Revista școlară 'Cronicile Școlii 27', realizată de elevii claselor a VI-a, aduce în prim-plan tema interculturalității, explorând diversitatea culturală și importanța toleranței în comunitatea școlară. Numărul 16 include articole despre mozaicul cultural al României, experiențe interculturale ale elevilor și reflecții asupra iubirii, colectate de la membrii comunității. De asemenea, revista promovează campanii de solidaritate și activități realizate în perioada pandemiei, subliniind unitatea și creativitatea elevilor.

1. REVISTĂ ȘCOLARĂ
EDITORII REVISTEI elevii claselor a VI-a A și a VI-a D
Coordonator prof. consilier școlar Eta Șerbănoiu
AN ȘCOLAR 2019 - 2020

2. Bună ziua, dragilor!
Bine ați venit la noul număr (Nr 16!) al
revistei Cronicile Școlii 27, editat de noi,
elevii claselor 6 A și 6 D, un număr care
strânge la un loc sufletul școlii: elevi, părinți
și profesori.
Știm că v-a plăcut numărul precedent pentru
că altfel nu ați mai fi azi aici! Și știm acest
lucru și din nenumăratele mesaje primite de
la voi după apariția numărului 15 al revistei și
din întrebarea pe care ne-ați adresat-o
constant în anul care a trecut de la ultima
noastră apariție: Când apare noul număr al
revistei?
Azi, la finalul unei munci susținute, vă putem
răspunde, fericiți și mulțumiți:
A apărut noul număr!
Numărul 16 al revistei Cronicile Școlii 27 este
acum sub ochii tăi!
Ne bucurăm să fim iar împreună aici,
în paginile revistei școlii noastre!
Am ales și de această dată o temă centrală
extrem de captivantă: interculturalitatea.
Poate vă întrebați Ce înseamnă cultura?
Sigur ați auzit acest termen destul de des.
Răspunsul nostru este mai larg: Cultura este
un mod specific de existență umană, o
moștenire ce se transmite de la o generație la
alta, un mod de a vedea lumea.
Culturile aparțin unor grupuri de oameni,
toate fiind unice. Societatea interculturală
este o societate ai cărei membri se respectă
și se sprijină reciproc, în care există toleranță,
coexistență, contact între culturi,
interacțiune și influență reciprocă.
Puteți compara societatea interculturală cu
un cartier. Pentru a funcționa corespunzător,
avem nevoie de oameni cu diferite meserii,
fiecare meserie fiind, in cazul nostru, o
cultură. Toate “meseriile”, așa variate cum
sunt ele, sunt importante și necesare tuturor.

3. Din nefericire există și câteva aspecte care
pot tulbura liniștea “cartierului”: xenofobia,
rasismul, șovinismul și orice alt tip de
discriminare față de grupuri etnice sau alte
persoane / grupuri de persoane considerate
a fi diferite. Toate aceste manifestări
nedorite ar trebui eliminate din viața noastră
de zi cu zi!
Așa că, în paginile revistei, am ales să vă
vorbim despre: societatea interculturală,
comunitatea interculturală, despre
diversitate și toleranță.
Pentru că orice schimbare începe cu NOI!
O să vă prezentăm, într-un amplu articol,
mozaicul cultural al României și veți avea
ocazia de a face cunoștiință cu grupurile
etnice care trăiesc în România. (autori elevii
cls 6 A și 6 D)
O să trecem de la nivel național la nivel local
și vă vom arăta Școala noastră ca o
comunitate interculturală. O să îi cunoașteți
pe câțiva dintre colegii noștri care au
rădăcini pe alte tărâmuri (Irak, Turcia,
Vietnam, Algeria, Siria, Egipt, Ungaria). Vă
povestesc despre ei: Alexia, Alexandra, Diana,
Alexia D, Mihai, Rareș, Ana, David și Andrei
din cls 6 A și Vlad, Bianca și Andreea din cls 6
D.
Vă prezentăm în paginile Cronicilor și câteva
dintre experințele noastre interculturale. Ne
plimbăm prin Europa (Franța, Luxemburg,
Belgia, Spania, Grecia, Italia, Ungaria,
Bulgaria) și Asia cu Rareș și Daria B din cls 6
A, cu Daria, Alexia C, Vlad, Ema, Denisa și
Ingrid din cls 6 D, cu doamnele profesoare Eta
Șerbănoiu și Elena State, cu francezul
Nicolas.
În contextul temei noastre nu puteam să
ignorăm aspectele ce țin de patrimoniul
cultural, de moștenirea culturală a unui
popor. Vom dezbate această temă și vă vom
prezenta câteva tradiții și locuri incluse în
patrimoniul UNESCO. Povestitori sunt: Maria
I, Irene, Rareș, Theodor, Alexandru S, Robert,
Diana M, Bianca G, Andreea, Daria B și Alina
din cls 6 A și Alexandru V, Paul, Ingrid, Ana,
Marius și Idris din cls 6 D, doamnele
profesoare Eta Șerbănoiu și Lavinia Oprescu.
Pentru a întări discursul nostru de promovare
a interculturalității, suntem extrem de
onorați să găzduim în paginile
Cronicilor doi INVITAȚI DE MARCĂ:
scriitoarea română, de origine turcă,
Zully Mustafa și Mariea Crâșmaru,
“Cel mai mare călător al lumii!”, titlu
conferit de Guinness Book of World
Records. Nu ratați aceste articole!

4. Ca de obicei, veți găsi în paginile revistei
teme și articole deja consacrate: La pas prin
școală, ce prezintă activități și proiecte
derulate de elevii noștri, numeroase creații
literare. Natalia 2 B, Cătălina 2 B, Andrei 5 B,
Cristiana 5 B, Adelina 5 B, Matei 5 B, Elena 6
C, Andreea 6 D, Denisa 6 D, Iulia 7 B, Bogdan
7 B, Andrada 8 C sunt cei care ne încântă cu
cuvintele lor (prof coordonatori: Gabriela
Lobodan, Eliza Neghină, Roxana Mocanu,
Ruxandra Mihalcea). Vorbim despre cărți și
autori români cu domnul bibliotecar Lică
Baltag și cu Mihnea din clasa a V-a A. Veți
putea admira o mulțime de creații plastice
realizate de elevii noștri. (prof coordonatori:
profesorii din înv. primar și prof. ed plastică
Flavia Popa). Citiți și un interesant interviu
(realizat de Christiana, 8 F) cu doamna prof.
Roxana Mocanu, afați de ce le palace copiilor
fizica (prof Alina Vătui) și o mulțime de alte
articole interesante (vă lasăm să le
descoperiți).
Elevii clasei a IV-a B (coordonatorul
articolului Horia Pasat, prof. Vali Iatan) ne
povestesc despre hobbyurile lor, iar cei din
clasa I E (prof. Ana Cepreaga) despre jucăriile
de suflet.
Vă provocăm să descoperiți în paginile
revistei și alte articole despre pasiunile
elevilor școlii noastre (vă prezentăm desene,
colaje, grafică, mozaic, muzică, călătorii etc).
Și în acest număr al Cronicilor Școlii 27 am
optat, la inițiativa doamnei consilier școlar
Eta Șerbănoiu, pentru realizarea unor articole
colective, cu scopul de a pune în relație cât
mai mulți actori ai școlii (elevi, părinți,
bunici, profesori, prieteni și colegi), de a crea
punți de comunicare între aceștia. Vă
invităm să pătrundeți în această lume
frumoasă, citind articolele Ce este iubirea?,
Lista de dorințe și Toată școala la film.
Daria P, cls 6 D, ne vorbește atât de frumos
despre Viziunea umaniștilor asupra omului
(prof. coordonator Elena State), iar Maya 5 C
și Shara 6 B (prof. coordonator Ștefania
Popescu) ne spun Ce este fericirea?
O temă care ne-a plăcut întotdeauna se
regăsește și de această dată în paginile
Cronicilor: despre natură și despre prietenii
noștri necuvântători (cu Elena 6 C, Alina 6 A,
doamnele profesoare Ruxandra Mihalcea și
Mihaela Canacheu, invitații noștri speciali din
CRAIOVA, Adi și mama lui Alina).
Găsiți în acest număr și câteva articole care
sunt influențate de situația tristă prin care
întreaga omenire a trecut, începând din
primăvara acestui an: pandemia de Covid
19: Ce văd de la fereastra mea? cu Vlad, Sara
și Andreea din cls 6 D, Corina și Alina din cls 6
A, Jurnal de carantină cu Maria 5 B, Vacanța
după carantină cu Liviu Mihai, din Lista cu

5. dorințe: Alexia F, Mara, Irene, Maria, Luca,
Theodor din cls 6 A, Ema 6 D, Valentin și o
mulțime de elevi, părinți, profesori…, elevii cls
2 E, Educați și acasă (prof. Lavinia Oprescu),
elevi de gimnaziu care ne spun De ce iubesc
fizica (prof. Alina Vătui).
Nu puteam să nu înscriem în istoria școlii
noastre, scriind în paginile acestei reviste,
câteva campanii absolut minunate:
Campania Totul va fi bine, derulată în
întreaga lume și Campania Națională Solitar,
dar solidar, campanii care au implicat toți
elevii școlii, precum și proiectele locale:
Campania Împreună pentru Suceava
(promovată de cls 4 B, prof Vali Iatan și Eta
Șerbănoiu) și Campania Împreună suntem
bine (inițiată de profesorii Școlii 27 pentru
elevii lor).
Între paginile Cronicilor, printre articole,
imagini și cuvinte ne regăsiți de fapt PE NOI,
cei care, cu sufletul în mâini, vă povestim
despre lumea aceasta frumoasă și despre
Școala Noastră.
Între paginile Cronicilor, printre articole,
imagini și cuvinte, vă regăsiți de fapt PE VOI,
cei care, cu sufletul în mâini, ați ales să ne fiți
aproape și de acestă dată.
Între paginile Cronicilor, printre articole,
imagini și cuvinte suntem, de fapt, NOI TOȚI,
cea mai frumoasă comunitate școlară: elevii,
părinții și profesorii ȘCOLII 27.
Redactorii ediției: Andreea Bianca State și
Daria Plămădeală, 6 D
Editorii revistei: elevii cls 6 A și 6 D
Coperta revistei: Mara Plămădeală, 7 B
Prof. coordonator Eta Șerbănoiu

6. Elevi, părinți. profesori, prieteni
au răspuns la întrebarea:
Pentru tine ce este iubirea?
Respect pentru tine și pentru ceilalți. (Alexia,
6 )
Este ceea ce ne ajută să facem mai mult și
mai bine. (părinte Irina Oana)
Este ceea ce menține lumea unită. (prof
consilier școlar Eta Șerbănoiu)
Am întrebat elevi, părinți, profesori și prieteni
ce înseamnă pentru ei iubirea, iar
răspunsurile lor ne-au confirmat cât de
puternic poate ajunge acest sentiment. Este
un limbaj universal care are o semnificație și
un mod de manifestare diferit pentru fiecare
dintre noi.
Investigația a fost realizată de elevii clasei a
VI-a A (prof. coordonator Eta Șerbănoiu,
consilier școlar).
A pornit din clase și de pe holurile școlii, apoi
s-a continuat, în perioada Pandemiei, în
online.
Suntem foarte mândri: întrebarea noastră
“Pentru tine ce este iubirea?” a implicat
peste 200 de respondenți (!). Mulțumim
frumos tuturor! Acesta (chiar) este un gest de
iubire!
Ilustrăm aticolul cu lucrările elevilor noștri
de la clasele 1 C (prof. Nicoleta Nigai) și 2 D
(prof. Diana Sârbu) realizate în Campania
TOTUL VA FI BINE, o inițiativă prin care copiii
ajutați de părinți au colorat zilele triste ale
orașului.

7. Pentru tine
Tot. (Andra, 6 A)
Iubirea este un sentiment ciudat care ne face
bine. (Maia, 8 A)
Iubirea e când fac prăjituri cu mama. (Alexa,
2)
A fi alături de oameni cu sufletul, gândul și
fapta bună. (Radu)
Un sentiment. (Ioana, 8 A)
(Iubirea este…) Oarbă. (Andrei, 7)
Când soarele mângâie fețele oamenilor.
(Denisa)
Un zâmbet inocent. (Ana, 5)
Atunci când mi-am întrebat sora ce înseamnă
iubirea, aceasta a răspuns: “Pentru mine,
iubirea înseamnă emoția pe care o simt când
ajung acasă și îmi strâng părinții în brațe.”
(Andrei Petreanu, 6 A)
Când i-am adresat aceeași întrebare mamei
mele, aceasta a răspuns: “Pentru mine
iubirea înseamnă copiii mei, soțul meu și
pisicile familiei.” (Andrei Petreanu, 6 A)
Iubirea pentru mine înseamnă înțelegere și
cooperare între oameni. (Mihaela, 8 A)
Iubirea e o cană mare cu ciocolată fierbinte.
(Deea)
Un sentiment complex manifestat prin
afecțiune. (Antonio, 8 E)
Un sentiment de bună stare/de fericire.
(Monica, 5 B)
Familia. (prof. geografie Mihaela Canacheu)
Când ești în stare de orice pentru cei dragi. E
chiar esența vieții. (prof. religie Floria
Boroghina)
Iubirea este dragostea pentru toți cei dragi,
pentru cei la care ții. (Alexandru, 6 A)
Iubirea este un sentiment greu de definit,
complex, abstract. Iubirea se simte, se
trăiește și când îi simți puterea atunci e
Adevarată. (părinte, P. )
Iubirea este cel mai frumos sentiment!
(Diana, 8 A)
E atunci când mergi pe stradă cântând și
dansând! (Maria, 6)

8. Iubirea este ceva ce îți poate face și bine și
rău. (Teodora, 7 A)
Iubirea este frumoasă și se poate simți o
singură dată cu adevărat! (Amalia, 6 B)
Iubirea este singura care te determină să te
schimbi. (Ștefan)
Iubirea mută munții. (Sebi)
Iubirea e atunci când suntem ÎMPREUNĂ.
(Cristina, 6)
(prof matematică Cristina Ciurea)
E atunci când renunț la plecări pentru a fi
alături de ai mei. (prof. istorie Elena State)
Iubirea e atunci când sunt împreună cu
părinții mei și știu că ei au grijă de mine
(Bogdan)
Mesajele pe care le primesc de la prieteni și
cunoscuți. (prof Corina Neculaescu)
E ciocolata aia mare din dulap! :)
E...tot ceea ce mă înconjoară...e tot ceea ce
mă bucură...e tot ceea ce dau și tot ceea ce
iau. Sunt toți cei dragi....copiii și nepoții... ești
tu și cei ca tine...suntem NOI, cu toții... (prof
consilier școlar Iuliana Tomescu)
Pisica mea, Alba! (Alina)
Soarele care strălucește pe cer!!! (Denisa)
Când mami îmi pregătește micul dejun!
(Măriuca)
Când alerg pe afară! Asta chiar îmi lipsește!
(Mihai)
O stare de bine în care îți simți familia
alături... În aceste momente putem
redescoperi iubirea și empatia fata de cei de
lângă noi! (prof. Sebastian Chirimbu)
Iubirea pentru mine e mami. Și să mergem la
mare. Din păcate anul acesta marea nu va
mai fi. Dar mami rămâne mereu. (Ady)

9. Iubirea e atunci când alungi cățelul, iar el se
întoarce și te cuprinde drăgăstos cu lăbuțele.
(scriitor Manuela Băcăoanu)
Mie îmi place Imnul Iubirii. ... Dragostea nu
cade niciodată. (prof. matematică Marilena
Popescu)
Când răsună casa de muzică! (Lucian)
Pentru mine e totul: o rază de soare
dimineața, un zâmbet de copil, un copac, o
Panteruță... Și tot ce mă înconjoară…
Dăruirea❤ (prof. Ionela Stan)
Să stau cu prietenii mei. (Diana)
Familia mea! (Ruxandra)
Un gând bun pentru toată lumea! (prof.
Mirela Rădulescu)
Probabil că dragostea este mâna
care mângâie vremea", cum spunea Nichita.
(prof. Corina Neculăescu)
Când merg la școală! (Victor)
Bicicleta mea cea nouă! (Ralu)
Familia! (prof Mirela Rădulescu)
Iubirea e atunci când pui pe altcineva pe
primul plan, când acea persoană este mai
presus de tine, de tot. (Rodica)
Când înfloresc pomii... Când vezi un
bebeluș... (prof. Cristina Maria Gunea)
Iubirea este atunci când: familia te protejează
la pericol; când îmbrățisezi pe cineva și îl
liniștești; o combinație de fericire și amor!
(Gabi, 4 F)
Când mănânci cu cineva și îi dai aproape toți
cartofii tăi. (Monica)
Iubirea te face să zâmbești chiar și atunci
când ești obosit. (Mihai Petreanu)
Când îi zici unui băiat că îți place tricoul lui și
el îl poartă în fiecare zi. (Dana)
Iubirea e fiecare răsărit și apus de soare, e
fiecare zi în care, după ce ai tras linie, ai
constatat că ai zâmbit cuiva, că ai spus un
cuvânt bun, de încurajare pentru cineva, că ai
îmbrățișat, că ai plâns sau te-ai bucurat cu cel
care avea nevoie să nu fie singur. (prof.
Ionela Popescu)
Iubirea e cel mai frumos sentiment. Ea ne
face mai buni și mai frumoși. Ne aduce
liniștea. (Claudia)

10. Iubirea e în tot și toate!
E o carte despre zmei. (Alexa)
Când stau cu părinții mei și mama zice: “Hai
să vă fac clatite!” (Alexandru)
Când ai iubire față de tine și așa poți să le
oferi și celorlalți. (Cristiana)
Singura modalitate în care ne putem ajuta
unii pe alții.
Iubirea mea esti TU! (M)
Când bate Steaua :))) (Radu)
Iubirea este atunci când vezi fericirea în cele
mai mici lucruri, când ești alături de familie și
totul este în armonie❤❤(Ioana Catinca)
Cel mai frumos sentiment! Când ai fluturi în
stomac. (Anca)
Pentru mine, iubirea este să pot lucra zilele
acestea alături de soțul meu, în căsuța
noastră de la țară, unde auzim cântecul
păsărilor și îngrijim micuța noastră grădină de
flori, ținând legătura cu cei dragi de aici, dar
și de peste hotare, sperând că totul va fi bine
și ne vom relua viața de dinainte, fie ea
aglomerată și prăfuită în București. Îl citez
aici pe soțul meu; "Dacă vom sta aici câteva
săptămâni, cred că îmi va lipsi metroul".
Noi, născuți și crescuți în provincie, apreciem
mult farmecul Bucureștiului, care ne-a
adoptat și ne dorim să fie totul bine, mai ales
pentru cei bolnavi în acest moment, în care
vedem la tv cozile interminabile din fața
spitalului Colentina, aflat în proximitatea
locuinței din București, corturile instalate
pentru pacienți în curte, cozile de români de
la granițele țării și alte lucruri dificile care
afectează acum mai ales capitala.
Iubire înseamnă și rugăciunile pe care le
spunem în gând pentru ca totul să se
sfârșească cu bine. Vă pup! Zi frumoasă!
(prof Lavinia Oprescu)
O zi pe plajă, la mare... (Roxana)
Povestea de seară. (părinte Andreea)
Iubirea e cea care ne face mai umani, mai
buni, mai deschiși către noi și care cei din jur.
(Ioana)
Nu știu.. O să aflu. :) (Alle)

11. Singurul mod în care putem interacționa
armonios cu semenii și cu tot ce ne
înconjoară. (Ana)
Iubirea înseamnă să protejezi mediul
înconjurător pentru ca alte generaţii să se
bucure de apă potabilă, de fauna şi vegetaţia
unei anumite zone, de aer curat. (Andrada)
A oferi fără să aștepti să primești ceva în
schimb. (Claudia)
Iubirea este o certitudine. (Ștefan)
Este tot ce ai nevoie. (Irina)
Când te trezești noaptea și îl vezi pe celălalt
dezvelit și îl acoperi cu pătură și cu dragostea
ta. Când mori de somn și el spune că îi e sete
și îi spui: Stai, îți aduc eu! (prof. Iuliana
Mustață)
Când faci cumpărături pentru vecina ta mai în
vârstă. (Olivia)
Iubirea înseamnă să ai grijă de ceilalți, să îi
respecți, să nu le faci rău. (Luca)
Încredere și dăruire. (Ruxi)
Să faci fericit pe cineva.(Lili)
Atunci când copiii devin prieteni, când
părinții își iubesc copiii. (Amina)
Iubirea e atunci când fac teme și pisica mea
se pune pe caiet. (Raluca)
Iubirea e cea mai mare înghețată cu
ciocolată. (Ioana)
Pentru mine, iubirea înseamnă soare, pomi în
floare, miros de tei, miros de munte, de
cabană, un pisoi și un cățelus, o zi de iarnă
frumoasă cu zapadă și câte altele alături de
suflete dragi. (învățător Paul Doina)
Pentru mine iubirea este totul. Este
sentimentul care te face să te simți important
și în siguranță. Toți avem nevoie de iubire! :)
(Alexa)
Iubirea e atunci când sora mea mă lasă în
camera ei. (Andrei)
Iubirea e un sentiment frumos care unește
oamenii. (Andreea)
Când EL îmi zâmbește. (Cris)
Iubirea mea e familia mea. (Dragoș)
Când soarele ne zâmbeste de pe cer, când
florile ne învăluie în parfumul lor, când
fluturii ni se încâlcesc în păr. (Ana)
Când fac tema la mate doar că așa zice mama
:)) (Mihai)
Iubirea este compasiune . (Filip Minca)
Când te trezești noaptea și cineva e dezvelit
și tot spune că nu poate să doarmă, iar tu îi ții
de urât.(Bogdan Gabriel)
Iubire este atunci când lași orice activitate
care îți place pentru a sta cu cei dragi. (Ermin,
2 A)
Iubirea e ca praful de stele. (Sanda)

12. Iubirea e cel mai măreț sentiment. Ea ne face
mai buni, mai atenți la nevoile celor din jur.
Să trăim în iubire! (Patricia)
Când iubești lumea devine mai bună. (Ianis)
Când EL îți duce ghiozdanul. (Cristina)
Zâmbet. Doar zâmbet. (Corina)
Când îți sare inima din piept. :) (Alexa)
Iubirea e atunci când miroase a cozonaci.
(Georgiana)
Cred că la începutul lumii a fost iubirea. Nu se
poate altfel. (Andreea)
Un borcan mare cu Nutela si Tu. (Luci)
Când suntem toți din familie în bucătărie și
facem prăjituri. (Ilinca)
Atunci când dintr-o mulțime de oameni vezi
doar unul, pe cel pe care îl iubești. (Cristina)
Când găsești în bancă un trandafir roșu. (M)
Iubirea este când gătește mami. (Gabi, cls
pregătitoare)
Mami te iubește că gătește bine pentru tine.
(Gabi)
Iubirea e timpul petrecut cu familia mea.
(Stan)
Iubirea e ca supa de pui care te face bine
atunci când ești bolnav. (Luca)
Iubirea e atunci când mama îmi zice “Bună
dimineata, soarele meu!” (Cristi)
E cafeaua de dimineață! :) (Eta Șerbanoiu)
Iubirea e ca zborul: o fericire. (Alexandra)
Tot ce rămâne la finalul vieții tale e ceea ce ai
iubit, așa zice bunica mea. (Cristi)
Iubirea este acel ceva care te ajută să reziști
când ți-e greu, să te ridici când ești la
pământ, să dai din fericirea ta celui de lângă
tine când ai prea multă.
Iubirea ia chipul celui care te întreabă acum,
când ești singur între patru pereți,
ascunzându-te de virus, cum îți e, cum te pot
ajuta sau îți spune "Suna-mă când urlă casa
de liniște! " (dir. adj. prof. Vali Iatan)
Iubirea e acel ceva care te face să nu îi crăpi
capul când creierul crede că merită. (Irina
Dumitrașcu)

13. Iubirea e cel mai frumos și cel mai greu lucru
din viață! (dna Nicoleta Dumitru)
Iubirea e să ajuți. (Mihnea)
Iubirea este un cuvânt fermecat. Ea îi
schimbă pe oameni, îi face mai plini de viață,
mai frumoși, mai blânzi. Cine o cunoaște,
trăiește dintr-o dat mult mai intens. Viața
capătă un sens, o nouă calitate. Iubirea e
totul! PS. Te iubesc! :) (profesor Angela Sima)
<3. Atât. (dna Ana Popescu)
Pentru mine iubirea înseamnă să ții foarte
mult la cineva. (Elena Farkas, 2 D)
Pentru mine iubirea înseamnă să stau cu cei
dragi. (Ștefan Farkas, 3 B)
Doamna Eta, încă o dată am să spun, că vă
iubesc din tot sufletul!❤ Iubirea pentru
aproapele nostru este aceea care ne va ajuta
sa ajungem cu bine, din nou, la normalitate!
Sănătate multă vă doresc, astfel încât toate
proiectele minunate să se finalizeze! (parinte
dna Corina Velciu)
Iubire este să mă joc cu copilul meu, să fac
lecții, să punem masa, săă ne prostim în
oglindă, să îl sărut cu teama că i-aș putea
face rău și, cu toate astea, să zâmbesc și să
fiu veselă, fără să simtă cât îmi este de frică.
Mă gândesc la filmul ”La Vita e Bella”... da,
iubirea e acolo, învelind bine inima, pentru ca
lacrimile să nu ajungă până la ea. (actrița
Monica Eftimiu)
Iubirea pentru mine este atunci când
frunzăresc absorbită o carte într-o librărie și
îmi spun repede în gând: "Nu mai am loc și
pentru ea în bibliotecă... mai aștept... poate
apare varianta electronică..." , iar peste puțin
timp, când și uit de ea... să o primesc în dar.
❤ (prof. Ioana Ungureanu)
Pentru mine, iubirea înseamnă toate
momentele frumoase pe care le petrec
alături de familie. (Denisa)

14. Când îți curge muzica prin tot corpul. (Raluca)
Iubirea e când o rază de soare se strecoară pe
fereastra ta, îți mângâie fața și tu zâmbești.
(Andra)
Iubirea înseamnă familia mea: mama, tata și
urâcioasa de sora mea.( Mihai)
Iubire suntem noi, oamenii! Iubirea pentru
sine e cea mai importantă pentru a reflecta
către ceilalți acest minunat sentiment,
iubirea acordata apropiaților, cunoștințelor,
persoanelor cu care interacționăm, iubirea
pentru viață este motorul omului, al familiei,
al societății! ❤ Solidaritatea
este cuvântul cheie al acestor momente,
mulțumim Eta Șerbanoiu! (dna Mihaela
Constantinescu. părinte)
Iubirea e atunci când taci lângă omul drag și
el te înțelege. (Roxana)
E cerul albastru, cuibul cu păsărele, copiii
care râd, mirosul de pâine proaspată...
(Laura)
Iubirea e atunci când vorbești ore în șir cu el
la telefon și tot nu ai închide. (Alexa)
Când iubești îți strălucesc ochii. (Dana)
Când găsești în penar un bilețel roz. :) (Ioana)
Iubirea e atunci când sunt cu familia mea.
(Ioan)
Când am citit provocarea mi-am spus: Ce
simplu! Dar, când a fost să pun în scris m-au
năpădit gândurile, emoțiile, sentimentele,
simțurile , intuițiile. Ce poate fi iubirea dacă
nu muzica tuturor acestora, la un loc atunci
când privesc și îmi ascult fiicele, copiii la
clasă, pacienții, în cabinet, atunci când ascult
lacrimile norilor și mirosul reavăn al
pământului umed, al florilor îmbobocite sau
mature, când simt îmbrățișarea oamenilor
dragi și a lui Sachy, cățelușul meu drag, când
îmi tresaltă inima de teamă atunci când
cineva se îmbolnăvește în jurul meu , când
ma uit la mine și ii mulțumesc lui Dumnezeu
pentru tot . Ca să sintetizez, pentru mine
iubirea este în mine și în tot ce mă înconjoară
, este pentru toți și pentru mine ; bineînțeles,
nuanțată de diferitele trăiri pozitive sau
negative. (prof. psiholog Mariana Nezami)
Iubirea e un lucru foarte mare. (Horia)
Iubirea e când îi faci mamei o surpriză
plăcută. (Adina)
Iubirea pentru mine înseamna cel mai prețios
sentiment pe care îl pot avea.
În timpurile acestea grele, iubirea o port
pentru cei dragi, cum ar fi bunica mea din

15. Italia, bunicul și bunica, care sunt singuri în
casele lor, fără cineva care să îi ajute, și,
normal, pentru familia mea.
Iubirea, cel mai puternic sentiment, familia
mea, cel mai important lucru din viața mea!
Vă mulțumim! Sănătate multă!
(Rucsandra, 4 B)
Iubirea e un sentiment nobil care trebuie
încercat. :) (Luca)
Iubirea este speranta/șansa noastră. <3
(psiholog Clara Ruse)
Iubirea e motorul care face lumea să meargă.
(Dănuț)
Când lumea se ajută! (Catinca)
Iubirea este atunci când îți pasă de altul și
poți renunța la tine pentru el. (prof.
matematică Marilena Popescu)
Iubirea, pentru mine, înseamnă când mami
are încredere în mine, când este mândră de
mine, când îmi explică unde am greșit,
poveștile ei de seară și pupicul de noapte
bună. Iubirea este și când împart pachețelul
dulce la școală cu un coleg și când mă
întâmpină cățelul meu când mă întorc de la
școală. (Matei O, 2 A)
Iubirea e mirosul florilor de primavara.
(Sonia)
Familia mea. (X)
Habar n-am. (Radu)
Nu știu ce aș putea să zic!? Iubirea se
simte,nu se vorbește. (S)
Iubirea e cel mai frumos sentiment. Ea
unește două sau mai multe suflete pentru
totdeauna! (Luminița)
Când casa răsună de muzică. (Smaranda)
Cântecul păsărilor, strigătul mieilor, sunetul
vântului, clopotele mânăstirii, liniștea
departe de lumea dezlănțuită ne readuc din
când în când aminte că avem nevoie și de
altfel de lucruri, că sufletul trebuie să se
hrănească și el. Că tot ne întreba Eta ce
înseamnă iubirea :) Iată! Aceasta e iubirea
pentru natură. (prof. Lavinia Mihai)
Un sentiment de fericire și respect.
(Monica, 5 D)

16. Iubirea este, din perspectiva mea,
manifestarea acesteia față de părinți, pieteni
și familie, (prof. geografie Mihaela Canacheu)
Un sentiment care se manifestă asupra
tuturor celor din jurul tău! (părinte Nicoleta
Ferbințeanu)
Cine știe? E ceva ce te prinde și te face să
zâmbești... (Cristina)
Nu am studiat așa ceva! (Mihai)
La matematică: o problemă. La istorie: un
război. La chimie: o reacție. La arte: o inimă.
La mine: Tu. (Anca)
Este deschidere către oameni, către tot ce
este frumos. Este ajutorul dat celorlalți fără
să aștepti nimic în schimb. Este zâmbet și
bucurie. Este pacea din lume. (Daniela)
Când cățelușa mea, Sara, mă linge pe față
chiar dacă nu am mers cu ea la plimbare,
afară. (Ilinca)
Fiecare rămâne cu cât a iubit. (părinte Rona
Pușcaș)
Să dăruiești totul, asta e iubirea (părinte Anca
Simona)
Iubirea înseamnă să ai grijă de celălalt chiar
dacă sunteți certați. (Cosmina)
Când te lasă să copiezi tema la mate. :)))))
(Nicolas)
Doar pentru că cineva nu te iubește așa cum
vrei tu, nu înseamnă că nu te iubește cu toată
ființa sa. :) (Gabriel Garcia Marquez)
Tare asta! :))) (prof. Eta Șerbănoiu) Notă:
Mesajul de mai sus a fost postat pe
blogul econsiliere de către “Gabriel
Garcia Marquez”. Citatul aparține
scriitorului G. G. Marquez.
Iubirea este singura modalitate prin care ne
putem ajuta unul pe celalălt. (părinte Gina
Postolache)
E galbenușul de ou. (Georgeta Postolache)
Iubirea e cel mai înălțător sentiment. Ne face
să fim mai calzi, mai înțelegători, mai
armonioși cu noi și cu ceilalți. (părinte Ionela
Radu)
Să fim împreuna! (Dinu Patricia)
Atunci când împărțim aceleași amintiri.
(părinte)

17. Iubirea este un sentiment ce nu poate fi
exprimat prin cuvinte , acesta exista la orice
vârstă și este necondiționată. Iubirea nu se
poate cumpăra, poți avea toate diamantele
din lume și tot ce este mai scump, dar dacă
nu ai iubire, nu ai nimic. Iubirea este singurul
lucru pe care ar trebui să și-l dorească cineva!
Este un cuvânt dulce care parcă îți înmoaie
sufletul în lapte.
Fără iubire nu ar putea trăi nimeni fericit!
Este un sentiment minunat ! (Vlad, 6 )
Când găsești iubirea adevărată fă bine și ai
grijă de ea! ( Sabina)
Pentru mine iubirea înseamnă un sentiment
puternic pe care fiecare în parte trebuie să îl
simțim față de ceva sau de cineva. În cazul în
care iubim pe cineva trebuie să avem grijă ca
acea iubire să nu fie de fapt dependență și
obișnuință, deoarece sunt lucruri complet
diferite, dar pot fi adesea confundate…
Iubirea spune: ”Vreau să fiu fericit!”, iar
dependența și posesia spun: ”Vreau să mă
faci fericit!”. Ar trebui să învățam să facem
diferența între ele până nu este prea târziu și
nu vom mai putea remedia lucrurile.! <3
(Andreea Anne-Marie Cioflan)
Iubirea e cea care există între noi. (Daria)

18. Comunitățile interculturale sunt grupuri
etnice, religioase care trăiesc în același
spațiu, întrețin relații deschise,
interacționează în sensul recunoașterii
mutuale, a respectării valorilor și tradițiilor
celorlalți, a modului de viață al fiecăruia.
Circulația liberă a cetățenilor, utilizarea pe
scară largă a mijloacelor de comunicare în
masă și multimedia, precum și fenomenele
migrației din ultima perioadă au determinat
accentuarea caracterului de mozaic al
comunităților contemporane, în care
elementele culturii autohtone se îmbină
subtil cu aspecte ale culturii altor grupuri.
Ce este o societate interculturală? Trăim în
societăți interculturale? Avem nevoie de
interculturalitate? Care ar fi valorile pe care
ar trebui să ni le asumăm și care ar fi
principiile care să ne ghideze acțiunile?
Diversitatea culturală a existat întotdeauna
în orice societate. Cu greu ne-am putea chiar
și imagina, în realitate, o societate în care să
existe un singur mod de a gândi, un singur
mod de a te comporta. Diversitatea, de altfel,
nu se reduce la dimensiunile culturale, etnice,
lingvistice sau religioase. În cele din urmă,
aceasta este un atribut intrinsec al vieții
înseși, astfel încât orice societate ar trebui să
o descopere, să o pună în valoare și să o
afirme, iar prin toate acestea să-și descopere
întregul său potențial. Astăzi, mai mult ca
niciodată, este nevoie să fim împreună
conștienți ca numai în acest mod putem să
fim tot ceea ce ne dorim.

19. Elevii claselor a VI-a A si a VI-a D, autorii
acestui articol, vă invită să descoperiți
mozaicul cultural al României. Veți afla
câteva informații despre grupuri etnice care
trăiesc la noi în țară.
România are o comunitate mică de africani.
Majoritatea acestora locuiesc în orașe mari
precum București, Cluj-Napoca, Timișoara și
Iași. Majoritatea afro-românilor nu sunt negri
puri, ci mai degrabă de origine mixtă. În cele
mai multe cazuri sunt copiii unui părinte
român cu un fost student în România venit
dintr-o țară africană. Probabil că îi știți cu
toții pe Cabral (are origini din Congo) sau pe
Kamara (din Guineea). Alții sunt din Nigeria,
Sudan, Africa de Sud etc.
Cultura africană este una extrem de
diversificată, urmare a faptului că populaţia
ţărilor africane este compusă din sute de
grupuri etnice, fiecare cu tradiţii şi obiceiuri
proprii. Peste unele dintre aceste tradiţii s-au
adăugat influenţe venite din perioada
colonizării (ex. Mulți congolezi vorbesc
franceza). Muzica este extrem de ritmată.
Arta plastică este deosebit de răspândită,
artiştii populari realizând statuete de lemn,
măşti, textile cu motive tradiţionale etc.
Costumele populare sunt foarte colorate.
Albanezii din România sunt membrii unei
minorități etnice, care numără aproximativ
520 de persoane, oficial. Numărul lor real
este însă estimat la aproximativ 10.000 de
persoane, cei mai mulți declarându-se
actualmente drept "români". Aproximativ
jumătate dintre ei locuiesc în București, iar
restul se află în centre urbane mari precum
Craiova Timișoara, Iași, Constanța și Cluj-
Napoca. Cei mai mulți dintre ei sunt creștini
ortodocși, strămoșii lor refugiindu-se din
sudul Albaniei în perioada otomană. Există
însă și mulți albanezi musulmani (în
Dobrogea, comunitatea albaneză musulmană
datează încă din perioada otomană, pe când

20. celelalte comunități albaneze musulmane s-
au format în perioada interbelică, emigrând
din motive economice din Iugoslavia),
numărul lor fiind estimat la aproximativ
3.000 persoane.
Fiind o minoritate recunoscută oficial,
albanezii au un reprezentant în Camera
Deputaților.
Muzica diferitelor sărbători face și ea parte
din patrimoniul folcloric albanez, în special
cele din jurul zilei Sfântului Lazăr, de la
începutul primăverii. Cântecele de leagăn și
bocetele (vajtim) sunt tipuri importante de
cântece populare albaneze (intrate in
Patrimoniu UNESCO/iso-polifonia în cântecul
popular albanez).
Arabii sunt un popor cu care românii au avut
legături sporadice încă din Evul Mediu. În
trecut, ei erau numiți "harapi" (din tc. harap).
Termenul "arab" este de origine franceză și a
pătruns în vocabularul limbii române abia în
secolul al XIX-lea.
Există așezări de arabi în Dobrogea încă din
1878; sunt arabi originari din Siria, foarte
apreciați pentru priceperea lor de a practica
agricultura în condiții de secetă.
În timpul perioadei comuniste, numeroși
studenți arabi au obținut burse de studiu din
partea statului român. Majoritatea acestor
arabi erau palestinieni, sirieni, sudanezi,
egipteni, libanezi și iordanieni. Cei mai mulți
s-au întors în patrie după încheierea studiilor.
O mică parte s-a stabilit însă în România, cei
mai mulți dintre ei profesând astăzi ca
medici. După 1989, un mare număr de
afaceriști arabi s-a stabilit în România. Cei
mai mulți provin din Siria, Irak și Liban.
Majoritatea imigranților arabi sunt de religie
musulmană. În urma conflictelor armate din
Orientul Apropiat, mulți arabi din Liban, Siria,
Fasia Gaza s-au refugiat în Romania.
Ca parte a tradiției, bărbații arabi poartă
costumul tradițional alb, iar femeile negru cu
valul cel nelipsit.
Noaptea hennei este un obicei de nuntă
obligatoriu la arabi, fiind strâns legat de

21. vechile credințe conform cărora henna are
puterea de a aduce fericire in noua familie. În
această noapte, se cântă și se dansează, iar o
femeie pictează arăbescuri cu henna pe
mâinile miresei.
În România, armenii constituie o comunitate
etnică veche de aproximativ un mileniu, fiind
prezenți în toate regiunile României. Aceștia
au avut o prezență importantă, în special ca
negustori.
Odată stabiliți pe pământul românesc,
armenii s-au acomodat vieții autohtone
familiarizându-se, în timp, cu obiceiurile
localnicilor, însă ei și-au păstrat, totodată,
propriile tradiții aduse de pe meleagurile de
baștină și pe care, parțial, le-au împrumutat
noilor lor concetățeni. Sunt, pe de o parte,
datini folclorice, apoi credințe religioase în
special de Crăciun și de Paște, dar și unele
specific armenești, iar pe de altă parte,
obiceiuri laice, legate în principal de
practicarea comerțului și a meșteșugurilor,
precum și de conviețuirea socială. Sosiți
inițial ca negustori, deci fiind oameni cu stare
și interesați de bunul mers al afacerilor lor,
armenii duceau o viață îndestulată, îmbinînd,
însă, cumpătarea cu rafinamentul. În timp ce
bărbații erau plecați după afaceri sau la
ateliere, femeile îngrijeau de gospodăria
curată și bine înzestrată pentru un trai tihnit.
De la ei a rămas un gest devenit pe-atunci
aproape reflex: "Obiceiul pe care-l aveau
armenii cu prilejul facerii unei negustorii,
adică de a strînge aproape cu sila mîna
vînzătorului sau cumpărătorului. Obiceiul de
a se stropi reciproc cu apă este specific
sărbătorii religioase Vartavar (Schimbarea la
față), din luna iulie ca antidot pentru secetă.
Mâncărurile armenești sunt delicioase:
pastrama și halvaua sunt produse
tradiționale armenești.
Vă recomandăm să vizitați frumoasa Biserică
Armenească, aflată chiar la noi în sector.

