Prelegere Chisturile partilor moi.

1. Ministerul Sanatatii al Republicii Moldova Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie’’Nicolae Testemitanu”
Catedra Chirurgie OMF şi Implantologie orală “Arsenie Guţan”
Chisturile părților moi cervico-faciale
dr. med., conferenţiar universitar Sirbu Dumitru

2. Chisturile părților moi
cervico-faciale
Cel mai des au origine embrionară, dar pot fi datorate si unor
transformări chistice a unor glande sebacee (chistul sebaceu)
sau glande salivare mici (chstul mucoid)

3. Chistul mucoid (Mucocel)
Se formează din glandele salivare mici, în urma microtraumatismelor
Este mai frecvent la buza inferioară, dar pote fi și pe mucoasa obrazului, limbii,
sau pe planşeul bucal, cînd este confundat cu ranula.
Anatomia patologica
Cavitatea chistică este delimitată la periferie de o zonă de scleroză înconjurată
de histocite și un epiteliu atrofic, pluristratificat.
Este descoperit de obicei întimplător, sub forma unui nodul cu diametrul variînd
între 3 și 15 mm.
Mucoasa care acoperă chistul este subţire, lasînd să se vadă prin transparenţă
conținutul albăstrui.
Palparea nedureroasă, poate prezenta fluctuenţă, caracter net delimitat.
După o evoluţie de 2 sau 3 săptpmîni se poate deschide spontan lăsînd să se
elimine un lichid vîscos, clar, apoi chistul se reface.
Este necesar de diferenciat de tumorile glandelor salivare mici și de angioamele
submucoase.

4. Tratamentul
Se face extirparea, prin anestezie loco-
regională prin infiltraţia în ţesuturile din
jurul şi la baza chistului fără a perfora
membrana acestuia.
Se urmărește înlăturarea chistului
impreună cu glandele salivare mici
adiacente.
În caz contrar poate surveni recidiva.

11. Ranula
Este o formaţiune chistică a planşeului bucal cu conţinut mucoid întîlnită în special
la adolescenți si adulţii tineri, mai frecvent la femei decît la bărbaţi.
Se considera că ar lua naştere prin incluzia şi tranformarea chistică a unor resturi
embrionare (epiteliale, din cel de-al doilea arc branhial)
Anatomia patologică
Tumoarea este localizată cel mai frecvent paramedian, deasupra muşchiului
milohioidian, bombînd sub mucoasa planşeului bucal.
Împinge glanda submandibulară în jos și în afară.
Prin creştere poate trece linia mediană.
Uneori poate trece in loja submandibulară prin disocierea m.milohioidian avînd o
formă bilobată.
Foarte rar se dezvoltă în loja submandibulară și este aderentă de glanda salivară.
Localizare: Sublinguală, Suprahioidiană

12. Clinica
Ranula sublinguală
Dezvoltarea tumorii este lentă, progresivă.
De multe ori ranula este descoperită întîmplătpr.
Pe măsură ce creşte, limba este împinsă in sus şi în partea opusă tumorii.
La examenul exooral nu se găseste nimic deosebit.
Endooral se observă cînd pacientul ridică limba, avind aspectul caracteristic de
“guşă de broască”.
Tumoarea este rotundă sau ovală, acoperită de o mucoasa netedă, lucindă,
albăstrue. Uneori se sparge, avînd lichid vîscos caracteristic, se reface după
cîteva zile, avînd dimensiuni mai mici.
La palpare este moale, fluctuentă, nedureroasă.
Nu aderă la os, dar adera la planurile profunde din care cauză nu i se pot
aprecia limitele.
La puncţie se obţine lichid specific, dacă diagnosticul este cert, puncţia trebuie
evitată.

13. Diagnosticul diferenţial
Dilataţiile chistice ale canalului Warthon apărute în urma obturării
acestuia cu corpi străini sau calculi, în acest caz tumefacţia crește în
timpul meselor.
Chistul dermoid al planşeului bucal, este median, mucoasa
acoperitoare este de aspect normal. Consistenţa este păstoasă.
Angiomul cavernos al planşeului bucal. Are o coloraţie albăstrue
caracteristică, cu suprafaţa bombată. Îşi măreşte volumul în poziţia
declivă a capului. La palpare este mai moale, iar prin presiune se
goleşte, umplunduse apoi treptat.

14. Ranula suprahioidiană
Se întîlneşte mai rar ca ranul sublinguală.
Nu se sparge spontan.
Tumoarea este paramediană, situată între marginea
bazilară a mandibulei și osul hioid.
Tegumetele acoperitoare sunt de aspect normal, moale,
neaderente.
Endooral este mai puţin evidentă, fiind mascată de glanda
submandibulară care o acoperă.

