Infecţia cu clostridium difficile este o entitate nouă în fața medicinii cel puțin în România unde a fost identificata abia în 2011 și are caracter de urgență medicala, chirurgicală și epidemiologică.

1. Infecţia cu Clostridium
difficile
urgenţă medicală, chirurgicală
şi epidemiologică
Dr. Popa Emil
Medic primar epidemiolog
C.P.C.I.N.
Spitalul de Pneumoftiziologie Galaţi
Lucrare prezentată la Zilele Medicale Gălătene 13-14 noiembrie 2014

2. ISTORIC:
• Descoperit în 1935 în scaunul noi născuţilor din
Denver, statul Colorado, de către Hall şi O’ Toole
• pentru că era greu de crescut în laborator, a fost
denumit Bacillus difficile.
• În al doilea război mondial a fost testata
penicilina pe el şi s-au inventat metode de
cultura în anaerobioză
• 1974 un grup de medici de la Barnes Hospital din
St. Louis, statul Missouri descriu pentru prima
dată “colita după clindamicină”, manifestată clinic
prin diaree severă şi colită pseudomembranoasă
(C.P.M.), care a afectat 21% din pacienţii trataţi cu
clindamicină (200 cazuri)
• 1981 elaborarea unui test de detecţie a toxinelor
A şi B.

3. Ribotipul 027
După anul 2000 în Canada şi S.U.A. apar cazuri de I.C.D.
determinate de ribotipul 027, care are următoarele
caracteristici:
1. Capacitate crescută de a produce toxine
2. Letalitate mare a cazurilor de I.C.D. complicate cu C.P.M.
3. Contagiozitate ridicată cu rată înaltă de transmitere
interumană şi evoluţie comunitară
4. Rezistenţă la fluorchinolone a tulpinilor bacteriene de C.
difficile
5. Tendinţă accentuată de ocupare a teritoriilor indemne
dinspre vest spre est.
6. În 2005 tulpina 027 a fost semnalată în Marea Britanie,
apoi s-a extins an de an spre est, în prezent fiind semnalată
în 18 ţări europene.

4. Istoricul I.C.D. în România
• În România primele cazuri de I.C.D. au fost
diagnosticate în ianuarie 2011, o data cu apariţia
testelor de determinare a toxinelor A şi B.
• De la un numar de 1-2 cazuri diagnosticate pe
lună în 2011 s-a ajuns la 60-70 pe luna în 2013 si la
peste 100 lunar în 2014.
• În 2013 I.C.D. au totalizat un numar de 1237
cazuri.
• Au fost descrise şi episoade cu evoluţie
epidemică, cum a fost cel din Spitalul Judeţean
Timişoara din anii 2012-2013, care a afectat 219
pacienţi, din care 30 au avut infecţii secundare.
• Studii recente confirmă faptul că ribotipul 027
este preponderent în I.C.D. din România cu 63,7%.

5. ETIOLOGIE:
• Clostridium difficile este o
bacterie Gram pozitivă
anaerobă care trăieşte în
intestinul oamenilor şi al
animalelor.
• Ca şi celelalte clostridii şi
aceasta secretă exotoxine
(A şi B) cu rol în patogenia
infecţiei.
• Expuse aerului atmosferic
clostridiile sporulează,
aceasta fiind o formă de
supravieţuire a bacteriilor în
medii ostile.

6. Importanţa sporilor:
• Rezistă la căldură, uscăciune şi la
majoritatea dezinfectantelor uzuale.
• Rezistă la antibiotice întrucât sporul
este inactiv metabolic.
• Supravieţuiesc bine în mediul de spital
(peste 6 luni).
• Nu sunt formă reproductivă a
bacteriei, ci strategia ei de
supravieţuire în medii ostile.
• Sunt distruşi de căldură şi de
dezinfectantele care generează oxigen
activ (clor, peroxizi, etc.)
• Sunt forma prin care se transmite
infecţia cu C. Difficile.

