SlideShare a Scribd company logo

257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica

E
exodumuser
1 of 221
Download to read offline
257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica
Valeriu Capcelea
FILOZOFIA JURIDICĂ
Editura Arc
Introducere în istoria filozofiei juridice
şi în studiul principalelor domenii
ale filozofiei juridice
FILOZOFIA JURIDICĂ
Manual pentru facultăţile de drept
CZU 34:1/14(075.8)
C 20
ISBN 978-9975-61-629-4
Copertă: Mihai Bacinschi
Redactor: Elena Oteanu
Tehnoredactare: Sergiu Vlas
©Valeriu Capcelea
© Editura Arc, 2011
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Filozofia juridică/ Valeriu Capcelea. – Ed. a 2-a. – Ch.: Arc, 2011
(F.E.-P.„Tipogr. Centrală“) – 440 p.
ISBN 978-9975-61-629-4
34:1/14(075.8)
C 20
Aprobat şi recomandat spre tipar de Consiliul Facultăţii de Drept a Universi-
tăţii de Stat „Alecu Russo“ din Bălţi:
Recenzenţi ştiinţifici:
Oleg Balan, conferenţiar universitar, doctor habilitat în drept, Academia de
Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova;
Veaceslav Pînzari, conferenţiar universitar, doctor în drept, Universitatea de
Stat „Alecu Russo“ din Bălţi.
Filozofia juridică este un manual destinat studenţilor
facultăţilor de drept ale instituţiilor de învăţămînt superior.
Structura manualului şi tematica abordată oferă posibilitatea
de a cunoaşte atît istoria filozofiei dreptului, noţiunile şi cate-
goriile ei fundamentale, cît şi problemele ce ţin de înţelegerea
esenţei, formei şi conţinutului dreptului, a interacţiunii lui
cu alte norme sociale ce pot influenţa în mod substanţial for-
marea şi cristalizarea unei abordări juste a acestor probleme
de către viitorii specialişti din domeniul jurisprudenţei.
Manualul în cauză ar putea trezi interesul unui cerc mai
larg de cititori. L-ar putea consulta cu mult folos în special
cei preocupaţi de evoluţia istorică a conceptelor dreptului,
de esenţa, forma şi conţinutul lui şi de locul şi rolul pe care
îl ocupă dreptul în societatea contemporană.
Difuzare
România
SC ALLAS TRADING SRL
500256, Braşov, jud. Brașov, str. Jepilor nr. 6, bl. A6B, ap. 7;
tel.: 0368-452038; fax: 0368-452039
e-mail: books@allas-trading.com; www.cumparacarti.ro
Republica Moldova
ÎM Societatea de Distribuţie a Cărţii PRO-NOI
str. Alba-Iulia nr. 23/1; MD 2051, Chişinău;
tel.: (+373 22) 51-68-17, 51-57-49; fax (+373 22) 50-15-81
e-mail: info@pronoi.md; www.pronoi.md
Cuvînt-înainte
Filozofia juridică este o ştiinţă ce studiază rostul omenesc al dreptului. Sco-
pul ei constă în a contribui de o manieră specifică la procesul de optimizare a
dreptului în raport cu cerinţele şi valorile mileniului al treilea, al civilizaţiei uma-
ne, la perfecţionarea dreptului ca instrument primordial, de control şi supraveghe-
re a competiţiei dintre interese şi valori în epoca în care trăim. Filozofia juridică
reprezintă, împreună cu alte tipuri şi modalităţi de studiere a dreptului, forma spi-
rituală superioară de studiere a acestei discipline, disciplină care are drept concept
instaurarea valorilor de drept, deosebit de importante pentru oameni.
Filozofia juridică a apărut ca obiect de studiu la facultăţile de drept de la noi
din ţară cu vreo paisprezece ani în urmă. În ţările vest-europene, filozofia juridi-
că a devenit de mai bine de jumătate de secol una dintre cele mai importante dis-
cipline în pregătirea specialiştilor din domeniul jurisprudenţei. Filozofia juridică
în acest spaţiu este elaborată mai ales de către jurişti şi a devenit mai degrabă o
disciplină juridică decît filozofică. Pentru regimul totalitarist disciplina în cau-
ză nu era necesară deoarece ea putea să demaşte caracterul denaturat al aşa-nu-
mitului „drept sovietic“ ca o totalitate de comenzi ale puterii, ca un instrument
docil în mîinile dictaturii pentru a-şi realiza planurile sale diabolice.
În această ordine de idei, studierea filozofiei juridice de către viitorii ju-
rişti devine un imperativ categoric pentru a stabili relaţii complexe între filozofie
şi drept, zone de confluenţă, interferenţă, dar şi de conflict, întrebări filozofice
adresate dreptului, dar şi răspunsuri provocatoare pentru filozofie de pe teren
juridic. Cursul are drept obiectiv formarea la studenţi a unei atitudini ştiinţi-
fice faţă de drept în scopul de a depăşi în mod radical prejudecăţile pozitiviste
şi legiste care mai domină în mediul juriştilor, unii dintre ei considerînd legea
mai presus ca dreptul. Pe de altă parte, cursul va contribui la formarea respon-
sabilităţii profesionale a tinerilor jurişti în baza studierii aspectelor axiologice,
praxiologice şi deontologice ale dreptului.
În condiţiile transformărilor radicale ce au loc în societatea noastră, şi
ca urmare a tentativelor de constituire a unui stat de drept, creşte substanţi-
al rostul filozofiei juridice în sistemul ştiinţelor umanitare, al învăţămîntului
8 FILOZOFIA JURIDICĂ 9INTRODUCERE
superior de la noi din ţară. Prin urmare, creşte în mod deosebit importanţa
acestui obiect în procesul de formare şi implementare a valorilor dreptului, a
libertăţii şi a echităţii.
Putem constata, cu părere de rău, că la noi nu există lucrări consacrate pro-
blemelor filozofiei juridice care ar corespunde rigorilor societăţii contemporane,
dar există unele încercări ale juriştilor de a trata un şir de probleme ale ei, fiind
lăsate în umbră problemele filozofiei juridice în genere.
Lucrarea în cauză reprezintă o tentativă de a lichida anumite lacune în pre-
gătirea specialiştilor din domeniul dreptului şi de a acorda ample posibilităţi stu-
denţilor de a însuşi filozofia juridică în conformitate cu experienţa acumulată
la predarea acestui obiect. Totodată, ea poate contribui la aprofundarea conţi-
nutului acestui obiect, ceea ce ar face ca ulterior cunoştinţele acumulate să se
transforme în fapte şi acţiuni îndreptate spre binele oamenilor.
Nu ne vom referi în acest manual la viaţa şi la opera marilor filozofi, deoa-
rece am vorbit despre aceasta în cadrul cursului de filozofie teoretică.
Manualul nu ridică nicio pretenţie de „originalitate“. Ne-am străduit să sis-
tematizăm şi să reorganizăm teme şi soluţii existente, elaborate sau numai in-
tuite. Dacă pe parcursul lucrării au apărut, în analizele noastre, şi elemente de
„originalitate“, rămîne în seama specialiştilor să le aprecieze. Ceea ce ne-a intere-
sat pe noi în chip special a fost explicarea problemelor cu care se ocupă filozofia
juridică şi nu „originalitatea“ sau „paternitatea ideilor“.
INTRODUCERE
Obiectul şi problematica filozofiei juridice
P L A N U L:
1. Obiectul de studiu al filozofiei juridice. Problemele ei
fundamentale. Cele trei domenii de cercetare ale ei
2. Raportul filozofiei juridice cu alte ştiinţe juridice
3. Metodele de studiu în filozofia juridică
4. Funcţiile filozofiei juridice
1. Obiectul de studiu al filozofiei juridice. Problemele ei
fundamentale. Cele trei domenii de cercetare ale ei
Ne-am convins deja că un răspuns semnificativ la întrebarea „Ce
este filozofia?“ nu poate fi dat. Să ne amintim de remarca lui Socrate
care spunea: „Omul nu poate să caute nici ceea ce ştie, nici ceea ce
nu ştie. El nu poate să caute ceea ce ştie şi nimeni nu are nevoie să
caute ceea ce ştie, nu poate să caute nici ceea ce nu ştie, fiindcă nu
ştie ce anume să caute“1
. Aceeaşi interogaţie constitutivă este proprie
şi pentru raţiunea şi orizontul specific filozofiei juridice. După cum
am constatat în cursul de filozofie teoretică, filozofia este şi o „ştiinţă
a primelor principii“ care studiază „existenţa ca existenţă“, „filozofia
este un demers prin care ne cunoaştem pe noi înşine“ (Aristotel); „fi-
lozofia constă în fapte, nu în vorbe“ (Epictet); „filozofia este arta ar-
telor şi ştiinţa ştiinţelor“ (David Armeanul); filozofia este chintesenţa
spirituală a unei epoci, „timpul său prins în gînduri“ (Hegel); filozofia
abordează „existenţa ca totalitate“, „luarea de atitudine în faţa imagi-
nii lumii“, precum şi o „ierarhizare facută pentru a determina locul
1
Platon, Menon. Opere, vol. II. Bucureşti, 1976, p. 387.

Recommended

filosofia-dreptului-curs-ds
 filosofia-dreptului-curs-ds filosofia-dreptului-curs-ds
filosofia-dreptului-curs-dsIlie Nicu
 
Drept constitutional
Drept constitutional Drept constitutional
Drept constitutional exodumuser
 
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului  216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului exodumuser
 
Filosofia dreptului.[conspecte.md]
Filosofia  dreptului.[conspecte.md] Filosofia  dreptului.[conspecte.md]
Filosofia dreptului.[conspecte.md] exodumuser
 
095 -dreptul_politienesc
095  -dreptul_politienesc 095  -dreptul_politienesc
095 -dreptul_politienesc exodumuser
 
Drept Parlamentar
Drept ParlamentarDrept Parlamentar
Drept ParlamentarIlie Nicu
 
Teoria generală a Dreptului
Teoria generală a DreptuluiTeoria generală a Dreptului
Teoria generală a DreptuluiIlie Nicu
 
Drept international public
Drept international publicDrept international public
Drept international publicexodumuser
 

More Related Content

What's hot

Dreptul Afacerilor
Dreptul AfacerilorDreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilorexodumuser
 
Eficientizarea funcției de planificare în cadrul întreprinderii
Eficientizarea  funcției de planificare în cadrul întreprinderiiEficientizarea  funcției de planificare în cadrul întreprinderii
Eficientizarea funcției de planificare în cadrul întreprinderiiFacebook
 
Manual terapie ocupationala
Manual terapie ocupationalaManual terapie ocupationala
Manual terapie ocupationalaMIHAELA VLAS
 
48416643 psihologie-judiciara
48416643 psihologie-judiciara48416643 psihologie-judiciara
48416643 psihologie-judiciaraexodumuser
 
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdfexodumuser
 
010 -politologia
010  -politologia 010  -politologia
010 -politologia exodumuser
 
Razboiul rece
Razboiul receRazboiul rece
Razboiul recegruianul
 
020 -organele_de_ocrotire_a_normelor_de_drept
020  -organele_de_ocrotire_a_normelor_de_drept020  -organele_de_ocrotire_a_normelor_de_drept
020 -organele_de_ocrotire_a_normelor_de_dreptCristi Mutruk
 
241355525 carti-bucuria-de-a-scrie-compuneri-de-marcela-penes-clasele-primare...
241355525 carti-bucuria-de-a-scrie-compuneri-de-marcela-penes-clasele-primare...241355525 carti-bucuria-de-a-scrie-compuneri-de-marcela-penes-clasele-primare...
241355525 carti-bucuria-de-a-scrie-compuneri-de-marcela-penes-clasele-primare...lcosteiu2005
 
Criminalitatea cibernetică – provocare pentru aplicarea legii
Criminalitatea cibernetică – provocare pentru aplicarea legiiCriminalitatea cibernetică – provocare pentru aplicarea legii
Criminalitatea cibernetică – provocare pentru aplicarea legiiS.E. CTS CERT-GOV-MD
 
Bảo hộ nhãn hiệu nổi tiếng theo pháp luật việt nam – thực trạng và giải pháp ...
Bảo hộ nhãn hiệu nổi tiếng theo pháp luật việt nam – thực trạng và giải pháp ...Bảo hộ nhãn hiệu nổi tiếng theo pháp luật việt nam – thực trạng và giải pháp ...
Bảo hộ nhãn hiệu nổi tiếng theo pháp luật việt nam – thực trạng và giải pháp ...nataliej4
 
Teoria literaturii-pdf
Teoria literaturii-pdfTeoria literaturii-pdf
Teoria literaturii-pdfNitu Gabriela
 
123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-id
123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-id123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-id
123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-idexodumuser
 
77683109 g-gladkii-criminologie
77683109 g-gladkii-criminologie 77683109 g-gladkii-criminologie
77683109 g-gladkii-criminologie exodumuser
 
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul i
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul iDrept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul i
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul iexodumuser
 

What's hot (20)

Dreptul Afacerilor
Dreptul AfacerilorDreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
 
Eficientizarea funcției de planificare în cadrul întreprinderii
Eficientizarea  funcției de planificare în cadrul întreprinderiiEficientizarea  funcției de planificare în cadrul întreprinderii
Eficientizarea funcției de planificare în cadrul întreprinderii
 
Manual terapie ocupationala
Manual terapie ocupationalaManual terapie ocupationala
Manual terapie ocupationala
 
48416643 psihologie-judiciara
48416643 psihologie-judiciara48416643 psihologie-judiciara
48416643 psihologie-judiciara
 
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
 
010 -politologia
010  -politologia 010  -politologia
010 -politologia
 
Razboiul rece
Razboiul receRazboiul rece
Razboiul rece
 
BÀI MẪU LUẬN VĂN LUẬT ĐẦU TƯ, 9 ĐIỂM
BÀI MẪU LUẬN VĂN LUẬT ĐẦU TƯ, 9 ĐIỂMBÀI MẪU LUẬN VĂN LUẬT ĐẦU TƯ, 9 ĐIỂM
BÀI MẪU LUẬN VĂN LUẬT ĐẦU TƯ, 9 ĐIỂM
 
Luận văn: Nguyên tắc tranh tụng tại phiên tòa sơ thẩm vụ án hình sự
Luận văn: Nguyên tắc tranh tụng tại phiên tòa sơ thẩm vụ án hình sựLuận văn: Nguyên tắc tranh tụng tại phiên tòa sơ thẩm vụ án hình sự
Luận văn: Nguyên tắc tranh tụng tại phiên tòa sơ thẩm vụ án hình sự
 
020 -organele_de_ocrotire_a_normelor_de_drept
020  -organele_de_ocrotire_a_normelor_de_drept020  -organele_de_ocrotire_a_normelor_de_drept
020 -organele_de_ocrotire_a_normelor_de_drept
 
241355525 carti-bucuria-de-a-scrie-compuneri-de-marcela-penes-clasele-primare...
241355525 carti-bucuria-de-a-scrie-compuneri-de-marcela-penes-clasele-primare...241355525 carti-bucuria-de-a-scrie-compuneri-de-marcela-penes-clasele-primare...
241355525 carti-bucuria-de-a-scrie-compuneri-de-marcela-penes-clasele-primare...
 
Criminalitatea cibernetică – provocare pentru aplicarea legii
Criminalitatea cibernetică – provocare pentru aplicarea legiiCriminalitatea cibernetică – provocare pentru aplicarea legii
Criminalitatea cibernetică – provocare pentru aplicarea legii
 
Bảo hộ nhãn hiệu nổi tiếng theo pháp luật việt nam – thực trạng và giải pháp ...
Bảo hộ nhãn hiệu nổi tiếng theo pháp luật việt nam – thực trạng và giải pháp ...Bảo hộ nhãn hiệu nổi tiếng theo pháp luật việt nam – thực trạng và giải pháp ...
Bảo hộ nhãn hiệu nổi tiếng theo pháp luật việt nam – thực trạng và giải pháp ...
 