15. Diagnosticul diferenţial
Chistul brahial este mai extins si nu poate fi evidențiat
pe cale endoorală
Limfangiomul planşeului bucal, care are o consistenţă
variabilă. Este congenital, evoluind în primele luni după
nastere.
Tumorile glandelor sublinguale sau submandibulare,
(adenomul pleumor, adenocarcinoamele) au o
consistenţă dură, se mobiliziază odată cu glandele.
Chistul dermoid al planşeului bucal, este median,
mucoasa acoperitoare este de aspect normal.
Consistenţa este păstoasă.

16. Tratamentul
Chirurgical. Se folosesc 2 metode: extirparea
membranei chistice în totalitate şi marsupializarea.
Ranula sublingoală – pe cale endoorală.
Ranula suprahioidiană – pe cale exoorală.
Extirparea este dificilă deoarece membrana este foarte
subţire.
Considerînd ca o tumoare a glandei salivare se înlătură
împreună cu glanda sublinguoală.

20. Chisturi dermoide si
epidermoide

21. Etiologie
Sunt chisturi congenitale
Se dezvolta in regiunia fisurilor embrionare, santurilor si
pliurilor din ectoderm din elementele lui distopice, din
resturile epiteliale incluse în țesuturi în decursul alipirii
arcurilor brahiale (teoria astăzi nu este valabilă)
Se pare că apar din cauza unor infecții intrauterine în
perioada de dezvoltare embrionara
Se localizează intotdeauna mai aproate de mijloc, in
proectia arcurilor branhiale. Cel mai des (47%) este
localizat pe planseul bucal, regiunea cervicala,
submandibular si perorbital, regiunea nazala, poate fi
întîlnită și la limbă, în regiunea orobito-malară și chiar în
sinusul maxilar

22. Anatomia patologică
Cînd sunt localizate în planșeul bucal sunt situate,
pe linia mediană
Pot evolua deasupra și mai rar sub m.
Milohioidian
Macroscopic, peretele chistului este subțire dar
rezistent
Împinge țesuturile vecine de care de obicei se
desprinde ușor
Microscopic membrana cuprinde toate
caractesisticile pielii

23. În funcție de conținut pot fi:
Chist epidermoid care contine doar
cheratină
Chist dermoid care conține cheratină și
sebum
Teratoame care conțin pe lingă cheratină
sebum, fire de păr, dinți, mucoasă din
tractul gastro-intestinal.

24. Simptome
Rămîn multă vreme neobservate deoarece cresc
lent și nu provoacă tulburări.
Pot fi descoperite accidental sau datorită
suprainfectării.
Poate crea greutăți în timpul fonației, deglutiției, la
mișcările limbii
Prin transparență se observă conținutul cenușiu
gălbui.
La presiunea degetului lasă o amprentă.
Este bine delimitată, mobilizabilă.

25. Cînd evoluiază sub mușchiul milohioidian
(submentonieră)
simptomele sunt exclusiv exoorale
apare o bombare submentonieră
tegumetele de culoare obișnuită. Palpator
nedureros.
Consistență păstoasă
Formațiunea este mobilizabilă cu toate structurile
planșeului bucal

26. Diadnosticul diferential
Cu ranula – în localizarile din planseu, care este situata insa paramedian.
Cu limfangioamele chistice, - deformeaza peretele lateral al faringelui impreuna
cu limba
Cu chisturile brahiale, - au o consistenta mai moale, perceptinduse fluctuenta.
Cu tumorile disembrioplazice - au o forma mai boselata
Tumori maligne ale planseului bucal sau glandelor salibare, - au o forma mai
putin conturata, mucoasa endoorala putind prezenta modificari caracteristice
Inflamatiile exudative de tip seros (celulite) - sunt insotite de evoluţie rapidă,
alterarea stării generale, palparea dureroasă.
Gusa grăsoasa submentoniera, - are o evolutie indelungata, fara limite precise,
nedureroasa la palpare
Adenopatiile din afectiunile sistemice şi cele metastatice – sunt insotite de
simptomatologie clinica specifica şi tumora primară.

27. Tratamentul
este chirurgical și constă în extirparea
tumorii.
Abordul poate fi fie cutanat fie endooral în
funcție de tabloul clinic.
Preferabil anestezie generală prin intubație
nazo-traheală pentru a avea liber planșeul.

