1. 1.Vigilenta oncologica.Rolul medicului stomatolog in diagnosticul precoce al tumorilor
in teritoriu Omf.
Un principiu fundamental - vigilență oncologică., la orice acuze ale pacientului , pentru fiecare
simptom depistat, medicul, care examinează primar pacientul, trebuie sa-și pună întrebarea –
dacă pacientul nu are cancer? Primul medic la care sa adresat un oncologic, poartă marea
responsabilitate, deoarece doar diagnosticul precoce a unei neoplazii, oferă speranță, pentru
un tratament adecvat
Sarcina principala a m.Stomatolog consta in suspiciunea tumorii:
Atenţia (suspiciunea) oncologică mărită (încordată) constă în următoarele:
-Cunoaşterea simptoamelor timpurii ale tumorilor maligne.
-Cunoaşterea afecţiunilor (bolilor) precanceroase şi a tratamentului lor.
-Cunoaşterea principiilor de organizare a asistenţei oncologicie, ce permite de a îndrepta după
destinaţie bolnavul cu suspiciune tumorală, îndată după depistarea afecţiunii.
-Investigarea minuţioasă a fiecărui bolnav, ce s-a adresat la medicul de orice specialitate cu
scopul de a exclude eventuala afecţiune oncologică.
-În diagnosticul dificil, punerea la suspiciune a fiecărui caz de evoluţie atipică ori complicată
a procesului patologic.
Medicul ce posedă atenţia oncologică mărită şi cercetează corect bolnavul, într-un grad mai
avansat, evident diagnosticul întîrziat şi tehnica neadecvată.
Erorile de diagnostic pot fi de două tipuri:
-Prima categorie de erori se explică prin atipizmul evoluţiei afecţiunii la unul şi acelaş bolnav.
-Erorile diagnostice de categoria a doua apar ca urmare a defectelor de investigare a bolnavului
şi pregătirea slabă a medicului. Ultima categorie spre regret este încă mare.
Principiile de bază ale diagnosticului cancerului:
Sexul. Structura morbidităţii şi mortalităţii se deosebeşte în funcţie de sex.De exemplu: la
bărbaţi cancerul cavităţii bucale,în ansamblu, se întîlneşte mult mai frecvent decît la femei.
Vîrsta. În ansamblu, tumorile maligne se întîlnesc în toate grupele de vîrstă, însă cel mai
frecvent ele afectează vîrsta 40-70 ani, adică după 40 ani.
Bolile cronice. Ele tot pot masca procesul tumoral.
Localizarea (sediul) afecţiunii însă şi cancerul roşului buzei se diagnostică timpuriu, pe cînd
cancerul regiunilor închise cu întîrziere.
Diagnosticul oportun (la timp).
Folosirea metodelor de laborator: analize de sînge, cercetări imunologice biochimie şi a.
Diagnosticul citologic.
Rolul principal a medicului-stomatolog, precum şi a oricărui specialist, constă în suspectarea
tumorii. Pentru aceasta el trebuie să ştie bine simptoamele clinice ale afecţiunii, metodele de
tratament ale tumorilor, structura organizatorică a serviciului oncologic, ca la timp să îndrepte
instituţia corespunzătoare bolnavul oncologic sau cu suspiciune oncologică.
2.Rolul medicului stomatolog in profilaxia morbului oncologic .Mod sanatos de viata ca
profilaxie a aparitie neoformatiunilor maligne in teritoriu OMF.
Profilaxia precancerului şi cancerului maxilofacial prevede o întreagă serie de măsuri
speciale ţinind cont de predispoziţia organismului, factorii realizatori şi expoziţie.
Medicul Stomatolog poate interveni cu unele masuri atit in eductia sanitara a pacientului cit
si masuri ce tin de profesie
1.Evidenţa vîrstei; 2. Ocupare cu educaţia fizică şi sport; 3. Renunţare la
2. fumat şi folosirea alcoolului ; 4. Administrarea vitaminelor A,B,PP; 5. Tratamentul septicemiei
bucale, lichidarea focarelor de infecţie în dinţi şi în cavitatea bucală; 6. Tratamentul sifilisului
şi a tuberculozei cavităţii bucale; 7. Tratamentul şi prevenirea afecţiunilor tractului gastro-
intestinal; 8. Excluderea iritanţilor mecanici, chimici, termici ; 9. Înbunătăţirea igienei cavităţii
bucale; 10. Asanarea minuţioasă a cavităţii bucale; 11. Protezarea de justă valoare şi
excluderea asocierii eterogeniei metalelor; 12. Lucrul de eduicaţie sanitară. 13. Excluderea
deprinderilor nocive; sugerea tutunului şi diferitor amestecuri de tutun; 14. Excluderea
bucatelor picante; 15. Excluderea remediilor caiterizante; 16. Limitarea folosirii amalgamelor
pentru obturaţiile dentare; 17. Protejarea buzelor de insolaţia excesivă; 18. Excluderea
frigerilor de ţigară; 19. Tratamentul radical al cheilitei glandulare; 20. Lichidarea urmărilor
herpesului complex, precum şi prevenirea recidivelor acestei afecţiuni; 21. Tratamentul
oportun al ragadelor labiale şi al altor procese cronice; 22. Folosirea unguientelor şi altor
procese cronice; 22. Folosirea unguienţilor şi altor remedii
protectoare atunci cînd apare riscul uscării (despicării buzelor); 23. Tratamentul oportun al
leucocitoplaziei. 24. Dispanserizarea bolnavilor cu stări precanceroase.
3.Dispensarizarea .Grupuri de dispensarizare .Rolul ei in diagnosticul precoce al
recidivelor tumorilor in OMF.
Problema cea mai importanta in oncologie este evidentierea si tratamentul planificat al
bolnavilor cu afectiuni tumorale.Sistm.de evidenta obligatorie a fost introdus in 1945.Pentru
fiecare bolnav se intocmeste un aviz(forms de evidenta nr.281).Acest aviz se expediaza in
decurs de 3 zile la cabinetul oncologic ,iar de acolo la –dispensar.Pentru fiecare bolnav se
completeaza fisa control nr.30 .Din aceste fise se intocmesc se intocmesc doua
fisiere(cartoteci) a bolnavilor cu tumori maligne si a bolnavilor cu afectiuni precanceroase
.Pentru comoda evidentiere a bolnavilor ,acestea se impart in categorii clinice:
-Categoria 1a- bolnavi cu suspectii la maladii oncologice in 10 zile se confirma sau infirma
diag.
-Categoria 1b-bolnavi cu afectiuni precanceroase, necesita tratament etiopatogenetic care
previne malignizarea
-Categoria 2a-bolnavii cu tumori maligne ,care vor urma tratament special
-Categoria 2b-bolnavii cu tumori maligne,care vorurma tratament radical
-Categoria 3-oamenii practic sanatosi ,dupa suprimarea completa a tumorilor maligne ,la care
in momentul de fata lipsesc recidivele si metastazele
-Categoria 4 - bolnavii cu tumori maligne in stadii tardive ,carora le este indicat numai
tratament simtomatic.
Tratamentul si supravegherea bolnavilor permite transferarea lor dintr-o categorie in alta.
3. 4.Organizarea ajutorului medical bolnavilor cu tumori maligne in terotoriu Omf
.Principii generale in tratamentul pacientilor cu tumori maligne in teritoriu
OMF.Notiuni de ablastica si antiblastica.
-Categoria 1a- bolnavi cu afectiuini precanceroase suspecti in 10 zile se afla diagnosticul
-Categoria 1b-bolnavi cu afectiuni precanceroase
-Categoria 2a-bolnavii cu tumori maligne ,care vor urma tratament special
-Categoria 2b-bolnavii cu tumori maligne,care vorurma tratament radical
-Categoria 3-oamenii practic sanatosi ,dupa suprimarea completa a tumorilor maligne ,la care
in momentul de fata lipsesc recidivele si metastazele
-Categoria 4 - bolnavii cu tumori maligne in stadii tardive ,carora le este indicat numai
tratament simtomatic.
La evidenţa de dispensar la stomatolog trebuie să se afle toţi bolnavii cu afecţiuni(stări)
precanceroase. Evidenţa de dispensar a bolnavilor cu afecţiuni precanceroase ale mucoasei
cavităţii bucale şi ale rosului buzelor o efectuiază în primul rînd medicii stomatologi-terapeuţi
specialişti în domeniul afecţiunilor mucoasei cavităţii bucale. Dacă aceste afecţiuni nu pot fi
tratate în mod conservativ sau dacă are loc activizarea lor e necesar de a efectua verificarea
citologică a stării procesului. Aceasta ca regulă o efectuiază stomatologul-chirurg. Dacă se
depistează transformarea malignă a afecţiunii precanceroase, bolnavii se transferă la evidenţa
de dispensar a oncostomatologului.
Principii generale de tratament:
1.Strategia terapeutica – tratam.include tratam.chirurgical sau /si tratam.asociat
chimioterapeutic in colaborare cu medicul oncolog , secventialitatea etapelor de tratam. Este
determinata in functie de status general,stadiu leziunii maligne si acceptul pacientului.
Stadiile 1,2,3 si 4a :
-tratam.chirurgical(extirpare curativa ,ori de cite ori e posibil cu margini libere)
-tratam.oncologic (radio/chimioterapie) postoperator pentru consolidarea rezultatului
Stadiul 4b –1)tratm.oncologic paliativ 2)interv.chirurgicala cu caracter paliativ,3) radio-
chimioterapie,urmata de interv.chirurgicala radicala si apoi radio-chimioterapie postoperatoie
Stadiul 4c-tratam.oncologic numai cu caracter paliativ , examenul histopatologic ghideaza
tratamentul asociat radio-chimioterapeutic .
2.)Tratam.chirurgical cu intentie curativa:
Etape:extirparea tumorii primare cu margini libere(limita de siguranta oncologica),plastia
defectului postoperator, conduita terapeutica fata de limfonodulii cervicali
In timpul interventiei radicale,oncologii adera la doua principii de baza :1)Antiblastice- excizia
completa a celulelor mutante in zona de operare. 2)Ablastica-secretia profilactica a unei tumori
impreuna cu tesururile din apropiere si ganglionii limfatici regionali.
5.Concepte moderne in esenta biologica a tumorilor .Teoriile cancerogenezei
.Epidemiologia si factorii predispozanti catre dezvoltarea morbului oncologic in teritoriu
OMF.Factorii exogeni si endogeni.
I. Evoluţia naturala a cancerului Fiecare tumoră prezintă istoria sa naturală (numită şi progresie
biologică, adică evoluţia unei tumori de la debut şi până la decesul gazdei fără intervenţia
medicală)
-Teoriile clasice
1. Teoriile celulare.-, toate celulele bolnave tisulare îşi au originea în celulele normale, iar
patologia este determinată de malfuncţia celulelor normale, celulele tumorale provin din
transformarea celulelor normale existente.
4. 2. Teoriile biochimice - Un număr de activităţi enzimatice implicate în sinteza acizilor nucleici
şi în catabolism au fost identificate ca alterate în celulele maligne
3. Teoria noxelor – Unele cancere sunt rezultatul agresiunii factorilor de mediu prin
mecanismele descrise în cadrul carcinogenezei fizice şi chimice. Metabolismul oxidativ
conduce invariabil la leziuni ADN.
4. Teoria virală ce atribuie declanşarea cancerogenezei prin integrarea genomului viral în ADN
gazdei. Această teorie sugerează că tumorile pot surveni independent de virusuri ca rezultat a
mutaţiei în genele lor celulare.
5. Teoriile somatice - cancerele ar reprezenta o categorie largă de boli genetice ale celulelor
somatice. Iniţierea dezvoltării şi progresiei tumorale apare prin acumularea mutaţiilor genice
când o celulă normală suferă leziuni genetice permanente.
6. Teoria mutaţiei genice - apariţia cancerelor s-ar datora unor anomalii ale genelor care
reglează creşterea şi diferenţierea celulară.
7.Teoriile reglatorii La nivel celular, cancerul reprezintă mai întâi o pierdere a funcţiilor de
reglare; celulele tumorale nu mai răspund de manieră adaptată la necesităţile şi variaţiile
mediului în care supravieţuiesc.
8.Teoria diferenţierii aberante Originea cancerului este secundară unor tulburări funcţionale,
fără modificări genetice şi structurale (teoria epigenetică).
9. Teoria selecţiei clonale- Cancerizarea rezultă prin selecţia darwiniană a unei populaţii
celulare autonome şi agresive, care devine preponderentă în timp.
10. Teoria mutagenică consideră mutaţia somatică ca o modalitate primordială de alterare a
informaţiei genetice.
11.Teoria non-mutagenică (epigenetică) consideră transformarea malignă ca şi consecinţă a
diferenţierii anormale a celulei, datorată modificării expresiei unor gene, însă fără modificarea
structurii AND
1.2. Factori determinanti Cercetarile experimentale au identificat multiplii factori
responsabili pentru declansarea bolii: factori exogeni( agenti fizici, chimici, virali, alimentatie,
fumat, alcool) si factori endogeni( hormonali, imunologici, genetici).
Factori exogeni
1.Radiatiile ionizante 2.Radiatiile ultraviolete: afecteaza mai ales persoanele de culoare alba,
expuse in exces la soare si persoanele cu xeroderma pigmentosum.Produc cancere mai ales la
nivelul tegumentelor
1.2.Agenti chimici: 1.Poluarea: intervine in aparitia cancerului de 1% din cazuri.Majoritatea
agentilor cancerigeni inhalati actioneaza lent, avand intervale prelungite intre incetarea
expunerii la agent si aparitia cancerului. 2.Produsii industriali: intervin la aparitia cancerului
la mai putin de 6% din cazuri.