Substantivul
SubstantivulSubstantivul
Substantivul
 
Teoria literaturii-pdf
Teoria literaturii-pdfTeoria literaturii-pdf
Teoria literaturii-pdf
 
Blended Learning
Blended LearningBlended Learning
Blended Learning
 
123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-id
123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-id123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-id
123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-id
 
77683109 g-gladkii-criminologie
77683109 g-gladkii-criminologie 77683109 g-gladkii-criminologie
77683109 g-gladkii-criminologie
 
Luận văn: Các tội xâm phạm trật tự công cộng trong luật hình sự
Luận văn: Các tội xâm phạm trật tự công cộng trong luật hình sựLuận văn: Các tội xâm phạm trật tự công cộng trong luật hình sự
Luận văn: Các tội xâm phạm trật tự công cộng trong luật hình sự
 
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul i
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul iDrept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul i
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul i
 

Similar to 257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica

Nicolae frigioiu-politologie-si-doctrine-politice
Nicolae frigioiu-politologie-si-doctrine-politice Nicolae frigioiu-politologie-si-doctrine-politice
Nicolae frigioiu-politologie-si-doctrine-politice exodumuser
 
Marina calmic abstract
Marina calmic abstractMarina calmic abstract
Marina calmic abstractSergiu Murzac
 
008 -istoria_dreptului_romanesc
008  -istoria_dreptului_romanesc 008  -istoria_dreptului_romanesc
008 -istoria_dreptului_romanesc exodumuser
 
Carte juridică științifică
Carte juridică științificăCarte juridică științifică
Carte juridică științificăBiblioteca Drept
 
Logică - manuale5
Logică  - manuale5Logică  - manuale5
Logică - manuale5Nicu Barbi
 
1. notiunea de teoria generala a dreptului
1. notiunea de teoria generala a dreptului1. notiunea de teoria generala a dreptului
1. notiunea de teoria generala a dreptuluiAndraNicoleta2
 
005 -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman
005  -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman005  -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman
005 -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept romannicaboanda
 
005 -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman
005  -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman005  -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman
005 -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept romannicaboanda
 
57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statului
57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statului57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statului
57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statuluiexodumuser
 
Lucrare Scrisa_J.J Rousseau_02.docx
Lucrare Scrisa_J.J Rousseau_02.docxLucrare Scrisa_J.J Rousseau_02.docx
Lucrare Scrisa_J.J Rousseau_02.docxGiorgianaNuic
 
61053021 etica-juridica
61053021 etica-juridica61053021 etica-juridica
61053021 etica-juridicaexodumuser
 
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012 120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012 exodumuser
 
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...Oana Mastacan
 
54518209 suport-curs-da-2010
54518209 suport-curs-da-201054518209 suport-curs-da-2010
54518209 suport-curs-da-2010exodumuser
 
Cerc pedagogic stiinte socio-umane noiembrie 2008 Braila
Cerc pedagogic stiinte socio-umane noiembrie 2008 BrailaCerc pedagogic stiinte socio-umane noiembrie 2008 Braila
Cerc pedagogic stiinte socio-umane noiembrie 2008 BrailaDorina Anghel
 
Câmpul filosofiei
Câmpul filosofieiCâmpul filosofiei
Câmpul filosofieiCatirau Lena
 

Similar to 257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica (20)

Nicolae frigioiu-politologie-si-doctrine-politice
Nicolae frigioiu-politologie-si-doctrine-politice Nicolae frigioiu-politologie-si-doctrine-politice
Nicolae frigioiu-politologie-si-doctrine-politice
 
Marina calmic abstract
Marina calmic abstractMarina calmic abstract
Marina calmic abstract
 
008 -istoria_dreptului_romanesc
008  -istoria_dreptului_romanesc 008  -istoria_dreptului_romanesc
008 -istoria_dreptului_romanesc
 
TGD
TGDTGD
TGD
 
Carte juridică științifică
Carte juridică științificăCarte juridică științifică
Carte juridică științifică
 
Logică - manuale5
Logică  - manuale5Logică  - manuale5
Logică - manuale5
 
Filosofia dreptului
Filosofia dreptuluiFilosofia dreptului
Filosofia dreptului
 
1. notiunea de teoria generala a dreptului
1. notiunea de teoria generala a dreptului1. notiunea de teoria generala a dreptului
1. notiunea de teoria generala a dreptului
 
005 -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman
005  -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman005  -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman
005 -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman
 
005 -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman
005  -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman005  -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman
005 -istoria_universala_a_statului_si_dreptului drept roman
 
57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statului
57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statului57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statului
57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statului
 
Lucrare Scrisa_J.J Rousseau_02.docx
Lucrare Scrisa_J.J Rousseau_02.docxLucrare Scrisa_J.J Rousseau_02.docx
Lucrare Scrisa_J.J Rousseau_02.docx
 
61053021 etica-juridica
61053021 etica-juridica61053021 etica-juridica
61053021 etica-juridica
 
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012 120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012
 
Exec judec
Exec judecExec judec
Exec judec
 
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...
Cultura juridica si influenta acesteia asupra formarii si dezvoltarii persona...
 
54518209 suport-curs-da-2010
54518209 suport-curs-da-201054518209 suport-curs-da-2010
54518209 suport-curs-da-2010
 
Curs
CursCurs
Curs
 
Cerc pedagogic stiinte socio-umane noiembrie 2008 Braila
Cerc pedagogic stiinte socio-umane noiembrie 2008 BrailaCerc pedagogic stiinte socio-umane noiembrie 2008 Braila
Cerc pedagogic stiinte socio-umane noiembrie 2008 Braila
 
Câmpul filosofiei
Câmpul filosofieiCâmpul filosofiei
Câmpul filosofiei
 

More from exodumuser

Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfGhidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfexodumuser
 
81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publiceexodumuser
 
55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publiceexodumuser
 
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publiceexodumuser
 
5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publiceexodumuser
 
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapSuport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapexodumuser
 
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdfexodumuser
 
57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitiiexodumuser
 
294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penalexodumuser
 
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...exodumuser
 
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdfexodumuser
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-docexodumuser
 
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...exodumuser
 
V. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueV. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueexodumuser
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneexodumuser
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeexodumuser
 
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...exodumuser
 
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005exodumuser
 

More from exodumuser (20)

Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfGhidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
 
93818430
9381843093818430
93818430
 
81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice
 
55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice
 
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
 
5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice
 
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapSuport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
 
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
 
57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii
 
294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal
 
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
 
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
 
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
 
1
11
1
 
V. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueV. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ue
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
 