22. Bulgarii din România sunt un grup etnic
minoritar. De-a lungul istoriei, comunități de
bulgari au existat în Valahia, Dobrogea de
Nord și Transilvania. Întâlnim o comunitate
mai numeroasă în Banat.
Tradițiile și manifestările folclorice fac parte
integrantă din cultura populară a bulgarilor,
Cele mai cunoscute asemenea momente sunt
de Paște și de Crăciun, dar există și
manifestări tipice: Sărbătoarea Trifon
Zarezan, sărbătoarea viei și vinului, o
sărbătoare cu origini trace; Kukerii, cu jocuri
cu măști, desfășurate la sfârșitul iernii, ca o
celebrare a sosirii primăverii, amintind de
cultul lui Dionysos; Lazaruvane, o tradiție de
primăvară în care tinerele fete se
împodobesc cu flori, dansează și cântă,
simbolizând trezirea naturii la viață; Baba
Marta, un fel de mărțisor bulgar în care
oamenii schimbă șnururi roșii și albe,
denumite "martenitze"; Nestinarsto, un
eveniment la care oamenii dansează cu
picioarele goale pe jăratec, în transă, cu
icoana Sf. Constantin în mâini.
Ceangăii sunt un grup etnografic maghiar. Îi
întâlnim în Moldova, în Țara Bârsei (Brașov),
în Dobrogea. Vorbesc limba ceangăiască și au
tradiții și obiceiuri proprii (cântece, balade,
dansuri, obiceiuri, povești și jocuri).
Ceangăii moldoveni sunt singurul grup de
limbă maghiară care nu a fost încorporat în
națiunea maghiară, originile lor nefiind pe
deplin clarificate în mod adecvat, iar datorită
sentimentului puternic de izolare de Ungaria
au conservat o cultură medievală.

23. Dansul tradițional ceangăiesc Borița (Borica),
cu clopote, jucat pe ulițele satului în
perioada Crăciunului este extrem de frumos.
Cehii sunt o minoritate etnică din România.
Trăiesc în zona Banatului și au un
reprezentant în Camera Deputatilor.
În limba română ei erau numiți de către
localnici "pemi", un termen care derivă din
„boemi” sau „boemieni” (din Boemia).
Tradițiile și obiceiurile penilor, alături de
limba cehă, sunt perfect conservate în Banat.
Satele ceheşti din zona Clisurii Dunării au
reuşit să se menţină, de-a lungul anilor, ca şi
comunităţi ermetice, unde românii, sârbii
romii din localităţile învecinate nu au reuşit
să pătrundă, astfel că şi-au putut păstra
cultura, tradiţiile, limba şi stilul de viaţă, cu
totul diferit de ce este în jurul lor. Satele
ceheşti constituie un fenomen unic pentru
Europa. Mii de turişti din Cehia vin să viziteze
zona, mai ales că există asociaţii şi organizaţii
care promovează „Ţinutul Banatului Cehesc“
în rândul străinilor. Această zonă are şi o altă
însemnătate pe lângă turism, vacanţă şi
distracţie. Toţi cehii ştiu că, în Banat, există
singura zonă în care s-a păstrat limba arhaică.
Cea vorbită de strămoşii lor. Acest grai a
dispărut în Cehia, e ceva foarte special, care îi
încântă pe lingvişti. Din banii Guvernului ceh
s-au reparat şcolile, bisericile, s-au făcut
drumurile, se organizează diferite
evenimente socio-culturale, s-a introdus
sistemul de telefonie, s-a îmbunăţit asistenţa
medicală.
Chinezii sunt una dintre cele mai mici
minorități etnice ale României.
Marile migrații ale chinezilor au început între
anii 1980 - 1990. Cea mai mare parte a
imigranților chinezi era alcătuită din
vânzători independenți. Mai târziu, la
începutul anilor 2000, România se confruntă
cu probleme economice cauzate de plecare
muncitorilor săi în Europa de Vest. Ca
rezultat, România a important muncitori din
China, mărind astfel numărul comunităților
chinezești.
Pentru chinezi cel mai important eveniment
de peste an este Anul Nou cu ocazia căruia se

24. organizează Festivalul Primăverii. Noul An
Lunar începe în ianuarie sau în februarie și
este marcat printr-o vacanță națională. În
timpul festivalului, cei apropiati își dăruiesc
reciproc Hong bao, niste pachete roșii
umplute cu bani pentru a stimula
prosperitatea. Tot acum, cu ocazia paradelor,
sunt practicate arte specifice, unele pe cale
de dispariție, cum ar fi: mersul pe piciorange,
dansurile dragonilor și jocurile de artificii,
practicate mai mult în zona rurală sau în
orașele mai mici. Fastul este vizibil și la nivel
culinar, iar felurile de mâncare au, în timpul
acestui festival, conotații simbolice: rața
reprezintă fidelitatea, peștele prosperitatea,
portocalele, prospețimea și dulceața vieții
etc.
România are o comunitate foarte mică de
coreeni. În 1952, România a primit 3000 de
copii și tineri coreeni refugiați în timpul
războiului din Coreea. Aproximativ 1000
dintre aceștia erau elevi de liceu sau studenți.
Copiii au fost repartizați în mai multe centre,
cei mai mulți în București.
Anual, în România sunt organizate festivaluri
de film și culturale dedicate comunității
coreene.
Cred că știm cu toţii că mâncarea este servită
în Coreea în diferite boluri și, prin urmare,
oamenii îşi pot lua ceea ce vor să mănânce,
dar v-aţi gândit vreodată de ce? Se crede că,
dacă două persoane mănâncă dintr-un
castron comun, ele vor deveni mai apropiate.
Figura subțire și înălțimea este foarte
importantă în Coreea deoarece pentru ei
aceasta înseamnă sănătate și succes. Există
clinici care fac copiii să crească câțiva
centimetri pentru ca atunci când vor deveni
adulți să fie înalţi și slăbuţi.
Un lucru drăguţ este faptul că în Coreea toate
acoperişurile au vârfurile curbate care dau un
aspect de zâmbet.
Coreenii îşi păstrează tradiţiile şi acordă o
atenţie deosebită obiceiurilor naţionale. Ei
poartă hanbokul la sărbătorile în familie, dar
şi la festivalurile dedicate acestui costum
tradiţional şi nu numai. Hanbokul a devenit

25. cunoscut la noi prin dramele coreene care se
difuzează la posturile tv din ţară.
Croații sunt o minoritate etnică din România.
Trăiesc în general în sud-vestul țării, mai ales
în Județul Caraș-Severin. Ei formează
majoritate în două localități: comunele
Carașova și Lupac. În acestea, limba croată
este limbă recunoscută oficial, având
indicatoare, educație și acces la justiție și
administrația publică în limba croată, alături
de română. Croații beneficiază în România de
toate drepturile specifice unei minorități
etnice recunoscute, inclusiv un loc rezervat în
Camera Deputaților..
Portul popular al crașovenilor este foarte
asemănător cu cel al românilor din regiune.
Numai cel al femeilor diferă prin prezența
conciului de pe cap la cele măritate și prin
cea a fotei. Bărbații au o cămașă lungă cu
guler împestrițat de broderie neagră și roșie,
fiindu-le colorate și manșetele mânecilor. Ei
au pantaloni largi, înfășurați până aproape de
genunchi în obiele sau ciorapi albi de lână. În
trecut încălțau opinci, iar la sărbători bocanci
sau cizme. La brâu purtau o curea lată. Peste
cămașă îmbrăcau un pieptar alb din dimie cu
decoruri negre și roșii. Iarna purtau cioareci
deschiși la culoare, pieptar din piele de miel
și cojoc cu mâneci.
Evreii au fost una dintre cele mai importante
minorităţi etnice din România. Până în anul
1945, România era a doua ţară europeană ca
număr de evrei. Evreii erau în special
meseriaşi, negustori, medici sau artişti.
Această comunitate are o istorie îndelungată
pe teritoriul ţării noastre şi se pare s-au
stabilit în Principate încă din perioada evului
mediu. O parte au fost chemaţi chiar de
voievozii moldoveni sau munteni, atât pentru
a anima viaţa economică dar mai ales pentru
a-i folosi drept creditori în luptele pentru
tron.
Una dintre cele mai frumoase melodii ale
folclorului evreiesc, Hava Nagila, are rădăcini
româneşti. Melodia este inspirată de
cântecele populare din Bucovina.

26. Versurile variantei în limba română a
melodiei Hava Nagila au fost realizate de
scriitorul şi poetul Ioan Ciorca, cel care a şi
remarcat faptul că acest cântec are rădăcini
româneşti. Cântecul de nuntă Hava Nagila
este cântat îndeosebi la sărbătorile evreieşti.
Cântecul este intonat la nunţile în stil
tradiţional, dar şi la petrecerile de Bar
Mitzvah.
Germanii din România reprezintă o
minoritate etnică din interiorul României
(etniciI germani sunt numiți sasi în
Transilvania, svabii în Banat, germani în Regat
și în Dobrogea…)
Numărul germanilor din România este mic,
însă limba germană este căutată. La
majoritatea școlilor cu limbă de predare
germană, doar circa 5% dintre elevi provin
din rândul minorității, restul aparținând în
mare parte populației majoritare. În aceste
școli elevii nu învață doar limba gemană, ci se
familiarizează și cu tradițiile și obiceiurile
specifice culturii germane.
În România există două teatre de limbă
germană, se tipăresc ziare germane,
televiziunea publică și mai multe stații de
radio emit emisiuni în limba germană, iar mai
multe edituri publică în limba germană. La
manifestările tradiționale și la acțiunile
culturale organizate, participă în aceeași
măsură români, cât și etnici germani. Există
mai multe asociații și grupuri culturale
germane. Moștenirea culturală imensă –
orașe medievale, cetăți bisericești, biserici
baroce, colecții muzeale, biblioteci și arhive,
etc. – este valorificată și în scopul atragerii
turiștilor, contribuind astfel la dezvoltarea
economică și culturală a României.
Cum știm cu toții, președintele actual al
României face parte din această etnie.
Istoria grecilor din România se întinde pe o
perioadă de cel puțin 27 de secole. Cele două
popoare au interacționat încă cu mult înainte
de crearea celor două state moderne, încă de
pe vremea dacilor și a Greciei Antice. De-a
lungul timpului, perioada domniilor fanariote
a fost fără nicio îndoială momentul de vârf al
prezenței grecilor în România. În prezent
majoritatea grecilor pot fi găsiți în Constanța,
Brăila, Tulcea, Galați.

27. La fel ca la români, un loc central al
sărbătorilor de Crăciun la greci îl ocupă
«kalanda» - colindele. În ajunul Crăciunului se
adună cete de copii care trec pe la toate
casele cu cântece, dansuri și urări de bine.
Acompaniamentul muzical se realizează cu
ajutorul unor mici triunghiuri metalice și
tobițe de lut. Impresionați, consătenii le
oferă colindătorilor dulciuri sau monede, în
semn de mulțumire.
Grecii sunt recunoscuți în lume pentru modul
în care știu să petreacă.
Dansurile spectaculoase (sirtaki), mâncărurile
simple dar extrem de gustoase și dragostea
pentru păstrarea tradițiilor sunt transmise
din generație în generație de grecii care
trăiesc în Dobrogea de mii de ani. Le place
viața și îi încurajează pe cei din jurul lor să se
bucure că trăiesc.
Reședințele grecilor bogați care au trăit în
Constanța sunt și astăzi admirate și
fotografiate de cei care ajung aici. Ele dau
farmec centrului vechi. Casele Embiricos,
Manicatide, Hrisicos – primul hotel de lux
ridicat în Piața Ovidiu în anul 1900, vilele Șuțu
sau Constantinidi și multe altele.
România are o comunitate mică de indieni.
Majoritatea acestora trăiesc în orașe mari
precum București, Timișoara și Cluj-Napoca.
și au ajuns aici prin migratia fortei de muncă.
Anual, în România sunt organizate mai multe
evenimente culturale dedicate comunității
indiene, Muzica indiană este foarte
diversificată. Muzica clasică este în principal
dublată de tradițiile indiene. Există multe
forme clasice de dans. Ele sunt deseori
însoțite de o formă narativă și sunt de obicei
marcate de elemente religioase.
Bindi este punctul roșu purtat în frunte de
către femeile din India. Pentru că acest punct
roșu format cu ajutorul pudrei de vermilion,
plasat in mijlocul fruntei este considerat în
religia hindusă un simbol al celui de-al 3-lea
ochi, cel magic, nu doar femeile hinduse
poartă Bindi ci și bărbații. În acest context

28. Bindi este un simbol religios, dar el are și o
funcție socială. În mod tradițional Bindi
reprezintă un soi de verighetă a femeii
indiene căsătorite ce se deosebește de cea
necăsătorită.
Italienii sunt o minoritate etnică din
România. Italienii se află dispersați într-un
mod relativ uniform pe teritoriul țării,
comunități aflându-se în București, Brașov,
Caracal, Fălticeni, Roman, Tulcea, Iași,
Suceava, Câmpulung-Muscel, Ploiești, Pitești,
Arad, Calafat, Sulina, Turnu Severin, Bacău,
Neamț, Cluj, Bistrița, Satu Mare, Timișoara
etc.
Ca minoritate etnică recunoscută oficial,
italienii din România au un loc asigurat în
Camera Deputaților.
Pe teritoriul românesc, italienii s-au stabilit
peste tot, însă există regiuni unde numărul
lor este semnificativ: Hațeg, unde comunele
Clopotiva, Râu de Mori, Sântămaria-Orlea au
populație preponderent italiană, Cataloi,
comuna din județul Tulcea și alte câteva sate
din împrejurimi, unde s-au stabilit italieni
specialiști în lucrări în piatră și care printre
altele au contribuit la construcția podurilor.
Italienii pot fi întâlniți și ca: antreprenori,
unde au participat la construirea unor mari
edificii în marile orașe. Au lucrat la drumuri și
poduri, șosele, căi ferate, aducțiuni de apă,
viaducte, dar și fântâni, biserici, monumente
funerare, bănci, școli. Mărturie stau: spitalul
Colțea și multele mozaicuri de la Palatul
Cotroceni, Casa de Economii și Cercul Militar
din București, podul de la Cernavodă, calea
ferată Brașov-București… O categorie aparte
în cadrul minorității italiene din România o
constituie comercianții. Pentru aceștia,
România a însemnat o bună piață de lucru în
toate timpurile. Îi întâlnim mai ales în
porturile de la Dunăre și Marea Neagră.
Probabil toți stiți minunatul Far Genovez de
la Constanța, de pe faleză, aproape de
Cazinou. Dacă nu, obligatoriu, la următoarea
vizită pe litoral, trebuie să ajungeți aici!

29. Pe teritoriul României trăiesc mulți
macedoni(aromâni/macedoromâni/machedo
ni). Este legendar rolul Soarelui în viața
macedonenilor, astru apreciat și iubit de toți
cei cu sânge macedonean. Toate tradițiile
transmise de străbuni au în centrul lor
supremația Soarelui. Păstrarea identității prin
tradiție este unul din darurile primite de la
strămoși. Una din tradițiile macedonene care
se păstrează este cea de Ilinden, Sfântul Ilie
pe stil vechi, pe data de 2 august, când se
sărbătorește revolta armatei împotriva
stăpânirii otomane. Fiind creștini ortodocși
pe rit vechi, sărbătorile precum Crăciunul și
Anul Nou au loc după sărbătorile românești.
Tradițiile culinare se respectă, iar preparatele
cele mai cunoscute sunt: plăcintă cu praz,
pingiur și pleskavica.
Maghiarii din România reprezintă cea mai
numeroasă minoritate etnică din România.
Există numeroase instituții de educație și
culturale (teatru, operă, dans, muzee, case
memoriale) secuiești.
Tradițiile comunității maghiare din România
sunt bine păstrate. În noaptea dintre ani, în
satele ungureşti se trăgeau clopotele la
miezul nopţii, iar pe înălţimi se aprindeau
focuri uriaşe, ale căror flăcări se întindeau
până la cer. Flăcăii se distrau aruncând
şomoioage de paie cât mai sus în aer. Între
timp au fost înlocuite cu focurile de artificii,
menite să alunge întunericul lungilor nopţi de
iarnă. Bătrânii luau toate măsurile cuvenite
ca nu cumva să se stingă focul în vatră. Multe
dintre celelalte superstiţii legate de prima zi a
anului se găsesc atât la români, cât şi la
unguri, precum şi la alte popoare.
Gospodarul trebuie să se trezească dis de
dimineață, să dea de mâncare la vite, înainte
de apariţia zorilor. Cine leneveşte nu va avea
spor un an întreg. În prima zi, nu se dă nimic
în afară din casă, altfel tot anul va fi păgubos.

30. Cine se ceartă, va suporta urmările vreme de
365 de zile. Orice acţiune va determina un
efect de lungă durată. De aceea, oamenii se
străduiesc să fie veseli, să aibă de toate în
casă, să nu fie nevoiţi să facă munci grele sau
neplăcute, ca să le meargă bine tot anul.
Vedem extrem de puțini mexicani în
România. Ei pot fi turiști sau emigranți.
Mexicanii sunt veseli, petrecăreți și foarte
religioși. O imagine pe care ne-au creat-o, în
mare parte, filmele western despre mexicani
include: poncho, sombrero, tequila, mariachi,
deşert, cactuşi.
Pentru că prin marile orașe din România am
observat cântăreți stradali mexicani, vă
povestim aici câteva lucruri despre costumele
lor populare. Acestea utilizează croiuri de tip
huipil și sunt confecționate din țesături viu
colorate. Femeile membre ale comunităţii
Nahua din Cuetzalan (Puebla) îşi
înfrumuseţează coafura utilizând o
împletitură din fire de lână violetă şi verde ce
face trimitere la toca aristocraţilor azteci.
În ziua de azi nu găsim mongoli în România
(decât, poate, ca turiști).
Știm însă cu toții, de la orele de istorie, că
marea invazie tătară sau „marea invazie
mongolă” a fost un atac foarte puternic al
mongolilor, din anul 1241, asupra Europei,
incluzând și teritoriul actual al României. De
aceea amm ales să vă povestim și despre ei.
Mongolii erau specializaţi în lupta de pe cal,
excelând în calitate de arcaşi călare. Datorită
faptului că luptau ca şi cavalerie uşoară,
puteau să acopere distanţe foarte mari în
timp scurt. Invazia a luat pe nepregătite
statele din Europa, rezultând distrugeri foarte
mari, atât materiale, cât şi ca pierderi umane.
Azi, Mongolia a devinit o țară vizitată (chiar și
de noi, românii). Mongolia atrage turiști,
fiind un ţinut al cerului albastru, al
nesfârşitelor stepe şi deşerturi bătute de
vânturi şi al urmaşilor lui Ginghis Han, al
imensul deşert Gobi. Mongolii își
promovează tradiţiile nomade, obiceiurile

31. fascinante (cresc iaci sau cămile şi trăiesc în
iurte).
Da, găsim pachistanezi în țara noastră. Mulți
au venit ca forța de muncă. Trăind printre
noi, ar fi bine să știm câteva lucruri despre ei.
Hainele tradiționale pakistaneze sunt
recunoscute pe plan internațional pentru
frumusețea perfectă ce o reflectă, iar portul
lor național este cunoscut mai ales pentru
modele clasice regionale. Shalwar Kameez
este rochia tradițională pakistaneză purtată
atât de barbați, cât și de femei. Hainele
tradiționale pakistaneze sunt renumite
pentru calitatea din care sunt confecționate,
dar mai ales datorită broderiilor lucrate
manual. Printre cele mai comune materiale
utilizate pentru confecționarea de haine
pakistaneze se află mătasea khadar, șifon și
mătasea georgette. Diferitele modele de
broderie oferă o altă imagine hainelor,
reflectă frumusețea lor deosebită.
În prezent polonezii reprezintă o minoritate
recunoscută oficial în România, fiind
reprezentați în Camera Deputaților. Etnici
polonezi găsim în nordul țării, în special în
Suceava.
Institutul Cultural Român (ICR) a organizat
expoziția stradală de fotografie Mari polono-
români care a fost deschisă în Sopot, cea mai
atractivă stațiune estivală a Poloniei.
Expoziția a prezentat personalități marcante
polono-române, și anume compozitorul
Ciprian Porumbescu, actorul Colea Răutu,
muzicianul Theodor Rogalski, pictorul
Octavian Smigelschi, sculptorul Andrei Ostap,
balerinul și coregraful Oleg Danovski,
generalul și fostul ministru Henri Cihoski,
generalul și fostul primar al Bucureștiului
Victor Dombrovski, medicul militar și
fondatorul de instituții medicale Gustav
Otremba, generalul comandant al Vânătorilor
de Munte Leonard Mociulschi și curierul
Armatei Naționale clandestine Maria
Lesiecka.

32. Polonezii reproduc, din baloţi de paie, ştiuleţi
de porumb, figurine care simbolizează lucrul
la câmp, mai exact oameni care muncesc şi
care au lângă ei roadele pe care le strâng.
Costumul popular polonez este unul foarte
frumos. Puteți să îl admirați în poza de mai
sus!
Romii din România (romi, uneori scris și
rromi, cunoscuți popular și ca țigani, roma -
în limba romani) constituie unul dintre
grupurile etnice minoritare cele mai mari din
România, fiind al doilea grup etnic minoritar
din România ca mărime, după cel maghiar.
Astăzi, din păcate, membrii minorității rome
sunt încă victime ale discriminării, ceea ce îi
împiedică să fie corect școlarizați și integrați
în societate. Această realitate există și în alte
țări care găzduiesc minorități rome: Ungaria,
Slovacia sau Cehia.
Tradițiile sunt o parte esențială a vieții pentru
romi. Cel mai decorat și important eveniment
din tradiția lor este "nunta țigănească". Ca la
cele mai multe culturi din lume nunta la romi
este foarte decorată și strălucitoare. Există
mult dans și multă muzică.
Vă recomandăm să vizitați Muzeul Culturii
Romilor pentru a vedea interesantele
exponate: haine și căruțe de pe vremea
romilor nomazi, obiecte din lemn sau din
metal lucrate de meșteșugari – rudari,
căldărari, ceaunari, fierari, hămurari,
costumele populare colorate.
Ce am putea spune despre noi, românii? Am
vrea să credem că suntem toți ospitalieri,
deschiși, toleranți cu natura și oamenii de
lângă noi, indiferent de etnie, religie,
obiceiuri, opinii și credințe. Am vrea să
reușim să trăim împreună, apreciindu-ne și
iubindu-ne.
Din acținile de protejare a valorilor noastre,
vă prezentăm din Lista Patrimoniului Mondial
UNESCO monumentele din România incluse:
bisericile de lemn din Maramureș, bisericile
pictate din nordul Moldovei, așezările săsești
cu biserici fortificate din Transilvania,
Mănăstirea Horezu,

33. Cetatea Sighișoarei, fortărețele dacice din
Munții Orăștiei, Delta Dunării, unele
rezervații naturale forestiere din Carpați
incluse în situl transnațional denumit
Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați
și din alte regiuni ale Europei.
Lipovenii sunt un grup etnic de origine
rusească. Ei locuiesc în special în județul
Tulcea. Mici grupuri de lipoveni trăiesc și în
Moldova, în Bucovina, dar și în județele
Brăila, Constanța și Ialomița. Portul popular
lipovenesc al femeilor din Deltă este lucrat
din materiale simple, monocrome sau
înflorate.
Obiceiurile rușilor lipoveni sunt extrem de
pitorești. Maslenița este o sărbătoare
ritualică ce marchează trecerea de la iarnă la
primavară, fiind sărbătorită cu 56 de zile
înainte de Paști. Cunoscută și sub denumirea
de Săptămâna brânzei sau Săptămâna
untului, în această perioadă se interzice
consumul de carne, fiind permis doar
consumul produselor lactate, a ouălelor și a
peștelui. Se consumă clătitele, acestea prin
formă și culoare fac trimitere la
reprezentarea soarelui, apropierea primăverii
și intensificarea căldurii. La Ghindărești, jud.
Constanța, specific acestei sărbători sunt
panglicile. Fetele dăruiau panglicile pe care le
aveau împletite în părul lor aleșilor. La
Carcaliu, jud. Tulcea, un element distinctiv
este prezența batistelor care sunt legate în
vârful unui băț și sunt purtate în timpul
haravodului, batista fiind un simbol al
despărțirii de iarnă. Ultima zi a masleniței
este ziua de duminică, zi care încheie
practicile acestei sărbători, numită și Ziua
iertării. Astfel, credincioșii își cer iertare unii
altora pentru a intra în post fără
resentimente, dar și pentru a oferi celorlalți
liniștea și iertarea cuvenită. Se lasă în urmă
toate grijile astfel încăt să se poată intra în
Postul Mare cât mai curat și cât mai liniștit
sufletește.

34. Mergeți să cunoașteți rușii lipoveni din
România! Cu siguranță o să vă placă!
Sârbii din România sunt membrii unei
minorități etnice ce locuiesc în principal în
regiunile din sud-vestul României, în Banat
(Clisura Dunării). Carașovenii (localitatea
Carașova) reprezintă o populație vorbitoare a
dialectul torlakian al limbii sârbe, locuitori ai
județului Caraș-Severin, unde constituie
majoritatea populației.
În România există câteva mănăstiri sârbești.
Sârbii își promovează și își păstrează tradițiile
de care sunt extrem de mândri. O tradiție
sârbească din Ajunul Crăciunului (pe rit vechi,
după anul Nou) presupune arderea stejarului
(semnificație: tot răul din anul ce trece să
dispară, focul purifică și dă putere). Atunci
sârbii se strâng în jurul focului și cânta
colinde.
Slovacii (în limba slovacă slováci) sunt un grup
etnic minoritar din România; locuiesc în zona
Bihor, Arad, Salaj. Ca minoritate etnică
recunoscută oficial, slovacii au, împreună cu
minoritatea cehilor din România, un scaun
asigurat în Camera Deputaților.
În localitatea Budoi, Bihor funcționează Liceul
Teoretic "Jozef Kozaček" cu predare în limba
slovacă. Pe lângă această instituție este
asigurat și învățământul primar și gimnazial în
limba maternă. În orașul Nădlac, Arad Liceul
Teoretic "Jozef Gregor Tajovsky" are o secție
cu predare în limba slovacă.
Citind despre tradițiile slovacilor, am aflat că
în data de 6 decembrie când se sărbătorește
în toată lumea creștină Sfântul Nicolae
(Mikuláš), în așezările slovace oamenii își fac
cadouri, mai ales pentru copii. Copiii sunt
îmbiați să-și curețe pantofii și să-i pună pe
pervazul geamului, unde peste noapte Sf.
Nicolae îi va umple cu daruri. Copiii
neascultători primesc în loc de dulciuri, ca
pedeapsă, numai ceapă și usturoi. În satele

35. din Bihor în aceste zile se propovăduia
dragostea între tineri și se umbla pe la
șezători după fete cu Sf. Nicolaie, adică un
bărbat travestit și cu desaga în spinare, care
împărțea daruri fetelor și copiilor.
Tătarii, un grup etnic vorbitor de limba
tătară, sunt prezenți pe teritoriul actual al
României din secolul al XIII-lea, în județul
Constanța. Tătarii din Dobrogea numără
aproximativ 20.000-25.000 de persoane și
sunt urmașii tătarilor din hanatul Hoardei de
Aur din Bugeacul și Crimeea învecinată,
colonizați aici. În România, ei sunt aliați
politic cu coreligionarii lor turci și trimit în
Parlamentul României câte un deputat.
Tătarii sunt principalii reprezentați ai
islamului în România.
Dintre așezările dobrogene, orașul Medgidia,
renumit pentru geamia/moscheea sa “Abdul
Medgid “ are o concentrație însemnată de
tătari autohtoni. În multe localități din
județele Constanța și Tulcea se găsesc multe
geamii.
Unele dintre acestea au fost construite cu
mulți ani în urmă, având valoare istorică
(geamia din Mangalia), altele fiind construite
mai recent. Geamia Esmahan Sultan din
Mangalia este cea mai veche geamie din
Dobrogea, datînd din anul 1456. Tătarii se
laudă cu costumele lor populare din țesături
și broderii cu fir de aur și cu gastronomia
specifică. Nu credem că ați ratat pe litoral să
mâncați delicioasele plăcinte tradiționale cu
carne tocată numite Şer-borec.
Turcii (Türkler în turcă), ca minoritate etnică
din România, trăiesc în zona istorică
Dobrogea (în limba turcă: Dobruca), în special
în Județul Constanța și în Județul Tulcea.

36. În afara turcilor care sunt de veacuri în
România, în ultimii ani, în marile orașe ale
țării s-au relocat mulți cetățeni turci care au
afaceri în România. Zona noastră (Doamna
Ghica, Colentina, Pantelimon) a devenit o
locație pentru mulți turci. Există și o moschee
și un centru cultural.
Turcii au mâncare foarte bună, sunt
comercianți pricepuți, nu mănâncă porc și
sunt pasionați de fotbal. Cam astea sunt
stereotipurile cel mai des întâlnite despre
turci. Turcii din România au avut un impact
mare în gastronomie. Majoritatea
mâncărurilor turcești sunt apreciate de
români.
Ucrainenii (în ucraineană Українці) sunt al
treilea grup etnic minoritar din România ca
mărime, Trăiesc mai ales în nordul țării, în
zonele din apropierea graniței cu Ucraina. Îi
întâlnim în județele Maramureș, Suceava,
Timiș și Tulcea. În 12 comune din România
ucrainenii dețin majoritatea. Ca minoritate
etnică recunoscută oficial, ucrainenii au un
scaun asigurat în Camera Deputaților. Liceul
"Taras Șevcenko" din Sighetu Marmației este
dedicat minorității ucrainene, aici se predă în
limba ucraineană.
Ucrainenii din Maramureș și Bucovina sunt
renumiţi crescători de cai (ei au impus chiar o
rasă de cai). Sunt totodată maeştri în
confecţionarea şi ornarea obiectelor din
lemn, piele, corn, în ţesut şi în broderie.
Încondeierea ouălor de Paşti (obicei cultivat
îndeosebi în satele Ulma, Brodina, Breaza,
Moldoviţa) le-a adus o faimă internaţională.
Tradițiile etniei ucraineene sunt prezentate în
muzee din România.
Vietnamezii au venit în România în ultimii ani
în special ca forță de muncă. Dintre
elementele culturii vietnameze amintim:
venerarea strămoșilor, respectul pentru
valorile familiei, devotamentul de a studia.

37. În Vietnam, familia și clanul sunt valoroase
față de individualism. Clanul este cea mai
importantă unitate socială și fiecare clan
dispune de un patriarh (conducător). Chiar și
astăzi, nu este neobișnuit să vedem trei-patru
generații dintr-o familie trăind sub același
acoperiș. Marea diversitate etnică a
Vietnamului a dăruit țara cu diverse forme de
dans. Aceste dansuri sunt de obicei efectuate
la programele și festivalurile culturale
organizate în țară. Dansul leului, dansul
platourilor, dansul fanilor, dansul imperial
lanternă sunt câteva din formele tradiționale
de dans din Vietnam. Dansurile care au
apărut în curțile imperiale din Vietnam sunt
destul de complexe și necesită abilități foarte
mari pentru a fi stăpânite.
Ne bucurăm să avem printre noi și colegi
vietnamezi!
Astăzi, mai mult ca niciodată,
este nevoie să fim conștienți că
numai împreună
putem să fim tot ceea ce ne dorim.
"Uniți în diversitate". Fiecare dintre nou
cunoaște această expresie, aceasta fiind
deviza Uniunii Europene. Prin urmare, pentru
a promova pacea și prosperitatea, europenii
s-au unit, acceptând totodată să-și deschidă
spiritul către culturile, tradițiile și limbile atât
de diverse ale continentului nostru.

38. Unitatea în diversitate poate reprezenta însă
mai mult, o astfel de idee exprimând modul
în care oamenii din întreaga lume ar trebui să
se raporteze unii la alții prin perspectiva
diversității culturale.
De la valori, obișnuinte și comportamente
diferite și până la lucrurile mărunte din viața
de fiecare zi indiferent de etnie, de limba
vorbită, de sex, de religie etc., fiecare om
contribuie prin unicitatea sa la ceea ce este
umanitatea în întregul său. Suntem astfel cu
toții precum frunzele unui arbore deosebit de
divers.
Și așa cum fiecare frunză contribuie la ceea
ce este și la cum arată un arbore, tot așa, cu
toții, reușim să îmbogățim lumea.
Diversitatea culturală se cere astfel protejată
și promovată de fiecare dintre noi, în
permanență.
Toleranța-i importantă
Respect aduce ea.
Ea nu trebuie uitată
Mă face bună, nu rea.
Ingrid (clasa 6)
Toleranța este atunci când ai puterea să îi
înțelegi pe ceilalți. Ștefan (cls 6)
Întotdeauna îți va fi bine dacă ești tolerant.B
ianca (cls 6)
Toleranța presupune respect, prietenie,
libertate, înțelegere, armonie. Alexia (cls 6)
Să te pui în papucii altei persoane. Adriana
După părerea mea toleranța înseamnă să
respecți și să înțelegi o persoană indiferent
de religie, cultură și obiceiuri.Vlad (cls 6)
A accepta o persoană, stilul sau chiar felul ei
de a fi. Alexia (cls 6)
Toleranța înseamnă a înțelege și a respecta
opiniile altcuiva. Chiar dacă nu sunt de acord
cu părerea celuilalt, nu îl pot respinge pentru
asta. Nu e extrem de ușor să fii tolerant, dar

39. cu puțin efort îți poți face o mulțime de
prieteni cu unele păreri diferite, dar calități
excepționale. Mara (cls 6)
Toleranța înseamnă să asculți oamenii în
orice situație. Să ai respect față de ei. Andra
(cls 6)
Să îți susții ideea, fără să îl rănești pe celălalt.
Alexandru (cls 6)
Dacă ție îți place roșu și lui mov, chiar nu văd
cu ce te-ar putea deranja. Gabriel (cls 6)
Toleranța înseamnă bănuiala că celălalt are
dreptate. Alex (cls 6)
O societate civilizată ne impune să fim
toleranți. Ema (cls 6)
Cel mai bun rezultat al educației este
toleranța. Alexandru (cls 6)

40. Sărbătorind Mica Unire
clasa I A, prof. învățământ primar Nicoleta
Elena Cristoaei

41. Școala noastră este o comunitate
interculturală.
Alături de noi, învață și se joacă mulți copii
care sunt de alte naționalități, religii sau au
origini din alte etnii.
Adevărul e că nu ne-am raportat niciodată la
ei așa, ca fiind Altfel.
Ei întotdeauna au fost doar PRIETENII
NOȘTRI.
Pentru că îi iubim și ne mândrim cu ceea ce
sunt și cu frumosul pe care îl aduc în viața
noastră, vă invităm să cunoașteți câțiva
dintre ei.
Material realizat de Alexia Maria
Ferbințeanu , cls. 6 A
Faptul că eu și cu ASAL legăm o prietenie
destul de strânsă este deja cunoscut. Profit
de această ocazie să vă povestesc și vouă
câteva lucruri despre minunata mea prietenă.
Asal provine din Irak. Știe să vorbească bine
araba, ceea ce pentru mine e fascinant.
Ca și hobby-uri, îi place să asculte muzică și
să facă plimbări prin natură. Iubește florile și
cerul senin.
Mâncărurile ei preferate arabești sunt
kebabul și sarmalele arăbești.
Părerea ei despre România este una foarte
bună. Chiar ea spune că îi este foarte bine în
aici și că îi plac obiceiurile și tradițiile
specifice românești.
Asal este în clasa a 6-a C. Desigur, în Școala
27. O întâlnim zilnic, în pauze, pe holurile
școlii. M-a făcut să mă împrietenesc cu ea
faptul că este foarte calmă, descurcăreță și
extrem de amuzantă. Te cucerește imediat cu
zâmbetul ei.
În încheiere aș vrea să vă spun că atunci când
ai prieteni de altă naționalitate, din altă
cultură dai o dovadă foarte mare de
toleranță și respect și acest lucru îți aduce de
fiecare dată un beneficiu în propria ta viață:
prieteni dragi și cele mai frumoase clipe
alături de ei.
Foto: instituția de învățământ Mustansiriya
Madrasah, Bagdad, Irak
Ce spun alți colegi despre Asal?
Alexandra Andreea Neacșu, 6 A:
Asal este o fetiță din școala mea de altă
etnie. M-am împrietenit cu ea acum mai mult
timp. Ea este de vârsta mea, învățând la clasa
6 C. Știu că a venit din Irak în urmă cu mult

42. timp și, normal, vorbește araba, dar știe
destul de bine și limba noastră. Materia ei
preferată este româna, acest lucru reiese și
din notele foarte bune pe care le ia și
pasiunea ei pentru această materie. Ea are
mai mulți frati. Îi place să se joace cu ei și să
faca multe activități împreună. Se înțelege
foarte bine cu colegii ei și s-a integrat foarte
rapid în mediul și cu oamenii din țara
noastră. Este o fată foarte draguță, cu o
personalitate foarte frumoasă și este foarte
sociabilă. Doar "diferita etnie", "diferita
culoare" sau "diferitele obiceiuri" nu pot
împiedica niciodată o prietenie.
Matei Diana, 6 A:
Asal este o fată în vârstă de 12 ani care a
venit în România dintr-o altă țară, și anume
din Irak. Este în aceeași școală cu mine și
învață la clasa 6 C. A venit aici în clasa a
patra, colegii s-au purtat frumos cu ea și nu
au băgat de seamă că este de o altă
naționalitate, pentru ei nu asta era
important. Au acceptat-o așa cum este, un
copil la fel ca ei.
Asal este o fată foarte interesantă și are o
inimă mare. Este prietena mea si m-am
atasat foarte mult de ea. Este o persoană
minunată.
Foto: Ruinele orașului antic Hatra
Dincă Alexia, 6 A
Sigur că o știu pe Asal. Este o fată de la casa a
6-a C, de la noi din școală. Este mai mică de
înalțime, are părul brunet și ochi mari, căprui.
A venit din Irak, împreună cu părinții și frații
ei.
Țara ei natală, Irakul, este a doua țară de pe
Pământ ca rezerve de petrol. Știu că e o țară
interesantă, dar cu probleme politice, cu
zone de război. Ruinele orașului antic Hatra,
Assur și situl arheologic Samarra sun în
patrimoniul UNESCO.
Asal, ca orice alt copil din lumea asta, adoră
să se joace, să se plimbe, îî place muzica.
Faptul că este de altă naționalitate chiar nu
contează. Ceea ce contează este cum este ea
la interior, nu la exterior. Exista un proverb
care spune : "Nu judeca o carte dupa
copertă!" Eu asta fac!

43. Despre obiceiurile și superstițiile
persoanelor musulmane cu…
Material realizat de Vlad Oprea, cls. 6 D
Într-o discuție liberă cu prietenul meu
Mohamed Nasir din clasa a VII-a C , am aflat
lucruri interesante de spre obiceiurile și
superstițiile persoanelor musulmane.
Mohamed mi-a povestit că poporul său
servește mult ceai și că, dacă cineva pune
lingurița cu care a amestecat în ceai deasupra
paharului, este un semn că nu mai dorește
reumplerea paharului. În schimb dacă
lingurița este așezată jos lângă pahar, în
farfuriuța paharului, este un semn că se
dorește reumplerea paharului, iar gazda sau
personalul localului, îți va mai turna ceai în
pahar.
Foto: Ritualul ceaiului la musulmani
O altă superstiție specifică poporului
musulman, mai spune el, este aceea de a nu
intra niciodată în casă încălțați pe covor.
Atunci când trebuie să ia un obiect pe care l-
au uitat în interiorul casei, după ce s-au
încălțat, fac mișcări ciudate pentru a ajunge
în locul cu pricina fără să atingă covoarele cu
pantofii.
Sigur că aceste relatări mi s-au părut extrem
de amuzante. Cred că fiecare popor are
obiceiurile și superstițiile sale care din
exterior par stranii și hilare.
E foarte interesant să ai un prieten care
aparține altei culturi. Poți ușor învăța lucruri
noi despre locuri mai mult sau mai puțin
îndepărtate de țara ta. Lumea e mare și
frumoasă și ar fi păcat să nu apreciem
originalitatea și diversitatea sa.
Material realizat de Bianca Dinu , cls. 6 D
Într-o zi am văzut pe holul școlii, la etajul 2, o
fată foarte frumoasă. M-a atras imediat
imaginea ei de păpușă și zâmbetul enigmatic.
Ea este “Diana“, din clasa a 8-a F și este de
origine vietnameză.
Pentru acest număr din Cronici…, am stat de
vorbă puțin cu ea, pentru voi. Așa a decurs
dialogul nostru:
Care este numele tău vietnamez?
Numele meu vietnamez este Trinh Mai
Thung.
Cum se numește școala la care ai învățat în
Vietnam?

