Prezentare power point particularitati ale sensibilittaii la vertebrate
Cum funcționează vaccinurile_Cirstea_19.01.24_fin.pptx
1. CUM FUNCȚIONEAZĂ VACCINURILE
TIPURILE DE VACCINURI
MALADIILE COPILĂRIEI PREVENIBILE
PRIN VACCINARE
SIGURANȚAVACCINURILOR
EVALUAREARISCULUI ÎN IMUNIZARE
INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII
MITURILE ÎN VACCINARE
CÎRSTEA Olga
Dr. șt. med., conf. univ.,
Departamentul Pediatrie
USMF „Nicolae Testemițanu”
CURS DE INSTRUIRE
„COMUNICARE INTERPERSONALĂ ÎN IMUNIZARE”
09-11 ianuarie 2024
2. IMUNIZAREA
SALVEAZĂ
VIEȚI
3 mln. de vieți sunt salvate la nivel global în fiecare an
Anual, în RM 42.000 de cazuri de boli infecțioase și 350
decese sunt prevenite datorită vaccinării
Vaccinurile sunt prezente pentru a proteja împotriva
celor mai periculoase boli infecțioase
Cunoaștem care sunt ele?
• Difterie • Gripă • Hepatită A • Hepatită B •
Haemophilus influenzae tip b (Hib) • Papillomavirus uman
• Oreion • Pertussis (tuse convulsivă)
• Boală pneumococică • Poliomielită • Rabie • Rotavirus
• Rujeolă • Rubeolă •Tetanos •Tuberculoză • COVID-19
3. VACCINURILE
POT ERADICA
BOLILE,
DAR
RATA DE
ACOPERIRE ÎN
SCĂDERE PUNE
ÎN PERICOL
PROGRESUL
Imunizarea a
redus
poliovirusul cu
mai mult de
Imunizarea a eradicat
Variola
Acoperirea
globală a
vaccinurilor a
stagnat la 85%
Focarele de rujeolă au afectat
1 din 2 țări europene în 2022
(904 cazuri în 27/54 state
EURO OMS)
99%
86%
4.
5. Cum
funcționează
vaccinurile?
Corpul este expus
unui agent patogen
slăbit/inactivat sau a
unei părți (proteine)
Celulele sistemului
imunitar al corpului
produc anticorpi
pentru a ataca
agentul patogen
În cazul în care
organismul este
expus la agentul
patogen din nou,
organismul va fi
pregătit cu anticorpi
Ce reprezintă imunizarea și cum acționează un vaccin?
https://www.youtube.com/watch?v=uu_bxo5rr8k
6. VACCINURILE PROTEJEAZĂCOMUNITATEA
IMUNITATEA COLECTIVĂ
Atunci când o proporție suficientă a unei populații este imună la o boală
infecțioasă pentru a face răspândirea ei de la o persoană la alta puțin
probabilă.
PRAGUL DE ACOPERIRE VACCINALĂ
Procentul minim necesar de persoane imune la o boală pentru a preveni
apariția unei epidemii.
Numai 7 raioane (19%) din RM au atins pragul de acoperire de
95% necesar pentru a preveni epidemiile rujeolei (2022)
Numai
7/37
7. VACCINURILE PROTEJEAZĂ
COMUNITATEA
Boala se
răspândește
prin populație
Boala se
răspândește
prin o parte a
populației
Răspândirea
bolii este
limitată
CÂND O PARTE DIN POPULAȚIE
ESTE IMUNIZATĂ
CÂND NIMENI NU ESTE IMUNIZAT
CÂND CEA MAI MARE PARTE A
POPULAȚIEI ESTE IMUNIZATĂ
Neimunizat, dar încă sănătos
Imunizat și sănătos
Neimunizat, bolnav și contagios
8. TIPURI DEVACCINURI
Viu atenuat: conține agent patogen slăbit; necesită
1-2 doze. Ex. ROR, rotavirus, varicelă
Subunitare: conține o componentă antigenică
patogenă ucisă; necesită mai multe doze (doze de
rapel). Ex. COVID-19, Hib, HPV, pneumococ
Inactivate: conține agenți patogeni uciși; necesită mai multe
doze (doze de rapel). Ex. Hepatita A, rabie, vaccin poliovirus
inactivat, gripă, COVID-19
Toxoide: conține toxină produsă de agentul
patogen; pot fi necesare doze de rapel. Ex. difteria,
pertussis
9. DOZAREAVACCINURILOR PE PARCURSULVIEȚII
Unele vaccinuri oferă
printr-o singură doză
o imunitate de lungă
durată
Vaccinurile noi sunt frecvent
necesare pentru agenții
patogeni care, adesea, suferă
mutații (de exemplu, gripa,
covid-19)
Altele oferă
protecție mai
mare după doze
multiple
VACCINURILE NU SUNT DOAR PENTRU COPII -
POPULAȚIILE MAI ÎN VÂRSTĂ NECESITĂ PROTECȚIE
SPECIFICĂ PENTRU ANUMITE BOLI
10. MALADIILE
COPILĂRIEI
PREVENIBILE
PRIN
VACCINARE
Poliomielita
Difteria
Tusea convulsivă (pertusis)
Tetanosul, inclusiv tetanosul neonatal
Rujeola
Rubeola
Oreionul
Tuberculoza
Hepatita virală B
Infecția cu Haemophilus influenzae tip b
Infecția rotavirală
Infecția pneumococică
Infecția cu papilomavirus uman
11. POLIOMIELITA
Poliomielita este cauzată de către un virus înalt contagios, ce se
transmite pe calea fecal-orală.
Un caz de paralizie polio reprezintă o epidemie cu circa 100
persoane infectate cu virusul polio, care nu dezvoltă semne de
boală, dar pot răspândi infecția.
Nu există un tratament sigur în caz de paralizie asociată cu
poliomielita.
Orice caz de paralizie acută flască poate fi un caz de poliomielită,
de aceea, fiecare bolnav cu PAF urmează a fi raportat şi investigat
(2 probe fecale cu interval de 24-48 ore).
Poliomielita poate fi prevenită prin vaccinare cu vaccinul contra
poliomielitei oral (VPO) și vaccinul contra poliomielitei inactivat
(VPI).
12. DIFTERIA
Există două forme clinice mai răspândite de difterie: faringiană şi
cutanată.
Difteria se transmite de la o persoană la alta pe cale aeriană prin
picături şi la contactul cu ulcerele cutanate.Toate persoanele sunt
receptive la această infecție.
Simptomele precoce ale bolii includ: durere moderată în gât,
pierderea apetitului şi febra uşoară. Forma cutanată a bolii
determină leziuni dureroase, congestionate şi edemațiate.
Pacienții dezvoltă complicații severe, care în 5-10% cazuri duc la
deces.
Bolnavii cu suspect la difterie urmează a fi spitalizați de urgență şi
investigați corespunzător (frotiu faringian şi ser sanguin pentru
determinarea nivelului de anticorpi).
Maladia poate fi prevenită prin menținerea nivelului înalt de
vaccinare în cadrul comunității.
13. TUSEA
CONVULSIVĂ
Tusea convulsivă este o maladie respiratorie cu afectarea
sistemului nervos central.
Tusea convulsivă reprezintă o maladie infecțioasă bacteriană
transmisă de la o persoană la alta prin picături în timpul tusei sau
strănutului.
Boala este extrem de contagioasă, în special în zonele
suprapopulate şi cu o nutriție precară.
Maladia evoluează în trei stadii. În primul stadiu şi la începutul
stadiului al doilea tusea se agravează treptat. Spre sfârşitul
stadiului al doilea şi în stadiul trei tusea este mai puțin intensă.
Sugarii şi copiii mici, cât și persoanele de vârstă înaintată, sunt mai
receptivi la infecție. Copii mici dezvoltă mai des complicații
serioase şi potențialul de deces la ei este mai mare.
Modalitatea cea mai eficientă de a preveni tusea convulsivă este
vaccinarea tuturor copiilor mai mici de 12 luni.
14. TETANOSUL
Tetanosul este cauzat de bacterii care sunt prezente în mediul
exterior.
Infectarea se produce în procesul naşterii, în cazul nerespectării
regulilor aseptice.
Bacteriile tetanosului pătrund în plaga produsă prin tăiere sau
înțepare.
Tetanosul neonatal continuă să fie o problemă serioasă în țările cu
un nivel nesatisfăcător de vaccinare şi respectare a regulilor
aseptice la naştere.
Modalitatea cea mai bună de a trata tetanosul este prelucrarea
minuțioasă a plăgii şi îndepărtarea țesuturilor necrozate.
Modalitatea cea mai importantă de profilaxie a tetanosului este
vaccinarea şi revaccinarea conform vârstei şi respectarea regulilor
aseptice la naştere.
15. RUJEOLA
Rujeola este o boală infecțioasă cu contagiozitate înaltă care
poate determina decesul copiilor.
Maladia se transmite de la o persoană la alta pe cale aeriană, în
urma strănutului, tusei şi a contactului cu persoana infectată.
Primul semn al infecției este febra înaltă care se menține 1-7 zile.
Erupțiile generalizate apar după 3-4 zile de la debutul bolii.
Pneumonia este cauza cea mai frecventă de deces prin rujeolă.
Complicațiile severe pot fi evitate prin conduita adecvată a cazului
de boală, inclusiv suplimentarea cu vitaminaA.
Rujeola poate fi prevenită prin vaccinare.
La fiecare persoană cu febră, erupții cutanate şi tuse sau
conjunctivită se va suspecta rujeola şi se va colecta o probă de
sânge pentru confirmarea de laborator a diagnosticului.
16. RUBEOLA
Rubeola este o boală infecțioasă cauzată de virus.