3.Medicamentele: Cloramfenicolul, mestranol, testosteron si anticontraceptivele orale prezinta
risc cancerigen crescut.
4..Alimentatia: este unul dintre cei mai decisivi factori in aparitia cancerului circa 30%(faina
alba,E-urile,nitrozaminele.
5. Fumatul:este unul dintre cauzele principale ale cancerului bucal,bronsic si pulmonar,
facandu-se responsabil pentru 85- 90%.
Factori endogeni:.Factori genetici:pot influenta aparitia tumorilor maligne in doua moduri:
Transmiterea ereditara: in cele mai multe cazuri aparitia tumorilor maligne e dependenta de
interactiunea cu diferiti factori(exogeni si endogeni), de varsta pacientului si de o serie de
afectiuni cumulate Modificarea unei gene functiunale(modificari cromozomiale): factorii
exogeni duc la alterarea unei gene functionale.
5. 6.Cancerul si mediu ambient .Substante nocive industrial si habituale cu un potential risc
in aparitia morbului oncologic.
1.Radiatiile ionizante 2.Radiatiile ultraviolete: afecteaza mai ales persoanele de culoare alba,
expuse in exces la soare si persoanele cu xeroderma pigmentosum.
3.Produsii industriali: intervin la aparitia cancerului la mai putin de 6% din cazuri.Pulberile si
gazele radioactive din exploatarile de minereuri prezinta un risc oncogen ridicat: pe primul
loc, ca risc profesional, se afla prelucrarea azbestului, urmata de distilarea huilei, rafinarea
minereului de nichel, fabricarea cromatilor si culorilor de crom, mineritul fierului.
4.Alimentatia- folosirea aditivilor , pesticidelor, in grasamintelor, bisfenolul(contine cutia de
conserve cu mincarea)
5.Fumatul- . În gudroanele rezultate prin arderea tutunului au fost identificate aproximativ 12
hidrocarburi aromatice poli ciclice cu efect carcinogenetic. Cele mai cunoscute dintre acestea
sunt benz·antracenul, benzo·pirenul şi metil -colantrenul. Aceste substante ajung În contact cu
suprafata celulelor epiteliale prin fum sau prin dizolvare in saliva.
6.Substantele uz casnic: produse de curatare pe baza de clor, pe baza de diclorbenzen (sol.pt
dizinfectare), naftalina( contine diclorbenzen) folosita la inlaturarea moliilor, Odorizantele de
aer contin ftalatii ce contribuie la dezechilibru hormonal cu dezv.cancere .Produse cosmetice
, unele bijuterii contin cadmiu metal greu cancerigen.
7.Poluarea mediul- subs industriale cit si masinile ce folosesc combustibil(hidrocarburi)
7. Rolul tabagismului in dezvoltarea cancerului regiunii OMF. Studii au indicat o relatie
directa intre fumat si tumorile maligne ale mucoasei orale. Aproximativ 75% dintre pacientii
cu tumorile orale sunt fumatori cronici. Persoanele fumatoare de sex masculin un risc de circa
30 ori mai mare decât nefumatori , În fostii fumatori prezinta un risc de 9 ori mai mare decit
nefumatorii - riscul devine egal cu cel al nefumatorilor la circa 10 ani de la renuntarea
fumatului. Valorile sunt ceva mai reduse În cazul femeilor. Astfel, femeile fumatoare prezinta
un risc de circa 6 ori mai mare decit cele nefumatoare. Se pare ca fumatul tigaretelor pare a fi
mai nociv decât fumatul trabucului sau al pipei.Cercetarile clinice şi experimentale, care au
analizat efectele pe care le au gudroanele rezultate În urma arderii tutunului şi a foitei de tigara,
au aratat ca aceste substanţe au o actiune carcinogena certa. În gudroanele rezultate prin
arderea tutunului au fost identificate aproximativ 12 hidrocarburi aromatice poli ciclice cu
efect carcinogenetic. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt benz·antracenul, benzo·pirenul şi
metil -colantrenul. Aceste substante ajung În contact cu suprafata celulelor epiteliale prin fum
sau prin dizolvare in saliva.Studiile clinico-statistice recente subliniaza faptul ca femeile
nefumatoare casatorite cu fumatori cronici prezinta un risc de 1,2-1,3 ori mai mare de apariţie
a cancerului pulmonar. S·a determinat ca În fluidele tisulare ale nefumatorului expus, pot fi
identifi caţi constituentii fumului de tigara şi diferiti metaboliti.Pâna in prezent nu s-a stabilit
o corelatie certa Între fumatul pasiv şi incidenta tumorilor maligne orale.
8.Metodele de examen clinic si diagnosticul morbului oncologic in teritoriul OMF:
functionale, radiologice, radionuclide, TC , ultrasonografia, termografia.Semnele sau
simptomele care pot constitui motivele prezentarii la medic ale unui pacient cu o tumora
maligna oro-maxilo-fadala pot fi. Subiectiv:algii persistente care nu se pot corela cu alte
afecţiuni dento-parodontale sau de alta natura;• odinofagie/disfagie persistenta;• senzaţie
persistenta de corp strain in cavitatea orala sau orofaringe_Obiectiv:·Iezjuni ale buze; sau
tegumentelor eervico faciale, fara tendinta de vindecare;• deformari ale contururilor eervico-
faciale;• Iezi uni ale mucoasei orale, fara tendint3 de vindecare;• deformari ale structuritor
cavitatii orale;• imposibilitatea purtarii protezetor (durere sau modificarea câmpului protetic);
6. Examenul clinic cervico ·facial va include ca prima etapa inspecţia tegumentelor fetei şi ale
gâtului. precum şi roşul buzelor, urma rind prezenta unor leziuni ale acestora sau a unor
deformatii ale contururi lor naturale. in con textul prezenţei unor astfel de Iezi uni sau
deformatii. Se palpeaza contururile osoase ale viscerocraniului, pentru a identifica eventuale
deformari. Palpareagrupelor ganglion are vizeaza identificarea unor eventuale adenopatii
cervÎeale. Elementele esenţiale fiind numarul, localizarea, dimensiunea.mobilitatea şi
sensibilitatea ganglionilor (vez; "Adenopatia eervicala"). Examenul clinicoral vizeaza
identificarea oricaror modificari ale mucoasei orale care ridica suspiciuni.
Zonele orale de maxim risc În apariti tumori lor maligne sunt • buza;• mucoasa jugal3; •
marginile laterale ale limbii; • faţa ventral3 a limbii; • panşeu bucal; • palatul moale; • piHerul
amigdalian anterior; • plica glosoepiglotie3; • regiunea retromolar3 (comisura
intermaxilara).Leziunile cu potenţial de malignizare sunt :Fibroza submucoasa orala.-
prezinta senzatie de arsura la contactul cu condimentele, obiectiv- vezicule, petesii, melanoza
sau zone ulcerative Candidoza cronica hiperplazica: candodoza catalizeaza produucerea de
nitrozamine endogene cu caracter cancerigen, provoaca modificari displazice la nivelul
mucoasei oraleDisfagia sideropenica: factor etiologic: anemia sideropenica. Clinic:mucoasa
linguala atrofica, depapilata neteda de culoare rosie.Lichenul plan si glosita sifilitica.
Leziunile premaligne sunt: leucoplazia( o pata alba mai mare de 5 mm), eritroleucoplazia (
placarde leucoplazica alternind cu pete rosii de eritroplazie), Eritroplazia: pata rosie
Testul cu albastru de toluidina . Metoda consta În aplicarea unei soluţii apoase de albastru de
toluidina 1 %, timp de 10 secunde.Se fac apoi irigaţii orale cu o solutie de acid acetic 1 %.
Albastrul de toluidina se leaga de ADN-ul din celulele superficiale şi astfel rezista decolor3rii
cu acid acetic. Colorarea este proportionala cu cantitatea de ADN din nuclee şi cu numarul şi
dimensiunile nucleielor.
Radiografiile obişnuite constituie un mijloc destul de limitat de investigare În cancerul
oral.Pentru ca sa se poata observa modificari radiologice la nivel osos, este necesară o
demineralizare de cel puţin 50%.
Tomografia computerizată este indicata În determinarea invaziei osoase, În special În cazul
tumorilor de maxilar sau mandibula, cu posibila extindere spre baza craniului. Explorarea CT
permite evaluarea preterapeutica directa, neinvaziva.a ţesuturilor submucoase şi profunde,
cervico·faciale. Este, de asemena, utila În evaluarea preterapeutica a metastazelor ganglionilor
limfatici cervicali.Pentru precizie mai mare se folosesc substante de contrast.
Rezonanţa magnetica este mai buna decât in cazul CT, iar principalul avantaj este diferentierea
superioara partilor moi.
Ecografia poate fi folosita În unele situaţii pentru depistarea adenopatiilor cervicale
metastatice. dar nu permit obtinerea unor informatii privind micropoliadenopatia. Ecografia
este utila În ghidarea biopsiei prin aspiratie cu ac fin.
7. 9. metoda citologica de cercetare a tumorilor teritoriului OMF. Reguli de prelevar.Este
folosita ca metoda de diagnostic precoce a canceru lui. Procedeul consta În racla rea unei
porţiuni din mucoasa orala şi colorarea frotiurilor prin tehnica May-GrUnwald Giemsa.
Stabilirea criteriilor de malign itate se faca apreciind modificarile componentelor celulare
(nuclei, nucleoli, citoplasm3). În functie de aceste modificari se stabilesc cele 5 grade
Papanicolau: gradul I - absenţa celulelor atipice; gradul II - citologie anormala, dar fara semne
de malignitate (sunt prezente mai ales modificari de tip inflamator); gradul III - citologie
sugestiva, dar neconcludenta pentru malignitate;gradul IV - citologie foarte sugestiva pentru
malignitate - pe frotiu apar celule ati pice izolate sau În placard, alaturi de elemente
inftamatorii; gradul V - caracter net de malignitate, cu celule atipice În numar mare, izolate
sau În placard, care, prin dispoziţia lor, realizeaz3 aspectul unei biopsii.Reguli de prelevare-
consta in raclarea unei porţiuni din mucoasa orala şi colorarea frotiurilor prin tehnica May-
Grunwald Giemsa care este compusa din soluţie May Grünwald (eozinat de albastru de
metilen, colorant neutru, dizolvat în alcool metilic pur, neutru) si soluţie Giemsa concentrată
(amestec de eozinat de azur de metilen, azur de metilen, glicerină neutră, alcool metilic).Pe
lamelele aşezate cu frotiul în sus se picură 10-15 picături din soluţia May Grümwald pentru a
acoperi toată suprafaţa frotiului. Se lasă 2-3 minute, timp în care se produce o fixare a frotiului,
alcoolul metilic din coloratul May Grünwald acţionând ca un fixator. Se toarnă apoi peste
soluţia May Grünwald, un număr egal de picături de apă distilată neutră. Soluţia May-
Grünwald diluată acţionează ca un colorant, colorând granulaţiile acidofile şi bazofile. Se lasă
1-2 minute.Se îndepărtează soluţia May Grünwald diluată fără spălare, prin înclinarea
lamelelor, după care se acoperă frotiurile cu soluţia Giemsa diluată 1:1 cu apă distilată neutră.
Se lasă 15-20 minute.Se spală lama sub jet de apă.Se sugativeaza usor, se usucă si se
examinează la microscop.
10. Biopsia, valoarea diagnostica, tipuri. Reguli de perelevare Reprezinta examenul de
certitudine prin care se stabileşte diagnosticul histopatologjc al unei tumori. Sunt descrise
numeroase tehnici de biopsie. Biopsia excizionala: Este indicata În tumorile cu un diametru
de pâna la maxim 1 cm, localizate superficial sau profund şi situate În parţile moi sau În
structurile osoase. intervenţia se practica de regula sub anestezie locala.Biopsia trebuie sa
includa zona lezionala precum şi o portiune de mucoasa adiacenta, normala, situata la
minimum 5 mm de marginile leziunii. Profunzimea exerezei-biopsie va respecta aceiaşi
principiu şi se realizeaza Înfuncţie de aspectul tumorii, urmairindu –se extirparea tumorala În
limite de siguranţa oncologica (margini libere negative)Biopsia incizionala. Este indicata În
cazul:-Ieziunilor tumorale extinse (extirparea chirurgicala realizându ·se ulterior);- tumorilor
inoperabile dar care beneficiaza de tratament radio-chimioterapeutic;• tumori lor la care se
urmareşte Întâi reconversia tu morala şi apoi tratamentul chirurgical;Biopsia incizionala
trebuie sa cuprinda zona cea ma; suspicionata a leziun;;, precum şi O portiune de mucoasa
normala adiacenta.Biopsia prin aspiraţie cu ac fin În special pentru mase prezumtiv tumorale
cervicale şi respectiv in cazul adenopatiei cervicale.Metoda consta În puncţia transcutanata a
formaţiunii cu o seringa speciala cu vacuum şi un ac fin.Produsul de aspiraţie va fi supus unui
examen citologic.Metoda este rapida,minim invaziva şi fara complicaţii.