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
 
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
 

257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica

  • 3. Editura Arc Introducere în istoria filozofiei juridice şi în studiul principalelor domenii ale filozofiei juridice FILOZOFIA JURIDICĂ Manual pentru facultăţile de drept
  • 4. CZU 34:1/14(075.8) C 20 ISBN 978-9975-61-629-4 Copertă: Mihai Bacinschi Redactor: Elena Oteanu Tehnoredactare: Sergiu Vlas ©Valeriu Capcelea © Editura Arc, 2011 Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Filozofia juridică/ Valeriu Capcelea. – Ed. a 2-a. – Ch.: Arc, 2011 (F.E.-P.„Tipogr. Centrală“) – 440 p. ISBN 978-9975-61-629-4 34:1/14(075.8) C 20 Aprobat şi recomandat spre tipar de Consiliul Facultăţii de Drept a Universi- tăţii de Stat „Alecu Russo“ din Bălţi: Recenzenţi ştiinţifici: Oleg Balan, conferenţiar universitar, doctor habilitat în drept, Academia de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova; Veaceslav Pînzari, conferenţiar universitar, doctor în drept, Universitatea de Stat „Alecu Russo“ din Bălţi. Filozofia juridică este un manual destinat studenţilor facultăţilor de drept ale instituţiilor de învăţămînt superior. Structura manualului şi tematica abordată oferă posibilitatea de a cunoaşte atît istoria filozofiei dreptului, noţiunile şi cate- goriile ei fundamentale, cît şi problemele ce ţin de înţelegerea esenţei, formei şi conţinutului dreptului, a interacţiunii lui cu alte norme sociale ce pot influenţa în mod substanţial for- marea şi cristalizarea unei abordări juste a acestor probleme de către viitorii specialişti din domeniul jurisprudenţei. Manualul în cauză ar putea trezi interesul unui cerc mai larg de cititori. L-ar putea consulta cu mult folos în special cei preocupaţi de evoluţia istorică a conceptelor dreptului, de esenţa, forma şi conţinutul lui şi de locul şi rolul pe care îl ocupă dreptul în societatea contemporană. Difuzare România SC ALLAS TRADING SRL 500256, Braşov, jud. Brașov, str. Jepilor nr. 6, bl. A6B, ap. 7; tel.: 0368-452038; fax: 0368-452039 e-mail: books@allas-trading.com; www.cumparacarti.ro Republica Moldova ÎM Societatea de Distribuţie a Cărţii PRO-NOI str. Alba-Iulia nr. 23/1; MD 2051, Chişinău; tel.: (+373 22) 51-68-17, 51-57-49; fax (+373 22) 50-15-81 e-mail: info@pronoi.md; www.pronoi.md
  • 5. Cuvînt-înainte Filozofia juridică este o ştiinţă ce studiază rostul omenesc al dreptului. Sco- pul ei constă în a contribui de o manieră specifică la procesul de optimizare a dreptului în raport cu cerinţele şi valorile mileniului al treilea, al civilizaţiei uma- ne, la perfecţionarea dreptului ca instrument primordial, de control şi supraveghe- re a competiţiei dintre interese şi valori în epoca în care trăim. Filozofia juridică reprezintă, împreună cu alte tipuri şi modalităţi de studiere a dreptului, forma spi- rituală superioară de studiere a acestei discipline, disciplină care are drept concept instaurarea valorilor de drept, deosebit de importante pentru oameni. Filozofia juridică a apărut ca obiect de studiu la facultăţile de drept de la noi din ţară cu vreo paisprezece ani în urmă. În ţările vest-europene, filozofia juridi- că a devenit de mai bine de jumătate de secol una dintre cele mai importante dis- cipline în pregătirea specialiştilor din domeniul jurisprudenţei. Filozofia juridică în acest spaţiu este elaborată mai ales de către jurişti şi a devenit mai degrabă o disciplină juridică decît filozofică. Pentru regimul totalitarist disciplina în cau- ză nu era necesară deoarece ea putea să demaşte caracterul denaturat al aşa-nu- mitului „drept sovietic“ ca o totalitate de comenzi ale puterii, ca un instrument docil în mîinile dictaturii pentru a-şi realiza planurile sale diabolice. În această ordine de idei, studierea filozofiei juridice de către viitorii ju- rişti devine un imperativ categoric pentru a stabili relaţii complexe între filozofie şi drept, zone de confluenţă, interferenţă, dar şi de conflict, întrebări filozofice adresate dreptului, dar şi răspunsuri provocatoare pentru filozofie de pe teren juridic. Cursul are drept obiectiv formarea la studenţi a unei atitudini ştiinţi- fice faţă de drept în scopul de a depăşi în mod radical prejudecăţile pozitiviste şi legiste care mai domină în mediul juriştilor, unii dintre ei considerînd legea mai presus ca dreptul. Pe de altă parte, cursul va contribui la formarea respon- sabilităţii profesionale a tinerilor jurişti în baza studierii aspectelor axiologice, praxiologice şi deontologice ale dreptului. În condiţiile transformărilor radicale ce au loc în societatea noastră, şi ca urmare a tentativelor de constituire a unui stat de drept, creşte substanţi- al rostul filozofiei juridice în sistemul ştiinţelor umanitare, al învăţămîntului
  • 6. 8 FILOZOFIA JURIDICĂ 9INTRODUCERE superior de la noi din ţară. Prin urmare, creşte în mod deosebit importanţa acestui obiect în procesul de formare şi implementare a valorilor dreptului, a libertăţii şi a echităţii. Putem constata, cu părere de rău, că la noi nu există lucrări consacrate pro- blemelor filozofiei juridice care ar corespunde rigorilor societăţii contemporane, dar există unele încercări ale juriştilor de a trata un şir de probleme ale ei, fiind lăsate în umbră problemele filozofiei juridice în genere. Lucrarea în cauză reprezintă o tentativă de a lichida anumite lacune în pre- gătirea specialiştilor din domeniul dreptului şi de a acorda ample posibilităţi stu- denţilor de a însuşi filozofia juridică în conformitate cu experienţa acumulată la predarea acestui obiect. Totodată, ea poate contribui la aprofundarea conţi- nutului acestui obiect, ceea ce ar face ca ulterior cunoştinţele acumulate să se transforme în fapte şi acţiuni îndreptate spre binele oamenilor. Nu ne vom referi în acest manual la viaţa şi la opera marilor filozofi, deoa- rece am vorbit despre aceasta în cadrul cursului de filozofie teoretică. Manualul nu ridică nicio pretenţie de „originalitate“. Ne-am străduit să sis- tematizăm şi să reorganizăm teme şi soluţii existente, elaborate sau numai in- tuite. Dacă pe parcursul lucrării au apărut, în analizele noastre, şi elemente de „originalitate“, rămîne în seama specialiştilor să le aprecieze. Ceea ce ne-a intere- sat pe noi în chip special a fost explicarea problemelor cu care se ocupă filozofia juridică şi nu „originalitatea“ sau „paternitatea ideilor“. INTRODUCERE Obiectul şi problematica filozofiei juridice P L A N U L: 1. Obiectul de studiu al filozofiei juridice. Problemele ei fundamentale. Cele trei domenii de cercetare ale ei 2. Raportul filozofiei juridice cu alte ştiinţe juridice 3. Metodele de studiu în filozofia juridică 4. Funcţiile filozofiei juridice 1. Obiectul de studiu al filozofiei juridice. Problemele ei fundamentale. Cele trei domenii de cercetare ale ei Ne-am convins deja că un răspuns semnificativ la întrebarea „Ce este filozofia?“ nu poate fi dat. Să ne amintim de remarca lui Socrate care spunea: „Omul nu poate să caute nici ceea ce ştie, nici ceea ce nu ştie. El nu poate să caute ceea ce ştie şi nimeni nu are nevoie să caute ceea ce ştie, nu poate să caute nici ceea ce nu ştie, fiindcă nu ştie ce anume să caute“1 . Aceeaşi interogaţie constitutivă este proprie şi pentru raţiunea şi orizontul specific filozofiei juridice. După cum am constatat în cursul de filozofie teoretică, filozofia este şi o „ştiinţă a primelor principii“ care studiază „existenţa ca existenţă“, „filozofia este un demers prin care ne cunoaştem pe noi înşine“ (Aristotel); „fi- lozofia constă în fapte, nu în vorbe“ (Epictet); „filozofia este arta ar- telor şi ştiinţa ştiinţelor“ (David Armeanul); filozofia este chintesenţa spirituală a unei epoci, „timpul său prins în gînduri“ (Hegel); filozofia abordează „existenţa ca totalitate“, „luarea de atitudine în faţa imagi- nii lumii“, precum şi o „ierarhizare facută pentru a determina locul 1 Platon, Menon. Opere, vol. II. Bucureşti, 1976, p. 387.
  • 7. 10 FILOZOFIA JURIDICĂ 11INTRODUCERE şi importanţa omului în lume“ şi pentru a propune un ideal (D.D. Roşca) etc., sînt tot atîtea enunţuri constitutive, care, desigur, nu epu- izează nenumăratele faţete ale filozofiei. Filozofia ca îndeletnicire îl transformă chiar pe cel care filo- zofează. K. Jaspers a stabilit caracteristicile unui mod de viaţă filo- zofic în următorii termeni: „Filozofarea este decizia de a retrezi originea, de a se regăsi pe sine şi de a ajuta cu toate puterile, prin acţiune interioară... Mai în- seamnă luarea în serios a experienţei cu oamenii, a fericirii şi umi- linţei, a reuşitei şi a eşecului, a întunericului şi a obscurului, să nu uiţi, ci să-ţi însuşeşti în adîncul tău, să nu-ţi distragi atenţia, ci să prelucrezi în interiorul tău, să nu abandonezi, ci să clarifici, acesta este modul de viaţă filozofic“1 . Pe aceste coordonate filozofice, în termeni de fiinţare, totalita- te şi temei, finalitate şi raţionalitate, metodă şi cunoaştere, atitudine, valoare şi acţiune, condiţie umană şi destin etc., şi din perspectiva juridicităţii se conturează un perimetru specific de reflecţie: Filozofia juridică. Departe de a fi o simplă aplicaţie deductivă a filozofiei teore- tice pe teren juridic sau o „înălţare speculativă“ a dreptului la orizon- tul filozofiei, aceasta, filozofia juridică, implică relaţii complexe între filozofie şi drept, directe şi mediate, zone de confluenţă, interferenţă dar şi de conflict, elemente generale şi fizionomii specifice, întrebări filozofice imperative adresate dreptului, dar şi răspunsuri provoca- toare adresate filozofiei de pe teren juridic, geneză, reuşite, eşecuri şi orizonturi proprii2 . Filozofia juridică se ocupă de studierea sensului noţiunii de drept, a esenţei lui, de examinarea bazelor dreptului şi delimitarea locului lui în lume, de stabilirea valorii şi a importanţei dreptului în viaţa omului, a societăţii şi a statului, în destinele popoarelor şi ale omenirii. Dacă ar fi să ilustrăm rădăcinile filozofice ale dreptului, sau să afirmăm că dreptul este filozofie, ar trebui să apelăm la gîndirea kantiană: „Cea mai mare problemă pe care natura o impune genului uman spre dezlegare este înfăptuirea unei societăţi civile menite să administreze în mod general dreptul. Numai în societate şi anume într-o societate unde domneşte cea mai mare libertate, deci un anta- gonism general al membrilor ei, şi totuşi, cea mai exactă determinare şi asigurare a limitelor acestei libertăţi pentru ca să poată exista cu libertatea altora, poate fi atinsă în omenire suprema intenţie a naturii, adică dezvoltarea tuturor dispoziţiilor sale; astfel suprema sarcină pe care natura i-o impune omului trebuie să fle o societate în care liber- tatea se combină, prin legi exterioare, în cel mai înalt grad posibil cu forţa abstractă, adică o constituţie civilă perfect justă“1 . Recursul la filozofie este inerent cunoaşterii complexe şi apro- fundate a dreptului, apreciază reputatul autor francez de filozofie M. Villey, întrebarea kantiană Quid juris? care cere soluţia conform legii pozitive este dependentă de răspunsul la întrebarea Quid jus? care vi- zează esenţa dreptului însuşi, locul şi rolul său în lume2 . În viziunea lui Hegel, „ştiinţa filozofică a dreptului are ca obiect ideea dreptului, conceptul dreptului şi realizarea acestuia“, sistemul dreptului fiind „domeniul libertăţii“ înfăptuite, lumea spiritului produsă din el în- suşi, ca o a doua natură“3 . Pentru cunoaşterea raţiunii de a fi norma esenţială, ultimă a dreptului, este necesar să ştim care este mienrea lui în societate, dar cum am putea să răspundem la această întrebare fără să cunoaştem ce este omul, la ce aspiră, spre ce tinde sau spre ce trebuie să tindă fiinţa umană? Relaţia dreptului cu condiţia umană este definitorie pentru filo- zofia juridică şi poate de aceea Giorgio del Vecchio afirma că, între alte definiţii, merită să fie reţinută şi aceea dată de Ahrens, după care „Filozofia juridică sau dreptul natural este ştiinţa care expune pri- mele principii ale dreptului, concepute de raţiune şi întemeiate pe na- tura omului, considerată în ea însăşi şi în raporturile sale cu ordinea universală a lucrurilor“4 . 1 M. Furst, J. Trinks, Manual de filozofie, Bucureşti, Humanitas, 1997, p. 7-12. 2 A se vedea: I. Craiovan, Introducere în filozofia dreptului, Bucureşti, ALL BECK, 1998, p. 108. 1 Apud M. Furst, J. Trinks, op. cit., p. 233. 2 M. Villey, Philosophie du droit, vol. I, Paris, 1982, p. 13 şi urm. 3 W. Hegel, Principiile filozofiei dreptului. Bucureşti, Editura Academiei, 1964, p. 22, 30. 4 Giorgio del Vecchio, Lecţii de filozofie juridică, Bucureşti, Editura Europa Nova, 1983, p. 30.
  • 8. 12 FILOZOFIA JURIDICĂ 13INTRODUCERE Amintind punctul de vedere caracteristic al filozofiei juridi- ce, gînditorul român E. Speranţia nota că ea se întreabă cu privire la destinaţia şi justificarea dreptului, la fundamentul finalităţii şi al justificării morale a principiilor unei bune legislaţii, interogaţii care trebuie să includă în perimetrul reflecţiei sistematice a filozofiei juri- dice idealurile, finalităţile, valorile ca indispensabile conţinuturi ale gîndirii omeneşti1 . Pledînd pentru filozofia juridică, M. Villey argumenta că aceas- ta dispune de o viziune panoramică, fiind o disciplină arhitectonică, ea joacă rolul „păstorului“ multitudinii ştiinţelor, aptă să pună pe fiecare la locul său, să regleze între ele conflictele de frontieră, să distingă între sursele lor de cunoaştere, să le semnaleze limitele lor. Filozofia juridică poate să determine domeniul dreptului în raport cu morala, politica şi economia, să definească dreptul, să stabileas- că finalităţile activităţii juridice, să discearnă cu privire la sursele specifice ale dreptului, la metodele proprii ştiinţei juridice, relativ la alte surse şi metode. Funcţia ei teoretică este indisolubil legată de o funcţie practică, de condiţia practică a juristului, pentru că altfel „cum juristul va şti să diferenţieze dreptul de morală sau metodele ştiinţei dreptului de cele ale sociologiei, dacă el nu va şti nimic des- pre morală şi despre metodele ştiinţelor sociale? Dacă el nu dispune decît de o experienţă limitată la profesiunea sa, cum va putea privi spre ea şi spre conceptele sau metodele admise de rutină, pentru o judecată critică?“2 Situaţia filozofiei juridice în contemporaneitate se explică din această perspectivă. Bogăţia sa a crescut şi preocupările filozofiei s-au impus la juriştii tehnicieni, înainte neîncrezători, în timp ce experienţa dreptului are din ce în ce mai multă valoare în ochii filo- zofilor. În ţări ca SUA unde dreptul este dominat de practicieni ju- rişti, filozofia juridică a cunoscut o extensiune neaşteptată, despre care mărturisesc lucrările lui Feinberg, Nozick sau Rawls, fără a-i lua în considerare pe autorii care s-au raliat direct şcolii oxfordiene a lui Hart şi a lui Dworkin. În ţările în care domnea o tradiţie solidă, ig- norîndu-se, într-o oarecare măsură, dreptul din sfera preocupărilor filozofice (spre exemplu, Franţa), în ultimii ani, a crescut interesul filozofilor faţă de fenomenul juridic. În ţările în care statutul filo- zofiei juridice era mai bine stabilit, în respectul şi înţelegerea unei duble apartenenţe, la filozofie şi drept, se remarcă un nou elan care le permite să rămînă, de foarte departe, primele în producţia ştiin- ţifică mondială. Pot fi citate, în acest sens, Italia, Germania, Spania, ţările scandinave, Belgia, Olanda etc. Filozofia juridică, după cum ne arată şi numele, este acea ra- mură sau parte a filozofiei care priveşte dreptul în esenţa sa uni- versală, spre deosebire de ştiinţa dreptului, care studiază dreptul în natura şi în caracterele lui particulare. Nici o ştiinţă juridică specială din marea familie a ştiinţelor juridice nu poate să spună ce este dreptul în general, ceea ce are el universal, ci poate numai să spună ce reprezintă dreptul la un anumit popor (spre exemplu, dreptul anglo-saxon, dreptul francez, dreptul german etc.), într-un anumit moment (spre exemplu, dreptul roman, dreptul napoleoni- an etc.). „Mai mult, chiar o ştiinţă juridică nu cuprinde propriu-zis nici măcar un sistem întreg de drept pozitiv, ci procedează, prin dis- tincţii şi specificaţii succesive, la luarea în considerare doar a unei singure părţi din acel sistem (drept public sau drept privat; apoi în mod special ca ramuri ale dreptului public: dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul financiar, dreptul in- ternaţional, iar ca ramuri ale dreptului privat: dreptul civil, dreptul comercial)“1 . Aşadar, cercetarea dreptului în genere depăşeşte com- petenţa oricărei ştiinţe juridice, ea fiind apanajul filozofiei juridice. „Căci, preciza P. Negulescu, orice categorie de cercetări, oricît ar fi de mărginită, implică totdeauna o sumă de probleme generale, ce nu se mai pot dezlega cu mijloacele ştiinţei respective şi pentru a căror dezlegare, cei ce se ocupă cu ele trebuie să se ridice mai sus şi să pătrundă în domeniul speculaţiilor filozofice“2 . Dacă juriştii, reflectînd asupra domeniului lor „juridiceşte“, pro- pun noţiuni generale ca izvor de drept, normă juridică, raport juridic, 1 E. Speranţia, Introducere în filozofia dreptului, Cluj, Tipografia Cartea româ- nească, 1946, p. 192-206. 2 M. Villey, op. cit., p. 28-29. 1 Giorgio del Vecchio, op. cit., p. 27-28. 2 P.P. Negulescu, „Problematica ontologică“, în Scrieri inedite, vol. III, Bucu- reşti, Editura Academiei, 1972, p. 326-327.