7. PATOGENIE:
• Clostridium difficile poate exista în
intestinele pacienţilor ca germene
comensual, situaţie în care vorbim de
colonizare bacteriană.
• Apariţia unui dezechilibru în ponderea
florei saprofite normale din tubul digestiv,
ca urmare a unor factori supraadăugaţi,
poate determina eliminarea concurenţei
microbiene a altor germeni saprofiţi şi
dezvoltare în exces a populaţiilor de
Clostridium difficile.
• Bacteriile în exces produc toxine,
responsabile de apariţia de leziuni ale
mucoasei intestinale, ce vor determina
tabloul clinic al bolii.

8. Rolul toxinelor:
• Toxina A provoacă distrugerea jocţiunilor
interepiteliale şi apariţia de zone de necroză,
precum şi blocarea absorbţiei lichidelor
intestinale şi o secreţie crescută de albumină care
se va depune sub formă de pseudomembrane.
• Stimulează de asemenea inflamaţia locală.
• Toxina B potenţeaza efectul citotoxic al toxinei A,
determinând şi ea accelerarea tranzitului
intestinal.
• Ambele toxine au rol în diagnosticul etiologic al
bolii putând fi puse in evidenţă prin mai multe
metode (imunoenzimatice, moleculare, etc.)

9. EPIDEMIOLOGIE:
REZERVORUL DE INFECŢIE
• Rezervorul de Clostridium difficile este foarte
larg. Gazdele sale în natură sunt mamiferele:
bovine, cabaline, purceii, rozătoare, câini,
pisici şi oamenii.
• Până la 50% din nou-născuţi au C.difficile în
scaun la câteva zile după naştere, apoi
procentul scade progresiv. Nou născuţii nu
fac ICD, de aceea testarea nu se recomandă
sub vârsta de 3 ani.
• Între 5-7% dintre adulţi prezintă în intestine
bacteria, dar procentele nu sunt bine
cunoscute în România. La pacienţii
plurispitalizaţi portajul trece de 50%.

10. EPIDEMIOLOGIE:
SURSA DE INFECŢIE
• Sursa de infecţie este bolnavul cu infecţie cu C.
difficile, care elimină cantităţi enorme de clostridii
în scaun diareic, care în contact cu aerul se
transformă în spori.
• Tulpinile din ribotipul 027 sunt mai sporogene şi
eliminarea sporilor durează mai mult timp, de
unde tendinţa la recidive mai frecvente.
• Sporii se găsesc în număr mare în mediul
înconjurator bolnavului (paturi, lenjerie de corp şi
de pat, saltele, pături, mobilier, paviment, obiecte
sanitare etc.) şi pot fi antrenaţi de aer la distanţă.
• Purtătorii de C.difficile au un rol fără importanţă
în transmiterea infecţiei, cantităţile de spori
produse fiind nesemnificative.
• Animalele nu au rol dovedit in transmiterea
infecţiei catre oameni.

11. EPIDEMIOLOGIE:
CALEA DE TRANSMITERE
• cea mai frecventa este cea directă prin contact
interuman cu bolnavul cu ICD, în special prin
intermediul mâinii murdare.
• mâna poate fi contaminată direct prin
autocontaminare, sau indirect prin contact cu
obiecte contaminate, suprafeţe, clanţe, etc.
• Transmiterea indirectă este atunci când între
bolnavul cu ICD şi persoanele expuse se interpun
diferite obiecte: îmbrăcăminte, instrumentar
medico-chirurgical, termometre, mobilier etc.
• Apa şi alimentele au un rol presupus, dar încă
neclar

12. EPIDEMIOLOGIE:
RECEPTIVITATE GENERALĂ
• Sunt afectate în special persoanele în vârstă, peste
65 de ani, frecvent peste 80 de ani.
• Prezintă receptivitate crescută persoanele care au
factori de risc adaugaţi pentru I.C.D.:
– Spitalizare prelungită sau internare în cămine
– Antibioticoterapie recentă şi/sau prelungită
– Comorbidităţi asociate: neoplazice, cardiace,
respiratorii, digestive, etc.
– Imunodeficienţele de tot felul
– Sarcina
– Chirurgia tubului digestiv inferior.
– Tratamentele cu IPP (inhibitor de pompă de
protoni) sau antihistaminice de tip H2
– Dietele drastice, sau cele monotone

