2. 1. CONŢINUTUL ŞI ROLUL IMPOZITELOR
Impozitul reprezintă prelevarea obligatorie a unei părţi din venitul şi/sau averea
unei persoane fizice şi juridice fără contraprestaţie imediată sau directă şi
neranbursabilă pentru satisfacerea intereselor de ordin general.
Taxa reprezintă suma de bani plătită de o persoană fizică sau juridică de regulă
pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie
publică sau un serviciu public.
Trăsăturile impozitului:
caracterul obligatoriu
caracterul nerambursabil
absenţa contraprestaţiei directe
Rolul impozitelor se manifestă pe trei planuri:
pe plan financiar, în sensul că impozitele constituie modul principal de
procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice.
pe plan economic, rolul se manifestă prin intermendiul măsurilor pe care
acesta le ia de a interveni în activitatea economică cu ajutorul impozitelor.
pe plan social, avem rolul de distribuire a unei părţi din PIB.
3. 2. ELEMENTELE IMPOZITULUI
Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică obligată prin
lege la plata impozitului.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă
în mod efectiv impozitul.
Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii.
Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul.
Unitatea de impunere reprezintă unitatea de măsură care exprimă
dimensiunea obiectului impozabil.
Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unităţi de
impunere.
Asieta reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de către organele
fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea
obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile şi
determinarea impozitului datorat statului.
Termenul de plată indică data până la care impozitul trebuie
achitat statului.
4. 3. PRINCIPIILE IMPUNERII
(se referă la un set de reguli de care trebuie să se tină
seama în stabilirea şi perceperea impozitelor)
Au fost formulate pentru prima dată de Adam Smith în lucrarea sa
Avuţia Naţiunilor (1776):
Principiul justeţii impunerii- contribuabili trebuie să fie impuşi în
funcţie de mărimea venitului sau averii acestora.
Principiul certitudinii impunerii- mărimea obiectului impozabil,
termenul şi locul de plată trebuie să fie certe, pentru a putea fi
cunoscute şi respectate de contribuabil.
Principiul comodităţii impunerii- impozitul trebuie să fie perceput
în timpul şi la locul cel mai convenabil pentru contribuabil.
Principiul randamentului impunerii- impozitele trebuie să fie
încasate cu minim de cheltuială din partea statului şi a
contribuabilului.
5. Aceste principii au evoluat de-a lungul timpului şi
astăzi se întalnesc în literatura de specialitate sub
următoarea formă:
Principii de echitate fiscală (echitate pe verticală şi
echitate pe orizontală);
Principii de politică financiară (impozitele să aibă un
randament ridicat, să fie stabile şi elastice);
Principii de politică economică (impozitele, taxele şi
contribuţiile sunt instrumente prin care se influenţează
comportamentul economic al contribuabililor);
Principii social-politice.
6. 4. CLASIFICĂRI ALE IMPOZITELOR ŞI TAXELOR
a) După trăsăturile de fond şi de formă:
- Impozite directe,
- Impozite indirecte.
b) După obiectul impunerii:
- Impozite pe venit,
- Impozite pe avere,
- Impozite pe consum.
c) În funcţie de scopul urmărit la introducerea lor:
- Impozite financiare,
- Impozite de ordine.
d) După frecvenţa realizării lor:
- Impozite permanente (ordinare),
- Impozite incidentale (extraordinare).
e) După instituţia care le administrează:
- în state federale,
- în state unitare.
7. 5.IMPOZITE DIRECTE
Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche
de impunere. Ele s-au practicat și în orânduirile
precapitaliste, însă o extindere și o diversificare mai
mare au cunoscut abia în capitalism.
Impozitele directe au caracteristic faptul că se
stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau
juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora,
pe baza cotelor de impozit prevăzute în lege. Ele se
încasează direct de la subiectul impozitului la anumite
termene dinainte stabilite.
8. 5.a. Impozitele reale
Impozitele reale se stabilesc în legătura cu anumite
obiecte materiale (pamântul, cladirile, fabricile,
magazinele etc.), făcându-se abstracție de situația
personală a subiectului impozitului.
Ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de impozite
obiective sau pe produs, deoarece se așază asupra
produsului brut al obiectului impozabil, fără a se face
nicio legatură cu situația subiectului impozitului.
Exemple: impozitul funciar, impozitul pe cladiri, impozitul
pe activitați industriale, comerciale și profesii libere,
impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc.
9. 5.b. Impozitele personale
Impozitele personale se întâlnesc sub forma
impozitelor pe venit și pe avere, în strânsă legătură cu
situația personală a subiectului impozitului, motiv
pentru care sunt cunoscute și sub denumirea de
impozite subiective.
Exemple: impozite pe venitul persoanelor fizice sau
juridice, impozite pe avere, impozite pe circulația
averii sau impozite pe sporul averii.