Rubeola reprezintă, de regulă, o infecție uşoară a copilăriei, dar
atunci când femeile însărcinate dezvoltă rubeola până la 18
săptămâni de sarcină, ele pot transmite virusul fătului său.Astfel
se dezvoltă sindromul rubeolei congenitale.
Cel mai specific simptom al rubeolei îl constituie erupțiile
cutanate, în special la copii.
Complicațiile rubeolei la copii sunt rare. Însă complicațiile din SRC
sunt foarte serioase şi includ: surditatea, cataracta, retardul mintal
și vicii cardiace.
Vaccinurile contra rubeolei sunt eficiente şi inofensive.Vaccinul
contra rubeolei este utilizat în combinare cu vaccinurile contra
rujeolei (RR) sau contra rujeolei şi oreionului (ROR).
La fiecare persoană cu febră şi erupții cutanate se va colecta o
probă de sânge pentru confirmarea de laborator a diagnosticului.
17. OREIONUL
(parotidită
epidemică,
infecția
urliană)
Oreionul este o boală infecțioasă a copilăriei cu răspândire
largă.
Oreionul se transmite pe cale aeriană prin picături rezultate
din tusea, strănutul persoanelor infectate.
Aproximativ o treime din cei infectați cu virusul oreionului
nu prezintă simptome, dar sunt sursa de infecție.
În cazul apariției simptomelor, cel mai frecvent dintre
acestea este tumefacția glandei salivare.
Complicațiile în oreion sunt rare, dar severe.
Vaccinul contra oreionului este administrat în combinare cu
vaccinurile contra rujeolei şi rubeolei (ROR).
18. TUBERCULOZA
Tuberculoza afectează de regulă plămânii, dar poate afecta şi alte
organe, inclusiv oasele, articulațiile şi creierul.
Tuberculoza se transmite prioritar pe cale aeriană.
Simptomele bolii includ slăbiciune generală, pierdere în greutate,
temperatura corpului subfebrilă, transpirații nocturne, tuse
îndelungată.
Tuberculoza suprimă sistemul imun al organismului, sporind riscul
de dezvoltare a altor boli.
Persoanele bolnave de tuberculoză trebuie să urmeze un ciclu
terapeutic DOTS, în caz contrar, ele devin sursă de infectare
pentru alte persoane.
Modalitatea recomandată de profilaxie a tuberculozei la copiii mai
mici de 12 luni este vaccinarea cu vaccinul BCG cât mai curând
după naştere.
19. HEPATITA
VIRALĂ B
Persoanele purtătoare de virusul hepatitei virale B deseori nu
prezintă simptome.
Virusul hepatitei B se transmite la contactul cu sângele sau alte
fluide din organism.
Hepatita virală B decurge în două forme: acută şi cronică.
Cu cât este mai tânără persoana, cu atât este mai mică
probabilitatea apariției simptomelor, dar mai mare probabilitatea
de a deveni purtător şi a dezvolta forme cronice.
Mulți copii născuți din mame purtătoare a virusului hepatitei virale
B, de asemenea devin purtători.
25% copii infectați cu virusul hepatitei B dezvoltă hepatită cronică
severă sau cancer hepatic.
Vaccinul este administrat nou-născuților cât mai curând după
naştere.
20. Infecția cu
Haemophilus
influenzae tip b
Victimele infecției cu Hib sunt preponderent copiii sub 5 ani.
Bacteria Hib poate fi prezentă în cavitatea nazală sau faringe
la purtători asimptomatici, în special copii.
Bacteria Hib se transmite prin picături în urma tusei,
strănutului sau la contactul cu persoana infectată (în timpul
convorbirii).
Infecția cu Hib poate cauza pneumonie sau meningită, care
se pot solda cu deces în medie în 30% din cazuri. O mare
parte din cei care au supraviețuit suportă sechele
permanente cu grad diferit de dizabilitate.
Bacteria Hib prezintă o problemă importantă de sănătate,
fiind cauza infecțiilor și cu altă localizare – otite, epiglotite,
sinusite, ș.a.
21. INFECȚIA
ROTAVIRALĂ
Victimele infecției rotavirale sunt sugari și copiii sub 5 ani.
Cele mai multe episoade simptomatice au loc între 3 luni şi 2
ani, cu o incidență de vârf între 7 şi 15 luni.
Maladia se manifestă prin diaree apoasă nesanguinolentă,
vomă, febră, în cazuri severe – deshidratare.
Copiii din grupurile cu risc medico-social şi sugari cu
greutate mică la naștere au un risc crescut de infectare.
Pacienții simptomatici şi asimptomatici elimină rotavirusuri
în scaune lor timp de 7-10 zile, în cazuri rare timp de câteva
săptămâni.
Virusul este foarte rezistent în mediul înconjurător şi poate
supraviețui luni de zile în scaun, la temperatura camerei.
Reinfecția este frecventă.
22. INFECȚIA
PNEUMOCOCICĂ
Riscul de îmbolnăvire cu infecții provocate de S. pneumoniae
este maxim la copiii între 6 luni şi 2 ani de viață și la vârstnici.
Bacteria Streptococcus pneumoniae este prezentă
permanent în cavitatea bucală și nazofaringe, este flora
normală a tractului respirator superior, se transmite prin
calea aerogenă sau hematogenă.
Pneumonia, meningita și sepsis sunt cele mai importante
boli determinate de bacteria Streptococcus pneumoniae.
Infecția respectivă trebuie suspectată în toate cazurile când
un copil prezintă semne şi simptome de meningită sau
pneumonie.
23. Infecția cu
virusul
papiloma
uman (HPV)
Papilomavirusul uman reprezintă un grup de virusuri ce infectează
pielea sau mucoasa (colului uterin, orofaringelui etc.).
Majoritatea infecțiilor cu HPV nu prezintă pericol pentru sănătate, însă
cele mai frecvent întâlnite tipuri de HPV pot cauza cancer de col uterin
(cancer cervical), cancer vaginal, vulvar, penian, anal, orofaringian,
papiloame genitale (cunoscute ca veruci genitale, negi genitali,
condiloame genitale sau vegetații genitale), precum și alte afecțiuni.
HPV se răspândește prin contact direct - piele la piele - cu persoana
infectată. Circa 30 de tipuri de HPV sunt transmise prin actul sexual.
În majoritatea cazurilor, infecția nu se manifestă prin anumite
simptome, durează de regulă 1-2 ani și în unele cazuri poate evolua lent
în cancer.
Folosirea prezervativului sau altor metode contraceptive de barieră
poate reduce riscul transmiterii HPV. Însă aceste metode sunt eficiente
doar parțial, deoarece acestea nu acoperă toate porțiunile
tegumentelor infectate sau care pot fi infectate.
Strategia cea mai bună de prevenire a infecției cu HPV este vaccinarea,
după posibilitate până la debutul vieții sexuale, în combinație cu
screening-ul periodic al femeilor la cancer cervical.
26. COMPONENTELEVACCINULUI:
SIGURANȚĂȘI EFICACITATE
• Antigene
• Adjuvanți
Oferă imunitate
• Conservanți
• Stabilizatori
Păstrarea
vaccinurilor în
siguranță și pe o
lungă durată
• Materiale de culturi celulare
• Ingrediente de inactivare
• Antibiotice
Folosit în timpul
producției de
vaccinuri
Ingredientele Vaccinului
https://www.youtube.com/watch?v=iUXStODVQBo
Компоненты вакцин
27. VACCINURILE SUNT SIGURE SI EFICIENTE
20-100 VOLUNTARI
SĂNĂTOȘI
Este acest vaccin sigur?
Pare ca acest vaccin să
funcționeze?
Există efecte secundare
grave?
Care este legătura între doză
și efectele secundare?
CÂTEVA SUTE DE
VOLUNTARI
Care sunt cele mai
frecvente efecte secundare
pe termen scurt?
Cum reacționează
sistemele imunitare ale
voluntarilor la vaccinare?
SUTE DE MII DE
VOLUNTARI
Cum se compară oamenii
care primesc vaccinul și cei
care nu îl primesc?
Este acest vaccin sigur?
Este acest vaccin eficient?
FAZA
1
FAZA
2
FAZA
3
Dezvoltarea și testarea unui vaccin
https://www.youtube.com/watch?v=2f0ptb_GDPs
Разработка и тестирование вакцин
29. 1
Reacții
legate de
produsul
vaccinal
EAPI ce este
cauzat sau
accelerat de
un vaccin din
cauza unei
sau mai
multor
proprietăți
inerente ale
produsului
vaccinal
Ex.Edemațier
e
considerabilă
a membrului
ca urmare a
vaccinării cu
DTP
2
Reacții legate
de calitatea
precară a
vaccinului
EAPI ce este
cauza sau
accelerat de un
vaccin din cauza
unui sau mai
multor defecte
de calitate ale
produsului
vaccinal, inclusiv
ale dispozitivului
de administrare
furnizat de
producător
Ex.Nedezactivar
ea completă de
către producător
a unui lot de
vaccin
poliomielitic
inactivat poate
duce la cazuri de
poliomielită
paralitică.
3
Reacții
legate de
erori în
imunizare
EAPI c este
cauzat de
manipularea
, prescrierea
sau
administrare
a
necorespunz
ătoare a
vaccinului
Ex.Abces
format după
administrare
a incorectă a
vaccinului
BCG
4
Reacții
legate de
anxietatea
asociată
imunizării
EAPI ce este
rezultat din
anxietatea
față de
imunizare
Ex.Sincopă
la
adolescenți
după
administrar
ea
vaccinului
5
Eveniment
coincident
EAPI ce este
cauzat de
altceva decât
produsul
vaccinal, erori
de imunizare
sau
anxietatea
aferentă
imunizării
Ex.Reacție
febrilă după
vaccinare şi
agentul
etiologic al
malariei
depistat în
sînge
EAPI - este
orice
manifestare
clinică
neașteptată
apărută după
vaccinare și
care nu are
numaidecât o
relație de
cauzalitate cu
vaccinul
administrat.