  • 9. 14 FILOZOFIA JURIDICĂ 15INTRODUCERE act juridic, fapt juridic, subiect de drept, aplicarea dreptului, legalitate etc., filozofii elaborează diferite modele explicative tipice filozofării, propunînd noţiuni de maximă generalitate, ca normă, raport social, act, fapt, subiect, esenţă, fenomen, sistem, structură, principiu, cauză, efect etc. – toate acestea ţinînd de o ramură sau alta a filozofiei. Căci pe filozofi nu-i interesează analiza înfăţişărilor concrete, variabile ale dreptului, ci generalitatea lui, în timp ce pe jurişti îi interesează toc- mai înfăţişarea lui concretă, determinată, desigur, prin prisma unei perspective generale asupra lui. De aceea filozofia juridică este filo- zofia însăşi aplicată şi asupra dreptului. Cum se exprima deosebit de sugestiv Kelsen: „Filozofia juridică meditează asupra conceptului de Drept, asupra celui de Justiţie, de care nu se interesează nici o ştiinţă juridică particulară, deşi, paradoxal, fundamentele acestora îl au ca unic temei“1 . În această ordine de idei, e uşor de înteles că, dacă ştiinţele juri- dice procedează într-o primă instanţă la examinarea categorială a dreptului, examinarea lui conceptuală profundă, de ultimă instanţă este realizată însă de filozofie, căci ştiinţele juridice au ca obiect de cercetare fenomenul dreptului („ceea ce reprezintă dreptul şi nu ceea ce este dreptul“), în timp ce „filozofia juridică meditează asupra con- ceptului de Drept“ (Kelsen). Cum, pe bună dreptate, remarcau Gh. Mihai şi R. Motică, „Filozofia juridică este concepţia globală asup- ra dreptului, metajuridică, dezvăluind raţiunea de a fi a dreptului în ordinea universalului, temeiurile categoriilor şi principiilor juridice“2 . „În acest sens, susţin cei doi autori, filozofia juridică ar fi o proiecţie conceptualizată şi mereu conceptualizantă asupra dreptului, cu ştiin- ţa sa cu tot, pentru a-i dezvălui raţiunile participării lui la universali- tatea fiinţei în devenire, temeiul situării lui în lume, măsura în care el se adevereşte ca fiind pentru fiinţa umană şi în care fiinţa umană îşi găseşte îndreptăţirea de a avea şi a fi“3 . Totodată, observă, pe drept cuvînt, savantul rus V. Nerseseanţ, te- matica juridică este studiată de întreaga ştiinţă juridică, al cărei obiect este dreptul pozitiv. În această ordine de idei, pentru disciplinele ju- ridice tradiţionale (de la teoria generală a dreptului şi pînă la discipli- nele ramurale), caracterul oficial al dreptului pozitiv devine autoritate supremă în rezolvarea problemei ce reprezintă dreptul într-o societate dată la un moment dat1 . Nimeni nu pune la îndoială importanţa şi necesitatea studierii dreptului pozitiv (prelucrarea prin intermediul metodelor juridico-analitice a materialului normativ, comentariile lui, clasificarea şi sistematizarea lui, elaborarea problemelor legislaţiei şi a aplicării ei, a tehnicii juridice). Dar în afara sferei acestui studiu rămîn un şir de probleme, des- pre care deja am vorbit, ce intră în sfera obiectului de studiu al filo- zofiei juridice. Chiar şi cele mai simple reflecţii asupra dreptului pozitiv pro- voacă un şir de întrebări, răspunsurile la care necesită o ieşire din li- mitele dreptului pozitiv şi a concepţiei pozitiviste. De ce anume aceste norme şi nu altele au fost implementate şi sînt date de către legiuitor în calitate de drept pozitiv? De ce depinde această aplicare a unei re- guli de conduită în calitate de normă juridică – numai de poziţia şi voinţa legiuitorului sau există anumite baze obiective ale elaborării legilor ce nu depind de voinţa şi poziţia legiuitorului? Care este core- laţia dintre drept şi alte norme sociale? De ce anume normele juridice şi nu normele morale sau cele religiose asigură posibilitatea coerci- bilităţii? În ce constă valoarea dreptului? Este echitabil dreptul şi în ce constă echitatea lui? Orice lege reprezintă dreptul sau este posibilă existenţa unor legi îndreptate împotriva lui, reprezintînd bunul-plac sub formă de lege? Care sînt premisele şi condiţiile pentru dominaţia dreptului, care este calea spre legea de drept? Problema deosebirii şi corelaţiei dintre drept şi lege, ce are o în- semnătate primordială pentru orice tratare teoretică asupra concepe- rii dreptului şi care devine un domeniu de studiu al filozofiei juridice este abordată de cercetătorul rus V. Nerseseanţ2 . 1 Apud Gh. Mihai, R. Motică, Fundamentele dreptului. Teoria şi filozofia drep- tului, Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 204, 207. 2 Idem, p. 56. 3 Idem, p. 15. 1 Nerseseanţ V.S., Ôèëîñîôèÿ ïðàâà. Editura Infra-M, Moscova, 1997, p. 7. 2 Nerseseanţ V.S., „Ðàçëè÷åíèå è ñîîòíîøåíèå ïðàâà è çàêîíà êàê ìåæ- äèñöèïëèíàðíàÿ ïðîáëåìà“, în Âîïðîñû ôèëîñîôèè ïðàâà. Moscova, 1973, p. 39-44; Ïðàâî è çàêîí, Moscova, 1983.
  • 10. 16 FILOZOFIA JURIDICĂ 17INTRODUCERE În această ordine de idei, putem spune că obiectul de studiu al filozofiei juridice este dreptul în contextul deosebirii şi corelaţiei lui cu legea. Astfel, se va putea crea o atitudine ştiinţifică faţă de drept în sco- pul de a depăşi radical prejudecăţile pozitiviste şi legiste care mai do- mină în mediul juriştilor, unii dintre ei considerînd legea mai presus ca dreptul. Dorind să-i contureze problematica, Giorgio del Vecchio arată, în celebra sa lucrare, Lecţii de filozofie juridică, că această disciplină îşi orientează cercetările în trei domenii: 1. În plan logic, investigînd dreptul din perspectiva logicii, adică examinînd elementele esenţiale comune tuturor sistemelor juridice trecînd peste particularităţile acestor sisteme şi urmărind conceptul universal al dreptului1 . Domeniul în cauză presupune cercetările ce ţin de raportul dintre drept şi morală, cele care ţin de momentele constitutive ale dreptului, subiectiv şi obiectiv, noţiunea de coercibilitate, conceptul subiectului de drept, raport juridic etc. 2. În plan fenomenologic, pornind de la faptul că „dreptul pozitiv nu e produsul unor cauze speciale şi excepţionale, ci este un fenomen comun tuturor popoarelor în toate timpurile, cu alte cuvinte, este un produs necesar al naturii umane“2 . Dreptul pozitiv nu este produsul unor cauze speciale şi excepţio- nale, ci reprezintă un fenomen comun pentru toate popoarele din toa- te timpurile, de aceea există necesitatea de a extinde cercetările pînă la conceperea dreptului ca fenomen universal uman. Pentru aceasta este nevoie de a studia istoria juridică a întregii umanităţi în mod atotcuprinzător. Astfel vom dovedi identitatea fundamentală a naturii umane, în care dreptul îşi are rădăcinile sale. 3. În plan deontologic3 , evidenţiind faptul că juristul practician nu se poate limita la propria-i înţelegere şi interpretare a normelor pozitive, fără a-şi pune întrebarea dacă există şi altele mai bune, dar trebuie mers mai departe şi mai adînc decît această activitate specifică juristului practician, în sensul de a cerceta şi de a judeca valoarea jus- tiţiei, adică de a stabili dreptul care ar trebui să fie. Or, ştiinţele juri- dice, prin natura lor, se mărginesc să explice un sistem juridic existent (ceea ce este), îl respectă cu stricteţe, fără a-i pune în discuţie teme- iurile. Sarcina filozofiei juridice constă în cercetarea tocmai a „ceea ce ar trebui să fie“ în drept, în comparaţie cu „ceea ce este“, opunînd astfel un ideal de drept unei realităţi juridice date. Aceste trei domenii de cercetare ale filozofiei juridice, deşi dis- tincte, sînt totuşi conexe între ele. Astfel, del Vecchio ajunge la con- cluzia că „Filozofia juridică este disciplina care defineşte dreptul în universalitatea sa logică, cercetează originile şi caracterele generale ale dezvoltării sale istorice şi îl preţuieşte după idealul de justiţie afirmat de raţiunea pură“. Cu alte cuvinte, considerînd dreptul în esenţa lui universală şi în planul modului imperativ, filozofia juridică începe acolo unde se sfîrşeşte ştiinţa dreptului, căreia, de altfel, îi oferă temeiurile şi noţiunile fundamentale. Filozofia juridică, fiind meditaţie asupra ideii de drept, ea sintetizează, uneşte în mod logic toate datele par- ticulare ale jurisprudenţei. Regăsim astfel şi aici raportul filozofie- ştiinţă în sensul întregirii lor reciproce: ştiinţa dreptului are nevoie de filozofia juridică pentru a-şi extrage din ea metodele şi princi- piile; la rîndul său, filozofia juridică trebuie să ia în considerare elementele de bază ale ştiinţei juridice care, prin intermediul juris- prudenţei, îi dă posibilitatea să-şi constituie, să verifice şi să aplice propriile sale principii. Pentru a fi înţelese în mod ştiinţific, normele dreptului pozitiv trebuie raportate la principii, adică la legităţile similare din celelalte ştiinţe. Aceste principii nu se află la nivelul ştiinţei juridice, ci la un nivel mai înalt de teoretizare şi anume la nivelul filozofiei juridice. Avem de-a face, pe de o parte, cu activitatea extrem de complexă a interpretării dreptului pozitiv, iar, pe de altă parte, cu metodolo- gia generală oferită de filozofia juridică, ce procedează la filtrarea şi sintetizarea punctelor de vedere doctrinare în raport cu idealurile pe care şi le făuresc despre drept oamenii dintr-un spaţiu social şi într- un timp istoric. Din aceasta decurge, în opinia unor autori, „rostul filozofiei juridice ca fiind acela de a cerceta în adîncime principiile, 1 Giorgio del Vecchio, op. cit., p. 28. 2 Idem. 3 Din gr. deontos – „ceea ce se cade”, „datorie” şi logos – „ştiinţă”.
  • 11. 18 FILOZOFIA JURIDICĂ 19INTRODUCERE de a controla generalizările şi de a încerca o unificare a întregii ştiinţe juridice“1 . Din această perspectivă, filozofia juridică este cea care formu- lează primele principii ale dreptului, concepute de raţiune şi înte- meiate pe natura umană, considerată în ea însăşi şi în raporturile sale cu ordinea universală a lucrurilor (Ahrens). Referitor la registrul problematic din perimetrul filozofiei juridi- ce, unii autori consideră că explicarea dreptului ar trebui să se axeze în principal pe răspunsul la întrebările: Ce este dreptul?, Care îi sînt izvoarele? Ce urmăreşte el? Gh. Mihai şi R. Motică consideră că „în fond, filozofia juridică ar avea de rezolvat trei probleme vitale pentru (...) teoriile din cuprinsul celorlalte ştiinţe şi practici juridice: a) care sînt condiţiile de justificare a dreptului – problemă ce deschide calea axiologiei juridice; b) care sînt condiţiile de valabilitate a categoriilor juridice – pro- blemă ce deschide calea epistemologiei juridice; c) care sînt condiţiile de adeverire a omului prin dreptul pozitiv – problemă ce deschide calea antropologiei juridice“2 . Filozofia juridică a fost reprezentată de-a lungul devenirii ei, fie de către filozofi precum Aristotel, Toma D’Aquino, Thomas Hob- bes, John Locke, Gottfried Leibniz, Immanuel Kant, Georg Hegel, Edmund Husserl etc. (în România: Simion Bărnuţiu, Vasile Conta, Dimitrie Gusti, Petre Andrei etc.), fie de către jurişti-filozofi ca Hugo Grotius, Montesquieu, Hans Kelsen, Gustav Fechner, Léon Duguit, Giorgio del Vecchio etc. (la români: Constantin Dissescu, Mircea Djuvara, Eugeniu Speranţia). Toţi marii creatori de sisteme filozofice au conştientizat faptul că ideile despre drept ocupau un loc important în opera lor. Într- adevăr, nu putem întelege marile sisteme filozofice dacă neglijăm elementele de filozofie juridică din interiorul lor, căci aceasta dă posibilitatea descifrării raporturilor dintre oameni, dintre om şi socielate, dintre morală şi drept etc. Prin aceasta se explică faptul că filozofia juridică este mai veche decît ştiinţa dreptului. De asemenea, toţi marii jurişti-filozofi, atît cei din trecut, cît şi cei de azi, au înţeles că, pentru a-şi cristaliza concepţia generală des- pre drept, pe parcursul dezvoltării gîndirii şi doctrinei lor, sînt indis- pensabile luările de poziţie filozofice. Filozofia juridică are o funcţie practică (propune şi pregăteşte recunoaşterea pozitivă a idealului juridic), ea făcînd, de altfel, parte, alături de etică, din ceea ce este cunoscut sub numele de „filozofie practica“ (Kant, Wundl, Croce). În toate timpurile ea a îndeplinit o atare funcţie, de aceea mo- mentele importante ale filozofiei juridice sînt legate de toate marile evenimente politice ale umanităţii. Spre exemplu, revoluţiile engle- ză (din sec. al XVII-lea), americană (din 1774-1776) şi franceză (din 1789) au fost precedate şi însoţite de scrieri filozofico-juridice. Aşadar, din perspectivă filozofică, s-au conturat de-a lungul tim- pului următoarele tendinţe de a defini esenţa şi problematica drep- tului: – tendinţa justificativă, conform căreia sistemul dreptului trebu- ie să fie înţeles şi cunoscut în temeiurile sale, temeiuri ce necesită a fi justificate. Astfel, după cum am mai remarcat, Hegel consideră că sistemul dreptului exprimă domeniul libertăţii înfăptuite, iar obiectul dreptului îl formează ideea de drept, conceptul de drept şi realitatea acestuia. În măsura în care putem justifica această realizare înseamnă că înţelegem şi cunoaştem ideea respectivului sistem de drept, deci raţiunea sa de a fi; – tendinţa antropologică, adică acea perspectivă ce pune accen- tul pe înţelegerea şi definirea dreptului în corelaţie cu natura umană (Giorgio del Vecchio); – tendinţa finalistă, care se interoghează îndeosebi cu privire la fundamentele finalităţii legislaţiei, adică trebuie să supună reflecţiei sistematice idealurile, scopurile şi valorile pe care şi în funcţie de care se clădesc sistemele de drept. Acest studiu este absolut necesar mai ales pentru juriştii practicieni, studiu ce le va da posibilitatea de a distinge în mod corect dreptul de morală, de sociologie, de celelalte ştiinţe sociale (Villey, Nozick, Rawls, Speranţia, Craiovan etc.). 1 Gh. Mihai, R. Motică, op. cit., p. 139. 2 Idem, p. 209.