10. Impozitul pe profit
Impozitul pe profit este reglementat de legea 571/2003 privind Codul Fiscal
cu toate modificarile și completările ulterioare.
La plata impozitului pe profit sunt obligate următoarele persoane:
Persoanele juridice române pentru profitul obținut atât în țară, cât și în
străinatate;
Persoanele juridice străine care desfășoară activități prin intermediul unui
sediu permanent pentru profitul impozabil atribuibil sediului permanent;
Persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care
desfășoară activitate în România într-o asociere cu sau fără personalitate
juridică, pentru profitul impozabilal atribuibil fiecărei persoane;
Persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu
proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea /cesionarea
titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română, asupra
profitului impozabil aferent acestor venituri;
Persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române pentru
veniturile realizate atât în România, cât și în străinătate din asocieri fără
personalitate juridică;
Persoanele juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legislației
europene, pentru profitul obținut atât în țară, cât și în străinătate.
11. Cota de impozit pe profit este 16% (unică).
Excepții de la această cotă de impozitare fac contribuabilii care
desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de
noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive în cazul
cărora impozitul pe profit datorat pentru aceste activități dacă
este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la
plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
Profitul impozabil se determină ca diferență între veniturile
realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării
de venituri dintr-un an fiscal din care se scad veniturile
neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Profit impozabil = Venituri totale - Cheltuieli totale - Venituri
neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile
Impozitul pe profit = 16% x Profit impozabil
12. Venituri neimpozabile
dividendele primite de la o persoana juridică română sau de la
o filială a acesteia situată întrun stat membru UE, în anumite
condiții stabilite de Codul Fiscal.
diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, în
anumite condiții stabilite de Codul Fiscal.
veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat
deducere.
veniturile rezultate din reducerea sau anularea provizioanelor
pentru care nu s-a acordat deducere.
veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, precum
și veniturile din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau
penalități de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere.
13. Cheltuieli
Nu sunt deductibile următoarele categorii de cheltuieli (câteva exemple):
cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat;
dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile de
întârziere datorate către autoritățile române/străine, potrivit prevederilor
legale;
cheltuielile de sponsorizare în condițiile stabilite de Codul Fiscal.
Cheltuieli cu deductibiliate limitată (câteva exemple):
cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita unei cote de 2% aplicată
asupra diferenței dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor
aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cele
cu impozitul pe profit.
cheltuieli cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări
în România și în străinătate în limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru
instituțiile publice prin ordin al ministrului.
cheltuieli sociale ( ajutoare de înmormântare, ajutoare pentru boli grave sau
incurabile, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaților,
ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi în gospodărie, etc.) sunt
deductibile în limita de 2% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului.
cheltuieli reprezentând tichete de masă acordate de angajatori potrivit legii.
14. Impozitul pe venit
Contribuabili:
persoanele fizice rezidente, pentru veniturile obținute din
orice sursă atât pe teritoriul României, cât și în străinatate;
persoane fizice nerezidente pentru veniturile obținute din
activități independente printr-un sediu permanent în
România;
persoanele fizice nerezidente care obțin venituri din activități
dependente pe teritoriul României;
persoanele fizice nerezidente care obțin venituri din alte surse
decat cele de mai sus pe teritoriul României.
15. Categoriile de venituri:
veniturile din activități independente;
veniturile din salariu;
veniturile din cedarea folosinței bunurilor;
veniturile din investiții;
veniturile din pensii;
veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
veniturile din premii și jocuri de noroc;
veniturile din transferul proprietăților imobiliare;
alte venituri cu excepția celor scutite de impozit.
Cota de impozitare aplicabilă veniturilor persoanelor fizice este
de 16%.
16. O serie de venituri ce pot fi obținute de persoanele fizice și care
sunt scutite de la plata acestui impozit, de exemplu:
alocațiile, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație
specială acordate din fonduri publice;
sumele primite din asigurări sub forma de despăgubiri , sume
asigurate și alte asemenea drepturi;
sumele și bunurile primite sub formă de sponsorizare;
sumele și bunurile primite ca moștenire sau donație cu
excepția proprietăților imobiliare;
premiile și alte drepturi de cazare, masă, transport, primite de
elevi și studenți cu ocazia participării la competiții;
premiile obținute de sportivii medaliați la campionatele
naționale și la jocurile olimpice.
17. 6.IMPOZITE INDIRECTE
Imbracă de regulă, forma impozitelor pe consum,
deoarece se percep la vanzarea anumitor mărfuri sau
la prestarea unor servicii.
Cotele de impozit nu sunt diferenţiate în funcţie de
averea sau situatia personală a plătitorului.
Plătitorii acestor impozite sunt în general agenţii
economici, dar suportatorii sunt consumatorii finali.
18. 6.1. Taxele de consumatie
Poartă denumirea de taxe dintr-o simplă obisnuintă, în fond
acestea sunt impozite în sensul că sunt obligatorii, nu
presupun o contraprestatie și sunt fără o destinatie specială.
