Prelegere Metodele de examinare clinică şi paraclinică a pacienţilor cu tumori benigne şi formaţiuni pseudotumorale

1. Metodele de examinare clinică
şi paraclinică a pacienţilor cu
tumori benigne şi formaţiuni
pseudotumorale
USMF “Nicolae Testemiţanu”
Catedra de chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie orală
„Arsenie Guțan”
Doctor în științe medicale, conferențiar universitar
Dumitru Sîrbu

2. Adoptarea celei mai potrivite atitudini faţă de bolnavul cu o afecţiune
oro-maxilo-facială este condiţionată de o corectă evaluare a stării sale

3. Examinarea unui bolnav cu o tumoare benignă sau cu o formaţiune
pseudotumorală urmează etapele examenului clinic clasic, incluzând:
1. Anamneza
2. Examenul loco-regional
3. Examenul general, pe aparate coroborate cu:
 Examenele paraclinice (de laborator şi complementare)
Uneori sunt necesare, pentru a corecta diagnosticarea
pacientului:
 Consultarea medicilor de alte specialităţi.
 Cercetarea bibliografică.

4. ANAMNEZA
Scopul:
 Momentul debutului afecţiunii.
 Modul în care a debutat afecţiunea.
 Tratamentele aplicate.
 Evoluţia afecţiunii de la debut pînă în momentul prezentării la consultaţie.

5. Acuze generale la pacienţi cu tumori benigne şi formaţiuni
pseudotumorale:
1. Durere
2. Deformaţia
3. Tulburări funcţionale
4. Tulburări generale

6. Acuze specifice la pacienţi cu tumori benigne şi formaţiuni
pseudotumorale:
 Anomalii de creştere: excese tisulare
lipsuri tisulare
Deformaţii dobîndite : atrofii
hipertrofii
hiperplazii
tumefacţie
tumori

7. IMPORTANT !!!
pentru medicul practician să depisteze:
 Cînd şi în ce condiţii a apărut deformaţia;
 Caracterul deformaţiilor ( unice sau multiple;
delimitate sau difuze).
 Evoluţia deformaţiei (acut sau cronic).

8. ANTECEDENTELE PACIENTULUI
 Eredocolaterale
 Personale (fiziologice şi patologice)
afecţiuni cardiovasculare
afecţiuni respiratorii
afecţiuni hepatice
boli de nutriţie
afecţiuni dismetabolice

9. EXAMENUL CLINIC
 loco – regional (exo- şi endobucal)
 general pe aparate
 examene de laborator
 examene complementare

10. EXAMENUL LOCO-REGIONAL
Examenul limfonodulilor.
Examenul ATM.
Examen endooral ( se examinează
mucoasa labială, jugală, şanţurilor
vestibulare, planşeului bucal, limba,
bolta palatină, vălul palatin,
reg. faringo-amigdaliană).

11. Când se constată formaţiuni tumorale sau deformaţii
ale părţilor moi sau osoase, se cercetează:
 mărimea, care se va aprecia în centimetri, precizînd regiunile
interesate;
 forma (regulată, boselată, infiltrativă);
 consistenţa (dură, păstoasă, depresibilă, fluctuentă);
dacă formaţiunea este sau nu dureroasă, spontan sau la presiune;
temperatura locală;
 raporturile cu pielea şi osul (pielea este interesată sau nu,
formaţiunea este aderentă la piele sau Ia os), dacă formaţiunea poate
fi mobilizată pe planurile profunde;
 starea ţesuturilor învecinate (induraţie, împăstare, edem).

12. EXAMENUL CLINIC PE REGIUNI ANATOMO-FUNCŢIONALE
Schimbările morfofuncţionale care indică la apariţia unui proces pseudotumoral
sau tumoral:
Mucoasa bucală : pigmentarea-melanom.
Limba : macroglosia segmentară - tumori ale limbii.
limba rosie – tumori gastrointestinale.
Planşeul bucal: modificări circumscrise de volum- tumori
ale planşeului bucal.
Parodonţiu marginal: pigmentaţie melanică, hiperplazii gingivale – hemopatii
maligne.
Oasele maxilare: hipertrofii segmentare, modificări de consistenţă.

13. EXAMENUL STĂRII GENERALE
Manifestările unor boli generale cu manifestare în cavitatea bucală
Bolile sîngelui:
hemoragii gingivale spontane, peteşii orale, hiposialie, hipertrofii cu caracter
pseudotumoral ale glandelor salivare, hiperplazii gingivale, stomatite ulcero-necrotice.