11. Clasi morf.Stadalizarea tumorilor maligne in regiunea OMF. Clasificare TNM
8. Tumorile maligne omf se clasifica in : invazie locala, metastaze loco-regionale, metastaze la
distanta. Stabilirea stadiului evolutiv al leziunilor maligne se face pe baza unor sisteme de
clasificare stadial, care permit includerea cazului Într-un grup omogen,statistic echivalent.
Încadrarea În stadii se realizeaza dupa ce s-a demonstrat dinic şi histologic ca tumara este
maligna. Clasificarea stadiala se realizeaza pe baza unor criterii legate de tumora primara (T),
adenopatia loca-regionala (N) şi prezenţa sau absenţa metastazelor la distanţa (M)Indici
descriptivi pentru clasificarea TNM: • eTNM reprezinta clasificarea clinic.l! (pre terapeutica)
se bazeaza pe datele obţinuteÎnaintea stabilirii sau iniţie r ii unui tratament(examen clinic,
investigatii paraclinice);• pTNM reprezinta clasificarea bazata peconfirmarea histopatologic3
post-chirurgicala;• rTNM reprezint:! indicele de reclasifieare (clinica sau histopatologica) a
reeidivelor, dupaun interval asimptomatic.Clasificarea TNM:"T" (tumora primara)Tx- tumora
primara nu poate fi evoluataT0- nu exista dovezi despre prezenta unei tumori primareTis-
tumora in situT1- Tumora de pina la 2 cmT2- Tumora intre 2-4 cmT3- Tumora mai mre de 4
cm"N" (ganglion ii loco-regionali - "Nodes")Nx- ganglioni limfatici regionali nu pot fi
evaluate N0- Nu exista dovezi despre prezenta adenopatie metastatice cervicaleN1- un singur
ganglion cu diametru mai mic de 3 cmN2- unul sau mai multi ganglioni ipsilaterali mai mici
de 6 cmN2a-intre 3-6cmN2b- mai mici de 6 cmN2c- mai mari de 6 cm"M" (metastaze la
distanţa)Mx- prezenta metastazelor la distanta nu poate fi evoluataMo-metastaze la distanta
absente M1 metastaze la distanta prezente
12. Sistemul limfatic al teritoriului capului si gitului calea de metastazare limfatica
Sistemul limfatic este compus din ganglioni limfatici, vase limfatice, ducturi limfatice. Din
punct de vedere al topografiei generale a ganglionilor, aceştia pot fi superficiali şi profunzi.
Ganglionul limfatic este bine delimitat în trei zone:1.Capsula2.Zona corticală3.Zona
medulară. Capsula-Constituie învelişul extern al organului care.CorticalaEste formată din trei
structuri distincte: 1.Foliculii limfatici 2.Sinusurile limfatice 3.Prelungirile conjuctivale ale
capsule. Din punct de vedere anatomotopografic ganglionii limfatici ai regiuniii cervico-
faciale pot fi împărţiţi în următoarele grupe:1.Grupul occipital-Format din 2-3 ganglioni situaţi
sub linia curbă inferioară, acolo unde seinseră muşchii trapez şi splenius.
2.Grupul mastoidian-3-4 ganglioni în spatele pavilionului urechei şi a ramurei ascendente
amandibulei, chiar pe locul de inserţie a muşchiului sternocleidomastoidian.
3.Grupul parotidian-Unul superficial – situat sub fascie, care primeşte limfa din regiunile
frontal temporală şi parietală.. -Unul situat profund, în loja parotidiană, care coecteză limfa din
glanda parotidă, limbă, valul palatin, fosele nazale şi cavitatea timpanului.
4.Grupul submandibular-5-12 ganglioni situaţi de-a lungul marginei inferioare a mandibulei.
5.Grupul facial-Este un grup inconstant, care se găseşte pe traiectul vaselor faciale, înregiunea
geniană a feţei.
6.Grupul submental- 2-3 ganglioni situaţi în spaţiul cuprins între pîntecele anterioare ai celor
doi muşchi digastrici.
7.Grupul pe calea jugulară anterioară –Cuprinde ciţiva mici noduli situaţi de-a lungul venei
jugulare anterioare.
8.Grupul de pe calea jugulară externă-Este constituit din 1-4 mici noduli situaţi pe traiectul
venei jugulare externe
-Grupele 7-8 formează grupul nodulilor limfatici cervicali superficiali.
9.Grupul de pe calea jugulară internă -Cuprinde numeroşi noduli dispuşi în jurul
venei jugulare interne.
9. Metastazarea limfatica:Teritoriul oro-maxilofacial prezintă un sistem limfatic foarte bine
reprezentat, fapt pentru care tumorile maligne din acest teritoriu sunt considerate extrem de
limfofile. Capilarele sunt prezente la Începutul şi sfârşitul cailor de diseminare. Acestea
prezintă un singur strat de celule endoteliale, fiind deci mai accesibile pentru intravazare sau
extravazare decât arterele sau venele (nu au strat muscular neted). Capilarele limfatice au
membrană baza la discontinuă şi deci mai uşor de penetrat decât capilarele sanguine, ceea ce
reflecta o incidenta mai mare a metastazelor limfatice faţă de cea a diseminării hematogene.
Metastazarea loco-regionala a tumorilor maligne oro-maxilo-faciale apare În majoritatea
situaţiilor prin diseminare limfatică, de-a lungul cailor de drenaj limfatic ale regiunii
cervicofaciale, dar se descriu şi metastaze ganglionare ( cervicale pe cale hematogena (În cazul
elanoamelor). Metastazarea la distanta se produce de cele mai multe ori din teritoriul
oromaxilo ·facial pe cale hematogena, dar şi Imfatica sau mixtă (limfatică-hematogena prin
comunicarea sistemului limfatic cu cel venos) .
10. 13. Notiuni de focar primar, metastaza si cai de raspindire a acestora.Tumora primara-
localizarea tumorii primare este un factor de prognostic pentru tumorile maligne ale cavitatii
orale. Dimensiunea tumorii primare este un factor important de prognostic. acesta fiind Însa
corelat cu majoritatea celorlalti factori de prognostic legaţi de tumora primara. De asemenea
un factor important este si profunzimea tumorii unii autori cinsidera ca tumorile cu profunzime
pina la 2 mm sunt mai putin limfofile decit cu profunzimea oeste 2 mm. Forma anato-clinaca
este un alt factor de prognostic astfel forma ulcero distructiva este mult mai severa decit forma
ulcero-vegetativa. Gradul de diferentiere histologica-studiile au indicat ca supraveturirea este
mai redusa in cazu tumorilori nediferentiate si acetea prezinta incidenta de metastaze mai mare.
Metastazele sunt tumori formate din complexe celulare detaşate din tumora primara, cu
structura histologica asemanatoare şi diseminate pe cale limfatica sau hematogena În
ganglionii loco-regionali sau la distanţa În ţesuturi sau organe. Odată cu contactul unui front
tumoral cu un vas sanguin sau limfatic, acesta este intravazat de clone tumorale, iniţiându - se
astfel are loc metastazarea
14.Stadializarea TNM. Determinarea stadializarii unui proces expansivClasificarea
stadială se realizează pe baza unor criterii legate de tumora primară (T), adenopatia loco-
regională (N) şi prezenţa sau absenţa metastazelor la distanţă (M).1)T-Tumora primara-
Localizarea tumorii primare este un factor de prognostic pt tumorile maligne ale cav
orale,astfel se considera ca in general tumorile cu localizare ant la nivelul cavităţii orale (în
special la nivelul buzei) au un prognostic mai favorabil decât cele cu localizare posterioară.
Profunzimea invaziei tumorilor cu profunzime pina la 2 mm sunt mai putin limfofile decit
cu profunzimea oeste 2 mm. Forma anatomo-clinică în perioada de stare, forma ulcero-
distructivă este mai agresivă şi cu un prognostic mai sever decât forma ulcero-vegetantă.
Forma histopatologicămajoritatea tumorilor maligne ale mucoasei orale sunt de tip carcinom
spinocelular (peste 95%), fapt pentru care studiile statistice comparative din literatura de
specialitate iau în calcul doar această formă histopatologică. Gradul de diferenţiere
histologică-Numeroase studii au indicat că supravieţuirea este mai redusă în cazul tumorilor
nediferenţiate, precum şi o incidenţă mai mare a metastazelor cervicale şi la distanţă la acest
grup de pacienţi. 2)N-Adenopatia cervicală-Prezenţa adenopatiei cervicale la consultul iniţial
este asociată cu un prognostic rezervat şi cu eşecuri în asigurarea controlului loco-regional.
Prezenţa adenopatiei cervicale reduce rata de supravieţuire la jumătate, pentru o aceeaşi formă
T. Factorii de prognostic rezervat legaţi de adenopatia cervicală sunt:• un număr crescut de
ganglioni cervicali clinic pozitivi; • prezenţa ganglionilor în nivele inferioare cervicale (în
special în regiunea supraclavicular); •implicarea ganglionilor controlaterali sau bilaterali; •
ruptura capsulară şi invadarea părţilor moi cervicale .3)M-Metastazele la distanţă-în mod
cert, prezenţa metastazelor sistemice rămâne un indicator de prognostic sever, indiferent de
organul implicat. Localizările cele mai comune pentru metastazele la distanţă ale tumorilor
oro-maxilo-faciale sunt plămânii, oasele, ficatul şi creierul. Pentru depistarea acestor
diseminări trebuie să se examineze de rutină aceste organe, să se evalueze funcţia hepatică,
alături de radiografii toracice şi, dacă este posibil, investigarea markerilor tumorali în sângele
periferic.
15. Metode chirurgicale de tratament al tumorilor maligne în teritoriul OMF. Prima
etapă. A doua etapă. Operații paliative.Tratamentul chirurgical: principiile generaleale
tratamentului chirurgical cu intenţie curativă au fost sintetizate de către Langdon astfel:
1)Intervenţia chirurgicală cuprinde trei etape şi anume:• Extirparea tumorii primare cu margini
libere; • Plastia reconstructivă a defectului postoperator; • Conduita terapeutică cervicală. 2)
11. Metoda de reconstrucţie se alege înainte de extirparea tumorii, deoarece influenţează tiparul
extirpării. 3) Se preferă reconstrucţia imediată, pentru a iniţia cât mai repede posibil
radioterapia postoperatorie .4) Nu se fac compromisuri excizionale în favoarea plastiei
reconstructive. Principii generale privind extirparea tumorii primare: Extirparea
curativă- Scopul principal este îndepărtarea în totalitate, monobloc, a tumorii primare, cu
margini libere. Extirparea este considerată radicală, curativă, atunci când marginile libere sunt
negative, prin confirmarea histopatologică a absenţei oricăror focare de transformare
malignă.Principii generale de plastie reconstructivă a defectului postexcizional -
Principalul obiectiv este refacerea calitativă şi cantitativă a defectului postoperator.Un al
doilea obiectiv major al chirurgiei reconstructive este ca ţesuturile să fie bine vascularizate,
pentru a permite o vindecare per primam. Vindecarea primară a ţesuturilor moi şi osoase este
esenţială în vederea obţinerii unorcicatrici acceptabile estetic, dar şi pentru a evita eventuale
fistule, suprainfectări şi dehiscenţe. Clasificarea lambourilor folosite în chirurgia oro-
maxilo-facială-Având în vedere marea diversitate a defectelor şi a tipurilor de lambouri ce pot
fi folosite, se poate totuşi realiza o clasificare generală a lambourilor, după mai multe criterii:
vascularizaţie, raportul sitului donor cu cel receptor, mod de transfer şi după momentul şi
numărul timpilor operatori implicaţi în reconstrucţie. Clasificarea lamborilor în funcţie
detipul de vascularizaţie-Lambourile cutanate „la întâmplare”-Vascularizaţia unui astfel
de lambou derivă din arterele musculocutanate de la baza lui, implicând plexul subdermic.
Aceste lambouri locale pot fi rotate, translate, avansate sau tunelizate. Lambourile arteriale-
Avantajul este oferit de irigaţia printr-o arteră septocutanată situată în lungul lamboului.
Lamboul insular este un lambou cutanat arterial cu pedicul, dar fără tegumentul acoperitor.
Clasificarea lambourilorîn funcţie de localizarea sitului donor in raport cu situl receptor-
în funcţie de localizarea, amploarea sa şi de structurile care au fost îndepărtate, opţiunile de
închidere a defectului operator sunt: (1) închiderea primară;(2) grefe de piele- sunt indicate
pentru acoperirea a unor defecte de mică amploare şi superficiale, în funcţie de grosimea
grefei, se clasifică în: grefe de piele „cu grosime totală” - includ atât epidermul şi stratul
dermic; grefele de piele „despicate” - includ doar epidermul şi o parte din stratul dermic, (3)
reconstrucţia cu lambouri- Lamboul local se defineşte ca fiind un lambou localizat în
apropierea plăgii, adiacent defectului operator, tegumentul rămânând ataşat la un capăt astfel
încât Vascularizaţia să fie intactă.Lamboul regional este acel lambou care utilizează un
segment de ţesut din regiuni învecinate, fiind ataşat printr-un pedicul vascularizat sau „la
întâmplare” specific zonei. Lamboul la distanţă este un lambou care utilizează un segment de
ţesut din regiuni situate la distanţă, fiind ataşat printr-un pedicul vascular, care poate fi parte a
pediculului lamboului (lambourile pediculate);(4) vindecarea dirijată per secundam.Operatia
paliativă- obiectivul chirurgiei paliative este îmbunătăţirea calităţii vieţii, prin: • Diminuarea
durerii; • Reducerea dimensiunilor tumorii şi implicit a tulburărilor funcţionale pe care le
induce; • Limitarea creşterii exofitice; •începerea tratamentului radio-
chimioterapeutic.Reducerea dimensiunilortumorale printr-o intervenţie chirurgicală este
indicată mai ales în cazul în care tumora comprimă structuri vitale. Prin scăderea volumului
tumorii se va facilita totodată tratamentul radio- şi/sau chimioterapie. Diminuarea durerii se
obţine fie direct prin excizia tumorală cu suprimarea inervaţiei, fie prin decompresia
chirurgicală a masei tumorale în creştere. Intervenţia chirurgicală poate include ablaţia
nervoasă, în special a nervului trigemen şi ramurilor sale când se impune acest lucru.