13. EPIDEMIOLOGIE:
FACTORI DE RISC ASOCIAŢI I.C.D.
• Spitalizare prelungită, sau internare în instituţii de
asistenţă medicală pe termen lung.
• Antibioticoterapia prelungită, unele antibiotice
mai mult decât altele, în special fluorchinolone,
cefalosporine, clindamicina. Toate antibioticele
pot determina I.C.D., inclusiv vancomicina si
metronidazolul folosite pentru tratarea acestei
infectii.
• Antibioticele elimină “băieţii buni” (flora normala
saprofită) determinând proliferarea “baieţilor răi”
reprezentaţi prin C. difficile. Rolul antibioticelor a
fost dovedit de autorităţile americane care au
scazut incidenţă I.C.D. prin introducerea de
restricţii în utilizarea fluorchinolonelor.

16. DIAGNOSTIC:
Tabloul clinic este dominat de semne
digestive.
În formele uşoare predomina diareea 6-7
scaune apoase / zi, însoţită de senzaţie de
balonare şi de colici.
În formele severe diareea se manifestă prin
expulzia a 15-20 scaune apoase pe zi,
adesea cu sânge sau mucus, crampe
abdominale de diferite intensităţi, uneori
durere persistenta şi progresivă, vărsături,
febră, frisoane, lipsa apetitului,
meteorism, oligo-anurie, semne de ileus,
sau de peritonită.

17. DIAGNOSTICUL DE
LABORATOR:
În formele severe:
– leucocitoză importantă
– creşterea cel puţin la dublu a nivelului
creatininei serice
– nivele ridicate de lactat seric şi de
procalcitonină
– hemoculturile recoltate în puseul febril
pot fi pozitive cu C. Difficile
– În scaunul bolnavului se pun în
evidenţă toxinele A şi/sau B

18. DIAGNOSTICUL POZITIV:
1. tablou clinic şi radiologic compatibil cu I.C.D.:
– diaree: scaune de consistenţă scăzută (5-7 pe
scala Bristol) şi frecvenţă crescută
– ileus: vărsături şi constipaţie asociate unei imagini
radiologice sugestive de distensie enterală.
– megacolon toxic: evidenţiat radiologic prin
distensie colonică şi sindrom de răspuns
inflamator sistemic sever
1. evidenţierea C. difficile toxigen în scaunele
bolnavului
2. C.P.M.: Colită pseudomembranoasă,
evidenţiabilă endoscopic, intraoperator sau
necroptic.

19. PROGNOSTIC:
Scorul ATLAS
PARAMETRI: 0 puncte 1 punct 2 puncte
AGE (vârsta) < 60 61-79 >80
Temperatura < 37,5 37,5-38,5 >38,6
Leucocitoza < 16.000 16.000 –
25.000
> 25.000
Albumina g/dl > 3,5 2,6 – 3,5 < 2,5
Systemic
Nu - Da
antibiotic > 1 zi

21. I.C.D. URGENŢĂ MEDICALĂ
• I.C.D. devine o urgenţă medicală
atunci când în cuprinsul evoluţiei bolii
apar semne de agravare a
simptomatologiei şi /sau de
complicaţii.
• Principala complicaţie este
deshidratarea, care la rândul ei
antrenează în cascadă o serie de
simptome şi sindroame, care vor
conduce în final la insuficienţă
multiplă de organe, şoc şi deces.

