Litiaza biliară este o afecţiune provocată de dezvoltarea unor calculi biliari în veziculă sau în căile biliare extra- sau intrahepatice, și a căror prezența poate să nu se manifeste clinic sau poate să se insoțească de o simptomatologie zgomotoasă. Aceasta este o afecțiune larg răspândită în întreaga lume cu o incidență crescută la toate vârstele, începând de la populația tânără, până la vârstele cele mai avansate, solicitând o îngrijire adaptată atât particularităților anatomopatologice cât și personalității pacienților.

1. 0
LITIAZA BILIARĂ

2. 1
CUPRINS: pag.1
ARGUMENT - Motivația alegerii temei pag.2
CAPITOLUL I - ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV pag.4
CAPITOLUL II - NOŢIUNI GENERALE DESPRE LITIAZA BILIARĂ pag.21
II.1. Definiție și clasificare pag.21
II.2. Factori de risc pag.21
II.3. Semne, simptome, diagnostic pag.22
II.4. Tratament pag.25
II.4.1 – Tratament etiologic pag.25
II.4.2 – Tratament simptomatic pag.26
CAPITOLUL III – ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENŢILOR CU LITIAZĂ BILIARĂ
pag.28
III.1 Îngrijiri autonome aplicate pacienţilor cu Litiază biliară pag.28
III.2 Îngrijiri delegate aplicate pacienţilor cu Litiază biliară pag.30
III.2.1 Analize de laborator specifice pag.30
III.2.2 Pregătirea pacientului pentru investigațiile recomandate de medic pag.31
III.2.3 Administrarea medicației prescrise pag.43
III.3 Educația sanitară a pacientului cu litiază biliară pag.44
CAPITOLUL IV – PROCESUL DE ÎNGRIJIRE APLICAT PACIENTULUI
CU LITIAZĂ BILIARĂ
pag.47
IV.1 Prezentare Caz pag.47
IV.1.1 Culegerea de date pe cele 14 nevoi fundamentale pag.47
IV.1.2 Analiza și interpretarea datelor pag.51
IV.1.3 Planul de îngrijire pag.57
CONCLUZII pag.86
ANEXE pag.89
BIBLIOGRAFIE pag.95

3. 2
ARGUMENT
Motto:
„ Sănătatea reprezintă comoara cea mai
de preţ şi cea mai uşor de pierdut.
Totuşi, cel mai prost păzită.”
R. Augier
Litiaza biliară este o afecţiune provocată de dezvoltarea unor calculi biliari în veziculă
sau în căile biliare extra- sau intrahepatice, și a căror prezența poate să nu se manifeste clinic sau
poate să se insoțească de o simptomatologie zgomotoasă. Aceasta este o afecțiune larg răspândită
în întreaga lume cu o incidență crescută la toate vârstele, începând de la populația tânără, până la
vârstele cele mai avansate, solicitând o îngrijire adaptată atât particularităților anatomo-
patologice cât și personalității pacienților.
Afecţiunea este relativ frecventă, în populaţia adultă 5-10% din oameni sunt purtători de
calculi. Incidenţa este în continuă creştere paralel cu cea a nivelului de trai şi a duratei de viaţă.
Frecvenţa litiazei biliare este cea mai mare la vârstnici, dar poate fi găsită la orice vârstă,
chiar la copii.
Creşterea incidenţei litiazei biliare odată cu vârsta a fost explicată prin accentuarea stazei
veziculare la bătrâni (viaţa sedentară, aport alimentar mai redus, mortilitate diafragmatică
diminuată, prin micşorarea biligenezei şi prin deficitul secreţiei de hormoni sexuali.
Femeile prezintă fenomene clinice de litiază biliară de aproximativ trei ori mai frecvent
decât bărbaţii. Explicaţia diferenţei dintre sexe se află în compoziţia bilei: concentraţia,
substanţele solide sunt mai mari la femei, iar raportul dintre acizii colici şi dezoxicolici este de
aproape două ori mai mare la bărbaţi decât la femei, în al doilea rând la femei hormonii estrogeni
determină variaţiile veziculei biliare care diminua premenstrual, în al treilea rând poate interveni
sarcina care creşte colesterolul şi favorizează staza în colecist şi în căile biliare, prin presiunea
intra abdominală crescută şi prin hormonii de sarcină, care determină o hipotonie.

4. 3
Rolul factorilor a fost sugerat de marea frecvenţă a litiazei biliare în anumite ţări (Europa,
Orientul Mijlociu, S.U.A) şi prin absenţa în alte zone geografice (Indonezia, Africa Centrală) sau
raritatea ei (India).
Femeile în unele triburi de indieni americani fac litiază biliară în proporţie de peste 50%
în emisfera nordică domină calculii formaţi din colesterol şi carbonat de calciu, iar în zonele
tropicale cel de bilirubinat de calciu. În Japonia după cel de-al doilea Război Mondial sau
modificat obiceiurile alimentare şi odată cu aceasta a crescut litiaza colestorolică. Înainte de
război predominau calculii de bilirubinaţi. Femeile fac mai frecvent calculi de colesterol.
Factorii de risc intervin în apariţia litiazei biliare şi sunt reprezentaţi de diabet zaharat,
obezitate, gută, litiază renală, astm bronşic, unele forme de reumatism. Litiaza biliară poate apare
înainte, concomitent sau în urma acestor afecţiuni.
Factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de sedentarism, abuzuri de grăsimi şi proteine,
surmenaj, traume psihice, nerespectarea orelor de masă, constipaţie, îmbrăcăminte iraţională,
factorii de stază biliară, malformaţiile congenitale ale căilor intestinale, mai ales infecţii ale
căilor biliare.
Motivaţia alegerii temei
Am ales ca temă „Îngrijirea pacientului cu litiază biliară”, datorită faptului că prin
activitatea practică pe care am desfăşurat-o în timpul stagiului clinic în cei trei ani, am acordat
îngrijiri de nursing mai multor pacienţi care sufereau de această boală şi am fost impresionată de
disconfortul intens resimţit de pacient şi de complicaţiile pe care această boală le generează.
Prin efectuarea studiului de caz, am evidenţiat necesitatea satisfacerii celor paisprezece
nevoi pentru pacient, am identificat nevoile nesatisfăcute (prin identificarea problemelor,
manifestărilor de dependenţă şi a surselor de dificultate). Am încercat să evidenţiez importanţa
respectării măsurilor profilactice şi a unui regim de viaţă echilibrat şi sănătos, iar nerespectarea
lor poate duce la apariţia bolii.

5. 4
CAPITOLUL I
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV
Aparatul digestiv cuprinde totalitatea organelor care îndeplinesc importanta funcţie de
digestie şi absorbţie a alimentelor (modificarea fizico-chimică a alimentelor, absorbţia
nutrimentelor şi excreţia reziduurilor neabsorbite). Este compus din tubul digestiv şi glandele
sale anexe.
Aparatul digestiv se împarte în două segmente:
a) Cefalic – cuprinde cavitatea bucală cu glandele anexe şi faringele. În această porţiune
alimentele sunt prinse de buze, dinţi şi limbă, sunt triturate, lubrefiate de saliva şi
transportate în segmentele inferioare prin deglutiţie. Organele olfactive şi gustative
controlează compozişia chimică a alimentelor.
Figura 1 Sistemul digestiv
Sursa: http://sistemuldigestiv.weebly.com

6. 5
b) Truncal – cuprinde porţiunea de la originea esofagului până la anus: esofag, stomac,
intestin subţire (duoden, jejun, ileon), intestin gros (cec, apendice, colon ascendent,
transvers, descendent şi sigmoidian şi rect).
Tubul digestiv
Măsoară aproximativ 9 m lungime, de la cavitatea bucală până la anus, constituind
traiectul alimentelor ingerate pe parcursul căruia acestea suferă transformari necesare preparării
hranei pentru celulele corpului, prin intermediul mijloacelor digestive fizice şi chimice.
Cavitatea bucală este primul segment al tubului digestiv, reprezentând locul unde
digestia este demarată. Cavitatea bucală cuprinde limba şi dinţii. Prin intermediul limbii se
distinge gustul, textura, dar şi temperatura alimentelor. Dentiţia este implicată cu precadere
în masticaţie, care împreuna cu digestia chimică realizată prin acţiunea salivei formează la acest
nivel bolul alimentar.
Faringele reprezintă canalul de legatură dintre cavitatea bucală şi esofag.
Esofagul este un conduct ce masoară aproximativ 25 cm şi străbate gâtul, de la cartilajul
cricoid ce îl delimitează de faringe, toracele şi o porţiune mică din abdomen până la orificiul
cardia, unde se conectează la stomac. Peristaltismul esofagian şi secreţiile de mucus sunt
responsabile cu transportul şi respectiv alunecarea bolului alimentar către stomac.
Stomacul este un organ cavitar, plasat în loja gastrică în abdomen şi reprezintă
segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. Este responsabil cu transformarea bolului alimentar
prin acţiuni mecanice şi chimice în chim gastric, pe care îl stochează până când acesta devine
pregătit să fie evacuat în intestinul subţire.
Intestinul subţire este segmentul cel mai lung al tractului digestiv, măsurând un diametru
de 2,5 cm şi o lungime de până la 6 m, de la orificiul pilor până la valvula ileo-cecală. La nivelul
intestinului subţire, chimul gastric este transformat în chil intestinal prin intermediul unui
complex de procese, fiind absorbiţi aproximativ 90% din nutrienţii pe care organismul îi
primeşte ulterior în urma digestiei.
Intestinul subţire este împărţit în duoden, porţiunea fixă în care se secretă sucul hepatic şi
pancreatic, jejunul, porţiunea mijlocie, mobilă, spiralată, care face legătura cu ileonul, porţiunea
finală a intestinului subţire ce se întinde până la valvula ileo-cecală, de unde tubul digestiv se
continuă cu intestinul gros.

7. 6
Figura 2 Stomacul şi duodenul
Sursa: https://anatomie.romedic.ro/stomacul
Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv, având un calibru superior
intestinului subţire şi o lungime de până la 1,6 m, cuprins între valvula ileo-cecală şi anus. La
acest nivel sunt preluaţi nutrienţii rămaşi neabsorbiţi din chilul intestinal, transformat şi eliminat
ulterior sub formă de materii fecale. Intestinul gros prezintă cecul cu apendicele
piloric, colonul, dispus sub forma unui cadru în jurul intestinului subţire, cuprinzând
porţiunea ascendentă, transversă, descendentă şi sigmoidă terminându-se cu rectul, în care
materiile fecale sunt stocate înainte de a fi eliminate prin actul defecaţiei. Canalul anal, situat
inferior rectului se deschide prin orificiul anal sau anus, nivel la care se termină tubul digestiv.
Glandele anexe ale tubului digestiv sunt: glandele salivare, ficatul şi pancreasul. Glandele
anexe ale sistemului digestiv contribuie la digestie prin intermediul secreţiilor.
Glandele salivare sunt responsabile cu secreţia salivei, o mixtură de apă, enzime şi
mucină, în cavitatea bucală pentru a înmuia alimentele ce urmează a fi ingerate. De asemenea,
enzimele din salivă interacţionează cu alimentele din cavitatea bucală declansând procesul de
digestie chimică.
Ficatul - Este cea mai mare glandă din corpul uman.
Este o anexa a tubului digestiv şi îndeplineşte urmatoarele funcţii: metabolică, biliară,
antitoxică şi sinteza fermenţilor.

8. 7
Este situat în cavitatea abdominală – etajul supramezocolic în partea superioară dreaptă,
imediat sub diafragm, iar lobul sau stâng se întinde până în epigastru. Locul ocupat de ficat se
numeşte loja hepatică.
Are forma unui hemiovoid, aşezat transversal în abdomen, cu lungimea de aproximativ
28 cm, diametrul antero-posterior de 18 cm, înaltimea de 8 cm şi greutatea de aproximativ 1400
g, are culoare rosie-cărămizie, datorită cantităţii mari de sange pe care o conţine.
Ficatul prezinta trei feţe:
a) Faţa superioară (diafragmatică) este convexă în sus şi vine în raport cu diafragmul şi cu
peretele anterior al abdomenului, de aceea i se mai spune anetero-superioară. Pe ea se
observă lobul drept şi lobul stîng, delimitati de ligamentul falciform. Lobul drept prezintă
impresiunea arcului costal, iar cel stang întipăritura cardiaca.
b) Faţa inferioară (viscerală) este concavă şi vine în raport cu : stomacul, duodenul, colonul,
mezocolonul transvers, rinichiul drept şi glanda suprarenală dreaptă. Pe aceasta fata se află
trei şanţuri:
 şantul antero-posterior (sagital) drept. Adăposteşte în porţiunea anterioară vezicula
biliară, iar în cea posterioară vena cavă inferioară.
 şanţul antero-posterior (sagital) stâng. Adăposteşte in porţiunea anterioară ligamentul
rotund, iar în cea posterioară ligamentul Arantius.
 sanţul transvers. Se întinde între cele două santuri sagitale.
Conţine hilul ficatului format din elementele pediculului hepatic : artera hepatică, vena
portă, ductul hepatic, limfaticele şi nervii. Aceste şanţuri delimitează patru lobi : drept, stâng,
caudat şi al lui Spiegel.
c) Fata posterioară o continuă pe cea superioară şi vine în raport cu peretele posterior al
cavitaţii abdominale la nivelul vertebrelor T7-T11.
Mijloace de fixare: Sunt reprezentate de ligamente, vena cavă inferioară şi pediculul
hepatic.
Ficatul este invelit de peritoneul visceral (tunica seroasă), care se continuă cu peritoneul
parietal, din care se formează ligamentele: coronar, triunghiular stâng, triunghiular drept şi
falciform, acesta din urma continând în marginea sa liberă ligamentul rotund. Sub această tunică
se află o membrană fibroasă (capsula Glisson) şi apoi parenchimul hepatic.