44. Școala la care am învățat se numește
Gateway Ha Noi.
Am învățat la Educație interculturală că nu
sărbătoriți Anul Nou la fel ca noi. Când este
Anul Nou, la voi?
La noi Anul Nou este în februarie.
Ce îți plăcea/ce îți place să faci în Vietnam?
Îmi place să petrec timpul cu prietenii mei.
Am mulți prieteni acolo și ei mi-au lipsit cel
mai mult de când ne-am mutat în România.
Foto: Golful Halong, Vietnam, Patrimoniu
UNESCO
Ce ne recomanzi să facem dacă ajungem în
Vietnam?
Chiar vă recomand să ajungeți în Vietnam!
Este o țară extrem, extrem de frumoasă. O să
fiți încântați de peisajele noastre. Vă
recomand și să gustați mâncarea vietnameză.
Este delicioasă.
Care este locul cel mai frumos loc pe care l-ai
vizitat la noi în țară, în România?
Cel mai frumos loc din România pe care l-am
vizitat este marea, stațiunile de pe litoralul
Mării Negre.
Am înțeles că piesele de teatru la voi, din
Vietnam sunt deosebite. Poți să ne spui ceva
despre ele?
Piesele de teatru vietnameze sunt foarte
frumoase. O explozie de culoare și
dramatism. Costumele noastre sunt foarte
colorate, în nuanțe vii, iar subiectele
abordate sunt de cele mai multe ori povești
care te învață ceva.
Îi mulțumesc Dianei pentru această discuție,
iar pe voi vă invit, dacă nu o știți, să o
cunoașteți. Veți fi foarte surprinși de căldura
și sensibilitatea ei. Și, știți, nu cred că e foarte
ușor pentru cineva să plece din propria țară și
să trăiască pe meleaguri străine, să învețe o
altă limbă, să se adapteze altei culturi. Diana
o face cu răbdarea și grația specifică
poporului vietnamez. Mă bucur să o cunosc!
Vietnamul pentru mine va însemna
întotdeauna și prietena și colega mea, Diana.
Material realizat de Mihai Stan, cls. 6 A
Prietenul meu Mohamed este în clasa a 5-a
la noi în școală. S-a născut în Algeria, dar a
venit cu familia în România când era mic.
Foto: Dune de nisip în deşertul algerian

45. Vorbind despre acest lucru cu el, spune
simplu doar atât:
"În România mie îmi este foarte bine. Este o
țara frumoasă și mi-am făcut foarte mulți
prieteni aici. Este locul unde mă simt
Acasă."
De fapt așa și e: Nici eu nu îl privesc altfel pe
Mohamed. El e doar prietenul meu cu care
împart același Acasă.
Ce spun alți colegi despre Mohamed?
Rareș Grigorescu, 6 A:
Mohamed este un bun prieten de al meu de
la clasa a 5-a E. Provine din Algeria. Este
pasionat de sport, mai ales de karate. Este
foarte amabil și primitor cu toată lumea.
Oamenii ca el ar trebui respectați! Dincolo de
naționalitate, etnie, religie etc, oamenii se
“măsoară” în funcție de calitățile lor morale,
umane.
Dacă nu știați…
Algeria, cea mai mare țară, ca suprafață
din Africa, este străbătută în partea de
sud de Tropicul Racului ceea ce poate
spune multe despre reliful şi clima ei, iar
faptul că Deşertul Sahara ocupă o mare
parte a ţării poate reprezenta un aspect
interesat pentru cei pasionaţi de călătorii
şi aventură.
Material realizat de Ana Anghelescu, 6 A
Ibrahim Al-Asawi Saly-Manal e prietena și
colega mea din clasa a VI-a A.
Provine dintr-o familie mixtă. Tatăl ei este
egiptean, mama ei este româncă. Părinții ei s-
au cunoscut în România deoarece tatăl ei a
venit să muncească aici.
Foto: Ultimele „supraviețuitoare” ale celor 7
minuni ale Lumii Antice, Piramidele din Giza
Manal e născută în România. Știe alfabetul și
vorbește puțin limba arabă. Manal este o
minune de fată! Este mereu veselă,
optimistă. Este sociabilă și atentă cu cei din
jur, mereu dispusă să îți sară în ajutor. Se
mândrește cu originile ei egiptene și mereu
ne spune povești din fascinata țară a
piramidelor.
Ce spun alți colegi despre Manal?
David Olaru, 6 A
Îmi place să zic despre Manal că e 50-50%
româncă și arăboaică. Are tată egiptean,
mama româncă, iar țara ei natală e România.

46. E o fată deșteaptă, vorbește limbi străine
(engleză, franceză și arabă), se pricepe la
desen și joacă volei. Îmi place personalitatea
ei, e mereu comunicativă și optimistă.
Când ai prieteni care au origini diferite de ale
tale, poți afla mai multe lucruri din alte
culturi. Manal a povestit în repetate rânduri
despre Egipt, despre atracțiile acelor locuri,
despre obiceiuri și tradiții musulmane.
Dacă nu știai...
Egiptul antic este cunoscut din două motive:
climatul egiptean uscat și practicile elaborate de
înmormântare ale Faraonilor. Probabil ai auzit de
Tutankhamun și Ramses al II-lea. Dar aceștia cu
siguranță nu au fost singurii faraoni ai așa-
numitului Nou Regat. Cu toții au ceva în comun:
au fost îngropați în Valea Regilor, pe malul vestic
din Luxor. Este impresionant să vezi toate acele
reliefuri și picturi murale ce datează de mai bine
de 4500 de ani. Este locul în care simți că pășești
în arborii adânci ai istoriei. Acesta este sigur unul
dintre cele mai bune locuri de vizitat în Egipt!
Amin și Roza sunt vecinii mei. Ei învață la noi
în școală, în clasa a VI-a. Tatăl lor este din
Siria. Familia lor a suferit în urma războiului
civil de acolo. Pentru binele copiilor, tatăl a
hotărât să plece din Siria și să vină în
România. Se bucură că aici sunt tratați
frumos.
Foto: Siria
Mie chiar îmi place să cunosc copii care
provin din alte țări. Întotdeauna intracțiunea
cu ei este interesantă. Aflu lucruri noi din alte
lumi, mă minunez sau mă amuz de anumite
obiceiuri și mă distrează și atunci când
aceștia se minunează de ale noastre. Lumea e
atât de frumoasă tocmai pentru că nu
suntem toți la fel.
Dacă nu știai…
"Ahlan wa sahlan" este o frază ce poate fi
auzită peste tot în Siria și înseamnă "cu
plăcere"; mai mult ca sigur va fi însoțită de o
ceașcă de cafea arabică, de un ceai sau de
invitația la servirea unei mese copioase, în
familie.
Material realizat de Andrei Petreanu, 6 A
Discuția cu Mohamed de la 5 C a fost o
oportunitate de a cunoaște o persoană care
provine din altă cultură și de a-i auzi
poveștile. El este arab. Tatăl lui provine din
Turcia, iar mama lui e româncă. Aceasta
înseamnă că face parte dintr-o familie mixtă.
Povestește că, dacă e ceva special ce a
preluat de la originile lui arabe, categoric
aceasta este mâncarea, plăcerea pentru
aromele picante. Sigur că din acest punct

47. discuția noastră a alunecat pe panta
gastronomiei. Se știe că noi, românii, iubim
mult mâncărurile turcești. Tot Bucureștiul e
înțesat de mai mici sau mai mari restaurante
cu specific arăbesc. Dacă participau fetele la
discuție, probabil vorbeam despre
telenovelele turcești. :)
Foto: Istambul, Turcia
Material realizat de Andreea State, 6 D
La clasa a II-a E învață un băiețel extrem de
simpatic. Se numește Yasin Ianis și este
evreu. O discuție cu Ianis e mereu o bucurie
pentru că puștiul acesta e vesel și vorbăreț și
știe să povestească multe lucruri. Îi place
sportul și joacă cu mare plăcere baschet.
Adoră ciorba de legume (ceea ce, fie vorba
între noi, e destul de straniu pentru un copil
mic) și, dacă e să aleagă o culoare, alege
albastru mereu. Mi-a povestit despre o
sărbătoare simpatică ce se ține în Elveția,
Parada ridichilor luminate.
Foto: Parada ridichilor luminate la elvețieni
Ridichile luminate se aseamană foarte mult
cu dovleacul de Halloween, dovleacul nord-
american. În ridichea împodobită copilașii
pun o lumanare lungă. Ridichea este purtată
fie ca pe o faclă, fie e agațată cu trei sfori
fixate la un băț, ca un lampion.
Conform tradiției copiii și părinții se întâlnesc
în diverse locuri din sat și pleacă seara,
disciplinat și ordonat, cu ridichile luminate,
spre curtea școlii. Acolo copiii cântă în cor
colinde.
Dintre sărbătorile specific evreiești lui Ianis îi
place Sărbătoarea săptămânilor sau
Cinzecimea. Numită și Șavuot, e o sărbătoare
care vizează și primele roade, e sărbătoarea
secerișului și a culegerii primelor fructe.
Atunci se împodobesc sinagogile și casele cu
flori și crengi înverzite.
Foto: Sărbătoarea săptămânilor la evrei

48. Când l-am rugat pe Ianis să îmi spună despre
o tradiție ținută de familia sa, mi-a destăinuit
puțin amuzat că în fiecare an de Crăciun ei
fac biscuiți, după o rețetă elvețiană.
Salut, dragii mei!
Cea mai surprinzătoare experiență
interculturală... sunt EU!
Sunt Andreea State,
elevă în clasa a VI-a D.
Cu puțin timp în urmă, am aflat că mă trag
din unguri! (a big madness!)
Cum am aflat toate acestea?!?
După ce doamna Eta ne-a provocat cu temă
în care să povestim despre o experiență
interculturală trăită, am ajuns acasă și am
întrebat-o amuzată pe mama dacă există
vreo posibilitate să avem rude de altă
naționalitate. Aceasta a dat din umeri, nu știa
nimic despre așa ceva. Așa că la fel de
amuzată am sunat-o pe bunica care, surprize-
surprize, mi-a spus că stră-stră bunicul meu a
fost... ungur. Am rămas efectiv fără cuvinte!
(chiar nu credeam că e posibil așa ceva!).
Surprinsă peste poate și foarte entuziasmată
de descoperirea mea, am început să
investighez acest aspect până acum
necunoscut al meu și al familiei mele.
Deci: Cum s-au cunoscut stră-stră bunicii
mei?!?
Într-o dimineață stră-stră bunica era afară în
curtea casei sale, croșetând. Stră-stră bunicul
trecea pe uliță și a văzut-o și, da, ca în filme,
s-a îndrăgostit pe loc. Ehhhh, cam asta a fost
povestea cea mare.
Așa că, deja fiind convinsă (și) de noile mele
origini ungurești m-am apucat să ordonez în
mintea mea câteva informații despre...
Culmea e că am fost în Ungaria, dar înainte să
cunosc această poveste. Probabil că, dacă o
știam, călătoria mea acolo se aranja altfel...
Ungaria e faimoasă pentru gulaș și papricaș,
pentru vinurile de calitate și palincă, dar și
pentru multe alte lucruri care țin mai puțin
de gastronomie și mai mult de geografie.
Dacă ajungeți în Ungaria trebuie neaparat să
vizitați :
Foto: Lacul Balaton, Ungaria

49. Lacul Balaton. O destinație populară pentru
maghiari de mult timp și cel mai mare lac din
Europa Centrală. Există multe orașe diferite
situate de-a lungul lacului, și fiecare are
propriul farmec. Keszthely este unul dintre
cele mai frumoase.
Unele orașe sunt renumite ca stațiuni
balneare, precum Balatonfüred și Héviz.
Balaton este de asemenea o regiune
producătoare de vinuri în țară
Foto: Viile din Tokaj, Ungaria
Tokaj este renumit în întreaga lume pentru
vinul de desert Tokaji Aszu, cel mai vechi vin
desert din lume. Dar Tokaj este, de
asemenea, o zonă minunată, cu peisaje
încântătoare ce nu trebuie ratate.
Aproape de granița austriacă, puteți vizita
Sopron, care este adesea menționat ca o
mini-versiune a orașului Praga.
Nu în ultimul rând, mergeți să vizitați capitala
Ungariei, Budapesta. Este unul din cele mai
frumoase orașe din lume.
Foto: Budapesta, capitala Ungariei
Orașul are mai multe băi termale, clădiri
istorice, arhitectură impresionantă, palate și,
desigur, o mulțime de restaurante care
servesc mâncăruri delicioase, tradiționale..
În Ungaria se mănâncă foarte mult gulaș, mie
una nu îmi place absolut deloc, dar îmi place
foarte mult prajitura ungurească Kati, și
faimosul kurtos colac.
Întotdeauna am apreciat diversitatea și
frumusețea pe care o găsești în tot și în toate,
în lumea largă, în diferitele popoare, culturi,
tradiții și obiceiuri. Faptul că am descoperit și
în istoria mea personală origini din alte zone
mă bucură nespus. Îmi place
interculturalitatea și chiar cred că în
vremurile noastre a trăi armonios unii cu
ceilalți e atât de frumos și ar trebui să se
înscrie în normalitatea noastră,
contemporană.
(Până una-alta eu mi-am propus ca în viitorul
apropiat să aprofundez rețetele delicioaselor
prăjituri ungurești. :)

50. cel mai plăcut și util mod de a-ți petrece
timpul liber
Rareș Grigorescu, 6 A
Cel mai plăcut mod de a-ți petrece vacanța
este să călătorești.
Cele mai populare destinații turistice din
lume sunt: Cape Town (Africa de Sud),
Paris (Franța), Buenos Aires (Argentina),
Roma (Italia), Londra (Marea Britanie),
Praga (Cehia), Hanoi (Vietnam), Istanbul
(Turcia), Siem Reap (Cambodgia),
Marrakech (Maroc). Topul este realizat de
portalul de turistic TripAdvisor.
Prima călătorie în afara țării a fost la 2 ani,
în insula grecească Rhodos. În următorii 10
ani am continuat să vizitez locuri frumoase
din Europa.
Pe lista mea de locuri de vizitat este
Londra. În aprilie ar fi trebuit să călătoresc
acolo dar, din păcate, restricțiile de
călătorie impuse în timpul pandemiei de
Cornona Virus au făcut ca această vizită să
fie amânată.
Topul celor mai frumoase destinații pentru
mine este:
Locul 3: Paris, Franța
Locul 2: Salzburg, Austria
Locul 1: Legoland, Germania.
Am întrebat și câțiva colegi despre locurile
lor preferate vizitate sau pe care și-ar dori
să le exploreze și iată ce mi-au raspuns:
Luca, clasa 6 A: Hawaii. (e visul lui)
Alex K., clasa 6 A: Moscova.
Theo O., clasa 6 A: New York (SUA),
Barcelona (Spania), Munchen (Germania),
Napoli (Italia).
Vlad C., clasa 6 A: Hamburg (Germania),
Braga (Portugalia), Valencia (Spania),
Zagreb (Croația).
A călători e întotdeauna o bună alegere
pentru petrecerea timpului liber.
Oamenii care ajung să vadă lumea sunt cei
mai sănătoși și fericiți oameni. Nu e doar
opinia mea, ci și a specialiștilor: medici,
psihologi.
Beneficiile călătoriilor sunt:
 păstrarea stării de sănătate pentru că
implică exercițiu fizic intens (mers, înot
etc),  stimulare mentală (pentru că ieși
din zona de confort și astfel memoria,
capacitatea de concentrare cresc),
 afli lucruri noi despre locurile vizitate și
despre oamenii de acolo (tradiții,
obiceiuri),  uneori înveți și alte limbi sau
îți exersezi limbile străine cunoscute,
 stimulează și dezvoltă creativitatea (vezi
locuri frumoase, faci poze, admiri

51. frumosul),  creează o stare de bine, de
mulțumire,
 contribuie la dezvoltarea personală și
emoțională,
 ești mai deschis în fața noului, mai
sociabil, mai tolerant (pentru că
intreacționezi cu alte culturi).
“Călătoriile ne schimbă percepţiile și ne
oferă noi perspective asupra omenirii și ne
redau încrederea în bunătatea celor din jur,
în special atunci când ele implică schimburi
de experienţe culturale. „Am descoperit că,
atunci când oamenii au trăit experienţa
călătoriei în alte ţări sau în alte zone din țara
lor a crescut ceea ce se numește «încrederea
generalizată», sau credinţa lor generală, în
umanitate. Când ne implicăm în alte culturi
începem să avem experienţe cu oameni
diferiţi și observăm că majoritatea oamenilor
ne tratează în moduri similare. Acest lucru
produce o creștere a încrederii”, punctează
dr. Galinsky, pentru The Atlantic.”
Așa că pune degetul pe hartă sau alege
un drum pe care vrei demult să îl vezi și
pornește la drum!
Te vei întoarce îmbogățit și fericit!
În articolele următoare împărtășim cu
voi
Daria Plămădeală, 6 D
Ce sunt experiențele interculturale? Sunt
experiențele tale în contact cu o altă nație,
respectiv cu o persoană de altă naționalitate,
etnie, și, prin urmare, interacțunea ta cu o
altă cultură. Aceste experiențe sunt
importante, deoarece ne învață despre alți
oameni și despre culturi frumoase, ce pot să
difere de a ta. Totodată, în cazul în care
vizitezi țara respectivă, ai și ocazia de a vedea
peisaje inimaginabil de frumoase. Poți învăța
limba, și poti crea amintiri frumoase. Una
peste alta, o astfel de experiență este de
departe atât plăcută, cât și educativă.
Dacă nu v-ați prins încă, vă vorbesc aici
despre călătorii. Mai exact, vă voi povesti
câteva dintre călătoriile pe care am avut
norocul și bucuria să le fac în alte țări.
Mulți dintre noi deja știm cum este să aștepți
în mașină, tren sau avion (cine știe, poate și
croazieră), să aștepți nerăbdător să ajungi la
destinație. Toată această așteptare de fapt
amplifică plăcerea întâlnirii cu noul loc. Am
trăit cîteva minunate experiențe
intreculturale și aș vrea să împărtășesc
câteva cu voi.

52. Se cuvine doar să încep cu vestita Franța, în
care Parisul ne-a fost gazdă mie, mamei
mele, tatălui meu și sorei mele mai mari. Am
stat într-un apartament cu un dormitor în
care se înghesuiau, unul lângă altul, un pat
suprapus (al meu și al sorei mele) și un pat
dublu (al părinților) ceea ce făcea astfel
foarte ușor pentru mine și sora mea săritul
din patul nostru în cel al părinților, ca să îi
trezim. Diminețile noastre ariziene începeau
astfel extrem de amuzant.
Era martie, primăvară în calendar. Deci nu ar
fi trebuit sa ne îngrijorăm în legătură cu
vremea. După cum știți, în călătorii devii
brusc fan Meteo, veșnic verifici cum e starea
vremii și te rogi pentru soare și cer senin. Dar
Franța decisese că nu era cazul atunci, pentru
că a fost lovită de un val de frig. Ca să va
faceți o imagine, era un viscol cu zăpadă
aproape în fiecare zi, și cred că asta e tot ce
trebuie să știți. Spre finalul vizitei noastre,
căldura a revenit, dar în general a fost frig.
Nu se putea altfel decât să vizitam
Disneyland! A fost tare frumos, asta e clar!
Mi-amintesc că ciocolata caldă era delicioasă
și că m-am distrat. Una dintre cele mai
amuzante distracții a fost caruselul acela cu
ceșcute care se mișcă foarte rapid. Bănuiesc
că pe-atunci eram un copil hiperactiv cu sete
pentru adrenalină. Oricum pentru un copil de
4 ani, 10/10: Mi-a placut Disneyland,
zăpada, ciocolata caldă, și, din câte am
înțeles de la părinți, am fost și în vârful
turnului Eiffel.
Franța are diferite locuri vestite, pe lângă
arhicunoscutul Turn Eiffel, spre exemplu,
Marea Piramidă de la Luvru, Muzeul Luvru
unde este expusă publicului opera de artă
Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci, Podul Nou
din Paris, Arcul de Triumf, vestita Catedrală
Notre Dames, poduri peste Sena, parcuri și
sculpturi, și restaurante, multe restaurante în
care francezii își prezintă măiestria (la prețuri
exagerate, dar mă rog) prin pâine, brânza,
prigomigdale, clătite și croissante.
Francezii sunt simpatici, creativi, artistici. De
fapt eu cred că dacă tu transmiți o energie

53. pozitivă, primești aceeași energie pozitivă
oriunde te duci.
Franța e de văzut, de vizitat și de cunoscut.
Al doilea pe lista mea este chiar Luxemburgul
sau Marele Ducat de Luxemburg. Poate ați
auzit măcar de una dintre aceste denumiri,
căci e numele țării, dar și a capitalei.
Amândouă sunt extem de mici. Tatăl meu
locuiește și lucrează acolo, iar noi mergem și
îl vizitam în vacanțe. Obișnuiam să locuim cu
el în Gasperich, la oraș, într-un cartier plin de
parcuri, căsuțe colorate, cu două etaje și cu
garaj, cu plante în ghiveci sau gradină, cu
restaurante și școli. Recent am mutat locația
pentru că s-a mutat într-un apartament dintr-
un bloc înalt, cu un mic parc chiar lângă el, în
apropierea unui hotel cu un mic bar la parter
care are prăjituri foarte bune, și care are un
logo cu un copac și un D, adică Double Tree,
așa e numit. Cand am văzut logo-ul prima
oară, am crezut ca era un joc de cuvinte și
hotelul se numea "tree D", ceea ce ar fi fost
mai amuzant. Totodată, blocul nostru este fix
lângă padure, ceea ce e super tare, pentru ca
nimeni nu mai are nevoie de grădină când ai
o pădure întreagă la picioare. Blocul nostru
este pe un deal (împădurit, da?) pe care urcă
în spirală o șosea, și în stânga și în dreapta ei
snut tot felul de case colorate, dintre care
unele sar în evidență: una e modernă și arată
ca o piesă de artă abstractă sau ca ceva spart,
iar alta arată ca un mic castel, are un singur
etaj, balcon și e vopsită într-un roz pastel. La
un moment dat șoseaua se desparte în două,
o cale ducând peste deal, spre o câmpie, iar
cealaltă spre blocul nostru.
Luxembourg ca țară este, în general, plină de
dealuri, cladiri importante și cerul e mai
mereu înnorat. Uneori plouă, dar sunt și zile
insorite. Eu îi dau nota 10/10: mâncare bună,
case colorate, școli bune, ciclismul e
încurajat, multe piscine, iar pădurile sunt
atât de frumoase. În ciuda vremii urâte,
Luxemburg e o țara drăguță.
Luxemburg și-a început cariera ca o
fortăreață pentru romani în jurul căreia s-a
dezvoltat un mic oraș. Aceasta a fost
continuu întarita și marita, apoi a primit o

54. mărire și a ajuns castel. Are o istorie lungă. În
ciuda faptului că e una dintre cele mai mici
țări din lume, este printre cele șase state
fondatoare a comunității Economice
Europene, cea căreia azi îi zicem Uniunea
Europeană, este una dintre cele trei capitale
oficiale ale Uniunii Europene și aici își are
sediul Curtea Europenă de Justiție. Nu are o
cultură sau limbă proprie. Fiind atât de mic
dar important, este mai degraba populat de
persoane din țările vecine, mai puține sunt
de origine luxenburghezi, astfel găsești aici
un interesant un mix al culturilor învecinate:
Germania, Franța și Belgia. Cea mai
importanta minoritate este alcătuită din
portughezi, care s-au instalat în Luxemburg
înca din anii 1960, dar veți găsi și nenumărați
romani acolo. Totuși, e bine să știi franceza,
deoarece nu mulți vorbesc engleza sau
româna. Un loc frumos care merită din plin
atenția ta!
Belgia are capitala la Bruxelles, care este și
ea una dintre cele trei capitale oficiale ale
Uniunii Europene. Vremea este
asemănătoare cu a Luxemburgului, din
moment ce sunt învecinate, dar Belgia nu are
atât de mult dealuri. Terenul plat este
acoperit cu șosele și cladiri și, pe măsură ce
te apropii de centru nu ai cum să nu observi o
arhitectură din ce în ce mai veche și mai
frumoasa, clădirile au pereții sculptați, vezi
statui cu fete și înger, iar din balcoane atârnă
flori colorate. Vezi și clădiri mai noi, cu
muuulte etaje. La exteriorul orașului însă
sunt cărări largi și căsuțe mici de cărămidă,
prin ferestrele deschise poți zări în case
mobilă cu stil, veche. Întorcându-ne în
centru găsești restaurante drăguțe cu
mâncare bună, tradițională.
Imaginea Belgiei este o vestită statuie, o
ciudată piesă de umor luată mult prea în
serios de belgieni. Nu vreau să jignesc pe
nimeni, dar băiatul ăla de piatră chiar e o
glumă. Magnific de frumos sculptată și cu o
impresionantă istorie, dar pe bune că e cea
mai ciudată statuie din lume! Mai si primește
și haine la diverse evenimente! Are un
costum când îl vizitează președintele, altul
când bicicliștii de la Tour du France trec pe la
el, unul de Crăciun, toate fără pantaloni,
bineînțeles. Dacă tot nu știi despre ce
vorbesc, caută pe google "statuie faimoasă
Bruxelles" și vei observa ca majoritatea
imaginilor prezintă o statuie a unui băiat, cu
părul scurt, creț, ce pare să aibă în jur de 4-5
ani. Gata? Acum știi despre ce vorbesc! După
cum spuneam, nu merită să insistăm prea

55. mult aici, o amintim doar pentru că e
faimoasă și cel mai probabil deja o știi.
Dar, dacă nu această faimoasă statuie, care e
atunci imaginea mea reprezentativă pentru
Belgia (în afară de casele magnifice cu
acoperișuri cu țiglă)? Ei bine, stai doar să-ți
povestesc!
Multe Zoo fac copiii să își caște gurile cu
uimire, dar ne-am gândit la cum se simt
bietele animale? Să îți trăiești viața într-un
spațiu de aproximativ 11mx10m... cum ar fi?
Să nu alergi, să nu vânezi, să nu te joci... doar
să stai, înconjurat de zgomot și de oameni
până mori... Pentru animale, să fie puse în
astfel de condiții e teribil, dar… Nu și aici.
Permiteți-mi să vă prezint Pairi Daiza. Aici
păsările inofensive sunt lăsate libere să se
plimbe pe drumuri. Parcul zoologic are câte o
zonă amenajată special să se asemene cu un
anumit continent ca animalele să se simtă ca
acasă. Fiecare animal are o zona spațioasă
amenajată special astfel încât să i se
potrivească. Totul este tematic. Am fost de 2
ori acolo și de fiecare dată am stat câteva ore
și tot nu am fost peste tot. Sunt atâtea de
văzut, căci prezintă nu doar animalele, ci și
cultura și așezările locului respectiv ceea ce
este fabulos. E intructiv și captivant. Au și un
vapor ce servește drept clădire în care sunt
prezentate reptile și arahnide, precum și
echipament folosit la navigare.
Anumite animale sunt îndeajuns de blânde
așa că te și lasă să le mângâi. Și nu vă speriați,
unele acoperișuri sunt special amenajate și
au iarbă crescând pe ele, deci nu vă panicați
dacă vedeti o capra pe vreun acoperiș (PS.
zona cu capre, găini și iepuri are cele mai
amuzante capre din lume: se așază pe bănci,
se cațără în copaci și îți morfolesc rucsacul,
pungile de hartie și orice mancare tii la
vedere).
Nu încurajez încuierea animalelor în cuști sub
niciun fel, deoarece e cumplit și trist, mai ales
pentru animale, dar, deși nici Pairi Daiza nu

56. rezolvă pe deplin problema, este prima
Grădină ZOO vizitată de mine ce parcă este
mai primitoare pentru bietele animale. Deci,
dacă doriți, ar merita o vizită.
Spania e o țară frumoasă, iar eu am
vizitat una din cele mai apreciate zone ale ei.
Cu oceanul despărțit de apartamentul nostru
doar de scări, cu sunetul valurilor în fundal,
cu palmieri și castele de nisip, eram siguri ca
eram în Paradis.
Bun venit în Tenerife!
Alexia Cojocaru, 6 D
Îmi amintesc amuzată că atunci când am
ajuns în Franța, la Paris, deși de la gară la
hotelul unde eram cazați se făceau 10
minute, noi ne-am învârtit 2 ore, căutându-l.
Un timp numai bun de a interacționa cu
parizianul de rând și a decreta că în Franța, la
Paris oamenii sunt prietenoși și buni. Bine că
i-am cunoscut așa pentru că mai târziu am
avut ocazia să îî privim... de sus.
E incredibil ce frumos se vede Parisul de sus,
din vestitul Turn Eiffel. Ai la dispoziție și niște
binocluri pentru a studia orașul în amănunt.
Găsești și tăblițe informative și poți afla
amănunte despre obiectivele importante
(Turn, Catedrala Notre Dames, Luvru etc). La
baza lui găsești o sală în care se proiectează
filme documentare și magazine de suveniruri.
Parizienii chiar știu cum să se facă cunoscuți
și iubiti.
Vlad Andrei Oprea, 6 D

57. Acum doi ani am fost în Grecia, mai exact în
Paralia Katerini. Zile senine și toride de vară.
Plaje ticsite de oameni. Marea era limpede,
caldă, fără valuri, dar cam plină de alge.
Mâncare de tip mediteranean. Într-o zi am
mers la o tavernă să îmi iau un suc. I-am
solicitat în engleză dorința mea ospătarului,
spunându-i că vreau un suc de portocale.
Domnul ospatar m-a corectat, spunându-mi
este suc de mandarine, nu de portocale, deși
era clar că a înțeles ce am dorit să comand.
Adevărul e că la început mi s-a părut puțin
exagerată această remarcă și mă gândeam că
nu e o abordare prea delicată a unui turist
străin, dar apoi am înțeles că de fapt dorea să
mă informeze cu ce o să fiu servit. Există o
tendință a localnicilor greci de a profita puțin
de turiști. Cu toate acestea, am observat că
grecii sunt extrem de deschiși, sunt
zâmbitori, veseli și puși pe distracție, nu
renunță pentru nimic la momentele lor de
relaxare, de siesta, le place să stea afară, în
aer curat, au o atitudine sănătoasă față de
viață. Toți grecii și grecoaicele știu să danseze
și fac acest lucru cu o placere evidentă. Nu
cred să fi fost vreun turist care să nu fie atras
în vreo petrecere cu dansuri tradiționale
grecești. Și, peste toate acestea, grecii sunt
foarte mândri de trecutul lor și au țara
împânzită de monumente pe care le
protejează. Am putea învăța multe de la
greci!
Anul trecut, de 1 Mai am fost în Paris la niște
prieteni de familie. Parisul mi s-a părut un
oraș mare, plin de istorie, plin de artă și
foarte aglomerat. Probabil de la aglomerație
la capitolul curățenie mai lasă de dorit.
Mijloacele de transport în comun sunt și ele
aglomerate (ca la noi) și cam tot așa de
murdare, dar nu acest fapt este important în
discuția noastră.
Separat de arta pe care o respiri peste tot,
dar și de istoria sa, în Paris m-a impresionat
foarte mult Piața Mobilă care se organiza în
fiecare sâmbată și miercuri dimineața. În
zilele respective o stradă anume devenea
brusc pietonală și se umplea de tarbe pline
de marfă colorată. M-a uimit cât de

58. diversificată era. Toți producătorii locali își
prezentau și își vindeau produsele care mai
de care mai atractiv. Găseai la vânzare
legume, fructe, mezeluri, brânzeturi, carne și
produse din carne, multe fructe de mare
proaspete, produse de panificație, dar și
diverse produse artizanale, mic mobilier,
confecții, bijuterii, tablouri, găseai aproape
orice. Producătorii erau foarte bucuroși când
li se admirau produsele și, mai ales, când le
cumpărai marfa pregătită cu grijă.
M-a amuzat foarte tare reacția unui domn
producător, atunci când părinții mei i-au
comandat 5 bucăți de cotlet de porc. Domnul
a sesizat ca suntem turiști și ne-a dat multe
informații și sfaturi despre produse și modul
lor de preparare tradițional. Era foarte fericit
de cantitatea mare pe care am comandat-o și
ne-a întrebat ce sărbătorim. Am zâmbit,
spunându-i că suntem într-o vizită. Domnul
producător ne-a spus că în Paris cantitățile
cumpărate sunt mici și că este încântat să ne
servească. Ne-a ambalat produsele cât mai
frumos și a spus ca gazdele vor fi încântate de
cadoul primit, că vor fi foarte bucuroase că
am cumpărat produse de la producătorii
locali și nu de la supermarket.
Mi s-a părut foarte interesat modul
francezilor de a-și prezenta marfa, de a face
cunoscută tradiția lor, dar și de a-și proteja
producatorii locali.
Și din acest punct de vedere, Franța e un
model!
În urma experiențelor trăite prin alte țări, am
înțeles că trebuie să ai răbdare, să asculți și
să înțelegi modul de viață al fiecărui popor în
a cărui patrie ajungi și, cu siguranță, vei avea
ceea ce învăța.
Ema Borcan, 6 D
Am călătorit în mai multe țări din Europa,
cum sunt: Grecia, Bulgaria, Italia, Ungaria,
dar nu am stat suficient încât să observ
diferențe culturale semnificative față de
România. Totusi, am identificat câteva:
Verona și Milano
Clădirile sunt în mare parte vechi, dar
întreținute foarte bine, cu o arhitectură
spectaculoasă.

59. Am fost impresionată de Domul din Milano,
care este cea mai mare biserică din Italia, a
treia ca mărime din Europa și a cincea din
lume. Religia predominantă a italienilor este
cea romano - catolică, nu ortodoxă, cum este
în Romania.
Am observant că în Milano și Verona erau
foarte multe evenimente culturale:
spectacole de operă, balet, teatru.
Bucătăria tradițioală italiană cuprinde multe
preparate din pește, fructe de mare, dar și
pizza și paste.
Călătorind între aceste două mari orașe cu
mașina, am fost uimită de faptul că
autostrăzile aveau chiar și trei benzi pe sens.
În Ungaria am vizitat capitala, Budapesta.
Este un oraș istoric, situat pe ambele maluri
ale Dunării.
Am aflat ca multe clădiri au fost distruse în al
doilea Război Mondial, însă au fost refăcute,
astfel că orașul este deosebit, curat,
impunător.
În Budapesta am vizitat Grădina Zoologică,
una dintre cele mai vechi grădini zoologice
din lume.
Foarte interesant este că în Budapesta există
și transportul cu bărcile ca formă de
deplasare dintr-un loc în altul, în oraș.
Am mâncat kurtos, dar și gulas (ciorbă groasă
cu carne de vită și cartofi), ambele foarte
gustoase.
Ungurii mi s-au părut extrem de amabili și
primitori, foarte focusați în a-și prezenta
specificul național.
Grecia este țara în care am petrecut de mai
multe ori 1-2 săptămâni în vacanța de vară.
Am fost în insulele Thassos și Creta.
Mi-a plăcut arhitectura caselor simple și
practice, cu colorit în alb și albastru.
Străzile sunt pline de flori, portocali și lămâi.
Oamenii sunt prietenoși și foarte veseli.
Mâncarea este bună și în general ușoara, cu
multe salate, pește și miel. Îi admir pe greci

60. pentru rezistența lor în istorie. E un tărâm
protejat de zei.
Călătoriile în alte țări ne îmbogățesc cultura
și ne ajută să fim mai deschiși la nou și mai
buni.
Sara-Maria Cozma, 6 D
În vacanța de vară am fost plecată în Ungaria
timp de o săptămână. Am ales să cunoaștem
Ungaria tradițională, așa că ne-am cazat
într-un sat. Ce observi prima dată în satele
maghiarilor e că absolut toate casele au în
grădină un balansoar. Între case nu există
garduri de lemn sau de fier, ci garduri vii,
adică sunt plantați brăduți mici care îmi
ajungeau până la brâu. Toate acestea îmi
inspirau liniște și încredere și mă făceau să
cred că oamenii de acolo sunt buni vecini și
știu să trăiască frumos, în propria casă sau
împreună, în comunitate.
Ce mi-a mai plăcut mie mult era faptul că în
fiecare seară, după ora șapte, trecea pe străzi
o mașină cu înghețată artizanală cu un gust
extraordinar. Ah, câte înghețate am mâncat
acolo!
Ungurii folosesc forinți ca monedă națională.
Evident, tu, ca turist, trebuie să schimbi bani
la o bancă sau la o casă valutară.
Mâncarea pe care ungurii obișnuiesc să o
mănânce destul de des și cea care este
specifică lor se numește gulaș. Până să ajung
în Ungaria am mai gustat gulașul, dar era
foarte diferit de cel pe care l-am mâncat în
Ungaria.
Ungurii sunt un popor ospitalier, sunt
deschiși să primească musafiri, să îi
omenească și să le povestească despre
obiceiurile și tradițiile lor. Chiar dacă unele
sate nu sunt foarte bogate, toate sunt puse la
punct, zugrăvite, aranjate, cu curțile
pregătite pentru a te relaxa.
Să știți că în Ungaria găsiți și foarte multe băi
termale, complexe balneoclimaterice cu
bazine foarte mari.
Excursia noastră în Ungaria a fost o
experiență frumoasă în care am învățat
despre locuri noi din lumea aceasta mare,

61. despre tradiții și obiceiuri noi, diferite de ale
noastre, am interacționat cu oameni din altă
cultură (care sunt ca noi, de fapt!), am făcut
mișcare, am admirat frumusețile naturii.
Daria Ioana Boca, 6 A
Nu am călătorit prin prea multe țări straine,
însă de fiecare dată când am avut șansa de a
vizita altă țară cu familia mea am acceptat
fericită.
Țările în care am călătorit au fost Bulgaria și
Ungaria.
Am vizitat această țară în urmă cu patru ani.
A fost o experiență plăcută să descopăr
spiritul specific al vecinilor noștri. Am fost
cazați, eu și părinții mei, în Budapesta.
Capitala Ungariei este un oraș frumos, îngrijit
și pus în valoare. Am putut vizita mai multe
muzee și ne-am plimbat pe podurile
Széchenyi și Szabadgág.
Budapesta rămâne unul dintre locurile mele
preferate datorită priveliștilor spectaculoase
pe care le oferă. Seara se aprind foarte multe
lumini, iar orașul parcă prinde viață.
În Bulgaria am fost la mare anul trecut, în
vacanța de vară, împreună cu familia mea.
Acolo am fost cazați la un hotel in apropierea
mării, stațiunea fiind numită Sunny Beach.
Am mâncat produse tradiționale din Bulgaria,
dar și mâncare tradițională din România.
Preparatele noastre au fost de-a dreptul
delicioase, gătite chiar ca acasă. Am apreciat
această grijă a bulgarilor de a trata cu cea
mai mare atenție și cu cel mai mare respect
turistul venit de pe alte meleaguri. Mulți
dintre bulgarii angajați în complexul hotelier
știau cuvinte românești și încercau în varii
contexte să ne vorbească în română. Nu am
apucat sa stau mai mult de 5 zile însă din ce
am putut eu să văd Bulgaria pare o țară
foarte frumoasă, iar oameni de acolo sunt
foarte primitori!
Apreciez toate experiențele petrecute
împreună cu cei dragi mie și aș dori să pot
vedea și alte locuri cum ar fi: Japonia și
Veneția, să cunosc tradițiile și obiceiurilor
altor popoare.

62. Denisa Cristina Draghici , 6 D
Vara trecută am petrecut-o la mare În
Bulgaria așa că m-am hotărât să vă povestesc
cum e pe la vecinii noștri.
Bulgaria, ca țară, e destul de săracă și asta se
observă ușor, privind blocurile vechi și
numărul redus de mașini aflate în trafic. Bine,
asta înseamnă și o poluare redusă, ceea ce
nu e rău.
Litoralul lor însă e frumos conturat și
peisajele cu munte și mare ți se lipesc de
suflet. Am ales să mergem în stațiunea
Nisipurile de Aur (Zlatni Pyasatsi), una din
cele mai mari și mai cunoscute de pe litoralul
bulgăresc. Numele îi vine de la culoarea aurie
a nisipului foarte fin, în contrast frumos cu
albastrul cerului și al mării. Este o stațiune
veselă și primitoare, un loc unde te poți
odihni, dar și distra foarte ușor. Există plaja,
faleza, locuri de joacă, terenuri de sport,
restaurante și terase, numeroase magazine și
tarabe cu lucruri frumoase și suveniruri
tradiționale. Săpunurile lor naturale, cu
parfum de trandafiri te încântă.
Plaja stațiunii este foarte curată, are
aproximativ 4 km și este lată, dând impresia
de spațiu. Pe acestă plajă, legenda spune că
în urmă cu mulți ani, pirații au îngropat o
comoară, cufărul plin cu aur s-a transformat
în nisip.
Turiștii care aleg să își petreacă vacanța aici
se bucură și de izvoare cu apă minerală vechi
de pe vremea caesarilor romani și a tracilor.
Posibilitățile de cazare iîn stațiune sunt
multiple, găsiți numeroase hoteluri și vile.Cei
de la hotelul unde noi am stat au fost foarte
amabili și au menținut curățenia și o
atmosferă placută în permanență. Când
mergeam la masă, ospatarii bulgari ne
salutau în română, ceea ce era foarte frumos
și de apreciat. Ne-au plăcut serile cu muzica
tradițională, am admirat costumele și
dansurile lor populare și ne-am delectat cu
delicioase preparate culinare bulgărești.
Dacă nu știați, Stațiunea Nisipurile de Aur a
fost premiată în mai multe rânduri cu premiul
Blue Flag pentru ecologie internațională, fiind
un exemplu pentru grija față de natură și
curățenia mediului înconjurător.
Pe scurt: Recomand această destinație de
vacanță! E un loc bun în care puteți
interacționa cu cultura bulgară.

63. prof. consilier școlar Eta Șerbănoiu
Despre prima și marea mea iubire,
Barcelona, mi-e cel mai dificil să povestesc.
Înseamnă să dau la o parte straturi - straturi
din sufletul meu și să mă înfățișez în fața
voastră golită de orice rezistențe, vulnerabilă
și atât de nebunește îndrăgostită.
Ne-am cunoscut la malul mării, în port Vell:
ea, extrem de renumită, învăluită cald într-
un aer boem; eu, copilăresc de amuzată și
detașată în fața ei. Ne-am regăsit apoi,
plimbându-ne pe străduțe medievale înguste
în Barri Gòtic și ascultând chitările pe treptele
umbrite din fața Catedralei. Și-atunci am
înțeles că, oricât de mult aș rătăci în viață,
aici voi fi întotdeauna Acasă.
Nu-mi aduceam aminte cum îmi imaginasem
concret Barcelona, dar ea era prezentă în
mine de la început, din vremea descoperirii
primelor călătorii și a tăinuitelor secrete ale
lumii, un simbol al orașului ideal, fericit,
niciodată de atins, dar cu atât mai mult visat
și dorit. Nu-mi aduceam aminte, dar am găsit
Barcelona reală fără cusur, topită până la
identitate în propriul meu lăuntru. Nu visam,
erau toate acolo: și portul, și Mediterana, și
faleza nesfârșită, și muntele, și grădinile
exotice, și cartierele tăcute, și culoare, și
miros, și Gaudi, doamne, peste tot și în toate
Gaudi.
Barcelona, promovând spiritul libertății,
spune lumii întregi: Poți deveni ceea ce vrei
să fii! Dacă aveți nevoie de inspirație, acesta
e un oraș pentru voi.
Pentru mine, Barcelona rămâne ceea ce e:
orașul de care iremediabil m-am îndrăgostit.

