Documentul detaliază metodele de prelevare a materialului biologic, cu un accent pe categorisirea substanțelor infecțioase, respectarea regulilor de recoltare și transport, și tehnicile care trebuie aplicate pentru a asigura integritatea probelor. Se subliniază importanța respectării asepsiei, eticii medicale și a condițiilor specifice pentru fiecare tip de probă, inclusiv hemoculturi și exudate. Probele trebuie să fie analizate rapid pentru a preveni erorile în diagnosticare, iar toate etapele de prelevare și transport trebuie documentate corespunzător.

1. METODE DE PRELEVARE A MATERIALULUI BIOLOGIC
Conținutul tematic:
 Determinarea noțiunilor substanțe infecțioase categoria A și B, prelevat.
 Elaborarea unui algoritm de recoltare a prelevatelor.
 Selectarea recipientelor și ustensilelor conform materialului biologic.
 Respectarea regulilor de păstrare, transportare a prelevatelor în laborator.
 Enumerarea diversității de materiale biologice.
 Tehnici și prelevare de la bolnavi.
 Decontaminarea şi neutralizarea reziduurilor medicale.
 Respectarea eticii şi deontologiei medicale în recoltarea materialului infecțios.
Regulile de bază pentru recoltarea prelevatelor
Substanțele infecțioase sunt substanțe care se știe sau despre care există motive să se creadă
că pot conține agenți patogeni ca microorganisme (bacterii, virusuri, rickettsie, paraziți, fungi,
prioni). Substanțele infecțioase se clasifică în cele două categorii: A și B.
Categoria A - o substanță care este transportată într-o formă care, atunci când expunerea se
întâmplă, este capabilă să cauzeze dezabilități permanente, boli care amenința viața fiind fatale
la oameni. Categoria B - nu întrunește criteriile de incluziune în categoria A.
Produsele patologice (probă de laborator sau prelevat biologic) sunt secrețiile, excrețiile,
umorile organismului, fragmente de organe sau țesuturi obținute prin biopsie, apa, alimentele,
în care se pot găsi microorganismele ce determină îmbolnăviri.
Probe prelevate de la bolnavi - sunt materiale umane sau animale recoltate direct de la oameni
sau animale, care sunt transportate în scopul cercetării, diagnosticului, investigațiilor, tratării
și prevenirii bolilor.
Diagnosticul bacteriologic constă în izolarea și identificarea bacteriilor din produsele
patologice, iar corectitudinea lui depinde esențial de respectarea riguroasă a următoarelor
condiții:
 Prelevările se fac înaintea instituirii tratamentului antimicrobian.
 Prelevatul trebuie să fie obținut direct din leziune cu porțiuni caracteristice și semnificație
etiologică.
 Alegerea prelevatului de clinician, selectarea momentului optim al prelevării, să fie
realizată în momentul evoluției bolii, adică atunci când agentul etiologic se găsește în mai
mare cantitate în produsul respectiv.
 Prelevatele patologice trebuie să fie în cantitate suficientă pentru efectuarea corectă a
examenului microbiologic.
 Prelevările se fac aseptic cu instrumentar şi cu recipiente sterile. Trebuie prevenită sau
redusă contaminarea probelor cu microbiota indigenă din secreții, exsudate, țesuturi și
organe învecinate, de exemplu: tamponul endometrial sau endocervical trebuie ferit de
contaminarea cu secreții vaginale.
 Prevenirea infectării pacientului în timpul prelevării cu respectarea asepsiei.
 Recipientul va conține un singur produs de la un singur bolnav.
 Pentru fiecare probă se întocmește o fișă de însoțire (trimitere) ce va conține date
informative suficiente:
Instituția Localitatea
ora recoltări data şi ora primirii în laborator
numele și prenumele vârsta pacientului

2. medicul care a recomandat analiza diagnosticul prezumtiv
natura probei
precizarea dacă este în cauză un bolnav (inclusiv data debutului bolii)_,convalescent sau
purtător
Persoana care a făcut recoltarea si transportarea
Procedura de pre - examinare sunt etape desfășurate într-o ordine cronologică:
 Explicație cuprinzătoare a procedurii de prelevare şi consimțământul pacientului.
 Selectarea recipientului și marcarea etichetei cu următoarele date: numărul cererii de
analiză, numele şi prenumele pacientului, vârsta, tipul de relevat, data, ora.
