2. Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părti din
veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la
dispoziţia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor sale.
Această prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu
nerambursabil si fără contraprestaţie din partea statului .
3. • Pe plan economic - impozitele se folosesc ca pârghii
de politică economică şi acest lucru este demonstrat
de modul concret în care sunt aşezate şi percepute.
Astfel, impozitele se manifestă ca şi instrumente de
stimulare sau de frânare a activităţilor economice, a
consumului anumitor mărfuri sau/şi servicii.
• Pe plan social - rolul impozitelor se manifestă prin
utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei părţi
importante a produsului intern brut. De asemenea,
un efect major pe plan social îl are şi creşterea
“generalizată”a impozitelor.
• Pe plan financiar - impozitele au un rol deosebit de
important întrucât cea mai mare parte a resurselor
financiare mobilizate de stat pentru acoperirea
necesităţilor publice provin din încasările aferente
impozitelor
4. a. asigurarea unei mai mari echităţi fiscale. (pot fi
calculate pentru fiecare individ, ţinând cont de situaţiile
personale ale fiecărui contribuabil)
b. oferă posibilitatea impozitării diferenţiate a grupurilor cu venituri
mai mari.
c. imposibilitatea sustragerii de la plata acestor impozite.
Oamenii trebuie să muncească pentru a-şi câştiga
existenţa, de aceea obligaţia de plată a impozitului nu
poate fi evitată atunci când impozitul se percepe pe
venit.
5. a. poate avea un efectul nestimulativ în ceea ce priveşte
munca, descurajând practic munca şi iniţiativa particulară,
precum şi acumularea de capital
b. evaziune fiscală; impozitele directe ridicate încurajează
„economia subterană” sau „economia la negru”. Cu cât
rata de impozitare este mai mare, cu atât este mai
ridicată evaziunea fiscală.
6. Impozite reale
› Sunt cele pentru care la impunere se ia în
considerare produsul brut obtenabil al obiectului
impozabil (ex. stabilirea impozitului pe suprafeţele
agricole s-ar face în funcţie de suprafaţă şi nu de
venitul net obţinut din exploatarea ei)
Impozite personale
› Impozitele aplicate asupra venitului sau averii
contribuabilului, diferenţiate în funcţie de mărimea
impozitului sau averii şi de si de situaţia personală a
fiecărui individ).
7. Impozitele pe venit sunt forma de baza a
impozitelor personale si au putut fi introduse
atunci cand s-a inregistrat o suficienta
diferentiere a veniturilor realizate de diferite
categorii sociale.
Subiectele impozitului pe venit sunt
persoanele fizice si cele juridice (societatile
de capital) care realizeaza venituri din
diferite surse.
8. Se aplică asupra veniturilor realizate de
persoanele fizice din diverse surse: salariu,
venituri din profesii liberale, venituri din activităţi
independente, venituri din cedarea folosinţei
bunurilor, venituri din dividende, venituri din
jocuri de noroc etc.
Baza de calcul o constituie venitul impozabil
care se calculează pornind de la venitul brut
obţinut eventual corectat cu diverse deduceri
fiscale.
9. .
Sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui
im-pozit unic pe venit, care permite o impunere diferentiata
pentru fiecare ca-tegorie de venit in functie de natura acestuia,
fie prin instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in
parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa.
Sistemul impunerii globale este cel mai frecvent
intalnit si presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o
persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta, si
supunerea venitului cumulat unui singur impozit.
10. Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot
fi utilizate cote proportionale sau progresive. In unele tari, venitul
impozabil este supus mai intai impunerii la cote proportionale si
apoi impunerii in cote progresive. Cea mai frecvent utilizata este
impunerea in cote progresive pe transe de venit.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de
regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de
subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului,
acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol.
Incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobanzi,
rente, etc. se realizeaza, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursa,
iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la
contribuabili.
11. Impozitul pe venitul persoanelor juridice se
aplică diferit în funcţie de tipul acestora
(societăţi de persoane sau de capital), dar şi de
particularităţile fiecărui sistem fiscal.
În România, cota proporţională de 16% se
aplică asupra profitului impoziabil calculat
astfel:
Profit impozabil = Venituri totale – cheltuieli
totale + cheltuieli nedeductibile- venituri
neimpozabile
12. Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice
(societatile de capital), in unele tari se foloseste acelasi sistem de
impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un
sistem distinct. Modul in care se realizeaza impunerea profitului realizat
de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca
societati de persoane sau ca societati de capital.
In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora
se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice,
deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din
persoanele asociate si patrimoniul societatii respective.
La societatile de capital, poate fi facuta o demarcatie neta intre
averea personala a actionarilor si patrimoniul societatii deoarece
actionarii raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele
partii de capital pe care o detin.
13. impozitele directe afecteaza veniturile nominale, in timp ce
impozitele indirecte afecteaza puterea de cumparare a
contribuabililor, deci veniturile lor reale
impozitele directe sunt evidente si provoaca reactii prompte din
partea contribuabililor atunci cand devin greu de suportat, iar
impozitele indirecte sunt in schimb mascate.
In tarile occidentale ponderea impozitelor directe in totalul
veniturilor bugetare este, de regula, mai mare decat ponderea
impozitelor indirecte. Cauza: existenta unei clase mijlocii
puternice, ale carei venituri creeaza o baza larga de aplicare a
impozitelor directe, si politica sociala de protejare a celor cu
venituri mici, prin impozite indirecte mai reduse pentru produsele
de larg consum.