64. Ingrid (după o discuție cu mama sa)
Foto: Dijon, Franța
În 1991, când mama mea era la liceu, a avut
loc un schimb de experiență între liceul ei și unul
din Dijon, Franța. Timp de aproape o lună, elevii
români au trăit, au învățat și au aflat multe
lucruri interesante despre această țară și
despre locuitorii ei.
Primul lucru care i-a surprins a fost programul
zilnic al elevilor francezi și modul cum erau
predate materiile. Elevii începeau orele la 9
dimineața, aveau o pauză de prânz de o oră, apoi
în continuare cursuri până la ora 17. În plus, elevii
desfășurau multe activități sportive, deși liceul nu
avea profil sportiv. În timpul orelor, elevii scriau
foarte puțin, accentul punându-se pe exemple și
interacțiunea cu profesorul. Tot acolo au
descoperit pentru prima oară ce înseamnă lucrul
în echipă. În timpul orelor, elevii lucrau în grupe
pentru realizarea diverselor proiecte
solicitate. Un alt aspect surprinzător a fost faptul
că nu existau teme pentru acasă.
Relațiile de familie sunt extrem de strânse în
Franța, rudele vizitându-se ori de câte ori au
ocazia, împartășind bucurii și necazuri și
ajutându-se la greu. În weekend-uri, familia la
care a fost gazduită mama mea o ducea să vadă
obiectivele turistice ale zonei și îi povestea
despre marile personalități care se născuseră sau
locuiseră acolo, printre care Charles de Gaulle.
Într-una din zile, școala a organizat o excursie
la Paris pentru ca elevii români să poată vedea
Arcul de Triumf, Turnul Eiffel, Catedrala Notre
Dame, să se plimbe pe Champs Elysee și cu
vaporașul pe Sena.
Pe ansamblu, a fost o experiență deosebit de
interesantă, atât pentru că au descoperit o țară
nouă, cât și pentru că au luat contactul cu
oameni foarte prietenoși care s-au oferit să-i
învețe și să-i ajute ori de câte ori au avut
nelămuriri sau dificultăți. Exersarea limbii
franceze a fost un bonus al acestei experiențe.
Cred că și gazdele lor franceze au aflat lucruri noi
despre români, despre tradițiile și obiceiurile
noastre, din povestirile spuse de copii.

65. Articol facilitat de Ema Borcan, 6 D
Romanian, French and German belong to
different nations, which, because of their
long and complex history over the last
centuries, have developed their own
cultures. Although they share common
values, although the globalization is
harmonizing them somehow, their cultures
present differences.
Firstly, the self-perception differs noticeably
between these three Nations. Few
centuries ago, Germans were ruling a large
part of Romania while France was enlarging
its Kingdom in Europe and overseas. The
history, our heritage, let marks, which are
still visible today. Germans like to believe
they are more organized and somehow
better than any non-German. French, at
least some of them, still keep in mind that
France is still a great country with large
influence abroad (as it was with during
Louis 14th’s reign or during Napoleon’s
empire) and whose culture is admired by
the World (as French was spoken from
Moscow to London in the 18th century). On
the opposite, Romanians would like to
remind them that the past is the past and
that Romanians are as capable as French or
German.
Secondly, the time-perception: while
Romanians seem to act as the time is short
and to enjoy today as tomorrow is
unknown, Germans would rather consider a
long-term perspective and make some
savings today as tomorrow needs to be
prepared. And if Romanians are largely
owner of their apartment, it is more by

66. necessity than because of a long-term asset
management. And if Germans don’t seek so
much being owner of their home, it can be
explained by fiscal legislation or by return
on investment considerations. So, the
Romanian will not think and will act now,
the German will think twice before deciding
and the French will have a lunch to think
better. Indeed, French could be less
impulsive than Romanians and less rational
than Germans. They will buy their own
apartment because “home sweet home”
and a good lunch because it makes feel
better.
Indeed, in the daily life, French like good
food and a certain quality of life. Not a
surprise that a German expression says
“glücklichwie Gott in Frankreich” (= happy
like God in France). Not a surprise to have
more cheeses in France than the number of
days in a year. And when French drive in
their medium size car to big supermarkets
with large assortment (Carrefour, Auchan),
Germans go to wash their precious cars
(Audi, BMW, Mercedes) to make them
shining before stopping at low cost
supermarkets (Lidl, Aldi) to buy potatoes
and sausages. Romanians, if they have
money, they get into their big German cars
and buy French food, and if they do not
have money, they drive their Dacia and buy
tasty natural Romania food. Little clichés,
yes, but not totally wrong.
At work, Germans like to do as it was done
before because what is working for so long
should not be changed, and the creativity
may not be their strongest characters.
Romanians prefer to do on their own as
what others did before cannot be better
than what can be done today. No need to
lose time in reading the past, better to
create the future. French may prefer to
start the day with a coffee and a chat about
their weekend before beginning to work.
No need to hurry and the best ideas do not
come alone in front of the computer.

67. Let’s speak now about the interpersonal
relationships While Romanians are usually
friendly, social and welcoming, Germans are
considered as rather cold, distant and even
suspicious at first sight. No need to expect a
“let’s have a drink” or “let’s meet
tomorrow” if you do not belong to the
friends’ circle. But Germans will stay polite
and keep control. French may be in
between, not so organized than Germans,
not so friendly than Romanians. While
Romanians may consider French as arrogant
sometimes, German believe French are
romantic.
In the life in society, German like to have
and expect rules for everything. And no
need to question a rule as there is surely a
rule not to. As an example, while driving, or
even biking, the number of signs along the
road is impressive, probably the largest in
Europe. All these rules, laws or norms are
intended to organize life in a better way.
Romanians may like rules for others but not
for themselves, like speed limits on the
country roads. They do usually not enjoy all
these rules, considering them, at least some
of them, are either unnecessarily or
imposed by State. French may have a
different approach; a rule is good if they get
a benefit from it. But it doesn’t prevent
them to respect them, probably an idea
from the Enlightenment in the 18th
century, stating that the life in society is
subject to a pact between the people.
Also noticeable is the attention of Germans
to details. While Romanians will buy
because it looks nice and affordable,
Germans will have a closer look at the
technical aspects, at the finishing, at the
labeling. This attention to details is
probably the origin the German quality.
French may focus more on design and
creativity. Not a surprise that German
produce cars and French perfumes. And
Romanians, well they like German cars and
French perfumes.

68. After pointing at some intercultural
differences between Romanian, French and
German, it is important to mention that
they do not categorize people but rather
highlight that people belonging to various
nation of origin are not better or worse but
just different. And the nation of origin is not
the only source of intercultural differences.
Many other factors such as religion, social
environment, spoken languages or family
may lead to intercultural differences too.
Written by a French living in Germany, who
also worked in Romania
Traducerea articolului anterior
Scris de un francez
care trăiește în Germania
și care a lucrat și în România
Românii, francezii și germanii aparțin unor
națiuni diferite, care, datorită istoriei lor
lungi și complexe din ultimele secole, și-au
dezvoltat propriile culturi. Deși împărtășesc
valori comune, deși globalizarea le
armonizează cumva, culturile lor prezintă
diferențe.
În primul rând, percepția despre sine diferă
vizibil între aceste trei națiuni. Cu câteva
secole în urmă, germanii stăpâneau o mare
parte din România, în timp ce Franța își
extindea Regatul în Europa și peste mări.
Istoria, moștenirea noastră, lasă semne,
care sunt și astăzi vizibile. Germanilor le
place să creadă că sunt mai organizați și
cumva mai buni decât orice non-germanic.
Francezii, cel puțin unii dintre ei, mai țin
minte că Franța este încă o țară mare cu
influență mare în străinătate (așa cum s-a
întâmplat în timpul domniei lui Ludovic al
14-lea sau în timpul imperiului lui
Napoleon) și a cărei cultură este admirată
de întreaga lume (deoarece limba franceză
era vorbită de la Moscova la Londra în

69. secolul al XVIII-lea). Dimpotrivă, românii ar
dori să le amintească că trecutul este trecut
și că românii sunt la fel de capabili ca și
francezii sau germanii.
În al doilea rând, există diferențe în ceea ce
privește percepția timpului. În timp ce
românii par să acționeze ca și cum timpul
este scurt și trebuie să se bucure astăzi,
deoarece mâine nu se știe cum va fi,
germanii ar prefera să ia în considerare o
perspectivă pe termen lung și să facă unele
economii astăzi, deoarece trebuie să se
pregătească pentru mâine. Și dacă românii
sunt în mare parte proprietarii
apartamentului lor, este mai mult din
necesitate decât din cauza unei gestionări a
activelor pe termen lung. Și dacă germanii
nu caută atât de mult să fie proprietari ai
casei lor, aceasta poate fi explicată prin
legislația fiscală sau prin rentabilitatea
investiției. Așadar, românul nu se va gândi și
va acționa acum, germanul se va gândi de
două ori înainte de a decide, iar francezii
vor avea un prânz pentru a gândi mai bine.
Într-adevăr, francezii ar putea fi mai puțin
impulsivi decât românii și mai puțin
raționali decât germanii. Își vor cumpăra
propriul apartament, deoarece cred în
„acasă dulce acasă” și un prânz bun,
deoarece se simt astfel mai bine.
Într-adevăr, în viața de zi cu zi, francezilor le
place mâncarea bună și o anumită calitate a
vieții. Nu este o surpriză că o expresie
germană spune „glücklichwie Gott in
Frankreich” (fericit ca Dumnezeu în Franța).
Nu este o surpriză să ai mai multe
brânzeturi în Franța decât numărul de zile
dintr-un an. Și când francezii conduc în
mașina lor de dimensiuni medii spre
supermarketuri mari cu sortimente mari
(Carrefour, Auchan), germanii merg să își
spele mașinile scumpe (Audi, BMW,
Mercedes) pentru a le face să strălucească
înainte de a se opri la supermarketurile low
cost (Lidl, Aldi) să cumpere cartofi și cârnați.
Românii, dacă au bani, se urcă în mașinile
lor mari germane și cumpără mâncare
franceză, iar dacă nu au bani, își conduc
Dacia și cumpără mâncare gustoasă din
România naturală. Clișee mici, da, dar nu
greșesc total.

70. La locul de muncă, germanilor le place să
facă așa cum s-a făcut înainte, pentru că
ceea ce funcționează atât de mult timp nu
ar trebui schimbat, iar creativitatea poate
să nu fie una dintre cele mai importante
caracteristici ale lor. Românii preferă să facă
singuri, deoarece ceea ce au făcut alții
înainte nu poate fi mai bun decât ceea ce se
poate face astăzi. Românii tind să considere
că nu este nevoie să piardă timp în
înțelegerea trecutului, ci este mai bine să
creeze viitorul. Francezul poate prefera să
înceapă ziua cu o cafea și o discuție despre
weekend înainte de a începe să lucreze. Nu
este nevoie să se grăbească, pentru că cele
mai bune idei nu vin singure în fața
computerului.
Și am ajuns la relațiile interpersonale. În
timp ce românii sunt de obicei prietenoși,
sociali și primitori, germanii sunt considerați
la prima vedere destul de reci, îndepărtați și
chiar suspiciosi. Nu este nevoie să vă
așteptați la „hai să bem ceva” sau „să ne
întâlnim mâine”, dacă nu faceți parte din
cercul prietenilor lor. Dar germanii vor
rămâne politicoși și vor păstra controlul.
Francezii pot fi între: nu atât de organizați
cum sunt germanii și nu atât de prietenoși
ca și românii. În timp ce românii pot
considera francezii ca aroganți uneori,
germanii cred că francezii sunt romantici.
În viața în societate, germanilor le place să
aibă și să se aștepte la reguli pentru orice. Și
nu este nevoie să punem la îndoială o
regulă, deoarece există cu siguranță o
regulă de a nu o pune la îndoială. De
exemplu, în timp ce conduci sau mergi pe
bicicletă, numărul de indicatoare de-a
lungul drumului este impresionant, probabil
cel mai mare din Europa. Toate aceste
reguli, legi sau norme sunt menite să
organizeze viața într-un mod mai bun.
Românilor le pot plăcea regulile pentru alții,
dar nu și pentru ei înșiși, cum ar fi limitele
de viteză pe drumurile de la țară. De obicei,
nu se bucură de toate aceste reguli,

71. considerându-le, cel puțin pe unele dintre
ele, fie inutile, fie ca impuse de către stat.
Francezii pot avea o abordare diferită; o
regulă este bună, dacă obțin un beneficiu
de la ea. Dar nu îi împiedică să le respecte,
probabil o idee din Iluminismul din secolul
al XVIII-lea, care afirmă că viața în societate
este supusă unui pact între oameni.
De asemenea, se remarcă atenția
germanilor la detalii. În timp ce românii vor
cumpăra pentru că arată frumos și accesibil,
germanii vor avea o privire mai atentă
asupra aspectelor tehnice, finisarii și
etichetării. Această atenție la detalii este
probabil originea calității germane.
Francezii se pot concentra mai mult pe
design și creativitate. Nu este o surpriză
faptul că germanii produc mașini și francezii
produc parfumuri. Și românilor, ei bine, lor
le plac mașinile germane și parfumurile
franceze.
După ce am evidențiat unele diferențe
interculturale între români, francezi și
germani, este important să menționăm că
acestea nu clasifică oamenii, ci mai degrabă
subliniază că persoanele aparținând unei
națiuni nu sunt mai bune sau mai rele, ci
doar diferite. Iar națiunea de origine nu este
singura sursă de diferențe interculturale.
Mulți alți factori, cum ar fi religia, mediul
social, limbile vorbite sau familia pot duce,
de asemenea, la diferențe interculturale.
Scris de un francez
care trăiește în Germania
și care a lucrat și în România

72. prof. istorie Elena State
Am pornit la drum acum doi ani cu o
oarecare teamă. Auzisem și citisem destul
de multe despre zona Asiei. Cel mai mult
mă îngrijorau legile extrem de dure privind
posesia și traficul de droguri... nu că le-aș fi
practicat vreodată. Dar, știți cum e, din
auzite, din mass-media, din filmele mai mult
sau mai puțin artistice, lucrurile nu păreau
decât să ia amploare în mintea mea... Dacă
cineva... dacă... în fine, sigur ați cunoscut
sentimentul. La toate acestea se adăuga
faptul că pentru prima dată zburam singură
aproape 18 ore, ca în povești: peste mări și
țări. În plus, trebuia să mă adaptez la o lume
total necunoscută, în care femeile sunt mult
prea puțin vizibile sau, în cel mai rău caz,
ignorate.
În fine... cumpăr biletele de avion, fac cu
mare grijă bagajul, primesc toate
instrucțiunile pentru a ajunge la întâlnirea
cu prietena mea și pornesc la drum.
Și acum am să vă rog să-mi îngăduiți să vă
fac părtași la câteva dintre amintirile dragi
mie din cele două călătorii în Asia. Am
vizitat doar Malaezia și Taiwanul. Dar cred
că am vazut tot ce era mai frumos din
aceste zone.
Ce mi-a plăcut:
 Oamenii întâlniți pe stradă
Toată lumea avea un aer calm, de liniște
sufletească, de mulțumire, de împlinire. În
Taiwan am rămas surprinsă de faptul că la
absolut toate magazinele vânzătorii îți

73. mulțumeau că ai cumpărat de la ei. Să fie
clar, nu doar nouă, europenilor ce ieșeam
clar în evidență, ci tuturor. În Kuala Lumpur,
Malaezia, chiar dacă o persoană nu
înțelegea limba engleză, făcea tot posibilul
să găsească o formă de a te ajuta. Era tare
fain să vezi cum se agitau doamnele mai în
vârstă să găsească tineri cunoscători ai
limbii engleze.
Tot despre oameni. N-am întâlnit homeless
acolo. Mai mult chiar, persoanele în vârstă
sau cu dizabilități au brățări sau carduri pe
care pot fi identificate problemele
medicale, astfel încât pot merge liniștiți pe
stradă. Mai mult decât atât, majoritatea
foloseau o vestimentație în culori vii,
vibrante, asortate, mai ceva decât tinerii.
 Cultura și civilizația
Marea voastră majoritate mă cunoașteți.
Știți că îmi place să mă plimb. Până să ajung
în Asia am călătorit prin mare parte din
Europa și puțin prin jurul ei...Turcia, Rusia,
Israel... Dar ce am văzut și am trăit în cele
două țări a fost ca o poveste devenită
realitate. De la transport la muzee, parcuri,
mall-uri, clădiri uriașe, parcuri de fluturi,
ape termale, peșteri, junglă...toate aveau
un numitor comun. Acela al lucrurilor făcute
pentru oameni. În consecință, oamenii
respectă toate acestea cum știu ei mai bine:
curățenie impecabilă, politețe dusă uneori
la extreme, decență, entuziasm. E o lume în
care mi-a plăcut să trăiesc.
 Peisajele
Știu că pentru mulți dintre voi va fi o
provocare să vă imaginați ce am să încerc să
transpun în cuvinte. Dar poate veți reuși
acest exercițiu de imaginație:
 Să stai la plajă sub umbra palmierilor
și să vezi bancuri de pești țâșnind din
mare și zburând câțiva metri,
scufundându-se în mare și
continuându-și liniștiți partida de
înot;

74.  Să înoți cu peștii. Chiar așa! Îl știți pe
Nemo? Ei bine, da...nu știu cine s-a
speriat mai tare la prima întâlnire,
dar am vaga senzație că eu am fost.
Ei erau deja obișnuiți cu intrușii. Dar
întâlnirile următoare au fost extrem
de prietenoase!!!
 Să vizitezi un șir de peșteri la care
ajungi după vreo 400 de trepte, iar
în interior mai găsești câteva, doar
vreo sută!!!...de trepte vorbim.
 Să mergi într-o piață de noapte din
cele două țări! Aglomerație, zgomot,
lumină, mirosuri de toate felurile,
mâncăruri stradale de toate felurile
și gusturile... nebunie curată!!!!
 Să mergi cu metroul... în ambele
țări. Totul este automatizat. Iar
legăturile între magistrale,
impecabile. De curățenie, nu mai
vorbim. Apropos.... la ei se
dezinfecta zilnic totul de vreo două
ori pe zi. Fără să fie vreo pandemie...
 Să te plimbi cu trenul prin
aeroport!!!
 Să fii liber să trăiești într-o
atmosferă în care ai garanția că
drepturile tale și a celorlalți sunt
respectate, iar statul chiar are grijă
de cetățenii lui.
În concluzie, dragilor, vă doresc să
visați la călătoriile pe care urmează să
le faceți în viitor! Stabiliți-vă prioritățile
și faceți tot ce puteți pentru a le pune
în practică!
Vă pup și, nu uitați, totul va fi bine!

75. clasa a V –a C
prof. franceză Alexandra Marin
În lume anual, la data de 20 martie este
sărbătorită Ziua Internațională a
Francofoniei: 220 de milioane de francofoni
de pe 5 continente sărbătoresc limba lor
comună și diversitatea Francofoniei, prin
cuvinte concursuri, spectacole, festivaluri
de film, întâlniri literare, întâlniri gourmet,
expoziții de artă.
Valorile promovate de Francofonie - pacea,
democrația și drepturile omului,
diversitatea culturală, solidaritatea pentru
dezvoltarea - și diversitatea țărilor care au
în comun limba franceză, a determinat
România să facă parte din instituția
Francofoniei din 1991 (mai întâi în calitate
de observator, apoi, începând cu anul 1993
ca membru cu drepturi depline al
Organizației Internaționale a Francofoniei /
OIF).
Ziua Francofoniei este marcată an de an,
prin activități specifice, în școala noastră.
Puteți observa aici lucrările elevilor clasei a
V –a C, coordonați de doamna profesoară
de limba frenceză Alexandra Marin.
Lucrările au însoțit o frumoasă activitate
despre valorile culturale ale țărilor
francofone.

76. Eseu realizat de Andrada Coneac, 8 E
prof. lb. română Eliza Neghină
Eu citesc mult… Citesc dintotdeauna parcă.
Pasiunea mea a început încă de când eram
mică, foarte mică. Abia învățam să merg,
dar nu cred că exista vreo seară în care să
adorm fără să mi se citească o poveste. Îmi
aduc aminte că de fiecare data voiam să
urmăresc rândul pe pagină, încercând să
înțeleg cum se citește. Astăzi așa, mâine
așa, până într-o zi, aveam cam trei spre
patru ani, cand mi-am dat seama că eu, de
fapt, pot citi. De atunci am continuat să
cresc numărul și grosimea cărților citite de
la an la an. Timpul trecea, iar eu citeam din
ce în ce mai mult. Mi-am schimbat periodic
cartea preferată, un titlu înlocuind pe altul
și tot așa.
Acum, privind în urmă, realizez că niciuna
dintre ele nu a fost de fapt mai bună decât
precedenta. De la volume de poezii la
literatură universală și până la manualele
școlare, citeam orice. Așa am realizat că a
citi înseamnă a cunoaște, iar cunoașterea
înseamnă putere. A citi însemnă a-ți
dezvolta imaginația și vocabularul,
înseamnă a fi mai bun din orice punct de
vedere și înseamnă a vrea să cunoști mereu
mai mult.
O carte istorică îți face cunoștință cu
trecutul, în timp ce una SF îți arată un
potențial viitor, iar o carte de ficțiune te
ajută să trăiești în afara timpului. O

77. romanță te ridică până la nori, în timp ce un
manual te aduce cu picioarele pe pământ. O
poezie te face să visezi, în timp ce filosofia
te trezește sau te afundă în reverie. O carte
poate fi atât de diferită de alta, încât este
aproape imposibil să găsești două cărți
leite. Așa cum sunt și oamenii, de altfel.
Acest lucru îmi și place la cărți. Nu ai cum să
te plictisești, citind.
Lumi întregi sunt cuprinse între două
coperți. Povești de toate felurile, realiste
sau fictive, transpuse în cuvinte, scrise în
proză ori în versuri se găsesc în Cărți.
Cunoscutul și necunoscutul, paranormalul,
magia și normalul, toate și-au regăsit în
Cărți un cămin. Religie, științe de orice fel,
romanțe și drame sau chiar rețete culinare,
toate se regăsesc doar aici, în Cărți.
E greu să numesc o carte preferată, fiecare
aduce o emoție nouă, cunoaștere, cu
fiecare dintre ele mă descopăr. Aceastea
sunt de fapt cele două super-puteri ale
cărților, cred eu: CUNOAȘTEREA DE SINE și
ÎNȚELEPCIUNEA!
Mă regăsesc în personajele cărților, tremur
de emoție și teamă pentru eroii preferați,
dar găsesc și modele pe care aș vrea să le
urmez. Și mai ales, acolo știu că totul se va
termina cu bine, păstrând mereu speranța
unei lumi mai bune și frumoase, cu oameni
demni, corecți și înțelepți. Așa cum vreau
să fiu și eu!
Universul meu se află în cărți. Magia și
imposibilul devin posibil atunci când citești.
De aceea, fiecare carte e un super-erou,
prieten cu un alt super-erou, bunic al altui
super-erou și, la fel ca în povești, știu că vor
dăinui până la adâncile-bătrâneți ale lumii.

78. Semne de carte
clasa a III-a C
prof. înv. primar Rodica Tița

79. Mihnea Filip, 5 A
Tudor Arghezi s-a născut la 21 mai 1880, la
București și a decedat la 14 iulie 1967, tot la
București.
Opera poetică a lui Tudor Arghezi, operă de
originalitate exemplară, reprezintă o altă
vârstă marcantă a literaturii romane.
Arghezi a scris, printre altele, teatru, proză,
pamflete, precum și literatură pentru copii.
În 1931, Arghezi publică volumul în proză
"Cartea cu jucării", inaugurând o lecție
secundară în creația scriitorului, ce va
continua, mai apoi cu glumele știute de
școlari : "Cântec de adormit Mitzuea",
"Buruieni", "Mărțișoare", "Prisaca",
"Zdreanță".
În anul 1955, Arghezi publică volumul de
versuri. În 1906 a publicat "Peisaje" și
culegerea publicistică "Literatura Pagini din
trecut" .
La împlinirea vârstei de 75 de ani, Arghezi
este ales membru al Academiei.
În 1967, poetul moare, fiind înmormântat,
alături de Parascheva, soția sa, în grădina
casei din strada Mărțișor, cu funeralii
naționale .

80. Eseu realizat de Andrei Ioan, 5 B
după Enciclopedia Zmeilor, de Mircea
Cărtărescu
prof. lb. română Gabriela Lobodan
Într-o zi pe când stătea în peștera lui
întunecată, un zmeu Asiatic, Zombalul, așa
cum se numește această rasă, pe nume
Grandbrain, și-a dat seama că, din jobul lui
de a vinde plăcuțe de memorie, chipuri,
plăci 3D și sound-blastere, nu câștiga foarte
bine. Un pachet întreg cu plăcuțe de
memorie, chipuri, plăci 3D și sound-blastere
ajunsese să coste doar 3 bănuți, ceea ce era
o sumă foarte mică. Pe lângă asta, nu mai
avea nici foarte mulți clienți, cei actuali fiind
doar cei care se tot uitau la produse sau cei
care veneau doar să stea de vorbă cu
Grandbrain.
Ceea ce nu știți voi încă despre această rasă
de zmei este că el s-a adaptat foarte repede
la vremurile în care trăim și că este cea mai
inteligentă rasă de zmeu. Ei pot efectua
calcule matematice foarte complicate, ceea
ce altor zmei li se pare imposibil. Zombalul
Grandbrain a vrut să se facă odată profesor
de matematică, numai că zmeii nu
înțelegeau cum de 1+1=2. Își puneau tot
ffelul de întrebări:„Dar de unde a apărut al
doilea 1?”, „Ce este cu semnul acela dintre
cei doi 1?“, iar pentru că zmeul Asiatic nu e
așa de răbdător, a renunțat.
Într-o noapte i-a venit în minte un plan de
afacere. Știa că foarte mulți zmei dau
rateuri în a găsi prințesele. Adică, simțul
prințesoreceptor nu le mai mergea deloc
bine. S-a gândit că, dacă ar face un aparat
care să fie ca un fel de radar pentru

81. prințese, toți zmeii ar fi interesați să îl
cumpere. A făcut niște calcule matematice
și și-a spus că ar vinde fiecare aparat cu
vreo 79,99 bani (un ban pe vremea aceea
valora cam 10 lei de acum). De angajați nu
ar avea nevoie… și ar putea să facă aparatul
să funcționeze doar un an, pentru ca zmeii
să vină și să își procure altul.
După ce și-a pus toate condițiile și a
verificat că planul nu va da greș, s-a apucat
să facă produsul revoluționar. După o
săptămână, trei aparate au fost create și
testate. În mai puțin de o zi, el a putut
prinde 20 de prințese, ceea ce era uluitor,
având în vedere că zmeii ajunseseră să nu
mai poată prinde nicio prințesă pe zi. În alte
două săptămâni a avut terminate primele
100 de aparate, care urmau să meargă spre
vânzare. S-a dus la șezătoarea zmeilor, un
loc în care toți zmeii se adunau și mai
puneau ținutul la cale. Era un loc perfect de
a-i face pe zmei atenți.
— Stimați zmei, aș dori să îmi acordați
câteva minute din atenția voastră prețioasă.
Cum bine știți, în ultima vreme cu toții am
început să avem probleme mari cu
prințesoreceptorul. Ei bine, acum puteți
uita de el! Vă prezint radaroprințeso, mic
cât palma voastră și eficient ca apa! El
detectează toate prințesele de pe o rază de
1000 de kilometri! Sunteți interesați de
produsul meu, stimați zmei?
Acum, pentru că zmeii nici nu și-au pus
problema banilor și pentru că nu știau a
face calcule, erau pregătiți să scoată oricâți
bani din buzunar.
— Desigur că suntem interesați! au
zbierat cu toții.
— Atunci, veniți să vă luați cu toții câte
unul, la prețul de numai 100 de
bănuți!

82. Toate cele 100 de aparate au fost vândute
imediat, iar zmeul a primit 10000 de bănuți
în câteva minute. Afacerea a continuat și
mergea foarte bine. Avea venituri constant
pentru că a implementat și o taxă pe
prințesă, adică pentru fiecare prințesă
găsită și furată, zmeii erau nevoiți să îi dea 5
bănuți. Suma aceasta era destul de mică,
dar dacă un singur zmeu lua pe zi 3
prințese, câștiga 15 bani de la fiecare zmeu,
deci, de la 25 de zmei câștiga 15x25=375 de
bănuți pe zi. Astfel, Grandbrain devenise cel
mai iubit și mai bogat zmeu de pe planetă.
Din păcate, după un an de la faimosul său
produs, el a fost omorât de fratele său gelos
care tocmai aflase că voia să facă un nou
produs. Ceilalți zmei l-au prins pe făptaș și
l-au condamnat la chinuri pe viață, iar în
semn de mulțumire lui Grandbrain i-au
făcut o statuie mare din aur, de 100 de
metri (numărul primelor aparate vândute).
De atunci, nu s-a mai născut niciodată un
așa zmeu, dar în schimb, invenția lui există
și astăzi, numai că nu mai ajută la găsirea
prințeselor, ci la găsirea unor drumuri care
duc la destinația dorită sau la găsirea unor
drumuri fără gropi sau la găsirea oamenilor
sau la găsirea metalelor și la multe, multe
altele.
Cumpărați?

83. Eseu realizat de
Cristiana Ștefania Baltag, 5 B
– după O stradă cu sentimente,
de Ana Blandiana
Prof. lb. română Gabriela Lobodan
Strada mea nu este ca toate străzile. Ea este
specială, deoarece are sentimente. Casele
sunt așezate una în fața celeilalteia, dar
despărțite de o șosea. Unele mai înalte,
altele mai mici, unele noi, altele vechi și
fiecare cu câte o grădină care are multe flori
și plante diverse. Terasele sunt și ele, care
mai de care mai largi, mai înguste, mai
frumoase, mai urâte și cu decorațiuni,
încercând fiecare să se remarce într-o
multitudine de moduri.
Cum am spus la început, strada mea e
specială, iar casele ei sunt: mândre,
fricoase, triste, vesele, haioase, bârfitoare,
arțăgoase sau modeste. Pe partea stângă a
străzii sunt cele patru blocuri noi. Ele au
pereții colorați cu roșu și gri, câteva
balcoane sunt decorate cu flori la pervaze.
Sunt tot timpul mândre că sunt noi, în
vreme ce parcul de alături, viu colorat, este
mereu vesel, haios, frumos și plin de
glasurile copiilor.
Blocul meu, cu o grădină frumoasă și zece
etaje, este haios, modest și se gândește tot
timpul la ceilalți. Cum sunt eu! Lângă blocul
meu se află un alt bloc, mai micuț, gri, cu
patru etaje, cu o poartă de intrare verde cu
flori și care este aproape mereu deschisă.
Este mândru de frumusețea lui, dar trist că

84. e prea mic. Din fericire îl înveselește blocul
meu plin de bucurie.
Șoseaua mereu plină, care de abia are timp
să vorbească cu semaforul, este modestă și
timidă. Nu are curaj să-i ceară o întâlnire
semaforului și nici nu ar putea din cauză că
mereu le întrerupe discuția câte o mașină.
Saloanele de lângă pet shop sunt așa de
arțăgoase și se ceartă tot timpul care arată
mai bine. Sunt și cele mai bârfitoare de pe
strada mea. Pet shopul este situat lângă
cele patru saloane. Acestea sunt așa de
gălăgioase încât, uneori, acesta se
enervează și le mai dă câte o palmă să mai
reducă din vorbit. El este cuminte, curajos și
mereu în stare de ceva nou.
Dar acum, cine poate să înșire chiar toate
sentimentele caselor de pe strada mea?
Mi-ar trebui mai mult de două pagini pentru
a reuși. Vedeți? V-am spus că strada mea
este specială!

85. Anul 2020 va rămâne în amintirea tuturor
ca un an dureros din cauza Pandemiei de
Corona Virus. Pentru a limita răspâdirea
virusului, oamenii au fost nevoiți să se
autoizoleze în propriile case. A fost
momentul în care INTERNETUL a unit lumi.
What do you see from your window?
#StayAtHome a fost una din provocările
care a înconjurat lumea. Mii de oameni au
postat în spațiul online poze și povești.
Am intrat și noi în acest joc.
Iată câteva dintre poveștile spuse:
Vă mai amintiți jocul din copilărie în care
priveam norii și ne gândeam că seamănă cu
animale fantastice, chipuri de om sau orice
altceva? Privind astăzi pe fereastră am
văzut că norii au rămas la fel, ochii care îi
privesc sunt (poate) un pic altfel. Așa este și
cu ziua noastră de mâine: putem alege ce
formă o să aibă (o speranță pufoasă ca o
vată de zahăr său un întunecat nor de
furtună)! Chiar așa: cum arată norii priviți
de la fereastra voastră? Ovidiu Pânișoara,
România
Întotdeauna mi-a plăcut un cer înnorat.
Desigur, ca ghid montan, de obicei primesc
tot ce e mai bun pe munte dar, în aceste
circumstanțe, încerc să compensez din casa
mea. Costin Miu, București , România
Sunt norocos să trăiesc adânc în zona rurală
în Parcul Național South Downs din sudul
Angliei. Pot merge mile întregi și nu văd pe
nimeni. Le socotesc pe toate ca fiind
grădina mea extinsă. Apa este terapeutică.
Ed Warren, Anglia

86. La fereastra mea azi e
fetița care, sfidând pustiul, a împlinit 6 ani.
Nina Aulenbach, Germania
Vedere de la balconul
meu din Vicenza, Italia. Bebelușul se
bucură cu siguranță de soare. Jessica Juch
Privită de la
fereastra mea lumea e atât de frumoasă!
Christine Aufdenkampe, Ohio, USA
Această fotografie a
fost făcută în această dimineață. E o
imagine de pe veranda mea. Sunt în
Queensland, Australia. Bronwyn Joy
Bună dimineața din
Dresda, Germania. Asta văd acum. Cerul
albastru, micile plante roșii și Luna, câinele
meu minunat. Nu uitați: gândurile
frumoase, fac oamenii frumoși. Sandy Ha
Salutări din micuța
Estonia! Daniela Putina

87. Pare greu de crezut, dar fix asta făceam
acum un an! Fix asta!
O binecuvântată încremenire în clipă. Altea,
Benidorm, martie 2019
prof. Eta Șerbănoiu
La fereastra mea, stă o crenguță gingașă a
unui tei, care parcă ar vrea să intre
înăuntru. Aceasta are nilte bobocei mici și
verzi. Din păcate nu-i place vremea asta
mohorâtă și friguroasă, dar încearcă să se
acomodeze! Tot timpul când mă uit pe
fereastra aceasta lumea îmi inspiră
prospețime și incredere. O iubesc enorm!
❤ În afară de crenguța teiului, privirea îmi e
atrasă constant de blocurile viu colorate.
Privesc cu plăcere și minunata grădiniță de
vizavi.De fiecare dată când o văd îmi aduc
aminte de școală. Mi-e dor de profesorii și
colegii mei minunați! Vlad, 6 D
De la geamul meu, văd cerul albastru,
blocurile viu colorate, șoseaua gri și
aproape goală, o grămadă de mașini
multicolore care înveselesc peisajul. Mai
văd și gradina blocului în care se află deja
ierburi încolțite și copăcei verzi. La unul
dintre blocurile vecine, atârnat la un geam,
un balon roz dansează în adierea vântului,
făcându- mă să zâmbesc. Sara, 6 D

88. La fereastra mea e cireșul înflorit care
atrage hărnicuțele albine. Privesc dincolo de
geam: iarbă proaspăt tăiată, cer albastru
cristal, copaci îmbobociți, brazii verzi și
înalți și cățelul meu jucăuș care abia
așteptase să iasă afară. Peste toate plutește
un miros crud de primăvară. Ileana Corina
N, 6 A
De la fereastră văd razele soarelui timid,
încearcând să își facă loc printre norii albi,
pufoși. Văd păsări ce zboară vesele: câțiva
porumbei, câteva vrabiuțe. Văd copăceii
care încep să își revină la viață, înverzind
peisajul. În același timp observ cu tristețe
parcul gol care altă dată era plin cu copiii
care se jucau fericiti. Sper ca în curând să ne
putem bucura, pipăind primavara! Denisa, 6
D
Buna seara! Eu sunt la țară, împreună cu
bunicii și părinții mei. De la fereastră pot
vedea cerul albastru, împletindu-se cu
frumoasa culoare a apusului. Totul este
cuprins de liniște. Doar păsările nu se
opresc din a ciripi. Un peisaj extraordinar!
Alina M., 6 A
Andreea S, 6 D
Ora 8:45 Prima poză din acest jurnal:
soarele încearcă să pătrundă în bucătăria
mea. Câteva raze dansează deja pe florile

89. mele. Haideți sa lăsăm cu toți soarele să
pătrundă în casele noastre!
Ora 14:25. A doua poza din jurnal: străzi
pustii. Nici un om. Doar soarele aleargă
printre mașinile parcate, umplând sufletele
copiilor cu bucurie!
Ora 22: 10 Ultima poză din jurnal: soarele a
apus demult, luna ne privește de sus. În
depărtare un logo luminos de magazin.
O lume întreagă dincolo de fereastra mea!
Păcat că nu o putem explora de afară... Dar,
în momente acestea, să stăm în casă este
cea mai bună decizie!
Schimbarea începe chiar cu tine!
Adelina Maria Căruțașu, 5 B
prof. lb. română Gabriela Lobodan
Bună!
Eu sunt Adelina
Și îmi place poezia
Ochi căprui, păr castaniu,
Toți din clasa mea mă știu!
La pian,vioară știu să cânt,
Însă din voce nu prea încânt.
Ora de română-mi place mult,
Deși acolo cam timidă sunt.
Robloxul e joculmeu,
Cu prietenii mă joc mereu.
Fotbalul nu prea îmi place,
Dar desenul e a mea pace.
Să gătesc dulciuri îmi place mult,
Indifierent că nu prea mă descurc.
Când mă voi face mare,
Cofetar să mă fac oare?
Cu colegii mă-mpac bine,
Dar și ei, la fel cu mine.
Sunt fericită mereu,
Chiardacă uneori e cam greu.
Sper că v-am încântat,
Eu aici am terminat!

90. Cum a tratat Anglia problema pandemiei
Invitat Georgiana, Folk Stone, Anglia
A consemnat Alexia Fierbințeanu, 6 D
Anglia este o țară foarte frumoasă dar și
destul de independentă față de sugestiile
de gestionare ale diverselor probleme,
sugestii oferite de organisme
internaționale.
Situația cu care ei se confruntă în momentul
actual (*începutul pandemiei de Covid 19)
este una destul de gravă și complicată,
deoarece ei nu au de gând să adopte vreo
măsură de protecție, oamenii pleacă
oricând din case cu tot felul de scuze, iar
când afară este un pic mai cald ies în număr
mare la plajă.
Sigur, există și unii englezi care înțeleg
gravitatea situației și poartă măști și
mănuși. (mă gândeam ca ar fi de precizat și
faptul că, dacă poartă ochelari,
utilizează ochelari de construcții deoarece
protejează mai bine pe margini)
Un lucru interesant este că se deschid
hoteluri și depozite de tip spital pentru
bolnavii de Coronavirus, iar toate locurile de
tratare ale bonlavilor au câte o morgă, un
aspect absolut înspăimântător.
Cu toate acestea, eu îmi doresc ca toți să
fim bine și ca perioada aceasta să se încheie
cât mai curând posibil.
*Nota redacției: După un început de
gestionare a situației destul de relaxat,
Anglia a adoptat măsurile implementate și
în celelalte școli (închiderea școlilor, izolare
etc)
Miercuri, 1 Aprilie 2020
Maria Dincă, 5 B
Articol ilustrat cu lucrările elevilor clasei
a II–a B, prof. înv. primar Ruxandra
Mihalcea. Ora de dezvoltare personală.
Colaborare cu prof. consilier școlar Eta
Șerbănoiu
O zi care acum un an sau doi ar fi fost
catalogată ca cea mai funny zi, în acest an
este doar o zi normală din viața normală a
unui copil normal într-o casă normală, dar
izolat din cauza unui inamic invizibil.
Mie una, îmi e dor de prietenii mei și de
ieșirile prin parc sau la filme. Însă eu cu
familia mea am petrecut timp frumos

91. împreună: ne-am uitat la filme, ne-am jucat
multe jocuri, ba chiar am gătit împreună tot
felul de bunatăți: pâine de casă, pizza,
cozonaci (activități la care am participat cu
tot sufletul și eu).
Acum 2-3 luni nu aș fi zis asta, dar chiar îmi
e dor de școală. Îmi e dor de profesori, îmi e
dor de colegi, îmi e dor de orele din clasă.
Însă mă bucur într-un fel că s-a închis. Mă
gândesc că, de atâta dor, poate când mă voi
întoarce o să o apreciez mai mult decât
înainte. Adică: o să mă străduiesc să învăț și
mai bine , o să încerc să am numai amintiri
frumoase cu colegii mei, o să apreciez și mai
mult sfaturile profesorilor etc.
În concluzie, chiar dacă acum nu avem voie
să ieșim din casă, ne putem distra împreună
cu propriile familii chiar și în casă: putem
găti , putem spune povești, glume, putem
să ne uităm la filme, putem să ne uităm la
pozele de familie , putem să ne jucăm
diferite jocuri, putem face diferite activități,
putem dansa și tot ce ne dorim ca să ne
treacă timpul mai repede și mai frumos...
Bine, toate astea după ce ne terminăm
temele. 
Așadar această perioadă a fost o perioadă
de reîntregire a familiei, o bună
oportunitate de a petrece din nou timp de
calitate în familie, de a ne bucura împreună.

