2. A. DIAGNOSTIC
Semne clasice locale:
• Tumor - inflamatia - acumularea de lichide în
interstiţiu - infectiile tesuturilor moi
• Rubor - roseata pielii - hiperemia intensa
• Calor - caldura locala - determinata de hiperemie
• Dolor - durerea - semnul constant al infectiei;
insoteste sensibilitatea tegumentara a segmentului
afectat.
• Functio laesa - imobilizarea reflexa/ voluntara a
zonei dureroase
3. Semne regionale
• Limfangita
reticulara
tronculara
• Adenita sau adenflegmon - rezultat al instalarii si agravarii
infectiei in nodulii limfatici, inclusiv cu formare de puroi
4. Semne generale
• Febra - poate depasi uneori 40°C si imbraca diverse forme in raport
de germen si rezistenţa organismului
• Frison
• Tahicardie - concordanta cu febra, poate fi si rezultatul afectarii
miocardului de catre toxinele germenilor
• Tahipnee
• Hipotensiune
• Alterarea starii generale:
Inapetenta
Astenie
Adinamie
Agitatie
Insomnii
Tulburari psihice (halucinatii)
5. Explorari paraclinice
• Frotiu direct • Uree sanguină
• Culturi din plagă • Ultrasonografii
• Hemoculturi • Scintigrame cu Ga 67 şi Au 198
• Hemoleucogramă • TC
• VSH • RMN
6. Teste biologice sanguine
Apare frecvent o crestere a numarului
leucocitelor si o migrare spre stanga a formulei
leucocitare sau o limfopenie relativa.
In septicemie, pneumonia cu pneumococ,
abcesele hepatice, colangite, pancreatite supurate,
necroza intestinala sau in flegmonul retroperitoneal
poate sa apara o reactie de tip leucemoid.
Infectiile virale, perforatiile tifoide ale intestinului
si tuberculoza se pot insoti de leucopenie.
7. Alte valori ale constantelor sanguine sunt
dereglate: VSH este crescuta, valoarea
fibrinogenului este crescuta, proteina C reactiva
este prezenta, apare hiperazotemie (cresc valorile
ureei şi creatininei serice), amilazemia poate fi
crescuta.
In urina se constata: cresterea densitatii
urinare, aparitia cilindrilor hialini sau granulosi.
8. Biopsia este utila in diagnosticul bolilor
granulomatoase, cum sunt: tuberculoza, sifilisul,
micozele.
Hemocultura reprezinta metoda cea mai
sigura de determinare a etiologiei infectiilor, putand
identifica germenii responsabili de infectie.
Hemoculturile trebuie recoltate la intervale
frecvente, la un pacient cu boala febrila de origine
necunoscuta.
9. Scurgerile patologice
• Cercetare macroscopica: culoare, miros,
consistenta !
puroiul pneumococic - verzui
puroiul stafilococic - inodor, cremos - vascos
puroiul streptococic - fluid
puroiul produs de germenii anaerobi - fluid,
cenusiu - murdar, urat mirositor, uneori cu gaze
10. • Bacterioscopia directa
• Insamantarea puroiului pe diverse medii de
cultura
• Identificare germenului
• Antibiograma
12. B. COMPLICATII
Fistule - actinomicoza genereaza fistule cervicale, toracice sau
abdominale. Unele fistule intestinale rezulta din abcesele din apropiere,
care comunica cu intestinul şi pielea.
Imunosupresia si suprainfectia - consumul factorilor
imuni si toxicitatea par a explica partial imunosupresia.
Imunosupresia si antibioterapia prelungits creeaza conditii de invazie a
oportuniştilor.
Septicemia si socul septic
13. C. TRATAMENT
I. Controlul infectiei
- pregatirea locala preoperatorie
- profilaxia
- controlul propriu-zis al infectiei nosocomiale
14. Pregatirea preoperatorie
• se vor trata preoperator infectiile preexistente
• bacteriile comensale de pe pielea pacientului sunt
o cauză comună de infectie. Dusul preoperator cu
sapun antiseptic scade cu 50% rata infectiilor.
• decontaminarea colonului si curatirea mecanica a
intestinului se practica de rutina inaintea unei
operatii colo-rectale.
15. Profilaxia cu antibiotice
Se vor folosi antibiotice cu spectru adecvat
bacteriilor din flora respectiva, o cura cat mai scurta
(de preferat o singura doza), eventual un antibiotic
de linia a doua (o cefalosporina) care nu este
utilizat in tratarea infectiilor grave.
Este esential sa avem niveluri serice adecvate la
momentul chirurgical, cand este posibila
contaminarea.
Antibioticul trebuie administrat intramuscular sau
intravenos pentru a avea, cu certitudine, niveluri
serice adecvate. Daca operatia se prelungeste, se
poate administra o noua doza de antibiotic
postoperator.
16. II. Tratamentul chirurgical
• incizia si debridarea tuturor tesuturilor necrozate, lezate
• drenajul abcesului
• indepartarea corpilor straini
Principii:
hemostaza atenta
imbunatatirea aportului sanguin la nevoie
se va evita crearea de spatii moarte
evitarea suturilor tensionate
interventia va fi rapida fara a prelungi inutil timpul operator
inainte de inchidere se vor efectua irigatii abundente cu
solutie sterila de Ringer lactat
17. III. Terapia de sustinere
- repaus la pat, imobilizarea regiunii infectate,
ridicarea zonei pentru a favoriza drenajul sanguin si
limfatic.
IV. Terapia cu oxigen hiperbar
- utila in mionecrozele clostridiene.
Poate reduce toxemia si scade masa de tesut
excizat.
18. V. Antibioticoterapia curativa
• In cazul in care identitatea germenului este
necunoscuta, se vor administra antibiotice
bactericide cu spectru cat mai larg (de preferinta
Cefalosporine de generatie superioara 3-4).
• Antibioticoterapia se efectuează de regula cu
asocieri de antibiotice.
Sunt indicate asocierile dintre betalactamine
(Penicilinele, Meticiclina, Oxacilina, Ampicilina şi Cefalosporinele),
oligozaharide (Streptomicina, Kanamicina, Gentamicina,
Neomicina) si polimixine (Polimixina B, Colistin).
19. • Se vor administra in doze mari, la nivelul maxim
admis/ kg corp.
• Administrarea antibioticelor se face:
- oral, in cazul în care bolnavul are o buna toleranta digestiva si un
tranzit intestinal regulat
- intramuscular la intervale fixe (6,8,12 ore)
- intravenos la intervale fixe (6,8,12, 24 ore)
- intravenos continuu – diluand antibioticul in solutia de
perfuzat, cu administrare controlata
• Antibioticoterapia se continua pana la obtinerea
rezultatelor dorite.
- intreruperea antibioticoterapiei se face brusc, oprind complet
administrarea.
20. D. PROFILAXIA INFECTIILOR NOSOCOMIALE
• respectarea asepsiei alaturi de antibioterapia
profilactica preoperatorie si a masurilor de profilaxie
specifice fiecarei infectii nosocomiale
• urmarirea celor mai frecvente infectii nosocomiale
(urinare, pulmonare, de plaga operatorie) si informarea
periodica a clinicienilor (din 6 in 6 luni)
• perfectionarea continua a personalului medical.
La 250 paturi de spital este utila prezenta unei asistente si a
unui medic epidemiologist care sa asigure activitatea de
supraveghere si formare a personalului medical.
21. • asigurarea resurselor materiale pentru derularea
programului (spitale corespunzatoare, conditii
de munca satisfacatoare etc);
• studiul bacteriologic periodic al spitalului sau
clinicii (odata la 5 ani).