22. CONDUITA ÎN URGENŢA I.C.D.
Sunt necesare în funcţie de starea clinică şi
de evoluţia parametrilor biologici
următoarele interventii:
• Monitorizarea evoluţiei, a numărului de
scaune şi a consistenţei scaunului emis, a
temperaturii, tensiunii arteriale şi a diurezei.
• Monitorizarea constantelor biologice.
• Reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică
• Reechilibrarea hipoproteinemiei
• Corectarea tendinţelor de insuficienţă ale
organelor
• Tratament antibiotic recomandat de Ghidul de
diagnostic, tratament şi prevenire a infecţiilor cu
Clostridium difficile elaborat de Ministerul Sănătăţii

23. TRATAMENTUL ANTIBIOTIC:
Metronidazol:
• 500 mg la fiecare 8 ore, oral; durată orientativă 10 zile
• nu se prelungește mai mult de 14 zile datorită creşterii
riscului de neurotoxicitate
• este ineficient dacă inflamaţia colonică s-a remis, de aceea
nu se administrează mai mult de 3-4 zile după remiterea
simptomelor
• este rezervat formelor de ICD de severitate redusă sau
medie
Vancomicină: 125 mg la fiecare 6 ore, oral, 10-14
zile
• este indicată în formele de ICD de severitate mare
• în megacolon toxic sau ileus se recomandă: vancomicină
500 mg la fiecare 6 ore, oral, la care se adaugă vancomicină
500 mg la fiecare 6-12 ore prin clismă terapeutică (în 100-
500 ml lichid salin) şi metronidazol 500 mg iv la fiecare 8
ore

24. I.C.D. URGENŢĂ
CHIRURGICALĂ
Durerile abdominale accentuate şi progresive
trădează o evoluţie spre complicaţii chirurgicale:
• Perforaţie de colon cu evoluţie spre peritonită
acută
• Ileus sever cu deshidratare şi şoc
• Megacolon toxic cu distrugeri masive de intestin
• Intervenţiile chirurgicale precoce scad
mortalitatea de la 35-80%, la 12-35%, mai ales
dacă sunt efectuate când leucocitoza nu
depăşeşte 50.000/mm3 şi când nu s-a instalat
insuficienţă de organe.
• Prinipalele tipuri de interventii chirurgicale sunt
colectomiile subtotale sau totale cu ileostomie
terminală.

25. I.C.D. URGENŢĂ
EPIDEMIOLOGICĂ?

26. I.C.D. URGENŢĂ EPIDEMIOLOGICĂ?
DA!
1. Nivelul ridicat al letalităţii din I.C.D. este determinat
de faptul că aceasta se grefează pe o patologie
preexistentă, specifică persoanelor vârstnice: boli
cardiovasculare, BPOC, tuberculoza, boli neoplazice
în tratament citostatic, sau prin radioterapie,
diabet zaharat, infecţii urinare etc., sau infecţii
sistemice de diverse grade.
2. Aceste boli sunt tratate cu antibiotice din clasele
cel mai des implicate în diareea post antibiotice
(fluorchinolone, cefalosporine, clindamicină).
3. Cum ambele situaţii boli cronice, respectiv infecţii
acute sistemice şi tratamentul antibiotic se
întâlnesc în spitale este firesc ca I.C.D. să evolueze
în special în mediul spitalicesc, de unde trece în
ambulator, pentru a reveni în spitale din nou, fie ca
recăderi care însumează 25% din total, fie ca si
cazuri secundare.

27. CLASIFICAREA I.C.D. DUPĂ
LOCUL DE PRODUCERE
• ICD nosocomială:
debut în spital după minim 48 de ore de la internare (debut spitalicesc),
sau
debut în spital în primele 48 de ore de la internare (pacient internat în
altă unitate sanitară în urmă cu mai puţin de 4 săptămâni), sau
debut la domiciliu în primele 4 săptămâni de la externare (debut în
comunitate) ŞI legatură epidemiologica cu alte cazuri de
infecţie/colonizare CD
• ICD comunitară:
debut la domiciliu la mai mult de 12 săptămâni de la ultima internare şi
în spital, dacă apare în primele două zile de spitalizare,
ICD nedeterminată:
• debut la domiciliu la 4-12 săptămâni de la ultima externare
Observaţie: atat in comunitate cât şi în unităţile sanitare se pot
înregistra şi cazuri de ICD asociată antibioterapiei /
imunosupresoare / inhibitori de pompă de protoni, fără legătură
epidemiologică cu alte cazuri din spital sau din comunitate.