12. 16. Metode speciale de tratamentul tumorilor în teritoriul OMF. Criodistrucția.
Chirurgia LASER. Chirurgia ultrasonică.Criodistrucția- Tumora este distrusă prin
congelare cu azot lichid, fără a fi nevoie de bisturiu sau de anestezie. Procedura poate fi
repetată de mai multe ori în cadrul aceleiași ședințe de tratament, pentru a se obține distrugerea
completă a tuturor celulelor tumorale. În urma acestui tratament tumora se acoperă de cruste
și cade singură în câteva săptămâni. Criochirurgia este o metodă eficientă de tratament
pentru tumorile mici, superficiale, în special pentru pacienții cu risc crescut de sângerare sau
care nu tolerează anestezia. Această metodă este însă folosită mai rar în prezent și are o
frecvență mai mare a recidivelor tumorale decât alte tehnici.Chirurgia LASER- Stratul
exterior al pielii şi o parte variabilă din straturile mai profunde sunt îndepărtate utilizând un
dispozitiv laser cu dioxid de carbon sau erbium-YAG. Laserele asigură medicului un bun
control asupra adâncimii până la care se îndepărtează țesutul și sunt uneori folosite ca a doua
linie de terapie atunci când celelalte tehnici nu au avut succes.Se folosește în special pentru
tumorile mici, superficiale.Un dezavantaj îl constituie imposibilitatea verificării la microscop,
după tratament, dacă tumora a fost eliminată complet, și de aceea nu se recomandă în tumorile
mai profunde, cu risc de recidivă.Chirurgia ultrasonica- Principiul USG se bazează pe
administrarea extrema de pulsatii ultrasonice de mare intensitate focalizate la nivelul tumorii..
Principalul său avantaj este că este neinvaziv, nedureros, rapid și ieftin, fără efecte biologice
dăunătoare.Deasemenea este indicate in tratamentul tumorilor superficiale, mici.
17. Clasificarea maladiilor precanceroase. Noțiune de precancer. Tulburări de
cheratinizare a mucoasei bucale.
Precancer- sînt considerate diferite procese patologice, care posedă dezvoltarea tumorii
maligne, dar nu numaidecît se transformă în ea.Precancer absolut-el mai devreme sau mai
tîrziu numaidecît se transformă în cancer..Precancerul facultativ-aceasta este o aşa stare, pe
fonul căreia se dezvoltă cancerul. Pot fi deosebite 4 stadii de tranziţie de la precancer la cancer:
I stadie - hiperplazia uniformă difuză.II stadie - apariţia focarelor multicentrice
(pluricentrice) de proliferare a epiteliului atipic.III stadie - contopirea focarelor de proliferare
celulară exagerată şi formarea nodulilor izolaţi de ţesăturile înconjurătoare.IV stadie - cancer
intraepitelial – cancer în situ – stadiul cel mai precoce, diagnosticul morfologic, al cancerului.
CLASIFICAREA PRECANCERULUI a afecţiunilor precanceroase ale regiunii oro-maxilo-
facialedupa A.L.Maschilleison (1970), (3clase).
I.Afecţiunile precanceroase absolute.
1. Boala lui Bowen şi eritroplazia Keir.
2. Precancerul verucos sau nodular al rosului buzei.
3. Cheilita abrazivă precanceroasă Mangonotti.
4. Hiperkeratoza precanceroasă limitată a rosului buzei.
II. Afecţiunile precanceroase facultative cu malignitate potenţială mai mare.
1. Leucoplazia erozitivă şi verucoasă. 2.Papilomul şi papilomatoza palatină.3 Cornul cutanat.
4..Keratoacantomul.
III.Afecţiunile precanceroase facultative cu malignitate potenţială mai mică.
1. Leucoplazia plană.
2. Ulceraţiile cronice ale mucoasei bucale.
3. Formele erozive şi hiperkeratotice ale lupusului eritematos şi linchenului ruber planus ale
roşului buzei.
13. 4. Fisurile (ragardele) labiale cronice.
5. Cheilita şi stomatita după iradierea cu rase X.
6. Cheilita meteorologică şi actinică.
I. Procesele pretumorale ale pielii feţei.
A. Cu frecvenţă înaltă de malignizare (absolute).
1. Xeroderma pigmentosum. (Xeroderma pigmentoasă).
B. Cu frecvenţă mică de malignizare (facultative) :
1. Ulceraţiile actinice ;2 Cornul cutonat ;3 Keratozele arsenice ;4 Keratozele actinice;
5 Lupus tubericulos ;6 Ulceraţii trofice
II. Procese pretumorale ale rosului buzelor.
A. Cu frecvenţă înaltă de malignizare (absolute).
1. Precancerul verucos ;2. Hiperkeratoza limitată :3 Cheilita Mangonotti ;
B. Cu frecvenţă mică de malignizare (facultative) :
1. Leucoplazia verucoasă ;2 Keratoakantomul ;3 Cornul cutanat ;4 Papilomul cu
hiperkeratoză ;
III. Procese pretumorale ale mucoasei bucale.
A. Cu frecvenţă înaltă de malignizare (absolute).
1. Boala lui Bowen.
B. Cu frecvenţă mică de malignizare (facultative) :
1. Leucoplazia verucoasă ;2 Papilomatoza ;3 Stomatită postactinică.
Tulburări de cheratinizare a mucoasei bucale: Eritroplazia (Boala Bowen,eritroplazia
Queirat)-este definită clinic ca fiind o pată roşie, cu aspect catifelat, care care nu poate fi
îndepărtată prin ştergere şi care nu poate fi încadrată în nici o altă entitate patologică. Clinic
se prezintă rareori izolată, cel mai frecvent în asociere cu leucoplazia. Este în fapt expresia
clinică a displaziei severe şi carcinomuiui in situ şi este considerată o formă de debut a
tumorilor maligne ale mucoasei cavităţii orale.Leziunea eritroplazica propriu-zisa se prezinta
sub 2 forme: 1.Hipertrofica/granulara- are o culoare rosie vie, catifelata cu suprafata
neregulata, granulara, reliefata fata de restul mucoasei, prezenta “insulitelor”hiperkeratozice.
2. Atrofica-culoare rosie vie fara zone de hiperkeratoza.Leziunea apare ca o zona de inflamatie
care prezinta un aspect atrophic denivelat.Tratament:suprimarea factorilor presupusi cauzali
si instruirea pentru 7-10 zile a unui tratament antiinflamator(irigatii cu sol.alcaline). Daca
fenomenele nu se remit complet se impune efectuarea biopsiei(prin exereza).Erythroplasia
Keira - cancerul in situ, in comparatie cu boala lui Bowen, el metastazeaza de multe ori, apare
pe mucoasa cavității bucale. virusurile oncogene papilomavirusul uman de tip 16 sau 33 este
detectat în 70% din cazuri.Simptomele: apare semnificativ mai des la bărbați, de obicei mai
mari de 50 de ani, apare o singură leziune, ușor umflată, care are o granițe neregulate definite
brusc, formă rotundă sau ovală. Există o ușoară infiltrare în vatră și durere. Suprafața de obicei,
unică, subliniată brusc, ovală sau rotundă, adesea cu margini îndoite. Suprafața de culoare roșie
bogată, cu o nuanță brună, umedă, strălucitoare, catifelată. Pe masura ce procesul se dezvolta,
infiltrarea devine mai pronuntata, suprafata poate deveni incrucisata, sangereaza usor, uneori
devine vegetativa, erodata, care poate servi drept semn de dezvoltare a unui process
inflamator.Tratamentul: tratament radiologic, excizie chirurgicală și unguente externe -
citostatice.
14. 18. Examenul clinic și paraclinic al pacienților cu maladii precanceroase: stomatoscopia,
proba cu acid acetic, reacția cu Iod (proba Schiller), colorația cu hematoxilină, examen
luminescent, metoda citologică, metoda histologică.
Examenul clinic: Exam.clinic exooralva include inspectia teg fetei si ale gitului, precum si
rosul buzelor urmarind prezenta unor leziuni sau ale unor deformatii ale contururilor
naturale.In caz ca sunt prezente aceste leziuni palparea va aduce date uplimentare privind
consistenta si extinderea bazei leziunii. Se palpează contururile osoase ale viscerocraniului,
pentru a identifica eventuale deformări. Palparea grupelor ganglionare vizează identificarea
unor eventuale adenopatii cervicale, elementele esenţiale fiind numărul, localizarea,
dimensiunea, mobilitatea şi sensibilitatea ganglionilor. Examenul clinic oral vizează
identificarea oricăror modificări ale mucoasei orale care ridică suspiciuni. Zonele orale de
maxim riscin apariţia tumorilor maligne sunt: buza; mucoasa jugală; marginile laterale ale
limbii; faţa ventrală a limbii; planşeul bucal; palatul moale; pilierul amigdalian anterior; plică
glosoepiglotică; regiunea retromolară (comisura intermaxilară). Este necesară palparea buzei
în grosimea sa, pentru a identifica eventualele forme nodulare de debut. Solicitând pacientului
să menţină arcadele dentare întredeschise, se va inspecta mucoasa labială şi fundul de şanţ
vestibular superior şi inferior, precum şi gingivomucoasa versantului vestibular al crestei
alveolare. Examinarea limbii se face în repaus, cu arcadele dentare întredeschise, inspectând
mucoasa feţei dorsale a acesteia apoi vârful limbii, marginile acesteia, treimea posterioară, faţa
ventrală.Cu limba ridicată, se examinează planşeul bucal anterior, bilateral (depărtând limba
spre lateral), şi porţiunea posterioară a planşeului bucal, bilateral. Palparea planşeului bucal se
face bimanual, cu indexul în planşeul bucal, iar cu policele palpând regiunea submandibulară.
Manevra se efectuează bilateral, verificând dacă planşeul este suplu, mobil, nedureros, sau
dacă prezintă modificări. Examenul paraclinic include: Metode chirurgicale: biopsia,
citologia exfoliativă; Metode de colorare vitală: coloraţia cu albastru de toluidine(proba cu
acid acetic), proba Schiller, colorotie cu hematoxilina; Metode imagistice: radiografii, CT,
RMN, metode ultrasonice, stomatoscopia; Stomatoscopia – este o metodă specială care
prevede utilizarea unui dispozitiv optic ce măreşte imaginea de 20-30 ori. Stomatoscopia ne
permite depistarea manifestărilor precoce ale progresului, alegerea celor mai potrivite sectoare
pentru biopsie. Pentru evaluarea rezultatelor stomatoscopiei este folosită clasificarea
stomatoscopică a afecţiunilor mucoasei cavităţii bucale şi a buzelor.Grupul I - mucoasa
normală. Grupul II - modificări benigne ale mucoasei ce nu necesită biopsia, însă trebuie
tratate. Grupul III - modificări benigne ale mucoasei ce necesită biopsia şi trebuie tratate.
Grupul IV - Cancer al mucoasei cavităţii bucale şi a buzelor.. Proba Schiler – folosirea suliţei
Lugol aproape de 2%. Tamponul se aplică pentru un minut pe sectorul cercetat cuprinzînd şi
mucoasa înconjurătoare. Se deosebesc 3 grade de negativitate iodică. – Coloraţia lipseşte – în
cazul leucoplaziei cu hipercheratoza epiteliului, al papiloamelor în curs de cornificare, lichenul
ruber planus şi altor afecţiuni însoţite de hiperkeratoză mai mică.– Coloraţie sectorală
(alternarea sectoarelor de negativitate şi pozitivitate iodică – în cazul afecţiunilor cu
hipercheratoză mai mare.-Coloraţie considerabilă. Metoda de coloraţie cu hematoxilină
Tamponul cu colorant se aplică pe sectorul ales pentru coloraţie pentru 2-3 min. Epiteliul atipic
se colorează în violet-închis, cel mai normal în violet-pal. În caz de hiperkeratoză, cînd în
celule lipsesc nucleele, coloraţia nu se produce ca şi în proba Schiller, sau are loc coloraţie
parţială.Utilizarea soluţiei de albastru de toluidină 1%-Epiteliu atipic în acest caz se colorează
în albastru-întunecat, cel normal-în albastru-pal. Biopsia-reprezintă examenul de certitudine
prin care se stabileşte diagnosticul histopatologic al unei tumori. Sunt descrise numeroase
tehnici de biopsie, dintre care ne vom referi ta cele folosite în practica curentă.Biopsia
15. excizională-este indicată în tumorile cu un diametru de până la maxim 1cm, localizate
superficial sau profund şi situate în părţile moi sau în structurile osoase. Biopsia trebuie să
includă zona lezională precum şi o porţiune de mucoasă adiacentă, normală, situată la
minimum 5 mm de marginile leziunii. Biopsia incizională- trebuie să cuprindă zona cea mai
suspicionată a leziunii, precum şi o porţiune de mucoasă normală adiacentă.Biopsia prin
aspiraţie cu ac fin-Metoda constă în puncţia transcutanată a formaţiunii cu un o seringă
specială cu vacuum şi un ac fin. Produsul de aspiraţie va fi supus unui examen citologic.
