Dobrogeanu gherea, constantin - studii critice (ed.tineretului)

------------------------------~ ------------()_.__C>_o__b_r_o_g__e_a_n__u_-_C3_h__e_r_e_a_
1 ' STU[)II ()RITICE
~eepînd cr1t1ca 1iterară ca pe o operă de creaţie
>Uţin în punctu 1 ei ,cel mai înalt - Gherea are
necesităţii de a surprinde lumina particulară,
ă, a operei literare şi, <(prin vorbe inspirate, prin
său special>}, să o sugereze în mintea cititorului.
~nea critică s-ar percepe nu numai pe c,ale raţională,
cale emoţională, întrucît ea <(ne..s~gerează în minte
rtistică, ne face să simţim clar, puternic, ceea ce
ţit confuz şi slab, ne face să pricepem propria
plăcere>>."
George lvaşcu
·ineretului
lYCEUM
36

STUDIU INTRODUCTIV
ln ultimii ani ai secoluJui al XIX-leu Con-
stantin Dobrogeww-Glwrec era una din figurile cele ·mai sim-
-1Jatice, cele 1nai pitoreşti ale mişcârii literare din t:ara noastră.
Deşi venise în România prin 1875 fugind din Rusia taristli de
teama ohranui care-l urmi11'ea pentru actir;itatea desf{'işurată
în cercurile narodnice din Harlwv, Gherea s-a adaptat reped e
la împrejmiirile de viatâ ale noii sale patrii. La Iasi, Ploiesti si
Bucureşti şi-a f(!cut întinse relaţii, dintre cele mai interes~nt~,
lttît în rîndurile mişcării nwncitoreşti, cît şi printre intelectuali.
. Aducco în el o inteligcnfil vie. o /Wsiu.ne lupt<l-toare nesWvilitl'i,
-un spirit ({rtalitic slujit de o cazuisticâ conoingâtoare. Ş i a
pornit mai întîi, dupiî numeroase periputii trăite în uN·mea
n'lzboiului din 1877 cînd a fost urmi1rit şi prins de siguranţa
rusă, activilatea în rindurile socialiştilor români. Apoi a apclmt
în compl~.wl publicistic oi mişc(/rii nw ncitorcşti, roluborînd
la mai toate revistele si ;:.iarele deceniilor 80- 90, la Contem-
poranul, Hcvi~ta soci;lă, Drrptqrile Omului. D emocratia so-
cială , iIIunca etc.
La Contemporanul. recisto icşeanil core a apiimt din 7.'>81
sub conducrrea lui Ion Nadejde. Ghcrea rt colaborat ahia
din 1885 mai Întîi cu Ştefan Jlndici, recen::::ic /.:1 schiţa dmma-
tică cu acest nume de V . C . Mort:un, publicatii ·În ;wmli-
'ml 8- 9 din 1 ianuarie-] fchruari:e. Dupli acC'I'a. În nr. J0-
11- 12, cUi la ioealiL articolul Trei comeuii· ale lui I. L Cara-
giale. Tot în Contemporanul mai :n;ca sti publice 8Î {1lte
încercări. critice ca, de pildr'i, D-1 Brociner ca descriitor al
vieţii ţărăneşti, I. S. Turghenim· (reprodus dupr'i DrPpturile
omului), Glwrea se afirma tot mai mult ca ideolog al revistei
ieşenc şi prin punctele de cedrrc pe care le exprima. ca expo-
nent âl unei tc11dinţe noi În estetică şi critice[, te ndinţă mo-
dernă, incipient maf;erialistl/. şi ş/Jinfificii. Iar h 1111 mnnu'nt
5

dat, cînd împrejurările s~ copseseră, criticul se angajează într-o
polemică interesantă prin caracte-rul ideilor care se înfruntau.
Titu Maiorescu, criticul şi esteticianul junimist scrisese cu
prilejul proastei primiri făcute comediei D-ale Carnavalului
a lui Caragiale, un articol intitulat Comediile domnului Cara-
giale. El încerca să-l apere pe Caragiale în modul care îi
părea mai potrivit, adică demonstrînd că supărarea publicu-
lui fusese fără pricină, fiindcă finalitatea artei este aceea de
a scoate pe om din vălmăşagul vieţii zilnice şi de a-l înălţa în
sfera ficţiunilor ideale.
Gherea 1·ăspunde atunci în nr. 1 din iulie 1886 (an. V) al
Contemporanului cu articolul Cătră domnul Maiorescu (de-
venit ulterior, la publicarea în volum, Personalitatea şi morala
în artă), angajîndu-se în faimoasa polemică ce avea să stîr-
nească atîta interes şi avea să definească atît de limpede pozi-
ţiile ideologice ale celor doi critici şi ale celor două cmente
pe care le reprezentau.
Polemica aceasta purtată împotriva unei personalităţi de
prestigiul lui Maiorescu îl face pe Gherea să intre cu răsunet
în universul literaturii şi criticii româneşti. El începe a exer-
cita direct, sau prin adepţii săi (fiindcă polemica cu discipolii
maiorescieni va fi continuată de toată şcoala critică a Con-
temporanului), o tot mai mare influenţă asuprp1 maselM de
cititori şi mai ales asupra cititorilor publicaţiilor muncitoreşti
şi determină, prin aceasta, un mare cment de opinie cu privire
la rosturile artei, literaturii şi criticii. Inrîurirea punctelor de
vedere pe care el le-a exprimat şi care corespundeau unei ne-
cesităţi a momentului istoric s-a produs şi asupra celor mai
mulţi din scritorii noştri. Fiecare dintre ei a reacţionat altfel,
pe o durată mai scurtă sau mai lungă, dar a reacţionat. Şi de
cele mai multe ori opera scriitorului a înregistrat un plus de
realism, indiferent că scriitorul se numea Delavrancea, Vla-
huţă, Caragiale, Ştefan Petică sau Duiliu Zamfirescu. Fireşte,
r;oz.iţia ideologică a lui Ghe1·ea nu era decît o expresie a unor
zdet generale, născute în mod necesar, din împrejurările creş
terii mişcării muncitoreşti la noi şi în Europa. Toată agitaţia
dintre anii 1885 şi 1895 în legătură cu problema arzătoare
atunci a artei. cu tendinţă sau a artei pentm artă a fost dato-
6
rfta în primul rînd lui Gherea. E adevărat că el em urmat şi
susţinut de toţi adepţii săi care aveau să formeze şcoala sa
critică, şi anume de Raicu Ionescu-Rion, de C. Mille, de
A. Bacalbaşa şi de alţii, care aveau să răspîndească prin presă,
conferinţe sau discuţii, ideile maestrului lor. Dar Gherea are
meritul de a fi pus bazele teoretice ale disputei.
l;ttre anii 1884, cînd numele lui începe a fi des întîlnit în
mat toate publicaţiile progresiste, şi 1895, actiDitatea lui
Gherea e neobosită. In articolele, conferinţele sale - tinute
prinire altele şi la cercurile de studii socialiste (ca cea intitu-
lată, de pildă, Concepţia materialistă a istoriei rostitli în
1892) - el explică mereu temeiurile gîndirii sale adc7rmte la
sursele ideologice cele mai noi şi fundamenteazc7 mai ales cri-
tica sa ştiinţifică moderne!. De altfel, el a redactat progranwl
cercurilo1' muncitoreşti în 1886, stabilind platforma proaram
de revendicări general-democratice. Dupc'i 1889, după primul
Congres al Intemaţionalei a li-a condusf'i de Engels, cînd miş
carea muncitorească de la noi a început să trimită participanţi
la aceste congrese, Gherea a fc7cut p.?.rte de cîteva ori din de-
legaţii. In această calitate el l-a cunoscut pe Friedrich Enaels
l
A b )
persona, m 1893, la Londra, şi l-a reîntîlnit la Ziirich în
acelaşi an. Gherea a jucat un rol de seamă si în coordonarea
activităţii revoluţionarilo1' din Rusia cu a cela~ din Occident. Si
cum ~r3~am mai sus, domiciliul lui s-a schimbat adesea dwpă
ne~~sttaţtle propagandiste ale mişcării socialiste: la Iaşi,
Bra~la, Galaţi, Bucureşti, Ploieşti. La înfiinţarea Pmticlului
Socwl Democrat al Muncitorilor din România în 1893, el a
luat de asemenea parte. Şi pe plan cultural activitatea lui
Gherea a fost utilă şi rodnică. Foarte prieten cu o serie în-
treagă de_, scriitori din toate generaţ-iile, avînd o fire plăcuiii şi
generoasa, el a fost legat printr-un durabil atasament mai ales
de Caragiale, cu care a întreţinut şi o perma~entă corespon-
denţă, interesantă atîi prin preocupările literare şi culturale ale
celo1' doi scriitori, cît şi p1·in informaţiile despre epocil.
Dar atitudinea omului politic Glwrea faţă de mişcmPa
mundtorească şi problemele ei se schirnbâ după 1900. ln 1910
avea să apară lucrarea lui Ghe1'ea Neoiobăcria care nDea să
"' 'fundamenteze teoretic această atitudine, susţinînd că misiunea
7

de a înfăptui revoluţia democraticli Tcvhw clttsei sociale a bur-
allez.iei. Astfel se minimaliza rolul prolctariatuZ.ui, condmnnat
la pasivitate, şi se ·ignora potenţialul revoluţionar al ţăH1n~mi~:
Gherea va continua act·ivitatea critică şi legliturile cu scrhtom
timpuJui. ]JÎnil la mnartco sa. surven'ită în anul1920.
In domeniul destvl de tîniir atunci al criticii şi estetic-ii lite-
rare ronuÎncsti, Dobrogcmw-Ghcreo avea se/ fixeze o pozitie
si sii inilic;::;e o metodi7. De obicei, în mtmeroasele sale studii
~·i articole. el se referea, ca punct de plecare, la o problenu1
in discuţie. la o stare de fapt, la o afi-rmaţie a altor critici sau
la o operâ care i. se piîrea a nu fi fost suficient limpezită în
sensurile ei adeu'îrate. Dar mai întotdeauna, adoptînd tonul şi
modalitatea de tratare polemică, Gherea nu se milrginea să
facă expuneri asupra unei singure chestiuni, ci aborda nwne-
1'0ase problen1e îmuclite, îşi îngăduia digresiuni foarte largi.
se plimba printr-un întins teritO'riu de exemple, alese din Ute-
mlura noastră si din cea unir.ersalcl. Astfel, lectura de la un
cap la altul a t;mti. studiu sem a unui aTticol al S(lll îţi soliciti'i
otenţia în eliverse direcţii, te poarte/ p·ri11 hăţişuri numeroase.
fănl să te fixeze w claritate asupra unei singuTe dii d e dez-
·volklre a ideii. De aceea ni se pare că o cît de simplă şi su-
111(/ ră prezentme a operei lu'i Cherca nu se poate realiza decît
prin discutarea cîtorva pmbleme generale, acelea ale orici1rei
cstctici şi ale oricărei critici. Şi în acest scop vom separa ideile
c.rpri.mate ele şeful şcoalei Contemporanului î11 studiile şi arti-
colele sale şi le vom reconexa în jurul acelor probleme gene-
rale, pentru a urmări în acelaşi timp şi contribuţia criticului
.la re;:;olvarea lor într-un sens tot mai apropiat de n ecesităţ.ile
de înţelege re ale masel01'.
Discuţia nu poate începe, dupcl părerea noastră, decît cu
cîteva chestiuni generale, preliminare, de estetică. ce definesc
din capul locului di.recţiile, tendinţele gîndi1"ii lui Gherea. ln
primul rînd cu problema fntmosului, problemli clleie a esteti-
ci-i pentru. deosebirea atitudinilor idealiste sau materiolis!e,
fiindcc/ modul de Înţelegere a frumosului trădea;:;c/ concepjia
despre lume a esteticir:mtt.ltti. A 1'ccunoaşte existenţa frumostt-
l.u'i în 11aturli, a frumosului natural, Înseamnă. de la Aristotel
8
şi pînă la democra{'ii revoluţiolWri ruşi. BcUnski. Ccrn·Îşr'<'sl.:i,
·Dobroliubov, .::t · afirmat exist enţa de sine stlitc/toare tt lumii
obiective, înseanmă a afirma valurile vietii.
A contesta existenţa. frumosului natuml, a vedea prezenţa
frumosului doar în prototipurile absolute ulr· unei lumi tnms-
cendentc, dupli care lumea concreti/ 11-l:, fi decît o palidli
COJJie, înseamnli .:1 te situa în descendenta idealistli a lui Pla-
ton san, cu oarecare modifiulri, în oceea a lui Hegel, a afimw
superioritatea ideii. Din această rlubln perspcctivâ posibil&
asupra fmmosului sînt înţelese valorile artei, finalitatea şi ·ca-
pacitatea ei. Pentru cei care afimul existenţa frumosului na-
tmal şi. implicit, acord(/ un credit deplin lwnii obiective, m ia
ua fi în mare musurcl o copie a rcalitcltii, ea ?şi va tmge sub-
stonţa din solul fertU al fm?Jiosului natural. Folosind termenul
de nlimesis (imitaţic), Aristotel făcea posibil(/ această corelaţie.
Pentru cei care contestă existenţa frumosului în natură,.
pentru Platon, de pildii, artistulreali;::cazcl î·n opeTele sale copii
de pe t'sentele ideale contcmplat;e de el, în vremea cînd se
afla în lumea tmnscenclcntc'1. Iar JJCntru Hegel fntmosul c o
aparenţ.â introdusâ de frmtez.ie pentru a rectifica modalitatea
hnpcrfectâ a realitilţii obiective, şi frumuseţea artei constă·
în contopirea. ideii. cu i111aginea ("manifestarea în formr sensi-
bile a ideii"). ll,faiorescu şi-a î11suşit Î11Ct1 din 1867 definitia:
lJG§!.clianc/, introducînd11-0 în studiul sâu Cercetare critic:: ast -
pra poPziei române.
Ghcrea se situeaz(/ ferm pe prima ]JO;:;iţie , afinnînd cxistenţ.a
frumosului în natmă, în l11meo obiectivi/.. Raportul dialectic pe
cme-l stabileşte el între frumosul natural şi frumosul artistic•
Între naturti şi artă e interesant şi complex. As11pra accstu€
subiect se opreşte în parte în mticolul Asupra criticii. dm· ma~
ales în Asupra criticii rnetafizice şi ştiinţifice. mule polcmi-
;::;cadi cu Ion Bogdan, unul din discipolii maio rcsr~ ie11i.
Gl1crea se refeul la r e(lr/a dintre idealiştii şi 111.atcrialiştii uri-
gari pc caTC îi num eşte "realişti tcrre â tcrre" şi explic(/ extre-
mismul poziţiilor lor. El arat(/ cel amîndow/ po;::iţitlc sÎni cm·
1wte, idealiştii încercî11d să dovcdeascr1 ,,superioritatea arfei
ideale asupra naturii reale", iar materialiştii vulgmi vo·illd să
susţinâ cr1 "arta e inferiorml naturii totdeauna şi in toat(: pri-
9