9. 8
Figura 3 Anatomia ficatului
Sursa: http://www.scritub.com/medicina
Capsula Glisson pătrunde în ficat prin hil, urmărind traiectul vaselor sanguine şi
formează pereţi lamelari conjunctivi care, împreuna cu reţeaua vasculară împart parenchimul
hepatic în lobuli.
Lobulul hepatic reprezintă unitatea anatomică şi funcţională a ficatului. Are forma unei
piramide aşezate cu baza spre suprafaţa ficatului şi vârful spre interior. În secţiunea transversală
are aspectul unui poligon cu 5-6 laturi. În structura lui distingem: capilare sanguine, celule
hepatice, canalicule biliare şi filete nervoase vegetative. În centru are o venă centroloculară, iar
la periferie prin alăturarea a minim trei lobuli hepatici se formează spaţiile portale (Kiernan).
Aceste spaţii conţin: tesut conjunctiv, o ramură a venei porte, o ramură a arterei hepatice, unul
sau două canale biliare, limfatice şi filete nervoase. Sângele circulă de la spaţiul port spre vena
centrlobulară, iar bila din centrul lobului spre spaţiul port.
Celulele hepatice sunt aşezate în cordoane Remark, dispuse radiar în ochiurile reţelei
capilare intralobulare. Între celulele hepatice şi peretele capilarelor se află spatiul de trecere
Disse. Între celulele endoteliului vascular se situează celulele Kupffer, fagocite ce participă la
degradarea hemoglobinei. Ȋntre cordoane se formează, prin simpla lor alăturare, spaţii înguste
numite canalicule biliare, care nu au pereţi proprii.Spre periferia lobului, canaliculele biliare îşi
constituie un perete propriu, numit colangiola.

10. 9
Colangiolele din lobulii învecinaţi se unesc între ele şi formează la nivelul spaţiilor
Kiernan, canalele biliare perilobulare. Canalele biliare periboluare se unesc între ele şi dau
nastere la două canale hepatice – drept şi stang – corespunzătoare celor doi lobi ai ficatului, care
părăsind ficatul, la nivelul hilului, se unesc şi formează canalul hepatic comun. După un traiect
de 3-4 cm, canalul hepatic comun se uneste cu canalul cistic şi alcatuiesc împreuna canalul
coledoc, care se deschide în duoden, împreuna cu canalul Wirsung, la nivelul carunculei mari.
Canaliculele biliare şi canalele biliare perilobulare formează caile biliare intrahepatice,
iar canalul hepatic comun şi canalul coledoc alcătuiesc caile biliare extrahepatice.
Acinul hepatic reprezintă subunitatea morfofuncţională a lobului hepatic. Este constituit
din totalitatea celulelor irigate de acelasi vas şi care îsi varsă bila în acelaşi canalicul biliar.
Figura 4 Vascularizaţia ficatului
Sursa: http://www.corpul-uman.com
Vascularizaţia ficatului este realizată de:
a) Artera hepatică ia nastere din trunchiul celiac. La început continuă direcţia acestuia şi
când întalneşte vena portă se divide în două ramuri terminale: hepatică proprie şi artera
gastroduodenală.
- Artera hepatică proprie se divide la nivelul hilului hepatic în ramura dreaptă şi
stȃngă. Dă o serie de colaterale: artera pilorică, artera cistică, ramuri terminale.
- Artera gastroduodenală se bifurcă în artera gastroepiploică dreaptă şi arterele
pancreaticoduodenale anterioară şi posterioară.

11. 10
b) vena portă este trunchiul venos colector al sangelui din tractul digestiv subdiafragmatic,
pe care-l aduce la ficat. Ia naştere din vena mezenterică inferioară care drenează colonul
stâng. Acesta se varsă în vena splenică, care se uneşte în continuare cu vena mezenterică
superioară (care drenează intestinul subţire, pancreasul şi colonul drept) şi care este
continuată cu direcţia spre ficat de vena portă.
Inervaţia ficatului se face prin filetele nervoase simpatice pe care ficatul le primeşte de
la plexul celiac şi filete nervoase parasimpatice de la nervul vag prin micul epiplon.
Căile biliare extrahepatice
Sunt constituite din:
a) Calea biliară principală reprezentată de canalul hepatocoledoc. Canalul hepatic
comun se formează prin unirea celor două canale hepatice, drept şi stang. El coboară în marginea
liberă a micului epiplon şi fuzionează, la nivelul marginii superioare sau înapoia primei porţiuni
a duodenului, cu canalul cistic venit de la vezica biliară, formând canalul coledoc. Aceasta
descrie o curbură cu concavitatea spre dreapta şi anterior şi se termină la nivelul treimii mijlocii a
celei de a doua porţiuni a duodenului. Măsoara în medie 5 cm, iar calibrul este de 5 mm.
Figura 5 Căile biliare extrahepatice
Sursa: https://anatomie.romedic.ro
Canalul coledoc prezinta 4 segmente: supraduodenal, retroduodenal, retropancreatic şi
intraparietal (în peretele duodenului). Se termină printr-un orificiu comun cu canalul pancreatic,
unindu-se cu acesta în ampula hepatopancreatică a lui Vater.

12. 11
În această zonă există o importantă formaţiune musculară (sfincterul lui Oddi), a carei
funcţionare corectă asigură tranzitul normal al bilei spre duoden.
b) Calea biliară accesorie reprezentată de vezicula biliară şi canalul cistic.
Vezicula biliară (colecistul)
Este un diverticul biliar care constituie un organ de depozit şi concentrare a bilei. Secreţia
biliară a ficatului este continuă însă evacuarea ei în intestin este ritmată de perioade digestive, în
perioada interdigestivă bila este depozitată în vezicula biliară unde se concentrează de aproape
două zeci de ori prin absorţia apei şi a sărurilor anorganice, volumul de bilă secretat pe o
perioadă de timp adaptându-se capacităţii reduse a veziculei biliare.
Vezicula biliară este situată în fosa veziculei biliare de pe faţa viscerală a ficatului în
segmentul anterior al şanţului sagital drept.
Este un organ cavitar avoid, în formă de pară sau piriformă cu o lungime medie de 8-10
cm şi o grosime de 3-4 cm şi are trei porţiuni:
 fundul veziculei biliare este porţiunea mai dilatată şi este orientată spre marginea
inferioară a ficatului care prezintă la acest nivel o incizură. Se proiectează pe peretele
anterior al abdomenului la locul unde întâlneşte cartilajul coastei a XI-a, când volumul ei
creşte în cazuri patologice;
Figura 6 Vezicula biliară
Sursa: https://anatomie.romedic.ro
 corpul veziculei biliare continuă fundul veziculei biliare în direcţie ascendentă şi spre hil.

13. 12
Faţa care priveşte spre ficat aderă de aceasta printr-un mezou numit mezocit. Faţa opusă
sau liberă a veziculei biliare vine în raport cu colonul transversal şi cu partea superioară şi
descendentă a duodenului;
 colul veziculei biliare este o dilataţie conică ce se continuă cu canalul cistic. În unghiul
dintre corp şi col cu deschidere spre stânga, se găseşte deseori, un ganglion Mascagni limfatic.
Structura veziculei biliare
Peretele este format din 4 straturi. La exterior se găseşte tunica seroasă, iar pe faţă lipită
de peritoneu, ţesut conjunctiv. Sub peritoneu se află stratul subseros care este un spaţiu de clivaj
cu vase şi nervi, pe care îl folosesc chirurgii în colecistectomii. Urmează tunica musculară care
este o tunică fibromusculară, deoarece fibrele musculare netede dispuse mai mult transversal faţă
de axul veziculei se intersectează cu fibre conjunctive şi elastice. Spre interior fibrele musculare
au o dispoziţie plexiformă. Vezicula biliară nu posedă submucoasă, deoarece tunica mucoasă cu
stratul ei profund este aşezată direct pe tunica musculară. Mucoasa formează o serie de cute
numite plicile tunicii mucoase ale veziculei biliare.
Anomaliile veziculei biliare
Malformaţiile biliare congenitale pot fi severe, incompatibile cu viaţa. Cele minore rămân
asimptomatice, dar destul de frecvent evoluează cu simptome dispeptice biliare. Anomaliile
câştigate sunt consecinţe ale altor afecţiuni biliare (inflamaţii, litiază, etc.).
1) Anomaliile de formă sunt diagnosticate colecistografic: veziculă bilobată, veziculă în
ceas de nisip, „în bonetă frigiană”, veziculă septată, etc. Staza şi inflamaţia datorită
dificultăţilor de evacuare pot favoriza apariţia calculilor. Diverticulii veziculei biliare -
simptomatici când se complică cu inflamaţie sau litiază.
2) Anomaliile de poziţie. Acestea pun probleme deosebite în cazul intervenţiei
chirurgicale pentru litiază complicată, frecvent întâlnită.
Vezicula biliară poate fi situată intrahepatic, transvers, sub lobul hepatic stâng, în
ligamentul falciform, suprahepatic, subcutanat etc.

14. 13
Anomaliile infundibulocistice sunt mai des congenitale (cuduri ale cisticului, lumen îngust
etc.), mai rar secundare unor aderente inflamatorii sau stenozei şi fibrozei cisticului. Evoluează
cu simptome datorate diskineziei.
3) Anomaliile de număr. Colecistul dublu poate avea un singur canal cistic sau două
canale separate. Simtomatologia se datorează complicaţiilor (inflamaţie, litiază) şi
diskineziei asociate.
Colecistul triplu este o raritate. Agenezia veziculei biliare nu produce perturbări digestive
şi poate fi însoţită de dilataţia compensatorie a căilor biliare.
Vascularizaţia şi inervaţia căilor biliare
Vascularizaţia căilor biliare - Vezicula biliară are ca sursă arterială principală, artera
cistică care are originea în ramura dreaptă a arterei hepatice proprii. Ajunge la colul veziculei
biliare şi se ramifică:
- ramura anterioară care irigă peretele vezicii pe faţa peritoneală;
- ramura posterioară care irigă peretele corespunzător fosei veziculei biliare.
Aceste două ramuri se anastomozează la nivelul fundului veziculei biliare. Venele de pe
faţa aderentă se varsă în ramurile intrahepatice ale venei porte, iar venele din peretele învelit în
peritoneu formează o singură venă cistică, care se varsă în vena portă sau mai frecvent în ramura
sa lombară dreaptă. Venele căii biliare principale formează un plex venos pericoledocian care
drenează în vena portă şi în afluenţii săi.
Limfaticele drenează limfa astfel:
- cele din partea aderentă drenează parţial limfa spre limfaticele din regiunea învecinată
ficatului;
- cele din restul peretelui merg spre un ganglion al colului veziculei biliare şi în ganglionii
hepatici de la nivelul pediculului hepatic.