EAPI poate fi orice
semn nefavorabil
sau neintenționat,
rezultat de laborator
anormal, simptom
sau maladie.
CLASIFICAREA EVENIMENTELOR ADVERSE POST-IMUNIZARE ÎN FUNCȚIE DE CAUZĂ
30. Vaccinurile sunt
sigure şi
eiciente: bolile
pe care le previn
pot cauza
dizabilități
permanente sau
chiar moartea
BOALA Efectele bolii Efectele adverse ale vaccinului
Difterie Durere severă în gât, stare de slăbiciune
accentuată, leziuni nervoase, insuficiență
cardiacă. Deces la 10% din cazuri.
Vaccin DTP:
• până la 50% dintre copii
prezintă roşeață şi durere la
zona injecției;
• până la 50% prezintă febră;
• până la 55% prezintă iritare,
indispoziție și manifestări
sistemice.
1 din 180 până la 1 din 1.000 de
copii manifestă plânset
persistent în primele 24 ore
după vaccinare; 1 din 1.800
până la 1 din 12.500 de copii pot
manifesta convulsii febrile
Tetanos
Toxina afectează terminațiile nervoase,
conducând la spasme musculare şi
convulsii. Peste tot în lume, sporii acestei
bacterii sunt prezenți în sol.Va fi nevoie
întotdeauna de protecție prin vaccinare.
Tuse
convulsivă
Accese de tuse severă care durează 3-6
săptămâni, pneumonie, convulsii. Leziuni
cerebrale sau deces la 1 din 400 de copii.
Poliomielită
Paralizie musculară la 1 din 100 de
persoane infectate cu poliomielită. Deces
în cazurile grave.
Riscul de paralizie flască asociat
cu vaccinul polio oral este de
0,4-3 cazuri la 1 milion de doze
administrate.
Pentru vaccinul inactivat nu
există risc de boală cauzat de
vaccin.
31. Vaccinurile sunt
sigure şi
eiciente: bolile
pe care le previn
pot cauza
dizabilități
permanente sau
chiar moartea
BOALA Efectele bolii Efectele adverse ale vaccinului
Hepatită B
Deces cauzat de complicațiile infecției
cronice (ciroză, cancer de ficat) sau de o
formă gravă a bolii acute.
Aproximativ 90% dintre copiii infectați în
primul an de viață dezvoltă o infecție
cronică, în comparație cu 30% dintre
copiii infectați în primi 4 ani de viață şi
mai puțin de 5% din cei infectați la vârsta
adultă.
În 2002, s-au înregistrat la nivel global
aproximativ 600.000 de decese cauzate
de infecția HBV cronică.
Până la 5% de copii manifestă
roşeață locală minoră,
inflamație şi durere.
Hib
Meningita este mortală în 5% din cazuri.
Cauzează leziuni cerebrale şi surditate la
10-15% din supraviețuitori.
Roşeață locală minoră,
inflamație şi durere la 5-15% din
cei vaccinați.
Pneumococ
Infecții severe care duc la deces la
aproximativ 30% dintre copii;
15–20% din supraviețuitorii meningitei
prezintă leziuni cerebrale, surditate.
Roşeață locală minoră,
inflamație şi durere la 20% din
cei vaccinați.
32. Vaccinurile sunt
sigure şi
eiciente: bolile
pe care le previn
pot cauza
dizabilități
permanente sau
chiar moartea
BOALA Efectele bolii Efectele adverse ale vaccinului
Rujeolă
Bronşită severă, febră mare, erupție timp
de 7-14 zile; deces la 1 din 1.000 de
cazuri; encefalită la 1 din 1.000 de cazuri.
Nu există risc de boală cauzat
de vaccin.
5-15% prezintă febră cu sau fără
erupție timp de 8-10 zile de la
vaccinare.
Risc de encefalită în <1 caz la un
milion de doze.
1 din 34.000 prezintă nivel
scăzut al trombocitelor.
Oreion
Febră, glande salivare inflamate. Boala
este asimptomatică la > 50% din
cazuri24. Encefalită la 0,02-0,3% din
cazuri ; surditate la 1 din 200.000 cazuri.
Rubeolă
Febră, glande inflamate, erupție.
Asimptomatic la aproximativ 50% din
cazuri. Fetus grav afectat dacă mama se
infectează în primul trimestru de sarcină.
34. CONTRAINDICAȚIE
O afecțiune rară la un beneficiar (al
vaccinului) care crește riscul reacțiilor
adverse grave.
Singura contraindicație aplicabilă
tuturor vaccinurilor este un istoric al
unei reacții alergice severe după o
doză anterioară de vaccin sau o
componentă a vaccinului.
PRECAUȚIE
O condiție a beneficiarului care poate
crește riscul unei reacții adverse grave
poate provoca confuzie în diagnosticare
sau poate pune în pericol capacitatea
vaccinului de a crea imunitate.
Poate fi administrat un vaccin dacă
beneficiile vaccinului depășesc riscul.
CONTRAINDICAȚIIȘI PRECAUȚII
Contraindicațiile și precauțiile sunt condițiile în care vaccinurile nu trebui administrate.
Majoritatea acestor condiții sunt temporare, astfel încât imunizările pot fi adesea
administrate mai târziu, când condițiile nu mai persistă.
42. 42
Vaccinul contra papilomavirusului uman (HPV)
CONTRAINDICAȚII PRECAUȚII
Vaccine Safety and False Contraindications toVaccination –Training manual. WHO, 2017
43. CONTRAINDICAȚII FALSE PENTRUVACCINAREACOPIILOR
Reacție alergică la
penicilină, alte
reacții
alergicecare nu-s
legate de
vaccinare,
imunoterapie
O maladie
acută ușoară
cu sau fără
febră
Reacție locală
ușoară sau
moderată la
doza
precedentă
de vaccin
Maladie
infecțioasă
recentă în
anamneză
Tratamentul
antibacterian
curent
Faza de
convalescență
a unei maladii
Naștere
prematură
Pentru toate
vaccinuri
Vaccine Safety and False Contraindications toVaccination –Training manual. WHO, 2017
45. Vaccinarea
este inofensivă!
Afecțiuni ușoare
Copiii cu afecțiuni acute moderate, cum ar fi febra ușoară,
afecțiuni respiratorii superioare (răceli, otite medii) și diaree
ușoara, trebuie vaccinați la timp, conform programului.
Mai multe studii extinse au arătat că acei copii care suferă de
afecțiuni respiratorii superioare, raceli, otite medii, diaree și/sau
febră răspund la vaccinul antirujeolic la fel de bine ca acei copii
care nu prezinta astfel de afecțiuni.
Nu există dovezi care sa arate că diareea ușoară reduce succesul
imunizării nou-născuților în Statele Unite.
Febra ușoară nu reprezintă o contraindicație la imunizare.
Nu este necesară măsurarea temperaturii înainte de imunizare
dacă nou-născutul sau copilul nu pare a fi bolnav și părintele nu
declară ca acesta este bolnav. Decizia de vaccinare trebuie să se
bazeze pe evaluarea generală a persoanei și nu pe temperatura.
46. Terapia antimicrobiană
La majoritatea vaccinurilor, antibioticele nu au efect asupra
răspunsului imun.
Niciun medicament antimicrobian cunoscut nu va suprima un
vaccin cu virus viu.
Cu toate acestea, medicamentele antivirale pot afecta
reproducerea vaccinului în anumite circumstanțe.Vaccinul
antigripal viu atenuat nu trebuie administrat decat la 48 de ore de
la încetarea terapiei cu medicamente antivirale active impotriva
gripei (amantadina, rimantadina, oseltamivir).
Tratamentul cu medicamentele antivirale active împotriva
virusurilor herpetici (aciclovir) trebuie oprit, daca este posibil, cu
24 de ore înainte de administrarea unui vaccin antivaricelic.
Vaccinarea
este inofensivă!
47. Expunerea la boală sau convalescența
Daca o persoană nu suferă de o boală moderată sau severă, aceasta
trebuie vaccinată.
Nu există dovezi care să ateste că expunerea la o boală sau convalescența
afectează răspunsul la vaccin sau crește posibilitatea unui eveniment
advers.
Alăptarea
Alăptarea nu scade răspunsul la vaccinurile de rutină din copilărie și nu
reprezintă o contraindicație pentru niciun vaccin.
Totodată, alăptarea nu îmbunătățește imunitatea pasiva la bolile care pot
fi prevenite prin vaccinare (imunitate asigurată de anticorpii materni), cu
excepția, poate, a Haemophilus influenzae tip b.
Nou-născuții alăptați la sân trebuie vaccinați în conformitate cu
calendarul național.
Vaccinul antigripal viu atenuat poate fi administrat la o femeie care
alăptează; riscul de transmitere a virusului din vaccin nu este cunoscut,
dar este, probabil, scazut.
Vaccinarea
este inofensivă!
48. Prematuritatea
Transferul pasiv de anticorpi în timpul sarcinii începe din săptămâna a 28-a și
continuă până la naștere, de aceea prematurii cor avea anticorpi materni mai puțini
și sunt mai vulnerabili la infecții. De aceea NU se recomandă amânarea vaccinării,
fiind respectată schema de vaccinare a nou-născutului la termen, la vârsta
cronologică (nu la vârsta corectată).
Răspunsul imun postvaccinal poate fi mai scăzut, dar protector.
Toleranța vaccinului este bună, incidența evenomentelor adverse post-imunizare
fiind similară cu cea a nou-născuților la termen.
Dozele vaccinale administrate prematurului nu trebuie reduse sau divizate.
Vaccinarea antihepatitică B a prematurului se face considerând greutatea la
naștere și prezența Ag HBs matern.