Metoda este rapidă, minim invazivă şi fără complicaţii. Citologia exfoliativă-Procedeul constă
în raclarea unei porţiuni din mucoasa orală şi colorarea frotiurilor prin tehnica May-
Grunwald- Giemsa. Stabilirea criteriilor de malignitate se face apreciind modificările
componentelor celulare se stabilesc cele 5 grade Papanicolau: gradul I - absenţa celulelor
atipice; gradul ll - citologie anormală, dar fără semne de malignitate (sunt prezente mai ales
modificări de tip inflamator); gradul III - citologie sugestivă, dar neconcludentă pentru
malignitate; gradul IV - citologie foarte sugestivă pentru malignitate - pe frotiu apar celule
atipice izolate sau în placard, alături de elemente inflamatorii; gradul V - caracter net de
malignitate, cu celule atipice în număr mare, izolate sau în placard, care, prin dispoziţia lor,
realizează aspectul unei biopsii.
19.Clinica și trat malad precanceroase obligate: boala Bowen, eritroplazia Cheira,
cheilita Manganotti, hipercheratoza precanceroasă a borduri roșii a buzelor.
Eritroplazia (Boala Bowen,eritroplazia Queirat)-este definită ca afectiune
precanceroasa absoluta sau cu frecventa inalta de malignizare a mucoasei cavitatii
bucale.Clinic se prezintă rareori izolată, cel mai frecvent în asociere cu leucoplazia. Este în
fapt expresia clinică a displaziei severe şi carcinomuiui in situ..Leziunea se prezinta sub 2
forme: 1.Hipertrofica/granulara- are o culoare rosie vie, catifelata cu suprafata neregulata,
granulara, reliefata fata de restul mucoasei, prezenta “insulitelor”hiperkeratozice. 2. Atrofica-
culoare rosie vie fara zone de hiperkeratoza,leziunea apare ca o zona de inflamatie care
prezinta un aspect atropFic denivelat.Tratament:suprimarea factorilor presupusi cauzali si
instruirea pentru 7-10 zile a unui tratament antiinflamator(irigatii cu sol.alcaline). Daca
fenomenele nu se remit complet se impune efectuarea biopsiei(prin exereza).Eritroplazia
Keira–deasemenea este definită ca afectiune precanceroasa absoluta, se defineste ca o forma
de debut a tumorilor maligne a mucoasei cav bucale insa in comparatie cu boala lui Bowen,ea
metastazeaza de multe ori. Virusurile oncogene HPV de tip 16 sau 33 este detectat
în 70% din cazuri.Simptomele: apare semnificativ mai des la bărbați, de obicei mai mari
de 50 de ani, apare o singură leziune, dureroasa, ușor edemata, care prezinta o usoara infiltrare
si are margini neregulate, formă rotundă sau ovală. Suprafața de obicei este de culoare roșie ,
cu o nuanță brună, umedă, strălucitoare, catifelată. Pe masura ce procesul se dezvolta,
infiltrarea devine mai pronuntata, sangereaza usor, uneori devine vegetativa, erodata, care
poate servi drept semn de dezvoltare a unui process inflamator.Tratamentul: excizie
chirurgicală și unguente externe - citostatice.Cheilita Manganotti- este o afectiune
precanceroasa absoluta a rosului buzei care afectează frecvent bordura vermilionă a buzei
inferioare. Afectează aproape întotdeauna buza inferioară .Persoanele afectate pot prezenta
simptome, cum ar fi o senzație de uscăciune și fisurarea buzelor. Este de obicei nedureros și
persistent.Clinic:Aspectul este variabil prin prezenta de leziunile albe, roșii, care pot
fi eritematoase (roșii) și edematoase (umflate). Există o decolorare albicioasă a albului la
nivelul marginii buzei și a pielii. Există, de asemenea, o pierdere a graniței de obicei între roșul
buzei și pielea normal.Pentru diagnosticare este nevoie de biopsie tisulara. Tratament:
16. Opțiunile. de tratamentinclud 5fluoracil (solinjectabila), in mod
(topic) ducela apoptoza celulelor tumorale . Atât criochrurgia cât și electrochirurgia sunt
alegeri eficiente pentru zone mici de cheilitis actinic. Criochirurgia se realizează prin
aplicarea azotului lichid într-o tehnică de pulverizare deschisă, deasemenea se utilizeaza
chirurgia laser.
Hipercheratoza precanceroasă a borduri roșii a buzelor-apare în urma expunerii
cronice şi prelungite la radiaţiile solare, la persoane de peste 45 de ani, fiind mult mai frecventă
la bărbaţi.Clinic: Se localizează în special la buza inferioară şi apare pe fondul unei atrofii
variabile a roşului buzei, existând o delimitare incertă între tegument şi roşul de buză. La
nivelul vermilionului sunt grefate zone roşietice, albicioase, sau alternanţe între acestea. Are
un potenţial semnificativ de malignizare, apariţia unor zone ulcerative pe fondul de cheilită
actinică constituind de altfel semnul de evoluţie spre tumoră malignă de tip carcinom
spinocelular.Forme anatomo-clinice de debut: 1)Forma ulcerativă-apariţia unei mici ulceraţii
paramediene, la nivelul roşului de buză. 2)Forma superficială - apare la început ca o zonă
albicioasă, îngroşată, ce poate evolua spre o leziune cu aspect
verucos.Tratament:criochrurgia cât și electrochirurgia sunt alegeri eficiente pentru zone mici
de cheilitis actinic. Criochirurgia se realizează prin aplicarea azotului lichid într-o tehnică de
pulverizare deschisă, deasemenea se utilizeaza chirurgia laser. Deasemenea topic se
aplica imiquimod ducela apoptozacelulelor tumorale, 5fluorouracil-sol. inject.
17. 20.Clinica și trat mala precanceroase facult: cornul cutanat, cheratoacantoma. Rolul
statutului general somatic al pacientului.
Cornul cutanat este o leziune cutanată hiperkeratozică frecventă la persoanele în vârstă sub
forma unei protuberanțe conice pe suprafața pielii baza fiind plată, nodulară sau crateriformă.
Mai mult de jumătate din coarnele cutanate sunt benigne, iar in 20% există o
malignitate.Clinic: simptome externe pronunțate deobicei fara durere. În timp ce crește,
neoplasmul are forma unui corn, care se îngustează mai aproape de sfârșit. poate fi caracterizat
prin inflamația circumferinței, precum și mâncărime în zona bazei neoplasmului. Neoplasmul
are limite clare, în afara marginii inflamate, tumora este înconjurată de țesuturi
sănătoase.Tratament: excizie chirurgicala
Keratoacantomul- o afectiune precanceroasa la limita intre benign si malign denumita si
pseudocarcinom al rosului buzei. Etiologie virala(subtipuri de HPV) dar exista si predispozitie
genetica.Clinic: În primul rând, se formează un nodul roșu-gri, cu o ușoară depresie în
centru.Ulterior se descriu urmatoarele faze : faza progresului, faza de stabilizare și faza de
regresie. În prima fază, se observă o creștere intensă a neoplasmului, în urma căreia atinge
diametrul de 2-3 cm. La palpare este absolut nedureroasă, mobilă, nu este contopită cu
țesuturile din jur. În faza de stabilizare, procesul de creștere încetinește, iar neoplasmul rămâne
în această formă mai mult de o lună, fără a schimba forma și dimensiunea. După aceasta, începe
faza de regresie, în care are loc dezvoltarea inversă a keratoacantomului cu o scădere a
dimensiunii .Procesul poate dura câteva luni, după care tumora dispare odată cu formarea unei
cicatrici atrofice sau apare neoplasmul malign.Tratamentul: este prescris dacă, după 3 luni de
la debutul tumorii, nu există semne de involuție. Pentru aceasta, se folosesc unguente cu
citostatice, injecții de imunomodulatoare și terapie cu raze X . În lipsa efectului, se recomandă
excizia tradițională cu un bisturiu, cât și prin metode cu laser, electrocoagulare, criodestrucție.
21.Principii de tratament a pacienților cu afecțiuni precanceroase în teritoriul OMF.
Profilaxia și dispensarizarea acestor pacienți.
Afecţiune pretumorală-diferite procese patologice, care posedă dezvoltarea tumorii maligne,
dar nu numaidecît se transformă în ea. Precancerul încă nu e cancer, poate fi tratat, poate fi
prevenit. 2 forme:1)Precancer absolut(numaidecît o sa se transformă în cancer (de xerodermia
pigmentoasă ; boala lui Bowen) sub acţiune îndelungată a factorilor decisivi.
2)Precancerul facultativ:stare pe fonul căreia se dezvoltă cancerul(afecţiunile inflamatorii
cronice, cicatrice postcombustionale, leucoplazia, eroziune, polipii). 3 tip evolutie:-
progresie,se dezvoltă cancerul; -formarea tumorii benigne; -regresie. Procedee şi metode
diagnostice:1.Supravegherea(orice medic care examineaza pacientul).
2.Stomatoscopia(utilizare dispozitiv ce mareste imaginea de 20 ori/lupa de mina/coloratia
intravivala a tesut pu a depista manifestarile procesului si a alege sectoarele pu biopsie)
3.Examenul citologic. 4.Biopsia(excizionala,incizionala aspiratie). Profilaxie:1)Evidenţa
vîrstei; 2)Renunţare la fumat,alcoolul 3). Admin vit A,B,PP;4) Lichidarea focare de infecţie în
dinţi cav bucală; 5).Trat afecţiunilor tractului gastro-intestinal; 6) Excluderea iritanţilor
mecanici, chimici, termici. 7)excluderea asocierii eterogeniei metalelor 8) eduicaţie sanitară.
9) Limitarea folosirii amalgamelor pentru obturaţiile dentare; 10) Protejarea buzelor de
insolaţia excesivă;Dispensarizarea:La dispensar stomatologic trebuie să se afle toţi bolnavii
18. cu afecţiuni precanceroase. Medicul stomatolog terapeut duce evidenta cav bucale si a rosului
buzelor. Dacă afecţiunea nu se trateaza conservativ, sau se activeaza,procesul se verifica
citologic de stomatologul-chirurg. La transformarea malignă a afecţiunii precanceroase,
bolnavii se transferă la evidenţa de dispensar a oncostomatologului.
22. Etiologia și patogeneza chisturilor congenitale ale țesuturilor moi teritoriului OMF.
Rolul embriogenezei. Chisturile și fistulele mediane. Tabloul clinic, diagnostica (USG,
RMN, CT, puncția diagnostică). Tratament.
Ch. Mediane provin din canalul tireoglos(vestigii-istm tiroidian si foramen cecum de inapoia
V-ului lingual). Ramin in incluzie resturi de canal tireoglos din care apare gl tiroida
accesorie,sau chist,sau fistula. Localizare pe traiec canal tireoglos,suprahioidian,rar
subhioidian. Des adera la corpul sau coarnele hioidului. Captusite cu epiteliu cilindric
stratificat. Frecvent pina la 30 ani,probabil favorizat de infectia cailor aeriene super. Clinic
formatiune ovalare 2-6cm,in reg hioidiana. Tegumente nemodificate. Palpator consistenta
elastica,uneori moi,depresibile,fluctuente . Adera la hioid,si se mobilizeaza cu el in deglutitie.
Uneori se palpeaza cordon de la chist pina la baza limbii. DD:chist dermoid,ranule
subhioidiene,tumorilob tiroidian,adenite submentoniere. Fistule mediane apar spontan sau
dupa extirpare chist. Exceptional 2 orificii(extern,intern-baza limbii,dreptul foramenului
cecum). Localiz supra/subhiodian. Pielea din jur depigmentata de la lichidul mucos care se
scurge spontan sau la presiune. Explorarea cu instrument bont evidentiaza traiectul spre osul
hioid. Fistulografie cu subst de contrast lipiodol pu evidentierea traiectului,lungimii,existentei
orificiului endobucal(fistula dubla),raportului cu hioidul. Clinic tulburari fizionomice prin
exitsenta orificiului si lichidului cu eliminare spontana. Se pot suprainfecta in deosebi fistuelel
duble prin obliterarre cu resturi aliment,ce duc la supurari cu evolutie in baza limbii.
DD:chisturi radiculare dinţi front infer,fistulizate tegumentar,submentonier;osteomielita
arcului mentonier, cu fistulizare cervicală; chistul epidermoid/sebaceu suprainfectat şi
fistulizat. Trat chirurgical-extirpare chist,abord chirurgical prin incizie orizontal in pliu natural
a gitului. Pu a nu perfora chistul,mai intii punctia intraoperatorie si eliminarea partiala a
continutului. Intii eliberare pol infer, apoi super a chistului din fibrele m milohioidieni si
hioglosi la baza limbii. Daca adera la mucoasa linguala,extirpare o portiune de mucoasa,apoi
suturare plaga la baza limbii. Extirpare chist cu rezectia portunii de hioid la care adera chistul.