15. 14
Inervaţia căilor biliare
Funcţia complexă a căilor biliare este reglată pe cale nervoasă şi umorală. Inervaţia este
asigurată de fibre vegetative (simpatice şi parasimpatice) care vin din plexul hepatic anterior şi
posterior. Din plexul anterior pleacă fibre pentru canalul cistic şi vezicula biliară, iar din cel
posterior ramuri pentru coledoc şi canalul hepatic comun. Căile biliare conţin şi o serie de fibre
aferente cu teacă de mielină care conduc stimulii dureroşi de la acest nivel.
Canalul hepatic se uneşte cu canalul cistic formând canalul coledoc, care împreună cu
vena portă şi artera hepatică formează pediculul hepatic.
Canalul coledoc are o porţiune supraduodenală care lipseşte când cisticul şi hepaticul se
unesc spre a forma coledocul, urmează o porţiune retroduodenală situată înapoia părţii superioare
a duodenului, apoi o porţiune retropancreatică dinapoia capului pancreasului şi care se varsă în
ampula Vater sau ampula hepato-pancreatică împreună cu canalul pancreatic Wirsung.
Ampula se deschide în duoden la nivelul papilei duodenale mari. În partea terminală a
celor două canale, respectiv a ampulei Vater se află sfincterul Oddi.
Pancreasul - este o glandă mixtă, retroperineală, situată înapoia stomacului. Funcţia
exocrină a pancreasului este implicată în digestie, fiind responsabilă cu elaborarea şi
secreţia sucului pancreatic, un lichid care conţine echipament enzimatic capabil să degradeze
toate tipurile de substanţe alimentare.
Funcţiile sistemului digestiv
Principala funcţie a sistemului digestiv este de a prepara hrana necesară celulelor
organismului. Acest proces este realizat prin digestie şi absorbţie.
Digestia se desfasoară în mai multe etape, alimentele urmând a fi procesate în funcţie de
etajul tractului digestiv în care se află. Astfel, prin demararea funcţiilor secretorii şi motorii a
organelor implicate are loc digestia.
Digestia începe în cavitatea bucală, odată cu masticaţia alimentelor ce urmează a fi
ingerate. Saliva este secretată în cantităţi mari, între 1-1,5 l/zi de 3 mari glande salivare,
submandibulare, sublinguale şi parotidă în cavitatea bucală, fiind amestecată de limbă cu
alimentele masticate prin intermediul dentiţiei, proces finalizat cu formarea bolului alimentar.

16. 15
Saliva conţine printre altele, enzime digestive, precum amilaza salivară (ptialină), ce
intervine în degradarea chimică a polizaharidelor, transfomând amidonul în maltoză si lipază
linguală, care hidrolizează lanţurile lungi de trigliceride în gliceride parţiale şi acizi graşi în stare
liberă. De asemenea, saliva conţine şi mucus, o glicoproteină utilizată ca adjuvant în înmuiatul
alimentelor şi formarea bolului alimentar.
După formarea bolusului se poate produce deglutiţia (înghiţirea) ce constă în transportul
masei alimentare în esofag prin faringe. Mecanismul este coordonat de centrii deglutiţiei
din medulla oblongata şi puntea lui Varolio. Reflexul este iniţiat de receptorii tactili de la nivelul
faringelui, pe masură ce bolul alimentar este impins prin intermediul limbii catre partea
posterioară a cavităţii bucale. Se desfasoară astfel în 0,3 s timpul bucal al deglutiţiei, parţial
voluntar.
Figura 7 Glandele salivare
Sursa: https://www.google.com/search?q=glandele+salivare
Faringele reprezintă locul unde se întretaie calea digestivă cu cea respiratorie. Astfel,
deoarece atât produsele alimentare cât şi aerul trec prin faringe, epiglota, o lama cartilaginoasă
se interpune în deschiderea laringeală în timpul deglutiţiei pentru a preveni asfixierea alimentară.
Orofaringele, posterior cavităţii bucale ce se continuă cu laringofaringele sunt porţiunile
din faringe prin care alimentele sunt transportate la acest nivel. Astfel are loc timpul faringian al
deglutiţiei care durează până la 2 s, trecerea aerului este temporar întreruptă, alimentele având
prioritate să inainteze către esofag.

17. 16
Bolul alimentar este propulsat în esofag, prin relaxarea sfincterului esofagian superior,
moment în care debutează timpul esofagian al degluţiei ce poate dura între 4-8 s. Pereţii
esofagului conţin o pătură bistratificată de ţesut muscular neted, cu fibre dispuse circular la
interior şi longitudinal către exterior. Fibrele musculare determină peristaltismul prin care
alimentele sunt deplasate de-a lungul esofagului. Mişcările peristaltice se propagă sub formă
de unde de contracţie precedate de relaxare periodică. Joncţiunea dintre esofag şi stomac este
prevazută cu sfincterul esofagian inferior ce închide orificiul cardia.
Odată cu declanşarea undelor peristaltice şi pe măsură ce bolul alimentar înaintează către
stomac, prin creşterea presiunii intraesofagiene sfincterul esofagian inferior se relaxează şi are
loc finalizarea deglutitiei concomitent cu evacuarea bolului alimentar în stomac.
Figura 8 Deglutiţia
Sursa: https://anatomie.romedic.ro/deglutitia
Alimentele sunt deplin digerate în intestinul subţire, iar stomacul asistă mai mult la
demontarea fizică a acestora începuta în cavitatea bucală. Pereţii stomacului sunt formaţi din
muşchi extensibili ce îi conferă acestuia capacitatea de a se adapta la conţinutul sau, contribuind
în acelaşi timp la digestie.
Bolul alimentar pătrunde în stomac prin orificiul cardia, nivel la care începe digestia
gastrică, substanţele alimentare fiind atacate de sucul gastric, care conţine apă, HCl, enzime şi
mucină. Enzimelor din stomac le sunt asigurate condiţii optime, acestea degradând substanţele la
un pH şi o temperatură specifică.

18. 17
Acidul gastric ajută în procesul de denaturare al proteinelor, conferind pH-ul optim
pentru reacţiile în care este implicată pepsina şi distruge microorganismele ingerate odată cu
alimentele.
Celulele parietale ale stomacului secretă factorul intrinsec, o glicoproteină ce permite
absorbţia vitaminei B12. Mucusul este secretat de glandele gastrice, cardiale şi pilorice li
împreuna cu mucina din sucul gastric lubrifiază şi protejează mucoasa gastrică de acţiunea
pepsinei şi a acidului clorhidric.
Mişcările tonice, de adaptare şi undele peristaltice executate în urma ingestiei de alimente
au ca rezultat amestecul alimentelor cu sucul gastric, transformarea bolului alimentar în chim
gastric şi evacuarea acestuia în intestinul subţire. Pe masură ce chimul se apropie de deschiderea
duodenală, prevazută cu sfincterul piloric, contracţiile musculare retropulsează masa alimentară,
exercitând presiuni suplimentare asupra acesteia descompunând-o în particule mai mici. Mai
mulţi factori afectează procesul de golire al stomacului, inclusiv gradul de acţiune al mişcărilor
peristaltice cât şi tipul de alimente.
După ce a fost procesată în stomac, masa alimentară trece in intestinul
subţire prin orificiul piloric. Cea mai mare parte a digestiei se desfăşoară la acest nivel, debutând
în momentul în care chimul gastric pîtrunde în duoden. La acest nivel sunt secretate 3 lichide
care intervin în digestie:
- Sucul hepatic sau bila neutralizează aciditatea şi emulsionează grăsimile pentru a
favoriza absorbţia acestora. Bila este produsă în ficat şi stocată în vezicula biliară de unde trece
în duoden prin ductele hepatice. Bila din vezicula biliară este mult mai concentrată.
- Sucul pancreatic este produs de acinii pancreatici şi conţine enzime precum amilaza
pancreatică, lipaza pancreatică şi tripsinogen.
- Sucul intestinal este secretat de glandele intestinale şi conţine enzime printre care se
numară enteropeptidaze, erepsina, tripsina, chimotripsina, maltaza, lactaza şi sucraza.
Deoarece sucurile digestive care acţionează la acest nivel sunt alcaline, nivelul pH-ului
este crescut în intestinul subţire. Se creează astfel un mediu propice activării enzimatice necesar
degradării moleculare. Microvilii enterocitelor existente la acest nivel măresc capacitatea şi
viteza de absorbţie concomitent cu creşterea suprafeţei de absorbţie a intestinului subţire.
Nutrienţii sunt absorbiţi prin peretele intestinal în sângele periferic, care ajunge pe cale portală la
ficat, unde are loc filtrarea, detoxifierea şi prelucrarea nutrienţilor.

19. 18
Figura 9 Digestia
Sursa: https://www.google.com/search?q=digestia+gastrica
Musculatura netedă a intestinului subţire execută miscări peristaltice, pendulare, de
contractare periodică a anselor intestinale ce determină scurtarea şi lungirea acestora şi
mişcări segmentare, prin apariţia unor inele de contracţie care segmentează porţiuni din intestin.
În urma ansamblului de mişcări se asigură un contact strâns a particulelor alimentare cu sucurile
digestive secretate la acest nivel precum şi propulsia celor rămase nedigerate către intestinul gros
pentru continuarea digestiei.
La nivelul intestinului gros, masa alimentară este reţinută suficient pentru a permite
fermentarea acesteia sub actiunea bacteriilor intestinale, care descompun unele substanţe
neprelucrate în intestinul subţire. În urma proceselor de fermentare şi putrefacţie asociate cu
mişcările peristaltice, de segmentare şi tonice executate de musculatura intestinului gros,
deseurile neasimilabile vor forma materiile fecale ce se stochează în ampula rectală pentru o
perioadă, urmând a fi eliminate prin actul defecţiei.
Absobţia
Reprezintă procesul de trecere a substanţelor necesare organismului prin pereţii organelor
tubului digestiv în mediul intern. La nivelul cavităţii bucale, a esofagului precum şi la nivelul
stomacului realizarea proceselor de absorbţie este neglijabilă.

20. 19
Astfel, cele mai multe particule alimentare, precum apa sau mineralele sunt absorbite la
nivelul intestinului subţire. Mucoasa intestinală cuprinde valvule conivente (plici circulare)
şi vilozităţi intestinale acoperite de o reţea de enterocite prevăzute cu microvili, ce măresc
capacitatea de absorbţie a intestinului subţire.
Procesul de absorbţie variază în funcţie de tipul de nutrienţi, astfel că apa şi sărurile
minerale, vitaminele hidrosolubile, glucoza, aminoacizii şi acizii grasi cu lanţ scurt sunt preluaţi
de sânge şi conduşi pe cale portală la ficat, iar vitaminele liposolubile şi chilomicronii trec iniţial
în limfă după care sunt preluaţi de sange. Procese de absorbţie a apei, electroliţi, vitamine şi
aminoacizi se manifestă şi la nivelul intestinului gros, înainte de formarea materiilor fecale.
Reglarea digestiei
Controlul digestiei pe cale hormonală - Majoritatea hormonilor care controlează
funcţiile implicate în sistemul digestiv sunt produşi şi secretaţi de celulele mucoasei gastrice şi a
intestinului subţire. Aceşti hormoni sunt eliberaţi în sîngele circulant de la nivelul tractului
digestiv, călătoresc iniţial către inima şi revin prin sistemul arterial, stimulând sau inhibând
motilitatea şi secreţia de sucuri digestive.
Principalii hormoni care controlează digestia sunt:
- Gastrina influenţeaza stomacul să producă aciditatea necesară dizolvării şi digestiei
alimentelor, prin stimularea activităţii glandelor gastrice de a secreta pepsinogen şi acid
clorhidric. De asemenea, gastrina intervine în dezvoltarea normală a celulelor din mucoasa
stomacului, intestinului subţire şi a colonului.
- Secretina influenţează secreţia pancreatică, bogată în bicarbonaţi ce ajută să
neutralizeze aciditatea conţinutului gastric când acesta pătrunde în duoden. De asemenea,
secretina stimulează ficatul să elaboreze bila.
- Colecistochinina influenţează pancreasul să producă echipamentul enzimatic conţinut
de sucul pancreatic. De asemenea este implicată în dezvoltarea normală a celulelor pancreatice şi
stimulează descărcarea colecistului.
- Peptidul gastric inhibitor este influenţat de prezenţa masei alimentare în duoden,
intervine în procesul de evacuare gastrică şi induce secreţia de insulină.
- Motilina influenţează motilitatea gastrointestinală şi stimulează producţia de pepsină.

21. 20
Controlul digestiei pe cale nervoasă - Controlul nervos al cavităţii bucale şi faringelui
este realizat de ramuri senzitive şi motorii din nervii cranieni. În rest, activitatea organelor este
controlată de nervii intrinseci şi extrinseci.
Nervii intrinseci sunt reprezentaţi de regulă prin plexurile nervoase vegetative Meissner
şi Auerbach dispuse sub forma unei reţele dense în pereţii esofagului, stomacului, intestinului
subţire şi ai colonului. Nervii intrinseci răspund prin reflexe locale atunci când asupra pereţilor în
conţinutul cărora se află se exercită presiuni datorită prezenţei masei alimentare. Astfel, nervii
intrinseci devin responsabili atât cu deplasarea alimentelor, cât şi cu semnalizarea glandelor
secretoare de sucuri digestive prin existenţa maselor alimentare la anumite nivele din tractul
digestiv.
Nervii extrinseci provin din sistemul nervos vegetativ parasimpatic, cu fibre din nervul
vag şi vegetativ simpatic cu fibre din plexul celiac, mezenteric superior şi inferior.
Neurotransmitatorii prin care nervii extrinseci funcţionează sunt acetilcolina şi adrenalina.
Acetilcolina favorizează comprimarea stratului muscular al pereţilor tractului digestiv,
intensificând deplasarea masei alimentare şi a sucurilor digestive, stimulând astfel secreţia
acestora. Contrar acetilcolinei, adrenalina imprimă un efect de relaxare a stratului muscular din
tractul gastrointestinal, scăzând viteza de circulaţie a sângelui la acest nivel, concomitent cu
diminuarea sau oprirea digestiei.
Reglarea apetitului
Pofta de mancare este reglată de centrii nervosi ai foamei localizaţi în hipotalamus. Unul
reprezintă centrul apetitului, iar celălalt este centrul de saţietate. Hormonii din sistemul digestiv
responsabil cu reglarea apetitului sunt:
- Grelina produsă de stomac şi intestinul subţire în absenţa alimentelor în sistemul
digestiv, stimulând astfel apetitul.
- Peptidele YY sunt secretate de ileon şi colon ca răspuns la prezenţa alimentelor în
tractul digestiv, inhibând astfel apetitul.

