1. INVITAŢIE LA CUNOAŞTEREA COPILULUI
CÂTE CEVA DESPRE TEMPERAMENT
Temperamentul se referă:
• la cantitatea de energie de care dispune o persoană,
• la stilul rapid sau lent în care acţionează şi reacţionează şi
• la dispoziţia afectivă generală (bine dispus ori prost dispus).
El este înnăscut, moştenit, precum culoarea ochilor sau oricare altă caracteristică
fizică. Îmi place să îl compar cu stofa din care este făcut omul în interior, stofă care va fi
croită diferit, de la persoană la persoană, în funcţie de mediu şi educaţie. Precum şi în
funcţie de ceva greu de definit căruia unii îi spun noroc, soartă, destin, providenţă ...
A recunoaşte ce tip de temperament are copilul sau "firea" lui, cum se spune
adesea, este un prim pas în a înţelege cum este construit copilul din naştere, cât se poate
schimba şi cât nu, cum poate fi ajutat să se dezvolte potrivit cu potenţialul său.
Felul lui de a fi şi de a reacţiona la mediu este vizibil încă din primele luni de
viaţă, de aceea se spune că unii copii sunt uşor de crescut, solicitând părinţii mai puţin,
iar alţii greu de crescut, ducând părinţii la epuizare. Din prima categorie fac parte acei
copii mai degrabă liniştiţi, care ajung rapid să îşi formeze o rutină în ceea ce priveşte
somnul, hrănirea şi joaca, pe care nu-i perturbă prea tare schimbările din mediu şi care
sunt mereu bine dispuşi. Din a doua, sunt acei copii neliniştiţi, energici, mai greu de
mulţumit, care plâng mult şi au nevoie de mai multă atenţie din partea părinţilor.
Continuând comparaţia cu stofa din care este făcută orice persoană, copiii ce sunt
din fire uşor de crescut, par că se mulează mai degrabă ca o mătase, iar cei ce opun
rezistenţă, îmi amintesc de stofele aspre şi băţoase care îşi păstrează linia. Fiecare
material are frumuseţea lui, avantajele şi dezavantajele lui.
Diferenţele dintre copii sunt determinate de trăsăturile de temperament înnăscute,
moştenite de la părinţi (se pare că "aşchia nu sare departe de trunchi" nici în acest plan al
trăsăturilor psihice).
Psihologii clasifică temperamentul copiilor în funcţie de:
• tipul inhibat/dezinhibat şi de
• intensitatea cu care răspund emoţional la ceea ce vine din mediu: reactivitate
scăzută/ridicată

2. Iată mai jos diferenţele esenţiale între tipurile de temperament:
Copilul cu temperament inhibat Copilul cu temperament dezinhibat
• Este hipervigilent (adică foarte • Reacţionează în situaţiile noi prin
prudent şi în stare de alertă, ca si comportamente de explorare a
cum ar presimţi un pericol) în mediului şi emoţii pozitive;
situaţii şi contexte noi, manifestând • Este mai degrabă impulsiv;
emoţii negative, comportamente • Se implică din proprie iniţiativă în
de evitare sau retragere din contexte noi;
situaţie; • Este sociabil;
• Nu are iniţiative de interacţiune • Afirmă rareori că îi este frică;
socială în situaţii nefamiliare, • Nu îşi poate concentra atenţia
necunoscute, îşi face mai greu pentru o perioadă mai lungă de
prieteni; timp.
• Este perceput de familie şi prieteni
ca fiind "fricos" sau "timid".
De reţinut:
• Cele mai frecvente conflicte între părinţi/educatori şi copii apar datorită acestor
diferenţe individuale pe care nu le acceptăm ca şi comportamente nemodificabile,
ba mai mult, le interpretăm într-un mod personal, negativ.
• Uneori adulţii interpretează aceste comportamente ca fiind "lipsă de voinţă sau
motivaţie!" – "nu vrea să se schimbe", sau ca fiind intenţionate: "intenţionat vrea
să mă enerveze sau să mă supere!".
• Copiii cu temperament inhibat reacţionează mai degrabă negativ la
comportamentul ferm şi autoritar al părinţilor, comparativ cu copiii cu un
temperament dezinhibat, care au nevoie de fermitate, de reguli clare şi stricte.
Cât despre reactivitatea emoţională, un exemplu precum serbarea de Crăciun vă
poate lămuri: unii copii sunt mai emoţionaţi decât alţii: îşi uită poezia sau încep să
plângă, în timp ce alţii au emoţii mai puţin intense. Cu alte cuvinte, în aceeaşi situaţie,
doi copii pot reacţiona cu intensităţi diferite ale emoţiei, iar acest lucru nu ţine de voinţa
ori intenţia lor, ci mai degrabă de ceea ce este înnăscut şi are o bază fiziologică
(activitatea sistemului nervos).
De reţinut:
• Copiii cu reacţii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-şi
regla emoţia (adică pentru a reveni la starea emoţională de dinainte).
• Copiii cu reacţii emoţionale intense depun un efort mai mare pentru a-şi
inhiba un comportament atunci când li se cere: de exemplu, un copil cu o
reactivitate emoţională ridicată va amâna cu greu activitatea preferată.
• Copii care au dificultăţi în a-şi inhiba unele comportamente sunt mai
predispuşi spre probleme de comportament şi dificultăţi în relaţiile sociale.
• Copiii cu o reactivitate emoţională mai mare au nevoie de mai mult timp
pentru a-şi interioriza regulile.