29. Tabloul clinic
Localizare formatiunii si caracterele clinice ajuta la stabilirea
diagnosticului: tumoarea are o forma sferica sau ovala,
suprafata neteda, densa, indolora, lent se mareste in volum,
rar atinge dimensiuni mari, doar la localizare in regiunea
planseului bucal, uneori se poate suprainfecta. Pielea
deasupra formatiunii nu este schimbata, se ia usor in pliuri.
Clinic este complicat de diferenciat chistul dermoid de cel
epidermoid. Histologic se determina ca membrane chistului
dermoid este alcatuita din trei straturi de piele si derivatii ei
(glande sudoripare si sebacee, foliculi pielosi), iar membrana
chistului epidermoid – din epidermis si nu contine derivatii
pielii. Continutul chistului dermoid (produse de activitate a
glandelor sudoripare si sebacee) are consistenta sub forma
de pasta, de culoare surie, cu miros neplacut. Chistul
epidermoid conţine consistenţa de masă slaninoasă făra
miros. Puncţia cu scop de diagnostic nu este indicată,
deoarece este imposibilă din cauza consistenţei dense a
conţinutului.

30. Diagnostic diferencial
Chisturile dermoide si epidermoide se diferenciaza
de chistul lateral al gitului, ateroma, tumoarea
glandei parotide, tumori maligne ale sistemului
reticulo-endotelial (limfo- si reticulosarcoma),
hernia craniene (la radiografia fetei se determina
defecte ale tesutului osos), metastaze de cancer
in noduli limfatici, afectarea nodulilor limfatici la
tuberculoza si sarcoidoza. La suprainfectarea
chisturilor dermoide si epidermoide se diferenciaza
cu limfadenita acuta sau cronica in acutizare,
ateroma suprainfectata.

31. Tratamentul
Este chirurgical – înlăturarea chistului impreuna cu
membrana. Operatia efectuata corect, cu exterparea
completa a membrane nu da recidive. Chistul
suprainfectat se opereaza dupa inlaturarea procesului
inflamator. Daca formatiunea este concrescuta cu
tesuturi inconjuratoare, ele la fel se înlatură.

32. Chisturi și fistule laterale ale gîtului
chisturile sunt situate de-a lungul m. SCM
provin dintr-un pliu endodermic al celei de a 2-a fantă branhiale
o parte sunt situate anterior de m. SCM către coarnele mari a osului hioid,
la care aderă.
Retro și subangulomandibular
Avînd raporturi intime cu artera carotidă externă și internă
Se insinuiază sub m. Digastric
Către peretele lateral al faringelui
Retroamigdalian
Către vîrful apofizei stiloide
Sunt mai frecvent la femei
Mai frecvent în partea dreaptă

33. Fistulele branhiale sunt:
Complete:- când traiectul lor are doua orificii, unul intern faringian în
regiunea amigdaliana sau în foseta supraamigdaliana si altul extern de-a
lungul liniei amintite
Incomplete:- când nu prezinta unul dintre cele doua orificii.
 Incompletă internă
 Incompletă externă
Fistulele complete sunt cele mai frecvente, uneori sunt bilaterale; se întind
de la faringe la partea inferioara a gâtului.
Fistulele incomplete cu orificiu intern sunt latente.

34. Anatomia patologică
atit chisturile cît și fistulele prezintă un epiteliu paviments
stratificat
conținutul chistuli este un conținut tulbure lăptos
cînd se suprainfectiază conținutul devinde purulent.
Simptome:
apar la pubertate sau după 20-25 ani.
Creșterea este lentă, progresivă,
Fără tulburări funcționale
Au formă ovoidală
Nu sunt aderente la tegumente
Consistență moale, fluctuentă.
Se pot suprainfecta prezentînd semne caracteristice.

35. Diagnostiucl diferențial
limfangioamele chistice – apar în prima
copilărie
adenopatiile cronice specifice au o
consistență mai fermă
tumorile glomusului carotidian care sunt mai
dure și pulsatile
cu adenopatiile metastatice din cancerele
planșeului bucal sau limbii.

37. Fistulele laterale
frecvent unilaterale,
excepţional bilaterale, pot avea un orificiu la tegumente şi
al 2-lea la peretele lateral al faringelui (complete)
şi oarbe – cu orificiul situat pe marginea anterioară a m.
SCM
prin fistulă se scurge un lichid asemănător salivei
secreţia fistule poate deveni uşor sangvinolentă la femeii
în timpul menstruaţiei
există cazuri cînd prin fistulă se scurg resturi alimentare
la palpare se poate percepe cordonul fistule
fistulografia este absolut necesară

38. Chisturile și fistulele cervicale mediane
provin din canalul tireoglos care în mod normal se obliterează în a 6-a
săptîmănă de viață intrauterină
chisturile și fistulele se găsesc localizate pe traectul canalului tireoglos,
supra sau sub hioid
în mod constant chisturile sau fistulile sunt aderate de corpul sau
coarnele osului hioid.
Anatomia patologică
atît chisturile cît și fistulele sunt cîptușite cu un epiteliu cilindric
stratificat, putînd conține și țesut tiroidian.