Vaccinarea antituberculoasă se face la G>2500 g și la vârsta cronologică >31
săptămâni.
Vaccinul pentavalent se recomandă la vârsta cronologică de 2 luni; se recomandă
vaccinul cu componentul pertussis acelular.
Vaccinarea antirotavirală se recomandă pentru toți prematurii, indiferent de vârsta
gestațională, concomitent cu vaccinurile administrate de rutină.
Vaccinarea antipneumococică este recomandată la prematur, având în vedere
riscul acestuia de boală pneumococică invazivă.
Vaccinarea
este inofensivă!
49. Hemangioame
Hemangioamele sunt formațiuni benigne ale vaselor sangvine, de
obicei cu localizare superficială și evoluție autolimitată.
Apar în primele săptămâni de viață și cresc cel mai rapid în primele
6 luni de viață. După care se opresc și încep să involueze de la
vârsta de 1 an.
Hemangioamele pot apărea oriunde pe corp, dar cel mai frecvent
sunt localizate pe față, scalp, piept sau spate.
Marea majoritate a hemangioamelor infantile nu necesită
intervenție medicală sau chirurgicală, cu excepția cazului în care
sunt localizate în orbita oculară sau apasă căile respiratorii.
Vaccinurile nu provoacă creșterea hemangioamelor, de aceea
pot fi administrate conform calendarului national de imunizări.
Vaccinarea
este inofensivă!
50. Alergie la produse care nu sunt prezente în
vaccin
Nou-născuții și copiii cu alergii non-specifice, alergie la carne de
rață, sau la pene, alergie la penicilină, copiii cu rude care au alergii
și copiii care primesc injecții împotriva alergiilor pot fi și trebuie
imunizați.
Alergii care nu sunt anafilactice
Alergia anafilactică la o componentă a vaccinului (cum ar fi oul sau
neomicina) reprezintă o contraindicație clară la vaccinare.
Dacă o reacție adversă la o componentă a vaccinului nu este
anafilactică, aceasta nu reprezintă o contraindicație la acel vaccin.
Vaccinarea
este inofensivă!
52. Vaccinarea
pacienților care
urmează
transplant de
celule stem
hematopoietice
Pacienții transplantați suferă de imunosupresie
deoarece pierd toată memoria imunologică după
ablația medulară.
SE RECOMANDĂ:
administrarea vaccinului antigripal trebuie înainte de
transplant, la 6 luni de la transplant și anual pe viață;
vaccinul ROR și antivaricelic pot fi administrate peste
24 de luni după transplant dacă pacientul este
considerat a fi immunocompetent;
vaccinurile inactivate pot fi administrate peste 6-12
luni după transplant.
53. Vaccinarea
contacților
pacienților care
urmează
transplant de
celule stem
hematopoietice
SE RECOMANDĂ:
Toate persoanele cu care contactează pacientul care va
urma să fie transplantat și care sunt susceptibile pentru
infecții, inclusiv membrii familiei și lucrătorii medicali
din secțiile de profil oncohematologic trebuie
vaccinați împotriva gripei și varicelei cu 6 săptămâni
înainte de procedura de transplant.
54. Vaccinarea
pacienților care
urmează
transplant de de
organe
SE RECOMANDĂ:
Vaccinurile trebuie administrate înainte de transplant,
dacă este necesar după o schemă accelerată.
Vaccinarea cu vaccinuri vii trebuie finalizată cu cel
puțin 4 săptămâni înainte de transplant, iar
seroconversia trebuie confirmată prin teste de
laborator.
După transplant toate vaccinurile vii sunt
contraindicate.
55. Vaccinarea
pacienților care
urmează
transplant de de
organe
SE RECOMANDĂ:
La pacienții care nu au finalizat vaccinarea înainte de
transplant, vaccinurile inactivate pot fi administrate
peste 6 luni posttransplant, când sunt reduse dozele de
imunosupresante.
Revaccinarea cu vaccinurile inactivate se va face peste
6 luni după transplant, conform programului, atunci
când nivelurile de anticorpi scad (hepatita A și B).
Se recomandă vaccinarea anuală împotriva gripei.
Toți membrii familiei și lucrătorii medicali cu care va
contacta pacientul trebuie vaccinați împotriva gripei și
varicelei.
56. Vaccinarea
pacienților cu
asplenie
anatomică sau
funcțională
Persoanelor cu asplenie anatomică (de exemplu, după
îndepărtarea chirurgicală sau absența congenitală a
splinei) sau asplenia funcțională (unele anemii
hemolitice) prezintă un risc crescut de infecții cauzate de
agenții incapsulați (pneumococ, Hib, meningococ).
SE RECOMANDĂ:
Copii cu vârsta <5 ani cu asplenie anatomică sau
funcțională trebuie să primească seria de vaccinuri
antipneumococice corespunzător vârstei.
Copiii cu vârsta ≥ 2 ani trebuie să primească două doze
de vaccin pneumococic polizaharidic cu un interval de 5
ani.
57. Vaccinarea
pacienților cu
asplenie
anatomică sau
funcțională
SE RECOMANDĂ:
Copiii cu vârsta ≥ 2 ani trebuie să primească vaccinul
polizaharidic meningococic quadrivalent.
Imunizarea cu vaccinul Hib se va face corespunzător
vârstei.
Înainte de splenectomie chirurgicală, cu cel puțin 14 zile
înainte trebuie administrate vaccinurile pneumococic,
meningococic și Hib
dacă nu sunt administrate înainte de intervenție, trebuie să
fie administrate peste 2 săptămâni după procedură, de îndată
ce starea pacientului este stabilă
58. Vaccinarea
pacienților care
administrează
corticosteroizi
SE RECOMANDĂ:
Vaccinurile vii pot fi administrate în siguranță
pacienților care administrează costicosteroizi:
durata < 14 zile
în doză mică până la moderată (< 20 mg prednison
sau echivalent pe zi)
ca tratament de lungă durată, cu zile alternative, cu
un preparat cu acțiune scurtă
ca doză de întreținere fiziologică (terapie de
substituție) sau terapie locală (unguente, picături
oftalmice), inhalator, prin injectare intraarticulară
59. Vaccinarea
pacienților care
administrează
corticosteroizi
SE RECOMANDĂ:
Vaccinurile vii nu vor fi administrate pacienților care
administrează costicosteroizi în următoarele cazuri:
dacă pacientul are greutatea > 10 kg, doză de
prednison sau echivalent este ≥ 2 mg/kg/zi sau ≥ 20
mg/zi și durata tratamentului este ≥ 14 zile sau
doză de prednison sau echivalent este la ≥ 1
mg/kg/zi și durata tratamentului este ≥28 de zile
Vaccinarea va fi reluată peste 1 lună după întreruperea
administrării dozelor mari de corticosteroizi sau a
corticoterapiei sistemice cu durata > 14 zile
60. Vaccinarea
pacienților care
urmează
chimioterapie
sau radioterapie
SE RECOMANDĂ:
Vaccinurile vii atenuate, se vor administra cel devreme
peste 3 luni după chimio- sau radioterapie.
Vaccinurile inactivate, care au fost administrate în
timpul chimioterapiei trebuie administrate repetat
după redobândirea competenței imune.
Copii care primesc chimioterapie pentru leucemie,
limfom sau alte afecțiuni maligne (sau radioterapie) în
general păstrează memoria imună după tratament.
cu toate acestea, după chimioterapia la copiii cu
leucemie limfoblastică acută este recomandabilă
revaccinarea cu vaccinurile administrate în copilărie
61. Vaccinarea
pacienților care
urmează
chimioterapie
sau radioterapie
SE RECOMANDĂ:
Revaccinarea unei persoane după chimioterapie sau
radioterapie este considerată inutilă dacă vaccinarea
anterioară a fost realizată înainte și nu în timpul
terapiei
excepție – pacienții care urmează transplant de celule
stem hematopoietice – aceștia trebuie revaccinați
conform recomandărilor prezentate anterior.
62. Vaccinarea
pacienților care
primesc
transfuzii de
sânge și
derivate
Sângele și derivatele sale – sânge integral, masa
eritrocitară, plasma, sol. de imunoglobuline ș.a. – conțin
anticorpi care pot afecta răspunul la vaccin.
SE RECOMANDĂ:
Vaccinurile inactivate pot fi administrate în siguranță
concomitent, dar în locuri diferite, sau la orice interval
după administrarea produselor de sânge care conțin
anticorpi.
Vaccinurile vii, inclusiv ROR și varicela, vor fi administrate
peste 6 luni după transfuzie. Dacă pacientul inițial a fost
vaccinat, produsele care conțin anticorpi trebuie
administrate peste 2 săptămâni după vaccinare.
63. Infecția HIV
Vaccin HIV asimptomatic HIV simptomatic
BCG Da (în maternitate) Nu
DTPc/DT/Td Da, conform calendarului de vaccinare
Hib Da, conform calendarului de vaccinare
Polio Da, cu IPV (OPV dacă IPV nu este disponibil)
Antirujeolic Da Da, dacă numărul CD4 > 200 (> 15%)
Vaccin antigripal
inactivat
Da
Rotavirus Date insuficiente
Hepatita B Da Da, patru doze, doze duble, cu
verificarea seroconversiei, revaccinare
Hepatita A Da Da, cu verificarea seroconversiei,
revaccinare
Antivaricelic Da Da, dacă numărul CD4 > 200 (> 15%)
HPV Da, conform calendarului de vaccinare
Pneumococic Da, seria din 3+1 doze (revaccinarea poate fi necesară)
MeningococicABCWY Da
64. Vaccinuri vii
atenuate și
proba cu
tuberculină
NB! Pană la administrarea ROR persoanelor cu tuberculoză activă
precedent netratată va fi inițiat tratamentul specific
65. Vaccinarea
nou-născuților
din mame
HBs-pozitive
Masa corporală ≥2 kg:
Vaccinul contra hepatitei B + imunoglobulina contra hepatitei B in
primele 12 ore după naștere
Revaccinările la vârsta de 1 și 6 luni
Masa corporală <2 kg
Vaccinul contra hepatitei B in primele 12 ore după naștere
Revaccinările la vârsta de 1, 2 și 6 luni
Dacă imunoglobulina contra hepatitei B nu este accesibilă:
Vaccinul contra hepatitei B la vârsta de 0, 1 și 2 luni
Doza suplimentară – între 9 și 12 luni
68. Cazul 1:
copil cu febră
Un copil în vârstă de 2 luni născut prematur (vârsta
gestațională 32 de săptămâni) care suferă de paralizie
cerebrală ca sechelă a leucomalaciei ventriculare, se
prezintă la clinica dumneavoastră pentru o vaccinare
de rutină.