Daca nu s-a extirpat comlet,la 2-3 saptamini apare fistula. Expirparea fistulei se face la 6
luni,dupa definirea tracietului fistulos. Incizie eliptica ce circumscrie traiectul osos. Rezectia
portiunii tegumentare,traectului fistulos,si portiunii de hioid la care adera.
19. 23.Chisturile și fistulele cervicale laterale. Etiologia și patogeneza Tabloul clinic,
diagnostica (USG, RMN, CT, puncția diagnostică). Tratament.
Situate de-a dreptul m sternocleidomast,rpovine din pliu endodermic a cele de a 2 fante
brahiale(dupa unii autori) sau din epiteliu de tip salivar ramas la nivelul gangl limfatic(dupa
altii). Local in port externa a tractului,presternocleidomastoidian,aderind la coarenele mare a
hioidului sau pe toata lung tractului,in raport intim cu carotida ext si int,pintecele poster a m
digastric,perete lateral a faringe,virf apofiza stiloida. Dupa Bucur,mai des localizate pe
stinga(2/3caz). Continut chist lichid tulbure,laptos,cu multe celule epiteliale descuamate,la
suprainfectare continut purulent. Perioada lunga latenta,apoi evolutie in 1-3 saptamini(des
asociat cu infectii acute a cai respir super). Local des in trimea mijl a santului
presternocleidomastoidian,extindere in sus la sant retromandib si jos la articulatia sterno-
claviculara. Forma ovoidala,neaderente la tegumente,dar la planurile profunde. Consistenta
moale,fluctuenta. La suprainfectaredureroase,tensionate,,piele cogestionata.
DD:limfangioame chistice-din copilarie,nedelimitate,se remit la crestere;tumorile glomusului
carotidian-dure si pulsatile;adenite cronice specifice-examenele paraclinice specifice si
biopsia ganglionara stabilesc diagnosticul. Trat: abord chirurgical orizontal in pliu natural a
gitului. Extirpare chist prin desprindere de pachet vasculo-nervos a gitului,super de perete
lateral a faringe si virf apofiza stiloida. Fistule laterale,frecvent unilaterale,complete( un
orificiu la tegumente,si altul la perete later a faringe) si incomplete(orificiu ext pe marginea
anter a m SCM,sub unghiul mandibulei). Prin fistualalichid clar,usos viscos,ca saliva,usor
sangvin in timpul menstruatiei. Fistulorafie obligatorie. La suprainfectare dau supuratii
laterofaringiene ce pot dezvolta tumori. Fistule preauticulare de la primul arc branhial. Orificii
fistuloase inaintea conductului auditiv ext. La catetirizare bonta pe traiect se ajunge la conduct
auditiv ext sau capsula condilului mandib. Trat fistule oarbe-extirparea traiect fistulos;fistule
duble-cauterizare cu acid tricloracetic/azotat de argint30%,daca nu este rezultat-extirpare.
24.Chistul și fistulele ductului canaltireoglos. Rolul embriogenezei.Tab clinic....Ch.
Mediane provin din canalul tireoglos(vestigii-istm tiroidian si foramen cecum de inapoia V-
ului lingual). Ramin in incluzie resturi de canal tireoglos din care apare gl tiroida accesorie,sau
chist,sau fistula. Localizare pe traiec canal tireoglos,suprahioidian,rar subhioidian. Des adera
la corpul sau coarnele hioidului. Captusite cu epiteliu cilindric stratificat. Frecvent pina la 30
ani,probabil favorizat de infectia cailor aeriene super. Clinic formatiune ovalare 2-6cm,in reg
hioidiana. Tegumente nemodificate. Palpator consistenta elastica,uneori
moi,depresibile,fluctuente . Adera la hioid,si se mobilizeaza cu el in deglutitie. Uneori se
palpeaza cordon de la chist pina la baza limbii. DD:chist dermoid,ranule
subhioidiene,tumorilob tiroidian,adenite submentoniere. Fistule mediane apar spontan sau
dupa extirpare chist. Exceptional 2 orificii(extern,intern-baza limbii,dreptul foramenului
cecum). Localiz supra/subhiodian. Pielea din jur depigmentata de la lichidul mucos care se
scurge spontan sau la presiune. Explorarea cu instrument bont evidentiaza traiectul spre osul
hioid. Fistulografie cu subst de contrast lipiodol pu evidentierea traiectului,lungimii,existentei
orificiului endobucal(fistula dubla),raportului cu hioidul. Clinic tulburari fizionomice prin
exitsenta orificiului si lichidului cu eliminare spontana. Se pot suprainfecta in deosebi fistuelel
duble prin obliterarre cu resturi aliment,ce duc la supurari cu evolutie in baza limbii.
DD:chisturi radiculare dinţi front infer,fistulizate tegumentar,submentonier;osteomielita
arcului mentonier, cu fistulizare cervicală; chistul epidermoid/sebaceu suprainfectat şi
fistulizat. Trat chirurgical-extirpare chist,abord chirurgical prin incizie orizontal in pliu natural
a gitului. Pu a nu perfora chistul,mai intii punctia intraoperatorie si eliminarea partiala a
20. continutului. Intii eliberare pol infer, apoi super a chistului din fibrele m milohioidieni si
hioglosi la baza limbii. Daca adera la mucoasa linguala,extirpare o portiune de mucoasa,apoi
suturare plaga la baza limbii. Extirpare chist cu rezectia portunii de hioid la care adera chistul.
Daca nu s-a extirpat comlet,la 2-3 saptamini apare fistula. Expirparea fistulei se face la 6
luni,dupa definirea tracietului fistulos. Incizie eliptica ce circumscrie traiectul osos. Rezectia
portiunii tegumentare,traectului fistulos,si portiunii de hioid la care adera.25.Chisturi
dermoide, epidermoide în teritoriul OMF. Patogene, clinica, tratament. Tumoare
congenitala,provine din resturi epiteliale incluse in decursul alipirii arcurilor brahiale. Local.
frecvent la planseu bucal(pe linia mediana),dar si la limba si reg orbito-malara.In planseu
evolutie endobucala,asupra m. Milohioidian proeminind sub limba,rar cutanat(deasupra si
desubt m milohioid) dind aspect de gusa. Perete subtire si rezistent,se desprinde usor de tes
inconjuratoare. Clinic:congenitale,dar neobservate mult timp,cresc foarte lent,fara tulburari.
Descoperite intimplator sau la complicatii supurative. Se sesiseaza la crestere in volum.
Localizat in planseu prooaca greutati la miscarea limbii,fonatie,deglutitie,proemina sub limba
pe linia mediana si ridica mucoasa,etaleaza frenul si impinge limba sus si inapoi. Continut
cenusiu-galbui. Amprenta degetului lasata dupa presiune. La palpare bine delimitata,mobila.
DD: ranula-situata paramedian;limfangioame chistice-deformeaza peretele lateral a faringelui
si limba;chisturi branhiale-consistenta moale,fluctuenta.
Diagnostic:punctiaexploratoare,examen citologic. Trat strict chirurgical-extirpare prin abord
oral sau cutanat,sau ambele pu chisturi voluminoase. Recidive rarre dupa extirpare totala.
26.Tumori epiteliale. Papilomul. Papilomatoza. Tabloul clinic. Diagnostic. Tratament.
a)Papilom oral-proliferare tumorala benigna a stratului spinos a epiteliului,cauza probabila
fiind infectia cu virusul papiloma uman(HPV),dupa Bucur. Dupa Jones,papiloma repr 8% din
tumorile cav bucale la copii.Clinic:formatiune tumorala cu crestere exofitica(fir de
iarba),verucoasa,conopidiforma,cu prelungiri digitiforme,pediculat(baza de implantare
ingusta),sesil(baza de implantare larga), 0,5-1mm, rar +1 mm. Consistenta moale sau
ferma,dupa prezenta tes fibros. Supr neregulata. Nu provoaca tulburari,nedureros spontan si la
presiune,nu singereaza la atingere. Pacientul are senzatie de corp strain, localizare in 1/3 anter
a limbii produc tulburari de vorbire. Pot fi traumatizate in masticatie,atunci singereaza,sau
ulcereaza si se suprainfecteaza. Dupa grad de keratinizare,de culoare alba,rosiatica,sau de
mucoasa sanatoasa. Localizare mucoasa linguala,jugala,nivelul rosului de buza, rar a mucoasa
palatului dus,val palatin si lueta.b) Papilomul sino-nazal- localizat la niv cavitatii nazale si
sinusurilor paranazale(mai des sinus maxilar). Practic asimptomatic,descoperit intimplator.
Variante: scuamos,inversat,cu celule cilindrice. Cel inversat malignizeaza in 5% caz. DD
a):granulom piogen-singereaza spontan sau la traume mici;fibromul mucoasei orale-suprafata
netede,mucoasa acoperitoare normala. DD b):mucocel sau sialochist sino-nazal;forme de
debut tumori maligne a mucoasei sino-nazale. Trat a)-chirurgical,extirpare totala a formatiunii
cu baza de implantare. Trat b)-chirurgical prin extirpare.Uneori evoluind desfiinteaza peretele
sino-nazal,atunci interventia chirurgicala presupune cura radicala a sinusului maxilar pe cale
rinologica. Papilomatoza-localizari multiple de papiloame din obraz sau bolta.
21. 27.Tumorile țesutului fibros. Fibromul. Fibromatoza gingivală. Tabloul clinic.
Diagnostic. Tratament.
a)Fibromul-tumoare benigna frecventa la niv mucoasei cav bucale. Provine din tes
conjuctiv,local superficial sau profund la niv mucoasei orale sau tegumentelor cervico-faciale.
Local pe mucoasa linguala(fata ventrale,margini laterale,virf limba),jugala,niv
buzelor,gingivomucoasa la niv palat,proces alveolar,planseu bucal. Clinic leziuni nodulare
0,5-2 cm,rar masa nodulara de dimensiuni mari in spatiile edentate. Leziuni nodulare
reliefate,netede,mucoasa acoperitoare normala,baza de implanare sesila(larga) sau
pedicul(ingust). Suprafata uneori cu ulceratii superf si semne de inflamatie. Nedureros la
palpare. Consistenta moale,ferma sau dura,dupa cont de fibre conjuctive si vase sang si limf.
Fribroamele tegumentar mai des reg geniana,nazala,frontala,cu noduli
fermi,mobili,proeminenti subtegumentar. Tesuturi acoper nemodif. DD cu forme tumorale
compuse(diferentiere prin examen histlogic) si cu leziuni mici a cav orale:granulom piogen-
singereaza spontan sau la traume mici; papilomul mucoasei orale-supr neregulata,mucoasa
acoperitoare rosie. Trat chirurgical-extirparea formatiunii cu baza de implantare prin incizie
eliptica la 2 mm de marginile formatiunii. B)Fibromatoza gingivala-ereditare. Poate face parte
din sindrom care include si epilepsie,retard mintal,hipertricoza,dar fiind unica care se
manifesta clinic. Gingivomucoasa normala in copilarie,in adolescenta se mareste in volum
fibromucoasa gingivala,si consistenta ferma,fibroasa,marire de volum a papilelor interdentare.
Caracter dens,difuz,neteda sau nodulara. Gingivomucoasa acoperitoare normala sau
palida,nedureroasa,nesingerinda. Daca se manif clinic in timpul apartitie dentitie
perm,impiedica eruptia dintilor. La adulti poate acoperi coroana dintilor. DD: hiperplazia
gingivala medicamentoasa-admin antiepileptice,imunosupresoare; hiperplazia gingivala din
leucemii acute-gingia singereaza spontan sau la traume mici. Trat chirurgical-excizia tes
gingival in exces,gingivectomie extinsa cu expunerea dintilor acoperiti de fribromucoasa. Se
reface la 2 ani dupa interventie. Curativ-igienizare,detartraj.
28. Tumorile tesutului muscular. Miomul
Se intilnesc tumori a testului muscular striat-rabdomiom si neted- leiomiom.Rabdomioamele.
Se descriu două forme clinice .Rabdomiomul adultului.Apare la persoane mai în vârstă, în
special de sex masculin.Cele mai frecvente localizări sunt la nivelul cavităţii orale,
orofaringelui şi laringelui.Localizările orale sunt în special la nivelul planşeului bucal, vălului
palatin şi treimii posterioare a limbii. Se prezintă ca o masă nodulară sau polipoidă, de cele
mai multe ori asimptomatică, uneori deranjând pacientul în actele funcţionale, sau putând
induce chiar tulburări de respiraţie dacă se situează în baza limbii. în situaţii rare, este
multinodulară sau multicentrică. Histologic apare sub forma unor aglomerări de celule
poligonale de mari dimensiuni, eozinofile, cu aspect granular şi cu vacuolizare periferică, fapt
care le conferă aspectul citoplasmei „în pânză de păianjen”. Rabdomiomul fetal.Poate avea
caracter congenital (prezent la naştere), sau apare în jurul vârstei de 4-5 ani, de asemenea cu
predilecţie la sexul masculin.Apare ca o masă nodulară de 2-5 cm, în grosimea stratului
muscular, ţesuturile acoperitoare fiind normale.Se localizează frecvent preauricular sau în
trigonul posterior al gâtului. Rabdomiomul fetal are un aspect de ţesut muscular imatur cu
celule fuziforme situate într-o stromă mixoidă. Prezintă o celularitate crescută şi uneori un uşor
pleomorfism, fapt pentru care sunt adesea confundate cu rabdomiosarcoame. Tratamentul este
chirurgical- extirparea formaţiunii, delimitând formaţiunea împreună cu ţesut muscular
adiacent nemodificat clinic. Recidive rare.