vinţele" şi că "art.a tmbuie să imite natura servil, să imite
tot ce ne dă natma şi aşa cum ne dă natura". (E de remarcat
că Gherea incriminează aci, lucru foaTte interesant, metoda
de creaţie preconizată la vremea aceea de naturalişti.)
Şi Gherea exprimă după aceea propria sa opinie care se
apropie mult de estetica nwrxistă contempo;ană. El este d~
acord cu ideea exprimată de Delavrancea m Trubadurul şz
anume că arta e o împuţinare a naturii, o sărăcire a acesteia,
că artistul nu va putea niciodată să aiungă natura imitînd-o.
Pe de ~7ltă parte, se arată de acord şi cu una din ideil~ lui
Dostoievski că arta e mai adevărată totuşi, mai frumoasa de-
cît natura. Şi pentru a-l lămuri pe I. Bogdan, care vedea o
contradicţie în aderarea în mod egal la cele două punc·te de
vedere, Gherm explică pe larg opinia sa.
Frumosul natural, natura privită din punct de vedere este-
tic e remarcabilă prin complexitatea, prin infinitatea de as-
pecte pe care le oferă, inimitabile. Astfel frumosul ei este
superiot dintr-un punct de vedere. Dar pe de altă parte supe-
rioritatea artei este vădită în mai marele adeoăr şi în mai
marea frumuseţe a operei de artă realizată de artist, care are
la îndemînă posibilitatea selectării din natură. Ca atare, opera
de mtă însumează trăsăturile cele mai specifice ale obiectului
sau caracterului înfăţişat - adică frumosul artistic, concen-
trează elementele frumosului natural, fiindcă artistul, operînd
selectarea, a putut elimina laturile mai puţin caracteristice.
Gherea spunea în demonstraţia sa : "Să luăm ca exemplu zu-
grăoirea caracterului unui om prin roman. Caracterul unui om
consistă din milioane de trăsături psihice, de ordine conştientă
şi de ordine inconştientă. Arta e în absolută imposibilitate să
zugrt1vească aceste milioane de trăsături psihice, dintre care
foarte multe n-au aiuns în conştiinţa nici a celuia care scrie,
nici a celuia despre care se scrie. ln acest sens mta e infe-
ricară naturii, realităţii, arta nu poate să aiungă natu·ra. Dar
într-un caracter psihic al omului sînt trăsături mai ales carac-
teristice, pe cînd sînt altele care sînt mai puţin caracteristice
şi chiar relativ indiferente. At·tistul alege trăsăturile mai ales
caracteristice înlăturînd pe cele ~i puţin caracteristice şi in-
10
diferente şi în acest sens am zis şi eu, aprobînd cuvintele lui
Dostoievski, că arta e superioară naturii" 1•
Ceea ce accentuează Gherea este posibilitatea, prin selec-
tare, de a maliza, esenţialul, tipicul în artă. Cuvîntul nu este
pronunţat, dar noţiunea este construită ca atare şi e deosebit
de valoroasă. Tezele lui Gherea în această pTivinţă sînt foarte
apropiate de cele ale lui Cernîşevski care arată că imaginea
naturii este aceea a unei opere simfonice, pe cîtă vreme arta e
o transpunere pentru un singur instrument, dar ea reproduce
ese._nţialul vieţii.
in înţelegerea raporturilor dintre artă şi viaţă, Gherea mai
aduce o contribuţie interesantă şi anume înţelege caracterul
social al artei şi mai ales caracterul ei de suprastructură, pe
care-l afirmă explicit. Produsă în această calitate de un com-
plex social-economic, arta e "una din cele nwi complexe ma-
nifestări ale spiritului omenesc" şi oglindeşte vremea în care
a fost creată, spiritul poporului şi mai ales oglind.eşte pe însuşi
poetul creator.
lnrîurit de Hippolyte Taine, critic şi istoric litm·ar francez
de prima mînă al acelei vremi (.a murit în 1893), Gherea sus-
ţine determinarea creaţiei artistice de către mediul natural şi
social (mijloc spune Gherea în loc de mediu). Dar la criticul
român mediul social exercită influenţa precumpănitoare, de
crl.petcnie. ln terminologia lui Gherea mediul social desem-
no:Jză de obicei condiţiile generale social-economice, "viaţa
materială, relaţiile economice, politice şi sociale" (Decepţio
nismul în literatură). Produs al societăţii, arta acţionează asu-
pm acesteia. "Efect al miilocului social, ea la rîndul ei lucrează
asupra acestui mijloc" 2
, zice Gherea, exprimînd astfel no-
ţiunea interacţiunii între bază şi supmstructură. Şi ideea este
repetată de cîteva ori, mai ales în articolul Tendenţionismu]
şi tezismul în artă. unde se mai spune : "Societatea sugerînd
anumite idei şi sentimente mtistului, c1'eaţiunea artistului, ca-
mcterizată prin idei şi sentimente sugerate de societate, va
1
Asupra criticii metafizice şi celei ştiinţifice - Studii critice, voi. II,
ed. 1-a, Socec, 1891, p. 47.
2
Tenden.ţionismuf şi tezismul în artă, .ed. cit., voi. 1. Tip. "Românul",
p. 311.
11

sugera socie tăţii, la rÎndlll ei, idei ~i se11ti111ente în aiiiWIIie cu
n.:lc primite" 1
. . . .
Din aceste cÎteva citate reiese destul de lunpede onentmca
'fJP, care o caprltri noţiqn ea de mediu la criticul de ~.:are ne
r.upâm. Tninc insisia mai cu sea mă asupra conditiilor ll'ttu-
rnle creoarafice în vre111e ce Chcrea J>unea Întotdeauna ac-. , M O ' ""
f.:entul pe condiţiile istorice. social economice. Deosebirea se
odînceste tot mai mult intre Cherea si Taine, pe 1năsurâ ce
vi1tmn~lem. în analiza operei de artr/ ~a at.:Lrc. Problemi'lc· {e-
·gate de opera de artli sînt de fapt cele !Ilai nttllleroase şi mai
clefinitorii în opera lui Cherea.
Anltîncl rncreu ctl estetica lui se deosebeşte de cea verhe,
l}!' cea lllCtafi::.:ică. el SUUliniaz(/ IIIOi afes po::;iţii/e dijP.rife }JC
.care le ocupâ esteticicnii " noi.. (cum zice Ghcrea în loc .d~
materialisti sau stintifici), si cei vechi în problema gene::;{!/. Şi
naturii o/Jerei ddartâ. DuJ;â estf'tico metafi:::icâ, " arta nu-i llii
product, ci 1111 dar dum~te::.:l'iesc car!' stâ deasupra şi in afam
socieWtii. BineÎntclcs di o lllltl(illl f' de fnwlllen.c, de fat>te
mtistic~ sînt altf~l explicate de o tl'orif' şi altfel de c~:alaltli,
wzeori în mod clziar cu totul optts.. ~. Cherca continuă cu rcjJC-
f,mea n eî ncetată a calitâ(ii de prodas socid a operei ele a rtă,
11rodus drtenninat de condiUilc .!!,Cnerale social-politice-ecntw-
mice asa cu111 a111 arlitat si 111râ sus. $i acest produs are o fina -
lito.t/ p;·ecisâ: aceea -de o'exercit•:t u influt;nfrl 12u;ralt~ ~i socia~il.
o înrîurirc edu catiuă. ln lumina acc.)1e1 fuwlttaţ1, cnt~cul aple-
c-ia odatâ valoarea literaturii de la 1848, zicînd: " Pentru frun-
tosii 111isdiri! de la 1848, literaturo nu era nici o gl111nli, niri o
pe'trccet:e: era u.n instru111ent de lupti!: era o annâ putcmictl
Je desteptw c, o ar111â }Joliticâ >i 111orală totdeodatâ" '1
De~i instrument, armli, ceea ce indicii finalitatea operei de
lJrtl'î în con cej>ţia militantrl a lui Chere!t. Ş:i prin c!; îşi prod~tN!
flcest ins!;rument, care c opera de arta, efectul sau asupra so-
deli1tii care 1-a produs ."' Prin tendintele. prin ideile pe cnn· le
încorporerr::)i.
l Jbid., p . ;jJ 2.
" fhid. , p. :3 l2.
s .Asnpra mi.~n/ri.i lilerrne :;oi şl:ii11ti/ice.
pp. 9-10.
ed. ·dt. , vol. 1H, Socec,
Problema tendenţio,:.ilăţii c strÎns legală de accra n ţf'nczei
operei de artei : pmdus al societiîţii, ada va întmpa Înlr-un
m od foarte la·rg tendintele şi id('ile sociefltţii la m1 ruOIIICiîi
dai. Cu această idee Glwrca se plasează in mijlocul marii
dispute care a 111işcat intregul ultim sfert al sec. al XIX-lea în
cultura noastrâ. ProblemEI aTlei cu tendinţâ sau a artei pentm
artii devine lwtcl1·îtoam pentTu defin'irea atitudiniloT în este-
tieri. Glwrea me cumjul si/ afiTme, e.wp,e1'Înd, de.sigm'. în stu-
diul Tenckntionismu1 si tezismul în artă. eli nu existâ operc'i
de artâ ftll:i1 tendinţii. )n adeu/1' - zice el, cladi o creoţiwu~
artistică e rc;:.ultanta înrÎ1n'iTii 111'ijlocului natuml şi social, dacă
mtistul1w dii ceea ce a pus el in mipocul natuml şi cel social.
creatiunea lui va exprima tendinţele mijlocului ce-l încon-
joarh; creatiunea artistului va e.rpTima, Într-un tel ori in altul.
tendintele epocii in care tnlie8te, ale societclţii în care trâieştc.
Deci artli ftlriî tencl-inţâ nici nu 1JOot:c să fie. A rtcl /liră tendinţâ
n-a existat, nu e.cistii si nu va exista." 1
l n mod inteligent, Cherea face să coincidă tendint~• cu
direcţia genemlrl a icleU care animli o opcri/ de artli. Şi valoarea
operei se ntâsoarli cu valomea ideilor e·i sociale, deci cu a
tendintelor ei. De .aceea el mai spune : "Ideile şi tendintd e
sociale. sÎnt chiar sÎngele ccild .~i lmlnitor care mttre.yte şi face
'Vieţuitm organismul mnnif artli. A SJ1H1W âi ideile şi tcndinţel~
sociale sînt ceva cu totul deosebit de artâ, este tot aşa cum m
• zice că sÎngele e cez;a C1t totul sfnlin de organismul
0111Cnesc." ~
Pe acest tlirîm al tcndenţio::;ităţii, Glwreo se întîlneşte cu
tezele generale ale lui Dobroliubov, democratul revoluţionar
ms. care şi el folosea ca prim criteriu de apreciere a opere·i pe
acela al tendinţclor gcnemle exprimate în ca. Tot în lcglituri'.
cu (!Ceastă problemă a tendinţelor, a ideilor sociale incO'I'porat.·
în opera ele arlil, Gherea susţine caracterul de clasiî al 'iduiin·:c
ş·i, implicit, al teoriilor estetice. ldeilc înaintate sÎnt folosite
de o clasiî în ascensiune ca apoi să fie combâtute de ca ît~t
momentul declinului. Astfel, refcrindu-se la susţinătorii prin-
cipiului artei pentru artă, Clwrca spune : " Cînd vitejii Mfei
1 Tendentionismu/ ~i tezi.mml Îll artii. ed. cit.. p. 815.
2
Jliicl.. p. 316.
. 13

pentrv. artă, ai artei pure... încep să strige asupra ideilo1· şi ten-
dintelor sociale introduse în artă, pretinzînd că ea trebuie să
răr/tîie cu totul în afară de lupta ideilor şi a tendinţelor sociale,
ei nu ştiu ce vorbesc. Adevărul este că ei nu-s în general îm-
potriva ideilor şi tendinţelor sociale în poezie... ci sînt împo-
trin:z unor anumite idei şi tendinţe. Dacă ei strigă împotriva
tendinţelor sociale în general în poezie, apoi strigă fie din ne-
pricepere, fie din interes" 1•
Fireşte, toate aceste note polemice ale gîndirii cri~icului
erau menite să irite pe susţinătorii ideilor despre grat·ULtatea,
inutilitatea focului superior, care e creaţiunea artistidi. ":'ar-
bind despre accastc'î problemă Maiorescu contestase orice fma-
litate_artei, citînd pe d-na de Stael, care spusese că arta este
o "nobilă inutilitate". Ideea filozofică a artei fă1-ă finalitate
pornise de la Kant şi avc~1 să ducă în variate chipuri la for-
mula "artei pentru artă", adică a artei gratuite. . ~
Ciocnirea dintre Maiorescu şi Gherea, polemica lor estettca
a produs o mare agitaţie de idei în rîndurile publicului larg,
mai ales prin această problemă centrală care definea, cum· am
mai spus, atitudinile în artă.
Mergînd mai departe cu expunerea ideilor lui Ghere,:; cu
privire l'a opera de artă, trebuie să ne oprim asupra ~nu~ alt
punct de mare însemnătate şi ~nume asupra rap~r~t.tl~tt dt~tre
etic şi estetic în opera de arta. ln numele estettctt tdPo?.l~ste,
Maiorescu afirma, în continuarea ideii de rru;i sr:s, a lipse~ ~e
finalitate a artei, că opera de artă nu trebuw sa tre~ea~ca :n
r:ontemplatorul ei decît un puternic sentiment estettc Şt attt.
Sentimentul acesta estetic trebuie să fie pur, neamestecat cu
alte 1·eacţii de natură etică. Ceea ce se apreciază în opera de
artă, susţinea în linii generale estetica idealistli ':; ti~npului,
pornind tot de la o idee kantiană, este frumosul m sme. Iar
dacă într-o operă de artă ar intra nişte elemente care ar face
ar1el 1.1 alte resorturi lăuntrice de_,cît la cel e~tetic, atu~c! opera
de artă ar fi nevaloroasă, caduca. Ceea ce tntereseaza m mod
exclusiv este dacă opera e perfect realizată din r:unct 1e ve-
dere estetic. Şi atunci oricare ar fi ideile expmn~te m ea,
mlitatea ei estetică desăvîrşită o face oricum folosrtoare. De
1 Ibid., pp. 317-318.
14
aceea o operă de artă nu poate fi acuzată niciodată de imo-
ralitate. Mult dezbăiuta problemă a artei morale sau imorale
a fost stîrnită de acu::.:1ţia de imoralitate adusă comediilor lui
Caragiale. lncercînd să ia apărarea lui Caragiale, Maiorescu
face o amplă demonstraţie a lucrurilor spuse de noi mai sus.
Reacţionînd prompt şi util, Gherea rlispunde, reluind firul
ideilor sale. Orice operă de artă exprimă o tendinţă oarecare,
încorporează nişte idei îndreptate într-o oarecare direcţie. Dar
tendinţa acC(.lsta se cristat'lzeazli în idei care nu sînt toate la
fel în privinţa valorii lor etice. Unele sînt "folositoare", altele
sînt "vătămătoare". O operă de artă care. vehic'l!lează. i~e~
vătămătoare, oricît ar fi de perfect realizate estetzc, e ltpszta
de valoare, ba chfar va dăuna prin răspîndirea acelor idei în-
corporate în ea. Cu cît ideile unei opere vor. fi n;ai pl~ne ~e
elet,atie mai momle cu atît valoarea operet masurata przn
înrîw:ir;a ei educati~ă, moralizatoare, va fi mai mare. Gherea
sfîrşea de altfel articolul său de rqspuns _lui Maiore~cu, int_i-
tulat CătTă d-1 Maiorescu si devemt ulterwr, la publtcarea tfl.
volum, Personalitatea şi m~rala in artă, cu vorbe pline de clil-
dură şi entuziasm. Adresîndu-se poeţilor şi parafrazîndu-l pe
Goethe, Gherea le spunea: "Umpleţi-vă inima şi suf!e.tul, ori:
cît de largi ar fi ele, cu cele mai î~lte sent~rnente ~~ tdea!un,
cu cea mai în<tltă morală a veaculut nostru, şz opere msemnate.
educatoare şi moralizatoare veţi produce" 1
. •
Adversarii săi n-au întîrziat să-l acuze pe Gherea de tezzsm,
acuzaţie pe care acesta a combătut-o de îndată, f(tcînd deose-
bim:z netă dintre tendenţionism şi tezism şi arătînd valoarea
celui dintîi şi nonvaloarea celui din urmă.
Şi în problema raportului dintre estetic şi etic în opera de
artă, Gherea a adus o fructuoasă contribuţie, subliniind nece-
sitatea îmbinării celor două categorii.
O altă chestiune de mare însemnătate cu privire Ta opera
de artă este aceea a raportului d-intre conţinut şi formă. Gherea
a înţeles legătura indisolubilă dintre aceşti doi factori c~n~ti:
tutivi ai operei şi a explicat că despărţirea lor e doar ftctwa
şi poate fi întreprinsă de estetician sau de anal~st nu.mai în
scopuri practice, didactice (vezi: Idealurile socmle ŞI arta).
1 Personalitatea şi morala în artă, ed. cit., vol. II, p. 96.
•
15