Totodată, mama vă spune că copilul a avut diaree în
ultimele 2 zile și că se află în a 10-a zi de
antibioterapie din cauza unei faringoamigdalite.
La examenul fizic, sugarul prezintă garguimente
intestinale, fără nicio altă constatare clinică
importantă.
68
69. Întrebarea nr. 1
Poate fi acest pacient vaccinat efectiv cu DTP-Hib-
HepB (vaccinul Penta) în timpul acestei vizite?
Nu, acest pacient are mai multe contraindicații
absolute pentru vaccinare (prematuritate, paralizie
cerebrală).
Nu, acest pacient nu poate fi vaccinat în timpul acestei
vizite, dar ar trebui reprogramat pentru o nouă vizită
pentru vaccinare, odată ce episodul acut de diaree este
rezolvat.
Da, nu aș pierde ocazia de a vaccina pacientul
Nu, deoarece terapia cu antibiotice poate sa
interfereze cu răspunsul vaccinal
69
70. Nu există dovezi că perioada acută a
maladiei reduce eficacitatea vaccinului
sau crește efectele adverse ale
vaccinului.
Febra ușoară nu este o contraindicație
la imunizare.
Nu amânați vaccinarea dacă o persoană
primește antibiotice.
70
71. Întrebarea nr. 2
Copilul în cauză s-a născut prematur. Reprezintă
prematuritatea vreo limitare sau contraindicație
pentru vaccinare?
Da, copilul prematur nu poate primi vaccinul
antirotavirus din cauza imaturității gastrointestinale
Da, copilul prematur nu ar trebui să primească prima
doză de hepatită B până când greutatea sa nu
depășește 2500 gr
Da, copilul prematur nu trebuie să primească vaccinuri
care conțin pertussis din cauza imaturității sistemului
imunitar
Toate răspunsurile anterioare sunt false
71
73. Întrebarea nr. 3
În ceea ce privește vaccinarea împotriva rotavirusului
la acest copil, care dintre următoarele afirmații sunt
adevărate?
Acest copil suferă deja de un episod acut de
gastroenterită și, prin urmare, vaccinarea împotriva
rotavirusului nu mai este indicată.
De îndată ce se recuperează, pacientul trebuie să
primească prima doză de vaccin antirotavirus, în mod
ideal înainte de vârsta de 15 săptămâni
În general, ar trebui să așteptăm până la vârsta de 3 luni
pentru a administra prima doză de vaccin antirotavirus
Pacientul are o boală acută care evoluează ușor, deci ar
putea fi vaccinat
73
74. Vaccinurile cu rotavirus au foarte
puține contraindicații:
antecedente de reacție alergică
severă (de exemplu, anafilaxie) după
doza anterioară de vaccin
imunodeficiența combinată severă
istoric de invaginație intestinală
74
75. Vaccinul împotriva rotavirusului nu trebuie
administrat sugarilor cu gastroenterită
acută moderată sau severă până la
ameliorarea stării
Cu toate acestea, în cazul gastroenteritei
acute ușoare, sugarii pot fi vaccinați, în
special dacă întârzierea vaccinării ar putea
face ca sugarul să nu fie eligibil
Faptul că a suferit un episod anterior de
gastroenterită acută (chiar și de
gastroenterită acută cu rotavirus), nu
contraindică vaccinarea împotriva
rotavirusului
75
76. Întrebarea nr. 4
Acest pacient are paralizie cerebrală ca o sechelă a
prematurității. În ceea ce privește această categorie
de pacienți, care dintre următoarele afirmații este
adevărată:
Paralizia cerebrală este o contraindicație absolută
pentru vaccinare.
Vaccinul nu este contraindicat, dar schema de
vaccinare este diferită.
Copilul poate fi vaccinat în mod obișnuit.
Copilul poate fi vaccinat în mod obișnuit, cu excepția
oricărui vaccin care conține antigen pertussis
(împotriva tusei convulsive).
76
77. Maladiile cronice pot crește riscul de infectare
și/sau de apariție a unei boli mai grave, ceea ce
face ca prevenirea prin vaccinare să fie esențială.
Persoanele cu boli cronice cu statut imun normal
trebuie să fie imunizate la timp.
Vaccinurile pot fi mai puțin imunogene la această
categorie de persoane. Optimal este ca
vaccinarea să fie finalizată cât mai timpuri de la
debutul bolii cronice.
Atunci când statutul imun este afectat
(imunosupresie dovedită prin teste de laborator)
sau când este administrată terapia cu
imunosupresive, recomandările privind
vaccinarea vor fi adaptate situației în cauză, în
special în cazul vaccinurilor vii.
77
78. Întrebarea nr. 5
Mama alăptează copilul născut prematur la sân. Care
dintre următoarele afirmații referitoare la modul în
care alăptarea va influența vaccinarea este adevărată?
Ar putea interfera cu răspunsul imunitar al bebelușului,
dar fără consecințe clinic
Vaccinarea trebuie amânată până la terminarea
alăptării
Interferează doar cu vaccinul împotriva rotavirusului
Sugarii alăptați la sân trebuie vaccinați conform
schemelor recomandate
78
79. Alăptarea nu scade răspunsul la vaccinuri și nu
reprezintă o contraindicație pentru niciun
vaccin, cu excepția celui împotriva variolei.
În cazul în care mamele care alăptează nu pot
evita sau amâna călătoriile în zonele
endemice pentru febra galbenă, aceste femei
trebuie vaccinate.
Sugarii alăptați la sân ar trebui să fie vaccinați
în conformitate cu PNI.
Alăptarea și prematuritatea (vârsta
gestațională <37 săptămâni) nu afectează
răspunsul la vaccinul împotriva rotavirusului.
79
81. MITURI
COMUNE
MIT: VACCINURILE –
CAUZA AUTISMULUI
Mitul a fost provocat de cercetări
eronate și frauduloase
Studiul a fost retras și autorului
principal i s-a revocat licența
medicală
Studiile ulterioare nu au găsit nici o
legătură între vaccinuri și
ingredientele lor și autismul
VERDICT:
NU EXISTĂ
LEGĂTURI
ÎNTRE
VACCINURI ȘI
AUTISM
82. MIT: REPARTIZAREAVACCINURILOR
PENTRU COPII ESTE MAI INDICATĂ PRIN
UTILIZAREA UNUI ORAR ALTERNATIV
De la naștere, sistemul imunitar al unui
copil este bine echipat pentru a
răspunde vaccinurilor
Nu există dovezi că extinderea graficului
îmbunătățește rezultatele în domeniul
sănătății
Amânarea vaccinurilor mărește
timpul în care copiii vor fi
sensibili la boli
VERDICT:
EXTINDEREA
PERIOADELOR
DE VACCINARE
LASĂ COPIII
NEPROTEJAȚI
MITURI
COMUNE
83. MIT: VACCINURILE PROVOACĂ
BOLILE PE CARE SUNT
DESTINATE SĂ LE PREVINĂ
Vaccinurile inactivate nu pot
provoca boli
Este practic imposibil ca
vaccinurile atenuate vii să
provoace boli
Simptomele ușoare sunt rare,
dar pot indica răspunsul
sistemului imunitar (nu o
infecție)
VERDICT:
ÎNAINTE DE
APROBARE
VACCINURILE
SUNT SUPUSE
UNOR TESTE ȘI
MONITORIZĂRI
EXTENSIVE
MITURI
COMUNE
84. MIT: COPILUL MEU ESTE EXPUS
UNUI RISC DE ÎMBOLNĂVIRE MAI
MARE DE LAVACCIN DECÂT ÎNSĂȘI
DE LA BOALA ÎN SINE
Riscurile infecției naturale sunt mai
mari decât riscurile de imunizare
pentru fiecare vaccin recomandat
Efectele secundare severe de la
imunizare sunt incredibil de rare
Imunizarea este cea mai bună
protecție împotriva bolilor mortale
Imunizarea previne bolile
individuale și epidemiile de scară
largă
VERDICT:
BENEFICIUL
IMUNIZĂRII
DEPĂȘEȘTE CU
MULT RISCUL
MITURI
COMUNE
85. Adjuvanții utilizați în vaccinuri
Adjuvanții sunt substanțe adăugate la vaccinuri care le permit
să funcționeze mai bine prin îmbunătățirea răspunsului imun la
vaccin, scăderea cantității de vaccin necesare pentru obținerea
imunității protectoare sau scăderea numărului de doze
necesare.
Exemplu:
Sărurile de aluminiu
225 μg = 0,00002 gr de sulfat hidroxifosfat amorf de aluminiu în vaccinul
HPV
10 doze de vaccin conțin aceeași cantitate de aluminiu cât o tartină cu
cașcaval
Aluminiul este prezent în alimente, aer, apă și sol la care ne expunem zi
de zi
87. Stabilizatorii din vaccinuri sunt siguri
Stabilizatorii sunt folosiți în vaccinuri pentru a proteja integritatea ingredientelor
active în timpul fabricării, depozitării și transportului. Un stabilizator utilizat frecvent,
care poate fi asociat cu răspunsuri alergice la vaccinuri este gelatina.
