1. 35. Leziuni de furcație. Definiție și clasificare. Evaluare. Clasificarea
furcațiilor după Glickman.
Leziunile de furcație reprezintă o pierdere osoasă situată între rădăcinile
dinților pluriradiculari. Aspectul microscopic se caracterizează prin lărgirea
spațiului periodontal, care conține celule și exudat inflamator; inflamația se
extinde la septul osos interdentar, ducând la resorbția și reducerea înălțimii
acestuia.
Dupa gradul de distrucție osoasă pot fi diferențiate 4 stadii evolutive:
▪ Gradul 1 : fără modificări radiografice
▪ Gradul 2: cu modificări radiografice, dar sonda nu poate pătrunde decât
parțial;
▪ Gradul 3 : cu modificări radiologice; sonda pătrunde ușor și parcurge
întreg spațiul interradicular în sens vestibulo-oral;
▪ Gradul 4 : cu distrucție importantă și expunerea furcației.
In concordanță cu măsurarea orizontală a gradului de afectare, Glikman
propune următoarea clasificare:
Gradul 1: leziunile sunt incipiente si afectează în principal gingia,
care se retrage și pune în evidență furcația fără ca sonda să
pătrundă interradicular
Gradul 2: furcația poate fi explorată cu ajutorul sondei, care pătrunde
pe o distanță de maxim 3 mm; examenul radiologic decelează o
demineralizare incipientă(f1 dupa Ramfjord)
Gradul 3: furcația poate fi explorată pe o distanță mai mare de 3 mm,
dar nu trece pe versantul opus; apare resorbția septului inetrradicular
(f2 dupa Ramfjord)
Gradul 4: furcația este permeabilă de pe un versant pe altul, iar
resorbția osoasă decelabilă radiologic este de grad diferit( f3
ramfjord)