El susţinea prio·ritatea conţinutului de idei şi sentimente,
.fi''iri'i sti su&estimeze valoarea miilnacclor de expresie pe
{Wrr le reducea însrl rlnar la o limbă frwnoasii. In studiul
său despre A Vlalwţlf, el spunea : "Emoţiun ea, viaţa onw-
n•~asrii. cnprinsi'i În scriere, o fo c nemuritoan·, nu pc rfecţ inn ea
limhii care ivuciî u1 rol supus, în orice caz 111ai puţin În-
semnat. Bineînţeles eli prin aceste cuvinte nu. dorim de loc
lfii. negăm importanţa limbii fnuiWWie în scriere , ori siî j'im
pentm o li1nb11 neÎngriiiti1, aceasta ar fi, iarâşi o extremitate
contrarie, şi mai }Jltgubitoarc pentm artiî" 1. Îi1 acest sens,
p'cntw Ghereo, cunoaşterea , stăpînirea pei'/l'rtr1 o limbii de
ciitre scriitori trch11ie să fie o conditie prcalabilil, singura, a
productiei artistice.
.)i În prolJlcmele legate de pnwana creatorului, Gherea se
dcoselw~te de Jlaiorescu. l11 concepţia acestuia , artistul, crea-
lmul se dezuolhi independent cu lotul de conditiile mediului,
ca sub w1 clopot de sficlll, oriunde şi oricînd -lll' fi trlÎit. .)i
Ji.J,aiorescu a /1tc11t aplicaţia acestei idei în studiul încl1i1WI, lui
Eminescu. Ghcrca, format În porte la şcoala socialisrwdrli
ijtiinţific, în part-e la aceea a democratilor reuolutionari rusi,
llduce cu totul altâ perspectivei. Pcnt/u el, în. u/od euidc1~t,
;utistlll e 1111 IIICmb ru ol tinei societăţi supuse unor condiţii
cmnp!c:rc de dc;:,voltare şi ca atare poate ji socotit un pmdus
al ocestor comli{ii gcnemlf' de viaţ11 socialâ şi economic1l. Oe
aceea .. JJOmind la analiza unor SNiitori, criticul trl'1seaz11 111.ai
ÎntÎi. profilul societâţii care i-a J!I'Odus, expune pe larg 1110-
mentnl istoric şi specific nrînduirii respectiue şi abia în umzi1
trece la ana/i~.(l operelor. Anoliz..a 1w1i largi/ a detenniru'irii unor
curente sau mi.)ctl ri litera re de ciltre co ndiţiile social-econo-
mice este întreprinstl el(' Chcrea În CÎtcca studii de amploare
ca. de pildil. Cauza pesimismului in literatură şi viaţă , De-
t:epţionismul în litera tura română so11 Artiştii proletari cu Iti
(i.ntitnlat astfel în mod nepotri.vit şi inexact, fiindciî e vorha
Ele urtiştii apartinînd micii-lm.rglzezii).
lntotdeaww, dupâ Ghcnx1, determinarea primă a arti.slului,
a Ettitudinii lui, t-rebuie cnu/(ftii În cau::.:cle sociolc : ,,Pricina
1
A. Vh,hnţă, Pd. cit., vol. J. p. 262.
16
trd;nic si! se cattte în vwţa materială a societtlţii, În fiziologia
socwlă, in relaţiile politico-econolllico-wciale, Într-un cuvînt,
în întocmirea socialâ a societiHii" 1 .
Pe de altă parte artistul u~ inj1uenţa la rîndul .w'iu -Yucicta-
.fc(f, fiindcâ orice creator este un 1'1'isplnditor de idei, adici'l .d e
instrumente mehHe sii înr'iureascâ lumea contempom.nâ, con-
ştiinfele oamenilor şi ca atare puartâ o l'ltspundcre enonnii ca
0111 şi artist. Gherea atribuie artistului în primul rind calitatea
de om care Sltferiî şi lupi!./ şi l'lii'C CO IIHlnicâ scnu'nilor Slti
re:wltatele striidaniilor de gîndire si, actittne. Aceste idei a ar-
iistului-cettlţean militant, însufle( it'de 1;wri idealuri, Îi închini/.
Gherr'a dow't articole, rcspectiu Arti~tii-cetăţeni şi Idealurile
sociale ~i arta, în care anali::;ea::.â cîtcua exe111ple de militan-
lism în rîndurile celor mai stl·(/lu.ciU artisti ai lumii. Gherea
citează aci, în Idealurile sociale si ~uta, ;wmele dcnwcmi.ilor
revoluţionari din a111bele genera(ii: al lui Belinski şi al lui her-
nîseuski, care-i juseserl'i model de gindire si actiune.
'Jn ceea ce-l priveşte pe contel~l]Jlator,' pe ~el ciîruia arta i
~e adres·ea.::::â, Ghcrea nu s-a exprimat explicit. Dar Unînd
seama de acţiunea artei, înnobilatoare prin puterea ei educa-
tim'l, prin îru1/ţinu'a tendinţ.elm, a ideilor ei morali::::atoare şi
mai ales de rolul pasionat militant al artistului, putem Înţelege
efectul excrcilat de opera de artrl asupra sufletului n111tnesc.
Criticul de la Contemporanul urmlfreştc prin artll otragcrea
individului tot mai 11111lt în iurcsnl uir'lii socio/c si s/.Îmirea lui
Ut faptâ tocmai în acest comple; social. Si aci, ca' pretutindeni.
ideile celor doi esteticicni diferii dupt'f formaţia, gn,-tul şi po-
zitiile lor.
.ln critic1l de asemenea ei Sf' deosebesc, În lliâsura În. co re
principiile critice derioâ din ideile generole-estelicc. Pn1tm
MaioresCI.t critica nu urmi'irea decît cu.rc'itire.:t litemlu.rii de me-
lliocritâfi, de non-valori. A plicînd criterti exclusiv e.stct:icc, eli-
inin'ind orice criteriu etic şi istoric În ;udecarea operei de a,rtrl,
critica nwioresciantl se folosea de nişte canaane clasice, depil-
şite încă de atunci În critica europeanll. (De pildâ În 1864,
deci cu trei ani înaintea studiului lui Maiorescu, O CE'rcetare
1
DecCJitionismu/ in literalltr(r romdnii. ed. cit., voi. J_ p. 7:3.
:!.7

critică, Taine formulase în introducerea la Istoria literaturii
engleze criterii mult mai largi, mai deschise.) Iar rolul criti-
cului era acela de judecător care condamnă sau absolvă, dînd
verdicte. Cu vremoo, după ce terenul litemr avea să fie cu~
răţat, susţinea Maiorescu, misiunea criticului urma să scadă
în importanţă pînă cînd critica, nemaiavind de ce opera, tre-
buia să dispară.
ln concepţia lui Gherea rolul criticului era mult mai activ,
mult mai susţinut, pentru că el trebuia să fie nu un judecător,
ci un cercetător obiectiv şi imparţial care să încerce pătrun
derea şi explicarea operei pe măsura înţelegerii maselor. Cri-
ticii judecătoreşti a lui Maiorescu, Gherea îi opunea principiile
unei critici explicative, ştiinţifice, care păh"Undea în operă prin
diverse criterii estetice, dar şi extraestetice, istot·ice, sociale,
psihologice, etice etc., foarte numeroase.
In articolele şi studiile consacrate problemelor critice şi
mai cu seamă în Asupra criticiî şi în Asupra criticii metafizice
şi celei ştiinţifice, Gherea stabileşte principiile generale ale
criticii sale. El arată că studiul criticului se va exercita prin
intermediul a·patru criterii, a patru întmbări, rezumate în mo-
dul următor: 1 De unde vine opera de artă?; 2 Ce influenţă
va exercita ea ? ; 3 Cît va fi de mare această influenţă ? ; şi
4 Prin ce mijloace va lucra opera de artă asupra celor care o.
VOT recepta ?
Pr·ima întrebare, de unde vine opera de aTtă, tmbuie să sta-
bilească, aşa cum spune Ghe·re.a, legătura între producţiunea
artistică şi artist. Adică aci va intra studiul complex al bio-
grafiei şi psihologiei creatomlui ca rezultantă a împre;urărilor
sociale, a mediului social.
Intrebarea a doua, ce influenţă w .exercita opera de aTtă,
duce la căutarea, la analiza ideilor şi idealurilor întrupate în
operă, la descopMirea tendintelor sociale şi morale, pe care le
slujeşte şi pe mre le comunică cititorului.
Cît va fi de maTe această influenţă, a treia întrebare are
meniTea să pătrundă în calitatea propriu-zisă a creaţiei, des-
coperind întinderea talentului artistului. Aci Gherm face dis,
tincţia între talentul propriu-zis şi geniu, la cme s-a mai 1'C~
ferit şi în Tendenţionism şi tezism şi în Artiştii-cetăţeni.
18
Criticul 'vede în poetul de geniu capacitatea de a primi, de a
sintetiza ideile şi tendinţele cele mai înaintate ale veacului şi
poporului său, cum nu o face poetul dotat cu un talent obiş
nuit. E suficient să numim pe cîţiva din creatorii pe care
Gherea îi socoteşte geniali ca să înţelegem acest lucru, şi
anume pe Eschil, Sofocle, Dante, Byron, Sheliey, Goethe,
Victor Hugo.
A patra întrebaTe, prin ce mijloace lucrează opera de m·tă
asupra noastră, îl poaTtă pe critic spre analiza mijloacelor ar-
tistice folosite de scTiitoT în operă, a stilului său.
Cu această investigaţie multilaterală cerută de criteTiile
fixate de Gherea, criticul însuşi a analizat operele celor mai
de seamă contemporani ai săi: Eminescu, Caragiale, Coşbuc,
VLahuţă. Nu ştim care vor fi fost motivele ce l-au făcut pe
Gherea să ignoreze pe CTeangă şi pe Slavici, în orice caz la-
cuna rămîne mare în opera sa critică.
Creaţia eminesciană este explicată mai întîi în 1·ădăcinile ei
sociale, în condiţiile de existenţă ale maTelui ei producător, în
geneml în Decepţionismul în literatura română, apoi în spe-
cial în studiul Eminescu. Intrînd în analiza operei, Gherea se
referă la cîteva idei şi motive fundamentale pentru a stabili,
pe cît se poate, cu bagajul puţin de istorie litemTă pe care
vremea i-l punrx1 la îndemînă, şi fără cronologie, liniile unui
profil eminescian. El obseTvă cu acuitatea lui caracteTistică în
discuţii prezenţa marelui motiv al TăzVTătitului în poezia tine-
reţii, în poezia socială şi suhliniază în general, modal·itatea în-
făţişării demonului, care e un demon înfrînt. Explicînd ne-
complet soTgintea viziunii poetului asupra demonului, Gherea
tmce mai departe la problemele poetizării trecutului şi a folo-
sirii fantasticului care i se par a ocupa un loc prea important
1n opem lui Eminescu. Gherea nu înţelege că poetul, legat
prin nenurnămte fibre de înaintaşii săi romantici paşoptişti,
vede ca un romantic autentic trecutul în forme grandioase de
luptă şi eroism şi-l foloseşte pentru a-l opune prezentului de-
căzut, aşa cum făceau de pildă reprezentanţii Daciei literare.
19
2*