Vaccinul HPV conține o cantitate foarte mică (50 micrograme) de polisorbat 80 ca
stabilizator.
Unele povești de pe internet au sugerat că polisorbatul 80 din acest vaccin provoacă
infertilitate.
vaccinul HPV nu provoacă infertilitate.
polisorbatul 80 a fost folosit de mulți ani ca emulgator pentru a face înghețata pentru
a încetini topirea sau în cosmetică și soluții de îngrijire a dinților
O porție tipică de înghețată poate conține 170.000 micrograme de polisorbat 80.
cantitatea de polisorbat 80 în fiecare doză de vaccin HPV - 50 micrograme * - este
foarte mică. Prin urmare, polisorbatul 80 nu este conținut în vaccinuri la cantități
care ar putea face rău.
1 microrgram = 0,000001 grame
88. Conservanții în vaccinuri
Conservanții sunt utilizate în unele vaccinuri pentru a preveni
contaminarea bacteriană sau fungică.
Fals:
Mercurul (tiomersal) din vaccinuri este toxic
Adevărat:
Etil mercurul (tiomersal) din vaccinuri are perioadă de
înjumătățire și se elimină din organism foarte repede,
Metil mercur care este toxic și se găsește chiar în pește nu se
elimină din organism
Tiomersalul se folosește pentru a opri creșterea bacteriană și
fungică în flacoanele multidoze
Vaccinurile monodoză nu conțin tiomersal
Într-o conservă de pește se găsește atâta mercur ca în 100 de
doze vaccin
89. CAUZEAZĂVACCINULANTI-HPV
STERILITATE LA FETE?
NU!
Vaccinarea împotriva HPV nu influenţează sub nici o formă
probabilitatea gravidităţii sau viitoarele sarcini la fete.
La fel, nu afectează fertilitatea băieţilor sau bărbaţilor.
De fapt, vaccinul anti-HPV, din contra, contribuie la protecţia
fertilităţii prevenind leziunile cervicale pre-canceroase și
cancerul de col uterin.
Tratamentul chirurgical al leziunilor cervicale pre-canceroase
poate cauza o naștere prematură și pierderea sarcinii, iar terapia
administrată în cancerul cervical (înlăturarea colului uterin sau
uterului, chimioterapia și/sau radioterapia) cauzează sterilitate la
femei.
MITURI
COMUNE
Vaccinurile au potențialul de a proteja mai mult decât doar un individ. Aceasta se numește imunitatea comunitară (sau imunitate colectivă). Imunitatea comunitară se manifestă atunci când suficiente persoane dintr-o populație sunt protejate împotriva unei boli infecțioase pentru a întrerupe în mod semnificativ transmiterea bolii (sursă: https://www.cdc.gov/vaccines/terms/glossary.html)
Pragul unei maladii este procentul minim necesar de indivizi imuni într-o comunitate pentru a putea preveni apariția unui focar. Pragurile necesare pentru a obține imunitatea comunitară variază de la boală la boală; cu cât este mai contagios agentul patogen, cu atât este mai mare pragul imunitar pentru a proteja o comunitate.
Imunitatea comunitară este deosebit de importantă pentru protejarea sănătății persoanelor în vârstă, a copiilor de vârstă mică și a persoanelor cu sisteme imune compromise, care nu pot primi vaccinuri.
Vaccinurile globale recomandate se încadrează în patru categorii principale (sursă: https://www.vaccines.gov/basics/types/index.html):
Vaccinuri vii atenuate - se folosește o formă slabă (sau atenuată) a agentului patogen care nu provoacă boli. Aceste vaccinuri creează un răspuns imun puternic și de durată; doar una sau două doze din cele mai multe vaccinuri vii pot oferi o protecție pe viață. Exemple de vaccinuri vii atenuate includ vaccinul rujeolic, urlian, rubeolic (MMR) și vaccinurile cu rotavirus și varicelă.
Vaccinuri inactivate - se folosește o formă ucisă a agentului patogen. Vaccinurile inactive în mod obișnuit nu oferă o protecție care să fie la fel de puternică ca și vaccinurile vii atenuate, deci trebuie administrate mai multe doze de-a lungul timpului pentru a menține imunitatea continuă. Aceste doze suplimentare se numesc doze de rapel. Exemple de vaccinuri inactivate includ vaccinurile împotriva hepatitei A, gripei și rabiei.
Vaccinurile subunitare - cum ar fi vaccinurile inactivate, vaccinurile subunitare nu conțin agenți patogeni vii, dar pot fi distinși prin aceea că conțin doar părți antigenice selectate ale unui agent patogen - părțile care sunt necesare pentru a obține un răspuns imun protector. Acestea e asemenea necesită doze de rapel. Exemple de vaccinuri subunitare includ vaccinurile Hib, HPV și pneumococice.
Vaccinurile toxice - se utilizează o toxină (un produs dăunător) creată de agentul patogen care cauzează boala. Aceasta înseamnă că răspunsul imun vizează doar toxina în loc de întregul agent patogen. Ele pot necesita doze de rapel. Exemple de vaccinuri toxoide sunt vaccinurile difterice și tetanice.
Diferitele tipuri de vaccinuri înseamnă că calendarul și dozarea vaccinurilor pot varia (sursa: https://www.chop.edu/centers-programs/vaccine-education-center/vaccine-safety/dosing-safety).
Unele vaccinuri sunt cele mai capabile să protejeze majoritatea persoanelor dacă sunt administrate de mai multe ori. Varicela sau vaccinul varicelă este drept un exemplu: după o doză, 78 din 100 de adulți vor fi protejați, dar după o a doua doză, 99 din 100 de adulți vor fi protejați. Se recomandă ca toată lumea să primească o a doua doză, deoarece administrarea nu reprezintă un pericol și extinde protecția la mai multe persoane.
Unele vaccinuri oferă un răspuns mai mare și un nivel mai ridicat de protecție după o a doua doză. Haemophilus influenzae tip b sau Hib este un exemplu în acest sens.
Unii au nevoie de mai multe doze pentru a produce cel mai puternic răspuns imunitar. Vaccinurile DTaP sunt drept exemplu.
Unele vaccinuri protejează împotriva agenților patogeni care suferă mutații atât de des încât versiunile mai vechi de vaccinuri nu ar mai oferi protecția necesară. Vaccinurile antigripale sunt un bun exemplu, cu noi vaccinuri antigripale recomandate în fiecare an.
Este important ca furnizorii de servicii medicale să revadă instrucțiunile de dozare pentru fiecare vaccin, pentru a se asigura că pacienții se conformează recomandărilor de imunizare pe toată durata vieții lor, de la naștere până la maturitate.
Vaccinurile de astăzi utilizează numai ingredientele de care au nevoie pentru a fi sigure și eficiente.
Fiecare ingredient dintr-un vaccin are un scop specific (sursa: https://www.vaccines.gov/basics/vaccine_ingredients/index.html).
De exemplu, ingredientele vaccinului pot ajuta la asigurarea imunității (protecției) împotriva unei boli specifice:
Antigenii sunt cantități foarte mici de agenți patogeni slabi sau morți care pot cauza boli. Acestea ajută sistemul imunitar să învețe să lupte mai rapid și mai eficient cu infecțiile. Virusul gripal este un exemplu al unui antigen.
Adjuvanții, care sunt în unele vaccinuri, sunt substanțe care ajută sistemul imunitar să răspundă mai puternic la un vaccin. Aceasta crește imunitatea împotriva bolii. Aluminiul este un exemplu de adjuvant (Aluminiu este cel mai abundent metal din lume, găsit în plante, sol, apă și aer. Cantitățile de aluminiu prezente în vaccinuri sunt scăzute și foarte bine reglementate).
Unele ingrediente ajută asigurarea faptului că vaccinul continuă să funcționeze așa cum se presupune că el trebuie să o facă și că rămâne fără agenți patogeni externi. De exemplu:
Conservanții protejează vaccinul de bacterii sau ciuperci din exterior. Astăzi, conservanții sunt de obicei utilizați numai în flacoane (recipiente) de vaccinuri care au mai mult de o doză. Cele mai multe vaccinuri sunt de asemenea disponibile în flacoane cu doză unică și nu au conservanți în ele.
Stabilizatoarele, cum ar fi zahărul sau gelatina, ajută ingredientele active din vaccinuri să continue să funcționeze în timp ce vaccinul este făcut, depozitat și mutat.
Uneori, urme de ingrediente care sunt necesare pentru a produce vaccinul rămân în produsul final. Exemple de astfel de ingrediente nedăunătoare includ:
Materiale de culturi (creștere) celulare, cum ar fi ouăle, pentru a ajuta la creșterea antigenelor vaccinului.
Inactivarea (uciderea germenilor), ca formaldehida, pentru a slăbi sau ucide virușii, bacteriile sau toxinele din vaccin.
Antibioticele, cum ar fi neomicina, ajută la prevenirea creșterii germenilor și bacteriilor într-un vaccin.
La fel cum sunt formulate graficele de imunizare de rutină utilizând dovezi științifice solide, măsurile de siguranță pentru vaccinuri sunt temeinice și înrădăcinate în practici științifice riguroase pentru a informa testarea, monitorizarea și supravegherea vaccinurilor.
Dar, ca toate medicamentele, vaccinurile pot provoca reacții adverse.
Testarea, monitorizarea și supravegherea au loc înainte și după introducerea vaccinului, pentru a minimiza eventualele efecte secundare și a se asigura că toate vaccinurile sunt atât sigure, cât și eficiente (sursă: https://vaccine-safety-training.org/expectations-towards-safety-of-vaccines.html).