  • 12. 20 FILOZOFIA JURIDICĂ 21INTRODUCERE 2. Relaţia dintre filozofia juridică şi alte ştiinţe juridice Cu toate că filozofia juridică are o istorie bogată şi veche, totuşi termenul „filozofia juridică“ a apărut destul de tîrziu, la sfîrşitul seco- lului al XVIII-lea. Pînă atunci, începînd cu Antichitatea, problematica în cauză era elaborată, la început, în calitate de fragmente şi aspecte ale unor probleme mai globale, iar apoi, în calitate de obiect de studiu independent, mai ales ca învăţătură despre dreptul natural (în limite- le jurisprudenţei, învăţăturii politice, teologiei etc.). Iniţial, termenul „filozofia juridică“ apare în ştiinţa juridică. Au- torul lui este juristul german Gustav Hugo. Termenul în cauză a fost utilizat de el în scopul de a determina „filozofia dreptului pozitiv“ pe care şi-a propus să o elaboreze ca o „parte filozofică a învăţăturii despre drept“. Conform concepţiei lui Hugo, jurisprudenţa trebuia să fie com- pusă din trei părţi: dogmatica juridică, filozofia juridică (filozofia dreptului pozitiv) şi istoria dreptului. Dogmatica juridică trebuia să se ocupe de dreptul ce există (dreptul pozitiv) şi pentru ea era sufi- cient de a obţine nişte cunoştinţe empirice. Iar filozofia juridică şi istoria dreptului trebuiau să reprezinte baza raţională a cunoaşterii ştiinţifice a dreptului. O răspîndire mai largă a termenului „filozofia dreptului“ s-a produs odată cu publicarea lucrării lui Hegel Filozofia dreptului, în anul 1820. Conform concepţiei lui Hegel, filozofia juridică reprezintă o disciplină filozofică (şi nu juridică, ca la Hugo). Totodată, ştiinţa juridică este caracterizată de el ca o ştiinţă istorică. De aceea, susţine Hegel, adevărata învăţătură despre drept este întruchipată de filozo- fia dreptului, care este o parte a filozofiei şi are ca obiect de studiu, după cum am remarcat mai sus, ideea dreptului – noţiunea de drept şi realizarea lui. Aşadar, de la Hugo şi Hegel pornesc cele două modalităţi de de- terminare a obiectului filozofiei juridice în calitate de disciplină juri- dică sau filozofică ce s-au dezvoltat ulterior, în secolele XIX-XX. După cum remarcă, pe bună dreptate, V. Nerseseanţ, cînd este vorba despre apartenenţa la jurisprudenţă sau la filozofia juridică a unor sau altor probleme, se are în vedere deosebirea conceptuală dintre abordarea juridică sau filozofică cu privire la problema funda- mentală – ce este dreptul?1 În procesul studierii şi căutării adevărului ce ţine de fenomenul dreptului, filozofia juridică şi jurisprudenţa depăşesc adeseori limi- tele frontierelor lor de bază. În filozofia juridică, ca disciplină filo- zofică deosebită, atenţia cercetătorilor este îndreptată spre aspectul filozofic, spre demonstrarea posibilităţilor cognitive şi a potenţialului euristic al unei anumite concepţii filozofice dintr-o sferă particulară a dreptului. O importanţă mare este acordată concretizării conţinu- tului concepţiei în cauză referitor la particularităţile obiectului ce ţine de drept, înţelegerea, explicarea şi valorificarea în limba noţiunilor a concepţiei date, în spiritul metodologiei şi axiologiei ei. În concepţiile filozofiei juridice, elaborate de pe poziţiile jurisprudenţei, ca regulă generală, domină motivele legate de drept. Profilul filozofic, în acest caz, nu este influenţat de filozofie, ci este determinat de necesităţile sferelor fenomenului dreptului. De aici şi interesul preferenţial pentru astfel de probleme precum sensul, locul şi însemnătatea dreptului şi jurisprudenţei în contextul concepţiei filozofice despre lume, în siste- mul învăţăturii filozofice despre lume şi om, despre diverse forme şi norme ale vieţii sociale, despre căile şi metodele cunoaşterii, despre sistemul valorilor şi ierarhia lor etc. În virtutea faptului că problemele fundamentale ale ştiinţelor ju- ridice sînt studiate de teoria generală a dreptului (în continuare TGD), este absolut necesar de precizat raportul dintre disciplina în cauză şi filozofia juridică. TGD este ştiinţa juridică despre fenomenul dreptu- lui care cercetează structurile, funcţiile, mecanismele sistemelor de drept. Însă fenomenul juridic (dreptul obiectiv, dreptul subiectiv, ra- porturile juridice, cauzalitatea şi determinismul în drept, conştiinţa juridică etc.) este o parte componentă a realităţii sociale, o parte a existenţei în genere. Este evident că explicarea esenţei dreptului nu poate fi efectuată fără aplicarea cunoştinţelor filozofice, deoarece fe- nomenul juridic este în perpetuă dezvoltare, schimbare şi transfor- mare, posedă conţinut şi formă, se desfăşoară în spaţiu şi timp. Toto- dată, conform „ordinii necesare la care participă normativ, persoana în drept acţionează cu scop, aflată într-un orizont de valori etc. Fără a 1 Nerseseanţ V.S., Ôèëîñîôèÿ ïðàâà, Editura Infda-M, Moscova, 1997, p. 14.
  • 13. 22 FILOZOFIA JURIDICĂ 23INTRODUCERE studia în orizontul filozofiei, teoria generală a greptului valorifică din plin, inevitabil, o concepţie filozofică sau alta, o ontologie, o gnoseo- logie, o antropologie, o axiologie, o praxiologie, o etică“1 . După cum remarcă savanţii români Gh. Mihai şi R. Motică, „Teoria generală a dreptului conţine un sistem noţional coerent, un limbaj propriu, care exprimă în termeni definiţi, fundamentali pentru celelalte ştiinţe juridice, ceea ce este general şi necesar între- gimii normative juridice“2 . Totodată, există şi unele probleme forte ale Dreptului ce depăşesc competenţa TGD. Printre ele pot fi men- ţionate: „idealul justiţiei, justul, echitatea, libertatea: ele constituind fundamentele, substanţa, fiinţa ca fiinţă a Dreptului ca atare. Drep- tul pozitiv este just în măsura în care respectă principiile universale, transnaţionale, în contexte spaţio-temporale şi omeneşti circumscri- se istoriceşte şi nu este just în măsura în care se abate de la ele sau le sfidează explicit sau implicit“3 . După cum afirmă cercetătorul Efim Mohorea, studiul dreptului din perspectivă filozofică ne oferă posibilitatea de a ieşi din fenome- nalitate, din particular (spre exemplu, normă juridică, fapt juridic, ordine de drept, responsabilitate juridică) aspecte de care se ocupă TGD, şi de a intra în esenţialitate, general (spre exemplu, normă soci- ală, fapt uman, ordine socială, responsabilitate civică)4 . Toate cunoştinţele derivă din spiritul omenesc, care este unitar şi produce între ele o legătură intimă. Ştiinţa umană constituie deci o unitate: are un caracter organic şi sistematic. Este oportun totuşi a defini hotarele diferitelor ştiinţe, pentru lămurirea conceptelor şi fun- cţiunilor respective şi pentru a cunoaşte diversele izvoare la care se poate recurge pentru integrarea fiecărei materii. Noi am remarcat mai sus o foarte strînsă legătură între filozofia juridică şi jurisprudenţă. Filozofia juridică, care consideră dreptul în esenţa lui universală, începe acolo unde sfîrşeşte ştiinţa dreptului pozitiv, căruia ea îi dă raţiunile şi noţiunile sale fundamentale, înce- pînd cu însuşi conceptul dreptului. Ea sintetizează, uneşte în mod logic toate datele particulare ale jurisprudenţei, schiţează tabloul general al dezvoltării istorice a dreptului, care este studiată numai parţial de fiecare istorie a diferitelor sisteme juridice pozitive, caută să o explice în raţiunile ei generale şi, pe lîngă aceasta, să aprecieze mai mult dreptul pozitiv. Filozofia juridică e deci independentă şi autonomă faţă de jurisprudenţă, dar ea are totuşi legături şi raporturi necesare cu aceasta. Există o necesitate de completare reciprocă între ele, deoarece, aşa cum jurisprudenţa are nevoie de filozofia juridică pentru a-şi extrage din ea principiile sale directive, şi filozofia juri- dică, la rîndul său, trebuie să ia în considerare realitatea istorică, în contextul cărei se pot verifica şi aplica aceste principii. Astfel, noţiu- nea logică generală a dreptului trebuie să fie confruntată cu fenome- nele juridice particulare. Aceste fenomene trebuie să fie aşezate din nou în planul evoluţiei juridice generale. Este necesar, de asemenea, să fie apreciate în funcţie de gradul apropierii de principiul justiţi- ei absolute. Dar toate aceste operaţiuni, proprii filozofiei, presupun, în mod evident, cunoaşterea fenomenelor înseşi, adică a dreptului pozitiv care este obiectul jurisprudenţei. De aceea, ştiinţa şi filozofia juridică pot şi trebuie să coexiste: filozofia juridică nu trebuie să uite importanţa ştiinţelor juridice, nici viceversa. Este cert că astăzi filozofia juridică, care era dezvoltată anterior în limitele TGD, în calitate de parte componentă a ei, treptat se cris- talizează în calitate de disciplină juridică independentă, cu un sta- tut şi importanţă general-ştiinţifică împreună cu TGD, cu sociologia dreptului, cu istoria doctrinelor politice şi juridice, cu istoria naţio- nală şi universală a statului şi dreptului. 3. Metodele de studiu în filozofia juridică Metoda1 reprezintă procedeul sau calea pe care o urmează gîn- direa umană spre a ajunge la adevăr, adică complexul de reguli după care trebuie să se conducă gîndirea în cunoaşterea lumii. 1 Gh. Mihai, R. Motică, op. cit., p. 14. 2 Idem, p. 149. 3 Idem, p. 15. 4 A se vedea mai detaliat: E. Mohorea, Ôèëîñîôèÿ ïðàâà, partea I, Ó÷åáíîå ïîñîáèå äëÿ ñòóäåíòîâ þðèäè÷åñêèõ ôàêóëüòåòîâ, Presa Uinversitară Bălţeană, Bălţi, 2002, p. 12-15. 1 Din greacă methodas – „cale“, “mijloc“ şi logos – „teorie“, „studiu“.
  • 14. 24 FILOZOFIA JURIDICĂ 25INTRODUCERE Trebuie să menţionăm că problema metodei de cercetare rămî- ne actuală în ştiinţa dreptului, cu toate că arsenalul metodologic s-a îmbogăţit şi diversificat. Dezvoltarea metodologiei juridice se impu- ne din raţiuni de selecţie şi apreciere a diverselor metode în vederea aplicării pe teren juridic. Este evident că demersul juridic specific este de neînlocuit, dar el poate fi potenţat şi conjugat cu alte demersuri teoretice şi practice. Menţionînd metodele de studiu în domeniul filozofiei juridice, Giorgio del Vecchio le împarte în metode generale şi metode specifice filozofiei juridice1 . Printre metodele generale ce au o pondere deose- bită în cadrul gîndirii filozofice şi ştiinţifice în genere, pot fi menţio- nate, îndeosebi, inducţia şi deducţia. Deducţia este o formă de raţionament în care concluzia rezultă din premise. Tipul fundamental de deducţie, realizată prin judecăţi categorice, este deducţia silogistică, în care gîndirea trece de la gene- ral (în premise) la mai puţin general (în concluzie) prin subordonarea unei specii genului din care ea face parte. Ea ajunge la cunoaşterea particularului, bazîndu-se pe cunoaşterea generalului. Argumentarea silogistică este compusă din două premise, dintre care una este pre- misa generală („majoră“), iar a doua – o constatare particulară („mi- noră“), şi dintr-o concluzie, obţinută prin aplicarea primei premise la cea de-a doua. Inducţia este o metodă de cunoaştere ce pleacă de la cunoştin- ţe particulare şi ajunge la cunoştinţe generale. Metoda în cauză este aplicată atunci cînd ne bazăm pe experienţa rezultată din cunoştinţa faptelor particulare, cu scopul de a conclude din acestea adevăruri ge- nerale. Inducţia se împarte, după criteriul cantităţii cazurilor exami- nate, în inducţie completă şi inducţie incompletă. În cazul inducţiei complete, sînt examinate toate componentele dintr-o clasă supusă analizei, de aceea concluzia obţinută este pe deplin fundamentată. Dar la rezolvarea unor probleme deosebite se face apel la inducţia incompletă, deoarece în acest caz nu avem posibilitatea de a exa- mina toate componentele unei clase, concluzia reprezentînd în cele din urmă o extrapolare de la „unii la toţi“. Însă, indifirent de acest fapt, ştiinţa este nevoită să facă apel la inducţia incompletă, mai ales ştiinţele empirice, unde sînt incluse şi ştiinţele juridice. În ştiinţele juridice, inducţia, prin caracterul ei intuitiv şi prin tendinţa către ge- neralitate, îndeplineşte un rol creator, raţionamentul inductiv putînd fi de folos în activitatea de legiferare (cînd, spre exemplu, se trece de la examinarea unor fapte sociale particulare pentru a se generaliza în anumite legi), şi în activitatea de aplicare a dreptului (prin generaliza- re, de la examinarea probelor la concluzii). Inducţia o găsim în filozofia juridică, sub forma metodei gene- tice (care poate fi utilizată la studiul originii dreptului) şi a metodei comparative (care ne oferă posibilitatea confruntării diferitelor sis- teme juridice), iar deducţia – ca mod de analiză raţională a condiţii- lor ce determină posibilitatea dreptului şi a cunoaşterii sale, precum şi a criteriului specificităţii dreptului şi a întemeierii raţionale a ide- alului de justiţie. Ambele metode sînt utilizate pe larg în filozofia juridică. În definirea logică a dreptului domină deducţia, deoare- ce este nevoie de o analiză raţională pentru a cerceta condiţiile ce determină posibilitatea dreptului şi a cunoaşterii sale. Deducţia ne poate oferi posibilitatea de a găsi un criteriu de delimitare cu scopul de a deosebi dreptul de alte fenomene sociale, de morală, religie etc. Metoda deductivă poate fi utilizată şi în al treilea domeniu de cerce- tare al filozofiei juridice – domeniul deontologic, ce studiază idea- lul suprem al dreptului. Observarea empirică, adică experienţa, ne poate furniza exemple şi fapte ce pot fi contrare sau pot coincide cu idealul. Ea ne arată ceea ce este, nu ceea ce trebuie să fie. Cu scopul de a obţine un criteriu distinctiv a ceea ce trebuie să fie, din punct de vedere deontologic, este necesar de a apela la deducţie, plecînd de la autonomia subiectului, de la natura umană, pentru a aprecia după el faptele, şi prin urmare, şi dreptul pozitiv. În al doilea domeniu de cercetare a filozofiei juridice, cel fenomenologic, unde este vorba despre observarea evoluţiei istorice a dreptului, prevalează meto- da inductivă, deoarece în cadrul ei se adună fapte, se examinează instituţiile juridice pozitive ale diferitelor popoare. Este evident că această cercetare empirică presupune anumite principii raţionale, ca noţiunea dreptului, pentru a deosebi fenomenul juridic de celelalte fenomene sociale şi noţiunea de cauză, pentru a afla legăturile isto- rice ale dreptului în dezvoltarea lui.1 A se vedea: Giorgio del Vecchio, op. cit., p. 39-40.