22. 29. Morbul Modelung. Sau sindromul Modelung
Sindromul Madelung (lipomatoza cervicofacială) este o varietate non-tumorală rară, care se
datorează continuării proliferării lipoblastelor de la nivelul siturilor cu grăsime fetală. Se
localizează la nivelul toracelui, feselor, dar şi în regiunea cervico-facială(regiunea parotidiană,
submandibulară, laterocervicală, şi occipitală, având caracter de bilateralitate ) Lipomul se
prezintă ca o masă circumscrisă de adipocite mature, prezentând trabecule fibrovasculare, o
vascularizaţie abundentă şi care este uneori încapsulată. Asocierea cu componenta fibroasă
este frecventă, în aceste situaţii stabilindu-se diagnosticul de fibrolipom.Tratamentul
lipoamelor solitare constă în extirpare chirurgicală.De cele mai multe lipomul nu este
încapsulat, fapt pentru care apare ca o masă grăsoasă care herniază prin plagă, iar delimitarea
de ţesuturile adiacente este relativ dificilă. îndepărtarea parţială duce la recidive,prelungirile
digitiforme grăsoase din ţesutul adiacent formând noi lobi lipomatoşi.
30,31,32. Malformatii angiomatoase OMF. Hemangiomul .Spre deosebire de
hemangioame, malformaţiile vasculare sunt prezente la naştere şi persistă toată
viaţa.Malformaţiile capilare sunt leziuni cu flux scăzut, care se manifestă sub formă de
macule cutanate în „pată devin de Porto”( coloraţie de la roz la purpuriu) şi care apar la
aproximativ 1% dintre nou-născuţi. Se localizează cel mai frecvent pe faţă, în special în zonele
de emergenţă trigeminală.în sindromul Sturge-Weber, se asociază cu malformaţii vasculare
intracraniene. La persoanele în vârstă capătă o culoare mai închisă şi devin nodulare, prin
ectazia vasculară. Malformaţiile venoase sunt leziuni cu flux scăzut, care cuprind o gamă
largă de entităţi clinice, de la ectazii izolate, până la forme care implică mai multe ţesuturi şi
organe. Sunt prezente la naştere, dar este posibil să nu fie de la început aparente clinic. Au de
obicei o culoare albăstruie şi sunt compresibile.Cresc odată cu creşterea pacientului, dar uneori
se pot accentua în contextul unei presiuni sanguine venoase crescute. Se pot produce tromboze
vasculare secundare şi fleboliţi Malformaţiile arterio-venoase sunt leziuni cu flux crescut,
care apar la nivelul şunturilor arterio-venoase. Sunt prezente la naştere, dar pot fi remarcate
abia în copilărie sau chiar în viaţa adultă. Din cauza fluxului vascular, uneori la palpare se
poate percepe un „freamăt vascular” sau pulsaţie, iar tegumentele acoperitoare sunt mai calde.
Se asociază uneori cu ulceraţii tegumentare, durere şi sângerare.Tratamentul Scleroterapia se
poate practica în terapia malformaţiilor vasculare, pentru a induce fibroză Intervenţia
chirurgicală constă în extirparea completă a leziunii şi reconstrucţia defectului postexcizional.
Se recomandă efectuarea intervenţiei chirurgicale în primele 24-48 de ore de la embolizarea
temporară, pentru a beneficia de hemostază intraoperatorie.Hemangiomul -Este cea mai
frecventă tumoră a perioadei copilăriei, fiind prezent la aproximativ 5-10% dintre copiii cu vârsta de
1 an. Sunt mai frecvente la sexul feminin . Se localizează în special în teritoriul oro-maxilo-
facial.Majoritatea cazurilor sunt forme solitare, dar pot exista şi tumori cu localizări
multiple.Hemangioamele complet dezvoltate sunt rareori prezente la naştere, dar se poate uneori
identifica o maculă de culoare deschisă cu o reţea teleangiectatică.în primele săptămâni de viaţă,
tumora se dezvoltă rapid. Hemangioamele superficiale tegumentare sunt reliefate şi boselate, având o
culoare roşie aprinsă. Au consistenţă fermă, iar tumora nu se goleşte de sânge Ia presiune. Tumorile
mai profunde sunt doar discret reliefate şi au o tentă albăstruie .Faza proliferativă durează de obicei
6-10 luni, după care creşterea este stopată şi încep să involueze. Culoarea se modifică treptat, leziunea
devenind purpurie şi de consistenţă mai scăzută. De cele mai multe ori, la vârsta de 5 ani, coloraţia
dispare complet. Aproximativ jumătate dintre hemangioame involuează complet până la vârsta de 5
ani, şi aproape toate după vârsta de 10 ani.După regresia completă, în jumătate dintre cazuri
tegumentele vor avea aspect normal, iar în restul cazurilor vor exista modificări tegumentare
persistente, de tip atrofie, cicatriceal sau teleangiectatic. Histologic, hemangioamele se clasifi că în: •
Capilare; • Cavernoase; • Mixte; • Juvenile (proliferative
23. 31. Hemangioml cavernos.).Hemangioamele cavernoase sunt mai puţin frecvente decât cele
capilare dar produc mai frecvent distrucţii de ţesuturi.Sunt localizate mai mult în porţiunea
superioară a corpului. Sunt autori care consideră că au în profunzime o porţiune cavernoasă şi
la suprafaţă o porţiune capilară, dar diferă de hemangioamele capilare prin câteva aspecte: •
implică mai des structuri profunde; • nu au tendinţa la regresiune; • exercită presiune pe
structurile învecinate, ceea ce duce la necesitatea tratamentului chirur gical. Clinic apar ca
leziuni hemangiomatoase la nivelul pielii sau mase chistice în cavitatea bucală, faringe, glanda
parotidă.Leziunile superfi ciale se diagnostichează uşor, cele profunde produc com presiune,
sângerare spontană sau la atingere. Câteva sindroame pot fi asociate cu hemangiomul
cavernos: • trombocitopenia – sindromul Kasabach Merritt; • angiomatoze; • angiosarcoame;
• leziuni cutanate; • coagulare intravasculară. În unele cazuri, chirurgia nu este posibilă din
cauza statusului hematologic al pacientului şi dimen siunilor mari ale tumorii. Se aplică
tratament cu steroizi, radioterapie, interferon şi pentoxifi lină. Diagnosticul se pune pe CT,
RMN, angiografi e. Radiologic, apar ca leziuni neomogene, cu densitate scăzută, cu sau fără
prezenţa calcifi cărilor
32-Hemangiomul capilar-(semn la naștere „căpșuni”) este o tumoră benignă (non-
canceroasă) constând dintr-o supraagregare anormală a vaselor de sânge minuscule.
Hemangioamele capilare pot să nu fie prezente la naștere, dar apar în primele 6 luni de viață.
De obicei, încep să scadă ca mărime între vârsta de 12 și 15 luni. Majoritatea regresează
aproape complet la vârsta de 5 sau 6 ani.Hemangioamele capilare sunt mai frecvente la sugarii
prematuri și la fete. Este cea mai frecventă tumoră a orbitei și a zonelor periorbitale în
copilărie. Poate apărea la nivelul pielii, țesuturilor subcutanate și mucoaselor cavităților și
buzelor orale, precum și în ficat, splină și rinichi.Hemangiomele capilare ale pleoapei pot
provoca scăderea vederii prin două mecanisme. În primul rând, dacă leziunea exercită presiune
pe suprafața ochiului, acest lucru provoacă astigmatism .În al doilea rând,provoaca
ptozapleoapei în măsura în care blochează vederea în ochi, aceasta poate duce la o ambliopie
de ocluzie. Majoritatea hemangioamelor capilare din jurul ochiului nu necesită tratament.Ele
sunt pur și simplu monitorizate pentru dezvoltarea problemelor de vedere. Tratamentul este
necesar numai dacă există o amenințare la vedere. Tratament: Steroizii pot opri progresia
hemangioamelor determinând micșorarea vaselor de sânge. În funcție de dimensiunea și
locația hemangiomului, steroizii pot fi prescriși pe cale orală, injectați direct în hemangiom
sau aplicați pe suprafața hemangiomului. Medicamentele steroide pot avea efecte secundare
nedorite, inclusiv creșterea fizică întârziată, cataracta, glaucom și ocluzia arterei retiniene
centrale.Tratamentele cu laser pot fi uneori folosite pe hemangioame superficiale pentru a
preveni creșterea, a le micșora dimensiunea sau a le lumina culoarea. Chirurgia tradițională
pentru îndepărtarea hemangioamelor din jurul ochiului este rezervată în general
hemangioamelor mici, bine definite, localizate sub suprafața pielii.
33-36 Epulisul (epulidele) sformaţiuni tumorale ale gingiei cu caracter benign în general (epi
– pe; oulon – gingie) sunt: pseudotumori de granulaţie, totdeauna în raport cu dinţii sau cu
rădăcinile dentare, localizare:frontal inferior/ frontal superior/ regiunea premolari – molari
superiori /intraalveolar (mai rar). EtiopatogenieFactori locali:tartru dentar , resturi radiculare,
gingivite cronice, coroane dentare prea lungi sau prea largi, obturaţii debordante . Factori
generali: tulburări hormonalediscrazii sanguine, etc.Epulis granulomatos:culoare roşie/
suprafaţă neregulată/ consistenţă moale / sângerare la atingere . Epulis angiomatos
(teleangiectazic): culoare violacee, consistenţă moale/ sângerare la atingere, sau spontan/
friabil . Epulis fibros: culoare palidă/ suprafaţă regulată/ consistenţă fermă/ nu sângerează/ risc
24. de recidiva 15-20%/ Leziunea conţine un ţesut reactiv cu o cantitate mare de ţesut fibros cu
celularitate crescută, precum şi zone de ţesut fibrovascular cu componentă inflamatorie. Nu
este incapsulat. Epulis cu celule gigante (granulom cu celule gigante): epiteliu pavimentos
stratificat la exterior/ ţesut de granulaţie la interior cu predominanţă celulară/consistenta ferm-
elastica/ culoare roşu violaceu/ suprafaţă neregulată/ sângerează uşor la atingere/ mucoasa
acoperitoare poate fi ulcerată/ risc de recidiva 10%/ Studiile de specialitate au arătat că celulele
gigante multinucleate sunt într-adevăr osteoclaste, fapt care explică şi liza osoasă subiacentă..
Clinic toate: Debutul – lent, frecvent prin hipertrofie gingivală de la nivelul unei papile
interdentare sau de pe marginea gingivală liberă. Determină: odontalgii/ mobilitate dentară/
după extracţie proliferează din alveolă/ Poate fi pediculat sau sesil (cu baza de implantare
largă)/ Aspect clinic în funcţie de forma histologică.Dg.Pozitiv:localizare/ examen radiologic/
examen biopsic. Dg. Diferenţial cu: parodontopatia marginală cronică/ tumori maligne
(carcinom cu debut pe creasta alveolară)/ tumora cu mieloplaxe/ granulomul eozinofil
Radiologic: osteoliză – epulis mixomatos, epulis cu celule gigante. Tratament profilact:
asanarea cavităţii bucale/ tratarea din timp a leziunilor parodontale/ tratamente protetic corecte.
chirurgical- constă în extirparea în totalitate a formaţiunii cu margini libere plasate în ţesut
sănătos (aproximativ 2 mm), împreună cu periostul subiacent, până la nivelul osului alveolar.
Este necesară îndepărtarea prin chiuretaj a ţesutului parodontal din care derivă leziunea,
precum şi a osului alveolar modificat, îndepărtarea factorului iritativ local este obligatorie.
Decizia de conservare a dintelui/dinţilor implicaţi se va face în funcţie de gradul de implantare
osoasă a acestuia/acestora, după chiuretajul complet al spaţiului parodontal din care derivă
formaţiunea, precum şi a osului alveolar modificat. Chiuretajul osos până în ţesut sănătos este
obligatoriu şi în localizările la nivelul crestei alveolare edentate. Vindecarea plăgii se face prin
epitelizare secundară, fiind protejată cu meşă iodoformată sau ciment parodontal, sau respectiv
şină linguală sau placă palatinală de protecţie (pentru leziunile de la nivelul crestei alveolare
edentate).
37. Lipomul în teritoriul OMF. Patogenie. Clinica. Diagnostic. Diagnostic diferențial.
Tratament.
Lipomul se dezvolta in obraz,in dreptul bulei grasoase Bichat,evoluind spre piele,in cav bucala
apare in limba,planseul bucal,mucoasa bucala,gingie,santuri labiale.Avind dimens care pot
ajunge pina la un diametru de 5-6 cm,sint de forma rotunjita,bombata,iar consistenta este
moale,pseudofluctuenta.Nu degenereaza niciodata.Este alcatuit din tesut adipos,dar histologic
pot fi gasite proliferari interstitiale fibroase,vasculare sau
nervoase(fibrolipom,angiolipom,neurolipom).In general snt superficiale,limitate,dar se pot
insinua profund in fosa infratemporala.
Tratament-extirparea chirurgicala ,dar este riscul lezarii fibrelor nervului facial sau a canalului
Stenon.
25. 38. Etiologia și patogeneza tumorilor odontogene benigne. Clasificări. Tablou clinic.