22. 21
CAPITOLUL II
NOȚIUNI DESPRE LITIAZA BILIARĂ
II.1 Definiția bolii
Litiaza biliară este o afecţiune provocată de dezvoltarea unor calculi biliari în veziculă
sau în căile biliare extra- sau intrahepatice, și a căror prezența poate să nu se manifeste clinic sau
poate să se insoțească de o simptomatologie zgomotoasă. Poate fi asimptomatică, latentă sau cu
manifestări zgomotoase.
Figura 10 Prezența calculilor în vezica biliară
Sursa: http://www.esanatate.com/boli/studiu-litiaza-biliara
II.2 Factori de risc
Frecvența este mare. În populația adultă, 10- 15% dintre oameni sunt purtători de calculi.
Dintre sexe, frecvența la femei este superioară: raportul este de 4/1- 5/1, la persoane de peste 45
ani. Hormonii feminini au efect favorizant. Apare frecvent post-pubertar la fete. Contraceptivele
cresc riscul. Menopauza cu tulburările sale hormonale crește riscul litiazei (la fel graviditatea).
Alți factori litogenici: diabetul zaharat, obezitatea, guta, litiaza renală, astmul bronșic,
sedentarismul, abuzul de grăsimi proteice, surmenaj, traume psihice, constipații, infecții
intestinale și mai ales biliare. Cauzele principale ale patologiei vezicii biliare sunt malformații
congenitale și litiaza biliară; cele două aspecte se îmbină deseori.

23. 22
S-a spus deja că inflamația, infecția și carcinomul sunt bolile majore ale veziculei și
căilor biliare. 90% dintre acești bolnavi au litiază. Cauzele principale ale patogeniei biliare sunt
malformații congenitale și litiaza biliară, de fapt toate se intrică frecvent cu litiază. Colica se
complică uneori cu inflamația (de obicei infecțioasă) ducând la colecistită acută și deseori cu
angiocolită. Litiaza biliară poate fi cauzată de mai mulți factori:
a) Factori fizico- chimici și metabolici (concentrația de pigmenți biliari se modifică);
b) Factori de stază.
Staza, factorii metabolici și infecțiile joacă un rol important.
Calculii biliari sunt de trei tipuri:
- de colesterol: mari, solitari, gălbui albicioși, sferici ;
- de bilirubinat de calciu: numeroși, mici, bruni-negricioși, neregulați ;
- micști cu nucleu central moale : de colesterol, grei, de culoare brună- verzuie, uneori
albicioși.
II.3 Semne, simptome și diagnostic
Calculii biliari mici sunt foarte periculoși. Trec adeseori neobservați sau neglijați, dar pot
obstrua canalele veziculei și pot provoca complicații uneori mortale: colecistită supurată sau
gangrenoasă și supurația organelor de vecinătate. Litiaza biliară în afară de durere provoacă
adesea infecție manifestată prin febră și frecvent icter. Icterul se deosebește de cel hepato-celular
deoarece nu prezintă hipoalbuminemie și disproteinemie apreciabilă electroforetic, și prin teste
de labilitate serică; nu eliberează enzime celulare (TGP, TGO, LDH); dispar urobilinogenul și
stercobilirogenul din fecale, dar prezintă fosfatază alcalină în concentrație mare.
Figura 11 Localizarea durerii în litiaza biliară
Sursa: http://www.medstar2000.ro

24. 23
Laboratorul arată leucocitoză cu neutrofilie și bilirubina moderat crescută. Imagistica, se
reliefează prin ecografie, tomografie computerizată, colestiografie, colangiografie. În 75% din
cazuri atacul clinic se rezolvă singur sau cu ajutorul unui sedativ sau antibiotic. În puține cazuri
apare perforația cu peritonită, care obligă intervenția chirurgicală.
Forma latentă a litiazei veziculare se manifestă prin senzație de plenitudine in
hipocondrul drept, jenă dureroasă la acest nivel, mai ales după efort, oboseală, după călătorii cu
diferite vehicule sau abateri de la regimul alimentar. Pot apărea și tulburări intestinale sub formă
de constipație spastică, de diaree postprandială sau de colopatie muco-membranoasă. Alteori,
există arsuri epigastrice, grețuri, gust amar, balonări. Se întămplă rar să se poată palpa o veziculă
plină de calculi. Mai des există o sensibilitate la palparea hipocondrului drept sau dureri
provocate în punctul colecistic.
Colica biliară este manifestarea clinică zgomotoasă a litiazei biliare, și se datorează unor
contracții spastice, reflexe ale veziculei sau ale căilor biliare. De obicei, durerea apare brusc, mai
ales noaptea, și este de intensitate violentă. Sediul durerii este în epigastru sau în hipocondrul
drept și iradiază în umărul drept, către baza hemitoracelui drept sau în regiunea omoplatului.
Bolnavul este agitat, caută o poziție care să îi calmeze durerea, are transpirații și extremitațile se
pot răci. Durerea se însoțește frecvent de vărsături, subicter și ascensiuni febrile, uneori cu
frisoane; urinele devin hipercrome. Uneori se constată dureri sub rebordul costal drept, deseori
palparea fiind dificilă, din cauza contractării peretelui abdominal. Adeseori apare iritație
peritoneală.
Examenul radiologic este foarte prețios. Se folosesc: radiografia simplă, colecistografia,
colangiografia, duodeno-colecistografia. Radiografia simplă poate să pună în evidență calculii
impregnați cu săruri de calciu.
Colecistografia arată calculii sub forma unor imagini lacunare, clare, rotunjite, pe umbra
de fond a bilei opacifiate; în alte cazuri, imaginea veziculară nu apare, datorită obstrucției
canalului cistic sau în cazul unei vezicule ticsite cu calculi mici. Colecistografia urmărește
decelarea calculilor în căile biliare.
Endoscopia căii biliare principale necesită o tehnică și o aparatură deosebite, însă
constituie mijlocul cel mai sigur de diagnostic în litiaza coledociană sau a canalului hepatic.
Ecografia este un mijloc util de investigație. Permite un diagnostic corect în 96% din cazuri.

25. 24
Diagnosticul pozitiv este mult înlesnit în situațiile în care există colici biliare. În celelalte
cazuri trebuie să se bazeze pe o anamneză amănunțită și pe examenul clinic și va trebui să țină
seama de examenele complementare, în special de tubajul duodenal și de examenul radiologic.
Colica biliară va fi diferențiată de colica nefetică dreaptă, colecistită acută necalculoasă și de
angiocolita acută, de ulcerul gastro- duodenal perforat, de criza gastrică tabetică, de colica
saturnină, de o apendicită acută, de o salpingită acută dreaptă, de o sarcină extrauterină ruptă, de
pancreatita acută hemoragică, de infarctul mezenteric și de infarctul miocardic.
Litiaza biliară latentă va pune problema ulcerului gastro- duodenal, a colecistitei cronice
necalculoase și a diskineziilor biliare, a colesteroloziei și a colecistozelor, a duodenitelor și a
gastritelor cronice.
Calculoza coledociană, prezentănd icter mecanic, va trebui să pună în discuție celelalte
cauze care pot determina icterul: cancerul de cap de pancreas, cancerul căilor biliare, odditele
stenozante, cancerul ampulei Vater. Calculii coledocieni, provin din vezica biliară la majoritatea
bolnavilor, dar ei se pot forma și în coledoc. Sunt rareori asimptomatici.
Figura 12 Calculi biliari
Sursa: https://www.medlife.ro/litiaza-biliara
De obicei se manifestă prin triada simptomatică: durere, icter și febră. Durerea este
asemănătoare celei din litiaza biliară. Icterul însă este mai pronunțat, caracterul este de tip
obstructiv, urinele sunt hipercrome, scaunele decolorate și hepatomegalia prezentă.
Spre deosebire de icterul neoplazic hepatic, icterul din calculoza coledociană prezintă
variații de intensitate. Mai apare un prurit supărător. Vezicula destinsă poate fi palpată deseori.

26. 25
II.4 Tratament
Tratamentul este acela al colicilor biliare și a litiazei în afara crizelor. Tratamentul colicii
biliare este medical, dar al litiazei chirurgical. Bolnavul va rămâne în repaus complet. Pe
regiunea hipocondrului drept se pun aplicații calde, iar în caz că există febră se va pune o pungă
cu gheață.
Regimul alimentar va fi hidric, minimum 24 de ore: ceai, limonadă, suc de fructe; apoi se
va trece la supe de zarzavat strecurate, cu griș, lapte îndoit cu ceai,iaurt, iar mai tărziu piureuri de
legume, cartofi, paste făinoase, compot; după 4 - 5 zile se va trece la dieta litiazicului cronic.
Medicamentele folosite sunt antispasticele pe bază de nitriți, Nitroglicerină, Petidină sau
asocierea Papaverină- Atropină, Scobutil, Lizadon, Foladon, Fobenal. Rezultate bune se obțin cu
perfuzii de Procaină în soluții glucozate și cu adaos de Atropină și Papaverină. Morfina nu este
recomandată, provocând spasm oddian și vărsături. Dacă totuși colica nu cedează, vor fi
preferate Mialginul sau Hidromorfon - Atropina. Blocajul vagospastic regional cu Procaină 1%
poate da rezultate bune. După calmare se recomandă evacuarea intestinului prin clisme ușoare.
Tratamentul litiazei biliare în afara colicilor este medical și chirurgical.
Repausul va fi indicat numai în cazul unei vezicule sensibile sau în caz de febră.
Compresele umede alcoolizate sunt recomandabile; în stări febrile, pungă cu gheață. Dieta va
urmări reducerea grăsimilor și va realiza valoarea calorică adăugând glucide. Va fi oprit
consumul de alimente și băuturi prea reci (înghețată, siropuri la gheață, bere la gheață etc.). În
schimb se recomandă ca mesele principale să fie încheiate cu o infuzie caldă (mușețel, sunătoare,
tei, rozmarin). Mesele vor fi reduse cantitativ și dese. Vor fi interzise slănina, salamul, cârnații,
șunca grasă, creierul, carnea grasă, peștele gras, icrele, sardelele, gălbenușul de ou, carnea de rață,
de gâscă, ciupercile, leguminoasele uscate, smântâna, frișca, brânzeturile fermentate, cremele,
sosurile cu rântaș, prăjelile, ceapa, condimentele iritante, cacao, ciocolată, cafeaua, alcoolul,
nucile, alunele.
Medicamentele folosite sunt antispastice mai ușoare: Lizadon, Foladon, Scobutil;
eventual cu adaosuri de tranchilizante: Hidroxizin, Meprobamat. Colagogele și colereticele se
prescriu în perioadele de liniște: 1-2 lingurițe de ulei de măsline dimineața pe nemâncate, cu
puțină lămâie, prafuri Bourget, Anghirol, Colebil, Fiobilin, ceaiuri medicinale (hepatic,
sunătoare). Laxativele neiritante pot fi utilizate, dacă persistă constipația. Antibioticele nu se
prescriu decât dacă apar semne de infecție.