  • 15. 26 FILOZOFIA JURIDICĂ 27INTRODUCERE După cum am remarcat mai sus, metoda inductivă cuprinde metoda genetică, ce studiază originile, şi cea comparativă, ce con- fruntă diversele sisteme juridice existente la diferite popoare. Me- toda genetică oferă posibilitatea de a dobîndi o cunoaştere integrală a evoluţiei dreptului, iar metoda comparativă ne demonstrează că dreptul unui anumit popor este întotdeauna specific. Astfel, cerce- tarea istorică, efectuată prin intermediul metodei genetice şi com- parative, ne oferă posibilitatea de a confrunta drepturile diverselor popoare, etapele unui sistem juridic dat ce corespund diferitelor momente ale dezvoltării sale, adică istoria constituirii sale. Pe baza acestor metode s-a ajuns la concluzia că spiritul uman este unul şi urmează aceleaşi legi în dezvoltarea sa, deoarece au fost găsite aceleaşi instituţii la popoare între care nu a existat niciodată vreo legătură reciprocă. Popoarele în cauză creează aceleaşi instituţii, cu aceleaşi convingeri fundamentale, aceleaşi determinări şi aceeaşi procedură. Totodată, mai există şi influenţele contactelor istorice dintre popoare, care oferă posibilitatea de a uniformiza sistemele şi prin care dreptul unui popor se poate transfera la altul, poate însuşi adaptările potrivite. Toate acestea ne demonstrează că drep- tul nu e numai un fenomen pur naţional, ci mai întîi de toate un fenomen uman. În cadrul cercetării ştiinţifice contemporane cu greu se mai poate menţine dihotomia clasică deducţie-indicţie. S-a observat că deducţia şi inducţia nu sînt tipuri „pure“, că inferenţa deductivă nu poate fi re- dusă pur şi simplu la operaţia de trecere de la general la particular, iar inducţia, la rîndul ei, implică adesea operaţii deductive ca momente constitutive ei însăşi. Abordarea combinată (şi deductivă şi inductivă) se impune mai ales cînd analizăm diverse fenomene empirice, cum ar fi cele din domeniul dreptului. În cercetarea juridică magistratul construieşte faptele interpretînd mărturiile, iar aceasta exprimă o transducţie. Demersul dat presupune construcţia unui fapt necunoscut plecînd de la fapte cunoscute, aceasta fiind imposibilă fără recursul la prin- cipii ori idei generale. În cazul acestor transducţii este mai impor- tantă adesea concordanţa faptelor, decît consecinţele logic necesare. Drept exemplu de concordanţă a faptelor poate servi un glonţ extras din corpul victimei avînd acelaşi calibru cu al armei găsite în po- sesia acuzatului. Numai concordanţa în sine nu garantează certitu- dinea vinovăţiei acuzatului, deoarece el poate avea mai multe arme de acelaşi calibru, sau altcineva s-ar fi putut folosi de arma lui etc. Cercetările juridice presupun, în genere, existenţa a trei faze – ex- plorativă, descriptivă şi explicativă. În faza explorării se manifestă implicit specificul abordării combinate în conformitate cu care sta- bilirea unei concluzii nu trebuie făcută pînă cînd nu se întreprinde o explorare a realităţii avute în vedere. Astfel, metoda combinată este destul de productivă pentru sfera dreptului, deoarece prin îmbinarea deducţiei şi inducţiei se obţine o legătură structurală, o interacţiune între aspectele teoretice şi cele em- pirice, faptele empirice dovedindu-se a avea semnificaţie numai dacă permit o anumită generalizare, iar aspectele teoretice sînt relevante şi semnificative dacă permit verificarea empirică. O altă metodă ce este proprie filozofiei juridice este cea herme- neutică1 . Metoda în cauză îşi trage obîrşia, pe de o parte, dintr-o tra- diţie filologică, preocupată iniţial de interpretarea operelor din cultu- rile greacă şi romană, iar pe de altă parte, dintr-o tradiţie teologică, preocupată de explicarea cărţilor sfinte. Drept întemeietor al acestei metode este considerat Friedrich Schleiermacher, apoi Wilhelm Dil- they, care a avut o contribuţie deosebită la afirmarea hermeneuticii prin ipoteza că ea este specifică şi aplicabilă tuturor ştiinţelor spiri- tului. Prin afirmarea hermeneuticii ca metodologie a devenit clară deosebirea dintre specificul metodologic al ştiinţelor naturii ce este centrat pe legăturile de tip cauzal şi acela al ştiinţelor socio-umane şi istorice axat pe o înţelegere a scopurilor şi finalităţilor. În tradiţia lui Dilthey de concepere a hermeneuticii, accentul este pus pe relaţia dintre parte şi întreg, dintre eveniment şi context. Re- laţia în cauză este importantă şi pentru studiul actelor din sfera juri- dicului, deoarece, în mod frecvent, pentru a înţelege şi a explica fapta unui individ este absolut necesar să cunoaştem şi contextul în care a avut loc acea faptă. Avînd în vedere că ştiinţele juridice pot fi conside- rate în genere ca ştiinţe ale acţiunii umane, metoda hermeneutică face eforturi pentru a da răspuns la următoarele întrebări: 1 Din franceză herméneutique – ştiinţa şi arta interpretării textelor vechi, în special biblice, ştiinţa exegezei.
  • 16. 28 FILOZOFIA JURIDICĂ 29INTRODUCERE – Cum s-a desfăşurat acţiunea în realitate? – Ce intenţii a avut cel care a acţionat? – Acţiunea şi intenţiile care stau la baza ei sînt raţionale, adică sînt adecvate situaţiei respective?1 Dacă la primele două întrebări este chemat să răspundă spe- cialistul în jurisprudenţă, ultima întrebare este de resortul filozofiei juridice. Metoda hermeneutică respectă unele reguli de cercetare: – surprinderea sensului unei acţiuni şi a intenţiilor ce stau la baza ei presupune reconstituirea contextului în care a avut loc ac- ţiunea respectivă; – datorită acelui „prealabil“ existent în orice acţiune umană, metoda hermeneutică implică un demers circular în conformitate cu care „partea primeşte semnificaţie de la întreg şi întregul de la parte“. Altfel spus, dacă vrem să reconstituim contextul, întregul, este necesar să facem apel la o serie de date particulare, la indivi- dual. Pe de altă parte, individualul, partea nu pot fi explicate fară a face apel la context, la întreg. Adică individualul se explică în func- ţie de context. O mare însemnătate în filozofia juridică o are şi metoda com- prehensivă2 , deoarece interpretarea ca demers hermeneutic vizează şi înţelegerea. Diferenţa dintre hermeneutică şi comprehensiune constă în aceea că în cazul hermeneuticii – accentul cade pe interpretare, pe un demers ce se vrea mai neutru, obiectiv şi controlabil, iar în cazul comprehensiunii – accentul este pus adesea pe subiectivitatea înţele- gerii, a trăirii actului, pe o dimensiune psihologizantă3 . O altă deo- sebire constă în faptul că în timp ce hermeneutica vizează în principal planul epistemologic, comprehensiunea ne trimite mai degrabă la pla- nul ontologic, la structura actului de înţelegere. Comprehensiunea reprezintă, aşadar, o cale de acces la psihis- mul acelui ce acţionează, fiind deci o înţelegere aparte a actelor şi acţiunilor umane, înţelegere de care are nevoie şi ştiinţa juridică, fiind una din ştiinţele ce se ocupă de comportamentul uman. Tot- odată, în cercetarea contemporană a devenit tot mai evidentă încer- carea de a privi explicaţia şi comprehensiunea ca demersuri com- plementare, nu exclusive. Pentru că, pe de o parte, atunci cînd înţe- legerea (comprehensiunea) nu se poate realiza în bune condiţii, se recurge la explicaţie pentru a face înţelegerea mai clară. Pe de altă parte, nu există explicaţie care să nu se desăvîrşească prin compre- hensiune. 4. Funcţiile filozofiei juridice Giorgio del Vecchio susţine că cele trei domenii de cercetare ale filozofiei juridice reprezintă şi cele mai importante funcţii ale ei1 . Funcţia logică tinde să fixeze obiectul însuşi al dreptului, adică de- fineşte ceea ce este subînţeles în orice cercetare de natură juridică. O strînsă legătură există, de asemenea, între funcţia fenomenologică şi cea deontologică a filozofiei juridice, în măsura în care dezvoltarea istorică a dreptului ne prezintă o apropiere progresivă de idealul de justiţie. De aceea, cînd filozofia juridică descrie originea, geneza şi evoluţia dreptului, ea constată că acest proces duce negreşit la veri- ficarea treptată a idealului de justiţie, ce se deduce în mod speculativ şi preventiv din raţiunea pură. În cazul dat există o tendinţă de întîl- nire dintre faptul istoric şi ideal. Aceasta nu trebuie să producă mi- rare, deoarece acelaşi spirit uman care produce dreptul istoric şi apoi îl gîndeşte şi priveşte ca specie eternă. Astfel, sintetizînd istoria prin intermediul funcţiei fenomenologice şi speculînd idealul prin inter- mediul funcţiei deontologice, filozofia juridică se face intermediară între una şi alta şi serveşte astfel progresul dreptului. Pe acest fundal se constituie funcţia practică a filozofiei juridice, care are menirea de a învăţa şi pregăti recunoaşterea pozitivă a ide- alului juridic şi de a îndruma exigenţele ideale spre consacrarea lor istorică. Filozofia juridică, în acest sens, face parte, alături de etică, din ceea ce este cunoscut, după cum am mai remarcat, sub numele de „filozofie practică“. Această funcţie a filozofiei juridice s-a manifestat 1 A se vedea: A. Marga, Metodologie şi argumentare filozofică, Universitatea „Babeş-Bolyai“, Cluj-Napoca, 1991, p. 110. 2 Din franceză, compréhension – capacitate de a pătrunde, de a înţelege ceva. 3 I. Biriş, Valorile dreptului şi logica intenţională. Introducere în filozofia drep- tului, Editura Servo-Sat, Arad, 1996, p. 36. 1 Giorgio del Vecchio, op. cit., p. 30.
  • 17. 30 FILOZOFIA JURIDICĂ 31INTRODUCERE în toate timpurile şi operele marilor filozofi ai dreptului sînt legate de marile progrese politice. Este cunoscută şi influenţa operelor lui A. Gentili, H. Grotius şi ale altor cugetători asupra progresului dreptului internaţional, precum şi aportul scrierilor lui C. Beccaria şi ale altor filozofi umanişti la dezvoltarea dreptului penal etc. Aşadar, filozofia juridică nu reprezintă un exerciţiu steril şi ar- bitrar, ci răspunde unei exigenţe naturale şi constante a spiritului uman, unei vocaţii lăuntrice a lui. Încă din Antichitate au fost efectu- ate cercetări filozofico-juridice, în special legate de aspectul deonto- logic al dreptului, adică cercetarea problemei justiţiei examinînd dacă formele existente erau şi juste, dacă autoritatea conducătoare dirijează corect. Astfel, filozofia juridică şi-a început existenţa de la aceste an- titeze între dreptul natural şi cel legal (pozitiv). Problema în cauză, a dreptului natural, a fost propusă şi discutată chiar şi mai înainte de a se întreprinde o analiză ştiinţifică autentică a dreptului pozitiv. Astfel, filozofia juridică este mai veche decît însăşi ştiinţa dreptului. Totuşi, deşi numele de filozofia juridică a fost utili- zat în mod incidental şi de filozofii antici, această denumire a intrat în uz doar de vreo două sute de ani. La începutul secolului al XIX-lea s-a declanşat o reacţiune pu- ternică a istoricismului filozofic împotriva dreptului natural (Hegel, Schelling etc.), considerîndu-se că filozofia juridică trebuie să ia în considerare nu idealul abstract, ci numai realul concret, faptul isto- ric pozitiv al dreptului. O asemenea schimbare de direcţie era parţial justificată, deoarece filozofii dreptului de pînă atunci (Kant, Fichte etc.) neglijaseră studiul materialului istoric şi se foloseau de metafizi- că deseori în mod impropriu şi fără rost. Totodată, această tendinţă îndreptată spre a studia fenomenologia dreptului, fiind în principiu acceptabilă, totuşi noi nu ne putem opri în mod exclusiv asupra stu- dierii dreptului pozitiv, pentru că astfel am refuza să cercetăm esenţa dreptului în sine. În opinia noastră, pentru filozofia juridică este caracteristică şi funcţia metodologică. Faptul că filozofia juridică posedă un specific în sistemul cunoştinţelor filozofice dă pretext unor savanţi de a o cerceta ca o parte metodologică a teoriei dreptului. Această poziţie este îm- părtăşită de mulţi jurişti care consideră filozofia juridică ca bază teo- retică şi mijloc de orientare pentru toate ştiinţele juridice (spre exem- plu, M. Villey, V. Kubeš, H. Coing, I. Tihonravov, D. Kerimov etc.). În baza realizărilor filozofiei juridice poate fi scoasă în vileag esenţa statului şi dreptului, pot fi determinate legităţile transformărilor lor, ale mecanismelor funcţionării, formele de influenţă regulativă asupra relaţiilor sociale. Totodată, pe baza filozofiei sînt elaborate şi catego- riile de bază ale ştiinţelor juridice. Filozofia juridică devine o bază fundamentală a oricăror cercetări din domeniul dreptului. Ea permite de a aplica tezele şi concluziile obţinute în cercetările interdisciplinare la cunoaşterea realităţii juridice, orientează spre utilizarea pe larg în procesul investigaţiilor juridice a metodelor ştiinţifice particulare, atît a celor elaborate de sine stătător, cît şi a celor elaborate de alte ştiinţe. În acelaşi timp, filozofia juridică atenţionează asupra unui important moment ce este ignorat de obicei în literatură, şi anume asupra tre- cerii de la activitatea de cunoaştere ştiinţifică spre activitatea practică şi prin aceasta duce problematica metodologică pînă la încununarea sa logică – transformarea subiectivului în obiectiv, a abstractului în concret, a teoriei dreptului în practica juridică.
  • 18. PARTEA ÎNTÎI Momente din istoria filozofiei juridice
  • 19. TEMA NR. 1 Filozofia juridică în Antichitate PLANUL: 1. Conceptele filozofiei juridice în operele filozofilor presocratici, la sofişti şi la Socrate 2. Filozofia juridică în operele lui Platon 3. Filozofia juridică în operele lui Aristotel 4. Filozofia juridică în etapa elinistică a filozofiei antice greceşti 5. Filozofia juridică în operele filozofilor şi juriştilor Romei antice 1. Conceptele filozofiei juridice în operele filozofilor presocratici, la sofişti şi la Socrate Încă pe timpurile Greciei lui Homer se opera cu noţiuni precum dike (adevăr, echitate), temis (obicei, drept obiceinic), time (cinste), no- mos (lege). Despre rădăcinile comune ale echităţii şi legii ne vorbeşte Hesiod (sec. al VII-lea î.Hr.). Reprezentările lui Hesiod sînt dezvoltate mai departe în operele celor şapte înţelepţi. Ei vorbesc despre caracte- rul obiectiv al normelor ce reglează comportamentul uman. Un inte- res deosebit îl trezesc judecăţile şi maximele lor despre necesitatea de a respecta o anumită „măsură“ şi „mijloc“ în toate faptele şi acţiunile. Ei au creat maximele: „Drumul de mijloc este cel mai bun“, „Nimic în afara măsurii“. Măsura şi echitatea, conform acestor reprezentări, întruchipau prin ele însele echitatea şi, în genere, baza morală obiec- tivă a regulilor de comportare umană, fiind totodată şi un model atît pentru legislaţie, cît şi pentru acţiunile cetăţenilor. Reforma politică înfăptuită de Solon în sec. al VI-lea î.Hr. în Atena a fost dintre cele mai profunde. Astfel, el a retras în întregi-
  • 20. 36 FILOZOFIA JURIDICĂ 37MOMENTE DIN ISTORIA FILOZOFIEI JURIDICE me privilegiul naşterii nobile în cadrul magistraturii sau al dreptului public. Naşterea nu mai putea hotărî nimic, conta doar situaţia averii. De aceea în vremea lui Solon se poate deja vorbi de o democraţie cen- zitară. Cetăţenii Atenei au fost împărţiţi în patru clase, fiecare dintre ele avînd rolul său bine stabilit în sistemul politic al cetăţii. Cea mai importantă cucerire a democraţiei a fost aceea a drep- tului de vot pe care îl aveau toţi cetăţenii în Adunarea poporului. Acolo toţi cetăţenii erau egali, în sensul că fiecare putea vota sau lua cuvîntul. În afară de Adunarea poporului, o instituţie foarte importan- tă era tribunalul heliaştilor – un tribunal popular, care mai tîrziu a fost compus din şase sute de judecători împărţiţi în zece secţii. Solon legiferase că orice cetăţean putea face parte din el. Acestui tribunal i se dăduse jurisdicţia de apel împotriva hotărîrilor date de magistraţi. Heliaştii aveau competenţe atît în dreptul public, cît şi în cel privat. Toate aceste măsuri au consolidat puterea poporului şi, odată cu aceasta, democraţia, aducînd o contribuţie esenţială la dezvoltarea nu doar a societăţii greceşti, ci a societăţii politice în genere. Legile date de Solon aveau ca scop consolidarea democraţiei. El urmărea „ca nu cumva să amestece şi să tulbure cetatea şi să nu mai fie în stare s-o pună iarăşi pe picioare şi s-o dea după ce este mai bine“. De aceea, fiind întrebat, mai tîrziu, dacă el scrisese cele mai bune legi pentru atenieni, Solon a răspuns: „Am scris legile cele mai bune pe care le-ar fi putut primi“1 . Prin intermediul legilor, Solon a înfăptuit reformele ce puneau bazele democraţiei în toate sferele vieţii sociale. Prima sa reformă a fost aceea a eliberării pămînturilor şi a persoanelor. Eliberarea pă- mînturilor s-a făcut prin desfiinţarea sclavică din datorii. Odată cu această măsură, foarte importantă, a fost eliberarea persoanelor că- rora le-au fost iertate datoriile. Cei care au fost vînduţi ca sclavi în afara cetăţii au fost răscumpăraţi şi eliberaţi de către stat şi reaşezaţi pe pămînturile lor. Prima realizare introdusă la Atena de către So- lon „a fost desfiinţarea datoriilor, ceea ce însemna eliberarea per- soanelor şi a bunurilor. Într-adevăr, oamenii obişnuiau să împrumu- te bani punînd zălog persoana lor, şi mulţi din sărăcie ajungeau ca şi sclavi. Solon renunţă cel dintîi la dreptul său asupra unei datorii de şapte talanţi, pe care cineva îi împrumutase de la tatăl său, şi încura- jă şi pe ceilalţi să-i urmeze pilda“1 . În vremea lui Solon a fost interzis împrumutul luînd ca gaj persoanele. „Această lege garanta libertatea individuală; ea fu piatra unghiulară a dreptului autentic. O astfel de lege n-a existat niciodată, în nicio altă cetate greacă“2 . Solon a emis legi prin care a înfăptuit reforma monetară. Au fost reglementate şi alte domenii, majoritatea legilor avînd ca rol îngră- direa puterii oligarhiei. În acest sens foarte importantă a fost măsura prin care la moartea tatălui patrimoniul aristocratic se împărţea între moştenitori, ceea ce submina nobilimea funciară. Pînă la Solon pă- mîntul rămînea, indivizibil, în familia respectivă. El instituie regula conform căreia, în lipsa unui fiu legitim, să se instituie, prin testa- ment, un moştenitor ales din afara „gens“ (din latină „neam“). În sfîr- şit, se instituie dreptul, pentru oamenii de rînd, de a cumpăra pămînt de la nobilime. Cu toate că nobilimea ocupa funcţii importante în stat, prin reglementările legale, puterea acesteia a fost tot mai mult în- grădită în favoarea poporului, prin consolidarea unui drept al familiei care dădea o grea lovitură vechiului drept familial. Eliberarea individului nu s-a produs numai prin iertarea de da- torii, ci şi prin limitarea puterii tatălui asupra copiilor săi. Din ziua în care tatăl prezenta cetăţii noul-născut, el îşi pierdea dreptul asupra viaţii şi motţii copilului. Nu mai putea să-şi vîndă fiica decît pentru comportamentul vădit imoral, sau să-şi alunge fiul, cu excepţia unor motive grave. Ajungînd majoratul, în faţa statului fiul devenea egal cu tatăl său. Din spusele lui D. Laertios, conform legii, tutorele nu trebuie să se însoare cu mama orfanilor şi nu poate fi tutore cel care în cazul morţii orfanilor ar moşteni averea. Tot din spusele lui D. Laertios, Solon ar fi afirmat că „legile sea- mănă cu pînza de păianjen: cînd în ea cade ceva mai uşor şi mai slab, pînza rezistă; pe cînd un lucru mai mare o rupe şi trece prin ea“. 1 Plutarh, Vieţi paralele, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1960, p. 213. 1 D. Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filozofilor. Editura Academiei, Bucu- reşti, 1963, p. 127. 2 A. Bonnard, Civilizaţia greacă, vol. I. „De la Iliada la Parthenon“, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 131.
