Ce este variola maimuței? Variola maimuței este o infecție rară, care a ajuns recent și în Europa și Statele Unite. În mod normal, ea există în anumite zone ale Africii Centrale și de Vest, fiind răspândită de către animalele sălbatice (este o zoonoză). Infecția este dată de un virus din genul Orthopoxvirus (ce include și virusul variolei, responsabil de boala numită variolă, virusul vaccinia și virusul variolei bovine) familia Poxviridae. Există 2 variante genetice ale virusului, cea din Bazinul Congo (Africa Centrală) și varianta Vest-Africană. Sursa: https://alternamed.ro/variola-maimutei/

1. 1/4
alternamed.ro /variola-maimutei/
Variola Maimuței. Cum se transmite și cât este de mortală?
Ce este variola maimuței?
Variola maimuței este o infecție rară, care a ajuns recent și în Europa și Statele Unite. În mod normal, ea există în
anumite zone ale Africii Centrale și de Vest, fiind răspândită de către animalele sălbatice (este o zoonoză).
Infecția este dată de un virus din genul Orthopoxvirus (ce include și virusul variolei, responsabil de boala numită
variolă, virusul vaccinia și virusul variolei bovine) familia Poxviridae. Există 2 variante genetice ale virusului, cea din
Bazinul Congo (Africa Centrală) și varianta Vest-Africană.
Articolul continua mai jos
Variola maimuței a mai dat câteva cazuri internaționale, de exemplu în 2003, când au apărut epidemii în Statele
Unite, prin contactul cu anumiți câini sălbatici de preerie, infectați, care ar fi fost importați dintr-o regiune din Africa.
Epidemia a dat aproximativ 70 de cazuri.
În 2018, au mai existat câteva cazuri, la niște călători din Nigeria către Israel și Marea Britanie, ulterior și în
Singapore, iar în 2021 au existat câteva cazuri în SUA.
În luna mai, 2022, au fost depistate mai multe persoane infectate cu variola maimuței în țări care nu reprezintă
regiuni endemice, dar nu s-a descoperit încă sursa acestora.
Articol recomandat: Este purpura trombotică trombocitopenică asociată cu noul vaccin anti-COVID19?
Variola Maimuței. Cum se transmite și cât este de mortală? 9
Cum se transmite variola maimuței? Cauze
Virusul a ajuns în alte zone ale lumii în urma călătoriilor internaționale sau al importului de animale.
Se pare că virusul ar fi purtat de primate (maimuțe), de unde s-ar putea răspândi la oameni.
Articol recomandat: Boala Lyme – Când această devine o urgență medicală
Este variola maimutei o boală transmisibilă prin aer?
Boala se transmite prin contactul unei persoane cu animalul purtător sau cu o altă persoană infectată. Modalitățile de
transmitere sunt reprezentate de rănile de la suprafața pielii (chiar și zgârieturi mici, neobservabile), dar și prin tractul
respirator, deci pe calea aerului, sau prin mucoase – nazală, bucală sau oculară.
Contactul infectant cu animalele poate avea loc prin mușcătură, contact direct cu leziuni sau cu fluide ale animalelor –
cum ar fi sângele contaminat, dar și prin pregătirea cărnii pentru consum.
În ceea ce privește transmiterea de la oameni, ea are loc prin picături de salivă sau secreții nazale (picături Pffluge),
care sunt eliminate în timpul strănutului, tusei, vorbitului, cântatului. Aceste picături traversează cu ușurință aerul pe
distanțe apropiate (aproximativ 2 m) sau în caz de contact apropiat.
Nu numai calea respiratorie este implicată, ci și contactul cu fluide sau leziuni ale persoanelor infectate și mai mult,
contactul cu haine și materiale contaminate.
Articol recomandat: Sindromul Covid Lung. Ce am aflat și câte mai rămân științei de elucidat?