28. Clasificarea epidemiologică după locul
întâmplării ICD:
INTERNAR
E
EXTERNARE
48
h
4 SĂPT 8
SĂPT.
NOSOCOMIALĂ NEPRECIZATĂ
COMUNITARĂ

29. CONDUITA EPIDEMIOLOGICĂ:
• Măsuri faţă de suspecţi
• Măsuri faţă de cazurile de I.C.D.
confirmate
• Măsuri faţă de calea de transmitere
• Măsuri faţă de populaţia receptivă
(contacţii)
• Măsuri de profilaxie

30. MĂSURI FAŢĂ DE SUSPECŢI
Evaluarea bolnavului în vederea încadrării în definiţia de caz în
funcţie de simptomatologie,antecedentele de internări
din ultimele luni, tratamentele antibiotice în spital sau în
ambulator, tratamente cu antihistaminice de tip H2,
tratamente cu inhibitori de pompă de protoni,
tratamente imunosupresive, contact cu caz de ICD recent
Recoltare din scaun spontan a unei probe pentru determinarea
prezentei toxinelor A şi B a C.D. Se recoltează dintr-o
porţiune cât mai modificată (mucus şi/sau sânge)
conform procedurii.
Izolare funcţională până la primirea rezultatului în salon cu grup
sanitar propriu, dedicat cazurilor suspecte de boli
infecţioase (izolator, sau subzonă septică). Pacientul
serveşte masa la salon.
Pănă la primirea rezultatului determinării toxinei A şi B a C.
difficile sunt restricţionate deplasările pacientului în afara
salonului în care este îngrijit.

31. Măsuri faţă de bolnavi:
• Evaluarea bolnavului în vederea stabilirii
modului de izolare:
– Cazurile care nu necesită îngrijiri de terapie
intensivă, sau îngrijiri chirurgicale se îndrumă spre
Spitalul de Boli Infecţioase.
– Cazurile care necesită îngrijiri de terapie intensivă,
sau îngrijiri chirurgicale se izolează pe secţie, într-un
salon cu grup sanitar propriu, dedicat special acestor
cazuri. Pacientul serveşte masa la salon.
– Izolarea ţine inclusiv 72 de ore după normalizarea
scaunului.
• Monitorizare zilnică în vederea surprinderii
evoluţiei severe a bolii sau a complicaţiilor.
• Tratament etiologic: MNZ sau VAN
N.B. Nu se admnistrează inhibitoare ale motilitătii
intestinale (risc de complicaţii).

32. MĂSURI FAŢĂ DE CALEA DE
TRANSMITERE
Igiena mâinilor este principala măsură de întrerupere
a transmisiei ICD:
• Spălarea mâinilor cu apă şi săpun îndepărtează cea mai
mare parte din sporii de C.difficile
• Mănuşile de protecţie de unică folosinţă sunt obligatorii
de utilizat în procesul de îngrijire al bolnavilor cu ICD şi la
efectuarea curăţeniei şi a dezinfecţiei salonului, grupurilor
sanitare şi a obiectelor din interior.
• În saloanele cu bolnavi cu ICD se va asigura o cantitate
corespunzătoare de materiale sanitare: săpun, prosoape
de hârtie, soluţii clorigene pentru dezinfecţie pentru
folosinţa bolnavilor şi a personalului sanitar
• Personalul medical şi de îngrijire nu va părăsi saloanele în
care sunt trataţi bolnavi cu ICD fără a se spăla temeinic pe
mâini. Este interzisă dezinfecţia mâinilor cu soluţii
alcoolice.