Taxele de consumatie se asază în două moduri: fie ca taxă
generală pe consum (taxa pe valoarea adăugată), fie ca un
impozit (taxă) special, asezat numai pe vanzarea anumitor
bunuri (accizele).
19. 6.1.a. Accizele
Sunt taxe speciale de consumaţie și se asază, de regulă, pe
vanzarea unor grupe aparte de produse. În prezent, aceste
grupe speciale de produse, care fac obiectul accizelor, sunt
reprezentate, în principal, de bunurile care dăunează sănătăţii și
de produsele considerate de lux.
Sunt asezate asupra unor produse care se consumă în cantităţi
mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru
ca în acest fel impozitul să aibă în mod constant un randament
fiscal cat mai ridicat.
Se instituie asupra unor produse care au o cerere inelastică
precum: alcoolul, apele minerale, produsele petroliere, tutunul,
cafeaua, ceaiul, uleiurile minerale.
20. Accizele în Romania
Sunt reglementate prin Codul Fiscal, titlul VII.
Se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de masură, fie în baza
unor cote procentuale aplicate asupra preţului de vanzare.
Regimul accizelor este caracterizat prin:
Stabilirea de accize în echivalent euro/u.m.
Stabilirea de accize în cote procentuale din baza de
impozitare care variază de la 1% la 100%
Plata accizelor se efectuează lunar, pană la data de 25 a lunii
următoare celei în care acciza devine exigibilă.
21. 6.1.b. T.V.A.
Taxa pe valoarea adăugată (impozitul unic încasat fracţionat
cum mai este denumit) se calculează asupra cresterii de
valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la
ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări care
intră sub incidenta acestui impozit.
Caracteristici ale TVA:
este un impozit general;
este un impozit neutru în raport cu numărul stadiilor prin
care trece produsul;
este un impozit unic cu plata fracţionată.
22. T.V.A în Romania
A fost introdusă la 1 iulie 1993, în prezent fiind reglementată de Titlul
VI al Codului fiscal.
Sunt operaţiuni impozabile, acele operaţiuni care indeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate
cu plata;
locul de livrare al bunurilor sau de prestare a serviciilor este în
Romania;
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o
persoană impozabilă;
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor rezultă dintr-o activitate
economică.
Operaţiunile impozabile pot fi:
operaţiuni taxabile;
operaţiuni scutite cu drept de deducere;
operaţiuni scutite fără drept de deducere;
operaţiuni de import scutite.
23. Baza de impozitare a TVA
preţul negociat (contrapartidă obtinuţă de vanzător din partea
cumpărătorului).
valoarea în vamă etc.
Cotele TVA
Cota standard este 19%
Cota redusă de 9% se aplică asupra:
alimente;
dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente
istorice, grădini zoologice;
livrarea de manuale scolare, cărti, ziare și reviste;
livrările de proteze medicale;
medicamente de uz uman și veterinar;
cazarea în cadrul sectorului hotelier.
Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea
locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt
construite. Terenul pe care este construită locuinţa include şi amprenta
la sol a locuinţei.
24. 6.2. Taxe vamale
Taxe vamale
de import
Taxe vamale
de export
Taxe vamale
de tranzit
Taxele vamale sunt impozite indirecte ce apar ca urmare a
intervenţiei statului în comerţul internaţional.
25. Clasificarea taxelor vamale
a) În funcţie de sensul fluxurilor comerciale:
- taxe vamale de import;
- taxe vamale de export;
- taxe vamale de tranzit.
b) După modul de fixare:
- taxe vamale autonome;
- taxe vamale convenţionale;
c) După modul de percepere:
- taxe vamale ad valorem;
- taxe vamale specifice;
- taxe vamale mixte.
d) După scopul instituirii:
- taxe vamale cu scop fiscal;
- taxe vamale cu scop protecţionist;
- taxe vamale cu scop preferenţial;
- taxe de anti-dumping, compensatorii sau de retorsiune.
26. Taxele vamale în Romania
Sunt reglementate de Legea privind Codul Vamal al Romaniei nr.86/2006
Taxele vamale practicate sunt menţionate în tariful vamal (TARIC - RO) fiind
specificate pentru fiecare categorie de produse taxele vamale exprimate în
procente, precum și cele rezultate din aplicarea masurilor tarifare
preferenţiale.
Tariful Integrat al Comunităţii Europene – TARIC - a fost stabilit în baza
Articolului 2 al Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE de la 2 iulie 1987
privind nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun;
Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din Statele
Membre pentru procesarea declaraţiilor vamale de import / export din /
către ţări terţe; totodată, el este un instrument util de informare pentru
operatorii economici;
Baza de date TARIC-RO conţine, în plus faţă de baza de date TARIC, măsurile
naţionale referitoare la restricţiile impuse prin diverse acte normative
naţionale cu implicaţii în activitatea vamală.