27. 26
Tubajul duodenal terapeutic se va face numai în perioadele de liniște, când există semne
de atonie sau hipotonie colecistică sau în caz de icter cu obstrucție incompletă.
Dacă există fenomene infecțioase supraadăugate, sau disbacterioze intestinale, se pot
instila pe tub și antibiotice. Nu se va face tubaj în caz de veziculă hipertonă, în procesele
aderențiale de pericolecistită sau în litiaza cisticului.
Tratamentul hidromineral este recomandabil abia la cel puțin o lună după ultima colică,
în stațiuni precum Olănești, Slănic Moldova. Agenții fizici pot fi folosiți sub formă de aplicații
locale de nămol, diatermie și unde ultrascurte în doze moderate.
Tratamentul chirurgical este indicat în următoarele situații: calculul coledocian
persistent; complicare cu infecție( colecistită acută, piocolecist, cangrenă); veziculă plină cu
calculi; confirmarea diagnosticului la un bărbat, chiar dacă a existat o singură colică în
antecedente; dacă debutul și colicile au survenit la o femeie după menopauză; când funcția
veziculară este nulă sau redusă; dacă funcția veziculară este bună, este preferabil să ne abținem
de la operație; bolnavii care au depășit 60 de ani este mai bine să fie supuși intervenției
chirurgicale.
Există astăzi o unanimitate în ceea ce privește indicația tratamentul chirurgical, în toate
cazurile de litiază, atât datorită riscului mare al complicațiilor cât și datorită posibilității
transformării complete în cancer, a litiazei biliare. Unii autori recomandă intervenția chirurgicală
tuturor bolnavilor cu litiază biliară.
Colecistectomia este rezervată următoarelor situații: pacienți simptomatici (colici în
pofida unei alimentații sărace în grăsimi); persoane cu complicații anterioare litiazei; pacienți
asimptomatici cu risc crescut de complicații (pacienți cu calculi > 2 cm, colică biliară calcifiată).
Agenții orali de dizolvare (acid chemodezoxicolic) dizolvă parțial calculii, dar nu acționează pe
calculii mari.
Litotripsia cu undă de șoc extracorporeală, urmată de litolitice este eficace uneori.
Cea mai utilizată tehnică operatorie și în același timp cea mai bună pentru chirurgia
vezicii biliare este colecistectomia laparoscopică, care foloseşte o cameră pentru a vizualiza
cavitatea abdominală, față de chirurgia clasică deschisă care se realizează prin incizie mare, cu
evidente, efecte necosmetice, și care necesită o mult mai mare perioadă de recuperare
postoperatorie.

28. 27
Avantajele abordului laparoscopic în tratamentul litiazei biliare:
 înlocuiește incizia mare a țesuturilor de la nivelul abdomenului cu patru mici incizii
(două de 1,5 cm și două de 0,5 cm). Rezultatul estetic este mult mai bun.
 refacerea după operație este mult mai rapidă și reîntoarcerea la o viața normală se face
într-un timp mult mai scurt;
 dureri postoperatorii semnificativ mai scazute;
 rata de complicații postoperatorii este foarte mică;
 durata operației este mai mică decât în cazul procedeului clasic.
Chirurgul începe operația prin realizarea a patru miniincizii la nivelul abdomenului, se
realizează pneumoperitoneul (se introduce CO2 în caviatea abdominală pentru o vizualizare bună
și pentru a avea cameră de lucru), se introduc instrumentele de lucru și un laparoscop (un
instrument care are o cameră video și o sursă de lumină). Vezica biliară este separată de țesutul
sănatos, după care canalul cistic (ductul prin care bila iese din colecist pentru a intra în tractul
digestiv) este clipat (se folosesc clipuri din titan), aceleași lucru se face și cu artera cistică (prin
care este vascularizată vezica biliară), vezica biliară este plasată intr-o pungă sterilă și este
scoasă prin una din miniinciziile abdominale.
Figura 13 Colecistectomia laparoscopică
Sursa: https://gabimatei.ro/operatie-colecist
În continuare, chirurgul inspectează zona în care a fost vezica biliară pentru a se asigura
ca nu există complicații, se întrerupe gazul care a creat pneumoperitoneul, se scot instrumentele,
iar miniinciziile sunt suturate, de obicei cu fire resorbabile.
După ce miniinciziile sunt suturate, medicul anestezist trezește încet pacientul, tubul
endotraheal este scos, iar pacientul este transportat in secția de reanimare.
În timpul fazei de recuperare, pacientul este atent supravegheat pentru eventuala apariție
a unei dureri postoperatorii, modificare a semnelor vitale. Dacă evoluția postoperatorie este
favorabilă, pacientul este transferat în salonul de chirurgie.

29. 28
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU LITIAZĂ BILIARĂ
III.1 Îngrijiri autonome aplicate pacientului cu litiază biliară
În funcție de principalele simptome ale pacientului cu litiază biliară avem urmatoarele
îngrijiri autonome:
a) Îngrijirea pacientului cu vărsături
Vărsăturile reprezintă unul dintre principalele simptome care domină tabloul clinic ale
litiazei biliare, reprezentînd astfel o urgență datorită efectului lor asupra organismului:
deshidratare și demineralizare cu perturbarea echilibrului hidroelectrolitic și acido-bazic.
În acest sens, asistenta medicală va trebui să acorde o atenție sporită pacienților cu
vărsături, aplicând următoarele intervenții:
 Pacienții cu grețuri și vărsături vor fi amplasați în camere bine aerisite, și dacă este
posibil vor fi izolați cu paravan de restul salonului;
 În funcție de starea pacientului, asistenta îl așează în poziție semișezând, șezând sau în
decubit dorsal, cu capul într-o parte, aproape de marginea patului;
 Îl liniștește din punct de vedere psihic;
 Asigură repaus fizic, psihic și alimentar în perioada acută a bolii;
 Asistenta va proteja lenjeria de pat cu mușama și aleză;
 Îl ajută în timpul vărsăturii, îi sprijină capul și ține tăvița renală sub gură și bărbie;
 Notează în foaia de temperatură cantitatea și calitatea produsului eliminat;
 Asistenta șterge gura bolnavului cu un șervețel și îi servește o altă tăviță renală curată;
 Îi oferă un pahar de apă să își clătească gura după varsătură;
 Pentru a atenua greața asistenta va sfătui bolnavul să inspire profund;
 După încetarea vărsăturilor, asistenta va rehidrata pacientul treptat cu cantități mici de
lichide reci, și va face bilanțul lichidelor ingerate și a celor eliminate;
 Monitorizează funcțiile vitale și vegetative;

30. 29
b) Îngrijirea pacientului cu febră
Febra poate să apară în anumite cazuri ale litiazei biliare, atunci când aceasta se complică
cu infecția. Astfel asistenta va aplica următoarele intervenții:
 Asistenta aerisește încăperea;
 Asigură îmbrăcăminte lejeră;
 Aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheață, fricțiuni;
 Încălzește pacientul în caz de frisoane;
 Calculează bilanțul ingesta-excreta pe 24 ore;
 Servește pacientul cu cantități mari de lichide;
 Schimbă lenjeria de pat și de corp ori de câte ori este nevoie;
 Menține igiena tegumentelor;
 Măsoară temperatura corpului la intervale regulate de timp și notează în foaia de
temperatură.
c) Îngrijirea pacientului cu dureri
Durerea este principalul simptom întâlnit la bolnavii cu litiază biliară, care poate să apară
brusc, având o intensitate violentă. Astfel pacientul devine agitat și caută o poziție care să îi
calmeze durerea. Rolul asistentei va fi de a liniști pacientul comunicând cu acesta.
Comunicarea asistentei cu pacientul este foarte importantă, deși în unele cazuri, datorită
durerii, pacienții pot devenii necooperanți și respingători. În acest sens avem următoarele
intervenții:
 Asistenta i se va adresa bolnavului pe un ton calm și îl va liniști în legătură cu starea sa;
 Asistenta ajută pacientul să descrie tipul durerii;
 Va manifesta înțelegere față de suferința bolnavului;
 Pentru localizarea durerii, asistenta va folosi repere anatomice și terminologia descriptivă
pe înțelesul pacientului;
 Pentru intensitatea durerii, asistenta va ruga pacientul să utilizeze termeni ca: ușoară,
moderată, intensă, insuportabilă;
 Asistenta asigură confortul pacientului și îndepărtează factorii agravanți;
 Asigura respectarea regimului dietetic.

31. 30
III.2 Îngrijiri delegate aplicate pacientului cu litiază biliară
III.2.1 Analize de laborator specifice
a) Analize de sânge
Asistenta medicală recoltează la indicația medicului, sânge prin puncție venoasă pentru
analizele de laborator specifice bolii: VSH, hemoleucograma, bilirubina, transaminaze (TGP,
TGO), INR, TH, TQ, glicemie, fosfatază alcalină, fibrinogen.
Leucocitoza, adică creșterea numarului de leucocite (celule albe) în sânge, poate indica
un proces infecțios la nivelul ficatului sau vezicii biliare. Nivelul mărit de fosfatază alcalină este
o dovadă a obstruării canalului coledoc. Niveluri mari, fluctuante de bilirubină în
plasmă indică blocaj printr-un calcul. Acesta se va maifesta și prin icter și urină
hipercromă. Creșterea VSH-ului cât și a fibrinogenului arată prezența unei colecistite.
Transaminazele sunt enzime eliberate în sânge atunci când celulele hepatice au fost afectate.
Ele reflectă inflamație la nivelul ficatului, incluzând colangita declanșată de un calcul.
Figura 14 Recoltarea sângelui pentru investigații
Sursa: http://www.esanatos.com
b) Analize de urină
Bilirubina urinară este un semn precoce de boală hepatocelulară sau obstrucție biliară
intra- sau extrahepatică. De asemenea prezența sau absența sa din urină este utilizată în
diagnosticul diferențial al icterului. În cazul obstrucției complete a căilor biliare, urobilinogenul
este absent în urină, deoarece bilirubina este împiedicată să ajungă în intestin pentru a-l forma.
Astfel, prezența bilirubinei în urină în absența urobilinogenului segerează icter obstructiv.

32. 31
III.2.2 Pregătirea pacientului pentru investigații recomandate de medic
Deoarece vezicula biliară poate fi vizibilă radiologic numai când conține calculi
radioopaci sau se impregnează cu substanțe de contrast,pentru a obține imaginea ei radiologică se
administrează substanțe iodate, pe cale orală sau intravenoasă. Astfel avem:
 Colecistografia care reprezintă rediografierea căilor biliare (colecistului) umplută cu
substanță de contrast, administrată de obicei pe cale orală.
 Colangiografia care reprezintă radiografierea căilor biliare (inclusiv colecistul) pline
cu substanță de contrast administrată pe cale intravenoasă.
Scopul cuprinde examinarea formei, poziției, conținutului, precum și contractilității veziculei
biliare, inclusiv descoperirea prezenței de calculi radioopaci.
a) Colecistografia
 Asistenta explică pacientului necesitatea efectuarii tehnicii;
 Se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării, cărbune animal de 3 ori pe
zi, câte două tablete și regim hiperprotidic;
 Cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei se administrează pacientului un regim
dietetic ușor digerabil, evitându-se alimentele cu conținut bogat în celuloză și
hidrocarbonate concentrate.
 În ziua precedentă examenului, la orele 12, se administrează pacientului un prânz compus
din ouă, smântână și unt cu pâine deoarece provoacă contracții puternice și golirea vezicii
biliare; dacă acest prânz provoacă accese dureroase, el poate fi înlocuit cu 50g ciocolată
sau cu un sondaj evacuator.
 După masă se efectuează pacientului o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de
nușețel călduț, pentru evacuarea gazelor din colon.
 Se testează toleranța la Razebil: după masă, la orele 16, se administează pacientului o
tabletă care se dizolvă pe limbă; se supraveghează pacientul pentru a se observa dacă nu
apare hipersensibilitate la iod.
a) Dacă apar roșeață, senzație de arsură, furnicături, tahicardie, grețuri, urticarie, amețeli,
stare de rău general, pacientul are hipersensibilitate la iod și se întrerupe administrarea.
b) Dacă pacientul suportă bine iodul (nu apar simptomele de intoleranță), la 20-30 minute se
administrează cele 3 tablete Razebil, în decurs de 5 minute.

33. 32
 Se asează pacientul în decubit lateral drept timp de 30-60 minute.
 Înainte de a se efectua radiografia se efectuează pacientului încă o clismă evacuatoare.
 Pacientul este condus la serviciul de radiologie (după 14- 16 ore și respectiv 10- 14 ore,
cînd vezicula biliară se umple cu substanță de contrast).
 Pacientul va fi ajutat să se dezbrace și să se așeze pe masa de examinare. În cazul în care
vezicula biliară nu s-a umplut cu substanță opacă, se mai administrează 4 tablete de
Razebil, iar examinarea se repetă a 3-a zi.
b) Colangiografia
 Asistenta anunță pacientul și îi explică necesitatea tehnicii.
 În dimineața examinării se efectuează o clismă evacuatoare.
 Pacientul nu necesită o pregătire dietetică.
 Se instilează în sacul conjunctival al unui ochi o picătură din fiola Pobilan (fiolă de
probă); în caz de reacție hiperergică în decurs de 5 minute apare o hiperemie
conjunctivală a ochiului respectiv sau prurit intens.
 Se injectează intravenos foarte lent 1 ml de substanță și se supraveghează bolnavul pentru
a observa dacă apare reacție hiperergică (roșeață și eritem al feței, cefalee, dispnee,
grețuri și vărsături).
 Dacă apar semnele reacției se întrerupe administrarea Pobilanului.
 Reacția hiperergică se combate urgent cu antihistaminice, perfuzie intravenoasă de
glucoză cu Norartrinal, se administrează oxigen și se anunță medicul.
 Dacă toleranța organismului este bună, pacientul este așezat pe masa radiologică.
 Se administrează substanța opacă foarte lent, în decurs de 10 minute, la adulți o fiolă de
20 ml Pobilan 30-50%; la copii, 1 ml sau 0,45g substanță activă pe kilocorp.
După terminarea injectării se execută radiografiile.
c) Ecografia - este metoda de diagnosticare ultrasonografică, prin folosirea ultrasunetelor.
Aparatul folosit se numește ecograf. Metoda se bazează pe proprietatea diferitelor
structuri din organism de a reflecta ultrasunetele, care formează imagini alb-negru pe ecranul
ecografului. Pregătirea pacientului pentru ecografia abdominală este foarte importantă pentru
acuratetea imaginilor.