33. Măsuri faţă de calea de
transmitere:
Curăţarea şi dezinfectia salonului cu
accent pe grupul sanitar utilizat de bolnavii cu
ICD:
• Se vor utiliza detergenti-dezinfectanţi pentru
curăţarea obiectelor şi a mobilierului
• Se vor utiliza solutii clorigene care să asigure o
concentratie de 5000 ppm (ex. 3 cp. Clorigene cu
1,5 g clor activ la 1 litru de apă).
• Instrumentarul utilizat în investigarea sau
tratarea bolnavilor cu ICD va fi de preferinţă de
unică folosinţă.
• Instrumentarul care nu poate fi sterilizat termic
va fi sterilizat chimic cu produşi chimici
generatori de oxigen (ex. ac. Peracetic).

34. Măsuri faţă de calea de transmitere:
obiectele
• Foile de observaţie nu se introduc în salon, indicaţiile şi
prescripţiile medicale se notează pe un caiet şi se vor
transcrie în FO în cabinetul medical. Pe timpul vizitei caietul
nu va fi pus pe patul bolnavilor.
• Lenjeria de pat şi de corp a pacienţilor cu ICD nu se scutură,
nu se sortează, ci se introduce direct în saci de plastic de
culoare galbenă, care se vor trimite la Blocul Spălatoriei
împreună cu o nota de solicitare a dezinfecţiei cu substanţe
clorigene înainte de a fi prelucrate.
• Deşeurile rezultate din activităţile medicale se colectează
corespunzător categoriei lor (înţepătoare-tăietoare,
infecţioase etc.).
• Deşeurile menajere rezultate din saloanele în care se
îngrijesc pacienţi cu ICD se colectează ca deşeuri
infecţioase şi urmează circuitul acestora.
• Dezinfecţia terminală a saloanelor în care au fost cazaţi
bolnavi cu ICD se va efectua cu substanţe generatoare de
oxigen activ prin nebulizare: peroxizi de hidrogen.

35. MĂSURI FATA DE POPULAŢIA
RECEPTIVĂ: personalul medical
• Contacţii din randul personalului vor fi catagrafiaţi şi îşi vor
declara zilnic starea de sanatate la intrarea şi la ieşirea din
tură. Starea de sănătate se consemnează în caietul de
predare-primire al turei de către asistenta şefă şi de
asistenta de serviciu.
• Pe fiecare secţie se va desemna personalul mediu şi de
îngrijire dedicat asistenţei acestor bolnavi, cărora li se va
asigura mănusi, halate de protecţie, săpun şi prosoape de
hârtie în cantitate suficientă.
• În situaţia în care din considerente de lipsă de personal nu
se poate asigura personal mediu şi de îngrijire dedicat
bolnavilor cu ICD, se va asigura schimbarea echipamentului
de protecţie şi utilizarea halatelor de unică folosinţă la
activităţile desfăşurate în saloanele cu pacienţi cu ICD.
• Este interzis pentru personalul de îngrijire dedicat asistenţei
bolnavilor cu ICD să lucreze în oficiile alimentare de pe
secţii.

36. MĂSURI FATA DE POPULAŢIA
RECEPTIVĂ: rudele bolnavului
• Pentru contacţii rude cu pacienţii cu ICD:
– se va limita contactul cu bolnavul la strictul
necesar
– se va interzice aşezarea pe patul bolnavului
– se vor echipa cu halate de unică folosinţă
– se vor informa aparţinătorii asupra:
– măsurilor de prevenire a transmiterii infecţiei cu C. difficile
– accentul se va pune pe spălarea mâinilor şi dezinfectia
grupului sanitar.
• Se vor informa aparţinătorii cu privire la
modul de dezinfecţie al lenjeriei şi efectelor
personale ale pacientului.

37. PROFILAXIA I.C.D.
1. Utilizarea corectă a tratamentului
antimicrobial şi reducerea numărului de
prescrieri nejustificate (în prezent 30-50%)
2. Scăderea duratei de spitalizare a pacienţilor
3. Controlul ICD în unităţile sanitare cu paturi
4. Prudenţă în admnistrarea de cefalosporine,
clindamicină şi fluorquinolone.
5. Înlocuireaacestora cu alte clase: cicline,
cotrimoxazol, fosfomicina, nitrofurantoin.