Iar cit deswe 1::!1'e:::cn1!a fantasticului in poezie, C:'.:cesivă_ după1
1 ~ 'l l .Gherea. ea nu este decît o triistitură particu ara a sti u .u1 ro-
111antic folosit aproape excl-usiu de 1;oet în opera sa-
Contributia cea moi intcrcsantli a lui Gherea la interp1·cta1'Ca
lui Emines~·u constli în afimwrca fondului prim optimist al
poetului, vizibil ]Jentru oricine Î11 creaţia eroticii din tine·r~ţ:P:,
şi JH'ste care s-au aştnmd simturile de dece!!ţie aduse ~e mc~:
situdinilc ·cieţii si de aluviunilc de cultura, ca ·studntl lm
Schopenhauer -sat, al filoz.ofiei indiene. Subliniind întinderea
poeziei de dmgoste. Ghcn:a accentu?azr! cu fi:wţ; asupra ce-
lm mai adînci acmduri de dczamiigu·e mdm·crata, asupra su-
netelor. Dintre criticii vechi, ni se pare cii e primul care
afirmă : " Aceste sînt din cele mai genialc sonete care ~.ristifi
In vreo litemturâ eumpeanii" 1. In schimb, 1W inţelege şz res-
pinge net idealul feminin eminescian. Ş i studiul _se 1!1ch~ie cu
o compamţie între Eminescu şi Lenau, com.par;Jţ1~ facuta .ad~
sea ·de criticii epocii aceleia. Spre deosebtre msa de cet.lalţz,
Gherea sfîrseste companaţia cu concluzia eli Între poetul ger--
man Lenm: Şi poetul _român 11'11 există nic_î o aseHlilnare. cif.
fondul prim al celor doi e profu nd ~le?scbtt. _ ~ . _. ~
Aşa cum se ,;ede, studiul d~spre lcmme~ct~, (~Zc:ttwt dm _tra-
siltmi pozitive şi negative, dm înţclegen Şl l".!mte, •cupn_n,de
totusi cîteva interesante observaţii care au utmas ·m CT1t1ca
nCKI..;tri"i /itMa ni.
La fel şi studiul despre Caragiale, care inf(/f'işeazil perti-
nente observat-ii si analize.
In analiza com~diilor lui Caragiale, Gli CIWI l/'l'llllircşte dez-
voltarea artei satirice la marele dramaturg pe care-l soco-teşte
un mare talent. In le(1liturli Cll O noapte furtunoasă. Cherea
prv1wntă excelenta b~tadcl criticcl c!espre "tre·i1~1e~" p~es~i,
Spiridon, Cl1iriac şi Titircă, în care fwcare rep1:ezmta ~~e 7UPl~~
Dumitmche Titircă la diferite vîrste. Jar O scnsoare p1erduta,
privită drept napodoperc~ drcn:1~turgi~i ~ui <?ar~gi~tle, se bucu?'if.
de o foarte lungă şi aman1~1ţ~ta anal·t.za a 11~tngn, a peJSOIW1~
lor despre care se spune ca s1nt ,.mat adevamte decd cele dm
uit~tta reală" , şi a semnificaţiei generale ideologice. Din acest
ultim punct de 'Vedere Glwrea înţelege 11aloMea sati1·ei social-
J E111in e.~c11. ed. cit .. voi. L p. 169.
20
::-11olitice - "sÎngeroase'' - făcută de Cm·agiale, dar pe de altei
parte susţine litJsa idealulu·i social kt dmnwtm·g, ce~a .ceA scade
astfel din valoarea satirei. Este, evident, o contrachcţte m ter~
meni la Gherea dar care nu scade cu 11imic 1narele preţ al
comediilor lui Caragiale. Mai ·minuţioase sînt studiile închi-
nate lui Vlahuţă şi Coşbuc , "poetul ţâri'in imii", al Cl1ror lo_c e
stabilit în cadrul literaturii conten1porane aşa cum se cuvme.
t'l/. toate exageuirile de valoare comise de Gherea_ În le~iltur~l
cu Vlahuţll, care i se pare, în mod ciudat, snperw~ lltl .Em~
nescu in poe;z.ia naturii şi a dragostei. Interesante ~111t -~·'. artl.-
cvlele lui Gherea despre chit:o nwri autori ruş1 ŞI ucrpmem,
menite a populariza la noi. figuri foarte interesante ca 1urgh('-
niev, Dostoieusk.i, Scucenlw.
Adunînd o serie Întrcagtl de idei de la cele mai uoriate
surse europene, nwterialistc şi idealiste deopotriu(t, de la Taine
la Brandes, de la Faguet la Henncquin, Gherea a frlcut totu şi
în opera sa loc. în mod prccwnp lf.nitor, rodnicelor şi ştiinii{i
celor ŢJ1/reri c?espre mti'i ale democraţ;ilo r revoluţionari m..yi
Bclinski, Cemîşevski şi Dohroliubov, şi a riispîndit la noi rei
-flintîi ideile unei estetici şi crit:ici incipient ştii·liţifice . Pc de
-ultt1 parte Glwrra a strîns în ;urul sr'iu o întreagă şcoalr! criti.cii,
-alci"ftuit(/ rlin tineri lalcnt~Jţi. ca Raicu lonescu-Rion, Anton
. Bacalbasa şi mai ales a inj'luenfat pe Ibrc'iileanu, interesantul
critic, Îr; GI:Cmca dnd semna Ce::::ar Vra1b , în publicaţiile IHWl-
citoreşti. Apoi, Gherea a îmbo~1ltit orizontul culturii critice:
Pt>ntru toate aceste merite, penlru deschiderea unor latţ.!l
"fJCI'spective În estetiC(l Şi Critică sere luminile__ vre:m.ii 11011Stl'f':
Clwrea poate fi considerat mwl dzn p-recursoru phnz de ;;..el 01
-.e.s·tPticii şi criticii ştiinţifice de a.st1h:i cli.n România.
ZOE DUMITRESCU-llUSULENG '

EMINESCU
Este o frază foarte obişnuită_ în privinţa criti-
ed, anume: "A critica e uşor, a crea e greu".
Cu toate însă că fraza aceasta cuprinde mult adevăr,
nouă ni se pare că şi una şi alta este greu sau uşor, după
cum înţelegi critica ori crearea.
E uşor a solie versuri
Cînd nimic nu ai a spune -
zice talentatul nostru poet. Dar aşa se poate spune şi despre
critică. E uşor a face critici cînd n-ai de spus nimic, ori
cînd ai a înşira cîteva vorbe deşerte, cîteva fraze cunoscute
şi întrebuinţate de toţi, de pildă : "Asta e bun, asta e rău,
in general tînărul are talent şi sperăm foarte mult etc., etc.".
Dar cînd mintea îţi frămintă
Gînduri vii...
Cînd vrei să faci analiza estetică, adîncă şi conştiincioasă,
a unei creaţii poetice, cînd vrei să înţelegi şi să faci şi pe
alţii să inţeleagă legătura ce este între creaţia poetului şi
mijlocul ce-l înconjoară ; cînd vrei să arăţi înrîurirea ce plăs
muirea poetică va avea, la rîndul ei, asupra mijlocului social
în care s-a produs ; cînd, într-un cuvînt, întrebuinţînd o ana-
logie, vrei să priveşti plăsmuirea poetului, ca o creaţie dum-
nezeiască ori naturală, ca un organism, şi vrei să analizezi
acest organism în legătură cu puterile creatoare, să descoperi
legătura de cauze între organism şi mijlocul împrejmuitor...
atunci lucrarea e grea, foarte grea, serioasă şi nici vorbă nu
mai poate fi despre fraza: "Critica e uşoară".
Sunt şi alte cauze cari îngreuiază şi mai mult critica. Să
luăm un exemplu. Am zis că, între altele, critica trebuie să
106
arate, să vădească legătura între poet şi plăsmuirea lui. Pen-
tru aceasta critica modernă cercetează viaţa poetului ori
biografia şi arată astfel legătura dintre poet şi opere. Dar,
pentru a face dest-ul U.e nepărtinitoare ace~stă parte a lu-
(..>rărei, trebuie ca poehll să fi murit, şi chim· atunci sunt
multe de. ţinut în samă şi nu poate critieuJ să spuie lot ce
trebuie de spus. Dar ciud poctui e în viaţă, ahmci e şi mai
greu! Trebuie să tie samă de comenţii sociale ; apoi chiar
bunul simţ nu m lăsa pe critic să spunii multe lucruri pe
cari ar fi trebuit poate să le spuie.
Cititorii, U.lri au înţeles din aceste cîlcya cm·intc cît de
grea e c-ritica, aşa cu.11 o pricepem JJoi. JJU vor cerc să le
facem acuma critică mare şi amănunţită, care să cuprindă şi
să explice toate lucrările poetului nostru. Nu trebuie să
ceară, din două pricini : întîi, pentru d'i o astfel de crit.i.că
este mai presus de puterile noastre, şi al doilea, pentru că
unei asemenea lucrări nici nu i-a venit încă vremea.
Vroim să scriem un .fragment critic despre Eminescu, să
expunem cîteva din vederile noastre asupra înscmnătăţei şi
înţelesului social al operei poetice a lui Eminescu, preculŢl
şi în privinţa valorei lor estetice.
Din această pricină v(}m şi împărţi articolul în cr'ouă părţi,
în cea dintîi vom vorbi mai ales despre înţelesul social al
lucrărei lui Eminescu, în a doua vom vorbi mai ales despre
însemnătatea ei estetică. Zicem mai ales. pentru că este peste
putinţă să vorbim de una. fără a atinge ş i pe cealaltă.
*
In articolul din urmă, Deceţij~ionisrnul.. .. am arătat cmn
pricina curentului pesimi t-dccepţionisl in literatura euro-
peană a fost civilizaţia burghe:ut, .car a înşelat aşteptările
ce se puneau într-însa ; asemenea am zis d pricina de frunte
a curentului decepţionist în literatura noastră este păcăto
~-cnia civilizaţiei burgheze introdusă la noi după 1848. Sără
cirea ţăranilor, corupţia claselor mai luminate, alergarea după
bani, lipsa de idealuri, inh·igile, nin1icirea caracterelor sunt
atîtea şi atîtea lucruri pe cari nu s-au aşteptat bătrînii li-
berali să le vadă, ca ·urmare a întemeierei civilizaţiei bur-
gheze apusene la _noi. Se aştepta bogăţie, înhăţire, caracte·re
107

înalte, jertfire de sine şi aşa mai departe ! A fo t d d
ce să se d ~d~·' · ~ ... s ar eezna aJamasca un poet cu inima · · A
care in~mă aceste ticăloşii loveau ca ciocanel:m~~to~~e, ~~
acAest sar~an .ilău-inimă se oţărea dureros i bie l a~t, ş~
pllmgea mtzena acestei vieţi. In una din cefe dinst!~ma, ~~
a "' sale Epigo .. E · Il poezn
au~ f ,1 . t;n, . mmescu compară literatura poeţilor ce
Văcă~~~c: ~oid~namteEdl.e dintrodu~erea civilizaţiei burgheze :
, e Iman, Ia e, Bolhac Mureşanu Al d ·
cu poeţii contemporani c . , d ~ . , ecsan .n ...
d .~ 1 d~ . '. ~~~ au urmat upa mtroducere ş·
upa ce au a pe ce1 dmtu, zice : · ' 1
'
Iară noi ? noi epio·0 , .. ? s· · .• . • ' b .lu · ... Imţm reci, harfe zdrobite.
M1c1 de ztle, mari de patimi inimi b~t A A
M" t' AA d , a nne, unte,
. aş 1 nzm e, puse bine pe-un caracter inimic .
~umJ~ezeul nostru : umbră, patria noastră : o frază .
n ~101 totul e spoială, totu-i lustru fără bază . '
Vm credeaţi A • 1 'm scnsu vostru, noi nu credem în nimic 1
Şi_d~-aceea spusa voastră era sîntă şi frumoasă,
CacJ de minţi' era gA d 't" - · d'm I ·a, cac1 m inimi era scoasă
Inimi ma · t' A - d · ''n, 1nere Inca, eş1 voi sunte>: b"t·A ·S A t . ,.. a um,
-a. m ors maşma !urnei, cu voi viitorul trece .
No~ ~untem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi 'rece .
Nm m noi n a · · '· vem mmJCa, totu-i calp, totu-i străin 1
Voi, pierduţi în gînduri sînte, convorbeaţi cu idealu ..N . A •
1
rz,
~I.Cll'plm ceru cu stele, noi mînjim marea cu valuri,
~a~J al nostru-i _sur şi rece, marea noastră-i de îngheţ.
Vm urmaţi ('ll rapejune cugetările regine...
N.? . .
OI . privirea scrntătoare ce nimica nu visează
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează '
Piivim reci la lumea asta - vd numim ~izionari etc.
. In ac~ste. versu:i pline de simţ şi energie, se arată cît de
~~r:â~.s~(ţdt JEmmescu ~eosebire~ între literatura renaşterei
Iei aca putem sa o numim asa) ş· At 1'
decepţ~oni~tă contemporană. Voi, liter~ţi a
1
i
1
~r~~ut~Y:ttu:~
avut VIsun frumoase, "voi credeaţi în scrisul vostru", ia; n~
108
am pierdut aceste credinţi, am pierdut idealurile, nu mai
visăm, "noi nu credem în nimic", pentru că în viaţa reală
nu s-au întrupat acele idealuri în cari aţi crezut voi. În Epi-
gonii se vede tot Eminescu, cu toate însuşiriie lui alese, d.u
şi cu toate lipsurile. Limba e energică, versul muzical, plin
de putere, plin de înţeles, de simţ adînc, de protestare vie
şi bărbătească împotriva mizeriilor timpului de faţă, şi tot-
odată se vede un respect din cale-afară, din nefericire cu
totul din cale-afară, pentru trecut.
Nu-i vorbă, aici pune lîngă trecut vorbele fără inimi, trist
şi rece, cari par a-l arăta nu tocmai ideal, dar, în marea
apologiilor, aceste vorbe par mai mult o scăpare din vedere.
Trecutul îl idealizează pînă într-atîta, încît Cichindeal şi
Mureşanu i. se par uriaşi, iar el, Eminescu, înaintea căruia
aceia sunt în adevăr nişte pitici, el se pune în rîndul epigo-
nilor. Un om nu poate să nu crează în nimic, şi poetul mai
puţin decît oricine ; şi iată, în faţa ticăloşiilor timpului de
astăzi, neavînd putere pentru a merge înainte, el întoarce
ochii plini de jale înapoi, caută acolo idealul său. Nu-i vorbă,
în Epigonii el a ajuns numai pînă la Cichindeal, dar acesta-i
întîiul pas care însamnă. mult. Alergarea după un ideal poate
fi asemănată cu o suire pe munte. Dacă vrei să-ţi croieşti un
ideal înainte, trebuie să te urei ~us , tot mai sus. Muntele e
înalt, în cale sunt piedid, prăpăstii., stînci ascuţite. Călătorul
merge înainte cu greu, cade, iar se scoală, picioarele îi sunt
rănite, hainele zdrenţuite, în unele locuri, pentru a nu cădea,
trebuie să se agăţe cu minele de tăişul colţurilor de stîncă ;
...dar, în sfîrşit, sîngerat, mort de oboseali'l iată-1 sus, sus de
tot, pe vîrf.-Ce privelişte măreaţă ! Cu c' vede el mai de-
parte decît :qefericiţii lui semeni, cari stau la poalele munte-
lui l Ce orizonturi întinse i se deschid ochilor, cît de adînc
răsuflă aerul curat din vîrful muntelui. Cît i se lărgeşte piep-
tul, cît îi creşte inima !... Dar iată altul, în loc de a merge
în sus, face un pas îndărăt către vale şi atunci, fără greutate,
merge tot mai la vale, tot mai iute, pînă ce se trezeşte cu
idealul pierdut
...ln noaptea unei lumi ce nu mai este.
109