92. Liviu Mihai
După ișirea din carantină prima excursie cu
părinții îmi doresc să fie la Salina Turda.
Am vizitat Salina Slănic Prahova doi ani la
rând și a fost foarte frumos.
Acum îmi doresc să ajung la Salina Turda și
pentru că, dacă nu știați, The Guardian a
introdus-o printre destinațiile recomandate
pentru turiștii aflați în căutare de locuri
excentrice în Europa.
Turiștii de pretutindeni au confirmat și
confirmă în mod constant acest lucru
“Salina Turda este unul dintre cele mai
spectaculoase obiective turistice subterane
din lume”. Concepută în zilele noastre ca un
muzeu neobișnuit și inedit de istorie a
mineritului în sare, mina de sare aflată în
zona Durgău – Valea Sărată din Turda
datează încă din secolul XVII!
Vizitatorii consideră că îmbinarea
armonioasă între mediul natural și sărat al
minei cu elementele de design minimaliste
și moderne creează o atmosferă unică. Abia
aștept să ajung aici!

93. Elevi, părinți și profesori au fost provocați
să își dezvăluie dorințele pe care urmăresc
să le împlinească după perioada de izolare.
Iată ce visau prietenii noștri
(în timpul crizei generate de pandemia
COVID 19)!
Articolul este ilustrat cu lucrările
elevilor noștri din campania
Totul va fi bine.
Eu visez la:
o drumeție prin Munții Retezat;
o cafea lungă cu prietenii;
descoperirea unui loc/oraș necunoscut;
un concert cu Robert Plant;
(re)vizitarea Muzeului Prado;
o zi, citind, pe o plajă;
(și, nu în ultimul rând) să te îmbrățișez tare.
consilier școlar Eta Șerbănoiu
Ferbințeanu Alexia, 6 A:
De când am început să stau în izolare, am
realizat cât de ingenioasă și creativă pot fi.
Am crezut inițial că mă voi plictisi teribil, dar
NU a fost așa, spre fericirea mea.
Având în vedere că tehnologia este foarte
avansată și ideile mele au început să se
dezvolte într-un mod plăcut. Ce am făcut în
acea perioadă?
 Eu, din fericire, stau la casă. Am o curte
foarte generoasă în care mi-am petrecut
majoritatea timpului grădinărind,
jucându-mă cu animalele și făcând curat .
 Vreau să mă ocup mai mult de sora mea
mai mică, să o învăț anumite lucruri care
sunt elementare și de care ea nu are habar.
 Am desenat. În ultima perioadă am
încercat să mă dezvolt cât mai mult pe
aceasta latură deoarece eu cred că mă ajută
foarte mult să mă relaxez. Plus că îmi
doresc enorm să pot face lucruri frumoase
din asta. Așa că dorința mea este de a
continua această activitate.
 Mi-aș dori să gătesc mai mult, având în
vedere faptul că acum stau numai acasă și
nu mai plec pe nicăieri. Am poftă să mănânc
foarte multe mâncăruri pe care am realizat
că le pot găti și singură.

94. În încheiere vreau să zic că această izolare a
fost și benefică deoarece am avut mai mult
timp pentru noi și pentru aproapele nostru
(dar sigur a avut și un efect negativ pentru
că este posibil ca mulți dintre noi să ne fi
ieșit din ritmul clasic de învățare școlară).
Asmarandei Mara, 6 A:
Abia aștept să se termine perioada de
izolare. Am niște planuri pentru zilele de
după izolare:
Să dau o petrecere la mine acasă;
Să merg la mare;
Să mă întâlnesc cu prietenii la școală;
Să mă plimb cu Toby (câinele meu) în parc;
Să merg la film/cinema.
Iordache Maria, 6 A:
Pe bunici îi pot vedea, cu prietenii/
colegii pot comunica prin rețelele de
socializare. Dar nu consider că este de
ajuns. Mă refer la faptul că unii dau niște
îmbrățisări foarte călduroase și plăcute care
tare îmi lipsesc acum.
Câteva din ideile mele de a petrece timpul
cu persoanele dragi după perioada de
izolare:
Putem merge în parc pentru a petrece timp
împreună;
Putem organiza o petrecere în pijamale
pentru a ne cunoaște mai bine;
Putem organiza o petrecere de studiu
pentru a învăța pentru examene/
teze/teste/proiecte;
De-abia aștept să petrec timp împreună cu
persoanele dragi mie!
Bădulescu Irene, 6 A:
De când stau acasă am observat că sunt
foarte creativă. Mulți spun că se plictisesc,
dar nu pot să înțeleg de ce!? Poți face
foarte multe lucruri: să desenezi, să te uiți
la un film, să citești, să te joci cu animalul de

95. companie, să faci curat în camera ta, să
înveți, să faci temele date de profesori...
După ce se va termina starea de urgență aș
vrea:
Să învăț lucruri noi.
Să mă joc cu prietenii mei în parc.
Să fac multe activități.
Să continui să petrec mult timp cu familia și
cu cei dragi .
Să mă bucur mai mult de copilăria mea.
Dorința mea este să mă văd cu familia
extinsă și cu prietenii. Ionuț Șerban
Luca, 6 A:
După perioada aceasta necesară de stat în
casă:
Am putea să ne întâlnim cu prietenii și să
vorbim despre ce făcea fiecare în perioada
carantinei, despre cum am rezistat izolării
fizice.
Putem învăța unii de la alții câteva lucruri
pe care fiecare le-a descoperit în această
perioadă.
Putem să le arătăm celorlalți ce am facut
noi stând acasă (de exemplu eu am de
arătat nișt pietre pictate și desene în
creion).
Acestea au fost sugestiile mele. Poate nu
sunt cele mai bune, dar le putem încerca.
Ideea e să fim împreună. Fizic. Că virtual
ne-am cam săturat.
Îi voi îmbrățișa strâns pe prietenii și colegii
mei și mă voi plimba mult prin parc.
(Dragoș, 2 A)
prof. Vali Iatan, director adj: Îmi doresc
viața aceea tumultoasă, fără momente de
respiro, înapoi... dar și momentele dè
fericire trăite cu nepoțica mea minunată,
alături.

96. profesor Flori Ghica:
Să mă plimb pe stradă.
Să citesc la plajă.
Să fac o drumeție (la munte).
Ema Borcan, 6 D:
După această perioadă de izolare datorată
pandemiei de Covid 19, mi-ar plăcea mult să
ies în parc să mă plimb cu bicicleta
împreună cu părinții mei. De asemenea, îmi
doresc mult de tot să mă reapuc de
kinetoterapie la clinică.
Cu câteva luni în urmă nici nu mă gândeam
că va apărea o pandemie globală, din cauza
căreia toată lumea să fie blocată. Aveam de
gând să merg la Londra, în Anglia, pentru a
face un tratament care nu se găsește în
România și să o văd și pe mătușa mea, de
care îmi este foarte dor! Aștept cu
nerăbdare să reînceapă călătoriile și să pot
face aceste lucruri.
Vreau mult să îmi revăd bunicii și sper că
vom putea să mergem să îi vizităm curând.
În perioada în care am stat în izolare am
realizat că nu apreciam cum se cuvine faptul
ca ne putem bucura de natură, de jocuri și
discuțiile cu prietenii și de alte lucruri
simple. Voi privi cu siguranță lumea cu alți
ochi după această perioadă.
Theodor, 6 A:
Sunt câteva lucruri pe care abia aștept să le
fac dupa perioada de izolare:
Să ies în parc cu prietenii, să mă bucur de
soare și oxigen!
Să mă joc un meci de baschet cu prietenul
meu!
Să văd un film la cinema, în mall!
Să mănânc o prajitură la cofetaria mea
preferată!
Să îmi revăd colegii de la școală!

97. Sper că toate acestea se vor întampla
curând!
Valentin
Pf, o baie în mare! Asta o să fac! Asta am
promis! Claudia
O să zac o zi în iarbă! Laura
Eu cred că îmi vopsesc părul în mov! :))))
Sper să nu citească mama aici! :)))) Diana
Mă urc pe bicicleta și 10 zile nu mai cobor!
Ștefan
Eu o să merg la bunici. Îmi e tare dor de ei.
Ancuța
Îmi planific deja câteva vacanțe prin țări
exotice! Elena
Aș vrea să fac ceea ce am făcut acum: să
stau cât mai mult cu familia mea. Roxana
Un meci cu prietenii. 2. 3... Marius
Vreau să reînceapă antrenamentele. Andrei
Vreau la mare. Să se termine școala cu bine.
Și mai vreau să îmi serbez ziua cu prietenii.
Raluca
O să colind librăriile în căutare de cărți
interesante (nu mai vreau pdf-uri!!!), o să
beau multe ceaiuri cu prietenii și o să alerg
prin parc (asta, ultima, nu am mai făcut-o
până acum, dar de când stau închisă în casă
mă obsedează :))) Simona B

98. O să savurez aerul de afară! X
Am să urc un munte! Oricare! Doar să ajung
pe un vârf și să privesc în zare. Cristiana
O să stau cât mai mult afară. X
Sincer, eu sper să fac ce fac și acum: să
citesc, să ascult muzica, să stau cu familia,
să gătesc, să mă uit la filme, să vorbesc cu
prietenii. Nu îmi lipsește decât contactul
direct cu oamenii/prietenii. Și asta sper să
fac după. Teodor
Mamă, ce petrecere o să dau! Doar să plece
ai mei la muncă! :)))) Mihai
Vreau să învăț să șofez. Dorina
Să stau la soare. Afară. La soare. E tot ce îmi
doresc. Ofelia
Îmi e dor de râsete de copii! Maria
O să merg prin păduri. Și la toate acțiunile
ce presupun plantări de copaci. Andrada
Să merg la bunici și să joc fotbal pe uliță cu
copiii. Alex R
Să merg la piscină. Victor
Păi, plec în vacanță! Cât mai departe de
casă. :) Andru
Soare, plimbări în aer liber, excursii și
întâlniri cât mai multe cu prietenii.
Mona
Voi merge în Vama Veche. Cris
O plimbare pe mare,
O înghețată în parc,
Să înalț un zmeu
Să culeg flori de camp
Să stau pe malul unui râu. Maria
Să mă întâlnesc cu colegii mei și cu
profesorii. Corina
Aș zbura cu un balon. Sau cu parapanta. X
O să plec. Oriunde. Ioana
O să ies cu prietenii la Mc. X
Tata zice că mergem la munte cu cortul,
mama zice că mergem la hotel în Grecia, eu
zic să mergem la bunici. Acolo am mulți
prieteni și sunt multe animale. Adi
Merg la un concert. Cosmin
Stau o zi în parc. Bogdan
Joc tenis su tata. Ralu
Merg la cursul de teatru pe care îl făceam. X

99. Îmi iau un cațel! X
Aș vrea sa merg în tabara de limba engleză.
Oana
Merg în Deltă. X
O sa merg desculță prin iarbă! X
Voi merge cu prietenii mei prin parc. De
fapt voi merge cu ei prin TOATE parcurile
din oraș. În ordine alfabetică! :)) Daria
O să fac cea mai tare petrecere din cartier!
O să dăm muzica la maxim, o să isterizam
vecinii, o să mâncăm și o să bem porcării și
o să râdem tare. Ovidiu
Eu aș vrea să merg undeva cu trenul. Nu știu
unde. Un drum lung. Să stau să privesc pe
geam.. Cred că m-am obișnuit cu geamul. :)
Angelica
O să merg fix unde mă duce drumul!
Mihaela
Îmi e dificil să mă gândesc la asta. X
Nu visez decât să mă plimb. Chiar nu
contează pe unde. Diana
Îmi cumpăr un motor. X
Aș vrea să fac Turul României. Miki
Cel mai tare imi doresc să reiau
antrenamentele, meciurile, campionatul.
Larisa
Afară! Afară! Afară! Cred că o să și dorm
afară! :)))) Marius
Să îmi reiau activitățile extrașcolare, să mă
văd cu prietenii în parc și la mall, să merg la
mare și la bunici. Raluca
O să revin la viața normală, în echilibru între
închis (în casă) și deschis (afară). Doina
Să iau examenul la colegiu;
Să iau 6 bilete la concertul lui Billie Eilish;
Să îmi iau un animal de companie. Andreea
Teodora
Să am o căsuță la curte;
Un câine;
Să îi revăd pe cei dragi. Elena

100. E întrebarea pusă de doamna profesoară
de educație socială Ștefania Popovici.
Răspund elevii:
Vladimirescu Maya, 5 C
Poți avea o mie de lucruri, bani, mașini,
haine scumpe, dar dacă nu ai iubire, nu ești
cu adevărat împlinit.
Fericirea nu se poate descrie în cuvinte,
deoarece este prea specială pentru asta.
Fericirea nu se poate cumpăra sau închiria.
O găsești în prieteni, în familie și, desigur, în
tine. Pentru mine, fericirea este atunci când
o emoție caldă îți cuprinde sufletul. Și e
minunat! Este un sentiment unic!
Prețuiește fericirea și nu vei regreta!
Ionaschita Shara, 6 B
E greu să descrii fericirea pentru că este un
sentiment complex. Atunci când ești fericit
trecutul și viitorul dispar. Ești tu și atât.
Fericirea e acel moment când închizi ochii și
îți dai seama că te simți bine în pielea ta.
Fericirea este ca o lumânare parfumată:
când flacara arde îți luminează sufletul, iar
când se stinge, în loc să fii trist te gândești
ce miros plăcut avea. Fericirea e atunci când
urci pe podium, iar cei din jur te aclamă.
Fericirea este cel mai frumos sentiment
pentru că depinde numai de tine. Fericirea e
ca un pârâu ce izvorăște din inima noastră.
Noi decidem dacă îl secăm sau îl lăsăm să
crească. Dar dacă noi nu ne iubim așa cum
suntem, ce șanse avem oare la fericire?

101. prof înv. primar Lavinia Oprescu
Perioada grea prin care trece toată
omenirea acum (*izolarea impusă de
pandemia de Corona Virus) îi pune la grea
încercare și pe copiii care trebuie să stea
închiși în case când natura are atâtea lucruri
frumoase de oferit acum că a venit
primăvara.
Elevii clasei a II-a E, sprijiniți de părinți,
sunt, în aceste condiții, însă, printre copiii
care fructifică timpul oferit acasă învățând
și explorând lucruri noi. Fie că au învățat să
coasă, să curețe porumb și să adune ouăle
la bunici, să cânte la orgă, să joace remi în
familie, să prepare prăjituri, să scrie un
email și să redacteze în word sau să
construiască lucruri frumoase, precum
căsuțe pentru păpuși, cu ajutorul
creativității lor și ajutorul bunicilor, elevii
petrec frumos timpul.

102. Unii dintre ei, mari fani ai lecturii, citesc și
povestesc în caietul de lectură de la școală
tot ce îi impresionează, fie că e vorba de
Ocolul Pământului în 80 de zile, Aventurile
lui Habarnam și ale prietenilor săi sau
Vrăjitorul din Oz.
Chiar dacă nu se pot bucura de programul
minunat pe care îl pregătisem pentru Școala
Altfel, de excursia la Constanța sau vizite la
fabrica de pâine și în parc, toate pregătite și
discutate în amănunt înainte să știm ce ne
aștepta, micuții mei elevi au o altfel de
educație acum acasă, cu părinții lor, care îi
ajută să treacă mai ușor prin această izolare
socială, mult prea dură cu niște cetățeni
atât de mici, dar atât de necesară
supraviețuirii.
M-au întrebat cât va dura, mi-au transmis
că vor înapoi la școală, și-au salutat
bucuroși colegii pe ZOOM, țin legătura unii
cu ceilalți și în afara întâlnirilor oficiale, fie
că e vorba de jocuri pe telefon sau întreceri
educative pe Kidibot. Sunt minunați și abia
aștept să ne întoarcem la școală și să ne
îmbrățișăm așa cum am făcut-o cu toții în
marțea în care ne-am despărțit, neștiind
pentru cât timp!
TOTUL VA FI BINE, clasa a II-a E

103. Andreea State, 6 D

104. Bogdan Ioniță, clasa a VII-a B
prof. lb. română Gabriela Lobodan
Era o dimineață frumoasă și călduroasă de
iulie. David și cu mine ne-am hotărât să
plecăm la mare cu trenul. La meteo se
anunțaseră 5 zile călduroase fără strop de
ploaie, așa că era păcat să nu profităm de
ele.
Normal că eu mă certam cu mama pentru
bagaj. Îi ziceam că nu îmi trebuie geacă, dar
ea insista pentru că vedea că nu mă poate
convinge. În același timp, David încerca să
câștige un meci de Fortnite, nicidecum nu
se gândea că trebuie să plecăm, nici bagajul
nu și-l făcuse.
Într-un final termin și eu bagajul, îl ridic și-l
scap. Mă gândesc oare câte tone de haine
sunt în el, îl pun pe cântar și… surpriză… 20
de kg! Îmi fac cruce, pun cântarul la loc și
las bagajul la ușă pregătit de plecare. În
curând se făcu ora 12, ora la care trebuia să
mă întâlnesc cu David și să luăm un taxi.
În acest timp, David habar n-avea cât e
ceasul. El era preocupat că nu poate să
câștige nici măcar un meci pe Fortnite.
Pentru că nu aveam niciun semn de viață de
la prietenul meu, mă gândesc să-l sun și să
văd dacă e gata. După 20 de apeluri se
gândește și el să răspundă. Îl întreb cât mai
are până ajunge la punctul de întâlnire
stabilit ieri și primesc un răspuns scurt că
este pe drum. Trec 5, 10, 15, 20 de minute,
dar nu apare. Pe când eu îl așteptam, acesta
era cu mâinile în cap căutând o valiză, pe
care o găsi după 5 minute și în care azvârli
câteva haine să nu fie goală, apoi porni în
grabă spre mine.
Când eram gata să cred că nu mai vine,
apare și David val-vârtej, trăgând după el
valiza mai mult goală. Luăm repede un
clever spre gară. Urcăm și… ghinion! La
volan era un domn în vârtstă care mergea
cu 20 km/h. L-am implorat să se grăbească,
iar mașina a început să gonească pe străzi.
Când să ajungem la gară, un polițist ne
oprește pentru exces de viteză. Nu am mai
rezistat, așa că ne-am dat jos din mașină și
am fugit printre mașini. Mai erau doar 10
minute până la plecarea trenului.

105. Ajunși la gară, ia trenul de unde nu-i. Trenul
tocmai plecase, iar noi am rămas cu ochii în
soare. Halal plecare la mare!
prof. franceză Rodica Gurițanu
(Mulțumim doamnei profesoare că a rămas
alături de noi și după ce și-a încheiat
activitatea profesională!
Ne bucură și ne onorează acest lucru!)
Îmi amintesc în aceste zile de primăverile
copilăriei mele, atunci când eram fericiți și
fără griji. Primăvara venea negreșit în luna
martie, frumoasă și năvalnică. Mugurii
caișilor plesneau în flori delicate, zambilele
se întreceau în culori pastelate și
rândunelele își făceau cuibul la streșinele
caselor. Noi, copiii, în haine ușoare, ieșeam
și ne jucam, pe o stradă asfaltată din
apropiere, toate jocurile copilăriei care
poate astăzi sunt uitate: șotronul, leapșa,
de-a v-ați ascunselea.
Minunată era sărbătoarea Paștelui (cu toate
restricțiile impuse de regimul politic de
atunci). Împreună cu mama vopseam ouăle
în culori strălucitoare, iar ea pregătea
cozonaci rumeni și aromați. Tata se ocupa
de grădina, săpată cu grijă, iar copacii erau
împrospătați cu var.
Toată lumea își primenea casele, grădinile
erau pregătite în așteptarea sărbătorilor.
În fața casei se afla biserica cu sălcii care își
aratau "mâțișorii" în zilele însorite.
Mi-am amintit de acele vremuri, acum când
traversam o perioadă grea, de incertitudini
(nr. perioada de izolare pentru prevenirea
răspândirii virusului Covid), dar și de speranță.
Speranța că vom mai trăi primăveri
luminoase ca cele ale copilariei noastre.

106. Articol realizat de elevii clasei a IV-a B
coordonator Horia Păsat
prof. învățământ primar Vali Iatan
Articolul este ilustrat cu lucrările elevilor
claselor V- VIII,
prof. educație plastică Flavia Popa
Așa mici cum suntem, am aflat că în viață
faci lucrurile că trebuie sau pentru că îți fac
mare plăcere. Cele făcute de plăcere pot
deveni hobby. Unora ne place să cântăm,
altora să dansăm, să călătorim. Unii suntem
tot într-o căutare... ce ne place? Ce bine ar
fi să reușim să ne pregătim pentru ca mai
târziu să facem ceea ce ne place. Ce
frumoasă ar fi viața!!!
Și acum să vedem ce hobby-uri avem noi,
cei din clasa a IV-a B.
Unii dintre noi au foarte multe activități dar
au și rezultate bune la școală, cum ar fi
Tudor Bârlici :
Unul din hobbyurile mele este baschetul, pe
care îl practic de doi ani, cu mare plăcere.
Am și alte activități cum ar fi orele de
chitară clasică, ore de teorie muzicală,
franceză și engleză, de unde învăț cât mai
multe lucruri noi, chiar dacă uneori timpul
nu este destul pentru tot ce am de făcut !
Alții nu și-au găsit vocația, dar au pasiuni
puternice - Eu nu am un hobby incă, spune
Alexandru Vâlcu. Îmi place să înot și îmi
plac jocurile pe calculator. Mi-ar plăcea să

107. inventez un joc tare pe care să îl joace toată
lumea.
Fetele din clasa noastră sunt foarte
talentate. Ador să desenez! spune Bianca
Dumitru. Mama mi-a descoperit acest
talent la 5 ani. Am fost îndrumată și de
doamna învățătoare Iatan sa fac ceva în
acest sens, iar acum studiez la o școală de
arte deoarece doresc să ajung arhitect.
Timpul imi va spune daca pasiunea mea îmi
va deveni meserie!
Desenul și designul vestimentar sau a al
caselor sunt și pasiunile Carlei Niță, în timp
ce pentru Denisa Firoiu și Daria Cristea
muzica este hobbyul lor ! Natalia Șuică se
lasă inspirată de hobby-ul ei - Când încep să
desenez, ideile sunt nesfârșite. Pentru acest
hobby nu îmi trebuie un loc sau o oră,
inspirația vine pe neașteptate!, iar
Rucsandra Nicolae se pregătește să devină
balerină: Încă de la patru ani, când am fost
prima dată la un curs de balet, mi-am dat
seama cât de mult îmi place. De atunci, am
petrecut multe ore în sala de balet. Și știu că
nu pot trăi fără să dansez. Iar atunci când
faci ce îți place, nici măcar nu simți că
muncești!
Sportul pare a fi preferatul colegilor mei,
atât băieți cât și fete. Sunt o persoană
activă. Iubesc înotul și mă antrenez intens.
Familia mă susține și sper să ajung o mare
înotătoare. Totuși, toată lumea are nevoie
de o pauză, așa că m-am atașat de citit. E
relaxant și educativ, mai ales că sunt mereu
curioasă, iar cărțile îmi "hrănesc" mintea. –
Teodora Spiridon. Un alt împătimit al
înotului este Adnan Gheorghe - Prima dată
am fost la un bazin la vârsta de 4 ani. Nu a
fost foarte ușor, însă am învățat să înot.
Acum caut orice ocazie pentru a înota!

108. Un hobby pe care îl au mulți colegi este
lectura. Mie îmi place să citesc, cărțile sunt
interesante și când mă apuc de ele nu mă
mai opresc din citit. De asemenea, îmi place
mult și matematica. Ea e prietenoasă dacă
o înțelegi, spune Aziz. Alți colegi preferă să
citească în limba engleză, un adevărat
hobby pentru Filip Mincă - Este o limbă
foarte frumoasă și melodioasă.
Alții au hobby-uri surprinzătoare. Hobby-ul
meu este actoria, spune Vladimir Tănase. O
practic de la 5-6 ani și am absolvit o școală
de teatru. Îmi place foarte mult să dau
spectacole cât și să scriu scenarii. Și Luca
Popescu e atras de lumea actorilor. Îmi
place să-mi petrec timpul uitându-mă la
filme sau la seriale deoarece îmi dezvolt
creativitatea.
Cu siguranță hobby-ul Biancăi Popa este
unul delicios. Gătitul mă face fericită. Este
un hobby extraordinar îmi pun imaginația în
mișcare și îmi folosesc la maximum
creativitatea.
Alex Stoian își dorește să devină
programator: În urmă cu un an, am început
cursurile de programare pe calculator și,
acum pot spune că mi-am descoperit
adevărata pasiune. Îmi place programarea,
pentru că învăț lucruri noi, îmi pot exprima
creativitatea și e frumos sentimentul ca
personajele create de mine să prindă viață.
Hobby-ul meu este cântatul la chitară.
Spune Codruț Anghelescu. Am primit
chitara de ziua mea de naștere la 8 ani. Am
vrut să cânt la chitară imediat. Ador să cânt
la chitară și văd o carieră de succes.
Eu, Horia Păsat, iubesc baschetul. Am
început sa practic de performanță încă de la
6 ani. Nu vreau sa-mi creez o carieră în
acest sport, dar îl iubesc și încerc să devin
din ce în ce mai bun prin antrenament, pe zi
ce trece.

109. Lucrări realizate de Mara Plămădeală, 7 B
Instagram artsy_mara
prof. educație plastică Flavia Popa

110. Mi-amintesc cu plăcere o frumoasă seară de
primăvară. Stăteam cu nepoţica mea care
avea pe-atunci 4 ani în faţa unei cărţi de
colorat, înconjurate de o mulţime de
creioane colorate. Şi ea îmi arăta ce frumos
desenează căluţul, alegând creionul de un
roz aprins. Râdea veselă în timp ce foaia se
acoperea de urmele roz.
Natalia Tudose, clasa pregătitoare B
Tablou de primavară cu narcise
Peste imaginea aceasta se suprapune alta:
închisese cel de-al treilea an de grădiniţă...
Stăteam împreună la măsuţă, ea sfătoasă,
povestindu-mi năzdrăvănii de peste an.
Lângă noi – o carte de colorat şi zeci de
creioane. Eu îi spun: “Hai să colorăm un
căluţ roz!” Ea sare contrariată: “Cum roz?!?
Cine a mai văzut, Eta, căluţ roz?!?”
Dragul meu elev/elevă,
Ai o serie uriașă de talente, capacități,
posibilități!
Dacă te vei concentra asupra a ceea ce ai și
poți face, vei descoperi că posibilitățile pe
care le ai, aici și acum, sunt fantastice și
așteaptă numai să acționezi și să profiți de
ele.
Nu uita: Creativitatea se află în fiecare
dintre noi!
prof. consilier școlar Eta Șerbănoiu
Filip Mihnea, clasa a V-a

111. Luca, clasa a VI-a A. O fotografie cu mesaj!
Panait Mihaela, a VIII –a A
(prof. Flavia Popa)
Adelina Căruțașu, clasa a V-a B
(prof. Flavia Popa)
Ermin SAVU - Clasa a 2-a A
Trenul pe care nu trebuie sa-l pierzi
Tudosie Mihai
Muscalu Andrada, clasa a VI-a B

112. Autobuzul școlar și nava spațială.
Matei Olteanu, clasa a II-a A
Branilă Dragoș Ștefan, clasa a ll-a A
Un curcubeu din baloane în formă de
inimi.
Adina, clasa a III-a E
Delia Popescu, clasa a IV-a C
Andrada, clasa a V-a E
Denisa, clasa a VI-a D

113. Asmarandei Mara
Clasa a VI-a A
Îmi place Metallica deoarece muzica lor
este extraordinară și îi admir pentru că la 55
de ani încă mai au concerte și multă
energie.
Acum 2 ani, tatăl meu mi-a spus să ascult
melodia Nothing Else Matters, de la
Metallica.
Mi-a placut foarte mult, așa că am căutat pe
youtube și alte melodii de la Metallica.
Câteva săptămâni mai târziu, deja
devenisem o mare fană, le știam toate
albumele și aveam tricouri cu Metallica.
Melodiile mele preferate sunt: The
Unforgiven, One, Nothing Else Matters,
Enter Sandman, The Memory Remains, Turn
the Page, Master of Puppets, Sad but True.
Metallica este o formație heavy metal din
Los Angeles fondată în anul 1981, când
James Hetfield a văzut și a acceptat
propunerea dintr-un ziar de a se alătura
trupei rock pe care și-o dorea Lars Ulrich.
Membrii formației sunt: James Hetfield
(voce, chitară ritmică), Lars Ulrich (tobe),
Kirk Hammett (chitară principală) și Robert
Trujillo (chitară bass). Foștii membri ai
formației sunt: Dave Mustaine, Ron
McGovney, Cliff Burton și Jason Newsted.
Metallica este singura formație heavy metal
care a avut concerte pe toate cele 7
continente și prima care a avut un concert
cu orchestra simfonică (San Francisco,
1999).
Scurtă istorie:
Lars Ulrich a postat un anunț în ziar în care
își exprima dorința de a fonda o trupă heavy
metal. James Hetfield a văzut anunțul și
împreună cu Lars au găsit alti doi membri,
Dave Mustaine și Ron McGovney. În 1982
au înregistrat Hit the Lights, dar numele
formației a fost scris greșit pe album
(Mettallica).
Trupa a început să cânte în cluburile din L.A.
Dave Mustaine a fost dat afară de câteva ori
din Metallica. Acesta revenea mereu în
dimineața următoare și întreba dacă poate
să continue. Iar James răspundea mereu:
Ok...

114. După ce Ron a ieșit din Metallica în urma
unei farse făcute de Dave, cei 3 membri
rămași aveau nevoie de un basist. Și l-au
"furat" pe Cliff Burton din formația Trauma.
Acesta a fost de acord, dar i-a obligat pe
noii lui colegi de trupă să se mute în San
Francisco.
Dave a fost dat afară din formație deoarece,
sub influența alcoolului devenise violent.
Kirk Hammett a fost adus din trupa Exodus
și, după ce a dus la bun sfârșit solo-ul la
cântecul Seek and Destroy a fost acceptat în
Metallica.
Le-au fost aranjate câteva concerte, dar
erau vremuri grele pentru ei. Dormeau pe
jos, în aceeași cameră în care repetau
pentru concerte. Din fericire, dupa lansarea
albumului Kill'Em All, situația lor s-a
îmbunătățit considerabil.
Cliff a murit în urma unui accident rutier și a
fost înlocuit de Jason Newsted.
După ceva timp, Jason a fost dat afară și
înlocuit de Robert Trujillo.
Albume: Kill 'Em All (1983), Ride the
Lightning (1984), Master of Puppets
(1986), ...And Justice for All (1988),
Metallica (1991), Load (1996), Reload
(1997), St. Anger (2003), Death magnetic
(2008), Beyond magnetic (2011),
Hardwierd...to Self-Destruct (2016)
Alți fani Metallica:
Iordache Maria, clasa a VI-a A: Este o trupă
genială. Ador muzica lor și mă binedispune.
Este tot ce am nevoie să ascult zi de zi.
Invitat Moni Sfârlea:
Pentru mine Metallica e de neconfundat.
Țin minte, acum doi ani, am auzit niște
acorduri, știind că e Metallica, deși nu mai
auzisem piesa respectivă. Era nou lansată.
Mi-am schimbat telefoanele de-a lungul
anilor, dar nu tonul de apel. E același:
Nothing Else Matters. De ce îmi place?
Pentru că mă face să mă simt aproape de
Dumnezeu, într-un fel pe care nu-l pot
explica. Pentru că mi-a fost alături de-a
lungul decadelor. Pentru că cei din formație
luptă, donează pentru cazuri umanitare,
pentru că melodiile lor îmi merg direct la
suflet. Pentru că fac parte din mine.
Invitat Alix Amalia: Pentru că nimic nu
contează ...în afară de ei. ..❤

115. prof. înv. primar Lavinia Oprescu
De câțiva ani îmi propusesem să văd Delta.
Sunt locuri minunate în țara noastră și eu
sunt unul dintre românii care apreciază tot
ce avem bun și frumos, cu toate
neajunsurile pe care le văd unii peste tot.
Vara lui 2019 a fost pretextul perfect pentru
un sejur în Deltă, acesta fiind, de fapt, și
luna de miere, succedând nunta mea. În
ciuda cârcotașilor, care ne spuneau că vom
fi devorați, de țânțari, înarmați cu soluții
împotriva acestora și cu o dorință imensă să
fiu călătoare în habitatul pelicanilor,
cormoranilor și a altor păsări uimitoare, ne-
am rezervat călătoria. Am plecat de lângă
Gara de Nord, într-un autobuz plin cu
vârstnici, care aveau aceeași destinație cu a
noastră. S-au dovedit cei mai buni tovarăși
de călătorie, chiar dacă la început ne
amuzam cum de suntem printre puținii
tineri care pleacă în Deltă din București.
Am ajuns după aproape o zi în Deltă, la
Murighiol, de unde am fost preluați de o
barcă și după 10 minute ajungeam la Uzlina,
în Complexul Gulliver Delta Resort, un mic
paradis, cu o curte generoasă, rustică, cu
hamace, piscină, ponton și vedere la Deltă.
Eram înconjurați de apă, pe o mică insulă a
fericirii, așa cum s-a dovedit cât am stat
acolo.
Ne-am bucurat de gazde ospitaliere, apusuri
extraordinare pe micul ponton, unde
pescuiau amicii noștri mai în vârstă � ,
excursii zilnice cu barca în Sulina, Pădurea
Letea și Sfântul Gheorghe, foc de tabără,
mâncare gustoasă și liniștea de care avem
atât de mare nevoie uneori. Bine, liniște
completă în complex nu a fost pentru că
erau cazați și copii aflați în tabără, dar nu

116. ne-au deranjat, ci au fost o lecție de viață
pentru noi. De ce? Erau copii cu nevoie
speciale, care îți înmuiau inima. Iar unii
dintre ei erau însoțiți de părinți și pentru
mine acei părinți sunt eroi. În fiecare
dimineață Adiță, însoțit de părinții lui,
trecea pe lângă noi în drum spre masă și îl
saluta pe soțul meu: Salut, Andrei! Îi era
simpatic. Și nouă el. Pentru că, deși era
special, avea o poftă de viață enormă...
M-a uimit liniștea din Sulina, unde am avut
timp și pentru câteva minute pe plajă, însă
orașul părea pustiu, tinerii foarte puțini,
mașinile aproape inexistente. Am aflat
despre istoria acestui oraș și importanța lui
în vremurile demult apuse, am admirat
farurile noi și farurile vechi, ne-am bucurat
de casele albastre și arhitectura lor
deosebită, de imaginea locului unde se
varsă Dunărea în Marea Neagră.
Am mers încet cu barca pe lângă coloniile
de pelicani, egrete, cormorani, familii de
lebede și alte minunate făpturi din Deltă,
apoi barca a prins viteză și vântul ne izbea
fața, dar era un sentiment extraordinar. Cu
fața scăldată de razele soarelui, admiram
din spatele bărcii toate minunile ascunse de
stuf și papură, sorbind fiecare cuvânt
despre Deltă pe care ni-l spunea cârmaciul.
Încercam să fotografiem cât puteam din tot
ce vedeam, dar să ne întipărim și vizual
măcar o mică parte. Nu în fiecare zi te
plimbi cu barca prin Deltă. �
După o săptămână, sejurul s-a încheiat,
ne-am pus valizele în barcă și am plecat mai
bogați cu o experiență extraordinară de
viață, promițându-ne să ne întoarcem când
se va putea. România este frumoasă. Cel
mai bine îți dai seama dacă o explorezi, o
admiri și o apreciezi.
P.S. Nu am avut deloc probleme cu țânțarii.
Poate și pentru că am fost în iunie, la
începutul verii. 

117. clasa a III-a C
prof. înv. primar Rodica Tița

118. “Cel mai mare călător al lumii!”
(titlu conferit de
Guinness Book of World Records)
Marius
Pe doamna Mariea Crâșmaru mi-am dorit s-
o cunosc personal într-o bună zi, îndată ce
am citit despre aventurile sale pe
meridianele globului pământesc, cu
aproape 20 de ani în urmă, navigând online
și căutând informații despre temerarii...
Globe Trotters. Citisem uimit despre
călătoriile sale cu... rucsacul în spate prin
nu mai puțin de 120 de țări, într-o vreme
când românii abia ieșiseră din perioada
comunistă, iar călătoriile erau în perioada
de pionierat. Mi s-a părut incredibil pentru
o femeie faptul că a pornit singură la drum
într-o astfel de temerară expediție în
necunoscut. Pentru mulți dintre noi, astăzi,
călătoriile reprezintă o metodă de relaxare
sau de divertisment. Dar oare câți am avea
curajul de a străbate mapamondul... pe
jos?
Pe 20 noiembrie 2019, la lansarea cărții pe
care a scris-o și în care își povestește
aventurile, în sfârșit, am cunoscut-o!
În rândurile care urmează am să încerc să
schițez un scurt portret despre cine este
admirabila româncă Mariea Crâșmaru, un
adevărat model de determinare,
perseverență și curaj.

119. Mariea Crâșmaru a avut un curaj ieșit din
comun și o voință de fier pentru a se
încumenta la o călătorie impresionantă.
Inițial, pentru... "acomodare", a făcut “Turul
României” pe jos, în 1988, parcurgând
3510 km în 114 zile, apoi "Turul Europei",
în 1990, iar pe 18 martie 1997 pornește în
cea mai mare aventură a vieții, “Turul
Continentelor”.
Este prima femeie de pe această planetă
care a făcut “Turul lumii... pe jos”,
parcurgând în jur de 300.000 km,
trecând prin 120 de țări
de pe toate cele 7 continente,
intrând astfel definitiv
în selecta Carte a Recordurilor.
În plus, a ajuns la cei doi poli ai Terrei,
Polul Nord și Polul Sud.
A urcat pe înălțimi de peste 6000 de metri,
a trecut prin temperaturi extreme, de la
frigul din Antarctica, unde a îndurat minus
38 de grade și până la cele 60 de grade cu
plus, din Emiratele Arabe Unite, în deșert.
La finalul călătoriei sale, "Guinness Book of
World Records" i-a recunoscut meritele și
i-a oferit titlul de “Cel mai mare călător al
lumii!”.
Prestigioasa instituție i-a mai recunoscut
un record fabulos, unul ce nu mai putea fi
depășit niciodată: “Cel mai lung pașaport
din lume“, având... 154 de pagini si o
lungime de aproximativ 19 metri!

120. Mariea Crâșmaru s-a născut la Vetrișoaia, în
județul Vaslui. Mutată de câțiva ani în
Sighișoara,
Mariea Crâșmaru spunea într-un interviu că
Vasluiul i-a rămas mereu în suflet. Ce-și
amintește despre perioada petrecută aici?
O sumedenie de lucruri dragi, de suflet, pe
care nu le va uita nicicând: ”Vetrișoaia,
județul Vaslui. Mi-amintesc ulițele pline de
noroi, după ce ploua și-l călcam cu
picioarele goale. Mi-amintesc de băiatul
preotului, de căpița de fân din care
șterpeleam ouăle de la găină și făceam
omletă, pe când bunica era plecată la câmp,
de jocurile cu copiii de pe ulițe, de heleșteul
din marginea satului, unde ne scăldam, de
colbul adunat în pletele aurii, de șanțul din
fața casei, de prispa casei bunicilor. De
odaia... bună, cea în care dormeam, de
năsucul lipit de ochiul de geam de la
bucătărie, urmărind picăturile de ploaie ce
cădeau de pe stuf, de mămăliga mare pe
care o răsturna bunica pe masă și o tăia cu
ață să o mâncăm cu lapte cald, de merele
verzi ce le ungeam cu miere de Sfântul Ilie,
de vacile și caii bunicului meu frumos, înalt,
cu ochi albaștri și mustață căruntă, ce ne
aducea struguri de la vie. Iată, mi-au dat
lacrimile, aș vrea să fiu iar copil...” Amintiri
din copilărie.
Doamna Crâșmaru are și foarte multe
amintiri din călătoriile domniei sale, cele
care m-au făcut s-o prețuiesc și s-o admir.
Aceste amintiri, inițial notate cu
conștiinciozitate într-un jurnal, au luat
forma tiparului, iar anul trecut a avut
lansarea unei cărți absolut minunate - “300
K - PEREGRIN ÎNTRE DOUĂ MILENII” , carte
în care a adunat întâmplările și experiențele
de viață pe care le-a trăit în călătoria sa în
jurul lumii.
“Au fost câteva impedimente, dar niciunul
nu a fost semnificativ...”, spunea într-un alt
interviu. ”Întotdeauna am reușit să găsesc
diferite modalități de a face rost de cele
necesare. Mereu am avut apă, pâine și pe
Dumnezeu alături de mine. În momentele
grele m-au motivat oamenii, filele din
jurnalele oficiale și mai ales impresiile lor
despre mine. Atunci când eram obosită,
atunci când aveam un impas deschideam
jurnalele, citeam ceea ce mi-au scris ei și
prindeam puteri.”
Da, puteri! Pentru că Mariea Crâșmaru este
o femeie puternică, una dintre cele care fac
cinste nu doar Vasluiului și României, dar și
lumii întregi!