 Realizarea prelevării materialului infecțios.
 Transportarea probei în laborator, respectând exigențele de temperatură, timp.
Recipiente şi instrumente
Recipientele pentru prelevare și transport trebuie alese în funcție de volumul, consistența
probei, particularități ale prelevării și ale microorganismelor urmărite. Toate trebuie să aibă
capac protector etanș. Pot fi folosite recipiente existente în laborator, provenite din spital.
Condiționarea lor presupune spălare foarte îngrijită pentru îndepărtarea oricăror urme de
substanțe anti microbiene și sterilizare excluziv prin agenți fizici. Mai avantajoasă este
folosirea recipientelor tipizate, din material plastic, sterilizate, care pot fi alese din cataloagele
comerciale. Pentru prelevări se folosesc : eprubete, borcane de 200 ml prevăzute cu capac,
cutii Petri, etc.
Transportul şi conservarea probelor
• Produsul patologic va fi ambalat într-un recipient confecționat din materiale rezistente,
etanș închis.
• Transportarea se realizează în containere, ce oferă protecția de lumină, evitarea
contaminării mediului înconjurător sau a persoanei care transportă produsul. Moartea
microbilor infectanți din probele destinate examenului microbiologic este o sursă de erori.
Poate fi cauzată de razele solare directe, deshidratare, modificări de Ph, autoliză.
• Odată recoltate probele trebuie să fie examinate în cel mai scurt timp posibil sau conservate
pentru refrigerare şi medii de transport adecvate, cu cât durata de timp între prelevare și
prelucrare este mai mare, cu atâta scade șansa efectuării unui examen corect.
• Microorganismele stenoterme (meningococul şi gonococul) rezistă doar la variaţi mici ale
temperaturii, temperatura optimă fiind de 37° C, transportarea se realizează în container
înzestrat cu termofor.
• Refrigerarea: la 00
(container izoterm cu gheață umedă) sau la 40
(frigider) majoritatea
microbilor supraviețuiesc cele câteva ore necesare transportului. Gheața carbonică se
expune în ambalaj izolat, care permite eliberarea CO2.
• Mediile de transport asigură supraviețuirea microorganismelor prevenind desecarea,
variațiile de pH, oxidarea și autoliza. Cel mai frecvent utilizate în bacteriologia clinică sunt
mediile care conțin substanțe stabilizatoare non-nutritive: Cary - Blair, Amies sau Stuart.
Recepția probelor
Pentru ca examinarea să fie efectuată corect, probele trebuie să fie primite în laborator într-un
mod eficient și securizat, identificarea precisă a cererii și a probei, înregistrarea datei, orei,
formei de cerere. Pentru prelevatele recoltate incorect se întocmește fișa neconformităților.
Tehnici și prelevare

3. Recoltarea hemoculturii (sânge la sterilitate). În septicemie, sângele pentru hemocultură se
recoltează în timpul frisonului, dacă se
poate, sau măcar în plin puseu febril.
Hemoculturile sunt cel mai frecvent urgențe
medicale. De aceea în serviciile unde se
internează pacienți cu septicemii sau cu
condiții bacteriemice (pneumonii lobale
acute, arsuri întinse infectate, avorturi
septice, endocardite etc.) trebuie să existe,
pregătite în permanență, truse pentru
hemoculturi, care cuprind: soluții
decontaminante pentru tegument (săpun
lichid, alcool iodat 2%, eter, tampoane
sterile); seringă sterilă de 20 ml
(corespunzător mai mică pentru copii);
flacoane cu bulion nutritiv (bifazic)
preîncălzite la 37°C în termostat.
Zone de puncție: electiv - venele de la plica
cotului; alternativ - venele antebrațului
inferior sau dorsale ale mâinii. La sugar se
puncționează vena jugulară.
Momentul prelevării.
 Singură hemocultură, chiar la un pacient cu septicemie, poate rămâne negativă. De aceea, la
fiecare pacient cu indicație pentru hemocultură se efectuează trei hemoculturi.
 Pe formularul de solicitare trebuie specificată medicația
administrată; cu ce, de când, cât timp.
 Când terapia antimicrobiană se impune urgent, aceste
hemoculturi pot fi practicate la intervale de 30 minute - 1 oră
înainte de administrarea oricărui chimioterapie.