Eminescu nu şi-a strămutat idealul în trecut fără împo-
tTivire, fără luptă lăuntrică ; o astfel de luptă trebuia să fi
fost, se înţelege de la sine.
!n unele poezii de-ale lui ni se zugrăveşte această stare
suiletească a poetului, şi mai ales în lnge·r şi demon.
Noaptea, într-o domă, sta de se ruO"a o fată, un înrrer -
şi tot acolo stătea răzemat cu coatel~ pe braţul ~ei un
demon. Cine sunt ei ?
Ea, un înger ce se roagă - El, un demon ce visează ;
Ea, o inimă de aur -- El, un suflet apostat ;
El, în ambra lui fatală, stă-nclărătnic rezemat -
La picioarele Madonei, trbtă, sfîntă, Ea veghează.
El, acest "demon ce visează", acest suflet apostat e eroul
unor vechi basme, foarte vechi, dar cari rămîn totdeauna
nouă. De la Esc il pînă în zilele noastre, cîte capete mari,
cîte inimi n-a chi.·mit~ n-a aţîţat acest măret El? Cîţi poeţi
mari, plini de entuziusm, nu ]-au slăvit ori 1-au blestemat !
Acest El poa tă rrculte şi felurite nume. La greci îi ziceau
Prometheus, la creştini, Lucifer. La poeti El poartă nume
felurite, foarte felurite, c;upă cum se deosebeşte şi închipuirea
ce-şi fac fiecare despre El. Aşa unii îl numesc Prometheus,
alţii Lucifer, alţii Manfred, Faust sau Mephistopheles, Demon
etc. Iar chinuite de chipul acesta măret au fost genii ca Es-
cbil, Miltori, Byron, Shelley, Goethe, Le~montov şi mulţi altii.
Acest "demon" este simbolizarea răscoalei, este duhul răs
co::dei împotriva lui Dumnezeu, împotriva legilor fat<de ale
naturei, împotriva legilor omeneşti. Prometl1eus se ridică îm-
poh·iva lui Zeus, stăpînul cerului şi al oamenilor, fură din
cer focul şi-1 dă oamenilor pentru a-i face fericiţi. Nu-i vorbă,
oamenii au întrebuinţat focul nu numai pentru fericirea lor~
ci şi pentm rugurile pe cari îşi ardeau· semenii de vii, şi mai
ales pe prometheii ce se iveau în mijlocul lor ; dar de unde
putea să ştie acestea vechiul Prometheus ? De la Eschil în-
coace, Prometheus şi-a schimbat de multe ori numele, ca-
racterul şi tot tipul. Cînd absolutul Iehova a inlocuit pe ·
constituţionalul Zeus, lui Prometheus i-au zis Lucifer, Sa-
110
tana. Ideea despre dînsul s-a. schimbat după vremi, după ca-
racterul fiecărui popor, după caracterul epocei istorice şi
după credinţţle, mintea şi morala. fiecărui poet. Sirobolizarea
duhului răscoalei, chipul lui este a,~a de felurit, aşa de mare,
că într-însul poate să se cuprindă tot rîsul, tot plînsul, toată
binecuvîntarea, tot blestemul : tot cudntul dumnezeiesc, pe
care poetul e cherrmt a-l spune aice pe pămint. Iată de ce
poeţii mari au pus tot sufletul, tot c~ au avut in cap şi pe
inimă în acest duh al răscoalei. Milton în Raiul pierdut, BY-
ron în Cain şi în Manfred, Shelley în Prometheus unbound 1
,
Goethe în Faust, Lermontov în Demon.
Cum am zis, c:hipul dt:mvuului se va deosebi după vre-
mea în care a fos.t plăsmuit, dup~l poporul lu care s-a creat,
după poetul c&re 1-a alt:ătuit, pentru eă în aceste creaţii se
oglindeşte vremea 'in care snnt create, spiritul poporului şi,
în sf'i:rşit ~i mai ::Jes, se oglind eşte poetul-crea.tor însuşi. lată
de ce acest dt:nwn e întuueeat, posomQdt, pnrit:m la. Milt n;
mîndru, trufaş b Byron ; adiilc, gînditor, filozof )a Goethe,
sublin1 la ShelJey, sublim ca 1Hsuşi SheJley, marele fiu al
revoltei. Aeelaşi dJip a is.pitit pe talentatul nmtru poet Emi-
nesctt : şi el a scris lng~.--T şi demon- Sii vedem dar ciue e
"denmnul" lui Eminescu, ce înf2ţişează el'? Lucrul este in-
torcsr.nt. căci. cnrn am zis, această plusmu:ire e nwi în stare
a ne ogfiudi pe poet. Dill versnrilc eitate· s-a putul vedea cii
,.clenl(;m:U'' lui Ewinescu e un ,.suflet apostat'", un spirit rău,
c:ăruia i se pnnc în cr>ntrast Ea, întruparea. binelui, frumo-
sului._ iubirei. lată ~i cite'a versuri tot cu acest inţeies :
Ea ? -- O fiid'i e dt rege, bllnd~HI diadem do stele,
'frc~t-n [unle fcdcitti~. înger,. rege şi fe-trl!·}c ;
Et ră~·coalli în poroare a distrugerii scînteie,
Şi 1n inimi pm:tille samlină gîndiri rebele.
Ea-1 vedea rn.i.şcir1d poporul cu id-ei. reci, indrrl'.meţe...
Demonul moare şi iată. c:um ne descrie poetul starea lui
sufletească :
1
J'rumPlea eliberat (en.gl.).
Jll

Ah 1 acele gînduri toate îndreptate contra Iumri
Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăc~te
Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptate
Contra inimei murinde, sufletul vor să-i sugrume 1
A muri fără speranţă 1 Cine ştie-amărăciunea
C~e-i ~cuns~-n aste vorbe ? - Să te simţi neliber, mic,
Sa vezt manie-aspiraţii că-s reduse la nimic
Că domnesc în lume rele, căror nu te poţi ;pune,
~-o~unîndu-te la ele, tu viaţa-ţi risipeşti _
Şt cmd mori să vezi că-n lume vieţuit-ai în zadar :
O ~stfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mat crud nici e cu putinţă. Simţi că nimica nu eşti.
Şi acele gînduri negre mai nici a muri nu-l lasă.
C~~ ~ int~at ~1 în viaţă ? Cît amor de drept şi bine,
Ctta smcera fraţie adusese el cu sine ?
Şi răsplata ? - Amărîrea, care sufletu-i apasă.
Aici "demonul" ni se arată sub altă faţă e u d
~odeArn, .ur: demon pesimist, decepţionat, c~re a nadt~sm~:
sme m VIaţa am · f·Vţ• d· d?r, . Ia Ie, 1eptate, ar pe care puterile dus-
mane I-au zdrobit ŞI nem · t tA d · · 'd 1 b' A v • ' aiaş ep m mmica pentru dreptate,
: . a mAe, mfraţire, moare "fără speranţă". Mai mare amă
r~cm:1e, m adevăr, nu se află pe lume. Dar este 0 nepotri-
VIre mtre aceste strofe şi între cele dinainte D v d 1
a intrat în viată rurtător de veste buna~ de : ·b·aca d enf1~n.ud ' • 11" ue. e raţw
reptate, de c~ îl arată pe El, duşman Ei, de ce-l numest~
"suflet apostat ? Demonul nu este deci dtrhul -)5 ] • • d · vv v A d' . b " IaU Ul, ŞI aca
"samana gm ITI re ele apoi Je samavnav AI.n . ' . z· . 1d d . v • rmm1 p tne ş 1 e e
e ..?nnţa -~~ntru bm~, ?e dn~goste, de frăţie, iar nu în inimi
pust~Ite. Shtşitul poezrei arata şi mai multă nepotrivire · La
t
mun
1
ndul ~emon" vi~~ e_a să-1 împace; atunci el, răz~;ăti
oru , a pnceput-o şr-1 zrce :
Am voit viaţa-ntreagă să pot răscula poporul,
Cu gîndirile-mi rebele, contra cerului deschis .
El n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a tdmis
Pre un înger să mă-mpace, şi-mpăcarea-i... e amorul !
112
Iată iarăşi demonul, ca o ·întrupare a duhului rău, iertat
de cer, şi pentru împăcarea căruia cerul trimete un înger,
pe Ea, simbolizarea amorului. Dar cine este acest cer, acest
Dumnezeu ? Una din două : ori e icoana binelui, dreptăţei,
iubirei, şi atunci demonul n-avea pentru ce se sfădi cu cerul,
pentru că, aducînd cu sine în viaţă "drept, bine, frăţie, drep-
tate, amor", el ar fi fost trimesul cerului, înfăţişătorul lui.
Dumnezeu ; ori acest cer e o putere cu totul duşmană bine-
lui, dreptăţei, iubirei, şi atunci solul lui nu putea fi îngerul
iubirei, care-I înfăţişează în împăcarea cu demonul. Ce pa-
lidă, ce neînsemnată figură este, în adevăr, demonul lui
Eminescu ! Un demon pocăit, decepţionat, pesimist ! Cît e
cerul de la pămînt, aşa de departe e acest demon de Pro-
metheus, care s-a răzvrătit împotriva lui Zeus. Osîndit, fe-
recat cu lanţuri pe o stîncă din Caucaz, chinuit de o pa-
săre fără de milă. care vecinic îi sfăşie măruntaiele, prada
unui chin groaznic, Prometheus aruncă în faţa duşmanului
tot adevărul ! Ce uriaşă figură ! Ce mic e decepţionatul, po-
căitul şi mai ales inconsecventul şi nelogicul demon al lui
Eminescu ! Acest demon ne înfăţişează în acelaşi timp două
principii cu totu1 protivnice. El reprezintă epoca noastră cu
decepţionismu l ei, şi mai ales ne oglindeşte pe poetul însuşi.
Poate greşim, clar aşa e părerea noastră : demonul decep-
ţionat şi pocăit al lui Eminescu este chiar poetul, în unul
din stadiurile evoluţiei sale ; iar cele două principii duşmane
ce se luptă în pieptu1 demonului sunt principiile duşmane
ce se luptă în inima pcc~nlui, principiu1 viitorului şi princi-
piul trecutului : fondul prim de idealism şi optimism al
poetului, cu pesimismul german conservator, cîştigat mai
tîrziu sub înrîurirea mediului social. Vom arăta mai jos cum
înţelegem aceasta. Ca şi Faust, Eminescu ar fi putut zice :
8
Zwei Seelen wohnen, ach 1 in meiner Brust,
Die eine will sich van der andern trennen. 1
' Ah ! două suflcte-s în mine ! Cum se zbat
In piept, să nu mai locuiască împreună 1
113
ftrad. de Lucian Blaga).

Aceeaşi lu{'tă se vede şi în poema admirabilă Impăral şi
prol-etar. Aceasta e împărţită în patru tablouri.
Cel dintîi... Intr-o tavemă întunecoasă mohorîtă este
• V d 1 > )
strinsa o ?eată e proletari. naintea acestor~, un ră:zvrătitor,
proletar Şl el, rosteşte o cuvîntare plină de foc, de entuziasm,
de .P~tere. Poe~u] zugrăveşte minunat, cu multă simţire, cele
rnru malte sentimente omeneşti, ne descrie mizeliile sociale
înfrieoşatefe neegalităţi, corupţia, toată minciuna întocm.in:.i
sociale 9<? as.Hi~i.. Prole}ar~tl c~re răscoală împotriva acestor
ne?reptaţt, mrrncuea stare1 sociale de acuma şi inlocuirea ei
pnn alta mai bună, mai morală. Tabloul, cum am zis, e mi-
mmat, versurile sună ca trî...T11biţa care cheamă la luptă şi rar
ae aude cîte o notă falşă , ca următoarea :
Sfănnatî <;tahtia goală a Vencrei antice,
Ardeti acele pînze cu corpuri ele ninsori ·
Ele :tîmcsc în suflet ideea ncferice
A perfectiei umane şi ele fac să pice
J11 glucarele uzurci copile din ~opor.
De Cf' ar protesta locmai aşa "proletarul " lui Eminescu
impotrh·a "perfecţiei mnane" cînd, cu cîteva versuri mai In
urmă, ;u~ră~·eşt~ un tablou atî~ de desăvîrşit al "per fccţiei
u.manc.. I.nc'lt Şl mo~1tea ya. parea un înger cu părul blond
Şl des ? Ş1 oare statu1ele antice. oare arta face pe copila di n
popor să cadă în g'nearele desfrînărei ? Şi ce vrea să zică
versul următor : .,Atunci veţi muri lesne, fără de-amor şi
grijă" ? Cnm, atunci cînd vor lipsi toate păcătoseniile de
azi, vor muri oamenii fără de amor, şi acuma mor c~ amor ? !
Cum arn spus, ahră de c-îteva trăsătmi falşe. tabloul e ade-
vărat şi adrhirabi1. Cum se vede, el t.'Ste produs. aproape în
totuL numai de unul din cele două suflete.
Tabloul al doilea...
Pc maluriiL· Sl'nei. în faeton de gală.
Cezarul trece palid. în glnclmi adîncit...
Poporul îl face gînditor, cezarul ştie că ou-i iubit, că min-
citma şi nedreptatea domnesc în lume :
'1"1.4
Convin.~ ca voi el este-n'nălţimea solitară
Lipsit:1 de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul şi minciuna al lumii duce friu ;
Istoria umană în veci se desfăşoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.
Tabloul al treilea. Padsul e în flăcări, poporul s-a răsculat.
"Evul e un cadavru - Paris al lui mormînt." In acest
tablou se găsesc versuri minunate, ca următoarele :
O ! luptă-te-nvălită în pletele-ţi bogate,
Eroic este astăzi copilul cel pierdut l
Căci flarnura cea roşă cu u..'llbra-i de dreptate
Sfinţeşte a ta viaţă de tină şi păcate ;
Nu 1 Nu eşti tu de vină, ci cei ce te-au vindut 1
In tabloul al patrulea, deodată se arată cellalt suflet. Ce-
zarul e pe malul mărei şi pe dinaintea ochilor lui trece tot
înţelesul tablourilor vieţei. Şi înţelesul este că viaţa n-ara
nici un înţeles, că toate-s în zadar, că mizeria e de neînlă
turat ţi că ea a fost, este şi va fi. Tabloul din urmă e o ame~
teci:tură de panteism, misticism şi fatalism, o mixtură meta-
fiz[c.:ă ner;1ţească în care poetul îneacă tot înţelesul tablou-
riJor dîntîi. Urmări ale acestei metafizici nemţeşti, pe~iste,
sunt următoarele :
8*
Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă.
Se ·petrificii unul în sclav, altu-mpărat,
Acoperind cu noime sărmaua lui viaţă
Şi arătînd la soare-a mizeriei lui faţă -
Faţă, căci înţelesul i-.acelaşi la toţi dat.
In veci aceleaşi dormi mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om...
Iar rindul de la urmă sună astfel :
Că vis al morţi-eterne e viaţa lumii-ntregi.
115