38. ABUZUL DE ANTIBIOTICE ÎN
ROMÂNIA:
Locul 1 în U.E.: consumul de Peniciline: 17,23 DDD/1000loc/zi
• 58% din vânzări de AB, sunt peniciline
• 40% din peniciline reprezintă amoxicilină şi derivaţi
Locul 5 UE în 2011 şi locul 4 în 2012 la consumul de alte beta-lactamine
(cefalosporine, carbapeneme): 3,94 DDD / 1000 loc/zi;
• 13% din totalul de vânzari de AB în 2011
Locul 2 UE în 2011 la consumul de aminoglicozide
Locul 2 în UE la consum de ciprofoxacină, care constituie 60 % din
fluorchinolonele prescrise
Locul 3 UE la consumul de chinolone: 3,17 DDD/1000 loc/zi; de 2,45 ori
mediana consumului din UE,
Locul 3 UE în 2011 după Cipru şi Grecia la consumul de antibiotice
sistemice 29,76 DDD/1000 locuitori/zi şi locul 2 UE după Grecia 30,04
în 2012.
Locul 7 UE la consumul de sulfamide şi trimetoprim 0,92 DDD/1000 loc/zi

39. ABUZUL DE ANTIBIOTICE IN
ROMÂNIA
E.C.D.C. Surveillance Report: Surveillance of antimicrobial consumption in Europe 2012

40. ABUZUL DE ANTIBIOTICE ÎN
SPITALE:
• 49,9 % din pacienţii internaţi în spitalele
româneşti primesc antibiotice, faţă de
35% media europeană
• Se prescriu în medie 1,45 antibiotice/ zi
faţă de media europeană de 1,35 pe zi.
• Pentru doar 49,5 % din tratamentele
antibiotice exista o justificare clinică, faţă
de o medie europeană de 80,4%. În
Bulgaria acest indice este de 98%.
• Profilaxia preoperatorie cu antibiotice
este cea mai lungă din Europa: 8,17% au
fost doar de 24 de ore, 91, 83% depăşind
acest interval, iar peste 50% au durat
peste trei zile.

41. ABUZUL DE ANTIBIOTICE ÎN
AMBULATOR:
1. Eliberarea de antibiotice prin farmaciile cu circuit
deschis se face încă fără prescripţie medicală din
raţiuni comerciale
2. Eliberarea de antibiotice injectabile, de uz
spitalicesc prin farmaciile cu circuit deschis, prin
farmaciile cu circuit deschis este cea mai mare
din U.E.:
– 50% din consumului anual pentru cefpirom
– 36,7% din ampicilina
– 40,35% din penicilina G
– 45,45% din streptomicina
– 49,25% din gentamicina au fost procurate în 2011 prin
farmacii cu circuit deschis. Adesea sunt procurate
pentru pacienţi internaţi, deoarece spitalul ”nu le are
în farmacie”.

42. CONCLUZII:
1. I.C.D. este o problemă de sănătate publică care
tinde să devină dominantă în cadrul infecţiilor
nosocomiale în România ca de altfel peste tot în
Europa11 (Marea Britanie 57.000 cazuri în 2007
cu 9000 de decese) şi în Statele Unite (330.000
cazuri în 2011 cu 14000 decese).
2. După modelul epidemiologic al evoluţiei I.C.D.
din Marea Britanie unde rata de afectare a fost
de 0,035% din populaţie, se apreciază că în
Europa se îmbolnăvesc anual 170.000 pacienţi cu
acesta infecţie, ceea ce extrapolat la România, ar
însemna în următorii ani un număr de 70.000 de
cazuri/an, ce va duce la un consum urias de
resurse umane şi materiale.