2. 2/4
Este variola maimutei o boală înalt contagioasă? Cât de repede se
transmite?
Spre deosebire de variolă, declarată eradicată la nivel mondial în 1980, variola maimuței pare a se transmite mai
greu, fiind mai puțin contagioasă, și de asemenea produce o formă a bolii mai puțin severă. Transmiterea interumană
se realizează mult mai greu.
Din momentul infecției, durează între 5 și 21 de zile până la apariția simptomelor. Este o boală autolimitată, ceea ce
înseamnă că trece de la sine, boala având o durată de aproximativ 2-4 săptămâni, însă există și cazuri în care se pot
produce complicații.
Simptome variola maimuței
După o perioadă de incubare, cel mai frecvent între 6-13 zile (dar poate varia între 5-21 de zile), apar semnele
infecției, în 2 etape:
perioada de invazie – între 0-5 zile, în care pot apărea:
febră
durere intensă de cap
inflamația ganglionilor limfatici (limfadenopatie), ce reprezintă un semn distinctiv de alte boli cu manifestări
similare, cum ar fi varicela sau pojarul
dureri de spate
dureri musculare
astenie importantă, oboseală, fatigabilitate
perioada de erupție tegumentară, la 1-3 zile de la apariția febrei. Rash-ul tegumentar apare în special pe față
și extremități (mâini, picioare), mai puțin la nivelul trunchiului. Implică mai ales palmele și tălpile. Poate afecta și
mucoasa orală, genitală sau conjunctivele oculare, dar și corneea, în cazuri mai rare.
Erupția se dezvoltă inițial sub forma unor macule (leziuni plane), care se transformă în papule (leziuni reliefate la
suprafața pielii), apoi vezicule (acumulează lichid în interior) și pustule (fluidul din interior capătă o colorație galbenă,
similară puroiului).
Ulterior, acestea se usucă, formează cruste și cad.Leziunile pot apărea în număr variabil, de la câteva vezicule la
leziuni care confluează și pot duce la regiuni importante acoperite de cruste, care se vor descuama.
Simptomele se ameliorează și dispar după aproximativ 2-4 săptămâni.
Complicații
Persoanele predispuse la complicații sunt copiii mici și persoanele imunodeprimate.
Ele pot include infecții secundare, bronhopneumonie, encefalită, sepsis, infecții ale corneei până la pierderea vederii.
Cum poate fi prevenită variola maimuței?
Iată ce poți face pentru a preveni infectarea cu acest virus:
evită contactul cu animalele care pot fi purtătoare ale virusului, mai ales animale bolnave sau decedate, în zone
considerate endemice, în cazul în care călătorești în regiunile respective. Evită contactul apropiat cu persoane
infectate.
nu consuma sau atinge carne ce provine de la animale sălbatice
evită contactul cu orice material ce a fost în preajma animalului respectiv, de exemplu așternuturi, culcușuri etc.
De asemenea, nu atinge haine sau așternuturi ale persoanelor bolnave

3. 3/4
pacienții infectați trebuie izolați de alte persoane, mai ales de cele la risc (copii mici, persoane cu probleme de
imunitate)
trebuie să ai o igienă riguroasă, mai ales după interacțiunea cu animale sau persoane potențial infectate (este
foarte important spălatul pe mâini cu apă și săpun, dar și utilizarea dezinfectanților cu alcool pentru mâini)
dacă aparții personalului medical, folosește echipament de protecție atunci când îngrijești persoane infectate.
Diagnostic
În primul rând, boala trebuie diferențiată de alte infecții virale cu manifestări similare, cum ar fi varicela sau pojarul,
dar și cu alte infecții bacteriene.
Pentru diagnosticul concret al bolii, se prelevează o cantitate mică de lichid de la nivelul leziunilor (veziculelor sau
pustulelor) sau cruste care acoperă leziunile, care vor fi ulterior examinate în laborator. Aceste materiale contaminate
necesită transport special și sigur.
Examinarea se face prin PCR. Uneori, se poate recurge la biopsii mici de piele.
Boala nu se poate diagnostica prin serologie cu detectare de antigene sau anticorpi în sânge, deoarece pot exista
multe rezultate fals pozitive.
Există tratament?
Nu există în prezent un tratament ținitit și sigur, dovedit împotriva acestui virus.
În prezent, îngrijirea pacienților infectați presupune doar terapie simptomatică, destinată ameliorării semnelor și
simptomelor bolii sau prevenirii și tratării complicațiilor sau sechelelor pe termen lung (de exemplu, antipiretice pentru
scăderea febrei).
Nutriția adecvată și hidratarea intensă sunt foarte importante.
Infecțiile bacteriene secundare necesită tratament cu antibiotice.
Este în cercetare tratamentul bazat pe antivirale (un agent antiviral denumit Tecovirimat este testat în prezent), însă
nu este momentan disponibil la nivel mondial.
În cazul în care suspectezi că ai fi infectat cu acest virus, va trebui să te prezinți la camera de gardă a secției de Boli
Infecțioase și Tropicale, și să eviți contactul cu alte persoane.
Mergi urgent la medic dacă:
te-ai întors recent dintr-o zonă endemică pentru această infecție, iar călătoria a avut loc în urmă cu maxim 3
săptămâni
ai intrat în contact în ultimele 3 săptămâni cu cineva recent întors dintr-o astfel de regiune sau care a avut
simptome ale variolei maimuței
ai o erupție pe piele similară celei prezentate mai sus.
Anunță medicul despre contactul sau călătoria recentă și izolează-te.
Vaccinul împotriva variolei previne variola maimuței?
În trecut, vaccinul antivariolic a avut un efect protector, însă persoanele mai tinere de 40-50 de ani (în funcție de
țară), nu au mai fost vaccinate, campania fiind oprită la nivel mondial, deoarece boala a fost considerată eradicată.
Prin urmare acestea devin susceptibile la infecția cu variola maimuței.
Care este rata mortalității prin îmbolnăvirea cu variola maimuței?

4. 4/4
Se pare că rata fatalității este între 3-6% la nivel mondial. În Africa, aceasta variază între 1-15%, iar cele mai multe
cazuri de deces se înregistrează la copiii mici (la copiii nevaccinați, mortalitatea ajunge la 15-20%).
Există 2 variante ale virusului. Varianta Congo este mai severă, cu o mortalitate de 10% și cu transmisibilitate mai
mare în rândul oamenilor decât varianta Vest-Africană (aceasta fiind implicată în cazurile descoperite recent), cu o
mortalitate de doar 1%.