F~~~n~10~să mîngîiere pentru "copila di~.P_?por", c~re moare
tnva,Jta m pletele bogate. "Se petnhca unul m sclav
alt ~ " f 'u-mparat , aşa a ost şi aşa va rămînea pe vecii vecilor.
Fr"':r:wasă ~îngîiere ! Nu vom sta la polemică în privinţa me-
tafl~H.:el .lm nouroase, nu-i vom arăta că omul e departe de
a fi totdeauna aşa cum este astăzi şi că va ajunae cu totul
altul in viitor ; nu vom începe dezbateri filozofice cari nu
pot să între. in acest articol. O întrebare însă trebuie să ne
punem. Dacă e adevărat, dacă e fatal, neînlăturat ca unul
să. se pietrifice împărat şi altul sclav, unul în liber-~aţional şi
~ltul î~ cons~rvator-junimist, de ce atîta dispreţ şi ură către
lib.eralu noşh-1 pe care poetul îi numeşte "răi şi fameni", ba
ch1ar cere lui 'fepeş-vodă să-i ardă de vii ? Dacă e adevărat
că " ...în toată omenirea e în veci acelaşi om", de ce, pe de o
parte, atîta ură contra liberalilor şi atîta iubire şi entuziasm
penhu ca~aleri~ şi damele de la "o mie patru sute", iar pe de
alta: o .hlozofw rece, pesimistă-metafizică-fatalistă, pentru
copile dm popor, cari mor pe baricade ?
Dacă e adevărat că a fi e o "nebunie şi tristă şi goală",
atunci şi ura, şi entuziasmul, şi toate preferinţele poetului
nu-şi găsesc explicaţie. De unde dar această neconsecvenţă ?
Pricina ei, după noi, e următoarea : Eminescu, după firea lui
intimă fiind idealist, pesimismul lui se datoreşte înrîurirei
mijlocului social. În sufletul lui era dar luptă înhe idealismul
naturei sale şi între schopenhaurianismul altoit de mediul
social. Lupta între aceste două principii deosebite trf•huia
neapărat să ducă la neconsecvenţă. Aşadar, lupta între idea-
lismul naturei poetului şi între pesimismul provocat de mediul
social, pe de o parte, iar pe de alta, între năzuinţele idealiste
ale poetului şi între înrîuririle conservatoare ale mr>diul11 i în
care hăia, iată cauzele neconsecvenţei caracteristice întregei
opere poetice a lui Eminescu. Mai jos vom vedea şi mai lă
murit acest lucru atît de însemnat. Aici trebuie să spunem
numai că, de la o vreme, principiul viitorului a fost biruit.
De Eminescu putem spune ceea ce Heine zicea despre Schle-
gel : "El nu pricepea viitorul şi nu avea încredere într-însul,
de aceea durerile timpului nostru i se păreau nn durerile fa-
cerei, ci ale agoniei". Admirabile cuvinte !
116
Urînd prezentul, necrezînd în viitor, de unde ar putea
poetul să mai ia material pentru plăsmuirile sale ? Două iz-
voare i-au rămas încă : trecutul şi fantazia ; din acestea poate
să scoată material. Dar noi suntem împohiva amîndurora.
I~npohiva hecutului, pentru că e un izvor prea puţin trainic,
Şl creaţiile scoase din el nu pot să fie decît lipsite de putere
şi trăinicie, deci tot moarte. Noi credem că viaţa e mai poetică
decît moartea. Chiar dacă vom plictisi pe cetitorii noştri, tot
vom vorbi mai pe larg despre chestia aceasta, adică despre
poetizarea hecutului şi despre poezia fantastică. Noi credem
chiar că avem negreşit datoria de a vorbi despre aceasta.
Şi iată penhu ce. Eminescu e poet în toată puterea cuvîn-
tului, e cel mai de fnmte rpoet contemporan şi, ca atare, în-
cepe a avea mare înrîurire asupra tinerei noashe literaturi.
Mulţi tineri îl imitează. Poetul a făcut şcoală, lucru care nu
ne poate pricinui decît mare mulţămire. Eminescu are ver-
sificare bogl,J.tă, muzicală, frumoasă, limbă admirabilă şi tot
atît de acllllirabile tablouri. Eminescu e artist. Toate aceste
însuşiri poetice dorim să aibă cît de multă înrîurire asupra
literaturei noashe, să găsească imitatori ; dar Eminescu are
şi lucruri greşite, şi nu-i poet care să nu aibă. Poeţii cei mai
mari ai Europei, Victor Hugo, Alfred de Musset, Byron,
Goethe, chiar, au avut greşeli, cum e, de pildă, la acest din
urmă, prea marea lui iubire pentru simbolizare, penhu me-
tafore, alegorii, lucru care face atît de slabă partea a doua
din Faust. Şi cu cît e mai mare artistul, cu atîta sunt mai
primejdioase greşalele lui. Împreună cu însuşirile cele alese,
îşi află imitători _şi greşalele, penhu că puţini pot analiza lu-
crarea poetului şi alege ce e bun din ce e rău. Mai mult,
tocmai greşalele poeţilor celor mari .găsesc mai mulţi admira-
tori. Se ştie, de pildă, cîţi apologişţi şi .admiratori a găsit ma-
nia de alegorii şi de simhole a lui Goethe. Datoria criticei
este să arate aceste gre§eli. Este chiar mai mare datorie să
arate greşalele decît însuşirile bune, deoarece calităţile alese îşi
fac drumul şi fără critică, rolul criticului este de mîna a doua
în privinţa acestora. Pe cînd în privinţa arătărei greşalelor,
rolul criticului e cu totul precumpănitor. Greşalele, sub pa-
117

văza calităţilor şi l:l nu.tnelui poetului, caută să-şi facă dmm in
hune ; de aceea, datoria (':riticului es.te a le opri în drum.
Am spus aceste cîteva cuvinte pentru admiratorii poetului,
ca să nu se crează c:umva c.'i, prin critica noastră" "Toim numai
să micşorăm însemnătatea celui c.tre, fără îndoială, este cel
mai genial poet contemporan la noi.
Poetizarea h·ecutului, întrebuinţarea lui ca materie pentru
·creaţiile poetice, e veche. A fost o vreme cînd şcoalc it;J.tregi
ziceau că numai trecutul poate da m.u_te-J:iaJ pentru poezie şi
socoteau ca o erezie, ca o ocară impotrin1 muzdor, dacă
cineva vroia să se foloseasc::i de viaţa contemporanii lui ca de
un lucru pentru poez.ie, pentru plăsm.uhi poetice. ă ne adu-
cem arHinte de şcoala clasică francezii, care soc-otea că numai
Grecia şi Roma au pri,ilegiul de a inspira pe poeţi, mi de
şcoala romantică germană, eare cerea un privilegh1 la fel
pentru veac-ul de mijloc, cu feudalismul lui. Cît de înrădă
cinată e încă şi pînă acum această părexe, ne slujeşte de do-
vadă H. pencer, care, în articolul său, Falo.sUorul ş·i fru-
mosul, generalizează că lucrm:ile sau faptele ce-au fost fo-
lositoare pe:u'h-u strămoşii noştri sunt pentru noi, urmaşii lor,
frumoase. ,,_..1şa, de pildă, un casteL care mai inainte vreme
era de mare folos, pentru noi este pitoresc ; tm idol ciudat,
care penh·u sălbateeii preistorici era un chip sfînt, pentru
noi e lucru «de petrecere>>." Această teorie, atit de generală,
nu poate să înirunte nici cea mai uşoară critică : noi, cum
zke ru1 criti.c plin de spirit al lui Spencer, putem tot aşa de
bine, tot cu atîta drept, să facem generalizarea contrară.
adică să zicem că lucrurile ce erau frumoase pentru strămoşii
noştti mai îndepărtaţi sunt folositoare pentru noi. Aşa, po-
doabele sălbaiecilor preistorici au ajuns pentru noi luemri
~olos:itoare, pentru că dtrpă dinsele pttt<:m afla starea cultu-
rală a săl:bwl:eciloJ ~'i fiindci:i sunt cloYezj puternice pentru
·e''t)!1nţia socială. Spencer găse~tc cu cale să se joace cu vor-
bd'e "folositor" !;:â .Jrumos" . De altntintre.lea şi această ge·
BeTa1izarc a [;ă.cut-o pentnJ cit i-a trebuit pentru alta :mai în-
timâ. Dar. ori<:nm ar fi, e lucw ma.re t:ă un cugetător ca
LIS
Spencer a putut face asemenea generalizare. Faptul arati
cit de răspîndită e părerea greşită că trecutul poate fi izvor
pentru frumos, ba chiar că numai în trectLt se poate găsi ma-
terie pentru alcătuiri poetice. Din pricina acestei păreri şi
fiindcă lucrarea poetică a talentatului nostm poet poate să
întărească, să lăţească asemen ea idei, trebuie să spunem îm-
potriva acestei temii cîteva cm·inte, pentru că noi o socotim
mai mult decît greşită, o privim ca absurdă.
Una din pricinile acestei patimi pentru trecut este reac-
ţionarismul poeţilor noştri înşişi Poetii oari au idealul lor
social în trecut se înţelege d vor căuta să-l poetizeze. Este
însă şj altă pricină însemnată ~i care arată de ce nu numai
reacţionarii poetizează vremea trecută. Această pricină e ur-
mătoarea : depărtarea trecutului face să se poată şterge toate
trăsăturile nepoetice şi să rămină cele poetice, cum de la un
cor :::Bat în depărtare se pierd noteb falşe şi neannonioase,
ba, de departe, poate să ne pară un cor ch.i.nr foarte armonios.
Pentru a desluşi cît mai bine ideea noastră, vom da urmă
torul exemplu : ...Iată un tablou. O pădure fără margini, o
pădure băuină din America. Ln dreapta, o vale întinsă, aco-
perită cu îmbătătoarea vegetaţie trcpicală. !n vale, lîngă pă
dure, împrejurul unui foc, s-a aşezat o ceată de sălbateci.
Luna aruncă de sus o lun-..ină argintie, şi în această luminii
apare scăldată şi pădurea, şi livada, şi ce.'lta de sălbateci adu-
m.t:i în jurul focului. Nici un zg:::mat. Pare o vrajă, nmnai din
6nd în cind, În d:::pă.rtare, se ac.de mugetul măreţ al unei
fiare ori ipătul jE>lrrc ~i plîrrg-:ltor al alteia. Strigătul se pierde
în dc:;:Jărtare, şi în t'ln:ă iar tăcere i1dîncă. sfîntă, vrăjită... Ah l
cît de poetică e vi:::.ţ.a aceasta a sălbatec:ilor. Numai, cititorule,
să nu te prea aprc];:ii, c~ci atunci vei putea vedea lucruri
foarte nepoeti:::e. De pildă., la foc vei putea deosebi bucăţi
mari de carne frigîndu-se : un picior, un cap pe jumătate
pîrlit, pe jumătate fript. Nu te speria, e un cap de om. Mai
într-o parte, un tînăr voinic spintecă un prins, scoţîndu-i ma-
ţele, pregătindu-1 pentru fript; mai la o parte, o bă:trînă res-
pectabilă, îmbrăcată ca mama Eva, sparge capul unui mort,
scoate creierii cu mînile şi-i înghite lacomă ; iar o tînără
d-şoară a scos inima, o sfîşie cu mînuşiţele-i ude de sînge şi
119