14. Dezechilibre hormonale:
Discrinii tiroidiene şi hipofizare - creşterea maxilarelor.
Boala Addison - hiperpigmentarea mucoasei bucale.
Discriniile gonadice - gingivite hiperplazice, epulide.
Diabetul – hiposialia, xerostomia, limba roşie depapilată.

15. Dezechilibre alimentare
 Deficit de vit.A: discheratoze ale mucoaselor gingivală şi labială.
 Deficit de vit. C: stomatite angulare.
 Deficit de vit. B: depapilarea limbii, cheilita angulară, gingivoragii, atrofia mucoasei bucale.
 Deficit de vit. D: parodontopatii.

16. EXAMENE PARACLINICE
Examen de laborator
Hemograma
Leucocitoză- în leucemii
Norma: 4500-11000 mm3
VSH mărit- în unele tipuri de tumori
Norma: bărbaţi 1-10 mm la oră
femei 2-13 mm la oră
Bilirubina serică directă (conjugată) mărită – în unele tipuri de tumori
Norma: 0,1-0,4 mg/100ml
Examen bacteriologic
Antibioticograma

17. Metode radiologice şi radioizotopice
Examenul radiologic clasic (indispenssabil).
Scintigrafia
- foloseşte izotopi radioactivi
-depistarea precoce a tumorilor în
glandele salivare şi oasele maxilare
-în cazul metastazelor maxilare
scintigrafia este deja pozitivă pe cînd
radiografia simplă este încă negativă.

18. Tomografia computerizată – evidenţiază
cu claritate structurile tisulare normale
şi patologice.
Rezonanța Magnetică Nucleară –
realizarea imaginilor în planuri multiple
- evaluarea raporturilor anatomice ale
tumorilor cu părţile moi, inclusiv cu
elementele vasculare din vecinătate fără
injectarea unei substanțe de contrast

19. Metode citologice şi histologice
Citologia exfoliativă – recoltare prin raclare, în leziunile superficiale, diagnosticul
precoce a tumorilor maligne.
Citologia salivară – din sedimentul obţinut prin centrifugarea salivei recoltate,
diagnosticul diferenţial între tumorile maligne şi alte afecţiuni ale glandelor salivare.
Puncţia citologică – diagnosticul în leziunile profunde, prin introducerea unui ac, uneori
dă erori.
Biopsia – cea mai informativă, indispensabilă pentru stabilirea diagnosticului tumorilor
maligne şi alegerea metoelor de tratament.
Metode antropometrice
Craniometria – identificarea anumitor repere anatomice bine stabilite numite puncte
antropometrice şi efectuarea unor măsurători care fac posibilă aprecierea direcţiilor şi
proporţiilor de creştere a craniului, în special cel visceral.

20. Metode fizice
Ecografia – utilă pentru examenul tumorilor cu localizare profundă,
inofensiv pentru organism.
Termografia – poate fi alb negru sau colorată, directă (termografie de
contact) sau la distanţă (teletermografie)
- utilă în diagnosticul diferenţial al
afecţiunilor inflamatorii, displazice şi
tumorale.

21. Metode combinate
Coloraţia intravitală – este utilizată ca test screening pentru identificarea
zonelor de leziuni neoplazice. În stomatologie se folosesc testele cu albastru
de toluidină şi sol. Lugol.
Stomatoscopia- cu ajutorul stomatoscopului, care mareşte imaginea de 20-30
ori. Poate avea şi o cameră foto anexată.

22. Diafanoscopia (transiluminareaa) - examinarea într-o
cameră obscură , după introducerea unei surse puternice
de lumină în cavitatea bucală. Dacă sinusul maxilar este
ocupat de o secreţie purulentă sau o tumoră, partea
afectată este mai opacă.
Puncţia exploratoare – cu un ac de calibru mare , care se
introduce în centrul tumorii presupuse chistice şi prin care
se aspiră conţinutul, care este examinat organoleptic,
microbiologic şi citologic.

23. În cazul în care se consideră necesar se recomandă consultarea unui coleg
de altă specialitate. Dacă medicul consideră investigaţiile ca insuficiente
sau neconcludente, este necesar ca acestea să fie repetate.

24. Mulţumesc pentru atenţie!