 Când terapia antimicrobiană nu este urgentă, hemoculturile se
pot face şi la intervale de 12 - 24 ore.
 Dacă pacienții au frisoane, este indicată efectuarea hemoculturii
imediat ce pacientul semnalează apariția lor.
Procedura:
 Antiseptizarea regiunii puncției
 Volumul recoltărilor pentru adult: 20-30 ml/ recoltare; la nou-
născuți, sugari, copii mici: 1-3 ml/prelevare. Proporția
sânge/mediu trebuie să fie de 1/10.
 Se puncționează vena, recoltându-se 10-30 ml sânge care se
repartizează imediat în 1-2 flacoane cu mediu de cultura (pentru incubare aeroba și anaeroba).
Flaconul se agită pentru omogenizarea sângelui în masa mediului.
 Se transportă la laborator imediat , unde unul din flacoane trebuie aerisit prin perforarea
membranei cu un ac protejat cu filtru de vată, pentru germenii aerobi, celălalt flacon fiind
folosit pentru urmărirea dezvoltării anaerobilor.
NOTA. Contaminarea cu o singură bacterie din epidermă sau din ser compromite hemocultura (rezultat fals
pozitiv).

4. Recoltarea lichidului cefalorahidian LCR
Prelevarea probei este de competența clinicianului infecționist cu respectarea
măsurilor drastice de antisepsie și asepsie. Proba prelevată în 2 tuburi sterile
cca 2 ml/tub este transportată imediat în laborator, fără refrigerare. Transportul
LCR cu medii însămânțate se va face imediat la o temperatură apropiată de
370
.
Metoda tampoanelor
Pentru analiza microbiologică probele de pe obiecte se recoltează cu ajutorul
tamponului de vată. Se preferă port tamponul din lemn, se face cu vată hidrofilă
cu fibră lungă și introduse în eprubete. Capătul opus iese prin dopul de vată.
Eprubetele conțin medii de cultură (soluție izotonă sterilă, Kessler). Cu tamponul umezit se
șterge suprafața examinată în două direcții reciproc perpendiculare.
 Pentru recoltarea probelor de pe suprafața meselor, dușumelei se folosesc șabloane metalice
cu suprafața 100 cm2
.
 Mâinile se șterg cu tamponul umezit începând cu partea dorsală, mai puțin contaminată, și
continuând cu suprafața palmară, spațiile interdigitale, pliurile periunghiale.
Tamponul nazal se prelevă pentru depistarea portajului de stafilococ auriu sau streptococi
piogeni. Se șterge, pe rând, vestibulul foselor nazale cu un tampon umectat cu soluție salină
izotonă sterilă. Tamponul imersat în 1 ml mediu de transport este expediat la laborator în cel
mult două ore pentru examinare.
Exsudatele și transsudatele seroaselor reprezintă reacția de tip inflamator sau ne inflamator
a seroaselor față de anumiți excitanți, germeni, care duce la acumularea de lichid. Recoltarea
se efectuează de clinician prin puncție în condiții de asepsie riguroasă. Transportul prelevatelor
cel mult în o oră.
Exsudate din șancre. Cu mâinile protejate în mănuși de cauciuc, se îndepărtează exsudatul
stagnant de pe suprafața șancrului prin spălare cu soluție salină izotonă sterilă și tampon din
tifon. Se absoarbe cu tamponul de tifon excesul de lichid. În final se comprimă între degete
baza șancrului până la apariția pe suprafața leziunii a unei picături de exsudat, care se prelevă
cu pipeta Pasteur, prin capilaritate sau atingând locul respectiv cu o lamă, peste care se depune
o lamelă, pentru microscopia pe fond negru și frotiul Gram.
Dacă leziunea rămâne uscată și este greu de obținut un lichid, chiar după comprimare,
se va depune o picătură de soluție izotonă pe suprafața leziunii, se presează baza șancrului și
materialul se transferă pe lamă, preparatul se închide cu lamelă.
Recoltarea exsudatelor uretrale
 La bărbat, prelevarea se face dimineața înainte de micțiune, prin expresia posteroinferioară
a uretrei și comprimarea glandului. Picătura de secreție, care apare din meatul uretral, se
prelevă cu ansa flambată și răcită sau tampon subțire. După scopul urmărit, materialul
obținut se întinde uniform pe o lamă (examenul direct) sau/și se însămânțează imediat pe
medii adecvate izolării.