se pregăteşte a o înghiţi. Să nu crezi, cititorule, că scena
aceasta e o alegorie, o simbolizare, în care bătrîna ce înghite
creieri ar fi vremea, care soarbe gîndurile noastre ; iar tînăra
fată ce sfîşie inima ar fi simbolul amomlui, care cu micele-i
mînuţi ne sfîşie cîteodată aşa de dureros inima, ba uneori
chi::tr ne-o înghite cu totul ; iar tînăml care spintecă şi ciopîr-
ţeşte pe cel prins în război ar fi simbolul criticei, care des-
pică pe scriitorul ce i-a căzut în mîni, scotocindu-i mi:l.mnta-
iele... Nu, cititorule, nici o simbolizare ! Poeticii sălbatici au
prins în luptă cîţiva duşmani şi acum îşi fac prînzul. Toate
poetizările trecutului sunt mai mult ori mai puţin de acest
fel ; în tabloul nostru contrastele sunt numai mai mari. Poetul
scoate, din viaţa veacului de mijloc, un grăunte frumos poetic,
care ori n-a fost de loc, ori, dacă a fost, era amestecat cu o
mînă de noroi, şi pe urmă ne zice : "poftim cum era viaţa la
o mie patru sute". Astfel s-a format legenda despre poetieu!
şi cavalerescul veac de mijloc. Feudalii, beţivi, mojici, dubi-
toci, stricaţi şi cmzi, oameni care au umplut toată epoca aceea
de sîngele şi lacrimile celor apăsaţi, se arată ca nişte îngeri
curagioşi şi blînzi, cari nu fac decit să ofteze la ferestrele iu-
bitelor, se plimbă cu dînsele pe lac, la lumina lunei ! Aumi-
rabilul publicist german, Ludwig Borne, fiind într-o uliţă
veche, ruinată, din Frankfurt, unde parcă se credea strămutat
in veacul de mijloc, a zis :
"Betrachten Sie diese Gasse und riihmen Sie mir alsdann
das Mittelalter 1 D fe Menschen sind tot, clic hier gelebt und
geweint haben, und konnen nicht widersprcchen, wenn un-
sere v.~rrik:kten Poeten unel noch verriichtcrn liistoriker, wenn
Narren und Schiillw von der alten Herrlichhcit ihre Entzil-
ckungen driiclwn lassen ; abcr wo die toten l.fcmchcn schwei-
ge-,., da sprechen desto ·lautcr die lcbcr.dEgcn Ste:nc." 1 Poate
prea enen:nc, mea amar, dar cit de aclcvăr::t l .A ccastă poeti-
zare a trecutului este cu atît mai prin:ejdioasă, cu cît publi-
1 Priviţi această uliţă şi apoi 12.ndnţi-mi vîrsta 6e n::iiloc! Oameni"
c.an at: trăit şi plîns aice au murit şi nu se pot împot:"ivi cînd poeţii
noştrl smintiţi şi istoricii şi mai smi,1tiţi, cînd ncbc~nii ~i S<'.rlatanii tipărco;c
l:ncîntnrc::t lor despre măreţia vrcmmilor vc:-hi ; dar dacii oamenii morii
t~!.c, iJÎL'~'-clc vii vorCcsc cu atîta n1:1i cu Uirie n.a).
120
eul, din pricina lipsei de cunoştinţi istorice ~ai adînci, r:u
poate să se încredinţeze de adevărul tablounlor poetulUJ ;
iar pe de altă parte, sunt corbi negri ai tre~utului cari se fo-
losesc de această poetizare pentru scopunle lor necurate.
Poetul poate cînta ca pasărea, şi nu ştie că una din urmările
acestor cîntece va fi plînsul amar.
Dar mai e o pricină pentru care poeţii sunt porniţi ~
poetiza şi cînta trecutul, mai degrabă decît prezen~~l. Pn-
cina e că a cînta trecutul e mult mai uşor. Da, cititorule,
mult mai uşor. Şi iată pentru ce. Viaţa e a~ît de mare, atît d~
complicată, că nu e nimic ma~ greu ~ec1~ a c:ea pro_ducţ1~
vii ; pentru aceasta trebuie gemu. ~ac~ plasm~nrea arhstulu!
e fără viaţă, e un cadavm, atunc1 nm, publicul, putem sa
judecăm foarte bine opera, noi, cei vii, simţi~n îndată. că ni
s-a adus înainte ceva mort şi, arătînd cu degetul, ziCem :
mortua est 1 Cu totul altceva e cu trecutul. Aici poetul crecttză
după închipuirea sa şi e chiar sigur că mulţi ~or lua cada;
vrele drept fiinţi vieţuitoare. Pentru a mîntm cu aceasta
chestie, vom cita o pagină minunată dintr-o scriitoare en-
gleză, una din cele mai vrednice de admirat din cîte ni s-a
întîmplat a citi. Această pagină e scrisă de poeta Elisabeth
Browning în cunoscuta-i poemă : Aurora Le,igh. 1
Orice vîrstă - chiar din pricina perspectivei prea apro-
pi~te - se înţelege rău de că.tră con;emporani~ Să_ ~resu:
punem că muntele Athos a: ft fost sapa_t ~ug~ v~~na .lm
Alexandru, în formă de statme de om, unaşa . ~aranu can ar
fi cules găteje în urechea ei n-ar fi gîndit, mai mult decît
caprele ce ar fi. păscut pe acele locuri, că se află acolo o
formă asemenea omului ; şi nu mă îndoiesc, ar fi trebuit să
se îndepărteze la cinci mile, pentru ~a u2·iaşul chip să se al-
cătuiască înaintea ochilor lor sub o forma de profii omenesc,
de nas şi de barbă bine deosebite, de gură şoptitoare de rit-
muri misterioase spre cer şi hrănită sara cu sîngele sorilor ;
un boi mare, o mînă care ar fi văr~at pe vecie un rîu îmbel-
şugat de argint peste păşunile împrejurimei. Tot aşa-i pentru
vremurile în cari trăim - ele sunt prea mari pentru a le
1 Vezi Gabriel Sarrazin, Poetes modemes de l'AngleteTre, pag. 209-
212 (n.a.).
121

putea oed..J!.L de aproape. Dar poeţii trebuie să fie înzestraţi
cu două feluri de vedere : să aibe ochi pentru a vedea lu-
crurile apropiate tot atît de bine ca şi cum le-ar privi de de-
parte, şi pe cele îndepărtate aşa de cu amănuntul, ca şi cum
le-ar pipăi. La aceasta trebuie să. tindem. Eu nu am încre-
dere într-un poet care nu vede nici caracter, nici măreţie, în
vremea sa, ~i-i trebuie să-şi strămute sufletul cinci sute de
ani îndărăt, în dosul şanţurilor şi podurilor, în curtea unui
castel vechi, ca să cinte, o ! nu vreo şopîrlă ori neo broască
rîioasă care trăia acolo în şanţ (asemenea dntare s-ar mai
putea ierta), dar un cap posomorît, jumătate cavaler, jumă
tate tîlhar de vite; ori vreo damă trufaşă, jumătate nobilă şi
jumătate regbă - atît de morţi cît pot fi mai toate poemele
scrise despre ciolanele lor cavaler~ti ; moarte destul de fi-
rească : moartea moşteneşte moarte. Nu, dacă este loc pentru
poeţi în astă lume cam prea plină ( şi cred că este loc pentm
dînşii), singura lor datorie este de a înfăţişa vremea lor, nu
pc a lui Carol ecl ~dare, vremea lor vieţuitoare, care sh·igă,
în~ală, se însp~imîntă, socoteşte, doreşte şi cheltuieşte e::ti
multă patimă, rui r;::ult foc vitcjesc, între oglinzile snlo2.-
nclor sa1e, decît Roland şi cavalerii lui la Roncevau.{. -Să
fugim ele h!strul, de post<:vu1 sau de vohncle din vren'ca c1
e
azi, să ne extaziem pentru toge şi pentru pitoresc - este
tot atîta de vL!t[mător pe cîi: de caraghios. Regele Arthur în-
su ~i era ceva banal pentru lady Guenever, şi Camelot li se
părea menesi.reli]or tot atît de prost lucru cît se pare Fl~"t
Stwetnl pentru poeţii noC;i:ri. Nu, nu fugiţi, şi dimŢJotrivă,
enici fără nazuri, pricepeţi-vă a apuca, prin hva înf"c:ltă a
cÎntecului vostru, ţîţele pline de viaţă, ghiftuitoare, ale vre-
mei voastre, pentru ca mai apoi, cînd va veni vrer'e::t ''r"'~
toare, fiii ei să poată pipăi urma mînelor voastre şi, plini de
respect, să zică : «lată, priviţi, acestea-s ţîţele din care am
supt cu toţii !>>. Aceste ţîţe vor părea încă vii, ori, cel puţin,
ele vor face să palpite piepturile noastre ; asta-i arta vieţui
toare care ne reprezintă şi ne _aminteşte viaţa adevărată."
In această pagină minunată, talentata poetă engleză judecă, .
osîndeşte şi execută tendinţa de a poetiza trecutul. Noi nu
vom mai adăoga nici un ct11vînt. Căci ce am putea să mai
122
lifHIII<'m după această pagină admirabilă. in care nu stii ce
1>:1 numiri mai mult : adîncimea, bunul-simţ. spiritul ?~
A doua tendinţă împoh·iva căreia suntem este intrebuin-
nr('a f~ntasticului în poezie, ori mai bine zicînd. cum vom
vcc~c·a mdată, exagerarea fantasticului. Altă dată Yom vorbi
n;:u pe lar.g despre această înclinare, aici vom spune numai
t ·~tc.:va cu.vmte, Nu putem acum să examinăm pE: hrg pri-
<"IJillc can dau naştere acestei tendinţi, însă putem arăta una
dm ?auzcle d_e ~căpetenie despre care am mai vorbit, anume
tcndmţa poehzarm trecutului ; această pricină e lipsa de în-
c.rndere în propăşirea ome1iliei. Cînd poetul socoteşte dure-
nlc ~rezentulu1 ca durerile facerei, din cari trebuie să iasă
o societate mai frumoasă, mai omenească, mai inteHgentă _
?h, atunci, de bună samă, chiar în durerile de azi va găsi
~nter~s nespus de t;nare. C:înd poetul însă, lipsindu-i credinţa
m vntor, va socoti durenle de azi drept agonie, atunci e
foarte firesc lucru să ne spuie că :
O, moartea-i un haos, o mare <le stele
Cînd viata-i o baltă de vise rebele ;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit
Cînd vi.aţa-i basmu ·pustiu şi urît.
Şi iarăşi foarte fu·e<>c e ca poetul să întoarcă ochii de ]a
ac;~stă ,;'~altă d~ vi~e..r~bele":, de la acest "basmu pustiu şi
unt , sa mtoarca ocn.u m alta p::ntc şi să caute rn3 ter.ial
poetic în trecut, ori în adîncimile încllipuirei şi ale fanteziei.
Dar scoatm·ea creaţiilor poeUcc exclusiv din adincinwa ·în-
chipuirei e vătămătoare atît pentru poet cît şi pentru poezie.
A scoate creaţiile poetice exclusiv _din adîncimea im::~ginaţiei
sale e totuna ca şi cînd ar voi cineva să se hrănească mîn-
cîndu-şi singur trupul, fără a primi hrană dinafară.
Nu-i vorbă. s-au găsit unii cari pot tTăi astfel pînă la .
patruzeci ori cincizeci de zile, dar b urma urmei, tot la
moarte .PTin in:miţie se ajunge. J:<mtasticul are locuJ său in
pot>zic, at'ita numai că trebuie să sJujeasd drept nnealtă pen-
h·tl ~rcaţ~1e poetice, nu ca material şi scop. Fiindcă nu putem
vorb1 mm pe larg, dăm aici numai două exemple. cari tre-
1~3

buiesc să lămurească încîtva gîndul nostru. La Dickens, în
minunatele-i Povesti de Crăciun, un bogat industriaş adoarme
si visează pe to~arăşu-i mort, care, ieşind din groapă, îl
duce prin Londra, arătîndu-i familia săracă a contabilului
acestui industriaş.
Tabloul mizeriei ce se desfăşură în aceste "poveşti" e în-
fiorător şi îngrozitor de real. Fantasticul a fost dar une~ta,
ori mai bine zis rama tabloului, însă cuprinsul tabloulm e
real ca însăşi viaţa. Iată o pildă : Goethe a luat o. povest~
poporană germană fantastică, şi în m~rginile aces~e.I poveşt1
a plăsmuit o poemă care oglindeşte viaţa Germame1 mtelec-
tuale cu credinţile, îndoielile, aşteptările ei. Faust (partea J..a)
nu e numai una din cele mai uriaşe plăsmuiri ale geniului
omenesc, dar e şi una din cele mai reale.
Intr-o ramă fantastică, Goethe a turnat un cuprins nemă
surat de mare, real ca însăşi viaţa. Pînă la alt prilej cr~dem
că aceste exemple ajung pentru a arăta încîtva, cam m ce
înţeles primim rolul fantasticului în poezie.
*
După atîta ocol, să ne întoarc~m iară2i l~ yoet~l V no~tru.
Eminescu a scris puţin şi ne-ar h greu sa gasnn trasatun cu
deosebire caracteristice pentru dînsul, prin care să putem
spune că face parte mai mult din cutare ori cutare şcoală ;
dar e de netăgăduit că cele două trăsături poetic~ ~espre
cari am vot"bit mai sus, adică poetizarea trecutulUI ŞI fan-
tastietll sunt destul de lămurite la dînsul. In Satira a IV-a ·
se ide;lizează vîrsta de mijloc, pe care o arată ca un ideal
pentru timpurile noastre. În Satira a III-a idealizează veacul
de mijloc al nostru, naţional. Poetul face un tablou al corup-
ţiei. al nemerniciei contemporane. Pentru a face ca nemer-
nicia aceasta să iasă şi mai tare în evidenţă, ne arată o
icoană din trecutul ideal şi o pune faţă în faţă cu păcăto
şenia epocei liberalismului burghez ; acest contrast e menit
să ne arate cît de mari viteji erau românii în trecut şi astfe~,
prin contrast, să iasă mai bine la iveală păcătoşenia de azi.
Pentru acest sfîrşit, poetul ne arată pe români, omorîndu-se
foarte poetic cu turcii pe marginele Dunărei. Pentru ca oa-
124
•n••11ii de azi să fie şi ei vrednici de numele de bărbaţi mari,
J•o l'ari să-i "cînte rapsozii", ar trebui să iasă la Dunăre, să
IH' apuce la spintecat cu turcii ori cu alţi străini.
Păcat numai că spintecarea cu cuţitul ori cu poeticele Jănci,
~~i~eţi... nu se mai obişnuieşte, şi acum avem chassepot, mi-
I millcuses, tunuri Krupp, puşti cu repetiţie şi altele, cari,
~pre a ajunge poetice cu totul, trebuie să aibă o vechime de
VI('O patru-cinci sute de ani şi s?. nu mai fie întrebuinţate 1
In orice altă privinţă, am avea ceva de spus împotriva ci-
vilizaţiei liberalo-burgheie, numai în privinţa lipsei de mij-
loace pentru meşteşugul spintecărei şi omorului, nu. Din
acest punct de vedere am ajuns mult mai departe decît pe
vremea lui Mircea, Baiazid etc. Satira a III-a e netăgăduit
minunată. Ironie amară desfăşură poetul împotriva domni~o
rilor veniţi de la Bal-Mabile din Paris, cari se cred meniţi a
vînnui ţara, dar cari în realitate " ...Numaî banul îl vînează ·
~i cîştigul fără muncă". Această ironie e tare ca oţelul, e
nimicitoare.
Revolta sinceră a poetului cade zdrobitoare peste capul pro-
tivnicilor, cum li se şi cade. Dar contrasb1l cu vremea lui
Mircea-vodă, menit a da şi mai mare putere satirei, de fapt
o slăbeşte. Să nu fim rău înţeleşi. Începutul Satirei a III-a,
mai ales descrierea bătăliei, e o bucată epică foarte puternică,
însă tendinţa, menirea ce-a vrut să-i dea autorul, punînd-o
ca ideal în contrast cu vremea de azi, vroind astfel să mă
rească şi mai mult puterea satirei sale, e greşită, satira lui
pierde în loc d a cîştiga. Poetul a vroit ca, terminînd bucata,
dtitorul să zică : "Oh 1 cît de mică, de stupidă, de stricată
c lumea de azi, mai ales faţă cu vremea slăvită a lui Mircea-
Yodii şi a strămoşilor noştri" . În realitate, însă, cei mai mulţi
cl in cititori, dacă vor cugeta, vor zice : "Da, triste zile trăim
noi, multă micime, stupiditate, corupţie 1 Dar dacă am fi puşi
în trista dilemă să alegem între vremea noastră şi între a spin-
lccărilor cu turcii, a t~ierilor de capete, a buzduganului şi a
1CI ei apoi tot am alee:e mai bine vren>ca noastră." Se în-
cleg~ că nu această i1~p:resie a vroit să ne facă poetul. În
frumoasa-i doină poetul cheamă pe Ştefan cel Mare, aiur a pe
Ţepeş-vodă şi aşa mai încolo. Nu ştim dacă şi-a luat de samă,
125