OMS colaborează îndeaproape cu autoritățile naționale de reglementare pentru a se asigura că standardele și orientările globale sunt elaborate și disponibile pentru a evalua calitatea, siguranța și imunogenitatea vaccinurilor.
Procesul de acordare a licențelor pentru vaccinuri variază de la o țară la alta, dar componentele principale sunt în mare parte aceleași.
Înainte de introducerea unui vaccin într-un program de imunizare, un candidat vaccinat trebuie să treacă prin mai multe faze ale studiilor clinice din ce în ce mai mari. Dacă vaccinul este considerat sigur și eficace și dacă beneficiile depășesc riscurile, atunci sunt pregătite instalațiile de producție pentru a asigura siguranța și calitatea post vaccinării vaccinului.
Odată introdus, un vaccin este monitorizat continuu utilizând sisteme de supraveghere extinse. Autoritățile naționale de reglementare continuă să monitorizeze și să investigheze efectele adverse după imunizare, pentru a se asigura că vaccinul este sigur. Pe lângă supravegherea națională, există, de asemenea, supraveghere globală pentru detectarea, raportarea și investigarea oricăror reacții adverse la imunizare.
Datorită în mare parte acestei infrastructuri robuste de siguranță a vaccinurilor, înainte, în timpul și după introducerea vaccinului, cazurile de boli sau leziuni provocate de vaccinuri sunt incredibil de rare.
Vom analiza îngrijorările comune și concepțiile greșite despre vaccinuri și imunizare mai târziu, dar este important să ne amintim - și să comunicăm cu pacienții - că beneficiile imunizării depășesc cu mult riscurile, în mare parte datorită acestor măsuri.
La fel cum sunt formulate programele de imunizare de rutină utilizând dovezi științifice solide, măsurile de siguranță pentru vaccinuri sunt temeinice și înrădăcinate în practici științifice riguroase pentru a informa testarea, monitorizarea și supravegherea vaccinurilor.
Dar, ca toate medicamentele, vaccinurile pot provoca reacții adverse.
Testarea, monitorizarea și supravegherea apar înainte și după introducerea vaccinului pentru a minimiza eventualele efecte secundare și a se asigura că toate vaccinurile sunt atât sigure, cât și eficiente (sursă: https://vaccine-safety-training.org/expectations-towards-safety-of-vaccines.html).
OMS colaborează îndeaproape cu autoritățile naționale de reglementare pentru a se asigura că standardele și orientările globale sunt dezvoltate și disponibile pentru a evalua calitatea, siguranța și imunogenitatea vaccinurilor.
Procesul de acordare a licențelor pentru vaccinuri variază de la o țară la alta, dar componentele principale sunt în mare parte aceleași.
Înainte de introducerea unui vaccin într-un program de imunizare, un candidat vaccinat trebuie să treacă prin mai multe faze ale studiilor clinice din ce în ce mai mari. Dacă vaccinul este considerat sigur și eficace și dacă beneficiile depășesc riscurile, atunci sunt pregătite instalațiile de producție pentru a asigura siguranța și calitatea post vaccinării vaccinului.
Odată introdus, un vaccin este monitorizat continuu utilizând sisteme de supraveghere extinse. Autoritățile naționale de reglementare continuă să monitorizeze și să investigheze evenimentele adverse după imunizare, pentru a se asigura că vaccinul este sigur. Pe lângă supravegherea națională, există, de asemenea, supraveghere globală pentru detectarea, raportarea și investigarea oricăror reacții adverse la imunizare.
Datorită în mare parte acestei infrastructuri robuste de siguranță a vaccinurilor, înainte, în timpul și după introducerea vaccinului, cazurile de boli sau leziuni provocate de vaccinuri sunt incredibil de rare.
Vom analiza îngrijorările comune și concepțiile greșite despre vaccinuri și imunizare mai târziu, dar este important să ne amintim - și să comunicăm cu pacienții - că beneficiile imunizării depășesc cu mult riscurile, în mare parte datorită acestor măsuri.
Există totuși anumite circumstanțe în care vaccinurile nu trebuie administrate. Este important ca furnizorii de servicii de sănătate să monitorizeze pacienții pentru contraindicații și măsuri de precauție înainte de a administra fiecare doză de vaccin.
O contraindicație la imunizare care crește riscul unei reacții adverse grave este o condiție rară la un beneficiar. Dacă există o contraindicație, nu trebuie administrat vaccinul. Ignorarea contraindicațiilor poate duce la reacții care pot fi evitate și care pot afecta sănătatea individului (sursa: https://www.cdc.gov/vaccines/hcp/acip-recs/general-recs/contraindications.htmlhttps://www.cdc.gov/vaccines/hcp/acip-recs/general-recs/contraindications.html).
Singura contraindicație aplicabilă tuturor vaccinurilor este antecedentul unei reacții alergice severe după o doză anterioară de vaccin sau la un component de vaccin (rata estimată a reacțiilor alergice severe la imunizare este de 1 din 1 000 000 (sursă: https://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/side-effects.htm)). Lucrătorii din domeniul sănătății care administrează vaccinurile trebuie să cunoască semnele de reacții alergice și să fie pregătiți să ia măsuri imediate.
O precauție este, o afecțiune a unui beneficiar care poate crește riscul unei reacții adverse grave, ce poate provoca confuzie în diagnosticare sau poate compromite capacitatea vaccinului de a produce imunitate (sursa: https://www.cdc.gov/vaccines/hcp/acip-recs/general-recs/contraindications.html).
O precauție este, de obicei, un motiv pentru a amâna administrarea vaccinului, deși un lucrător de sănătate poate decide dacă beneficiile imunizării depășesc riscul unei reacții adverse.
Majoritatea contraindicațiilor și precauțiilor sunt temporare, iar vaccinul poate fi administrat ulterior.
Profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să abată de la graficul de imunizare recomandat doar în cazul când un pacient prezintă o contraindicație sau o precauție cunoscută. Înțelegerea greșită a anumitor condiții sau circumstanțe sau identificarea greșită a contraindicațiilor sau precauțiilor poate duce la pierderea oportunităților de administrare a vaccinurilor recomandate, lăsând indivizii cu risc sporit de boală.
O listă detaliată de contraindicații și măsuri de precauție pentru fiecare vaccin este inclusă ca referință pentru resursele suplimentare la sfârșitul prezentării.
There is no evidence that acute illness reduces vaccine efficacy or increases vaccine adverse events. However, as a precaution, with moderate or severe acute illness, all vaccines should be delayed until the illness has improved. Mild illnesses (such as otitis media, upper respiratory infections, and diarrhea) are NOT contraindications to vaccination.
Children with mild acute illnesses, such as low-grade fever, upper respiratory infection, colds, otitis media, and mild diarrhea, should be vaccinated on schedule. Several large studies have shown that young children with URI, otitis media, diarrhea, and/or fever respond to measles vaccine as well as those without these conditions. There is no evidence that mild diarrhea reduces the success of immunization of infants.
Low-grade fever is not a contraindication to immunization. Temperature measurement is not necessary before immunization if the infant or child does not appear ill and the parent does not say the child is currently ill. The decision to vaccinate should be based on the overall evaluation of the person rather than an arbitrary body temperature
Do not withhold vaccination if a person is taking antibiotics. Antibiotics do not have an effect on the immune response to most vaccines. No commonly used antimicrobial drug will inactivate a live-virus vaccine. The exceptions are sulphonamides for the oral typhoid vaccine; if that is the vaccine to be administered, it should be done at least 72 hours after a dose of an antibacterial drug. Antiviral drugs may affect vaccine replication in some circumstances. Live attenuated influenza vaccine should not be administered until 48 hours after cessation of therapy using antiviral drugs active against influenza (amantadine, rimantadine, zanamivir, oseltamivir). Antiviral drugs active against herpesviruses (acyclovir, famciclovir) should be discontinued 24 hours before administration of a varicella-containing vaccine, if possible.
There is no evidence that acute illness reduces vaccine efficacy or increases vaccine adverse events. However, as a precaution, with moderate or severe acute illness, all vaccines should be delayed until the illness has improved. Mild illnesses (such as otitis media, upper respiratory infections, and diarrhea) are NOT contraindications to vaccination.
Children with mild acute illnesses, such as low-grade fever, upper respiratory infection, colds, otitis media, and mild diarrhea, should be vaccinated on schedule. Several large studies have shown that young children with URI, otitis media, diarrhea, and/or fever respond to measles vaccine as well as those without these conditions. There is no evidence that mild diarrhea reduces the success of immunization of infants.
Low-grade fever is not a contraindication to immunization. Temperature measurement is not necessary before immunization if the infant or child does not appear ill and the parent does not say the child is currently ill. The decision to vaccinate should be based on the overall evaluation of the person rather than an arbitrary body temperature
Do not withhold vaccination if a person is taking antibiotics. Antibiotics do not have an effect on the immune response to most vaccines. No commonly used antimicrobial drug will inactivate a live-virus vaccine. The exceptions are sulphonamides for the oral typhoid vaccine; if that is the vaccine to be administered, it should be done at least 72 hours after a dose of an antibacterial drug. Antiviral drugs may affect vaccine replication in some circumstances. Live attenuated influenza vaccine should not be administered until 48 hours after cessation of therapy using antiviral drugs active against influenza (amantadine, rimantadine, zanamivir, oseltamivir). Antiviral drugs active against herpesviruses (acyclovir, famciclovir) should be discontinued 24 hours before administration of a varicella-containing vaccine, if possible.
There is no evidence that acute illness reduces vaccine efficacy or increases vaccine adverse events. However, as a precaution, with moderate or severe acute illness, all vaccines should be delayed until the illness has improved. Mild illnesses (such as otitis media, upper respiratory infections, and diarrhea) are NOT contraindications to vaccination.