 Transportul tampoanelor cu secreții se realizează în containere, în timp admis 1-2 ore (în
lipsa mediului de conservare Stuart). Fac excepție secrețiile în care se cercetează
gonococul, trebuie să ajungă imediat în laborator. Lamele cu frotiuri, pentru examinarea
directă, se transportă numai după fixarea la cald sau cu alcool 900
. Lamele fixate și notate
se împachetează în hârtie și se transportă în container împreună cu tampoanele.
Recoltarea exsudatelor vaginale Pacienta este plasată în poziție ginecologică. Se examinează
vulva, mucoasa vaginală, în caz de leziuni se șterg cu tamponul steril. Se prelevă trei tampoane

5. din secreția acumulată în fundul de sac vaginal posterior, secreție detașată cu ajutorul unei
valve și recoltată pe trei tampoane:
a) Tamponul 1 este descărcat în soluție izotonă sterila, încălzită la 370
C, din acest omogenizat
efectuându-se un preparat umed între lamă și lamelă care se examinează la microscop.
b) Tamponul 2 este folosit la efectuarea unui frotiu colorat Gram, care se examinează la
microscop.
c) Tamponul 3 servește pentru diagnosticul bacteriologic (pentru germenii specifici-gonococ,
și nespecifici) și fungic, prin însămânțarea lui pe medii pentru bacterii și mediu pentru fungi
(mediu Sabouraud cu cloramfenicol).
Recoltarea exsudatelor vaginale pentru testul citologic
Papanicolau numit şi Babes- Papanicolau după denumirea
doctorului român Aurel Babes, care a preconizat depistarea precoce
a cancerului genital feminin prin examinarea frotiului citovaginal,
este o analiză obținută prin recoltarea prin periere (răzuire) a
celulelor din cervix şi apoi fixarea lor pe o lamă de sticlă.
Materiale necesare : peria de recoltare endocervicală Cytobrush,
periuța de recoltare endo-si exo cervicala din plastic (Cervex-
BrushR
) cu peri longitudinali, inegali cu cap detașabil, speculul
ginecologic de unică folosință, mânuși chirurgicale de unică
folosință, lame degresate, marcher, fixator citologic în formă de spray (Alcool etilic 96%),
flacon de fixare și transport. (termenul de păstrare a mediului lichid fără proba recoltată este
de 36 luni de la data fabricării la temperatura camerei 15-300
C), tampoane de vată, pensă port-
tampon, container pentru transportarea probelor.
Frotiul citologic Papanicolau, etapa pre examinare:
 Confirmarea identității pacientei, se cere pacientei să
micţioneze înainte de efectuarea procedurii de
recoltare;
 Se va explica pacientei procedura ce va urma. Pacienta
este plasată în poziție ginecologică. Se examinează
vulva, mucoasa vaginală, în caz de leziuni se șterg cu
tamponul steril. Se prelevă cu periuța materialul de la
nivelul canalului cervical, se întinde spre cealaltă
extremitate a lamei.
 Frotiul trebuie întins în strat cât mai subțire care este ușor de fixat, de colorat, de montat şi
de examinat.
 Secreția odată recoltata trebuie fixata imediat.
Fixarea cu spray se realizează prin pulverizarea
frotiurilor proaspete cu un spray fixator.
 Transportarea se asigură în timp de 5 – 7 zile.
Testul (umed) Babes Papanicolau
 Etapele procedurii de prelevare sunt identice
frotiului citologic Papanicolau, cu specificarea:
 Se prelevă cu periuța cervicala din plastic (Cervex-
BrushR
) cu peri longitudinali, inegali cu cap detașabil.

6.  Se descarcă
periuța în container cu
mediu lichid, se
detașează de la un capăt,
se eliberează în flacon.
 Se acoperă
flaconul cu capacul, se înșurubează pentru a nu se vărsa lichidul, şi se transportă la laborator
împreună cu fișa de însoțire a pacientei în vederea prelucrării.
Recoltarea exsudatelor (puroiului) din plăgi si arsuri:
 Suprafața denudată, lipsită de țesut necrotic, se spală cu soluție salină izotonă sterilă pentru
îndepărtarea exsudatului stagnant hiper contaminat.