Diagnostic. Radiodiagnostic. Tratament.
Tumorile odontogene se dezv pe seama componentelor mugurilor dentari in diferite stadii ale
odontogeneze si pot fi sistematizate in 3 grupuri:epiteliale,mezenchimatoase si mixte.
Clasificare:1.T.odontog.epiteliale(ameloblastom,t.odontog.adenomatoida,t.odondog.
epiteliala calcificata,chist odontogen calcificat.)
2.T.odontog. mezenchimatoase ( fibrom,mixom,cementoame(cementoblastom benign,fibrom
cementifiant,displazie periapicala a cementului,cementom gigant)).
3.T.odontog. mixte(fibrom ameloblastic,fibroodontom
ameloblastic,dentinom,odontoameloblastom,odontoame(complexe,compuse).
Tumorile epiteliale se dezv din ameloblaste,str intermediar,reticulat stelat si derivatele lor,au
caracter lipsa tesut dentare dure si a unui mezenchim proliferant cu caracter
neoplazic.T.mezenchimatoase se dez din componentele mezenchimale ale mugur dentar sau
dintelui,adica din papila dentara,folicul sai ligam periodontal si derivatele lor.
T.mixte sunt epiteliomezenchimatoase se caract prin predominarea mezenchimului proliferant
sau form de tesuturi dentare dure (smalt,dentina),alaturi de unele structuri epit odontogene.
Radiologic-radiotrasnparenta.Tratament-chirurgical
39. Osteoblastoclastomul. Etiologia. Clinica. Diagnostic. Diagnostic diferențial.
Tratament. Morfologia. Metode de reconstrucție a defectelor osoase. Microscopic tumora
constă din două feluri de celule :1)Celule gigante – polinucleare – osteoclaste.2)Celule
mononucleare gigante – osteoblaste. Aceste tumori se împart în două grupe :-Forma periferică
a osteoblastoclastomei – epilid gigant celular.-Formă centrală a osteoblastoclastomei.Are o
culoare brună din cauza lacunelor împlute cu sînge, hemosiderina şi cavităţi în formă de
chisturi sangvine s-au seroase. Preponderent sînt lezionate femeile în vîrste 11-30 ani. Se
localizează la mandibulă de două ori mai frecvent decît la maxilarul superior (molari la
mandibulă şi premolari la maxilarul superior). Tabloul clinic. Acuzele bolnavului la asimetria
feţei din cauza tumefacţiei nedureroase la palpaţie. Periodic poate să se infecteze şi pot să se
ivească fistule. Mai rareori poate să se ivească mobilitatea dinţilor, fistule. Suprainfectarea
poate fi odontogenă s-au din buzunarul gingival lezionat. Osteoblastoclastoma periferică nu se
deosebeşte de epulidele simple : inflamaţia gingiei “ carne sălbatică ” pe ea. Dimensiunile
tumorii depinde de forma maladiei. Diferenţa-baza lată care ocupă cîţiva dinţi (mobili),
ulceraţii pe mucoasa. Maladia se dezvoltă lent. La unii bolnavi în tumoare, tumifiere fuziformă
a mandibulei. După tabloul clinico-radiologic şi morfologic osteoblastoclastomele se
diferenciază în formele celulare (alveolare), litice şi chistice. Formă celulară (alveolară) –
creşterea înceată, rar duce la subţierea corticalei mandibulei. Dinţii incluşi în tumoare îşi
păstrează iritabilitatea electrică.Formă litică se întîlneşte mai frecvent la copii şi adolescenţi.
Se deosebeşte prin creşterea agresivă, repede, distrugere osoasă, comparativ mobilitatea
precoce a dinţilor, lezionarea corticalei osului şi a periostului. Formă chistoasă se întîlneşte
mai des în vîrstă tînără, se observă dilatarea fuziformă a mandibulei mai ales din partea
vestibulară, suprafaţanetedă. Se determină simptomul Diupuitren (Iu. Bernadschii). La
tumorile gigantepoate să se alăture osteomielita şi ulceraţii pe mucoasa sau chiar pe
piele.Diagnoza diferencială se efectuază cu ameloblastoma(pe baza analiz histologice) şi
sarcoma(radiografic). La analiza histologică este necesar de stabilit ca ţesutul
osteostoblastoclastomulei este hemogen după tabloul morfologic şi trebue cercetat la diferite
adîncimi. Tratamentul chirurgical este de bază. Excohleaţie cu chiuretajul minuţios a osului
din jur. La tumori de mărime mijlocie la formă litică şi la tumorile de dimensiuni mari, la
26. formele celulare şi chistice – excohleaţie sau rezecţia mandibulei cu plastie osoasă în acelaşi
moment (altotransplantat leofilizat, osul prelucrat după Iu.Bernadschii) sau şi mai bine autoos.
Tratamentul formei periferice a osteoblastomei – rezecţia procesului alveolar împreună cu
dinţii mobili, care erau în regiunea epulidei. Tratamentul radiologic este puţin efectiv. Tumora
poate recidiva s-au să se malignizeze
40. Ameloblastomul. Etiologia. Clinica. Diagnostic. Diagnostic diferențial. Tratament.
Morfologia.Se întîlneşte preponderent la bolnavi între 20-40 ani, mai des la femei. Se
localizează în regiunea unghiului şi ramurei mandibulei, mai rar la corpul mandibulei.Clinica:
Acuzele bolnavului la: Asimetrie a feţei; Dureri lente în mandibulă şi dinţi; Inflamaţie
periodică cu caracter de periostită şi inflamaţie; Fistule pe mucoasa cavităţii bucale cu
eliminări de puroi; Plăgi care greu se vindecă în cavitatea bucală în locurile de extracţie
dentară; Dereglarea funcţiei de masticaţie, fonaţie şi chiar de respiraţie. Obiectiv – deformaţie
fuziformă a corpului mandibulei (tumoră de consistenţie elastică cu tuberozităţi). Mai tîrziu
se ivesc simptome de chist a maxilarului (zonă pergamentoase s-au chiar fluctuiente). Părţile
moi care acoperă tumora pot fi neschimbate, s-au palide cu vase sanguine vizibile.
Exteriozitarea se face pregrondereat vestibular. La maxilar bolta palatină este deformată şi
poate deplasa chiar şi globul ocular. Nu se constată metastaze şi tulburări generale.
Radiografie, ameloblastomul determină imaginea osteolitice foarte variate şi anume: Un rînd
de cavităţi rotunde în os; O singură cavitate mare cu cavităţi mici în jur; Un rînd de cavităţi
rotunde în care poate fi dinte; Cavităţi multeunghiulare multiple;
Cavităţi mici multiple în formă de plasă; Cîteva cavităţi mari în una poate fi rădăcina dentară;
O cavitate mare cu un dinte format complet (ca un chist folicular s-au dentiger).
Chisturile nu sunt strict limitate. Membrana chistului înconjoară rădăcina dentară,
cîteodată se observă lichid în cavitatea chistului. Anatomia patologică. Ameloblastomul se
prezintă sub 3 forme: forma solidă – masă tumordă alb-cenuşie de consistentă forma, s-au
elastică, care constă din celule mezenchimatoase şi epiteliu cu celule stelate asemănătoare cu
organul smalţului; forma chistică – cavităţi multiple de mărime diferită conţinînd un lichid
serocitrin; forma mixtă - conţinînd elemente şi din forma solidă şi din cea chistică.Pentru toate
formele histologice este caracteristică hotarele ei nu sunt strict limitate, se observă cordoane
celulare care pătrund în osul sănătos la depărtarea de 0,5-0,7 mm. Aceasta determină
necesitatea înlăturării radicale ale tumorii, efectuînd rezecţia mandibulei în limita ţesuturilor
sănătoase.
Diagnosticul diferencial cu sarcomul:care creşte foarte repede, dereglează vădit starea
generală a bolnavului, devreme apar dureri, mobilitate dentară, schimbări caracteristice pe
radiogramă.. La osteoblastoclastom se determină rezorbţia rădăcinilor dentare în limitele
tumorii. La puncţie se primeşte sînge. La chistul radicular - defectul osos este bine conturat
şi este legat de rădăcina dintelui. Anamneza este caracteristic pentru chist.
Tratamentul - radical chirurgical. Metoda preponderent folosită – rezecţia maxilarului în
limitele ţesutului sănătos la 1,0-1,5 cm de la graniţele vizibile radiologic. La tumorile masive
– rezecţia şi exarticulaţia mandibulei cu autoplastic în acelaş timp. La inflamaţie sau lezionarea
ţesuturilor moi osteoplastia este contraindicată. Este necesar de înlăturare şi ţesuturile
înconjurătoare lezionate.
27. 41. Etiologia și patogeneza tumorilor neodontogene benigne. Clasifi. Tablou clinic.
Diagn. Radiodiagn. Trat. In acest grup sint incluse tumori propriu-zise,neoformatiuni
histologic benigne alcatuite dintr-un singur tesut(osteom,condrom,mixom..)sau din 2 sau
m.mt. tesuturi(osteofibrom,fibromixom,fibrom condromixoid...).Aceste tumori sint rare,se
intilnesc si-n restul scheletului,nu infiltreaza tesuturile vecine,nu dau adenopatie regionala si
nici metastaze la distanta,nu altereaza starea generala.nu recidiveaza dupa extirpare completa.
Evolutia lenta,continua,cresterea nelimitata,deplasind organele din jur,dar delimitarea lor nu
este totdeauna neta,pot deveni grave prin extensia lor,unele au un potential ridicat de recidiva
locala si de malignizare. Tratament extirparea chirurgic care pt a fi completa trebuie adesea
realizata prin rezectie osoasa in tesut sanatos.
42. Osteomul. Etiologie. Patogenie. Clinica. Diagnostic. Diagnostic diferențial. Trat
Tumoare benigna form din tesut osos matur,bine diferentiat,poate prezenta 4 varietati:osteom
compact,eburnat,spongios si mixt.Patogenia este obscura.Se intilneste mai ales la adulti
tineri.Se dezv mai frecv la craniu,mandib si sinusurile paranazale,cu localiz preferentiala in
reg etmoidofrontala.Poate avea sediul central sau perific.Ostomul periferic este diagn mai
precoce,el form o tumora rotunjita,dura,nedureroasa.Osteom central are crestere lenta,dar
continua,deplasind tesuturile din jur.Dupa o faza de latenta foarte lunga n cursul careia poate
fi diagnost incidental printr-o radiografie,se exteriorizeaza;in cazurile rare poate lua dimens
mari,poate determ jena sau chiar durere,deplasari dentare,deformarea reg alveolare,poate
evolua spre orbita si deplasa globul ocular.Degenerarea maligna este ft rara. Radiografic
prezinta o opacitate superioara osului normal sau mai putin intensa in raport cu str sa.Uneori
opacitatea este intensa,omogena si are marg estompate.Diag dif cu exostoze de origin
inflamat,sifilitica,osteogene,cu torusurile mandibulare sau palatine,cresteri hiperplazice ale
corticalei osoase.Tratament chirurgical
43. Osteoblastomul. Etiologie. Patogenie. Clinica. Diagnostic. Diagnostic diferențial.
Tratament. Tumoare benigna compusa din tesut conjunctiv osifiant continind numeroase
osteoblaste.Unii autori nu fac distinctie intre osteoblastom si osteom osteoid,consid osteoblast
o forma mai veche si mai mare de osteom osteoid lipsita de zona periferica de os reactiv.Se
intilneste mai rar la maxilare decit la alte oase,mai frecv pina la 20 ani,determ dureri mai reduse
decit ossteomul osteoid s deformare osoasa.Radiologic apare ca o zona radiotransp si
radioopac intr-un amestec variabil,delimit de osul din jur.Histolog si Radiolog este similar cu
cementoblastom si beneficiaza de acelasi tratam chirurg conservator(rezectie modelanta).
44. Osteoid osteomul. Etiol. Patog. Clinic. Diagn. Diagnc dif. Trat.Tumora caract prin form
primara de subst osoasa de catre celule tumorale.Lez rara,de natura controversata,de marime
n general redusa,osteomul osteoid este alcatuit dintr-o zona centrala care contine un tesut conj
vasc si osteoid in parte calcificat,inconjurat de un os sclerotic dens.Se intilneste mai frecv la
copii 5-10 ani si determ uneori dureri intense,spontane,predominant nocturne.Radiog img este
radioopaca cu o zona centrala radiotransp s insotita de reactie periostica.Tratam chirurgical
extirparea.
45. Displazia fibroasă. Clinic. Diagnostic. Diagnostic diferențial. Tratament. Morf.
Tumora Braetev – Lihtenstain.Se întîlneşte la 78% bolnavi cu tumori a maxilarelor.
Patogeneza – dereglări de osteogeneză care constă în aceia ca la anumită stadie mezenchima
se deferenciază nu în ţesut osos dar fibros.Clinica. Tumora mai mult se întîlneşte în vîrsta
copilăriei şi la adolescenţi, rar la vîrstnici. La copii se observă dizvoltarea bruscă şi chiar
clinică. Mai des se întîlneşte la femei. Poate fi mono şi poliosală. Oasele scheletului facial se
lezionează tot aşa ca şi cele tubulare – femurul, tibia, radium etc. Focarul la maxilar arată că o
tumefacţie cu tuberozităţi osoase, fas levutiazis. Poate fi lezionare difuză a mandibulei s-au de