121. “Cel mai mare călător al lumii!”
(titlu conferit de
Guinness Book of World Records)
Dragii mei,
Unul din cele mai benefice scopuri pe care le
poți avea în viață este să călătorești. Vă
spun din experiență! Dacă s-ar introduce
călătoriile în programa școlară, ar fi cea mai
educativă materie. Fiecare elev să plece de
cel puțin de 3 - 4 ori pe an în călătorii
organizate, să vadă locuri noi, să învețe
lucruri noi, să cunoască noi culturi, obiceiuri,
geografie etc. Ar fi mai înțelepți, ar putea
acumula cunoștințe pe viu, prin propria
experiență, mai mult decât din cărți.
Călătoriile îți deschid mintea și te fortifică,
te fac mai încrezător în tine, în forțele
proprii. La fiecare revenire, vei fi un alt om:
mai bun, mai experimentat și, mai ales, mai
relaxat, mai echilibrat.
Am învățat că nu există locuri urâte și locuri
frumoase, din fiecare pas pe care îl faci, din
fiecare loc pe care îl cunoști înveți câte ceva.
Călătoriile te ordonează, te
responsabilizează, cu cât călătorești mai
mult, cu atât vei avea un mai mare și mai
sigur autocontrol, nu mai lași totul la voia
întâmplării, iei niște decizii bune și faci
alegeri bune. Vei alege în cunoștiință de
cauză și vei încearca mereu lucruri noi, vei
ieși din zona de confort și astfel te vei
dezvolta ca persoană, ca Om.

122. Calitate, nu cantitate! Călătoriile și cărțile
sunt la fel de educative: călătoriile sunt
reale, palpabile, cărțile te poartă în lumea
visurilor. Fiecare loc, fiecare experiență, este
trecută prin filtrul personal al fiecărui
individ, ceea ce pentru mine este interesant,
pentru tine poate fi total neatrăgător.
Călătoriile sunt printre cele mai frumoase
experiențe pe care le poți avea. Ele ne
forțează să pășim în afara spațiului sigur pe
care ni l-am impus și ne învață lucruri
despre noi și despre lume, lucruri pe care nu
le-am fi învățat atât de bine în alt mod.
Acestea sunt câteva dintre cele mai
importante lecții de viață pe care le înveți
în călătorii.
Nu ești niciodată singur! Atunci când ești în
locuri necunoscute, ești înconjurat de
oameni. Oamenii tind, în general, să fie
prietenoși și, dacă inițiezi o conversație, poți
transforma un străin într-un prieten, în doar
câteva minute.
Călătoriile pot părea copleșitoare pentru că
ne obligă să interacționăm cu lumea în
feluri diferite față de cele cu care suntem
obișnuiți și, totuși, atunci când călătorim
descoperim că oamenii sunt la fel peste
tot: buni și binevoitori, fără intenția de a ne
răni.
De cele mai multe ori, folosești doar
jumătate din bagajele pe care le ai la tine,
învață să elimini lucrurile care nu îți trebuie,
atunci când împachetezi. Așa e și în viață: ai
nevoie de foarte puține lucruri pentru a fi
fericit.

123. Chiar dacă ești un adult independent, atunci
când călătorești totul este nou și necunoscut
pentru tine și va trebui să te bazezi pe alți
oameni pentru diverse indicații. Acasă
mănânci același gen de mâncare aproape
întotdeauna, dar pe drum este bine să te
deschizi la experiențe noi și să afli ce
mâncăruri delicioase există în lume.
Se spune că nu destinația contează, ci
Călătoria, așa că învață să găsești bucurie
în micile momente din călătorie. Conexiuni
pot fi create oriunde, chiar și în tren, în
drum spre locul unde vrei să ajungi.
Înveți foarte multe lucruri despre tine în
călătorii, treci printr-un proces de
introspecție care te face să te gândești la
viața ta, la cine ești, la ce-ai făcut și la ce vei
face în continuare. Îți descoperi calități și
șlefuiești defecte. Gândește-te la lucrurile pe
care ai vrea să le schimbi când ajungi acasă.
Câștigi o nouă perspectivă asupra vieții și
asupra standardelor tale culturale. Tot
ceea ce ai crezut vreodată se schimbă și
ajungi acasă o altă persoană, diferită de cea
care erai atunci când ai plecat la drum.
Devii mai conectat cu lumea din jur, înveți
noi limbi, cunoști oameni noi și diferiți, iar
toate aceste experiențe te ajută să fii mai
conectat cu lumea și să realizezi cât de
similari suntem cu toții în ciuda
diferențelor.
Așa că, dragii mei, vă invit să descoperiți
Lumea aceasta mare și atât de frumoasă!
Vă îmbrățișez cu drag!
Mariea Crâșmaru
Mulțumim doamnei Mariea Crâșmaru
pentru onoarea pe care ne-a făcut-o
de a fi alături de noi
în paginile Cronicilor Școlii 27!
Toată dragostea și tot respectul nostru!

124. clasa a III-a C
prof. înv. primar Rodica Tița

125. prof.. consilier școlar Eta Șerbănoiu
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu
viitorul, cu viața asta, cu altele…
devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt
posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți
vântul.
Primul nostru Camino de Santiago
… peste munţi şi văi, prin câmpii arse de
soare şi vii aflate în rod, printre flori
parfumate şi livezi de măslini, traversând pe
jos Spania, cale de 800 km până la Santiago
de Compostela şi de-aici la Capătul
Pământului, pe plajele pustii de la ocean.
Ca o recunoaştere a însemnătăţii sale
pentru lumea culturală şi spirituală
europeană, din 1987 Camino de Santiago a
devenit Drum Cultural European, în 1993 a
fost inclus în lista moştenirilor culturale
universale , iar in
anul 2000, Santiago de Compostela a fost
desemnată Capitală Culturală Europeană.
Prin anul 1995 televiziunea prin cablu difuza
şi programele TVE (televiziunea spaniolă). În
fiecare duminică, timp de 4 - 5 ore, era o
emisiune Galicia para el mundo care
prezenta provincia Galicia – oraşe,
civilizaţie, cultură, artă, educaţie, turism...
Aici am văzut pentru prima dată un
documentar despre Camino. Şi am fost
vrăjită! Duminică de duminică urmăream
emisiunea pentru a vedea alte imagini de pe

126. Drum. Și, exact după prima emisiune, în
mintea mea au început planurile: mi-am
spus că trebuie neapărat să ajung pe
Camino! Ani la rând a fost doar o
promisiune pe care mi-am făcut-o eu, mie.
Ca ceva frumos care mă aşteapta. Şi când a
fost să fie, a fost. În vara anului 2009 mi-am
pus rucsacul în spate şi-am pornit la Drum.
Nu m-aşteptam practic la nimic. Ştiam doar
că trebuie să plec. Să fiu acolo! Citisem
înainte de plecare cărţile despre Camino
("Jurnalul unui mag" de Paolo Coelho şi
"Camino" de Shirley MacLaine). Văzusem şi
alte documentare pe net. Eram fascinată
mai mult de ideea de a cunoaşte oameni şi
locuri noi, de a fi în natură, singură cu mine.
Nu m-am pregătit deloc pentru o călatorie
pe jos de sute de kilometri. Sigur, mi-am
cumpărat ceva echipament: un rucsac, nişte
sandale… Cu 2 zile înainte de plecare am
primit de la Cătălina 2 foi cu traseul,
refugiile de pe drum… În permanenţă am
avut convingerea că totul va fi bine. Şi-aşa a
fost. Am crezut în energia Camino şi am fost
deschisă şi recunoscătoare pentru tot ceea
ce mi-a oferit! De fapt, uneori spun că “n-
am fost pregătită pentru TOT ce mi-a oferit
Camino!”.
Pe Camino m-am simţit în fiecare clipă şi-n
fiecare loc Acasă.
Fiecare clipă era un moment de bucurie…
Mi-amintesc că eram fericită… pentru
simplu fapt că respiram, că eram acolo,
departe, singuri (sau nu!), liberi în “Câmpul
de stele”… Ai nevoie de foarte puţine lucruri
pentru a fi fericit!
Pe Camino am încercat să devin Camino –
cărarea de sub picioarele mele, sau câmpul,
sau cerul, sau berzele, sau norii, sau
pietrele, nenumăratele pietre. Şi am primit
revelaţia unor lecţii de viaţă! Prima lecţie
trăită pe Camino e profunda comunicare cu
natura… Cu fiecare pas pe care-l faci te
pierzi în peisaj: în lanurile nesfârşite de
grâu, în flori, în gâze, în roşul cireşelor, în
boabe de struguri, în zeama murelor, în
foşnetul frunzelor, în adierea vântului, în

127. praful cărărilor… În timp ce mergi eşti într-o
stare de pace şi contemplare… se realizează
un Echilibru între fizic şi psihic.
Cunoşti multi oameni pe Drum, din întreaga
lume. Cu unii dezvolţi relaţii profunde, cu
alţii doar poveşti sau zâmbete. Au fost
câteva refugii pe Camino în care ni s-a
predat admirabil lecția Iubirii
necondiţionate către toate fiinţele,
animalele, creaţia. Şi-atunci am stat toţi la
aceeaşi masă, şi-am împărţit frăţeşte
mâncarea şi vinul, şi liniştea, şi pacea, şi
gândul, şi speranţa…
Spania! Iubesc aprig țara asta. Cu cât am
descoperit-o mai mult, cu atât mi s-a
înrădăcinat în inimă.
Pentru noi a fost cel de-al doilea Camino!
De astă dată: Camino del Norte, cale de 890
km (967,3 km, cu corecție de pantă), pas cu
pas pe țărmul Atlanticului, din Irun la
Santiago de Compostela și de-aici la Capătul
Pământului, la Finisterre.
Categoric cel mai frumos Camino! Un loc
magic pe harta vieții noastre. Un moment
de echilibru perfect pe care l-am trăit cu
uimire, închinându-ne în fața miracolului că
suntem

128. (Portugalia și Spania)
Cel de-al treilea Camino! De astă dată:
Camino Portughez, traseul ce se aşterne pe
ţărmul Atlanticului, prin Portugalia şi
Spania, pas cu pas din Porto până la
Redondela şi de-aici Camino Portughez –
traseul Central, până la Santiago de
Compostela, trecând prin: Porto, Villa do
Conde, Fao, Esposende, Marinhas, Caminha,
Mougas, A Ramalosa, Vigo, Redondela,
Pontevedra, Caldas de Reis, Padron, O
Faramelo, Santiago… şi prin zeci de sate
pescăreşti şi alte fermecătoare orăşele
galiciene, până la Muxia (El Santuario de la
Virgen de la Barca, aşezat pe ţărmul
Atlanticului!) și Finisterre (locul nostru iubit
de la Capătul Lumii, Km 0 al fiecărui
Camino!).
Un Drum pe care ne-am bucurat din plin de
detalii!
De cântecul valurilor oceanului risipit la
picioarele noastre. De parfumul ameţitor al
pădurilor de eucalipt. De zgomotul paşilor
nostri pe cărare. De liniştea dimineţilor. De
gustul aromat al piersicilor oferite de o
bătrână aşezată în faţa porţii. De cerul
dinaintea ploii. De culorile florilor. De
strugurii coborâţi până deasupra capetelor
noastre… De fluturi şi gaze, de iepuri
curioşi, de bancuri de peşti… De soarele
scurs în mare… De aroma tuturor cafelelor
cu lapte… De povestea Micului Prinţ (“He
aqui mi secreto. Es muy sencillo. Consiste
en que no se va bien sino con el corazon,
pues lo esencial es invisibile a los ojos.”)
De dragul de a simți vântul…

129. Este patrimoniul cultural în pericol? Da,
pentru că o parte dintre noi nu îl prețuiește
cu adevărat. Cauzele sunt multiple: uneori,
este vorba despre ignoranță, alteori, despre
nepăsare, dar la fel de bine poate fi vorba
despre rea-voință sau despre simpla dorință
de avea ceva ,,la moda ’, modern.
De exemplu, putem moșteni de la bunicii
noștri o casă la țară. Desigur, ea este veche,
nu oferă comfortul cu care suntem obișnuiți
într-o locuință modernă. Fără să ne
preocupe vechimea și valoarea sa, mulți
dintre noi văd într-o astfel de moștenire
doar oportunitatea de a ridica în locul său o
,,adevarată ‘’ locuință de vacanț. În același
mod, se ajunge ca vechea biserică să fie
,,modernizată“ sau chiar demolată pentru a
lăsa loc unei noi construcții.
În astfel de cazuri, ignorarea faptului că
dețin ,,comori” vechi, care se cer păstrate și
transmise mai departe, îi conduce pe
oameni la producerea unor stricăciuni sau
chiar la distrugerea patrimoniului .
Alteori, distrugerea este voită, ca atunci
când cineva își scrijelește numele pe zidurile
unei cetăți sau pe un monument.
cuprinde toate valorile din trecut (oameni,
locuri, obiecte, idei, tradiții, obiceiuri,
meșteșuguri etc) pe care noile generații le
consideră demne de a fi păstrate și
transmise generațiilor viitoare.
Organizația Națiunilor Unite pentru
Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a
propus un plan de protejare a bunurilor
culturale și naturale din lume, prin
Convenția privind Protecția Patrimoniului
Mondial Cultural și Natural, aprobată în
1972.
În octombrie 2013 erau 981 de bunuri și
locuri din 160 de țări pe listă.
Ne-am gândit că ar fi interesant să vă
prezentăm, în paginile care urmează,
câteva dintre ele.

130. Maria Iordache și Irene Bădulescu, 6 A
Biserica din lemn se află în comuna Șișești,
Plopiș, Maramureș.
Aceasta biserică se află în patrimoniul
UNESCO din anul 1999. Biserica are
exponate din diferite timpuri și diferite
zone ale țării.
A fost realizată în anul 1798 de către
comunitatea greco - catolică. Are
dimensiunea de 17 m lungime, 7 m lățime și
47 m înălțime. Biserica este cunoscută prin
faptul că este una dintre cele mai bune,
echilibrate și religioase construcții din
Maramureș. Este construită din lemn de
stejar având o arhitectură
romantică. Pictura din interiorul bisericii a
fost realizată de către Ștefan Zugravul în
anul 1811.
Mergeți în Maramureș să admirați această
bijuterie!
Alexandru Vizuroiu și Paul Balaban, 6 D
Colindatul de ceată bărbătească este o
tradiție foarte veche, care se practică iarna
în România. Acesta a fost inclus în
Patrimoniul cultural UNESCO. Ministerul
Culturii a semnat 3 dosare de candidatură
pentru Lista patrimoniului cultural imaterial
UNESCO: pentru folclorul muzical, cel literal
și cel coregrafic. În timpul practicarii
colindatului fiecare participant are rolul său
ca parte a întregului colectiv. Obiceiul a
educat prin aceasta tradiție sute de
generații.
Bărbații din ceată colindau în mod
organizat, iar a doua și a treia zi, cu banii
câștigați, organizau hora în sat, la care
participau toți locuitorii zonei respective. În
acest mod, ceata de bărbați colindători
contribuia la socializarea tinerilor și la
comunicarea dintre generații. Căutați să
vedeți acest frumos obicei!

131. Rareș Grigorescu și Theodor Orescovici, 6 A
Dansul calușarilor este un dans tradițional
al României. Acesta este de origine
precreștină. Dansul se petrece cu o
săptămână înaintea sărbătorii de Rusalii.
Costumul unui călușar cuprinde:o pălărie cu
panglici, bastoane, zurgălăi și ciucuri la
picioare și bețele așezate în formă de cruce
peste cămașă. Ritualul cuprinde o serie de
jocuri, strigători și dansuri, cântece. Unele
persoane au roluri diferite: vătaful
(conducătorul calușarilor), multul (persoana
care are puteri supranaturale), uneori,
acesta poartă o mască și ștergarul/steagul
cetei de calușari.
Pe data de 25 noiembrie 2005, Dansul
Călușarilor a fost inclus pe lista
Patrimoniului Cultural al Umanității
UNESCO. Trebuie neapărat să îl vedeți! E
spectaculos!
Patrimoniul mondial UNESCO din România
include în prezent în lista sa șase situri
culturale (bisericile din Moldova,
Mănăstirea Horezu, satele cu biserici
fortificate din Transilvania, cetățile dacice
din Munții Orăștiei, centrul istoric al
Sighișoarei și bisericile de lemn din
Maramureș) și două situri naturale (Delta
Dunării și pădurile seculare și virgine de
fag din Carpați și alte regiuni ale Europei).
România are și șapte elemente pe Lista
Patrimoniului Imaterial (ritualul călușului,
doina, ceramica de Horezu, colindatul de
ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș,
meșteșugul covoarelor tradiționale de
perete și practicile culturale asociate zilei
de 1 Martie).
Ziua de 16 noiembrie a fost declarată Ziua
Patrimoniului Mondial UNESCO din
România.

132. Alexandru Scrieciu și Robert Ivan, 6 A
Cu o istorie de peste 2 secole, Castells este
un obicei nelipsit din festivalurile organizate
în orașele catalane. Turnurile umane sunt
formate din "castellers" - femei și bărbați de
vârste și constituții fizice diferite. Ei sunt
costumați în costume specifice și așezați
unii pe umerii celorlalți. Cunoștințele
necesare pentru ridicarea acestor turnuri
umane sunt transmise de la o generație la
alta. Ele pot fi ridicate prin mult
antrenament.
Obiceiul a fost adăugat în 2019 în lista
Reprezentativă a Patrimoniului Cultural
Imaterial al Umanității.
Poate reușești să îl vezi în direct, în cadrul
unei excursii în Spania!
Diana Matei și Bianca Grigore, 6 A
Un simbol veritabil al Statelor Unite, Statuia
Libertății se află în portul New York, Statele
Unite ale Americii. A fost construită în anul
1886, la intrarea portului de pe insulă, cu
menirea de a transmite salutări turiștilor.
Monumentul a fost făcut cadou de către
Franța cu ocazia aniversării a 110 ani de la
câștigarea independenței Statelor Unite ale
Americii. Cel care a realizat statuia este
Gustave Eiffel, cel care a construit celebrul
Turn Eiffel din Paris.
Statuia are 46,5 m, 225 de tone, un schelet
de fier, este acoperită cu cupru (prin
oxidarea cuprului culoarea a devenit verde).
În mâna dreaptă Zeița Libertății ține o făclie
cu flacără aurită, pe cap are o coroană cu 7
fascicole de lumină și cu de ferestre În
interiorul statuii se află un muzeu. Cred că
toți ne dorim să ajungem la picioarele ei!

133. Ingrid și Ana Maria Anghelescu, 6 D
Insula Yakushima este cea mai mare din
insulele Osumi, aflate în Japonia.
Aceasta a intrat în patrimoniu UNESCO
datorită vechimii sale și a peisajului unic. Pe
insulă au fost interzise tăierea copacilor și
orice activități care conduc spre poluarea
mediului înconjurător.
Insula Yakushima măsoară 500 de km
(pătrați), iar populația ei este de circa
15.000 de locuitori. Este vizitată anual de
300000 turiști din toată lumea, atrași de
vegetația unică.
Fauna insulei este foarte diversă, cele mai
multe animale fiind maimuțele japoneze și
cerbii Sika. Ape curgătoare străbat pădurea
creând un peisaj special. Aici poți gusta mai
multe fructe tropicale printre care se
numară mango, papaya , fructe de vita și
guava. Să ajungem să savurăm parfumul
insulei Insula Yakushima!
Andreea Enăchescu și Daria Boca, 6 A
Muntele Fuji este un vulcan situat în
partea centrală a insulei principale din
arhipelagul Japoniei, în nordul peninsulei
Izu și la vest de Tokyo. Acesta prezintă de
fapt încă doi vulcani activi, Kofuji și
Komitake. Ultima erupție a Muntelui Fuji a
avut loc în luna decembrie în anul 1707.
El este celebru pentru forma sa perfect
conică de vulcan. Este, de asemenea, un loc
special cu priveliști de neuitat.
Potrivit UNESCO, Muntele Fuji a inspirat
artiști și poeți. El a fost de secole și
important obiectiv de pelerinaj. Shinto este
religia cu cei mai mulți practicanți din
Japonia și conform acesteia muntele Fuji
este un loc sfânt. De aceea, la baza lui sunt
o mulțime de altare șintoiste
Să admirăm acest loc fascinant din
Japonia!

134. Marius Gheorghe și Idris Mustafa, 6 D
Italia este una dintre cele mai vizitate țări
europene, având foarte multe orașe
deosebite, monumente celebre, apreciate
de turiști din întreaga lume. Un astfel de loc
este și centrul istoric vechi din Verona,
orașul cadru de desfășurare a acțiunii din
renumita piesă de teatru Romeo si Julieta,
scrisă de William Shakespeare.
Amfiteatrul Roman din Verona este cel mai
bine conservat amfiteatru roman din lume
și cel mai cunoscut din Italia, după
coleseumul din Roma, evident. Arena are o
forma eliptică, e construită din marmură
rozalie în jurul anului 100 și se află chiar în
mijlocul orașului Verona. Noi credem că
acest monument istoric este inclus în
patrimoniul UNESCO deoarece marchează o
pagină foarte importantă din istoria Italiei.
De fapt întreaga Veronă este înscrisă în
patrimoniul UNESCO. Așa că trebuie
neapărat să ajungeți aici!
Alina Mircea 6 A
Castel del Monte este o cetate și un castel
din secolul al XIII-lea situate pe un deal din
Andria, în regiunea Apulia din sud-estul
Italiei. A fost construit în anii 1240 de
împăratul Frederic al II-lea, care moștenise
pământurile de la mama sa, Constanța din
Sicilia. Castelul se află în apropierea Mării
Adriatice. De când a fost construit, castelul
nu a suferit vreo modificare. Acesta are
dimensiuni relativ mici, principalul zid al
castelului având 25 m înălțime. Combinația
dintre elementele islamice și gotice face din
edificiul medieval unul colosal, uimitor. A
fost inclus pe lista obiectivelor UNESCO în
anul 1996. Este considerat un simbol al
mixului de influențe și religii, o moștenire
culturală unică dispusă într-un peisaj
uluitor, într-una din cele mai faimoase
destinații turistice ale lumii, Italia. E de
vizitat!

135. Autoarea română, de origine turcă, Zully
Mustafa a început să scrie la 19 ani, ca
reporter la ziarul Telegraf. A fost scenarist,
actriţă, învăţător, profesor, redactor, editor
şi redactor-şef.
Cu talent și dragoste, scrie (printre altele)
cărți pentru copii.
Vă recomandăm să citiți Balada căpşunilor
fără culoare și Mânzdrăvan.
Azi, Zully Mustafa ne prezintă un loc
fascinant.
(fragmente preluate cu acordul autorului,
scriitoarea Zully Mustafa, din articolul
“Ruinele Ani, orașul celor 1001 biserici”,
articol publicat pe pagina
zuleiha.wordpress.com)
Cu mii de ani în urmă, vechea capitală
armeană Ani a rivalizat ca mărime și
influență cu Constantinopolul, Bagdadul și
Cairo. Orașul este menționat pentru prima
dată în cronicile armene din secolul al V-lea
ca fiind o citadelă puternică ridicată pe un
vârf de deal. Renumit pentru splendoarea și
măreția sa, Ani a fost cunoscut ca „orașul
celor 40 de porți” sau ”orașul celor 1001
biserici”.

136. Ulterior, a devenit câmpul de luptă pentru
diferite imperii care-și doreau supremația,
ceea ce a dus la distrugerea și abandonarea
orașului. Astăzi, Ani rămâne în mare parte
un vechi oraș armean, fantoma aproape
uitată a civilizației armene.
Ruinele vechii capitale armene, Ani, sunt
dureros de frumoase. Călătorii, scriitorii și
alți aventurieri de vârste diferite au descris
ruinele Ani încântați, uimiți sau îndurerați.
Cred că nu există o modalitate mai bună de
a le descrie decât prin cuvintele celor care
le-au vizitat la vremea respectivă. (…)
”Monumentele lui aruncă o lumină
puternică asupra caracterului poporului
armean și scot în evidență trăsături
importante ale istoriei armene. Nu există
nici o urmă de îndoială că acest popor poate
fi inclus în acele rase rare care s-au dovedit
a trăi într-o cultură deosebit de avansată.
Acoperișurile și pereții sunt din piatră și, ca
de obicei în bisericile armene, nu s-a folosit
nici lemn, nici metal. Chiar și în zilele
noastre, casele armene au această calitate
excepțională de a fi construite din materiale
naturale. Meritele stilului armean constau
în diversitatea folosirii acestor resurse,
eleganța ornamentelor și perfecțiunea
executării fiecărei părți în parte. ” (…)
(...) „A treia zi am trecut prin Ani, capitala
antică a Armeniei. Acest oraș este complet
pustiu, dar are biserici splendide rămase
încă în picioare. Unele desene colorate de
pe pereții lor pot fi văzute chiar și acum.
Turnurile și zidurile sunt aproape intacte,
dar cel mai extraordinar lucru al acestui loc
este liniștea nepământeană. Sunt incapabil
să descriu așa cum ar trebui acest loc
extraordinar.”
Vă invităm să citiți articolul integral aici:
https://zuleiha.wordpress.com/2020/05/10
/ruinele-ani-orasul-celor-1001-biserici/
Mulțumim scriitoarei Zully Mustafa
pentru onoarea pe care ne-a
făcut–o, fiind alături de noi
în paginile Cronicilor Școlii 27!
Tot respectul și admirația noastră!

137. autoarea cărților pentru copii Balada
căpşunilor fără culoare și Mânzdrăvan
Dragi copii, dragi tineri,
Vă doresc să nu vă pierdeți inocența și nici
pasiunea de a citi și de a afla marile taine
ale lumii.
Atât timp cât veți citi, veți păstra mereu vie
în voi pasiunea de a trăi, dorința de a
călători și de a descoperi locurile despre
care ați citit, de a merge pe urmele celor
mai mari eroi ai lumii și de a fi voi înșivă
eroii acestei lumi.
Cu cât veți citi mai mult cu atât veți zbura
mai sus, mai repede, mai vioi. Spiritul vostru
va căuta mereu dreptatea, lumina,
adevărul, chiar și atunci când vă va fi poate
mai greu. În cel mai adânc întuneric de veți
fi, întocmai ca Frodo care avea tot felul de
amulete magice ca să-l ajute, voi veți avea
lumina cărților citite. Cu cât vor fi mai multe
și mai bune, cu atât lumina va fi mai
puternică.
Așa că știți ce aveți de făcut! Fiți însetați de
lectură! Aveți călăuze bune! Ascultați-le și
urmați-le exemplul! Oamenii care știu să
meargă mai departe sunt cei care nu cad
niciodată!
Cu drag pentru voi,
de la o mare iubitoare de lectură!
Zully Mustafa
*Imagini preluate de pe site-ul Talente de năzdrăvani

138. Luca, 6 A
Mozaicul este arta de a crea imagini prin
asamblarea unor piese mici din sticlă
colorată, piatră, gresie sau alte materiale.
Mozaicul poate fi considerat o tehnică de
artă decorativă, o parte a designului de
interior sau un simbol cultural și spiritual.
Puteți să realizați și voi un mozaic!
Pasul 1. Luați o bucată de gresie și
spărgeți-o în așa fel încât bucățile să se
lipească fără să se observe că gresia a fost
spartă. Dacă gresia s-a spart ca în cazul din
stanga, mai încercați.
Pasul 2. Luați o bucată din gresia spartă și
colorați-o cu o culoare preferată (dacă
sunteți mici, puteti cere ajutorul unui
adult). Nu este obligatorie pictarea gresiei.
Pasul 3 (ultimul pas). Chemați un prieten
sau mai mulți ca sa faceti puzzle-ul.
Descoperiți câteva
La , a fost
descoperit, în anul 1959, un impresionant
edificiu roman cu mozaic, pe
amplasamentul anticului port Tomis.
Împodobit cu diverse motive geometrice,
despre mozaic se știe că este opera unor
artiști cunoscuți. Pe plăcile de marmură se
pot observa motivele zoomorfe,
antropomorfe, vegetale și geometrice, iar
pe covorul mozaicat s-a mai păstrat o
singură imagine clară cu un porumbel alb
foarte bine ascuns între motivele vegetale
dominante.

139. Corina Cioroaba , 6 A
Acest tip de mozaic nu e în nici un caz nou.
Născut probabil în Orientul Apropiat, a
ajuns în Roma prin secolul l î.e.n.
În epoca bizantină, orașul toscan Florența
i-a adus faima.
Mozaicul florentin, numit şi commesso,
este una dintre tehnicile cel mai greu de
executat.
Spre deosebire de multe alte mozaicuri,
commesso, specific Florenţei (Italia), nu
îmbină bucăţi de piatră, ceramică ori sticlă
tăiate în forme geometrice regulate, ci
bucăţi subţiri de piatră tăiate în forme
neregulate. Acestea sunt tăiate cu atâta
precizie, încât îmbinările sunt aproape
invizibile, din mâna artistului mozaicar
ieşind astfel adevărate picturi.
Irene Bădulescu, 6 A
Acesta este întins pe o distanță de 3,95 Km.
A fost declarat cel mai lung mozaic mural
din lume de către Cartea Recordurilor.(The
Guinness World Records).
Acesta a fost creat din dragoste si respect
pentru Hanoi, dar si pentru a celebra cea
de-a o mia aniversare a orașului.
Theodor Orescovici, 6 A
Cel mai bine conservat mozaic de la
Apulum (Alba Iulia) are o formă aproape
pătrată. E compus din piese de marmură și
ceramică de culoare verde, roșie, galbenă,
albastră și albă. Datează din veacurile ll-lll și
conține teme mitologice si simple decoruri
geometrice și vegetale.

140. Clasa a III-a A
Prof. înv. primar Cristina Cozac
Elevii clasei a III-a A au început să lucreze
din 4 aprilie la un proiect: 9 Mai – Ziua
Europei. Fiecare elev și-a ales câte o țară
din UE sau o țară ce aderă la uniune și timp
de o lună au strâns informații și au realizat
materiale în Word, în PPT, au adunat
fotografii și au realizat filmări video.
Materialele au stat la dispoziția copiilor pe
grup în whatsapp și au avut toți acces la ele.
Finalitatea proiectului a presupus realizarea
unor teste online postate pe site-ul
didactic.ro, organizarea unui concurs despre
Uniunea Europeană în urma căruia s-au
acordat premii, cât și realizarea unui album
cu cele mai interesante subiecte abordate
de copii.
Prin jocuri variate, în cadrul orelor online,
copiii au clasificat țările în funcție de
suprafață, populație, au scos în evidență
prin exerciții de tipul Știați că… ce
semnificație au culorile de pe steaguri și
versurile imnurilor, au aflat țara de origine a
unor personalități renumite – oameni de
știință, scriitori, pictori, muzicieni, au
apreciat dansurile populare, costumele și
tradițiile.
Au fost atrași de bucătăria locală și au
încercat să pregătească preparate
tradiționale, precum colțunași lituanieni,
pasteis de Belem din Portugalia, prințese cu
ouă și brânză din Bulgaria, turte din cartofi
dați pe răzătoare numite
Gromperekichelcher din Luxemburg,
clafoutis cu cireședin Franța sau gogoși
berlineze –Berliner Krapfen.
A fost un proiect care a arătat tuturor cât
de frumos este să trăim împreună.

141. Elevii claselor a VI-a B, D, E
Prof. franceză Alexandra Marin
“Manger bien, c`est sain!” (Mănâncă bine,
este sănătos!), aceasta este premisa ce a
stat la baza realizării afişelor elevilor din
clasele a VI-a B, D, E, coordonați de
doamna profesor de limba franceză,
Alexandra Marin.
Afișele au fost însoţite de mesaje ce ca au
scop conştientizarea unei bune alimentaţii.
Pentru a fi sănătoşi, trebuie să consumăm şi
alimente sănătoase. În mod special, acest
stil îi ajută pe adolescenţi să-si
îmbunătăţească performanţele la
învăţătură şi în sport. Pe lângă stilul de
viaţă activ şi lipsa exceselor de orice fel, o
dietă bazată pe alimente sănătoase
contribuie din plin la buna funcţionare a
organismului şi la menţinerea sănătăţii
fizice şi psihice.
Nu uităm să avem cele trei mese zilnice;
Încercăm să includem în alimentaţia zilnică
fructe, legume, lactate, peşte;
Diminuăm consumul de dulciuri, alimente
de tip fast-food;
Bem suficientă apă;
Avem o dispoziţie bună;
Facem zilnic mişcare.
Bien dans son assiette, bien dans ses
baskets!

142. MINTE SĂNĂTOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS
Mărculescu Bianca, 6 B
prof. Mariana Costescu
Se cunoaște deja că cele mai des întâlnite
activități pentru antrenarea creierului sunt
rezolvarea problemelor de logică, a
integramelor sau a diverselor jocuri și
activități care te ajută să ai o gândire
dezvoltată. De asemenea, pentru a avea o
condiție fizică, trebuie să faci exerciții fizice,
să mănânci sănătos, să faci sport, să ții diete
echilibrate și astfel vei putea să îți întreții
corpul în forma pe care o dorești.
Dar, în realitate, între minte și corp există o
legătură mult mai puternică decât ne-am
putea imagina.
Cu toții știm că, dacă nu facem mișcare,
mușchii ni se atrofiază. Ceea ce mulți
oameni nu înțeleg însă, este că și creierul își
menține o formă mai bună atunci când
corpul este exersat și sângele este pus în
mișcare, și aici nu este vorba numai despre
capacitatea de a învăța o nouă limbă străină
sau de a rezolva cuvinte încrucișate ci, după
cum au descoperit cercetătorii,
reconfirmand o lege antică, exercițiul fizic
este critic chiar și pentru sănătatea propriu-
zisă a minții.
Niște studii recente dovedesc faptul că și
creierul unui om vârstnic are capacitatea de
a se dezvolta, a învăța și reține lucruri noi
sau de aș schimba perspectiva, ceea ce face
zicala UN CÂINE BĂTRÂN NU POATE ÎNVĂȚA
LUCRURI NOI să nu fie adevărată. Totuși,
normal că un om adult în etate (începutul
bătrâneții) reține sau învață lucrurile mai
greu decât ar fi făcut-o un tânăr. Dar acest
lucru nu înseamnă că oamenii vârstnici nu
își pot exersa, atât creierul, cât și corpul. În
majoritatea țărilor de pe glob proporția de
adulți vârstnici este în continuă creștere. În
România, procentul de cetățeni cu vârsta de
peste 65 de ani era de 10,3% în 1990, în
anul 2004, aceasta cifră a crescut la 14,4%.
Înainte de 2030, probabil că peste 20% din
populația României va forma categoria
celor vârstnici.
De aceea, s-au realizat numeroase studii în
care, câte 100-150 de persoane au fost puse
să facă mișcare zilnic, nu neapărat la grad
de dificultate mare. Printre aceste persoane
s-au numărat și vârstnici cu vârste între 60-
79 de ani care nu aveau probleme de
sănătate sau psihice.

143. De exemplu, într-un studiu publicat in 2001,
neuropsihiatrul Kristine Yaffe de la
Universitatea din California, San Francisco a
recrutat 5.925 de subiecți cu vârste de
peste 65 ani, în cadrul diferitelor centre
medicale de pe teritoriul SUA. Cercetătorii
au trecut apoi în revistă activitatea fizică
generală a subiecților, întrebandu-i câte
străzi au mers și câte rânduri de trepte au
urcat zilnic etc, dându-le chestionare
referitoare la nivelul participării lor în cadrul
a 33 de activități fizice diferite. Pe urmă,
timp de șase până la opt ani, cercetătorii au
reevaluat nivelul de funcționare cognitivă al
vârstnicilor. Bătrânii cei mai activi din punct
de vedere fizic au prezentat un risc cu peste
30% mai scăzut de a fi supusi unui declin
cerebral.
Conexiunea minte – trup.
Este de bun simț să credem ca antrenarea
creierului și participarea la activitați de
stimulare mentală susțin cogniția, dar este
poate mai puțin evident motivul pentru
care activitățile fizice pot avea același efect.
De exemplu, știm acum cu siguranță că
activitatea fizică reduce riscul decesului
legat de problemele cardiovasculare, de
diabetul de tip B etc. Pe de altă parte, bolile
cardiovasculare, diabetul și multe alte boli
au fost asociate și cu o cogniție
compromisă. Ca atare, ne putem aștepta ca
activitatea fizică intensă și exercițiile să
mențină sănătatea prin reducerea riscului
de boli asociate cu declinul cerebral, prin
urmare MENS SANA IN CORPORE SANO!
Ema, clasa 6 D
pentru:
Armonia in familie (Mama)
Aerul caldut al primaverii (Ema)
Alina<sotia mea (Tata)
Bucurile pe care mi le face Ema (Mama)
Bicicleta mea (Ema)
Bax-ul meu de bere (Tata)
Cartile mele deosebite (Mama)
Cana plina cu ceai de dimineata (Ema)
Costumul meu de motociclist (Tata)
Darurile primite de catre famlie (Mama)
Desenele mele colorate (Ema)
Drumetiile cu prientenii (Tata)
Esarfa primita de la mama (Mama)
Evantaiul meu chinezesc (Ema)
Evolutia pozitiva a Emei (Tata)

144. Clasa I E
Prof. înv. primar Ana Cepraga
“De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea.
Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară.”,
spunea atât de frumos Antoine de Saint-
Exupery. Micuții elevi ai clasei I E ne-au
dezvăluit secretele lor: au scris și au
desenat jucăria preferată. Iată ce ne-au
dezvăluit!
Bună! Ea este Ita, jucăria mea favorită. Am
primit această jucărie de la prietena mea,
Amina. Le iubesc pe amândouă! (Daria)
Stela este un unicorn de pluș. Ea are trei
ani. Stela este foarte jucăușă! (Catalina)
Jucăria mea preferată este un avion făcut
din lego. Tata mi-a luat această jucărie
pentru că am fost curajos la dentist. (Mario
Vladimir)
Aceasta este Vată! Este plușul meu preferat.
Este moale, pufos și miroase frumos. L-am
primit de la prietena mea, Sabina. (Ana
Sophia)
El este ursulețul meu de pluș. Eu îi zic Usu. Îl
iubesc foarte mult! În fiecare seară adorm
cu el în brațe. Am fost foarte bucuroasă
atunci când mami a venit cu el acasă!
Maimu, Fifi și Pisi sunt jucăriile mele
îndrăgite! (Cati)
Jucăria mea preferată este un urs. Ursul
meu este mare și alb. Pe el îl cheamă

145. Martinel. Îl iubesc foarte mult pe Martinel.
Mă calmează mereu! Nu pot să adorm fără
prietenul meu Martinel. (Maria)
Jucăria mea preferată este o girafă pe nume
Gigica. Am primit-o de la mami. Mă face să
adorm. E foarte moale!! (Ingrid)
Hi, hi, ea este Pepenica. Parfumată, colorată
și mult iubită de mine! (Miruna)
Împușcă zombălăi. Este asamblat din piese.
Are elice. Este un tanc. (Darius)
El este Șobo prietenul meu. Este prietenul
meu. Îl iubesc foarte mult.
Păpușa mea se numește Maria. Maria are
cinci ani. Ea este mereu bucuroasă.
(Andreea)
Ea este iepurica mea. Pe iepurica mea o
cheamă Lili. (Anne)
Pe ursul meu îl cheamă Martinel. El e pufos
și grăsuț. Îmi este drag deoarece este
primul meu animal de pluș. În fiecare seară
dorm cu el. (Sabina)
Pisi e prietena mea. Îi place să sară. Am
găsit-o într-un apartament pe care vroiam
să-l cumpărăm. Doamna de acolo m-a lăsat
să o iau. Și am devenit cei mai buni prieteni.
Bella este foarte sofisticată. Este foarte
cuminte. Max este cel mai bun câine. Este
foarte jucăuș.

146. Ea este Albița. Este jucăria mea preferată.
Am primit o când aveam 4 ani. (Oana)
Aceasta este Luna, pisica mea. Am găsit-o
în parc acum un an și jumătate. Era foarte
mică și avea un ochi lipit de la răceală. Am
dus-o la veterinar care a vindecat-o. De
atunci este pisica noastră. I love her very
much!
Scooby-Doo este prietenul meu preferat.
Este mare și puternic. Mă așteaptă să vin de
la școală mereu.
Mașina aceasta este jucăria mea preferată.
Are o culoare frumoasă! Are patru roți!
Îl cheamă Tobi și l-am primit de la Moș
Nicolae! (Radu)
El este Red. Acesta este liderul, e cel mai
nervos dintre toți! Este tovarășul meu de
joacă și sunt nedespărțit de el. (Matei)
Ea este Miți! Mie mi-a dat-o tati. Este
pufoasă. Și este drăguță.
Mașinile sunt preferatele mele. Aceasta
este un Dodge Ram 1500. Îmi place pentru
că este o mașină puternică și iute. (Klauss)
Jucăria mea preferată este un câine. Pe
câinele meu îl cheamă Ham. Are o căciulă și
un fulărel. Îmi place de Ham pentru că e
tare simpatic.

