul 1883. O altă urmare a erupței a fost formarea unei ceți cu conținut în acid sulfuric, scăderea temperaturii în medie cu 0,5 °C și reducerea stratului de ozon atmosferic.

19. Sakurajima A erupt in ianuarie 1914. Această erupţie – cea mai mare produsă vreodată în Japonia – nu a venit pe neaşteptate. Pământul din jurul vulcanului huruise zile în şir; în Kagoshima, un oraş din apropiere, s-au înregistrat 417 cutremure în cele 30 de ore care au precedat momentul în care muntele şi-a spulberat vârful. Prima erupţie înregistrată a Vulcanului Sakurajima s-a produs în anul 708 d.Hr. Vulcanul încă mai împrăştie cu regularitate gaze periculoase şi ploi de cenuşă, fiind unul dintre cei mai activi de pe Pământ.

20. Krakatau In 1883 o eruptie a distrus complet insula vulcanica Krakatau,situat a intre Sumatra si Jawa.Vulcanul se pregatea zgomotos de peste 4 ani,iar pe 27 august prin eruptia cea mai zgomotoasa a zburat in aer varful muntelui vulcanic.Explozia s-a auzit in Australia,la 4000 de km. departare.Au ajuns in aer milioane de tone de fum si cenusa,acoperind soarele in toata lumea.Valuri de tsunami au inundat coastele Jawei si Sumatrei, numarul victimelor depasind 36 de mii. Cand cerul s-a inseninat,s-a observat ca cea mai mare parte a vulcanului Krakatau disparuse.In scurt timp din apa s-a ridicat o noua insula,careiai s-a dat numele de Anak Krakatau, ceea ce insemna copilul lui Krakatau. Actualmente acest vulcan are o altitudine de 200m.

21. Inainte eruptie Dupa eruptie

22. Bibliografie: World Wide Web. Copyright ©: Gnl Massimo