3. • Copiii cu reactivitate emoţională scăzută îşi pot menţine mai bine atenţia pe
o sarcină şi sunt mai greu de distras într-o situaţie, aceştia se vor conforma
mai uşor regulilor şi cererilor adultului.
Descrieri ale unor comportamente în funcţie de tipul de temperament şi de
reactivitatea copilului, vizibile încă de când copilul este bebeluş:
Comportament specific Puncte tari Puncte slabe Recomandări pentru
tipului de părinţi
temperament
Nivel ridicat de activare Energic, viguros, Neliniştit, hiperactiv, se Anticipaţi
explorează mediul, comportă impulsiv şi comportamentele de
(temperament rămâne activ chiar şi în este uşor de distras hiperactivitate şi luaţi
dezinhibat) situaţii plicitisitoare măsuri de protecţie, daca
e cazul. Utilizaţi
distragerea atenţiei.
Oferiţi copiilor
oportunităţi de
manifestare sănătoasă a
hiperactivităţii, cum ar fi
sportul sau locurile de
joacă special amenajate.
Evitaţi să îl implicaţi în
activităţi statice.
Nivel scăzut de acivare Rareori produce Lentoare în realizarea Oferiţi timp suplimentar
dificultăţi în cadrul unor sarcinilor; este numit de pentru terminarea unor
(temperament inhibat) activităţi multe ori "leneş". Lasă sarcini. Daţi sarcini
impresia de indiferenţă. realiste din punctul de
vedere al timpului
necesar efectuării lor.
Evitaţi criticismul faţă
de această trăsătură.
Nevoie scăzută de Face faţă modificărilor Este impredictibil în Identificaţi pe cât posibil
structură şi regularitate care apar în rutina ceea ce priveşte o regularitate în
zilnică. Nu are nevoie de mâncatul, dormitul şi comportamentul
un mediu foarte mersul la toaletă. copilului şi ţineţi cont de
predicitibil. ea. Evitaţi să forţaţi
copilul să mănânce sau
să doarmă dacă el nu
este pregătit; introduceţi
rutine pentru ora mesei
şi înainte de culcare.
Retragere iniţială Manifestă precauţie în Respinge Introduceţi lucrurile noi
situaţii riscante contexte/persoane noi şi în mod treptat, vorbiţi
(temperament inhibat) refuză mâncarea sau despre ele înainte şi
obiectele noi. Se "agaţă" lăsaţi copilul să se
de adult şi acceptă cu adapteze în ritmul
dficultate schimbarea. propriu.
Intensitate emoţională Copilul îşi exprimă în Mai degrabă plânge în Învăţaţi să fiţi toleranţi.
ridicată permanenţă nevoile faţă loc să vorbească. Explicaţi-i cum preferaţi
de adult Intensitatea reacţiei este ca el să îşi exprime
(reactivitate crescută) adesea confundată cu nevoile. Nu criticaţi
intensitatea dorinţei. modul de exprimare a
nevoilor copilului.

4. Dispoziţie negativă Copilul îşi exprimă Pare adesea "cu toane", Înţelegeţi că aceasta este
frecvent nevoile şi se plânge mult, pare o dispoziţie de
nemulţumirile. foarte serios şi manifestă temperament; nu este
rareori bucurie în timpul vina dumeavoastră şi
activităţilor. Părinţii pot nici a copilului.
supraestima Modificaţi cerinţele care
nemulţumirile copilului. îi intensifică starea
negativă. Încurajaţi
răspunsurile pozitive ale
copilului.
Neatenţie şi uşurinţă în Copilul poate fi liniştit Nu ascultă. Are Formulaţi sarcini, cereri,
distragerea atenţiei şi calmat foarte uşor dificultăţi de instrucţiuni scurte şi
concentrare. Este uşor simple. Eliminaţi pe cât
(temperament de distras şi are nevoie posibil elementele de
dezinhibat) să i se reamintească în distragere a atenţiei din
permanenţă ce are de mediu. Folosiţi tehnici
făcut. eficiente de comunicare
cu el: adresaţi-vă pe
nume, stabiliţi contactul
vizual şi rezumaţi
lucrurile discutate.
Oferiţi copilului pauze
frecvente. Atunci când
este cazul, redirecţionaţi
comportamentul
copilului fără a vă simţi
ruşinaţi sau furioşi.
Lăudaţi copilul pentru
persistenţa în sarcină şi
finalizarea acesteia.
Prag senzorial scăzut Abilitate ridicată de a Reacţii exagerate chiar Reduceţi nivelul de
(adică este foarte identifica schimbările şi la stimuli (lumină, stimulare. Anticipaţi
sensibil la stimuli din mediu, nuanţele din zgomot, miros, durere) problemele posibile şi
precum lumina, sunetul, sentimentele şi sau evenimente socio- pregătiţi copilul.
frigul, durerea, etc, tot gândurile celorlalţi. emoţionale obişnuite. Respectaţi preferinţele
ce ţine de senzaţiile pe copilului pe cât posibil.
care le are)
Concluzie: Temperamentul copilului este înnăscut, dar poate fi modelat. Mediul
în care el creşte şi educaţia pe care o primeşte îi vor forma personalitatea. E ca şi cum
din acelaşi material se pot croi atât haine foarte bine cusute cât şi altele care lasă de dorit.
Aceasta înseamnă că atitudinea şi comportamentul adulţilor joacă un rol semnificativ în
dezvoltarea copiilor.
Sursa de informaţie:
Organizaţia "Salvaţi Copiii" (Bucureşti), Vârsta preşcolară: ghid pentru părinţi
Psiholog Luiza Ştefan