 Tamponul, umezit cu soluție salină izotonă şi stors pe peretele interior al recipientului, este
rulat peste suprafața tisulară suficient de ferm, pentru a determina o ușoară sângerare din
țesutul subiacent. Aceasta dă garanția prelevării microbului infectant din țesutul viabil.
 Tamponul imersat în 1 ml mediu de transport este imediat expediat la laborator pentru
examinare.
 Secreția oculară se face cu tamponul din fundul de sac conjunctival
sau raclatul corneei de oftalmolog. Se recoltează cu ajutorul a două
tampoane fine uscate. Transportul trebuie asigurat imediat, întrucât
germenii din leziuni conjunctivale au o viabilitate redusă. De preferat
ca însămânțarea să se facă pe loc.
Secreția otică în patologia infecțioasă a urechii, se face cu tamponul din
locul leziunii. Transportul produsului trebuie asigurat în o oră.
Prelevări din colecții purulente
 Puroiul din colecții se aspiră cu seringa prevăzută cu un ac gros și se
expediază la laborator în tub steril. Când se suspectează o infecție cu
bacterii anaerobe proba va fi expediată la laborator direct în seringă.
 Din leziuni cutanate superficiale închise (vezicule, pustule, furuncule)
se prelevă prin puncționare cu pipeta Pasteur (flambată și răcită) după
antiseptizarea cu alcool și spălarea cu ser fiziologic steril.
 Din leziunile deschise, se pot face prelevări cu tamponul.
 Transportul produsului trebuie asigurat în cel mult 2 ore, dacă se
presupune prezența de germeni anaerobi timpul trebuie redus la cel
mult 1 oră.
Recoltarea probei de scaun emis spontan (metoda de selecție).
 Pacientul mai întâi micţionează, pentru a evita contaminarea probei cu urină.
În spital defecarea se realizează în bazinet sterilizat prin
autoclavare sau dezinfectat prin fierbere. La domiciliu se folosește
o oală de noapte dezinfectată prin opărire repetată cu apă clocotită.
 Imediat după defecare se prelevă cu o spatulă sterilă de lemn sau
cu lingurița coprocultorului fragmente mucopurulente, flacoane
riziforme, când acestea există, sau porțiuni din diferite puncte ale
unui scaun omogen.
 Proba, cât un bob de mazăre, 5 gr, este suspensionată în mediul de
transport din coprorecoltor. Mediul de transport nu este necesar
pentru depistarea ouălor de viermi intestinali sau protozoarelor.De
la sugari se prelevă porțiuni din scaunul de pe pelincă.

7.  Transportul produsului trebuie asigurat în cel
mult 2 ore, în caz contrar se asigură mediu
conservant
Coprocultura
 Prelevarea se face direct din rect și din scaunul
emis spontan. Direct din rect cu sonda Nelaton
sau cu tamponul rectal, în dizenteria cronică (în
care leziunea este localizată în partea terminală a
sigmoidului) și la purtătorii de Shigella și
Salmonella, cu excepția celor
de Salmonella typhi.
 Nu se recomandă acest mod de recoltare în
infecțiile acute în care agresiunea bacteriană este ileo-jejunala sau colică înaltă.
 Prelevarea corectă prin această modalitate de recoltare se realizează astfel: tamponul sau
sonda Nelaton se umectează în prealabil cu soluție salina izotonă; se penetrează prin
sfincterul anal prin rotare lentă și se introduce intra rectal 15 cm. În cazul sondei Nelaton
se va atașa la aceasta o seringă de 10 ml cu care se fac1-2 aspirații.
 După recoltare, atât sondele cât și tampoanele se introduc în tuburi sterile cu dop sau
eprubete cu mediu de conservare, preferabil lichid, care sa permită
o buna eluare a prelevatului.
Probe de scaun provocat prin purgare
Sunt indicate pentru depistarea portajului de enterobacterii patogene
sau la pacienți cu diaree cronică. Pentru aceasta un adult ingerează 15
g sulfat de magneziu solvit în 250 ml apă. Doza la copii se adaptează
în raport cu vârsta.
Prelevarea pe tampon rectal.
 Tamponul de vată steril, montat pe o tijă de lemn, se trece prin
orificiul anal
 Se șterge cu grijă mucoasa rectală
 Se retrage şi imediat este imersat în mediul de transport
 Tija este retezată şi se adaptează capacul coprocultorului.
Recoltarea sputei.