43. COSTURI:
Spitalizarea unui pacient cu I.C.D costă
extrem de mult la ora actuală:
• Italia cheltuia 14000 € pe caz în 2009-2012
• Germania: cheltuia 7499 € de caz în 2006
• Marea Britanie: cheltuia 6986 £ pe caz în
2010
• Fillanda cheluia 2300 € în 2008.
• Bugetul alocat tratarii cazurilor de I.C.D. în
Europa a depăşit 3700 milioane € în 2013.

44. PERSPECTIVE:
1. În prezent I.C.D. depăşeşte ca număr infecţiile
nozocomiale cu stafilococ auriu meticilino-rezistent
MRSA, având o cota de 9% din H.A.I.
(Healthcare-associated infections).
2. Prezenţa ribotipului 027 pe teritoriul naţional
modifică în rău epidemiologia, tabloul clinic şi
prognoza I.C.D.
3. Cauza principală a progresării I.C.D. în România
este abuzul de antibiotice.
4. Mutată din spitale în comunitate, în urmatorii ani
I.C.D. va deveni principala B.D.A. (boala diareica
acută) din colectivitate şi cea mai frecventa
afecţiune a colonului.

45. PIERDEM CURSA?
MRSA: Meticilin resistant S. aureus
VRE: Vancomycin-resistent enteroccoci
FQRP: Fluoroquinolone-resistant Pseudomonas aeruginosa

46. BIBLIOGRAFIE:
1. Intestinal flora in mew-born infants with a description of a new pathogenic anaerobe,
Bacillus difficilis, Ivan C. Hall, Ph.D., Elisabeth O’ Toole, American Jounal of Disease of
Children, 1935, 49;(2): 390-402
2. Clindamycin-associated colitis: a prospective study ,
Tedesco FJ, Barton RW, Alpers DH. Annals of Internal Medicine, 1974; 81: 429-433.
3. Historical Perspectives on Studies of Clostridium difficile and C. difficile Infection,
John G. Bartlett, Clinical Infectious Diseases, Volume 46, Issue Supplement 1, 4-11.
4. Rezultatele investigării focarului cu infecţii de Clostridium difficile care a evoluat la
Spitalul Judeţean Timişoara, Graţiana Chicin, Adriana Roşca, Melania Arion,Ella Bot:
Conferinţă Naţională de Microbiologie şi Epidemiologie, 2013, Bacteriologia,
Virusologia, Parazitologia, Epidemiologia, Vol. 58, Iulie-Decembrie, 3-4/2013, pag. 44-
46.
5. Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de Sănătate Publică, Raportul de activitate pe
anul 2013.
6. Clostridium difficile agent etiologic al diareei postantibioticoterapie, Anca Delia Mare, F.
Toma, A. Man, B. Tudor, R. Ureche, C. Gârbovan, F.Buicu, Acta Medica Transilvanica,
2012, 2, (1), 79-81.
7. An Innovative Severity Score Index for Clostridium difficile Infection: A Prospective
Study, Infectious Diseases in Clinical Practice,
September 2011, Volume 19, 5 - pp 336-339, Toro Doris; Amaral-Mojica, Karla M,
Rocha-Rodriguez René, Gutierrez-Nuñez José
8. Derivation and validation of a simple clinical bedside score (ATLAS) for Clostridium
difficile infection which predicts response to therapy, BMC Infectious Diseases 2013,
13:148, Mark A Miller, Thomas Louie, Kathleen Mullane, Karl Weiss, Arnold Lentnek,
Yoav Golan, Yin Kean, Pam Sears.
9. Ghid de diagnostic, tratament şi prevenire a infecţiilor cu Clostridium difficile elaborat
de Ministerul Sănătăţii.
10. Studiul CARMIN-ROM 2012 (Consumul de antibiotice, Rezistenţa microbiană, Infecţii
Nosocomiale în România - 2012).
11. E.C.D.C. Clostridium difficile Infections in Europe, a CDI Europe Report.
12. E.C.D.C. Surveillance Report: Surveillance of antimicrobial consumption in Europe 2012