  • 21. 38 FILOZOFIA JURIDICĂ 39MOMENTE DIN ISTORIA FILOZOFIEI JURIDICE Apollodor menţionează, în cartea sa Despre sectele filozofilor, sfaturile date de Solon oamenilor: „Încrede-te în nobleţea de ca- racter mai mult decît în jurămînt. Nu minţi niciodată. Urmăreşte scopuri demne. Nu lega uşor prietenii şi pe cele vechi nu le renega. Învaţă întîi să asculţi şi după aceea să comanzi. Cînd dai un sfat cuiva, caută să-i fii cît mai folositor, nu cît mai plăcut. Ia-ţi drept că- lăuză raţiunea. Nu te întovărăşi cu cei răi. Cinsteşte pe zei, respectă pe părinţi“1 . Tendinţa de a căuta bazele dreptului şi legii în însăşi natura uma- nă şi societate a persistat în cercetările sofiştilor şi ale lui Socrate (sec. V-IV î.Hr.). Este necesar de menţionat că atît sofiştii, cît şi Socrate, prin metode diferite şi adeseori contradictorii, au revoluţionat gîn- direa greacă prin concentrarea atenţiei pe individualitatea umană. Gîndirea lor este subversivă pentru cetatea acelor vremuri, dar con- cepţiile lor au avut o bătaie lungă, ele producîndu-şi efectele pînă în zilele noastre, marcînd dezvoltarea societăţii. Problematica contradicţiei dintre absolut şi relativ, adevărat şi fals se concentrază în sec. al V-lea î.Hr. pe elucidarea sensului a două noţiuni: physis şi nomos şi pe antiteza dintre ele. Aceste cuvinte- cheie au ajuns „să fie considerate în mod obişnuit opuse şi reciproc exclusive: ceea ce exista «după nomos» nu era «după physis» şi vi- ceversa“2 . Physis se poate traduce prin „natură“, iar nomo semnifică „ceva în care se crede“, ceea ce presupune un subiect activ de la care provine nomosul. „Prin urmare, oameni diferiţi aveau în mod firesc diferite nomoi...“3 . Separînd physis de nomos, se separă naturalul de născocire, de artificial, în ultimă analiză, de fals. Separarea în cauză se practica mai ales în sfera morală şi a poli- ticului, ea servea sofiştilor la negarea statutului absolut al legii şi al valorilor morale. Antiteza în această sferă viza, în primul rînd, două probleme: „1) obiceiul bazat pe credinţe tradiţionale sau conven- ţionale cu privire la ceea ce este drept sau adevărat şi 2) legi stabilite formal şi acceptate, care codifică obiceiul drept şi îl înalţă la rangul de normă obligatorie, sprijinită de autoritatea statului“1 . Această di- lemă se extinde şi asupra zeilor, punîndu-se problema dacă aceştia există prin physis, sînt reali, sau doar prin nomos, prin convenţie; la state se pune problema dacă acestea există printr-o necesitate na- turală sau prin convenţie, apare întrebarea dacă sclavia este naturală sau ea este impusă de convenţii. Toate aceste antiteze vizau, în ultimă instanţă, relativitatea con- cepţiilor etice şi au devenit fundamentale pentru discursul sofistic. Legea şi principiile morale nu sînt absolute şi nu provin de la di- vinitate, ci sînt impuse de om semenilor săi sau sîntacceptate cu acordul lor. Cu alte cuvinte, în societate prevalează nomosul, aceas- tă afirmaţie însă venind să combată tradiţia care promova valori- le morale veşnice şi care subordona în totalitate individul cetăţii. Relativitatea preceptelor stabileşte parametrii libertăţii individuale, ghidată, pînă la urmă, de avantaje şi de interese. Este o perioadă în care îşi fac loc ideile hedoniste sau utilitariste. Legea este o creaţie umană şi se poate schimba. O astfel de afirmaţie vine să clatine cre- dinţa în provenienţa divină a autorităţii de stat, ceea ce înseamnă că forma de guvernămînt este, la rîndul său, trecătoare. Efectele ac- ceptării nomos-ului au fost deosebit de importante pentru că aceasta ducea la concepţia conform căreia societatea, legea, statul au apărut ca urmare a înţelegerii dintre oameni. Este interesant faptul că toate aceste dezbateri pornesc de la o simplă întrebare, care, la prima vedere, poate părea chiar banală: poa- te fi învăţată virtutea? Răspunsul la această întrebare îi separă pe filo- zofii secolului al V-lea î.Hr.: unii sînt adepţii physis-ului, ceilalţi – ai nomos-ului. Primii sînt conservatori, acceptă tradiţia şi o susţin, cei- lalţi ignoră tradiţia şi acceptă legi noi în cetate. Pentru primii, virtutea este un dar de la natură sau de la zei, pentru ceilalţi, oricine poate de- veni virtuos prin învăţare. Pentru unii cetatea este totul, pentru cei- lalţi individul uman începe să-şi facă apariţia în antiteză cu cetatea, cu implicaţii dintre cele mai profunde, mai ales pe termen lung. Cei care sînt de partea physis-ului caută adevărul, ceilalţi convenţionalul bazat pe interes şi care ţine de nomos. Implicaţiile privesc întreaga sferă a preocupărilor umane ontologico-epistemologice, dar ele îşi fac simţită prezenţa mai cu seamă în domeniul politic şi juridic.1 D. Laertios, op. cit., p. 132. 2 W.K. Guthrie, Sofiştii, Humanitas, Bucureşti, 1999 p. 51. 3 Ibidem. 1 Idem, p. 52.
  • 22. 40 FILOZOFIA JURIDICĂ 41MOMENTE DIN ISTORIA FILOZOFIEI JURIDICE Din aceste antiteze a luat naştere gîndirea lui Protagoras. Gor- gias nu este interesat de virtute, ci numai de arta convingerii, de retorică. În ambele situaţii însă adevărul este relativizat, iar vechile valori ale cetăţii sînt răsturnate. Pe sofişti îi preocupă în mod deosebit nu atît regimul demo- cratic, cît politicul ca loc al discursului. Politicul este deci legat ne- mijlocit de logos. Democraţia, în sensul său politic, presupune recu- noaşterea puterii cuvîntului în dezbaterile publice. În sec. al V-lea î.Hr. se creează o antiteză, ce devine obiectul unor ample dezbateri, pentru că ea vizează concepţii diferite cu privire la democraţie şi la fundamentele sale, cu privire la politic şi juridic, pe de o parte, şi etic, pe de altă parte. Platon, printre alţii, susţinea că legile bune trebuie făcute de oameni integri sau, altfel, ele nu vor avea o efica- citate etică. Pentru sofişti, în schimb, legea nu are nicio influenţă asupra naturii individului şi nu este capabilă de a face din acesta un cetăţean bun şi corect. Legea nu are alt rol decît să facă posibilă viaţa în societate a indivizilor înainte de a fi cetăţeni şi să aducă interesele lor la un acord pur convenţional. Calitatea lor etică nu are nicio importanţă. Astfel, în această perioadă, se produce o rup- tură între etică şi politică. Această ruptură este produsă chiar de Atena, campioana democraţiei antice, pentru că în susţinerea ten- dinţelor sale hegemonice, politica de forţă exclude normele morale. Noua orientare duce la o schimbare radicală a atitudinilor umane, sistemul de valori fiind aproape în totalitate schimbat. Finalitatea existenţei politice şi umane este, de acum, puterea, ceea ce a dus la o părăsire a valorilor ce ţin de interioritatea fiinţei umane şi orien- tarea către binele exterior. Sofiştii, în spiritul lor relativist, au creat o dihotomie între legea naturală şi cea aplicată în societate, aceasta din urmă fiind doar o convenţie artificială. „Relaţia sintetică ce de- finea virtutea umană tradiţională este acum reformulată în sensul dominării valorii intelectuale şi psihologice asupra celei etice. Este vorba, de fapt, de anti-valoarea intelectuală, în care agathos este de- finit de akolasia (nestăpînire), afectele dominînd raţiunea, în ve- derea satisfacerii lor (ideal hedonistic), iar inteligenţa este pusă în slujba acestei satisfaceri, a dobîndirii Plăcerii, considerată a fi ade- văratul Bine universal“1 . Socrate, fiind tradiţionalist, combate această orientare, în dialo- gurile lui Platon, încercînd să găsească argumente pentru a arăta că retorica, cea practicată de sofişti, reprezintă în politică aparenţa. Prin persuasiune, retorica oferea sofistului modalitatea de a-şi impune pun- ctul de vedere în adunările cetăţeneşti în materie de politică externă şi internă. Etalonul în politică nu mai este măsura, ci hibris-ul, lipsa de măsură. De aici tendinţa de a supralicita individualitatea, care tinde, prin limbaj, să acceadă la putere, neglijînd eticul. În drept, sofiştii supun dezbaterii o problemă extrem de impor- tantă: dacă dreptul are un temei natural, adică ceea ce este just prin natură poate fi just şi după legile pozitive, sau acestea din urmă nu constituie decît justiţia de convenienţă? Problema în cauză avea mai multe accepţii, în funcţie de poziţia pe care o adoptă fiecare sofist în ceea ce priveşte antiteza physis-no- mos. Pentru Protagoras, cumpătarea şi simţul dreptăţii erau virtuţi necesare societăţii, care, la rîndul ei, era necesară supravieţuirii omu- lui, iar nomoi erau liniile călăuzitoare stabilite de stat pentru a-i învăţa pe cetăţenii săi limitele în cadrul cărora se pot mişca fără să le ofense- ze. Nici nomos-ul, nici virtuţile politice nu sînt de la natură, ba chiar o întoarcere la natură este ultimul lucru dorit. Democrit susţinea, de asemenea, că legea creează avantaje pentru viaţa umană şi trebuie să ne supunem ei. Conform lui Tucidide, nevoia i-a obligat pe oameni să se adune pentru a supravieţui, iar viaţa în comun este imposibilă fără supunerea faţă de lege. Puterea legii şi a dreptăţii este hotărîtă de na- tură şi de Zeus. Recunoaştem aici o încercare de a identifica nomos-ul cu physis-ul prin invocarea originii divine a legilor. După alţi sofişti, cum ar fi Thrasymachos, dreptatea nu este alt- ceva decît folosul celui mai puternic. În acest sens, toate guvernările fac legi în propriul lor interes şi numesc acest lucru dreptate. După Hermocrates, „cel mai puternic nu are a fi învinovăţit pentru că ur- măreşte să conducă, iar acţiunea lui, pe de altă parte, nu are nimic care să ţină de moralitate. Să-i stăpîneşti pe ceilalţi nu este decît profitabil, iar pentru o putere conducătoare este periculos să-şi permită mila sau umanitarismul“1 . Legile, cu alte cuvinte, nu au nicio legătură cu natu- ra, ci sînt proprietatea statului. În politică deci, contează nu atît este să fii, cît să pari drept şi să acţionezi în propriul tău interes. Thrasyma- 1 A. Cizek, „Notă introductivă la Gorgias“, în Platon, Opere, vol. III, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1974, p. 280. 1 Guthrie, op. cit., p. 82.
  • 23. 42 FILOZOFIA JURIDICĂ 43MOMENTE DIN ISTORIA FILOZOFIEI JURIDICE chos susţinea că cel care legiferează fără greşeală în propriul său inte- res nu intenţionează, printr-o astfel de acţiune, să intre în domeniul moralităţii. Eticul nu mai constituie o problemă în această perioadă, de aceea unii autori afirmă că în sec. al V-lea î.Hr. sîntem în prezenţa unui adevărat nihilism etic. Gorgias susţinea că „nu este natural ca aceluia puternic să i se opună cel slab, ci este în natura lucrurilor ca acela mai slab să fie dominat şi condus de cel puternic, pentru ca cel puternic să stăpînească, iar cel slab să se supună“. Observînd aceste cîteva referiri la modul în care era percepută dreptatea, putem conchide că nu conta pe ce poziţie se situau gînditorii din acea perioadă, pentru că în mod obişnuit, majoritatea lor se uneau atunci cînd era vorba de etic. Din punctul de vedere al legiferării, aceasta avantaja pe cel ce deţinea puterea şi o manevra în interesul său, iar conform naturii – „înzestrarea şi dreptatea naturală hotărăsc că trăieşte corect acela care nu-şi stăvileşte dorinţele, ci le lasă să crească cît se poate de mult şi e capabil să le satisfacă pe deplin prin curajul şi simţul său practic. Opinia comună condamnă această libertate numai datorită ruşinii provocate de neputinţa lor de a face la fel“1 . O deosebită influenţă în rezolvarea problemelor în cauză le-a avut Gorgias. Pentru el nu există un adevăr cognoscibil, imuabil, oamenii fiind robii părerilor, iar adevărul este, pentru fiecare, lucrul în care este convins să creadă. El a rămas celebru prin afirmaţia: „Nimic nu este“. Dacă o astfel de realitate ar exista, nu am putea să o cunoaştem, şi dacă presupunem că am putea, nu am fi în stare niciodată să comunicăm ceea ce cunoaştem. Aceste afirmaţii aveau menirea să combată concep- ţia lui Parmenide care gîndea existenţa Fiinţei unice şi imuabile. Spre deosebire de Protagoras, care, în discursul său, se baza pe o etică susceptibilă să aducă armonia în cetate, Gorgias refuza să fie nu- mit dascăl al virtuţii, pentru că obiectivul său era „arta făuritoare a convingerii“, indiferentă sau în contradicţie cu normele etice, dar care asigura succesul politic celor ce o practicau. În dialogul Gorgias, Platon îl pune pe protagonist în postura de a-şi justifica opţiunea pentru reto- rică, sau arta de a convinge, prin convingerea auditoriului, şi a o defini. Prin retorică, afirmă Gorgias, se înţelege: „A fi în stare să convingi prin discursuri pe judecători în tribunale, pe senatori în senat, în eclezie pe 1 Idem, p. 90. membrii ecleziei, precum şi în oricare altă adunare care ar fi o adunare cetăţenească. Datorită acestei puteri, sclav îţi va fi medicul, sclav îţi va fi pedotribul, iar comerciantul va vedea că agoniseşte nu pentru sine, ci pentru altul, pentru tine, care eşti în stare să vorbeşti şi să convingi mulţimile“1 . După ce dă această definiţie, Gorgias este de acord cu So- crate „că retorica este făuritoarea convingerii şi că întreaga ei acţiune, esenţa ei, către aceasta tinde“2 . Replica lui Socrate constă în faptul că el demonstrează că retorica nu este o artă pentru că ea se axează pe credinţă lipsită de ştiinţă. Socrate îl sileşte pe Gorgias să recunoască existenţa ştiinţei şi, la antipodul său, credinţa lipsită de ştiinţă, aşa cum este retorica. „Se schiţează astfel postura esenţială a oratorului politic: el este necunoscătorul care urmăreşte să convingă pe alţi necunoscători asupra unor lucruri pe care nu le cunoaşte“3 . Gorgias susţinea că vorbeşte „de convingerea tribunalelor şi a ce- lorlalte adunări, asupra lucrurilor care sînt drepte şi nedrepte“4 . Această convingere, după el, se bazează pe credinţă şi nu pe ştiinţă. „Aşadar, re- torica, a replicat Socrate, după cum se vede, este făuritoarea convingerii întemeiată pe credinţă şi nu pe învăţătură, cu privire la lucrurile drepte şi nedrepte“5 . În felul acesta, Platon încearcă să demonstreze că retorica se bazează pe aparent şi nu pe real. Ca urmare, retorica este linguşire cu scopul de a-i cîştiga pe oameni. La rîndul său, Socrate este de părere că retorica este, de fapt, „simulacrul uneia dintre părţile politicii“, . Justiţia, ca parte a politicii, se ocupă de însănătoşirea spiritelor, susţine Socrate. Această afirmaţie vine în totală contradicţie cu ideile lui Gorgias, care încearcă să deturneze omul de la adevăratele valori, ea vine să îngrijească sufletele bolnave „restabilind echilibrul etic-inte- lectual dinăuntrul entităţii politice“. Cei nedrepţi şi neînfrînaţi trebuie duşi la judecători, aşa cum trebuie duşi la medici cei bolnavi la trup. Prin retorică, acest echilibru este tulburat, astfel încît toate lucruri- le sînt amestecate fără noimă. A reda sănătatea sufletului înseamnă a aduce echilibrul în cetate. Acest lucru se face prin renunţarea la fe- 1 Platon, „Gorgias“, în Opere, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucu- reşti, 1974, p. 302. 2 Ibidem, p. 302. 3 Al. Cizek, op. cit., p. 282. 4 Platon, op. cit., p. 304. 5 Idem, p. 305.