 Pacientul trebuie făcut să înțeleagă diferența dintre a «expectora»
(eliminarea prin orofaringe a exsudatului mobilizat din căile respiratorii inferioare prin
tuse profundă) şi a «scuipa». Sputa se obține de obicei dimineața, imediat după trezire.
 Periatul simplu al dinților (fără pastă) şi clătirea energică a gurii cu apă sunt de dorit
înaintea prelevării. Recoltarea se face în vas steril – placa Petri sau flacon cu gât larg.
 Pacientului i se recomandă să respire adânc de câteva ori, apoi să tușească puternic.
Expectorația se colectează direct în recipient.
 Pentru examen este necesar de colectat cel puțin o linguriță 3-5 ml de spută.

8.  Se verifică dacă in probă există material
mucopurulent (realul produs patologic).Dacă
pacientul numai a scuipat, se insistă pentru
prelevarea repetată.
 Transportul produsului la laborator trebuie
asigurat în cel mult două ore de la recoltare.
Urocultura Urina se recoltează dimineața, pentru că
în timpul nopții sa produs o acumulare de bacterii,
momentul în care germenii se află în cantitate
maximă în produsul respectiv. Prelevarea probei se
poate efectua la nivelul oricărei unități medicale sau
chiar la domiciliu.
Proba curată prinsă în zbor din jetul mijlociu
Materiale necesare: cabinet pentru recoltări cu
asistentă special instruită; materiale: chiuvetă, săpun,
hârtie de toaletă, bideu și masă ginecologică, urinoar,
truse cu tampoane sterile, containere din plastic.
Asistenta asigură funcționarea corectă a dotărilor cabinetului, explică pacienților instrucțiunile
de recoltare. Momentul recoltării: urina matinală sau după cel puțin 3 ore de la micțiunea
anterioară. Volumul necesar 20 ml - bacterii condiționat patogene, 50 ml - bacterii depistarea
unor patogeni specifici.
Procedura la femei:
a) Se scoate lingeria intimă, se spală mâinile cu apă, săpun, se usucă.Se încalecă bideul cu
fața spre spatele acestuia. Cu o mână se îndepărtează labiile mici și se mențin pe durata
procedurii. Cu cealaltă se șterge ferm valva, în sens unic, din față spre spate, de trie ori cu
tampon steril îmbibat cu săpun lichid. Cu ajutorul irigatorului se spală cu apă caldă sterilă.
Se usucă zona valvară cu două tampoane sterile prin ștergere unică din față în spate.
b) Pacienta urinează cca 100 ml menținând labiile depărtate. Fără a întrerupe jetul de urină,
prinde în container volumul necesar din jetul mijlociu, fără a atinge gura vasului de
tegument, lingerie. Se retrage din jet vasul.
Procedura la bărbați
a) Se spală mâinile cu apă și săpun, se usucă, se retractă prepuțul pentru a decalata complet
glandul. Se șterge glandul ferm, în sens unic, dinspre meatul uretral spre șanțul
balanoprepuțiul, peste fren, de 3 ori cu câte un tampon steril de tifon îmbibat cu săpun
lichid. Cu ajutorul irigatorului se spală cu apă caldă sterilă. Se usucă glandul cu 2
tampoane de tifon sterile, procedând din față spre fren.
b) Se menține glandul decalotat se urinează cca 100 ml. Fără a
întrerupe jetul de urină, prinde în container volumul necesar
(jetul mijlociu), fără a atinge gura vasului de tegument,
lingerie.
Prelevarea de la copilul necooperant ( nou-născut, sugar)
a) Se decontaminează și se usucă organele genitale, perineul.
b) Se fixează în jurul penisului sau vulvei orificiul unei
pungi pediatrice sterile din plastic.
c) În lipsa acestui dispozitiv, trebuie de pândit momentul
micțiunii și de prelevat în recoltor.

9. Transportul trebuie să fie asigurat în curs de o oră de la prelevare, în caz contrar urina poate
fi păstrată la frigider (+40
C) câteva ore.
Practici greșite: recoltarea urinei în vas mare (borcan, oală de noapte etc.) şi transvazarea
probei în eprubetă pentru expedierea la laborator; recoltarea probelor la domiciliu.
Decontaminarea şi neutralizarea reziduurilor medicale.