34. 33
Figura 15 Ecografia abdominală
Sursa: http://www.mymed.ro
 Pacientul trebuie sa aibă un post alimentar (inclusiv băuturi acidulate și cafea) cu cel
puțin 6 ore înainte de investigație, astfel ca stomacul să fie gol și conținutul gazos
intestinal să fie redus, permițând vizualizarea adecvată a structurilor și organelor
abdominale.
 Cu 24 de ore înaintea examinării, se recomandă să nu se consume dulciuri sau alimente
care pot fermenta (fructe, lapte).
 Cina din ziua precedentă trebuie să fie ușoară și să nu fie servită mai târziu de ora 19:00.
 În caz de balonare se recomandă administrarea de medicamente antibalonare cum ar fi
Espumisan.
d) Radiografia simplă abdominală se efectuează de preferință în poziție verticală- ortostatică
sau șezândă. Când starea generală a bolnavului nu permite, se utilizează decubitul dorsal. Prin
radiografia simplă se pot pune în evidență prezența calculilor radioopaci sau micşti.
e) Tomografia compiuterizată - este utilizată pentru a descoperi chisturi, abcese, infecții,
tumori sau anevrisme, ganglioni limfatici, corpi străini, hemoragii, apendicită.
Înainte de efectuarea tomografiei, medicul trebuie să știe următoarele:
 În cazul în care este femeie: dacă este sau poate fi însărcinată, dacă femeia alăptează.
 Dacă pacientul este alergic la vreun medicament, inclusiv la substanța de contrast;
 Dacă pacientul are vro afecțiune cardiacă;
 Dacă are diabet zaharat și dacă folosește metforminul ca medicament hipoglicemiant;

35. 34
 Dacă are sau a avut vreo afecțiune renală;
 Dacă are astm bronșic;
 Dacă are probleme cu glanda tiroidă;
 Dacă are mielom multiplu;
 Dacă a făcut vreo radiografie în care a folosit bariul sau daca i s-a administrat tratament
ce conține bismut în ultimele 4 zile; bariul și bismutul sunt vizibile la radiografii și fac
dificilă interpretarea tomografiei computerizate;
 Dacă pacientul este claustrofobic, iar în acest caz pacientul va trebui sedat;
 Pacientul va fi sfătuit să nu mănânce hrană solidă din seara zilei precedente investigației.
 Pacientul trebuie să îndepărteze toate bijuteriile pe care le are și majoritatea hainelor
înainte de investigație. În locul hainelor pacientul va purta un halat de spital.
 În timpul testului pacientul va sta întins pe masa tomografului care este conectată la
aparat.
f) RMN-ul abdominal - poate depista diferite afectări ale organelor de la acest nivel: ficat,
colecist, pancreas, splină, glande suprarenale, rinichi putând vizualiza prezența tumorilor, a
proceselor infecțioase, a obstacolelor cailor biliare sau urinare.
Pregatirea pacientului:
 Cu o zi înainte de investigație trebuie excluse din alimentație fibrele dure (varza, alte
legume, fructe), băuturi carbogazoase, pâine neagră, produse lactate.
 Investigația se efectuează pe stomacul gol, ultima masă nu trebuie luată mai târziu de 6-8
ore înainte de începerea studiului;
 Pentru efectuarea colangiopancreatografiei prin rezonanță magnetică cu 20-30 minute
înainte de studiu trebuie luat suc de ananas, 350- 400ml.
 Va fi nevoie ca pacientul să aducă toate documentele medicale legate de zona de interes:
extrasele postoperatorii, datele examinărilor precedente, ecografii, CT. Această
informație este necesară medicului înainte de procedura de diagnosticare, pentru a analiza
și a planifica optim cursul investigației.
 Pacientul va semna un document prin care întelege riscurile efectuări RMN-ului și este de
acord cu efectuarea testului.

36. 35
 Pacientul va scoate toate obiectele de metal deoarece există riscul ca aceste obiecte să fie
atrase de către magnetul folosit pentru efectuarea testului.
 Pacientul se va dezbrăca în funcție de aria pe care se efectuează investigația.
1) Pregătirea preoperatorie
Orice intervenție chirurgicală constituie un risc;el este cu atât mai mare cu cât starea
generală este mai alterată, cu cât prezintă o asociație de boli,cu cât este nevoie de o intervenție
de urgență, când nu se pot corecta unele deficiențe.
Starea psihică a bolnavului care este supus unei intervenții operatorii trebuie studiată din
momentul internării în spital, până la ieșire.
În perioada de spitalizare a bolnavului se disting 5 etape:
- perioada examinării bolnavului;
- ziua premergătoare operației;
- ziua intervenției chirurgicale;
- perioada anesteziei și operației;
- perioada după operație.
În îngrijirea preoperatorie trebuie respectate trei reguli de bază:
a) Prima regulă a îngrijirii preoperatorii o constituie realizarea unor condiții de mediu care
să împiedice noi traumatisme psihice. Camera bolnavului, patul, personalul secției să fie
astfel organizate încât să contribuie la calmarea stării psihice a bolnavului.
b) A doua regulă este cunoașterea temeinică nu numai a bolnavului, ci și a bolii. Nici o
operație nu trebuie să înceapă fără stabilirea unui diagnostic precis, indicație operatorie,
planul operației și anesteziei.
Pentru a ajunge la diagnostic trebuie să folosim toate datele clinice, radiologice,
de laborator, explorate toate constantele biologice ale bolnavului.
c) A treia regulă este ca medicul, asistenta medicală să știe să vorbească cu bolnavul, să
câștige încrederea acestuia, astfel ca el să considere personalul medical ca prieten al său,
să aibă convingerea că echipa medicală va depune toată grija pentru vindecarea sa.
Legătura cu bolnavul trebuie să se prelungească și în perioada postoperatorie;
vizite cât mai dese îl vor convinge că este bine îngrijit și în siguranță.

37. 36
Îngrijirea preoperatorie presupune mai multe etape.
A. Primirea bolnavului în secție
Rupându-se de mediul său obișnuit, intrând într-un mediu cu totul nou, bolnavul are
teamă de intervenția chirurgicală; când este vorba de o infirmitate, teama este și mai mare, în
plus este preocupat de problemele personale, întrerupte brusc odată cu internarea sa. Noi trebuie
să înlăturăm din preocupările bolnavului acești factori de stres.
Primirea trebuie să fie caldă, să vadă un prieten în personalul secției, să risipim starea de
anxietate. Asistenta îi va prezenta bolnavului salonul și îi va arăta patul. Acesta va fi amplasat în
salon cu bolnavi de aceași categorie, cu evoluție normală. Saloanele trebuie să fie luminate,
aerisite, cu temperatură în jur de 20-220
C, să fie creat un climat de liniște și ordine.
La indicația medicului, asistenta medicală va recolta probele de laborator și-l va însoți la
radiologie sau unele explorări speciale.
B. Pregătirea psihică a bolnavului
Primirea caldă și ospitalieră, alături de celelalte elemente specificate anterior, au introdus
bolnavul în noul mediu, în condiții în care frica a dispărut, cel puțin parțial.
Odată trecut acest prim pas, vom continua pregătirea psihică, astfel încât această soluție
este în avantajul său și că după efectuarea intervenției își va putea relua activitatea anterioară - în
condiții mult mai bune.
Se va urmări înlăturarea tuturor factorilor nocivi din preajma bolnavului, va fi încurajat,
va fi însoțit de asistentă la probele funcționale și examenele de specialitate, va fi înlesnită vizita
familiei.
Vom avea grijă ca bolnavul să se odihnească, să aibă un somn liniștit, să se combată
eventualele tulburări psihice, la fel se va combate durerea, precum și alte simptome care îi
provoacă disconfort (grețuri, vărsături etc.).
C. Explorarea paraclinică a bolnavului
Asistenta medicală trebuie să recolteze toate probele de laborator indicate de medic, să
însoțească bolnavul la toate investigațiile preoperatorii și să introducă în foaia de observație
buletinele de analiză.

38. 37
Pentru stabilirea diagnosticului, a stării funcționale și a modului de răspuns la intervenția
chirurgicală, se folosesc variate metode de investigații:
- Analizele de sânge;
- Examunul de urină;
- Explorarea aparatului respirator;
- Explorarea aparatului cardio-vascular.
D. Îngijirile din preziua operației
 Prescripțiile medicamentoase: dacă bolnavul a folosit medicamente cardiotonice,
antiaritmice, coronarodilatatoare, insulină sau unii hormoni, va exista preocuparea ca
aceștia să fie administrați și în preziua, și daca este cazul chiar înainte de operație.
 Regimul alimentar: în preziua operației bolnavul va lua numai masa de prânz și nu în
cantitate prea abundentă, pentru ca tractul digestiv să fie cât mai liber. Va avea însă grijă
să bea o cantitate normală de lichide.
 Prepararea pielii: asistenta medicală va examina foarte atent tot corpul bolnavului și, în
cazul că va observa o infecție cutanată, a semnala aceasta chirurgului, care va amâna
intervenția operatorie până la vindecarea completă.
E. Îngrijirile din ziua operației
Este bine ca bolnavul să nu fie trezit devreme în această zi, mai ales dacă este sub
influența somniferului administrat cu o seară înainte. Preparativele imediate preoperatorii
constau în:
- Femeile își vor scoate agrafele din păr și își vor prinde părul;
- Bolnavii nu vor purta bijuterii, lanțuri la gât cu pandantive sau obiecte strânse în jurul
gâtului.
- Unghiile vor fi tăiate scurt și nu vor fi lăcuite, pentru ca să se poată observa capilarele
extremității degetelor.
Asistenta medicală de salon se va informa dacă bolnavul are dinți falși sau proteze, și va
invita bolnavul să le lase la noptieră pentru ca acestea să nu se deplaseze în timpul anesteziei și
să astupe căile respiratorii, sau să se distrugă în timpul manevrelor de intubație pentru narcoză.

39. 38
- Înainte de a fi duși în sala de operații, bolnavii vor fi invitați să urineze, iar cei care din
diferite motive nu pot urina, vor fi sondați.
- Cu 30 de minute înainte ca bolnavul să fie introdus în sala de operație, i se va administra
intramuscular o fiolă de Mialgin și o fiolă de Atropină, medicație așa numită
preanestezică.
2. Îngrijirea postoperatorie
Îngrijirile postoperatorii au căpătat o importanță mereu crescândă pe măsura abordării
chirurgicale a unor boli, etichetate anterior ca inoperabile, la vârste din ce în ce mai înaintate ale
bolnavilor, cu suferințe cardiopulmonare însoțitoare și cu risc mare anestezic și chirurgical.
Prima grijă este ca bolnavii să fie ținuți în sala de urmărire postoperatorie a blocului
operator, până când sunt complet conștienți și au funcțiile vitale restabilite. De aici, bolnavii se
împart în două categorii: prima - cei care se întorc la salonul de pe secția de chirurgie și a doua -
bolnavii care rămân în secția de terapie intensivă.
Prima categorie o formează bolnavii operați pentru suferințe cronice, în stare de echilibru
cardio-pulmonar, hidroelectrolitic și nutritiv. Riscul operator la acești bolnavi este minim și în
consecință se apreciază că evoluția lor postoperatorie va fi satisfăcătoare.
A doua categorie o constituie bolnavii vârstnici, cardio-pulmonari, suferinzii cronici,
denutriți, cașectici, canceroși și urgențele mari.
Îngrijirea postoperatorie îmbracă unele aspecte generale care interesează ambele categorii.
A) Transportul pacientului operat
Este indicat a se face cu patul rulant. Pacientul va fi acoperit pentru a fi ferit de curenți
de aer sau de schimbări de temperatură.
Asistenta medicală care îl însoțește se va asigura că pacientul stă comod, că este în
siguranță și că eventuala tubulatură (dren, sondă, perfuzie) nu este comprimată. Patul va fi
manevrat cu atenție, ferit de smucituri și opriri sau porniri bruște.
Poziția bolnavului va fi de decubit dorsal. În timpul transportului asistenta medicală va
urmări: aspectul feței (cianoza), respirația, pulsul, perfuzia.