Children with mild acute illnesses, such as low-grade fever, upper respiratory infection, colds, otitis media, and mild diarrhea, should be vaccinated on schedule. Several large studies have shown that young children with URI, otitis media, diarrhea, and/or fever respond to measles vaccine as well as those without these conditions. There is no evidence that mild diarrhea reduces the success of immunization of infants.
Low-grade fever is not a contraindication to immunization. Temperature measurement is not necessary before immunization if the infant or child does not appear ill and the parent does not say the child is currently ill. The decision to vaccinate should be based on the overall evaluation of the person rather than an arbitrary body temperature
Do not withhold vaccination if a person is taking antibiotics. Antibiotics do not have an effect on the immune response to most vaccines. No commonly used antimicrobial drug will inactivate a live-virus vaccine. The exceptions are sulphonamides for the oral typhoid vaccine; if that is the vaccine to be administered, it should be done at least 72 hours after a dose of an antibacterial drug. Antiviral drugs may affect vaccine replication in some circumstances. Live attenuated influenza vaccine should not be administered until 48 hours after cessation of therapy using antiviral drugs active against influenza (amantadine, rimantadine, zanamivir, oseltamivir). Antiviral drugs active against herpesviruses (acyclovir, famciclovir) should be discontinued 24 hours before administration of a varicella-containing vaccine, if possible.
There is no evidence that acute illness reduces vaccine efficacy or increases vaccine adverse events. However, as a precaution, with moderate or severe acute illness, all vaccines should be delayed until the illness has improved. Mild illnesses (such as otitis media, upper respiratory infections, and diarrhea) are NOT contraindications to vaccination.
Children with mild acute illnesses, such as low-grade fever, upper respiratory infection, colds, otitis media, and mild diarrhea, should be vaccinated on schedule. Several large studies have shown that young children with URI, otitis media, diarrhea, and/or fever respond to measles vaccine as well as those without these conditions. There is no evidence that mild diarrhea reduces the success of immunization of infants.
Low-grade fever is not a contraindication to immunization. Temperature measurement is not necessary before immunization if the infant or child does not appear ill and the parent does not say the child is currently ill. The decision to vaccinate should be based on the overall evaluation of the person rather than an arbitrary body temperature
Do not withhold vaccination if a person is taking antibiotics. Antibiotics do not have an effect on the immune response to most vaccines. No commonly used antimicrobial drug will inactivate a live-virus vaccine. The exceptions are sulphonamides for the oral typhoid vaccine; if that is the vaccine to be administered, it should be done at least 72 hours after a dose of an antibacterial drug. Antiviral drugs may affect vaccine replication in some circumstances. Live attenuated influenza vaccine should not be administered until 48 hours after cessation of therapy using antiviral drugs active against influenza (amantadine, rimantadine, zanamivir, oseltamivir). Antiviral drugs active against herpesviruses (acyclovir, famciclovir) should be discontinued 24 hours before administration of a varicella-containing vaccine, if possible.
There is no evidence that acute illness reduces vaccine efficacy or increases vaccine adverse events. However, as a precaution, with moderate or severe acute illness, all vaccines should be delayed until the illness has improved. Mild illnesses (such as otitis media, upper respiratory infections, and diarrhea) are NOT contraindications to vaccination.
Children with mild acute illnesses, such as low-grade fever, upper respiratory infection, colds, otitis media, and mild diarrhea, should be vaccinated on schedule. Several large studies have shown that young children with URI, otitis media, diarrhea, and/or fever respond to measles vaccine as well as those without these conditions. There is no evidence that mild diarrhea reduces the success of immunization of infants.
Low-grade fever is not a contraindication to immunization. Temperature measurement is not necessary before immunization if the infant or child does not appear ill and the parent does not say the child is currently ill. The decision to vaccinate should be based on the overall evaluation of the person rather than an arbitrary body temperature
Do not withhold vaccination if a person is taking antibiotics. Antibiotics do not have an effect on the immune response to most vaccines. No commonly used antimicrobial drug will inactivate a live-virus vaccine. The exceptions are sulphonamides for the oral typhoid vaccine; if that is the vaccine to be administered, it should be done at least 72 hours after a dose of an antibacterial drug. Antiviral drugs may affect vaccine replication in some circumstances. Live attenuated influenza vaccine should not be administered until 48 hours after cessation of therapy using antiviral drugs active against influenza (amantadine, rimantadine, zanamivir, oseltamivir). Antiviral drugs active against herpesviruses (acyclovir, famciclovir) should be discontinued 24 hours before administration of a varicella-containing vaccine, if possible.
There is no evidence that acute illness reduces vaccine efficacy or increases vaccine adverse events. However, as a precaution, with moderate or severe acute illness, all vaccines should be delayed until the illness has improved. Mild illnesses (such as otitis media, upper respiratory infections, and diarrhea) are NOT contraindications to vaccination.
Children with mild acute illnesses, such as low-grade fever, upper respiratory infection, colds, otitis media, and mild diarrhea, should be vaccinated on schedule. Several large studies have shown that young children with URI, otitis media, diarrhea, and/or fever respond to measles vaccine as well as those without these conditions. There is no evidence that mild diarrhea reduces the success of immunization of infants.
Low-grade fever is not a contraindication to immunization. Temperature measurement is not necessary before immunization if the infant or child does not appear ill and the parent does not say the child is currently ill. The decision to vaccinate should be based on the overall evaluation of the person rather than an arbitrary body temperature
Do not withhold vaccination if a person is taking antibiotics. Antibiotics do not have an effect on the immune response to most vaccines. No commonly used antimicrobial drug will inactivate a live-virus vaccine. The exceptions are sulphonamides for the oral typhoid vaccine; if that is the vaccine to be administered, it should be done at least 72 hours after a dose of an antibacterial drug. Antiviral drugs may affect vaccine replication in some circumstances. Live attenuated influenza vaccine should not be administered until 48 hours after cessation of therapy using antiviral drugs active against influenza (amantadine, rimantadine, zanamivir, oseltamivir). Antiviral drugs active against herpesviruses (acyclovir, famciclovir) should be discontinued 24 hours before administration of a varicella-containing vaccine, if possible.
În unele zone, acoperirea scăzută a vaccinurilor este cauzată de sistemele de sănătate slabe sau de lipsa infrastructurii sau a implementării necesare pentru a se asigura că vaccinurile ajung la populația care are nevoie cel mai mult de acestea.
Dar din ce în ce mai mult, acoperirea scăzută este rezultatul unor concepții greșite despre vaccinuri și imunizare.
Un mit comun este că vaccinurile provoacă autismul.
Acest mit este alimentat în mare măsură de un studiu din 1998 care a ridicat preocupări legate de posibila legătură între vaccinul MMR și autism.
După publicare, acest studiu s-a dovedit a fi eronat și fraudulos. El a fost retras, iar autorului principal i s-a revocat licența medicală.
Multe studii ulterioare nu arată nici o dovadă a unei legături între vaccinul MMR și autism sau orice alte vaccinuri și autism. Informații suplimentare pe această temă de la Centrele S.U.A. pentru Controlul și Prevenirea Bolilor sunt incluse în resursele de la sfârșitul acestei prezentări.
Un alt mit comun este că programul de imunizare de rutină expune copiii la prea mulți agenți patogeni. Acest mit poate duce părinții la reținerea administrării unor vaccinuri.
Din momentul nașterii copiilor, ei sunt expuși la trilioane de bacterii și virusuri, la care sistemul lor imunitar răspunde și produce anticorpi.
Nu numai că sistemul imunitar al copiilor este mai mult decât capabil să răspundă la vaccinuri, dar reținerea vaccinărilor mărește timpul în care copiii rămân vulnerabili la boli.
Nu există dovezi care să susțină că extinderea graficului scade riscul reacțiilor adverse, dar există dovezi că programul de imunizare recomandat este cel mai eficient mod de a proteja copiii de bolile care pot fi prevenite prin vaccinare.
Cel mai important, administrarea mai multor vaccinuri simultan, așa cum este recomandată de programele de imunizare de rutină, este sigură și eficientă. Dar urmând programul de imunizare recomandat vin și avantajele logistice: administrarea mai multor vaccinuri într-o singură vizită salvează timp și resurse atât pentru furnizorii de servicii medicale cât și pentru cei pe care îi îngrijesc, fără a sacrifica siguranța sau sănătatea.
Un alt mit comun este faptul că vaccinurile provoacă boala pe care intenționează să o împiedice. Acest lucru poate determina părinții să ezite să-și vaccineze copiii, deoarece se pot teme că imunizarea îi poate face pe copii bolnavi.
Vaccinurile utilizează agenți patogeni slabi sau uciși care nu sunt capabili să provoace boala. Vaccinurile inactivate nu pot provoca boli, iar vaccinurile atenuate vii, foarte rar pot să provoace boli.
În cazuri rare, imunizarea poate provoca simptome ușoare care sunt similare cu boala pe care o protejează vaccinul. Aceste simptome nu sunt infecții, ci mai degrabă dovezi ale răspunsului imun al organismului la vaccin.
Un alt mit comun este faptul că vaccinurile sunt nesigure și mai periculoase decât boala pe care o împiedică. Acest lucru provine de la o percepție a unui risc scăzut de boli infecțioase.
Beneficiile imunizării depășesc cu mult riscurile, pentru fiecare vaccin recomandat.
Efectele adverse în urma imunizării sunt extrem de rare (cotele de reacții alergice severe sunt de 1 din 1 milion)
Imunizarea este cea mai bună protecție împotriva bolilor care pun viața în pericol, care se pot răspândi și reemerg rapid dacă acoperirea cu vaccin este scăzută.
Beneficiile imunizării includ prevenirea bolilor individuale și focarelor pe scară largă.