Obiectivul normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale
este reglementarea modului care se colectează, ambalează, depozitează temporar, transportă
și neutralizează aceste deșeuri. O atenție deosebită se acordă deșeurilor periculoase, pentru a
preveni afectarea sănătății omului și pentru a preveni afectarea contaminării mediului.
Normele se aplică către orice persoană fizică, juridică ce desfășoară activități medicale cu
producere de deșeuri și sunt responsabili de corectă îndepărtare, neutralizare.
Semnificația unor termini folosiți în prezentele norme tehnice este următoarea:
1. ”Deșeurile rezultate din activități medicale” – sunt toate deșeurile periculoase,
nepericuloase, produse în unitățile medicale.
2. ”Deșeurile periculoase” - deșeuri cu risc biologic pentru sănătatea omului.
3. ”Deșeuri asimilabile cu cele menajere”- deșeuri nepericuloase menajere.
4. ”Deșeuri anatomo – patologice și părți ( piese) anatomice” includ țesuturi, organe din
actele chirurgicale, autopsii, animalele de laborator.
5. ”Deșeuri chimice și farmaceutice” substanțe ce pot fi toxice, corozive sau inflamabile,
medicamente expirate sau reziduale chimioterapice, care pot fi citotoxice, genotoxice,
mutagene, carcinogene.
6. ”Deșeuri infecțioase” - deșeuri solide sau fluide biologice ce au venit în contact cu agenți
patogeni, fiind contaminate.
7. ”Deșeuri înțepătoare – tăietoare” – deșeuri ce pot produce leziuni mecanice.
8. ”Incinerarea deșeurilor” – arderea deșeurilor în instalații speciale, incineratoare, cu
asigurarea tehnologiilor de reținere, purificare a gazelor.
9. ”Depozitarea sanitară” în locuri speciale amenajate.
Segregarea constă în separarea diferitor cursuri de deșeuri în baza unor proprietăți cu nivel
înalt de risc caracteristice deșeurilor, tipul de prelucrare şi metodele de depunere aplicate.
Ambalajul în care se face colectarea și care vine în contact direct cu deșeurile periculoase
trebuie să fie de unică folosință (carton) și se va neutraliza odată cu conținutul. În desfășurarea
activității cotidiene materialele contaminate necesită îndepărtarea efectivă și distrugerea
microorganismelor. Majoritatea sticlăriei, instrumentelor și articolelor de îmbrăcăminte sunt
refolosite sau reciclate.
Decontaminarea. Autoclavarea cu abur este metoda de elecție pentru toate procesele de
decontaminare. Materialele care urmează a fi decontaminate și eliminate pot fi puse în
containere adecvate (ex. saci din plastic autoclavabil, cu coduri de culori care indică destinația
conținutului acestora pentru autoclavare/incinerare).
1. Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deșeurile medicale sunt:
 Galben – pentru deșeurile infecțioase și tăietoare – înțepătoare;
 Negru – pentru deșeurile asimilabile cu cele menajere.
2. Pentru deșeurile infecțioase și tăietoare se folosește pictograma ” pericol biologic”, pentru
deșeurile chimice, farmaceutice pictogramele adecvate: inflamabil, coroziv, toxic,
radioactiv, etc.
3. Colectarea deșeurilor infecțioase și tăietoare – înțepătoare se vor folosi cutii cu pereți
rezistenți la acțiuni mecanice de culoare galbenă, saci de polietilenă cu densitate înaltă în
culoare galbenă, cu pictogramă. Se transportă în containere mobile.

10. Surse bibliografice
1. Buiuc D., Neguţ M., Tratat de microbiologie clinică, Bucureşti, 1999.
2. Galeţchi P., Buic D., Plugaru Şt.,Ghid practic de microbiologie, Î.E.P. Ştiinţa, Chişinău,
1997.
3. Ghid Național de Biosiguranță pentru laboratoare,CNSP, Chișinău, 2011
4. Cerches F.K., Bogoiavlenscaia L.B., Belscaia N.A., Microbiologie, Chișinău, Știința,
1994.
5. Debeleac L., Popescu – Drânda M.C., Microbiologie, Editura medicală AMALTEA,
2003.
6. Dencicov Lidia, Marchitan Valentina, Cebotari Ludmila, Biologie generală, Lucrări de
laborator, Evaluare formativă, Ed. Cartdidact-Reclama, 2002.
7. www.labels: Tehnici de nursing si investigații.