2. La mijlocul secolului al XIX, orașul Bălți aparținea urmașilor
fraților Panaite – familiei Catargi. Proprietatea moșierilor Catargi
cuprindea 22 de sate din județele Iași și Soroca.
3. Cea mai mare parte a locuitorilor orașului duceau o viață jalnică, nu
existau școli și spitale. Micii burghezi, negustorii, proprietarii atelierelor
meșteșugărești, care erau obligați să plăteasca impozite grele, luptau activ
pentru drepturile lor.
4. O data cu conferirea statutului de oraș, în 1818, a apărut problema
privind stema Bălțului. Stema reprezenta un scut dreptunghiular, ascuțit în partea
de jos, încadrat într-un chenar, pe cîmpul caruia era plasat profilul stîng al unui
cap de cal. Culoarea cîmpului stemei este roșie, iar culoarea imaginii calului și a
chenarului – galbenă.
5. În prima jumătate a secolului al XIX orașul Bălți se transformă
dintr-un mic orășel agricol într-un important centru comercial. Se
desfășurau renumitete iarmaroace de la Bălți, la care veneau și negustori
din Polonia, Austria, Ungaria, Prusia.
6. O dată pe an avea loc principalul iarmaroc care dura 2-3 zile și care
aduce orașului cîștiguri foarte mari. Un loc important revenea comerțului cu
cereale. Erau foarte apreciate soiurile de grîu – ghirca, arnăutca, sandomira.
7. În 1816 în Imperiul Rus a fost abolită iobăgia, creînd posibilitatea
pentru apariția noilor relații capitaliste. În Basarabia se dezvoltau intens
fabricile și uzinele. Micile manufacturi erau înlocuite treptat cu ateliere
meșteșugărești.
8. Ramurile de bază erau: producerea făinii, spirtului, vinului, uleiului,
topirea grăsimilor. Spre sfîrșitul secolului al XIX în oraș funcționau o fabrică
de spirt, cîteva de distilare, o fabrică de producere a săpunului, 3 fabrici de
lumînări.
10. Conform recensămîntului din 1987, Bălți aveau o populație de 18478
de persoane. Dintre aceștia- 17% moldoveni, 19% ruși, 55% evrei, 3%
ucraineni; aici locuiau, de asemenea, polonezi, greci, nemți, armeni, țigani.
11. ,,Sistemul de învățămînt și ocrotirea sănătății’’
Primele instituții de învățămint din Bălți au fost deschise
la începutul anilor ‘20 ai secolului al XIX-lea. În 1824 pedagogul
Cunițchi a înființat prima școală primară cu predare în limba
româna.
În aceeași perioada în Basarabia a apărut sistemul de școli
lancasteriene, fondatorul cărora a fost cunoscutul învațat I. D.
Ghinculov.
Datorită grijii guvernului și susținerii mecenaților, sistemul
de învățămînt din Basarabia se dezvolta intens.
12.
13.
14.
15. Anul 1882 Bălții a fost cutremurat de un eveniment tragic –
cel mai mare incendiu din istoria orașului. Au ars 400 de case din
1600. Pagubele au constituit 650 mii de ruble.
16. ,,Secolul douăzeci’’
Orașul continua să se dezvolte ca un centru
comercial mare. În 1913 aici erau aproximativ 200 de
intreprinderi de comerț. În piețele orașului, în
cartierele locative învecinate apar tot mai multe
intreprinderi comerciale: prăvalii, birturi, magazine,
ceainarii.
Cresc intreprinderile industriale, atelierele
meșteșugarești. Salariul mediu lunar al unui muncitor
constituia 4.5 ruble.
17.
18.
19.
20.
21. În 1912 a fost finisata construcția podului de lemn peste r.
Răut, care a obținut numele de ,,chișinăuian’’, cu drumuri de acces
pietruite.
22. În 1909 în orașul Bălți și în județ au fost
telefonizate, s-a deschis prima sala pentru proiectarea
filmelor.
23. Stabilitatea social-politica și economică, creșterea nivelului
învățămîntului, culturii și bunăstării locuitorilor regiunii pîna la începutul
primului razboi mondial au influiențat benefic și asupra vieții spiritual a
societății.