147. Matei Mincu, 5 B
prof. lb. română Gabriela Lobodan
O să vă povestesc astăzi despre prietenul
meu, Drago.
El este un inodrag, adică are cap de dragon,
corp de cal şi aripi de unicorn. Are cam 3 m
ȋnălţime, este mare şi foarte puternic. Mă
simt ȋn siguranţă cȃnd sunt cu el.
Ȋn fiecare noapte, atunci cȃnd ȋnchid ochii,
apare ȋn visul meu şi mă poartă ȋn călătorii
extraordinare.
Drago este extrem de prietenos şi jucăuş,
dar şi foarte curajos. El m-a ajutat să nu mă
mai tem de ȋntuneric şi nici de ȋnălţime.
Cȃnd mă urc pe spatele lui, ȋi place să
zboare ȋn ȋnaltul cerului şi de acolo să
coborȃm în picaj spre pămȃnt, ca un roller
coaster. Acest lucru ȋmi face un gol ȋn
stomac şi ne provoacă amȃndurora multe
rȃsete.
Mi-ar plăcea ca fiecare copil să aibă un
prieten ca Drago, care să ȋi fie alături ȋn
momente dificile şi care să ȋl ajute să ȋşi
ȋnvingă temerile.
Elena Lobodan, 6 C
Prof. lb. română Eliza Neghină
Camera mea locuiește la parter;
Gălăgie din ea se aude zi și noapte.
Ce se întâmplă acolo e-un mister,
De care nimeni nu se-ntreabă și socoate.
În camera mea locuiește patul meu cel
arogant,
Dușman aprig al biroului la care lecții fac,
Căci el este cel mai guraliv și enervant
Și toată ziua-mi spune ce să fac.
În camera mea locuiește și-un dulap,
Mâncăcios nevoie mare,
Hainele nu mai încap,
În burtica lui cea mare.

148. Iulia Alecsandra Marcu, clasa a VII-a B
prof. lb. română Gabriela Lobodan
Era odată un leu care
Avea multe griji în spinare,
Căci era rege peste animale
Și se-ocupa doar de lucruri princiare.
Tigrul, însă, mai modest,
Culegea porumb și grâu
Și-și dorea să-și țină, poate
Cu mâncare, foamea-n frâu.
Și-așa ei s-au întâlnit
Într-un bar, mai beți, mai treji,
Și-au zis, de comun acord,
Să își facă schimb de vieți.
Leul, îmbrăcat în tigru, s-apucat de munca
brută,
Fără acte de semnat, fără societatea crudă.
În timpul acesta, tigrul delira
Avea mai multă mâncare decât în burtă-i
încăpea,
Lumea pe stradă îl recunoștea,
Iar poporul cuvintele înțelepte i le asculta.
Dar tigrul, însă, cum nu era foarte deștept,
Cu intelectualii curții nu putea ține piept.
Leul, pe de altă parte, dup-o zi de muncă
grea
Mergea la tigru acasă, să vadă ce putea
mânca.
În timp ce tigrul halea pe săturate,
Regele deghizat mânca doar pastă de
tomate.
Următoarea zi s-au văzut felinele la tigru
acasă
Și și-au pus toate nemulțumirile pe masă:
Leul, pentru a mânca, grijile le accepta,
Tigrul își acceptă lipsurile, căci nu mai voia
Să citească o carte în viața sa.
Și așa, noii prieteni învățară pe calea cea
grea.
Că trebuie să fii tu însuți,
nu lua viața altcuiva.

149. Andreea State, clasa a VI-a D
prof. lb. română Roxana Mocanu
Într-o pădure din India, locuiește o pasăre și cei
doi pui ai ei. Unul dintre pui este mai mic și
urâțel, pe când celălalt este frumos și voinic.
Pasărea are mare grijă de Luis, puiul frumos, în
timp ce pe Marco, puiul urâțel, îl uită mereu.
Tatal puilor murise, de atunci Marco era mereu
posomorât.
O după - amiază însorită de vară cuprinsese
lumea. Cele trei păsări stăteau în cuib și mâncau
râme proaspete. Liniștea care domnea este
întreruptă de împușcături continue. Intuind
pericolul, mama-pasăre îl luă pe Luis sub aripi și
începu repede să zboare repede cu el. Înnebunit
de spaimă, Marco începu să dea rapid din aripi
în aer, urmând-o pe mama sa. Deodată un glonț
nimeri fix în aripa lui Marco. Acesta căzu pe
pământ. Deși aripa îi era sângerândă, Marco
voia doar să ajungă la mama și fratele său, așa
că se ridică cu greu și începu cu poticneli să se
deplaseze. Mergea deja de o bucată bună de
vreme, timp în care nu dădu de urma alor săi.
Ce avea de făcut? Începu să bată pe la uși.
- Bună ziua! Mi-ați văzut cumva mama sau
fratele? Mama mea are un penaj colorant, iar
fratele meu este...
- Nu-am văzut pe nimeni! răspunse nervoasă o
tânără țestoasă.
Marco ajunse la o scorbură.
- Cioc! Cioc! bătu Marco la ușă.
- Vai! Ce ai pățit la aripă, puiule? întrebă
îngrijorată veverița care ieșise în prag. Intră,
intră!
- Veverițo, tu ai văzut-o cumva pe mama? O
cheama Mira, are un penaj colorat, iar fratele
meu îi este asemenea.
- Îmi pare rău, dar nu am văzut-o! îi răspunse
veverița în timp ce îl bandaja.
Marco își depănă povestea dureroasă, iar Rița-
Veverița veni o idee.
- De ce nu o căutăm prin lume, că doar om
găsi-o undeva?
- Bună idee! Hai să plecăm când o răsări
soarele!
- Așa facem! Împreună poate avem mai mult
noroc.
Noapte trecu greu pentru Marco. Când soarele
aruncă spre pământ primele raze, acesta se
ridică numaidecât din pat.
Trecură ani și ani, în care Marco își caută
familia, dar nu dădu de ea. Zeci de peripeții,

150. unele amuzante, altele cu totul și cu totul
înfricoșătoare a trăit. Astăzi se împlineau 6 ani
de căutări. Cu Rița Veverița ajunseră în Mexic.
Deodată au văzut o familie de șopârle.
- Bună ziua! spuse Marco către tatăl șopârlelor.
- Bună, tinere! Ce vânt te aduce pe aici?
- Am venit să îmi caut familia!
- Eu cunosc multe păsări, poate te pot ajuta!
- Mama mea Mira, are un penaj colorat, iar
fratele meu, Luis, îi este asemenea.
- Ei?! Au fost la mine! Au stat chiar aici aproape
un an. Într-o zi au hotărât să se întoarcă înapoi
la casa lor și la puiul lor, Marco!
- Eu sunt Marco!!!
- Atunci, grăbește-te să ajungi acasă până nu e
prea târziu!
- Mulțumesc, răspunse puiul fericit, o zi bună!
- Larevedere, tinere! Fii fericit!
Nici nu apucă sopârla să termine de vorbit, că
pasărea își luă zborul.
După o săptămână de călătorit, Marco și Rița
ajunseră din nou în pădure. Întrebară din ușă în
ușă, pe la toate casele, de Mira și Luis, dar
nimeni nu știa nimic. Un arici care asculta ce
avea de spus puiul, comentă cu gura plină de
afine:
- Puiule, știu eu unde este mama ta! E în ceruri.
- Poftim?!?
- Nu mai pofti că ți se apleacă!
Soția ariciului, auzind convorbirea dintre cei doi,
interveni :
- Dragul meu, mama și fratele tău sunt acum
într-un loc mai bun!
Puiul, auzind cele spuse de arici, izbucni în
lacrimi și fugi în cuibul său:
- Nu este adevărat! Nu este adevărat! Voi toți
mă mințiți!
Veverița fugi după el.
- Lasă-mă în pace! Pleacă! Nu ai nimic mai bun
de făcut? De acum nu vreau să te mai văd!
Pleacă!
Puiul se izolase de toată lumea, stătea singur în
ciub și plângea.
Trecu un timp.
Veverița se hotărî să îl viziteze pe pui.
- Dragul meu, ce mai faci? Cum o duci?
- Bine, mă gândesc să plec din acest loc, îmi
aduce aminte de familia mea!
- Dacă vrei, te poți muta la mine!
- Rița, nu vreau să te superi, dar eu aș vrea să
plec cât mai departe de acest loc!
- Bine, faci cum crezi că este mai bine! Eu voi fi
mereu prietena ta!
- Mulțumesc, Rițo-Veverițo! Mulțumesc!
Și-acestea fiind spuse, puiul își luă zborul către
necunoscut.
Azi deschid fereastra de la camera mea.
Castanul a înflorit. Cum să nu îl admiri? Pe
creanga ce bate în geam stă Marco. Ne zâmbim.
E fericit!

151. Prof. înv.primar Ruxandra Mihalcea
Clasa a II-a B
Într-o perioadă dificilă a vieții noastre, în
care libertatea de mișcare și contactele
sociale ne lipsesc atât de mult, elevii clasei a
II-a B au reușit să ne readucă zâmbetul pe
buze și să ne sensibilizeze.
În cadrul activității intitulate ”Prietenul meu
necuvântător”, le-am îndeplinit elevilor o
mare dorință: aceea de a-și “aduce” la
școală animalul de companie. Așadar,
așezați în fața ecranelor, copiii au arătat
colegilor prietenul necuvântător, au
prezentat relația pe care o au cu acesta,
precum și alte date importante: nume,
vârsta. Toate datele au fost centralizate
într-un tabel, astfel încât la final, cunoșteam
numele, specia și vârsta fiecărui
necuvântător.
Copiii care nu au avut un animal de
companie pe care să îl prezinte, au apelat la
“cel mai bun prieten din pluș.”
Pisici, papagali, broaște țestoase, câini mai
mari sau mai mici, crescuți în curte sau în
apartament, ursuleți de pluș, măgăruși și
alte animăluțe de pluș, și-au făcut loc în
inimile noastre, ale Ștrumfilor de la B. A
fost o zi plină de emoție, de zâmbet, de
prietenie!
Pentru o mai bună prezentare a prietenilor
necuvântători, câțiva elevi le-au scris și
poezii.
Cu gândul la mare, soare, vacanță, Natalia
Tudor ne-a purtat într-o călătorie fantastică
alături de prietena sa, Lămița Mița.
Lămița Mița
Tudor Natalia, 2 B
Lămița mea se gândea
Să ajungă în Spania.
Cu avionul, cu mașina
Sau cu tractorașul Dima.
Lama mea s-a răzgândit
Și spre Grecia a pornit.
Acum stă frumos la soare
Cu un fresh de portocale!
Pentru draga ei prietenă, pisicuța Souris,
despre care povestește cu atâta bucurie
tuturor încă de când era doar un pui, eleva
Cătălina Bucur a scris o poezie plină de
emoție, ce reflectă legătura specială dintre
ele.

152. Pisicuța mea iubită
Bucur Cătălina, 2 B
Uneori mă simt derutată
Alteori și supărată,
Dar dacă lângă mine vei fi
Inima mi s-ar liniști
Mă ajuți să fiu bucuroasă
Și să nu fiu anxioasă.
Chiar cu gheara de vei da
Într-o clipă te voi ierta!
Tu ești cea mai bună pisică
De la vârstă mare până la cea mică,
Orice-ar fi, vei fi a mea
Și cu mine mereu vei sta!
Cu iubire plouă când pe lângă mine treci
Și cu bine mereu de rele mă ferești.
Eu te iubesc mai mult decât lumea
Și te voi iubi pentru totdeauna!
Regina notelor
Bucur Cătălina, 2 B
Souris este pisica mea
Și cu ea mă voi juca
Ea e bună și frumoasă,
Prințesa notelor aleasă!
Ea m-ajută să repet
La chitară,-i asistent:
„Do, Fa, Do, Si, Do, Mi, Do”,
Pisica mea gri cu maro!
Prof. Ruxandra Mihalcea
Mi-e dor de voi, copii iubiți!
Mi-e dor la școală să sosiți,
Mi-e dor de clipa când ne-mbrățișam
Și imediat cu toți zâmbeam!
Mi-e dor de voi,dar vreau să știți:
Va fi bine! Rămânem uniți!

153. Prietenii noștri, Adrian Gabriel (Adi) și
mami Alina Ileana
Eu iubesc foarte mult animalele, dar mai
ales pisicile pentru că sunt pufoase,
afectuoase și torc frumos. Am avut multe și
diverse animale de când m-am născut:
pisici, câini, un porcușor de Guineea, pești,
chiar și o veveriță.
Pe unde mă duc, animalele vin la mine. Cred
ca simt că le iubesc. Am mângâiat odată un
câine pe stradă, când eram mai mic și nu
m-a mușcat. Sunt în poză cu el.
Mami m-a învățat iubirea pentru animale.
Adi
Întrucât eu, mami (Alina), am crescut, la
rândul meu, înconjurată de tot soiul de
animăluțe, i-am transmis natural și firesc
această iubire și puiului meu. Cine iubește,
protejează și salvează animalele este un om
bun. Iar cea mai adevarată, dezinteresată și
curată prietenie doar la un animal o poți
găsi.
Când copilul meu a adus în curte un pui de
pisică salvat de el de pe stradă, am știut că
învățătura mea către el dă roade bune.
Când, la mare fiind, el a salvat din valuri un
fluture cu o aripa și o buburuză, apoi le-a
pus pe cearceaf și a stat lângă ei până s-au

154. uscat și și-au luat zborul, i-am îmbrățișat și
sărutat sufletul lui cald și bun de copil și
m-am simțit cea mai norocoasă mama din
lume.
Am cunoscut împreună și bucuria de a fi cu
animaluțele noastre, dar și durerea pierderii
unora dintre ele. Dar ele rămân mereu în
inima noastră: acolo e Tina, frumoasa
noastră ciobănesc german, veverița Vivi,
Pufi- porcușorul de Guineea și mulți pisici.
Din Craiova, vă îmbrățișăm,
dragi iubitori de animale!
Drăghici Denisa - Cristina
Clasa a VI-a D
A fost o dată ca niciodată un cățeluș pe
nume Max.
De la începutul vieții s-a luptat pentru a
supraviețui. La vârsta de un an, stăpânii l-au
abandonat deoarece devenise prea sensibil.
Așa a ajuns Max să cutreiere străzile
orașului cu gândul că va întâlni pe cineva
bun la suflet care va avea grijă de el. Zilele
treceau, anotimpurile se schimbau, iar Max
tot pe străzi umbla. Într-o seară acesta a
văzut la o casă o lumină aprinsă. Cățelul s-a
dus la ușă și a început să latre cu speranța
că cineva o va deschide. După câteva
minute de așteptare, Max s-a ridicat și a
plecat. Nimeni nu îl voia, toți îl goneau,
râdeau de el, iar bietul cățel tot mai trist
devenea. Bolile i se agravau, iar sănătatea i
se deteriora. Nimănui nu i se făcea milă…
După o perioadă de singurătate, câțiva
oameni buni la suflet l-au dus la veterinar.
Medicul le-a spus că nu prea mai are rost să
îl trateze deoarece probabil că nu mai are
mult de trăit. Noii stăpâni nici nu au vrut să
audă așa ceva. Au insistat să îl trateze
pentru a-i face ultima perioadă din viață cât
mai frumoasă, cu cât mai multe amintiri de
suflet.

155. Max a primit tratamentul corespunzător și,
spre surprinderea tuturor, și-a
revenit. Trăiește fericit în noul lui cămin.
Dragostea și atenția acordată fac minuni.
Să credem cu toții asta.
Sunt într-atât de frumoase încât nu te mai
saturi privindu-le… prin simpla lor existență
și unduire pe apă, exprimă pură grație,
eleganță și noblețe. Lebedele sunt făpturile
purității, ale transformării, ale eternității.
“Fără
am fi mai altfel, mai săraci", spunea Tudor
Vianu.
Mai jos puteți vedea lucrările micilor elevi
de la clasa I A, prof. învățământ primar
Nicoleta Elena Cristoaei
Tema colajului: Somnoroase păsărele

156. Învățarea devine mai eficientă când se
desfășoară sub formă joc sau prin
proiecte.
Clasa a II-a D
Prof. înv. primar Diana Sârbu

157. Elena Lobodan, 6 C
Ultimul anotimp din an – preferatul meu –
este cel aducător de vată albă, rece, ce
acoperă drumurile de beton plumburiu din
orașele aglomerate și zgomotoase.
Iarna este magică și, totodată, ea este cea
mai ciudată parte dintr-un lung șir de 12
luni. Este ciudată, deoarece natura parcă
intră într-o transă. Odată cu sosirea ei, nu
mai poți auzi lesne păsărelele ce cântau
vesele și zburau vara din copac în copac, nu
mai poți vedea fluturii cu aripile lor firave și
atrăgător de multicolore, ori soarele
strălucind orbitor pe cerul albastru. Natura
devine la fel în fiecare zi. Pe pământul unde
odată creșteau flori parfumate și fire de
iarbă, acum cât vezi cu ochii s-a așternut
deja sclipitoarea zăpadă, precum un praf
făcut din cristale. Copacii, ce cândva erau
burdușiți cu frunze verzi în acord cu
smaraldul, în aceste zile înghețate li se văd
doar ramurile groase și lipsite de viață.
Oricât de ciudată sau de neplăcută ar fi
această perioadă a anului pentru unii, eu o
consider și magică. Acum, în loc de păsări,
în toată aglomerația în care trăim se pot
auzi minunatele râsete ale copiilor,
asemenea unor clopoței în bătaia vântului.
Brațele copacilor sunt acoperite cu globuri
ascuțite de gheață, presărate pe deasupra
cu sclipici făcut din zahărul pudră care cade
din pătura de mătase ce învelește cerul.
Pe lângă toate acestea, mai sunt și
sărbătorile de iarnă și atmosfera lor
incomparabilă. Bradul verde, împodobit cu
sfere multicolore, îmbrățișat de o beteală
surogat al zăpezii de afară și forma aceea
aurie cu 5 colțuri, atât de cunoscută, din
vârful acestuia, așteaptă cuminți în
sufragerie venirea Moșului. Cadourile
protejate de ambalajele imprimate cu
oameni de zăpadă și reni, șed și ele – cam
îndrăzneț – sub ramurile falnicului brad.
După cum spuneam, iarna este anotimpul
meu preferat și nimeni nu-mi va schimba
acest sentiment vreodată.

158. Elena Lobodan, 6 C
Într-o zi de primăvara, Crenguța și cu
verișoara ei, Frunza, stăteau și priveau cum
niște copii se jucau. Pe neașteptate, vântul
începu să bată, iar frunzele se dădeau de
ceasul morții foșnind din ce în ce mai tare.
Într-o fracțiune de secundă, Frunza se
rupse. Crenguța privi neputincioasă cum
verișoara ei era dusă de vânt peste dealurile
verzi.
După câteva ore, când vântul s-a oprit,
Crenguța plecă în căutarea Frunzuliței.
Mergând pe o cărare pietruită, auzi o voce:
— Crenguțo, ajută-mă!
Creanga se uită înspre marginea drumului și
zări o mică piatră plumburie.
— Desigur, dar cu ce? a răspuns
Creanga.
— Sus, în stejarul din dreapta ta,
locuiesc niște rândunele, împreună
cu puii lor. Pe când eram acolo sus în
cuib, unul dintre pui se juca cu mine,
dar acum nu mai poate, fiindcă am
căzut. Ți-aș fi recunoscătoare, dacă
ai putea să mă pui la loc.
Auzind acestea, Crenguța duse înapoi în
cuib piatra, după care își continuă drumul.
După ceva timp, Creanga începu să audă
două voci pițigăiate, certându-se:
— Eu sunt mai bună! zise indignată una
dintre ele.
— Ba nu! Eu sunt mai dulce ca tine!
răspunse cealaltă.
Vocile veneau din stânga. Odată ce
Crenguța se întoarse, nu mică îi fu mirarea
când observă un măr roșu și o pară stând la
o masă aplecați unul spre celălalt, gata să se
ia la bătaie. La un moment dat, mărul s-a
răsucit și a văzut-o pe Crenguța.
— Hei, tu, crenguțo! Vino aici!
Speriată oarecum că își auzi numele (Cum
putea ști cum o cheamă?), Crenguța se
apropie timidă. Când a ajuns lângă ele, Para
spuse:
— Zi-ne tu! Cine e mai gustoasă?
— Amândouă sunteți la fel de bune.

159. — Așa ceva nu se poate,
domnișoară! zise Mărul.
Creanga se uită la ele nedumerită. Nu dorea
să rănească sentimentele nimănui.
— Haide! Alege mai repede! a țipat
Para, ridicând amenințător pumnul spre ea.
— Da! Nu e atât de greu! Cu toții
știm că eu am un gust mai bun! zise Mărul,
apropiindu-se vijelios de Crenguța.
— Ba nu! negă Para.
Nici nu apucă Crenguța să deschidă gura să
spună mare lucru, că cei doi înfocați rivali
începură să se certe iar, așa că,
descumpănită de cele văzute, Creanga îi
lăsă în pace și își continuă drumul.
La un moment dat, se ivi în fața ei casa unei
flori și a unei umbrele.
— Bună-seara, Floricico! salută
Creanga.
— Bună-seara! răspunse Floarea.
— Credeți că aș putea să rămân aici
peste noapte?
— Desigur! spuse Umbrela și îi făcu
semn să intre în casă.
Crenguța pătrunse în cocheta lor casă care
sclipea de curățenie. Cum era cald și bine,
ea începu să le povestească ce durere avea
și de ce please în lumea largă de una
singură.
În ziua următoare, imediat ce Crenguța își
luă rămas bun de la Floare și de la Umbrelă,
văzu sub un stejar pe verișoara ei, împreună
cu un ardei. Când cele două s-au regăsit,
Frunza cea pierdută a spus, arătând spre
ardei.
— El este noul meu prieten! Poate
să locuiască cu noi?
Crenguța acceptă imediat ca Ardeiul să
trăiască cu ele, pentru că deși sunt diferiți
la înfățișare, cu toții fac parte din natură.

160. Alina Preda, 6 A
prof. geografie Mihaela Canacheu
Defrișarea pădurilor este un subiect dificil
atât pentru cei care au observat această
problemă, cât și pentru cei care o cauzează.
Cu toate că se aplică amenzi mari pentru
aceasta infracțiune, în toate țările se produc
defrișări majore. Această problemă este pe
primul loc în distrugerea ecosistemului. Din
păcate, eu am văzut cu ochii mei această
metodă de distrugere: jumătăți de munți
rași, fără nicio urmă de arbori, sau copacii
care au mai rămas au fost lăsați acolo pe
orizontală, așteaptând sa fie luați. Fără
nici un pic de gândire, unii oameni au
defrișat mii de păduri care se întind pe
munți, pe câmpii și dealuri, cu multă
nepăsare, totul pentru a mai câștiga bani,
ceea ce e cel mai rău lucru. În ultima
perioadă creșterea economică mondială a
generat o creștere a presiunii asupra pădurilor.
Cererea crescândă pentru lemn și produse din
lemn, dar și deficiențele instituționale existente,
fac ca exploatările forestiere ilegale și comerțul
aferent să crească.
Aceasta este o problemă extrem gravă și
putem găsi mii de rezolvări la ea. În primul
rând, scăparea de sentimentul de neputință
primează în această listă, deoarece este
primul pas pentru a reuși să salvăm planeta.
Apoi trebuie să ne mobilizam și sa creăm
modalități de a convinge oamenii că pot
ajuta și că acest lucru este necesar. Să
plăntam și să îngrijim plante este unul
dintre pașii importanți în rezolvarea
problemelor .
Toți pot ajuta! Cred cu putere în faptul că
ne putem mobiliza pentru un trai pe
aceasta planetă mai lung și mai sănătos!
Totul depinde de noi!

161. Uneori, în situații dificile, a face gesturi mici,
dar care ne transmit sentimente de
apartenență și de solidaritate, ajută foarte
mult. Așa s-a întâmplat când, la începutul
pandemiei și implicit a perioadei de izolare
în propriile case, elevii, părinții și profesorii
școlii au fost provocați de doamna consilier
școlar Eta Șerbănoiu să vadă cu toții,
împreună, un film.
Au fost vizionate filmele:
Horton, o poveste despre prietenie,
dragoste, empatie, solidaritate
și
Fly Away Home (titlul în limba română:
Zboară departe, acasă), o poveste
frumoasă despre curaj, familie, iubire
părintească.
Și, pentru câteva ore, în casele noastre s-au
oprit platforme și telefoane, s-au făcut
prăjituri sau floricele, s-au umplut cănile cu
ciocolată caldă, s-a apăsat pe PLAY și ne-am
bucurat împreună.
Aveți în continuare câteva dintre
comentariile de la finalul filmelor.
HORTON
Raluca: Bună ziua! Mulțumim din suflet
pentru că vă gândiți la noi. A fost un film
captivant și minunat. Multă sănătate!
Alexia Nicoleta Saragea, 5E: Mulțumim!
Andrei Dincă, 2 D: Mie mi-a plăcut atunci
când Jojo nu a renunțat la oraș chiar dacă
ceilalți au renunțat. Nu mi-a plăcut când
Doamna Cangur a vrut să ia trifoiul în care
era orașul.
Părinte Iulia Dincă: Felicitări pentru
inițiativă și pentru recomandări!
Prof. Flory Ionașcu: Mulțumim că te
gândești la toți!
Alexa, 6 A: O minunație! Am învățat că o
prietenie e mai presus de orice!
Andrei: O frumoasă poveste despre
solidaritate și prietenie. Horton e minunat!
Aș vrea să fiu ca el!
Ioana: Horton sare în ajutorul omuleților de
pe firul de praf. El descoperă astfel una

162. dintre cele mai frumoase și de durată
prietenii.
Prof. consilier școlar Eta Șerbănoiu:
Mulțumesc pentru pozele trimise! (copii si
părinți vizionând filmul) Mi-au încălzit
sufletul! Să fim împreună!
Maria Dincă, 5 B: Mi-a plăcut foarte mult că
Horton nu a renunțat la prietenii lui din firul
de praf chiar dacă Doamna Cangur și aliații
săi au vrut să-l oprească încercând chiar să-i
întoarcă pe prietenii lui Horton împotriva
sa. De asemenea, mi-a plăcut că prietenul
lui Horton, șoricelul, l-a crezut și susținut pe
acesta.
Faptul ca Primarul Cineștiului și-a susținut
părerea în timp ce președintele le spunea
tuturor că acesta este un neghiob și că el își
tot spunea: „O să le arăt eu! Nu sunt un
neghiob!” și „Eu nu i-am jignit niciodată pe
niciunul dintre ei!" este impresionant.
Nu apreciez faptul că Doamna Cangur s-a
comportat urât cu Horton, pentru că, zicea
ea, acesta era o influență rea asupra
copiilor.
În timpul filmului am observat că erau și
multe secvențe haioase de exemplu:
momentul în care vulturul negocia cu
Doamna Cangur să nu se ducă la maimuțe
să le ceară ajutorul (acesta se tot ruga de
Doamna Cangur să nu se ducă la maimuțe),
felul în care acesta se ruga de ea era destul
de amuzant.
Adina: Super filmul, o comedie pe cinste :)
Miha: A fost cel mai bun film de desen
animat văzut în ultimii ani. De la o idee
micuță cât o particulă de praf, dar pe atât
de originală... a ieșit acest desen extrem de
simpatic. Mulțumesc, doamnă! Vă pup!
Rareș: Nu te plictisești! E interesant și
amuzant! Prietenii înainte de toate!
Ana: Două civilizații care se întâlnesc!
Foarte interesant! Mi-a placut! Mulțumim!
Doamna, mi-e dor de dumneavoastră!!!!
Diana: Încrederea cu care Horton apără

163. firul de praf e remarcabilă. Și comică!
Mulțumim, doamna!!
Mihai: Chiar tare! Are acțiune, personaje
simpatice, muzică amuzantă, lecții de
învățat. L-am văzut cu mama! :)))
Popescu Amina, din clasa I E: Horton a
ajutat un oraș, a salvat acel oraș, care de
fapt era un fir de praf. Era o persoană foarte
bună, față de Doamna Cangur care voia să
arunce acel fir de praf. Horton a dat dovadă
de un gest frumos, despre bunătate, așa
cum trebuie să fie toată lumea, nu contează
cât de mic sau mare ești!
Marius: Foarte tare, doamna! Nu contează
că l-am mai văzut! :)) Mi-a plăcut să știu că îl
vedem toți, împreună!
Ștefan Farkas, 3 B: Impresiile despre filmul
Horton:
- mi-a plăcut de Horton și de domnul
primar;
- nu mi-a plăcut de mama cangur când se
purta urât cu Horton și nici de cei din
consiliu, care se purtau urât cu primarul.
Elena Farkas, 2 D: Bună seara, sunt Elena
Farkas.
Impresile mele în legătură cu filmul Horton:
- mi-a plăcut filmul foarte mult,
- cred că ideea filmului este: să crezi în ceva
chiar dacă nu îl vezi.
Goitu Lucas, 2 D: Mi-a plăcut de Horton
pentru că e curajos și creativ.
Învățătura: Trebuie să ne respectăm unii pe
alții indiferent cum suntem!
Părerea mea/cum a fost: Filmul Horton a
fost superb pentru că a fost cu animale.
Ștefănuț: Cred ca Horton ne învață curajul,
determinarea, respectul față de orice ființă
oricât de mică ar fi ea.
Gheorghe Adnan: Am îndrăgit filmul Horton
pentru că: este despre prietenie, personajul
principal își apară prietenii din minusculul
sat, chiar cu prețul libertății sale, ne oferă
un exemplu bun de urmat.
Tănase Vladimir: Stimată doamnă consilier,
am vizualizat filmul trimis de
dumneavoastră și vreau să spun că a fost
minunat. Momentul meu preferat a fost
când Horton s-a dus să înoate. Abia aștept
să văd următorul film sugerat.
Cu respect, elevul Tănase Vladimir.

164. Alexa: Desenul trimis de dumneavoastră a
fost educativ și amuzant. Personajul
principal, Horton, e un exemplu de urmat
de noi toți. El știe să apere o prietenie, o
lume mică ascunsă într-un fir de praf, e
perseverent și încrezător în ceea ce simte.
Radu: Horton e perseverent și crede că
orice ființă e importantă. Să fim ca Horton!
Ionuț: Horton salvează lumea. Ca noi acum.
#staiacasă
Bădulescu Irene, 6 A: Povestea lui Horton
este foarte interesantă. Este vorba despre
prietenie. Din această poveste am învățat
că prietenia este mai importantă
decât orice și că orice ființă
este importantă oricât ar fi ea de mică.
Horton este un exemplu de
urmat de toți deoarece știe să apere o
prietenie.
Corina, 6 A: În povestea lui Horton este
vorba despre prietenie. El ne arată că
prietenia adevărată este foarte importantă
și că orice fel de ființă contează. Pentru
mine, Horton este un exemplu de urmat.
NICOLAS D, pregătitoare: Bună ziua. Mă
numesc Nicolas Dirva și sunt clasa
pregătitoare. Am vizionat filmul cu Horton
și mi-a plăcut foarte mult. Eu am înțeles din
acest film că ei sunt prieteni și când aveau
ceva probleme se ajutau între ei.
Filmul Fly Away Home (Zboară departe,
acasă)
Ianu: Eu consider că acest film este
interesant și pentru copii și pentru adulți
pentru că dezvoltă teme de actualitate:
ecologie, activism de mediu,
comportamentul oamenilor și al
animalelelor, relațiile de familie. E de văzut!
Mulțumim!
Anonim: E interesant de urmărit cum crește
relația dintre tată și fiică. Bun film!
Corina: Este pur și simplu un film captivant
de la început până la sfârșit. Are o muzică
minunată și multe scene impresionante. Ne
provoacă să ne întrebam dacă omul poate
trăi cu adevărat în armonie cu creaturile
magnifice cu care împarte această planetă.
Dacă am fi cu toții altruiști și solidari, am
reuși. Minunat!

165. Adina: M-am bucurat atunci cand gâștele
au urmat-o pe fetiță până la iazul unde își
puteau trăi liniștite viața împreună.
Ioana: Ador acest film și nu voi obosi
niciodată să-l vizionez din nou și din nou.
Gâștele sunt adorabile! Legătura care se
stabilește între Amy și aceste ființe
deosebite este impresionantă!
Nicholas: Filmul prezintă o experiență de
viață care îi educă pe copii și pe adulți. Este
frumos, dramatic, trist, interesant și realist.
O capodoperă pentru copii si adulți.
Laura: E uimitor cum tatăl construiește
avionul cu care vor zbura, pentru a conduce
gâștele în țările calde. Sunt uimitoare
gâștele care învață de la un copil să zboare.
O poveste foarte frumoasă!
Mara: Un film despre relațiile dintre
oameni și dintre oameni și animale. Ne
amintește atât de frumos că trăim
împreună pe aceeași planetă și ar trebui să
ne ajutăm și să ne iubim unii pe alții.
Anonim: GENIAL!!!
Jasmine: Iubirea dintre fetiță și gâște e tare
frumoasă!
Andrei: Cred că acest film este foarte bun
pentru că ne învață să avem grijă de
animale și să le iubim!
Robert: Cel mai tare moment a fost când
păsările au reușit să zboare după avion.
Dan: Lucrând împreună la un proiect comun
(ajutorul dat gâștelor), tatăl și fiica se
regăsesc. Frumos!
Mihaela Pana: Am văzut acest film
împreună cu frații și părinții mei. E foarte
frumos! Și prăjiturile făcute de mine și de
mama au fost bune! :)
Clara: Este un film foarte interesant și
frumos, deoarece te învață să iubești
animale și să ai grijă de ele. Mi-a plăcut
foarte mult filmul.
Badulescu Irene, 6 A: A fost un film foarte
frumos și interesant, deoarece te învață să
iubesti și să respecți animalele.
Mi-a plăcut foarte mult!!!

166. Ioan Andrei, 5 B
prof. lb. română Gabriela Lobdan
Știri de ultima oră!
NASA a confirmat că a detectat o nouă
plenată care, până acum, ar fi fost invizibilă,
situată chiar lângă planeta noastră. Este o
planetă micuță, care se învârte repede și își
schimbă foarte des culoarea.
Un echipaj a fost trimis pe această nouă
planetă și au afirmat următoarele:
“Avem de a face cu o planetă pustie, pe
care sălășluiește doar un copac mic,
mișcător, cu scoarța groasă și dură, cu ochi,
gură și creier. Copacul este capabil să
vorbească orice limbă și să controleze
planeta sa. El a spus că știe tot despre
Universul acesta și că este mai bătrân decât
toate Dimensiunile și Universurile paralele.
Este foarte evoluat și binevoitor. A mai spus
că, în următoarele miliarde de ani, ne va
învăța cum să avem tot ceea ce ne dorim și,
în special, cum să ne trăim viața fericiți, fără
să ne mai temem de pericole. Va trebui să
respectăm niște reguli și să nu uităm
niciodată că ultimul copac din specia
Groobon, cu o statură mică, un corp urât și
rigid, cu o coroană mare și bogată de
cunoștințe ne-a dat răspunsurile la întrebări
și, după cum spune chiar el, cel mai
important este să nu uităm că avem Suflet și
Inimă!
Copacul Așteptărilor

167. -
Fragmente-
Elena Lobodan, 6 C
Capitolul 1 - Luminița
Era o noapte normală. Liniștea învăluia mica
curte din care priveam stelele strălucitoare
și albe ca varul pe cerul albastru închis.
Părinții mei dormeau. În fața casei mele era
o poieniță, la baza unor munți mari, destul
de abrupți, plini de tot felul de poteci.
Vântul începu să bată, încât portița curții
scârțâia și se deschidea încet, încet. La un
moment dat, ceva mă opri din admiratul
stelelor. Era o luminiță palidă și argintie. Cu
un efort, reușii să mă ridic în picioare. M-am
apropiat de portița din lemn de stejar. Am
ieșit din curte și am intrat în poenița din
fața casei, urmărind lumina.
După câteva minute de mers, luminița s-a
risipit și m-a lăsat singură în aerul rece al
nopții. Deși eram pierdută, am continuat să
merg prin pădurea înecată în umbrele
stranii ale nopții. La un moment dat, am
zărit ceva agățat de o creangă șubredă a
unui pin. Apropiindu-mă de ea, am realizat
că era o bluză. Cum era exact ce îmi trebuia
pentru a nu îngheța peste noapte, am luat-o
și am pus-o pe mine. Fără mâncare sau
ajutor, doar cu o bluză pe mine, mi-am
continuat drumul spre masivii și întunecați
munți ce mi se înălțau înainte.
Capiolul 2 – Pisica
Tot mergând, ceva mi-a atras atenția printre
umbrele nopții. În stânga mea era un tufiș
de mărăcine ce foșnea. Usor, m-am
apropiat de el. Prin întunericul nopții, am
reușit să deslușesc o siluetă mică și pufoasă,
maro închis, aproape negru. Doi ochi
galbeni precum soarele străluceau atât de
frumos în acea cruntă noapte, încât mă
încercă pe loc un sentiment de liniște.
Încercând să o ajut să scape din capcana cu
spini, mi-am dat seama că mica vietate era
o pisică. După mult timp, m-am ales cu
câteva zgârieturi, dar am reușit să scot
pisicuța din acel tufiș. Imediat ce am pus-o
pe pământul tare și rece, aceasta a fugit,
dispărând în umbrele nopții.
Străbătând pădurea mai departe, am
observat că mă apropiam din ce în ce mai
mult de un mare perete de piatră
albicioasă. Îl inspectam de câteva minute

168. bune, când am observat că la doi pași de
mine se căsca în el o gaură cam de 2 metri și
jumătate. Cum afară era frig și în jurul meu
erau doar copaci, am hotărât că cel mai
bine era să-mi petrec noaptea acolo, chiar
dacă aveam mari șanse să mă întâlnesc cu
un urs. Am intrat încet în acea gaură fără
lumină și m-am întins pe piatra rece,
adormind imediat.
Nici nu apucasem să deslușesc bine
personajele din vis că am și simțit ceva
moale. Primul gând ce mi-a venit în minte a
fost că era un animal al pădurii. Dar, când
am deschis ochii, am recunoscut aceiași doi
ochi galbeni precum soarele - pisica ce
fusese blocată în tufișul de mărăcine. M-am
bucurat să o revăd, cu atât mai mult cu cât,
lângă ea, am deslușit în unica rază a Lunii ce
reușea să pătrundă până la noi, o frunză pe
care se aflau niște fructe de pădure, precum
zmeură, fragi și afine. Cum îmi era foarte
foame, am început să mănânc aromatele
fructe.
Capitolul 3 - Casa
După ce am terminat de mâncat m-am
ridicat, am ieșit din peștera întunecată și
mi-am croit drumul în lumina soarelui cald.
Tot mergând pe lângă peretele de piatră,
mi-am dat seama că pisica mă urmărea. Ea
era singura mea prietenă în acea pustietate,
așa că m-am apropiat foarte mult de ea și
am mângâiat-o ușor. Sub mâna mea, micul
ghemotoc își arcui spinarea și începu să
toarcă, răsplătindu-mă cu cel mai melodios
mieunat pe care îl auzisem până atunci.
Mi-am continuat totuși drumul, acum
alături de un companion de nădejde,
începând să urmăm o potecă ce se ridica pe
munte. Fiind singurul drum pe care îl
vedeam, am decis să merg pe ea. Liniștea
pădurii mă făcea să aud până și pașii făcuți
de pufuletele ce mă urma credicios, când, în
fața mea s-a ivit o mică căsuță din lemn
brun. Gândindu-mă că aș putea să-mi
petrec noaptea acolo, am decis să deschid
ușor, ușor ușa.
Am pătruns cu mare grijă în casă. În ea se
afla un cufăr, o masă șubredă, un scăunel, o
sobă și un pat.Cum acel loc părea părăsit,
am decis să rămânem acolo. Am strâns niște
lemne pentru a face focul și am făcut patul.
După ce căldura din sobă a indundat
întreaga încăpere, m-am băgat în pat, cu
pisica la picioarele mele. Stăteam privind

169. stelele strălucitoare pe mica fereastră de
lângă pat și mă gândeam la ce aveam să fac
mâine. Doar după 2 minute de privit stelele,
am adormit.
Capitolul 4 – Vârful muntelui
La primele raze călduroase ale soarelui ce
pătrundeau prin sticla ferestrei, alături de
ciripitul păsărilor trezite din somnul adânc
de peste noapte, m-am ridicat din patul
șubred de lemn. Am părăsit mica casă
împreună cu ghemotocul pufos ce mă
urmărise de la peștera din peretele de
piatră până aici și am continuat să îmi port
pașii pe nesfârșita potecă a muntelui. Din
când în când sporovăiam cu tovarășa mea
de drum pentru a nu simți panta ce o
aveam de urcat. La un moment dat mi-am
dat seama că eu mă adresam direct
creaturii patrupede, așa că am decis că avea
nevoie de un nume. După 5 minute de
gândire, am realizat ca Laila era numele
potrivit pentru o pisică mică, drăguță și
grijulie ca ea.
După altă oră de înfruntare a potecii
abrupte, am ajuns în vârful muntelui.
Priveliștea ce se deschidea în fața ochilor
mei îmi tăia respirația. Cât vedeai cu ochii
se întindea o pădure deasă de conifere, mai
puțin într-o parte, în care se afla micul
orășel din care plecasem cu ceva timp în
urmă. Încercam să îmi imaginez poarta pe
care ieșisem, scârțâitul ei și poienița din fața
curții. M-am întors spre Laila să o iau în
brațe să îi arăt și ei minunea de la picioarele
noastre, dar am rămas uimită, pentru că
dispăruse. Îmi aduceam foarte bine aminte
că era cu mine când am ajuns în vârful
muntelui, dar acum nu era nicăieri.
Un ghimpe mi-a străpuns inima. Am început
să o strig la început în șoaptă, de teama de
a nu o speria și mai mult, dar durerea și
agitația mă cuprindea din ce în ce mai tare,
încât m-am trezit că pornisem deja în
căutarea ei.
(Continuarea poveștii în numărul următor!)