  • 24. 44 FILOZOFIA JURIDICĂ 45MOMENTE DIN ISTORIA FILOZOFIEI JURIDICE ricirea exterioară bazată pe exagerarea afectelor şi pe adoptarea unei fericiri interioare care conduce către virtute. Pentru sofişti însă, vir- tutea nu mai are nimic de spus şi, de aceea, legislaţia şi justiţia devin aparente. Înţelepciunea este considerată drept prostie, iar raţiunea este pusă în slujba afectelor. Aşa se face că în dialogul Gorgias, Callicles susţine că „în ce priveşte adevărul, pe care speri că îl cauţi, Socrate, iată cum stau lucrurile: viaţa de plăceri, nestăpînirea şi libertatea, dacă sînt încurajate, fac virtutea şi fericirea omului“1 . Astfel, în dialogul Gorgias se formează, în mod clar, ideea că atît Socrate, cît şi sofiştii încearcă să pună în valoare individul uman. Meto- da însă este diferită: Socrate susţine adevărata individualitate prin prac- tica virtuţii, ceilalţi – prin exagerarea afectelor. Socrate susţine că cea mai bună cale în viaţă este practicarea dreptăţii şi a celorlalte virtuţi, pe cînd ceilalţi îl combat, afirmînd că virtutea nu are nicio valoare. Totodată, trebuie să remarcăm că spre deosebire de sofişti, care aveau o atitidine dispreţuitoare faţă de legi, Socrate considera că tre- buie respectate legile ca ceva sacru. El considera că prin dominaţia legilor raţionale şi echitabile, este posibilă o libertate autentică, o stare perfectă nu numai pentru stat, ci şi pentru cetăţean. Socrate şi-a de- monstrat respectul în faţa legii chiar cu preţul vieţii sale, acceptînd moartea pentru a nu se împortivi legii. Lui îi aparţine afirmaţia con- form căreia omul bun trebuie să respecte şi legile rele, ca să nu dea posibilitate omului rău să violeze legile bune. Aşadar, în urma acestor dezbateri, pe fundalul cetăţii antice, ca entitate absolută, se profilează încet, dar sigur o altă entitate, individul uman, cel care a reprezentat, de acum înainte, pe parcursul întregii istorii antiteza de nedepăşit pentru cetate. Dreptatea şi, pînă la urmă, dreptul se instituie cu adevărat avînd ca temei această antiteză. 2. Filozofia juridică în operele lui Platon În dialogul Republica, Platon (427-347 î.Hr.) se întreabă „care ar fi acea învăţătură sortită să tragă sufletul dinspre devenire către ceea ce este“2 . Întrebarea în cauză ne îndeamnă să gîndim că Platon este împotriva devenirii sociale, schimbarea nefiind de ordinul a ceea ce este. Că Platon a gîndit astfel rezultă şi dintr-o altă afirmaţie făcută în Legile: „În toate, cu excepţia răului, nu există nimic mai primejdios ca schimbarea“1 . Pentru a contempla ceea ce este, ar trebui ca sufletul locuitorilor cetăţii să fie atras spre ideea de Bine. Acest lucru îl determină condu- cătorul filozof, care în cetatea sa cultivă ştiinţa, aritmetica, geometria, astronomia, muzica şi, peste toate, dialectica. Aceasta din urmă, în opinia lui Platon, întrece cu mult celelalte ştiinţe. Ea trece peste pos- tulate pentru a cunoaşte în mod direct principiile. Astfel, cel care conduce cetatea va ocoli ceea ce ţine de simpla opinie şi va apela la adevărata ştiinţă. Platon, înainte de a trece la enumerarea formelor de guvernă- mînt, insistă foarte mult asupra educării celor care vor conduce des- tinele cetăţii şi asupra orientării lor spre cunoaşterea adevărului ca premisă a realizării Binelui. Formele de guvernămînt sînt caracte- rizate în funcţie de disponibilitatea lor în raport cu Binele. „Dacă, supunîndu-i unei învăţături şi unui tratament atît de serioase, vom educa tinerii bine proporţionaţi şi cu spiritul bine proporţionat, atunci Dreptatea însăşi nu ne va putea reproşa ceva şi vom păstra neştirbite cetatea şi rînduirea ei“2 . Prin educaţie se ajunge la practicarea filozofiei, iar conducăto- rul cetăţii trebuie să fie filozof, adică iubitor de înţelepciune. Pentru a ajunge conducător şi filozof, tînărul va fi supus la tot felul de tes- te care să demonstreze că acesta este în stare să se ridice la nivelul inteligibilului şi la nivelul principiului principiilor, Binele. În opinia filozofului, sînt necesari 20 de ani de studii şi experienţă pentru ca un tînăr să ajungă să conducă cetatea, aceasta întîmplîndu-se în jurul vîrstei de 50 de ani, atunci cînd „înălţîndu-şi lumea sufletului către însuşi cel ce dă lumină tuturor, văzînd Binele însuşi, folosindu-se de el ca de o pildă şi un model, să orînduiască întru frumuseţe atît cetatea, cît şi pe cetăţeni“3 . După opinia lui Platon, educarea indivizilor umani are un mare rol în bunul mers al societăţii şi în organizarea de stat. Numai prin 1 Ibidem. 2 Platon, „Republica“, în Opere, vol. V, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, p. 321. 1 Platon, Legile, Bucureşti, IRI, 1995. 2 Platon, Republica, ed. cit., p. 340. 3 Idem, p. 395.
  • 25. 46 FILOZOFIA JURIDICĂ 47MOMENTE DIN ISTORIA FILOZOFIEI JURIDICE educaţie poate fi instaurată dreptatea în stat. Numai aşa omul va alege acea formă de organizare a statului care îi va asigura în cel mai mare grad libertatea. În dialogul său Republica, Platon trece la prezentarea formelor de guvernare abia după ce determină în mod cert locul individului în raportul său cu ceea ce este real şi îl îndepărtează de ceea ce este doar aparent. Renumitul mit al peşterii, expus în Republica, nu are o altă me- nire decît aceea de a arăta că omul trebuie învăţat să privească adevă- rul care este identic cu binele. Pe baza acestor concepte, după opinia lui, trebuie înfăptuită organizarea statului. În Mitul peşterii, Platon ne arată că drumul spre adevăr şi bine este anevoios şi chiar dureros. Învăţaţi să trăim în aparent, adevărul însuşi ni se prezintă ca fals şi, din cauza ignoranţei, putem fugi de el. Platon remarcă, în acest mit, că dacă omul este obligat să privească lu- mina, ceea ce echivalează cu o trecere prea bruscă de la umbre la stră- lucire, s-ar putea produce o orbire şi o îndepărtare de adevăr. Corect ar fi, afirmă Platon, ca această trecere să se facă treptat, fiind nevoie de obişnuinţă, prin educaţie cu răbdare. În felul acesta, omul va putea să urce spre lumină şi sufletul său va atinge sfera inteligibilului prin con- templaţie. În „domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideea Binelui, că ea este anevoie de văzut, dar că, odată văzută, ea trebuie concepută ca fiind pricină pentru tot ce-i drept şi frumos“1 . Pe acest ideal trebuie durată cetatea: „să silim sufletele cele mai bune să ajungă la învăţătura pe care noi înşine am numit-o «supre- mă», anume să vadă Binele şi să întreprindă acel urcuş“2 . În concepţia lui Platon, acest urcuş pot să-l realizeze filozofii şi ei trebuie să conducă în stat. Odată ajunşi sus, la lumina adevărului, filozofii trebuie să coboare la cei înlănţuiţi de umbre pentru a-i scoate la lumina adevărului. Înainte de fericirea individuală, omul trebuie să pună mai presus de toate coeziunea cetăţii. Statul trebuie să se bazeze pe o astfel de educaţie care să sesizeze prin gîndire dreptatea, frumosul şi binele. Bazîndu-se pe oameni cu caractere puternice, statul poate fi puternic şi poate asigura fericirea 1 Idem, p. 316. 2 Idem, p. 318. tuturor, pentru că statul împrumută de la oameni caracterul acestora. „Ştii, însă, spune Platon, că este necesar ca şi tipurile de oameni să fie tot atîtea cîte sînt tipurile de constituţii? Ori, constituţiile, crezi tu, se nasc din stejar sau piatră şi nu din caracterele oamenilor, care, ca şi cînd s-ar înclina într-o anumită direcţie, trag după ele şi restul ?“1 Abia în urma acestor afirmaţii ne dăm seama de ce Platon acordă atît de multă atenţie educaţiei, înainte de a trece la analiza formelor de guvernare. Pentru ca un stat să fie drept şi deosebit trebuie ca cetă- ţenii săi să fie educaţi în spiritul dreptăţii, singurul care poate înălţa cetatea la ideea de Bine. Formele de guvernare sînt concepute de Platon în funcţie de ca- racterul celui care preia frîiele puterii. În funcţie de caracterele aflate în cetăţi, Platon distinge următoarele forme de guvernare: în primul rînd, timocraţia – constituţia amatoare de onoruri, în al doilea rînd, oligarhia sau omul oligarhic, în al treilea rînd, atît democraţia, cît şi omul democratic şi, în al patrulea rînd, atît tirania, cît şi sufletul ti- ranic. Schimbarea unui regim politic cu altul se datorează exceselor manifestate de către cei care preiau puterea. Referitor la întrebarea: „Cum apare timocraţia?“, cugetătorul re- marcă: „Orice regim politic se modifică, pornind de la grupul ce are pu- terea, atunci cînd în interiorul acestuia apare o dezbinare“. Timocraţia, spre deosebire de regimul în sînul căruia apare, are ca principiu pati- ma de dominaţie, dorinţa de a învinge şi gloria. Omul corespunzător acestei forme de guvernămînt este trufaş şi lipsit de cultură muzicală, iubind Muzele, dar fiind incapabil să se exprime. El dispreţuieşte banii cînd este tînăr, dar, pe măsură ce înaintează în vîrstă, devine tot mai avar şi este lipsit de virtute, pentru că este lipsit de raţiune. Acest tînăr timocrat se aseamănă cu cetatea în care trăieşte. Din ce cauză ajunge un tînăr să se îndepărteze de virtute? Pla- ton explică acest fenomen prin intermediul exemplului pe care i-l oferă acestui tînăr viaţa tatălui său în cadrul cetăţii. Tatăl tînărului, om modest, fuge de slujbe înalte, de judecăţi etc. Cu toate acestea, el nu se află printre cîrmuitori. Cei care, asemenea lui, îşi văd de 1 Idem, p. 348.
  • 26. 48 FILOZOFIA JURIDICĂ 49MOMENTE DIN ISTORIA FILOZOFIEI JURIDICE treaba lor, în cetate, sînt consideraţi neghiobi şi sînt ţinuţi la mică cinste, pe cînd cei necinstiţi sînt copleşiţi de onoruri. Tînărul va fi tras în ambele părti: pe de o parte, de exemplul tatălui său, model de corectitudine şi cinste, pe de altă parte, de exemplul celor necin- stiţi şi copleşiţi totuşi de onoruri. Într-o astfel de situaţie el va alege calea de mijloc, devenind iubitor „de victorii şi înflăcărare şi iată-l devenind un bărbat mîndru şi un preţuitor al gloriei“1 . Acesta este tipul de om timocratic. După timocraţie, urmează regimul politic al oligarhiei. Orîn- duiala politică oligarhică este „cea unde magistraturile ţin de venit, în care cei bogaţi cîrmuiesc, iar săracul nu participă la putere“. Platon ne arată cum se face trecerea de la timocraţie la oligarhie. Orînduirea timocratică este pusă în pericol atunci cînd cetăţenii se îmbogăţesc. Ei atrag şi legea de partea lor pentru a le apăra bogăţiile şi a le permite să le sporească. Mergînd tot mai mult pe calea afacerilor, ajung să dispreţuiască virtutea, iar oamenii capabili şi buni sînt din ce în ce mai puţin preţuiţi. Din oameni cinstiţi şi iubitori de biruinţe, ei devin iubitori de afaceri şi bani. În acel moment ei vor face o lege prin care să declare mărimea averii drept temei al regimului oligarhic. În cetatea cu regim oligarhic, avînd ca fundament averea, socie- tatea se divizează în bogaţi şi săraci. Ca urmare a acestei scindări, apar cerşetorii, iar acolo unde sînt cerşetori apar şi hoţii. Într-o ast- fel de situaţie, liniştea în cetate este menţinută prin forţă. Oamenii cetăţii oligarhice au apărut din cauza „lipsei de educaţie, a proastei creşteri şi a relei alcătuiri a regimului“2 . Omul oligarhic este un om lipsit de educaţie. El lasă la o parte înflăcărarea şi dorinţa de onoruri şi este subjugat de goana după îna- vuţire. Este un om avar, făcînd avere din orice. În faţa oamenilor, el trece drept un om bun, cu toate că el nu crede că binele este preferabil răului. Un astfel de om este tot timpul dedublat, aşa încît sufletul său nu este armonizat. De aceea el nu poate fi un om virtuos. Aşadar, Platon nu preţuieşte nici orînduirea oligarhică. Tranziţia de la oligarhie la democraţie se produce din cauza lăco- miei magistraţilor. Ei profită de ceilalţi şi îi sărăcesc pe unii oameni 1 Idem, p. 355. 2 Idem. de valoare. Aceştia, plini de ură, uneltesc împotriva celor ce posedă avuţia lor, fiind dornici de funcţii politice. În timp ce unii acumu- lează bogăţii, ceilalţi, sărăciţi, acumulează ură. Fiind plini de bogăţii, ei devin malefici şi leneşi. „Eu cred, susţinea Platon, că democraţia apare atunci cînd săracii, biruind, îi ucid pe unii dintre cei bogaţi, pe alţii îi alungă, restului îi dau prada egală în drepturi cetăţeneşti ca şi în demnităţi, şi atunci cînd, de obicei, demnităţile se atribuie prin tra- gere la sorţi“1 . Democraţia este o orînduire fără stăpîn, plăcută, dis- tribuind egalitatea tuturor cetăţenilor. Omul democratic este cel care îşi orînduieşte propriul fel de viaţă, după placul lui. Viaţa sa nu ştie de ordine şi necesitate, dedîndu-se zilnic celor dintîi plăceri. În felul acesta, el cade în diverse vicii şi se complace în acestea, crezîndu-se astfel liber. Această libertate excesivă pregăteşte pieirea democraţiei şi trecerea la tiranie. „Nesaţul după libertate şi neglijarea celorlalte preocupări preschimbă şi această orînduire şi o pregătesc să ceară tirania“2 . Libertatea excesivă, afirmă Platon, pare că nu se schimbă în nimic altceva decît într-o slăbire excesivă atît în cazul individu- lui, cît şi al cetăţii. Într-o democraţie, anarhia se poate propaga cu repeziciune, cetăţenii nemaiascultînd nici de legile scrise, nici de cele cutumiare, din dorinţa de a nu avea un stăpîn. Orice exces determină o schimbare în direcţia unui exces contrar. Democraţiile sînt conduse de un preşedinte pus de popor, pe care îl sprijină şi îi dă puteri din ce în ce mai mari. Tiranul apare întotdeauna dintr-un astfel de pre- şedinte crescut de popor. El limitează tot mai mult libertăţile, pînă ce întreg poporul este adus la robie. „Fugind poporul de fumul robi- ei oamenilor liberi, a căzut în focul despoţiei sclavilor; el a schimbat acea libertate prea mare şi rău venită, pe cea mai grea şi mai amară robie adusă de către robi“3 . Tiranul nu este însă fericit, el fiind un sclav autentic, supus pro- priilor sale porniri şi sărac sufleteşte. El este plin de spaime de-a lun- gul întregii sale vieţi. De aceea, pentru individul uman, ca şi pentru cetate, calea de urmat este cea a iubirii de învăţătură şi de înţelepciune. Există trei categorii de oameni: omul iubitor de înţelepciune, omul cel 1 Idem, p. 359. 2 Idem, p. 364. 3 Idem, p. 371.