39. Simptome
Chistul
se întîlmesc mai frecvent la vîrste tinere, pînă la 30 ani
sunt afectate în mod normal ambele sexe.
Clinic se determină sub forma unor formațiuni ovale, cu diametrul
variind între 2-6 mm, situate în regiunea hioidiană.
Tegumentele nu sunt modificate
Palpator, uneori elastice, uneori moi.
Prezența fluctuenței.
Aderent la osul hioid
Se mobiliziază în timpul deglutiției împreună cu osul hioid
Uneori se poate palpa un cordon care merge de la chist la baza limbii
Fistula
poate avea 2 orificii, unul exterior, iar altul la baza limbii.
pielea în jurul fistulei este puțin depigmentată, datorită unui lichid
mucos care se scurge spontan sau la presiune
clinic fistula provoacă doar tulburări fizionomice
se pot oblitera cu resturi alimentare suprainfectate și se pot complica
cu abcese ce debutiază la baza limbii.

40. Diagnosticul diferențial
chisturile dermoide
ranulele subhioidiene
tumorile lobului tiroidian
adenitele submentoniere
! este necesară fistulografia cu substanţă de
contrast.

41. Tratamentul
este chirurgical sub anestezie generală cu intubare nazo-
traheală.
extirparea în totalitatea a membranei și în mod obligator
rezecția corpului sau cornuli hioid la care aderă.
Disecția membranei se face cu foarte mare atenție pentru a
nu perfora și elimina conținutul chistic
Extirparea fistulelor
se stabilește traectul fistulei prin fistulografie
Capul bolnavului este în extensie maximă
Decolarea fistulei se face în limitele țesuturilor sănătoase.

43. Fistulele preauriculare
se datoresc unor anomalii a arcului brahial, din care se dezvoltă
tuberculul auditiv, în luna a 3-a de viaţă intrauterină.
Tot de această origine poate fi lipsa sau inserţia atipică a helexului
Fistulele preauriculare se prezintă sub forma unor orificii fistuloase
situate înaintea conductului auditiv extern
Nu produc tulburări
Catetirizarea se face cu un stilet butonat foarte fin, sau cu un ac de
siringă bont.
Traectul fistulei poate conduce către traectul conductului auditiv
extern
Şi rar către capsula condiluliu mandibular
Foarte rar se pot suprainfecta
Nu necesită tratament

44. Guşa linguală
este o tumoră solidă
se dezvoltă din ţesut tiroidian
se dezvoltă la baza limbii
se evidenţiază endooral pe faţa dorsală a limbii
este localizată între:
osul hioid
foramen cecum
epiglotă
posterior de V-ul limbii
este mai frecvent la femei
creşte în timpul menstruaţiei
la examenul cu oglinda laringoscopică se observă că tumoarea este acoperită
de o mucoasă rosie-albăstrue
scintigrafia (iod) poate stabili natura ţesutului tumoral
uneori tiroida poate lipsi din locul ei normal, această formaţiune finid singura
glandă tiroidă, în acest caz nu se recomandă extirparea.
examenul scintigrafic stabileste cu exactitate natura tiroidianaa tesutului
aparent tumoral.

45. Principii de tratament
se înlătură pe care endoorală, exoorală sau
mixtă
este bogat vascularizată
nu are capsulă bine delimitată
necesită izolarea :
n. Hipoglos
n. Lingual
vasele linguale

46. Diagnostic diferential
Hemangioame si limfangioame -aspect clinic caracteristic, care reflecta
continutul sanguin sau limfatic;
 chistul canalului tireoglos cu fistula la nivelul mucoasei linguale, inapoia
"V"-ului lingual;
 rabdomiosarcom - avind in vedere frecventa crescuta la copii si localizarea
acestora;
 alte tumori maligne ale limbii cu localizare inapoia "V"-ului lingual- rare la
copii , evolutie rapida;
tulburari functionale majore.

47. Bibliografie
Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala,
Alexandru Bucur vol II;
Chirurgie orala si maxilo faciala, Burlibasa 1999

48. MULTUMESC PENTRU ATENTIE
!!!