însă ne-am prinde că, dacă s-ar scula din morminte acei
voievozi bătrîni, apoi pe dînsul, copil sceptic şi necredincios
al veacului, 1-ar pune mai înb"i în ţeapă.
Aceas·tă tendinţă a poetului micşorează valoarea creaţiilor
lui, şi suntem cu desăvîrşire încredinţaţi că tot ea n-a dat
voie să se desfăşure în întregime talentul celui ce a sens
Călin, Satircle şi Luceafărul.
,Fantasticul romantic ori rmaanticul fantastic nu e aşa de
caracteristic pentru Eminescu ca poetizarea trecutului, însă,
este şi el destul. Aşa, de pildă, în Strigoii vedem : vechea
biserică, făcliile de ceară, bătrînul mag care ridică genele cu
c!'rja, scu1area morţilor din groapă, alergarea aceloraşi morţi
călă~i cu toate drăcoveniile cari făceau, cînd eram mici, să
ni se zlmrlească părul în cap, să ne ghemuim tremurînd lîngă
mama bă.trînă, care ne spunea aceste grozăvii. D ar acuma am
crescut, şi credinţa în drăcii a pierit o dată cu întipărirea
poetică de odinioară. Acumu am ieşit din copil:lrie şi pri-
cepem că înfricoşatul şi dramaticul este în viaţa de toate
ziîele, :?<cuns cîteodală sub forme aşa de si!Pple ~i de neb'ită
toare h och.i, şi totuşi acest dramatism ne mi~c:t, ne pătwnde
mai adînc inima dec:;ît toată grozăvenia fantastică, decît ne-
norocirea lui "Arald". ~u-i vorbă, se găsesc versuri foarte
frumoase în Strigoii, lucru foarte firesc, pentru că-s scrise
de Eminescu, dar toată creaţia miroase a mormînt, nu e viaţă,
şi de aceea nici nu po:1te să lucreze asupră-ne aşa de mult;
Poetului care înoată în cerul fantaziei şi al trecutului, putem
să-:i spunem împreună cu fata din Luceafărul :
"0, eşti frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată ;
Străin la vorbă şi la port.
Luceşti fără de viaţă,
Căci eu sunt vie, tu eşti mort,
Şi ochiul tău mă-ngheaţă."
' .
126
.,Dar dacă vrel cu cre--..lămînt
Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pămînt,
Fii muritor ca ruine."
Da, fiţi muritori ca noi şi întrebuinţaţi sublim 1 tr
(~:u: ~e ~ putea întrupa în. tablouri poetice viaţa, ~tr~~~in~
.ty <tccst d~r pe~tru a ne face tablouri în cari să vedem şi să
pnc~~pe~1 v1aţ~ m_ toată înti.11derea şi mă1:eţia ei, în cari să
putem vedea Şl P. ncepe ce avem rJe intina uoash·.-.: Cob -~ţ· )'• )' • t ..· . , · u • • .t , ' u.e.. Oili-va
pc pamm Şl mtaţ1-va rmprcJuntl vostru c't d • f v '
d , fel ··t·u 't d d- . ' l e m msa, Clt
c . uu a,,Cl • e a 1~că e v1aţa, ce nesecate izvoare cuprinde
1'~t pentr~ mtr1starc Şl bucurie, pentru plîns nebun şi pentru
':'~ ~rner;c. N-avem cu~inte, n-avem destulă putere ca să
s~~~_turmu :_nde~tul ~e ~oţ1 poeţii şi scriitorii noştri să-şi înti-
pareasca m mmte Şl immă adîncele cuvinte ale marelui Goethe
povaţa ce dă el poeţilor : '
Creift nur hinein in's calle Mench~nleben,
E'in jed.er lebt's, nicht vielcn. ist's behannt,
Und u:o ihr's pacl..:t, do. ist's interessant.
Iar dacă veţi asculta de sfat :
Dmm sammelt sich der Jugend schănste Bliite
Vor eurem Spiel, und lauscht der Offenbarung.
Dann sauge fedes zărtliche Gemiite
Aus eurem Verke sich melanchal'ische Nahrun<>
Dann wird bald dies, beld fenes aufaeregt o•
E' der
15
'm fc siecht, was er im Herzen trăgt.t
1 Străbaţi num:::.i in viaţa întTeagă a.omenire.i 1
Fiecare o trăieşte, dar nu multora le este cunoscută.
Şi ori de 1mde o veţi zugrăvi, este plină de interes...
:_Uunci se adună cea mai frumoasă floare a tinereţei.
[naintea cîntului vostru îşi aşteaptă re,;·claţia.
Atunci fiece sirnţire fragedă suge
Din operile voastn~ ::nebnconcă hraJlă.
Atunci se aţiţă cînd una, cînd alta. .
Fif'care 'COO ce a.re în inimă (n.:l.).
l':l7

Eminescu a fost pesimist. Ce fel de pesimist ori decep-
ţionist a fost Eminescu, care e felul pesimismului lui şi cari-i
sunt cauzele ?
Iată lucruri cari neapărat trebuiesc pricepute, dacă donm
să înţelegem pe poet şi creaţiunea lui. In privi_?ta. ca.uzelor
pesimismului, acuma în urmă au început a se rasp1.nd1.ni~t~
păreri cu totul greşite, şi cari vin din nestu?i~rea ma~ a.dmc1t~
a creaţiunei lui Eminescu. Unii zic : pncma pesimismulm
poetului nostru este filozofia pesimistă a veacului, schopen:
hauerianismul. Cît de greşită e această părere, pot să înţeleaga
acei ce-au citit articolul nostru : Decepţionismul în literatura
română. Cei cari sunt de această părere nu văd oare că, prin
explicarea lor, nu explică nimica ? Nu văd că fac numai ca
întrebarea să fie altfel pusă ? Şi anume : de ce filozofia
schopenhaueriană a înrîurit aşa de mult asupra creaţiunei lui
Eminescu ? Pe cînd Eminescu învăţa în Germania, marele
filozof j)esimist murise, în schimb trăia şi tuna de la tri-
bună alt învăţat, alt filozof, care a făcut mare zgomot în
Germania prin propaganda sa optimistă, prin violenţa-i ne-
maipomenită împotriva pesimismului lui Schopenhauer şi
IIartmann. Vorbim de E. Di.ihring. Cum dar mortul Schopen-
h:mer a avut mai mare înrîurire asupra lui Eminescu decît
viul Diihring, despre care, fie zis în treacăt, Eminescu vorbea
cu mult respect ?
Alţii, 'cu mult mai mare aparenţă de adevăr, dau urmă
toarea explicaţie cauzei pesimismului lui Eminescu. Această
cauză ar fi caracterul intim al poetului însuşi : sămînţa nebu-
niei, boala fiziologică şi psihologică moştenită, care mai apoi
a făcut să se declare nebunia la poet, tot ea l-a făcut pesi-
mist. Pesimismul lui Eminescu, după această explicare, are
rădăcini adînci organice : fondul prim al poetului, dacă putem
să ne exprimăm astfel, e pesimist. Bineînţeles, dacă fondul
prim ar fi fost pesimist, acest pesimism s-ar fi manifestat în
orice ţară ar fi trăit poetul, în orice condiţie ar fi trăit ; s-ar
fi manifestat sub alte forme, dar tot ca pesimism în fond.
Această din urmă părere capătă şi mai .multă aparenţă de
128
.11kvăr prin moartea tragică a poetului la casa de nebuni.
l'oltt)i părerea e greşită, cum vom vedea analizînd pesimismul
l11i Erni11escu.
Pesimismul lui Eminescu se manifestă mai ales şi mai
t·.tracteristic în Mortua est, în Împril'''t şi proletar şi în
Sulira 1-a.
Ea e moartă, în cosciug, ,.cu braţele albe pe piept puse
1 rucc". "ca faţa galbenă", cu ochii "închişi". Lîngă patul ei,
cu buzele b'emurînd de emoţi-une, cu lăcrămi în ochi, poetul
repetă încet; "mortua est". Şi înaintea acestei moarte, un
:.;ir întreg de gînduri rebele 'incep să-i muncească sut1etul.
Moartă, e mort trupul, dar sufletul ridica-se-va în cer, unde
va trăi vecinic ? Copilărie, basme 1 Sufletul poetului, rănit
dv îndoială şi rănit de mult. nu poate să crează, atunci, dar
Atllnci graiu-ţi duke 'iH veci este mut...
Atunci ace t înger n-a fost decît lut!
Atunci niciodată nu o v-o mai vedea, niciodată, niciodată ?
Şi atunci de ce a trăit ? Pentru ce trăim noi, ce ne ţine aice,
în această viaţă de mizerii, dacă trăim numai o clipă şi a1Joi
ne cufundăm în vecinicul întunerec ? Atunci : "A fi ? este
nebunie şi tr.istă şi goală; Urechea te minte şi ochiul tc-nşală".
Atunci : "Decît un vis sarbăd, mai bine nimic". Şi astfel, în
faţa acestei imense imagini car~ se cheamă rnoartea, înaintea
coşciugului deschis al unei fiinţe scumpe, o mulţime de gînduri
se înghesuiesc în capul poeh1lui şi toate se ţezumă în vecinica
întrebare : "A fi sau a nu fi". Poezia Mortua est e inegală,
cam încurcată, după cum încmcate trebuie să fi fost gîndirile
şi sentimentele poetului.
In lmplirat şi proleta-r avem altă manifestare a pesimismu-
lui. In Mortua est Eminescu e muncit de enigma morţei ; în
lmpi'irat şi proletar de enigma vieţei sociale, a luptelor de
clase, a revoluţiilor sociale... ce înţeles au toate aceste lupte
J29
9 - studii critice

şl suferinţi ? Am văzut mai sus răspunsul poetului : "Că vis
al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi". Şi de ce '? Pentru că :
Nedrcptul şi minciuna, al lumii duce frîu ;
J:;toria umană în veci se desfăşoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.
')1.;edn'ptăţile, suferinţile îri veci au fost, în veci vor fi ;
fon~·, a se schimbă, fondul rămîne acelaşi.
Dar înălţimea concepţiunei sale pesimiste şi poetice ajunge
la apogeu în Satira I-a. Cînd artistul a ajuns să-şi exprime
desăvîrşit sentimentele sale, atunci e un mare talent, dar nu-
mai cind a izbutit să arăte într-o formă poetică o mare con-
cepţie filozofică, o mare generalizare a minţei omeneşti, atunci
el ajange geniu ; şi ceea ce ridică aşa de sus creaţiunea poe tică
a lui E1~1inescu e vasta sa concepţie despre viaţă, o concepţie
care poate să nu fie a noastră, care însă e, de netăg~iduit, ~are .
Imc:.sele probleme ale universului, cum e crearea şi închega-
rea lumei, ori mai bine zis a sistemului nostru solar, o înche-
gare imensă în timp şi spaţiu ; micimea planetei noastre faţă
cu aceste imensităţi şi mai cu samă scurtimea vieţei omenirei,
care pare numai o clipă în viaţa >totală a !urnei ; întunericul
ce se arată îndărătul omenirei, pînă la ivirea vieţei organice şi
înaintea omenirei după stingerea acestei vieţi ; micimea vieţei
unui om, cu toate microscopicile lui interese, Jaţă cu aceste
probleme imense... toate aceste sunt minunat de bine expri-
mate în Satira I-a. De ce oare Eminescu, pentru a descrie în-
che~o:area sistemului nostru solar, a întrebuinţat o cosmogonie
indiană, în .loc de teoria evoluţiei moderne, care putea la
urma urmei să-i dea tot atîta material pesimist ? Probabil că
această cosmogonie e mai plastică. Şi, în adevăr, e admirabil
cle plastică cosmogonia exprimată în versurile următoare :
La-nceput, pe cînd fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe cînd totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Cînd nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Cînd pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns,
Fu prăpastie ? genune ? Fu noian întins de apă ?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
130
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface
Şi în sine împăcată stăpînea eterna pace !... 1
lncheierile pesimiste scoase de Eminescu din aceastil cos-
1110gonie vedică, din metaHzica schopenhaueriană şi din ezote-
rismul indian, care se oglindeşte în Satira I-a, nu-s ceva perso·
1ml şi original al lui Eminescu. Astea sunt încheierile tuturor
pt•simiştilor. Ca filozof pesimist Eminescu nu-i original, el a
Imprumutat această filozofie gata de la pesimiştii germani.
Dar cu totul original şi personal e poetul nostru în modul
c.;um a simţit el acest pesimism. Lucru de altmintrelea lim-
pede. O concepţie filozofică, una şi aceeaşi, poate fi primită
de mai mulţi artişti, dar fiecăruia va sugera alte sentimente,
~ i după fel şi după grad. Dacă ne dăm samă de sentimentele
ltli Eminescu, pe cît e vorba de pesimism, vedem că sunt cu
totul neconsecwnte şi nelogice ca sentimente pesimiste. In
adE>văr, din filozofia pesimistă ori trebuie să urmeze ca o
consecvenţă ceea ce nemţii numesc - cam energic şi brutal,
dar prea adevărat- "das Eckel des Lebens", greaţa de viaţă,
ori, cel puţin, nepăsarea pentru această viaţă. Se ştie că şefii
pesimismului german propuneau fel de fel de mijloace pentru
stingerea neamului omenesc de pe faţa pămîntului. Şi, în
1 lată cum ne expune F. Lenonnant (în Manuel d'histoire ancienne,
voi. III, p. 618) cosmogonia vedică : "La-nceput nu era nimica, nici
fiinţă, nici nefiinţă, nici cer, nici orizont. Ce învăhiia deci totul ? Ce
cuprindea pe acel tot ? Fu apă ? Fu prăpastie adîncă? Nu era nici
moarte, nici nemurire. Nu se lumina de ziuă în noapte. Numai el sin-
gur respira fără suflare şi nimica nu era afară de dînsul. Întunerecul
domnea, acopelind totul ca un ocean întunecos. Sîmburele ascuns în
adîncimile întunerecului a răsărit singur prin puterea căldurei." Lassen
ne spune acelaşi mit indian, numai cu alte cuvinte (vezi scrierile filo-
zofice ale lui Lessewici).
Concepţia modernă a eternei mişcări, coneepţie după care n-a fost,
nu e şi nu va fi o clipă de pace "în sine împăcată", e şi mai măreaă,
şi mai poetică decît "eterna pace" (n.a.).
131

Dobrogeanu gherea, constantin - studii critice (ed.tineretului)

Dobrogeanu gherea, constantin - studii critice (ed.tineretului)

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (19)

Similar to Dobrogeanu gherea, constantin - studii critice (ed.tineretului)

Similar to Dobrogeanu gherea, constantin - studii critice (ed.tineretului) (20)

More from Robin Cruise Jr.

More from Robin Cruise Jr. (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (20)

Dobrogeanu gherea, constantin - studii critice (ed.tineretului)