170. prof. Alina Vătui
Perioada suspendării cursurilor a
reprezentat o provocare pentru toată
lumea: elevi, profesori și părinți. Cu toții am
fost nevoiți să ne adaptăm noilor condiții de
studiu. Cât de bine am reușit, vom ști abia
mai tâziu. Până atunci, vreau să vă
împărtășesc din bucuria resimțită de mine,
văzând reacția copiilor din timpul orelor de
fizică desfășurate în online.
Mă veți crede că, în urma primelor lecții pe
WhattsApp, elevii au realizat lucrări
frumoase?
Priviți, spre exemplu, lucrarea elevei
Grigore Bianca din clasa a VI-a A, realizată
prompt în data de 18 martie, când am
sugerat doar realizarea unui poster de
către cei care doresc.
Unii dintre elevi au valorificat cunoștințele
acumulate în această perioadă,
confecționînd mecanismele simple
învățate, folosind piese lego. Iată ce balanță
a meșterit elevul Burdulea Alexandru din
clasa a VII-a A, inspirat de filmul prezentat
în cadrul lecției!
Dacă vă spun că și în Săptămâna Altfel am
făcut lecțiile conform orarului stabilit
împreună cu copiii, veți spune că am
exagerat și am stresat copiii. Lucrurile nu se
prezintă așa! Am vizionat filme de desene
animate după romane ale lui Jules Verne,
dar am fost atenți să recunoaștem
fenomene, legi și mărimi fizice. Am dovedit
că știm bine lecțiile predate, când am avut
de răspuns la întrebări, după vizionarea
filmelor. Iată, de exemplu, cum a răspuns,

171. chiar în timpul activității, eleva Tănase
Bianca din clasa a VIII-a B.
Insula misterioasă
Trebuie să recunosc că uneori m-a încercat
îndoiala că lecțiile mele sunt clare. Așa e în
online, când nu ai acces direct la copii.
Cu toate acestea, să știți că, de multe ori,
am fost impresionată de reacțiile prompte
ale elevilor. Uitați, de exemplu, un feed-
back în timp real, de la elevii clasei a VI-a C.
Prietenii știu că așa a fost!
Iată și părerea unui Olimpic Național la
limba și literatura română, pasionat de
fizică!
Stelian Nurci, 8 A
Orele de fizica își au secretul în bucuria de a
descoperi lucrurile ce se petrec în jurul
nostru, căci doar studiind fenomenele
putem afla bucuria totala a lor. Feynmann
credea că "un artist consideră că vede o
floare cum nu pot să o văd eu niciodată. Eu
consider ca pentru mine floarea e mult mai
frumoasă, căci înțeleg câte lucruri minunate
se întâmplă în ea ca să poată exista."
Orele de fizica online au venit la început ca o
surpriză. Nu știam cum va fi. Ne aventuram
în necunoscut. Dar în scurt timp am realizat
că asta e, de fapt, fizica: dorința de a afla
cât mai multe, în orice mod posibil, adesea

172. fiind obligați să ne aventurăm în
necunoscut.
Carantina nu avea cum să oprească fizica.
Puterea fizicii se trage din mentalitatea
tuturor ce o studiază, căci cum spunea tot
Feynmann, "fizica nu se face pentru
rezultate. Fizica se face din iubire." Și ăsta
da adevăr! Stând închiși în case am aflat că
nimic nu poate opri iubirea pentru fizică.
Totuși, cel mai important lucru este să avem
moralul ridicat! Și ce alt mod mai bun de a
ni-l ridica găsim, decât acela de a afla că,
dacă nu ar fi existat prima carantină (acum
aprox. 400 de ani), Sir Isaac Newton nu mai
descoperea gravitația!!!
Cu carantină sau fără, fizica e continuată
mereu, iar orele online nu fac decât s
faciliteze iubirea pentru fizica."For the love
of physics!"(Walter Lewin)
Cu speranța că în scurt timp vom vorbi
despre perioada suspendării cursurilor la
timpul trecut și vom putea spune că a fost
o perioadă în care am învățat multe, vă
mărturisesc și eu că am învățat și m-am
bucurat alături de voi, elevii mei, în
această perioadă.
Iar dacă va fi să mai învățăm online
vreodată, să fie fiindcă dorim, nu de nevoie!
Vă îmbrățișez pe toți! Profa de fizică.

173. Pandemia de Covid 19 care a cuprins
întreaga lume în primăvara anului 2020 a
necesitat și închiderea unor zone sau
localități care deveniseră focare. În
România prima zonă care s-a supus izolării a
fost județul Suceva. Impactul emoțional a
fost extrem de puternic asupra tuturor.
La inițiativa prof. consilier școlar Eta
Șerbănoiu, elevii clasei a IV–a B, prof
învățământ primar Vali Iatan au scris și
trimis mesaje elevilor clasei I de la Școala
Corocaesti, județul Suceava. S-au alăturat
acestei campanii și elevi de la alte clase sau
școli (Școala Gimnazială Nr 145) și prieteni
de–ai elevilor clasei a IV–a B.
Din cauza spațiului limitat oferit de revista
noastră ilustrăm articolul doar cu câteva din
zecile de mesaje scrise de copiii din
București.
Spre bucuria tuturor, micii suceveni au
răspuns mesajelor noastre. (câteva exemple
mai jos).
A fost un proiect foarte frumos, care ne–a
învățat pe toți că sprijinul emoțional,
susținerea, solidaritatea, prietenia sunt
valori care ne definesc umanitatea.

174. Dragi prieteni,
Nu vă speriați! Totul va fi bine! Părinții
voștri se vor întoarce imediat acasă când
vor avea această posibilitate. Trebuie
doar să aveți răbdare. Și tatăl meu pleacă
în străinătate din cauza serviciului. Și mie
îmi era greu, dar am încercat să văd
partea plină a paharului, nu pe cea goală!
Gândiți-vă la cât timp petrecut alături de
părinții voștri o să petreceți atunci când
se vor întoarce! Veți juca jocuri împreună,
veți merge la plimbare... și veți face o
mulțime de alte activități în familie. În
legătură cu adevăratul motiv pentru care
părinții voștri nu pot veni acum acasă este
unul simplu: vă iubesc!
Ei vor să nu vă îmbolnăviți, acest gest îl
fac doar părinții care își iubesc cu
adevărat copiii. Și lor le este la fel de greu!
Dar sunt convinși ca așa este mai bine
pentru viitorul nostru! Niciun părinte nu
vrea să își vadă copilul în spital! Așa că fiți
curajoși! Această perioadă va trece
repede! Doar trebuie să fim optimiști și să
încercăm să ne gândim la lucruri
frumoase!
Pentru a mă simți mai bine, eu îi desenam
tatălui meu câte o felicitare înainte de a
pleca, iar când venea îl așteptam cu
bunătăți. Încercați și voi!
Veți vedea că relația voastră de prietenie
se va îmbunătăți. Aveți grijă de voi și de
igiena voastră!
PAȘTE FERICIT!
Bianca,, București

175. Dragă prietene,
Mă numesc Vâlcu Alexandru, am 10 ani și
sunt elev în clasa IV-a la Școala
Numărul 27 din București.
La fel ca și tine, stau singur în camera mea
și nu pot ieși afară din cauza epidemiei.
Este trist să stai tot timpul în casă, dar,
totuși, am atâtea lucruri de făcut: ordine,
curățenie, jocurile de care nu aveam timp,
mai multe filme interesante și de ce nu,
mai multă odihnă.
Noi suntem patru frați, băieți, și nu ne
plictisim niciodată. De curând, am
vizionat ,,Al II-lea Razboi Mondial" și ne
jucăm de -a razboiul în casă. Bineînțeles,
facem ordine după aceea.
Acum se apropie Sărbatoarea Învierii și
din păcate nu putem participa la slujbele
bisericii. Fiind o familie credincioasă, noi
facem o parte din rugăciuni acasă alături
de părinții nostri. Ne pregătim pentru
săptămâna următoare când vom vopsi
ouăle de Paști și vom cânta împreună
,,Hristos a înviat!" Anul acesta cântarea va
avea un alt aer emoționant de la
geamurile balcoanelor noastre.
Mi-ar plăceaca într-o zi, când se va
termina izolarea, să ne vizităm.
Îți doresc să petreci sărbatorile cu bucurie
și să nu uiți că orice perioadă, oricât de
grea, va trece și ne vom putea bucura cu
toții din nou ca înainte.
HRISTOS A ÎNVIAT!
Cu drag,
Alexandru, București
Dragi copii,
Eu sunt Călin, am 10 ani și sunt elev la
Școala Nr. 27 din București. Ca și voi, în
această perioadă stau în casă și, chiar
dacă nu e simplu, trebuie să respectăm
această regulă, pentru a ne proteja
sănătatea. Eu mi-am făcut un program,
astfel încât să nu mă plictisesc. Dimineața
fac lecții, după aceea mă joc și citesc.
Mă gândesc la colegi, prieteni și la toți
copiii și vreau să vă transmit că trebuie să
fim optimiști. Încercați să vă umpleți
timpul cu activități plăcute.
Vă doresc numai bine și fiți încrezători!
Călin,
București

176. Dragi copii,
Sunt Spiridon Teodora, din București, și
am un mesaj pentru voi.
Știu că vă e greu. Și mie îmi este, deși
suferința mea nu se compară cu a voastră.
Dar, hei, să fim puternici! Acest virus a
închis ușile caselor, dar nu și inimile
noastre. Chiar dacă nu mai putem ieși, nu
mai putem vizita pe nimeni, trebuie să fim
curajoși și să ne înfruntăm problemele.
Ele pot fi rezolvate, mai repede sau mai
greu. Depinde de noi.
V-aș recomanda să fiți optimiști, adică
încrezători și convinși că, în cele din
urmă, totul va fi bine. Poate veți zice că
acest lucru e prea greu, că sunteți prea
copleșiți de situație. Vă înțeleg. Dar sunt
de părere că, oricare ar fi neajunsurile
bolii, sunteți CEI MAI PUTERNICI COPII.
Eu, în clasa 1,, nu cred că aș fi rezistat așa
bine ca voi.
Vă asigur că PUTEȚI!
Cu drag,
Teodora, București
Sara, 9 ani, Suceava

177. Daria Pămădeală, 6 D
Prof. istorie Elena State
Cel mai probabil ai auzit de Renaștere, o
magnifică și înfloritoare perioadă în care a
avut loc Umanismul. Umanismul era
ideologia ce se manifestase prin artă, știință
si logică, care a venit peste cultura
religioasă, fiind un cu totul nou mod de a
privi lumea. Umaniștii sunt cei ce au creat
umanismul, privind lumea în acest nou
mod. Câteva exemple mai cunoscute ar fi
Leonardo da Vinci, William Shakespeare
sau Michelangelo Buonarotti. Ai auzit
cumva de ei?
Leonardo
Dar lumea asta, pe care o priveau ei în
modul acesta nou, care era? Ce lume
cercetau? Ce creaturi, lucruri sau tărâmuri
studiau? Ei bine, că tot am pus întrebarea,
află ca ei studiau multe lucruri și puneau
multe întrebări, dar ce i-a preocupat cel mai
mult, a fost omul; de la corpul omenesc la el
ca ființă.
Și deci. cum priveau ei omul? Care era
viziunea umaniștilor asupra omului?
În ochii umaniștilor, omul era o ființă liberă,
responsabilă, inteligentă si educată. Omul
era capabil de multe lucruri impresionante
pe care alte creaturi nu le puteau face, ceea
ce îl diferenția de animale. Acest aspect
este demn de studiat, iar rezutatele
cercetărilor au dezvoltat ramurile știintei si
artei. Omul era și este menit să evolueze, să
se dezvolte și să domine cu inteligența sa
Universul.
Omul avea atât calități, cât si defecte, și
încă are, la nivel fizic, dar și psihic, iar
umaniștii îl priveau ca un întreg, fiind
impresionați de ambele componente. Omul
era o ființă frumoasă, pe care o admirau și
prezentau în întregime, fără să le fie rușine
de defecte. E drept că omul putea să se lase
prins în capcanele plăcerii sau a prostiei, dar

178. în același timp era capabil de a crea și de a
înțelege și folosi resursele și puterile
planetei, Universului dar și pe cele proprii.
Omul devenea astfel un ansamblu de
curiozități, capabil de a-și pune întrebări în
încercarea de a înțelege, și de a se
îmbunătăți.
Astfel apreciau umaniștii omul: ca pe o
ființă capabilă de a înțelege și de a se uni cu
Universul, capabilă să se întrebe cum și de
ce, capabilă de a veni cu idei, de a crea
opere de artă, plină de potențial, și capabilă
să vadă lumea cu alți ochi. Se poate adânci
în greșeli, însă acestea erau de reparat, și
asta intenționau umaniștii să facă, să scoată
permanent în evidență toata gloria și
măreția sa.
Care este umanistul tău preferat? Dacă nu
ai încă unul, poți să cauți pe internet sau să
îți întrebi profesorii și părinții despre ei, și
poate vei afla pe care îl admiri cel mai mult.
Eu la început am numit câțiva de care sigur
ai auzit, dar și despre aceștia poți să te
informezi! Al meu? Eu, fiind mai degrabă
pasionată de literatură și originalitate, îl
ador pe Francois Rebelais. Ai auzit de el?
A fost un scriitor francez, medic și preot. La
Lyon a scris și a publicat cele mai multe
dintre cărțile sale, cele mai populare fiind
cele ce formează faimoasa sa serie
Gargantua și Pantagruel.

179. Are un mod unic de a scrie, fiecare capitol
fiind scris în mod diferit: te apuci de citit
primul capitol și e obișnuit, apoi te apuci de
al doilea și brusc, se schimbă în dialog, în
capitolul trei aventurile continuă în poezie,
iar în al patrulea e tot monolog. Este
neobișnuit, interesant și special.
Cărțile sunt aproape la fel de mari ca și
personajele (pentru neștiutorii care nu s-au
prins de glumă și care ar trebui să citească
cartea, Gargantua și fiul lui, Pantagruel,
sunt niste uriași), dar la fel sunt și titlurile.
Pe bune! Prima carte se numește
"Pantagruel", și ai zice 'OK!', până vezi
continuarea: "Groaznicile și
înspăimântătoarele fapte și isprăvi ale
preavestitului Pantagruel, rege al Dipsozilor,
feciorul marelui uriaș Gargantua". Dap...
Sunt niște titluri lungi... Oricum, seria are
cinci cărți ce merită toate citite, deoarece
Rabelais a fost un om măreț. Adică, pe
bune, uite câte lucruri a studiat(!): greaca,
latina, științele, dreptul, filologia și literele
(care erau mai greu de învățat pe vremea
aceea). Totodată, încă un motiv să citești
cărțile lui ar fi și umorul spumos cu care au
fost scrise, precum și expresiile plăcute
auzului. Chiar sunt tari și, poate, dacă nu ai
nimic de făcut -și chiar și dacă ai- poate te
apuci de citit, sunt niște cărți tare bune. Mai
multe informații poti găsi pe internet. Cine
știe, poate devine și scriitorul / umanistul
tău preferat!?
Dacă te interesează subiectul -și sper că da,
pentru că altfel sunt două ore jumătate
pierdute degeaba (cât am scris articolul
ăsta), la fel și "job"-ul meu la revistă- poate
te va interesa și continuarea, deci poate vrei
să o "scrii' în locul meu, căutând singur/ă
informații. Merci!
Succes la lecturat! O să îți placă!

180. cu doamna profesoară de limba română
Roxana Mocanu
Christiana M, 8 F
Sunt Christiana, eleva a clasei a VIII-a F. În
aceast an am avut plăcerea de a-i lua un
interviu doamnei profesoare de limba
română, Roxana Mocanu Roxana. Interviul a
decurs in felul următor:
Christiana: Bună ziua! Mulțumesc că ați
acceptat să vă iau acest interviu!
Doamna Mocanu: Bună ziua, draga mea!
Mă bucur că suntem alături!
Christiana: Prima mea întrebare pentru
dumneavoastră este ce v-a determinat să
deveniți profesor de limba română?
Doamna Mocanu: Am avut un model-
profesoara de limba română din liceu. Era o
persoană care se distingea prin rafinament,
modestie și delicatețe. Avea o lumină
aparte în privire și un prisos de bunătate,
care te cucereau. Deși era minionă, se
impunea în fața tuturor. Emana IUBIRE... Și
astăzi îi simt mângâierea, îi aud vocea
caldă... Atunci am înțeles sensul cuvântului
Doamna... Ea a rămas în adâncul sufletului
meu...Doamna Mea...
C: Mi-ar plăcea să aflu cum erați în
adolescență? Ați fi prietenă cu versiunea
dumneavoastră de atunci?
Dna Mocanu: Adolescentă... Eram extrem
de serioasă, voiam să știu cât mai multe,
voiam să fiu printre primii… Eram riguroasă
cu prietenii mei, dar îmi plăcea să fiu
înconjurată permanent de oameni de
calitate. Ce înseamnă "calitate"? Aceleași
coordonate pe care și astăzi le caut:
persoane demne de încredere, capabile să
iubească, să dăruiască fără a cere nimic în
schimb... Am realizat legături durabile,
indestructibile de care sunt mândră și
astăzi. Prietenii nealterate de vreme....
Aș fi prietenă cu versiunea mea de
odinioară, pentru că era o persoană
corectă, veselă, optimistă...și frumușică
(părerea unora)!
Adolescența... Ce perioadă minunată; dacă
știi s-o apreciezi, s-o trăiești frumos, să te

181. bucuri din plin... o fărâmă dintr-o clipă ce
trece ca o scânteie...
C: Dacă nu ați fi lucrat la catedră, ce v-ar fi
plăcut să faceți?
Dna. Mocanu: Aș fi fost avocat... Am fost
admisă la Drept (a doua facultate), însă în
același an, Dumnezeu a avut alt plan cu
mine: m-am căsătorit și... în euforia
tinereții... am renunțat. Decizia de atunci
m-a urmărit mult timp... Astăzi nu regret
nimic. Sunt un Om Special... pentru că pot
dărui iubire, pot primi iubire, zâmbete,
îmbrățișari, emoții... Ce simplu este totul!
Noi nu știm să apreciem la timp ceea ce
avem!
C: Care este cel mai mare vis al
dumneavoastră/o dorință puternică?
Dna. Mocanu: Am o singură dorință: să am
puterea până la sfârșit să mă bucur de clipa
prezentă, să trăiesc intens, să mă bucur de
AZI..., mâine nu știu dacă va fi... Suntem
atât de naivi, fericirea este lângă noi, în
lucrurile simple pe care nu le observăm, în
zâmbet, în floare, în îmbrățișare...
C: Ce înseamnă 27 pentru dumneavoastră?
D. Mocanu: 27 este parte din mine! Este
locul în care vin cu mult drag, pentru că aici
mă așteaptă multe inimi care formează,
împreună cu a mea, UN TOT.
Aici simt vibrația, emoția...
Știi ce este curios? Cu cât înaintez în vârstă,
îmi iubesc elevii mai mult, mă dăruiesc mai
mult pentru că, la rândul meu, primesc
energie, optimism, VIAȚĂ!
27 ESTE PARTE DIN MINE!
C: Ce considerați că este cel mai important
pentru a avea o viață frumoasă și împlinită?
Dna. Mocanu: Cel mai important este să fii
împăcat cu tine! Să ai o liniște interioară, să
te uiți în ochii celui de lângă tine cu
seninătate, să aduci celor din jur bucurie,
alinare, zâmbet, culoare. Toate acestea vin
din IUBIRE! Iată secretul vieții frumoase!
Este atât de simplu, și în același timp atât de
complicat! Să iubești înseamnă să dăruiești
permanent și necondiționat! Și toată
IUBIREA asta se va revărsa asupra ta însutit!
Să nu te îndoiești de asta nicio clipă!
Așadar: IUBEȘTE!
C: În ce valori credeți?
Dna. Mocanu: Cred în valorile creștine:
credință, nădejde și dragoste! Dar cea mai
mare dintre toate ESTE DRAGOSTEA! Dacă
nu ești bine ancorat în aceste valori, care
trebuie să te definească ca om, plutești, pe
marea vieții, în derivă!
Credința este cea care ne dă puterea de a
trece peste toate încercările vieții, care ne

182. ține ancorați, nădăjduind că ziua de mâine
va fi mai bună, iar dragostea este cea care
iartă, care alină, care izbăvește, care...
Omul fără Dumnezeu este mort (sufletește),
și, atunci la ce-i folosesc toate? Așadar:
CREDE, NĂDĂJDUIEȘTE, IUBEȘTE!
C: Dacă ați putea schimba ceva pentru a
face lumea mai bună, ce ați schimba?
Dna. Mocanu: Mentalitatea. Omul este
nefericit pentru că el se dorește așa! Lumea
de astăzi este rezultatul omului! Trebuie să
îți pese de cel de lângă tine, să-l asculți pe
aproapele tău, indiferent de vârstă, pentru
că fiecare dintre noi are fricile, bucuriile și
nevoile sale.
Schimbarea începe cu tine! Nu trebuie să
așteptăm ca alții să facă acest lucru.
Trebuie să începi tu!
C: Ce culori credeți că vă definesc?
Dna. Mocanu: Am două culori care mă
definesc: roșul și galbenul. Roșu pentru că
pun pasiune în tot ceea ce fac. Galben
pentru că îmi place să radiez căldură, iubire
și fericire!
C: Dacă în 5 minute ați avea ocazia să
plecați oriunde în lume, unde ați merge?
Dna. Mocanu: Îmi vin în minte atâtea
destinații, încât aș rămâne ACASĂ. AICI este
singurul loc din lumea asta mare în care îmi
găsesc liniștea, echilibrul, fericirea...
ACASĂ ESTE LUMEA MEA!
Oriunde ai rătăci pe pământul ăsta, ACASĂ
este cel mai bine!
C: Cum este să fiți preoteasă?
Dna. Mocanu: Este un dar pe care-l
prețuiesc! Știi?! Fiecare dintre noi avem
multe daruri pe care le primim de Sus.
Acesta este unul dintre darurile mele!
Este o trăire intimă... Nu prea vorbesc
despre acest subiect, deoarece este dincolo
de CUVÂNT...
C: Ultima întrebare pe care aș vrea să v-o
adresez este: Cum v-ați descrie în 5 cuvinte?
Dna. Mocanu: Nu ar fi mai interesant să mă
descrii tu? Mocanu descrisă de eleva sa!
C: Eu v-aș descrie ca fiind o femeie
puternică, inteligentă, fermecătoare,
rafinată și plină de perspicacitate. Aș vrea
sa vă mulțumesc pentru răspunsurile
dumneavoastră și pentru timpul acordat!
Dna. Mocanu: Aș vrea să închei cu câteva
îndemnuri pe care le adresez tuturor
elevilor mei:
FIȚI LIBERI! URMAȚI-VĂ VISUL! IUBIȚI!
APRECIAȚI LA TIMP CEEA CE AVEȚI !

183. bibliotecar Lică Baltag
În perioada 2005 - 2007, am întâlnit la noul
loc de munca un coleg de profesie mecanic
auto, care mi-a relatat niște lucruri mai
puțin obișnuite, poate chiar ciudate pentru
mulți dintre noi. Îmi povestea că, mergând
prin oraș, vedea (percepea) mesaje atunci
când citea un afiș, o reclamă, un număr de
auto, numele unei firme etc. Discuția
aceasta a avut loc în timpul unei pauze de
masa (prânz), dar fiindcă a intrat cineva în
birou și i-a solicitat ajutorul, conversația
noastră s-a încheiat fără ca subiectul să fie
încheiat (epuizat).
Al doilea caz s-a petrecut în perioada 2015 -
2017, la Facultatea de Litere din București,
când o doamnă profesoară ne-a povestit (la
toată grupa de studenți) că a avut o
studentă (la studiile postuniversitare), care
afirma că, atunci când ieșea din metrou, sau
când cobora din mijloacele de transport,
citind reclamele sau diferite inscripții, i se
formau mesaje în minte.
Desigur că doamna profesoara considera
cazul o ciudățenie, cum de altfel
majoritatea colegilor din grupa noastră.
În vara lui 2018, am cumparat o carte de la
chioșcurile de cărți, limitrofe Parcului Obor,
în care am gasit dezlegarea enigmelor sau
ciudățeniilor descrise mai sus. Cartea este
una al cărei adevăr nu poate fi pus la
îndoială deoarece descrie viața Sfantului
Maxim Mărturisitorul, sfânt cu doua date
de pomenire în Calendarul Ortodox, 21
ianuarie și 13 august.
Ce ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul?
Adresându-se lui Piros, Patriarhul
Constantinopolului, pe care îl numea eretic
fiindcă propovaduia erezia monotelismului,
Sfântul Maxim Mărturisitorul îi spune:
" - Întreaga lume nevazută pare imprimată
în lumea văzută. În chip tainic, cu forme
simbolice... pentru cei ce pot vedea. Și
întreaga lume văzută este cuprinsă în lumea
nevăzută, simplificată în rațiuni, dupa
lucrarea cunoscătoare a mintii. Lumea
văzută se află în cea nevazută prin rațiuni,
iar lumea nevăzută se află în cea văzutp prin
simboluri(...)"
Reacția Patriarhului eretic, Piros, și apoi
răspunsul Sfântului Maxim vin să
întregească înțelegerea pe care o căutăm.
"- Și cine poate să le creadă pe acestea,
părinte? a întrebat Piros, exprimându-și
nedumerirea sinceră.

184. - Cel care le vede și are credință cât un bob
de muștar, a șoptit Maxim, adresându-se
mai mult sieși, și mai puțin lui
Piros".(Maxim: roman biografic/Aleka
Ritsou; trad.: Cristian Spatarelu. Galați:
Egumenita, 2015, pp. 187-188)
Așadar, cei care văd pot înțelege (percepe)
și altceva din simbolurile și formulele
întâlnite. Zic și formule pentru că Sfântul
Maxim s-a exprimat astfel către ucenicul
său, Anastasie:
"Întreaga lume nevăzută, Anastasie, într-un
fel tainic și neînțeles nouă, este înscrisă cu
simboluri și formule în lumea văzută. Și
întreaga lume văzută există și se manifestă
în lumea nevăzută prin rațiuni. Aceste două
lumi, cea văzută și cea nevăzută, sunt strâns
legate. Să ții minte asta!" (Ibidem, p.129)
Eu m-am bucurat enorm pentru că am dat
(citit) peste această carte, este clar și din ce
motiv, dar mă întreb dacă cele două
persoane descrise mai sus, catalogate drept
ciudate, știu de existența acestui răspuns?
Iată o carte care, printre altele, traduce
bizarul sau ciudațenia unor oameni în
normalitate, dar o normalitate care e mai
presus de fire.

185. În perioada martie - mai 2020, toți actorii
școlii (elevi, părinți, profesori) au fost
implicați în Campania națională Solitar,
dar solidar! - Arta de a fi rezilient,
campanie inițiată de profesioniștii din
grupul Consilieri școlari și logopezi din
Romania și coordonată local de prof.
consilier școlar Eta Șerbănoiu.
Obiectivul prioritar al campaniei a fost acela
de a oferi copiilor un cadru ludic, firesc de
exersare a rezilienței alături de părinții și de
educatorii lor.
Reziliența este superputerea care îi ajută pe
eroii noștri, mai mici sau mai mari, să se
adapteze la ceea ce înseamnă azi realitatea
fiecărei dimineți. Antrenată zilnic, această
superputere contribuie la dezvoltarea
inteligenței emoționale și la o afirmare
sănătoasă de sine.
Din lipsă de spațiu ilustrăm (demonstrativ)
cu doar câteva produse realizate de copii.
Mulțumim tuturor! A fost tare frumos!
Dragoș, 2 A, prof. Flori Ghica
Cel mai activ participant la campanie!
Felicitări!
Matei, 2 A,
Ermin, 2 A
Clasa 2 A, prof. Flori Ghica

186. Vlad, 6 D, diriginte Roxana Mocanu
Corina, 6 A, diriginte Mihaela Canacheu
Gabriel, 3 B
Clasa 3 B, prof. Corina Neculăescu
Antonio, 2 D
Clasa 2 D, prof. Diana Sârbu
Delia, 4 C
Cls 4 C, prof. Mirela Rădulescu
Cls. 4 B, prof. Vali Iatan

187. Mihnea, 5 A
Clasa 5 A, diriginte Cristina Ștefănuț
Cls. preg. A, prof. Mihaela Dumitrache
Cls 1 C, prof. Nicoleta Nigai
Cls 1 E, prof. Ana Cepraga
Cls. 2 B, prof. Ruxandra Mihalcea
Cls. 2 E, prof. Lavinia Oprescu
Cls. 3 C, prof. Rodica Tița
Cls. 3 A, prof. Cristina Cozac
Beatrice, 8 E
Cls 8 E, diriginte Eliza Neghină
Maia
Elevii claselor V - VIII și profesorii diriginți

188. Profesorii Scolii 27 sunt alături de elevii
lor!
Profesorii Școlii 27 sunt mereu alături de
elevii lor!
Pentru a le transmite acest mesaj, în luna
mai 2020, profesorii școlii au realizat un
filmuleț și l-au transmis copiilor.
Clipul realizat poate fi vizionat la adresa:
https://econsiliere.blogspot.com/2020/05/i
mpreuna-suntem-bine-profesorii-
scolii.html sau pe blogul școlii.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Vă
menționăm doar o foarte mică parte dintre
acestea.
Nenumărate emoticoane: inimioare,
aplauze, fotografii, filmulețe, înregistări
audio, multumiri, felicitări, aprecieri “Foarte
frumos”, „emotionant”
Minunat! Felicitari, Scoala 27! Asta e
adevarata conectare cu elevii noștri!
Absolut impresionant! Un gest atat de
frumos! Sunteti deosebiti!
Viata este minunata cu prietenii alaturi! Cu
oameni ca voi! Sunteti minunati, profesori,
copii si parinti!❤
Cand a ajuns la mesajul transmis de
"doamna lui" emoțiile erau atât de mari
încât au umezit ochii. Va multumim pentru
tot! Minunat colectiv!
Oh, dumnezeule, dar asta este extraodinar!
Super! Primesc din partea copiilor și
părinților mesaje emoționante.
Felicitări! Bravo vouă! (grupul directorilor)
Multumim tuturor profesorilor pentru ca ne
ajuta sa continuam #scoalaacasa.
Foarte frumos si emotionant montajul.
Felicitări!! Foarte frumos! (consilier local,
membru in Consiliul de administratie al
scolii)
Toata dragostea mea! (fosta eleva)
Aplauze pentru profesorii scolii! (fost
parinte)
Pfff!! Chiar m-a emotionat clipul vostru.
Foarte, foarte frumos! Chiar cred ca sunt
tare norocosi copiii vostri ca va au. Sunteti

189. un exemplu pentru ce ar putea sa fie peste
tot scoala romaneasca. Felicitari! (profesor)
Vremurile grele unesc oamenii! Sa fiti bine!
Sa ne revedem curand! (parinte)
Felicitari, sunteti minunati! (grupul
directorilor)
Versurile se potrivesc atât de bine cu
imaginile și cu mesajul! Mulțumim!
Multumim, si noua ne e dor de scoala!
Bravo voua! (grupul directorilor)
Frumos, emo’ionant si educcativ. 3 in 1! A;a
da scoala!
❤ (Primărie, dna insp. Gheorghe)
Felicitări cadrelor didactice și conducerii !
Vă mulțumim! Clipul realizat este frumos și
emoționant!
Doamna nu ma asteptam. Sper ca va dati
seama cat conteaza un asa gest pentru
parinti. Multumesc!
Doamna, va multumim! Sunteti minunată!
Ne este foarte dor de dumneavoastra!
Abia astept sa venim la scoala!
Drăguț din partea voastră!!! (grupul
directorilor)
Felicitări Școlii Nr. 27! Respect, încredere și
iubire! (grupul directorilor)
Felicitari! Emotionant! (grupul directorilor)
Foarte frumos. Cu totii am fost mișcati. Un
gest frumos pentru care vă mulțumim!
(parinte)
Super emoționant! Mulțumim mult tuturor
profesorilor!
Tocmai am urmarit clipul. Mi-a transmis
optimism si energie pozitiva! Multumim
mult! (parinte)
Felicitări! Am fost impresionata de gestul
dumneavoastra!
Foarte frumos! Felicitări!!! #totulvafibine�

190. Mii de multumiri... O scoala deosebita cu
profesori asemenea... Ati fost si sunteti
alaturi de copii asa cum poate multi altii isi
doresc si acum... Un timp inapoi,
profesionalism si, nu in ultimul, rand
prietenie!
Frumoasă inițiativă și motivant pentru copii!
Vai, ce frumos a iesit! Felicitari!❤
(profesor)
Un cadou superb de ziua copilului!!!
Mulțumim frumos, pentru tot ceea ce faceți
pentru copii noștri!
Doamna, a fost atat de frumos sa vad acolo
toti profesorii mei!
Sunteti minunati!! Mi-ati adus un zambet
pe buze!! Multumim!!! Va imbratisam si O
scoatem la capat!! ❤ (parinte)
Mi s-a făcut pielea de găină....emoționant
moment....Vă mulțumesc! (parinte)
Ce frumos și emoționant! Mulțumim!
Ce drăguț și câte emoții!
Felicitări un gest frumos!
Mie mi-au dat lacrimile!
Va multumim pentru initiativa!
Emotionant. Chiar daca nu am avut ocazia
să văd alte mesaje organizate de scoli, sunt
convinsă că acesta este cel mai cald.
Felicitări, oameni minunați! Un enorm
privilegiu să împart cu voi aceste momente.
Mulțumesc mult. Doresc tuturor sanatate
multa...
E plin de suflet! Toti am fost grozavi! O
echipa!
David Toma s-a bucurat mult sa vada (si sa
va vada) iar cei mari si-au amintit cu bucurie
de profesorii lor! Felicitari si va multumim
mult!
E plin de suflet! Toti am fost grozavi! O
echipa!
David Toma s-a bucurat mult sa vada (si sa
va vada) iar cei mari si-au amintit cu bucurie
de profesorii lor! Felicitari si va multumim
mult!
Maria a fost tare impresionata ca doar la
școala ei s-a făcut acest lucru minunat.
(parinte)
Super emoționant! Mulțumim mult tuturor
profesorilor școlii 27! Vă iubim și noi!
Superb și emoționant! Mulțumim mult!

191. Foarte frumos. Cu toții am fost
impresionați!
A fost minunat! Va mulțumesc ca existați!
Va pup și va îmbrățișez !
Va pup pe toti! Imi lipsiti!
Foarte reușită asamblarea. Felicitari
profesorilor! E un gest frumos si apreciat de
noi!
Inspirata melodie! Ne place!
Dor de voi maxim, vă iubesc!
Felicitări Școala 27!
Sunteți minunați! Deschizători de drumuri,
formatori de suflete frumoase, adevărați
profesioniști, un colectiv de elită ! Vă
mulțumim din inimă!
Superb! Am lăcrimat! Frumos colectiv!
Respect!
Mesaje pentru voi extrase din clipul realizat
de PROFESORII ȘCOLII 27 PENTRU ELEVII
LOR (clipul 2 din cadrul Campaniei
#împreunăsuntembine poate fi vizionat pe
blogul școlii).

192. Prof Alina Vătui
Dragii mei,
Oare cum ne vom aminti peste ani de
Numărul 16 al revistei Cronicile Școlii 27?
Vă invit să alegeți varianta corectă:
a) Numărul redactat în mare măsură în
perioada suspendării cursurilor din
cauza Pandemiei
b) Numărul izvorât din entuziasmul și
talentul elevilor și profesorilor școlii
noastre
c) Numărul la realizarea căruia a
contribuit aproape toată suflarea
școlii
d) Numărul care a reprezentat
speranța noastră, a tuturor că
TOTUL VA FI BINE!
e) .....
Ați ghicit: Toate variantele sunt corecte.
Și pentru că sunt profesoară, vă dau și
note:
Nota 10 cu felicitări:
 Elevilor cls 6 A și 6 D, cei care au
generat în acest an proiectul
 Elevilor care au scris articole în
revistă
 Profesorilor care i-au îndrumat
 Părinților care i-au sprijinit
necondiționat
 Invitaților care ne-au îmbogățit
cunoștințele și ne-au încălzit
sufletele cu minunatele lor
articole
 ....
2 note de 10 cu multe felicitări
sufletului revistei, doamnei consilier
școlar Eta Șerbănoiu, care dă aripi
visurilor noastre și fără de care nu
aveam eu motiv să dau note în altă
parte decât în catalog!
FELICITĂRI tuturor celor care au
făcut posibilă apariția acestui număr
de excepție al Cronicilor Școlii 27!
Vă îmbrățișez pe toți,
Alina Vătui

193. Această revistă revistă nu ar fi apărut fără
efortul, perseverența și pasiunea elevilor
Se cuvine să îi menționăm pe toți aici!
Clasa a VI-a A
Mihai Stan, Andrei Petreanu, Eduard Ion,
David Olaru, Alexia Dincă, Alexandra
Neacsu, Bianca Grigore, Diana Matei, Alex
Scrieciu, Robert Ivan, Călin Draghici, Alexia
Ferbințeanu, Manal Ibrahim, Alina Preda,
Mara Asmarandei, Vlad Crivat, Rareș
Grigorescu , Alex Kaplanian, Teo Orescovici,
Robi Buicliu, Andreea Enechescu, Daria
Boca, Luca Oprea, Gabi Diaconescu, Corina
Cioroaba, Alex Lungu, Irene Bădulescu,
Maria Iordache, Andra Ghirie, Ionuț
Mercore
Clasa a VI-a D
Andreea - Bianca State, Vlad Oprea, Daria
Plămădeala, Andew Ban, Alexia Cojocaru,
Ema Borcan, Paul Balaban, Sara Cozma,
Bianca Dinu, Denisa Drăghici, Gabriel
Dănescu, Daniel Grigore, Edgar Gornescu,
Marius Gheorghe, Ștefan Gruia, Antonio
Ioniță, Mario Isărescu, Ingrid, Alina Mircea,
Idris Mustafa, Adriana Neața, Adrian
Nicolau, Cătălina Neacșu, David Neacșu,
Maria Niculescu, Mihai Petrescu, Alexandru
Rogojinaru, Alexandru Vizuroiu, Adrian
Vitelariu, Ana Angelescu.
ai articolelor inserate în acest număr!
noștri!
elevii cls. pregătitoare B și prof. Mihaela
Dumitrache
elevii cls. I A și prof. Nicoleta Cristoaei
elevii cls. I C și prof. Nicoleta Nigai
elevii cls. I E și prof. Ana Cepreaga
elevii cls. a II-a A și prof. Florentina Ghica
elevii cls. a II-a B și prof. Ruxandra Mihalcea
elevii cls. a II-a D și prof. Diana Sârbu
elevii cls. a II-a E și prof.Lavinia Mihai
elevii cls. a III-a A și prof. Cristina Cozac

194. elevii cls a III-a B și prof. Corina Neculăescu
elevii cls. a III-a C și prof. Rodica Tița
elevii cls. a IV-a B și prof. Vali Iatan
elevii cls. a IV-a C și prof. Mirela Rădulescu
elevii cls. a V-a A și prof. Cristiana Ștefănuț
elevii cls. a V-a B și prof. Florentina Ionașcu
elevii cls. a V-a C și prof. Alexandra Marin
elevii cls. a V-a E și prof. Romelia Mihai
elevii cls. a VI-a A și prof. Mihaela Canacheu
elevii cls. a VI-a B și prof. Mariana Costescu
elevii cls. a VI-a C și prof. Adrian Bulie
elevii cls. a VI-a D și prof. Roxana Mocanu
elevii cls. a VI-a E și elevi de la alte clase
prof. educație plastică Flavia Popa
elevii cls. a VII-a A și prof. Daniela Gândac
elevii cls. a VII-a B și prof. Pompiliu
Baraitaru
Mulțumim Mara Plămădeală, 7 B, pentru
copertă!
elevii cls a VIII-a A și prof. Elena State
elevii cls a VIII-a B și elevi de la alte clase de
gimnaziu prof. lb. română Gabriela Lobodan
elevii cls. a VIII-a E și prof. Eliza Neghină
elevii cls. a VIII-a F și prof. Mihai Ștefănescu
prof. Ștefania Popovici
prof. Rodica Gurițeanu
bibliotecar Lică Baltag
director prof. Alina Vătui
(copii, părinți și bunici, profesori, prieteni)
la întrebările noastre, participanți la
scrierea ARTICOLELOR COLECTIVE,
care ne plac nouă atât de mult! Mulțumim!
Nu în ultimul rând
Încrederea și dragostea voastră ne
onorează!
Mulțumim mult!
deținătoarea a 2 recorduri GUINNESS
BOOK OF WORLD RECORDS: Cel mai mare
călător al lumii și Cel mai mare pașaport
din lume
autoarea cărților pentru copii Balada
căpşunilor fără culoare și Mânzdrăvan

195. un francez care trăiește în Germania și care
a lucrat și în România
din Anglia
Lui
din Craiova
din Suceava
București și
fani Metallica
pentru implicarea în realizarea clipului
profesorilor școlii din cadrul Campaniei
#împreunăsuntembine !
Și, în principal,
Prof. consilier școlar Eta Șerbănoiu
și elevii cls 6 A și 6 D
Așteptăm mesajele voastre pe adresa
cunoscută: econsiliere@yahoo.com
Un sfârșit e un început!