40. 39
B) Poziția bolnavului în pat
Poziția în pat a bolnavului va fi de decubit dorsal, cu capul pe pernă, într-o parte și cu tăvita
renală alături, pentru eventualele varsaturi. Bolnavii vor fi atenționați că le este interzisă
ridicarea capului până a doua zi, deoarece pot apărea cefalei puternice care durează câteva zile și
cedează greu la tratament.
C) Calmarea durerii
Durerea postoperatorie este inerentă și rari sunt pacienții care sunt astfel pregătiți psihic
ca să nu recepționeze cu intensitate și care să nu se manifeste zgomotos din cauza durerii.
Durerea atinge maximum de intensitate în seara operației și se diminuează progresiv în 48 de ore.
Intensitatea cu care se recepționează durerea depinde în mare măsură de elementul constituțional
psihic al individului. Persoanele anxioase percep și reacționează la durere foarte zgomotos.
Se vor administra antialgice ca: Algocalmin, Piafen, Fortral, precum și în seara
intervenției, eventual și în următoarele 2 zile: Fenobarbital, Romergan, Diazepam.
D) Mobilizarea bolnavului
Mobilizarea bolnavului trebuie să înceapă cât mai precoce. După ce bolnavii se trezesc
din narcoză și devin cooperanți, vor fi puși să respire adânc, să facă mișcări de respirație. Imediat
ce pacientul se poate mobiliza din pat, el trebuie să facă mișcări cât mai ample.
Mobilizarea bolnavului are numeroase avantaje:
- Crește încrederea bolnavului în reușita operației;
- Combate atelectazia pulmonară și preîntâmpină apariția infecțiilor pulmonare;
- Facilitează reluarea tranzitului intestinal;
- Favorizează drenajul gastric și deci împiedică staza gastrică;
- Evită vărsăturile precoce postoperatorii;
- Stimulează reflexul de golire a vezicii urinare și deci micțiuni spontane;
- Înlătură factorii predispozanți tulburărilor neurotrofice la bolnavii slabi, cașectici și
denutriți;
- Stimulează contracțiile musculare ale membrelor inferioare care au un rol în propulsarea
circulației de întoarcere (venoasă).

41. 40
E) Reluarea tranzitului intestinal
Tranzitul intestinal postoperator se reia la 48- 72 ore. Dacă în ziua a treia bolnavul nu a
avut scaun spontan, el începe să prezinte neliniște abdominală și jenă dureroasă. Resturile
fecaloide trebuie eliminate prin provocarea scaunului. Aceasta se face fie prin supozitoare cu
glicerină introduse anal în ampula rectală, fie prin clismă evacuatoare cu apă călduță în care se
introduce o spumă de săpun amestecată cu 20-30 ml ulei de parafină. Acesta este modul cel mai
frecvent de releare a tranzitului intestinal.
F) Reluarea micțiunilor
După 4- 6 ore de la intervenția operatorie, bolnavul urinează în mod spontan. În cazul în
care nu are loc micțiunea spontană, se formează glob vezical, care necesită sondaj vezical sau
chiar puncție vezicală.
G) Reluarea alimentației
Alimentarea pe gură se poate începe chiar din prima zi după operație, prin administrarea
de lichide neîndulcite, de preferat ușor reci, în cantități mari. În zilele ce urmează, alimentele
ingerate vor fi din ce în ce mai consistente, iar în a patra zi de la operație dacă bolnavul a avut
scaun, dacă nu varsă, nu sughite, nu are meteorism abdominal, alimentația va începe să fie
progresiv cea normală ținându-se cont de regimul specific.
H) Urmărirea funcțiilor cardiace și respiratorii
După aducerea bolnavului la salon se va urmări pulsul, TA, ritmul respirator, care trebuie
sa fie în limite normale. În primele 3 ore se urmăresc din 15 în 15 minute, în următoarele 3 ore la
fiecare oră, iar ulterior de două ori pe zi. Orice modificare trebuie sesizată pentru că modificarea
parametrilor normali poate fi preludiul unor complicații importante.
I) Urmărirea evoluției febrei
Febra constituie un indiciu important al evoluției postoperatorii a bolnavului. În mod
normal în primele 2 zile putem avea o stare subfebrilă, datorată resorbției de la nivelul plăgii
operatorii, o ascensiune mai importantă a febrei în ziua a treia poate arăta existența unei
complicații: supurația plăgii, infecția pulmonară sau urinară.

42. 41
J) Supravegherea evoluției plăgii operatorii și a drenajului
De la sala de operație, bolnavul vine cu plaga acoperită de un pansament steril. Asistenta
medicală are obligația să examineze acest pansament și să vadă dacă nu este îmbibat cu sânge.
Dacă este îmbibat ea trebuie să anunțe imediat medicul, care va examina pansamentul bolnavului,
și în funcție de caz, la nevoie, va efectua are chiar o reintervenție chirurgicală pentru a descoperi
vasul care sângerează și a-l ligatura.
Pentru aceste reintervenții este nevoie adeseori de reechilibrarea cu sânge a bolnavului,
motiv pentru care asistenta medicală trebuie să anunțe punctul de transfuzie ca să pregătească
sângele necesar.
După operațiile pe abdomen, se lasă de obicei un tub de dren. Majoritatea chirurgilor scot
aceste tuburi de dren prin incizii făcute la distanță de zona operatorie, pentru a proteja plaga
operatorie de contactul cu tubul sau cu secrețiile ce urmează a se evacua și pentru a evita astfel
infectarea plăgii, ori eventuale eventrații, dar și pentru că drenajul prin contraincizii se face
complet și mai ușor. Cantitatea de secreții sanguinolente sau purulente care se evacuează prin
tuburile de dren trebuie să fie în general redusă.
Tot prin containcizie se scoate și tubul Kehr, care a fost introdus intraoperator în coledoc
pentru drenarea acestuia. Acestuia i se atasează o pungă din material plastic.
Firele de sutură se suprimă la indicația medicului în general la 5-7 zile la operațiile facute
pe abdomen.
Pansamentul
Prin pansament, în sensul strict al definiției, se înțelege acoperirea unei plăgi accidentale
sau postoperatorii cu un material protector, de obicei tifon și vată, fixat cu fașă sau cu un
material adeziv.
Totuși pansamentul îl întelegem practic într-un sens mult mai larg și anume - întreg actul
medical prin care: dezinfectăm pielei în jurul unei plăgi, curățăm și dezinfectăm plaga, aplicăm
pe ea, dacă este cazul, substanțe medicamentoase, o acoperim cu un material protector în scopul
de a o proteja de mediul înconjurător și fixăm acest material protector cu ajutorul unei feși sau cu
un material adeziv.

43. 42
Clasificarea pansamentelor
Pansamentele pot fi:
a) Protectoare - Cele care se aplică numai pentru a feri plaga de contactul cu
exteriorul( plăgi operatorii, locul de înțepare după efectuarea unei injecții sau puncții etc.).
b) Absorbante - Cele în care materialul care se aplică pe plagă are scopul de a absorbi
secrețiile. Astfel de pansamente se fac pentru tratarea plăgilor infectate, secretante, Sunt
practic pansamentele cele mai curente.
c) Compresive - Cele care se aplică în scopul de a opri o sângerare sau o limforagie, ori
când pansamentul are scopul de a ține strânsă o articulație, într-o entorsă, spre exemplu.
d) Ocluzive - Cele care se fac în scopul de a se izola complet o plagă de exterior. Uneori în
acest scop se folosește și pansamentul gipsat. Frecvent folosit altă dată, în mare măsură și
pentru rolul său absorbant, se utilizează azi din ce în ce mai rar de catre chirurgi,
controlul frecvent al plăgii fiind necesar bunei evoluții a acesteia.
e) Umede - Cele care se folosesc în scop antiinflamator. Acest tip de pansament este
contraindicat în plăgile care secretă abundent, deoarece favorizează secreția și provoacă
dermite, piodermite, foliculite.
Pansamentele umede mai poartă denumirea de prișnițe. Se folosesc mai ales când nu există o
rană, ci numai un edem inflamator, o trombofeblită etc. Pentru prișniță se folosește, de obicei,
apă simplă, rece. Drept pansament se folosește un câmp mic sau mijlociu îmbibat cu apă, peste
care se pune o foaie de pânză cauciucată sau din material plastic. Prișnițul cu apă se poate ține
mai multe zile, reînmuindu-se din când în când. Sub prișniț, pielea face cute caracteristice.
Pentru reducerea edemului din jurul plăgilor (postoperatorii suturate) se folosește, de asemenea,
prișnițul alcoolizat (comprese îmbibate cu alcool medicinal). Se mai pot folosi pentru prișniț:
Rivanolul, Cloramina, soluția Burow (soluție de aluminiu acetat), aceasta din urmă fiind nu
numai antiseptic ci și astringent local. Prișnițul alcoolizat nu trebuie ținut decât câteva ore,
deoarece alcoolul ete iritant pentru piele. De altfel, și aplicarea celorlalte prișnițe trebuie
alternată cu perioade de pansamente uscate.
În chirurgie, pansamentele se efectuează pe două tipuri de plăgi: aseptice și septice.
Pansamentele care se fac pentru plăgi aseptice (pansamentele protectoare) au scopul de a
acoperi plăgile neinfectate, postoperatorii sau accidentale și sunt de obicei pansamente foarte
simple.

44. 43
Ele constau numai în acoperirea acestor plăgi cu comprese pentru a izola plaga recentă de
contactul cu exteriorul și deci de a o feri de infecție și pentru a absorbi sângele sau limfa care s-
ar evacua eventual prin spațiile dintre firele de sutură.
Pansamentele pentru plăgile septice (infectate) necesită o tehnică de lucru mai complexă,
adeseori deferențiată de la o plagă la alta, manopere suplimentare, precum și materiale (inclusiv
soluții antiseptice) mai multe și mai complexe.
Principii care stau la baza efectuării unui bun pansament
 Pansamentul trebuie să acopere complet plagași astfel să o izoleze bine de mediul
exterior;
 Să fie făcut cu materiale sterile;
 Pentru plăgile secretante, materialul cu care se face pansamentul (compresele, vata)
trebuie să aibă o foarte bună putere absorbantă, pentru a absorbi în mod eficace secreţiile
plăgii;
 Să se utilizese soluția antiseptică cea mai adecvată;
 Bandajul care fixează pansamentul să fie suficient de elastic și totodată suficient de bine
strâns, astefel încât pansamentul să nu se miște din loc, dar nici să nu producă constricție;
 Executarea pansamentului nu trebuie să provoace dureri bolnavului.
III.2.3 Administrarea medicației prescrise
Calmarea durerii:
Asistenta medicală pregătește medicamentele și instrumentarul steril pentru tratament, dar nu
va administra bolnavului nici un calmant fără indicația medicului, pentru a nu masca evoluția
acută a bolii.
Medicamentele administrate la indicația medicului sunt:
 Antispastice: peroral (lizadon, foladon, scobutil în tablete);
- parenteral:
o scobutil compus 2 - 3 fiole;
o sulfat de atropină 0,5mg de 2- 3 ori pe zi;
o papaverină (2- 4 fiole în 24 ore);

45. 44
o nitroglicerină administrată sublingual sau injectabil reduce spasmul și contracțiile
hipertone ale veziculei biliare. Nu are nici un efect în hipotonii sau atonii.
o No-spa, Piafen;
 Antialgice: algocalmin, fortral, paracetamol.
Dacă nu cedează se recurge la mialgin 100- 150 mg la interval de 6- 8 ore, medicament
care are avantajul de a nu provoca spasmul musculaturii netede.
Nu se administrează morfină deoarece accentuează spasmul căilor biliare.
 Antiinflamatoare: Ketoprofen, Tador.
Calmarea vărsăturilor (bolnavul varsă deci nu se poate administra nimic peroral):
- Emetiral (supozitoare);
- metoclopramid fiole;
- torecan (1 fiolă subcutanat, i.m. sau i.v. sau drajeuri 1- 3 pe zi);
- atropină (fiole de 1 mg, 1- 3 fiole/zi s.c.)
- plegomazin (fiole) în injecții i.m.
Combaterea infecției se va face cu:
 antibiotice: penicilină, tetraciclină 2- 3 g/zi, ampicilină 2- 3 g/zi peroral sau i.m, cefort,
amoxiplus, ceftamil, etc.
Se vor administra sedative pentru calmarea stării de agitație precum: diazepam, haloperidol,
hidroxizin, barbiturice. Se poate aplica pungă cu gheață pe hipocondrul drept pentru a reduce
inflamația.
III.3 Educația sanitară a pacientului cu litiază biliară
Profilaxia se realizează evitând abuzurile alimentare, sedentarismul, surmenajul și
constipația. De asemenea profilaxia litiazei biliare înseamnă și tratarea corectă a tulburărilor
endocrine, a bolilor de nutriție, infecțiilor biliare și intestinale.
Alimentaţia are ca scop prevenirea formării calculilor, dar şi evitarea
declaşării crizelor dureroase odată ce calculii s-au format. Dieta are ca scop evitarea aportului
excesiv al lipidelor, al alimentelor cu conţinut crescut în colesterol, având în vedere că
organismul sintetizează colesterol pornind de la o alimentaţie grasă.

46. 45
Se reduc alimentele bogate în colesterol în primul rând grăsimile de
lux: cârnaţii, ficatul gras, ciocolata, gălbenuşul de ou, creierul, rinichi, ficatul de vacă, stridii,
grăsimi animale şi grăsimi prăjite. Se contraindică la biliari alimentele faţă de care
aceştia se comportă ca alergici. Pâinea este preferabil să fie consumată veche, prăjită şi în
cantitate moderată. Vor fi evitate mesele copioase care supun organele digestive unor
eforturi deosebite şi care conţin cantităţi importante de grăsimi. Se recomandă aportul de
fibre vegetative pentru scăderea colesterolului.
Bolnavul cu litiază biliară va rămâne în repaus complet, iar pe regiunea hipocondrului
drept se vor pune aplicații calde, iar în caz că există febră se va pune o pungă cu gheață.
Odată operat, regimul alimentar al bolnavului va fi hidric minimum 24 de ore, cu ceai,
limonadă, suc de fructe; apoi se va trece la supe de zarzavat strecurate, griș, lapte îndoit cu ceai,
iaurt, iar mai târziu piureuri de legume, cartofi, paste făinoase, compot.
În primele 6 luni după intervenție bolnavul va trebui să respecte un anumit regim
alimentar.
Alimente permise:
o Ora 7 - 8: ceai de mentă, tei, sunătoare, mușețel, lapte dulce, iaurt, sana, unt proaspăt (30-
40 gr pe zi), șuncă de praga, parizer, franzelă sau pâine albă.
o Ora 10 - 11: suc de morcovi, suc de portocale, citronadă (făcută în casă), sirop de casă din
zmeură sau vișine, apă potabilă.
o Ora 13 - 14: supă de zarzavat, supă de carne slabă fără grăsime, cu legume.
o Ora 17 - 18: mere rase, portocale, citronadă, siropuri de casă, biscuiți.
o Ora 20 - 21: ceai, lapte, pâine prăjită cu unt, șuncă proaspătă, crenvuști (fără muștar),
brânză proaspătă de vacă.
Carne: slabă de vacă, vițel, pasăre (pui de găină), pește slab (păstrăv, șalău, biban),
preparate sub formă de rasol, înăbușite. În general carnea se prepară friptă sau la grătar.
Legume și zarzavaturi: Cartofi( piure cu lapte), morcovi (sote), gulii fierte, dovlecei,
mazăre verde (sote), salată verde, roșii curățate de pieliță, sfeclă - toate acestea înăbușite sub
formă de sosuri, budinci numai cu albuș de ou, salată de roșii cu suc de lămâie.
Făinoase: Griș cu lapte, orez și budinci de griș și orez cu sirop, fulgi de ovăz, macaroane,
fidea, combinate în diverse preparate.
Derivate din lapte: Caș dulce, brânză de vaci, brânză telemea desărată.

47. 46
Dulcețuri: Miere de albine, marmeladă, gem.
Fructe: Struguri, mere, vișine, cireșe
Figura 16 Alimente pentru o vezică biliară sănătoasă
Sursa: http://www.healthandfitness.ro
Alimente nepermise:
 Pâine proaspătă, ciorbe grase cu varză, fasole uscată, mazăre uscată, linte, supe grase din
carne, carne de porc, carne afumată, carne conservată, carne de oaie, pește gras, pește
prăjit în ulei, grăsimi afumate, sărate, conservate, vânat.
 Conopidă, fasole și mazăre uscată, varză acră, ardei, ciuperci.
 Gălbenuși de ou, omletă, jumări cu ou, ochiuri prăjite, maioneze,
 Rântașuri, brănză fermentată, brânză de burduf, brânză topită.
 Ciocolată, zahăr ars, înghețată, creme cu gălbenuș de ou, aluaturi dospite, prăjituri de
cofetărie cu cremă.
 Pere, nuci, smochine, prune uscate, migdale, alune, curmale.
 Cafea naturală, ceai, cacao, băuturi la gheață.
 Condimente precum: boia, muștar, ceapă, murături de orice fel.

48. 47
CAPITOLUL IV
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE APLICAT PACIENTULUI CU
LITIAZĂ BILIARĂ
IV.1 Cazul I
Date generale despre pacient
Nume: M
Prenume: C
Data nașterii: 18.10.1965
Vârstă: 53 ani
Domiciliu: Râmnicu Vâlcea
Data internării: 11.04.2020
Diagnostic la internare: Colică abdominală
Motivele internării: dureri abdominale, grețuri și vărsături, anxietate, insomnie, slăbiciune;
Istoricul bolii: Pacientul se internează în spital cu următoarele manifestări: dureri apărute brusc,
de intensitate violetă, cu sediul în epigastru și iradiere în umărul drept, grețuri, vărsături,
bolnavul este agitat, caută o poziție care să îi calmeze durerea și prezintă transpirații. În urma
intervenției chirurgicale acesta mai prezintă: febră, frison, deshidratare, anxietate, agitație,
slăbiciune și cefalee.
IV.1.1 Culegerea de date pe cele 14 nevoi
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
Dependențe:
- creșterea numărului de respirații;
- creșterea frecvenței pulsului;
- hipertensiune arterială;
- dispnee;

49. 48
2. Nevoia de a bea și a mânca
Dependențe:
- grețuri și vărsături;
- slăbiciune;
- consum redus de lichide;
- tegumente uscate;
- pierdere în greutate;
- lipsa poftei de mâncare;
Independențe:
- dentiție bună;
- gingi aderente dinților;
3. Nevoia de a elimina
Dependențe:
- grețuri și vărsături;
- dureri abdominale;
- cefalee;
- transpirații reci;
- tahicardie;
- deshidratare;
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
Dependențe:
- se ridică și se așează cu dificultate;
- prezintă dificultate în a schimba poziția;
- se deplasează cu greutate;
- prezintă oboseală musculară;
5. Nevoia de a dormi și a se odihni
Dependențe:
- număr insuficient de ore de somn;

50. 49
- neliniște;
- oboseală;
- dureri musculare;
- somn perturbat;
- stare de disconfort;
- ațipiri în timpul zilei;
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
Dependențe:
- pacientul se dezbracă și se îmbracă cu greutate;
- nu își poate alege singur hainele adecvate;
- prezintă dezinteres față de ținuta sa;
7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale
Dependențe:
- febră 39 °C;
- frison;
- transpirații;
- cefalee;
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele
Dependențe:
- păr murdar și gras;
- unghii netăiate;
- nu se spală;
- nu se piaptănă;
- prezintă miros dezagreabil;
9. Nevoia de a evita pericolele
Dependențe:
- posibilă apariție a convulsilor;

51. 50
- posibile halucinații, dezorientare;
- durere;
- agitație;
10. Nevoia de a comunica
Depedențe:
- Izolare;
- neliniște;
- frică;
- dificultate în comunicare;
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia
Independențe:
- deține obiecte religioase;
- se roagă pentru sănătatea sa;
- prezintă convingeri personale față de realitate;
- își exprimă gândurile conform propriilor credințe;
12. Nevoia de a fi procupat în vederea realizării
Dependențe:
- nu poate lua decizii cu ușurință;
- prezintă sentiment de izolare, de inutilitate;
- prezintă incapacitate de a face ceea ce preferă;
13. Nevoia de a se recrea
Dependențe:
- nu practică activități relaxante;
- prezintă stare de încordare;
- prezintă stare de nemulțumire față de orice activitate;

52. 51
14. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea
Dependențe:
- nu acordă importanța cuvenită bolii;
- nu dorește schimbarea stilului de viață pentru redobândirea sănătății;
- nu respectă sfaturile medicale în tratarea bolii;
- nu prezintă interes față de modul în care trebuie să își administreze tratamentul.
IV.1.2 Analiza și interpretarea datelor
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- nu prezintă - creșterea numărului de
respirații;
- creșterea frecvenței pulsului;
- hipertensiune arterială;
- dispnee;
- durerea
P.E.S.- Respirație și circulație inadecvată determinată de durere manifestată prin cresterea
numărului de respirații, cresterea frecvenței pulsului, hipertensiune arterială și dispnee.
2. Nevoia de a bea și a mânca
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- dentiție bună;
- gingi aderente dinților;
- grețuri și vărsături;
- slăbiciune;
- consum redus de lichide;
- tegumente uscate;
- pierdere în greutate;
- lipsa poftei de mâncare;
- alterarea căilor biliare

53. 52
P.E.S.- Alimentație inadecvată prin deficit determinată de alterarea căilor biliare manifestată prin
grețuri, vărsături, slăbiciune, consum redus de lichide, tegumente uscate, pierdere în greutate și
lipsa poftei de mâncare.
3. Nevoia de a elimina
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- nu prezintă - grețuri;
- dureri abdominale;
- cefalee;
- transpirații reci;
- tahicardie;
- deshidratare;
- dezechilibru metabolic
P.E.S.- Vărsături determinate de dezechilibru metabolic manifestate prin grețuri, dureri
abdominale, cefalee, transpirații reci, tahicardie și deshidratare.
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- nu prezintă - se ridică și se așează cu
dificultate;
- prezintă dificultate în a schimba
poziția;
- se deplasează cu greutate;
- prezintă oboseală musculară;
- durerea
P.E.S.- Postură inadecvată determinată de durere manifestată prin se ridică și se așează cu
dificultate, prezintă dificultate în a schimba poziția, se deplasează cu greutate și prezintă
oboseală musculară.

54. 53
5. Nevoia de a dormi și a se odihni
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- nu prezintă - număr insuficient de ore de
somn;
- neliniște;
- oboseală;
- dureri musculare;
- somn perturbat;
- stare de disconfort;
- ațipiri în timpul zilei;
- intervenția chirurgicală
P.E.S.- Insomnie determinată de intervenția chirurgicală manifestată prin număr insuficient
de ore de somn, neliniște, oboseală, dureri musculare, somn perturbat, stare de disconfort și
ațipiri în timpul zilei.
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- nu prezintă - pacientul se dezbracă și se
îmbracă cu greutate;
- nu își poate alege singur
hainele adecvate;
- prezintă dezinteres față de
ținuta sa;
- întreruperea
continuității tegumentare
P.E.S.- Dificultate în a se îmbrăca și dezbrăca determinată de întreruperea continuității
tegumentare manifestată prin se îmbracă și se dezbracă cu greutate, nu își poate alege singur
hainele adecvate și prezintă dezinteres față de ținuta sa.

55. 54
7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- nu prezintă - febră 39 °C;
- frison;
- transpirații;
- cefalee;
- infecție
P.E.S.- Hipertermie determinată de infecție manifestată prin febră 39 °C, frison, transpirații și
cefalee.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- nu prezintă - păr murdar și gras;
- unghii netăiate;
- nu se spală;
- nu se piaptănă;
- prezintă miros dezagreabil;
- imobilitate
P.E.S.- Carențe de igienă determinate de imobilitate manifestate prin păr murdar și gras,
unghii netăiate, nespălat, nepieptănat și prezintă miros dezagreabil.
9. Nevoia de a evita pericolele
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- nu prezintă - posibilă apariție a convulsilor;
- posibile halucinații;
dezorientare;
- durere;
- agitație.
- hipertermie

56. 55
P.E.S.- Vulnerabilitate față de pericole determinată de hipertermie manifestată prin posibilă
apariție a convulsilor, posibile halucinații și dezorientare, durere și agitație.
10. Nevoia de a comunica
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- nu prezintă - izolare;
- neliniște;
- frică;
- dificultate în comunicare;
- anxietate
P.E.S- Comunicare ineficientă determinată de anxietate manifestată prin izolare, neliniște,
frică șă dificultate în comunicare.
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- deține obiecte religioase;
- se roagă pentru sănătatea
sa;
- prezintă convingeri
personale față de realitate;
- își exprimă gândurile
conform propriilor credințe;
- nu prezintă - nu prezintă
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
Manifestări de independență Manifestări de dependență Sursă de dificultate
- nu prezintă - nu poate lua decizii cu ușurință
- prezintă sentiment de izolare,
de inutilitate;
- prezintă incapacitate de a face
ceea ce preferă;
- mediu spitalicesc