2. Conceptul de rentabilitate
§Rentabilitatea este capacitatea întreprinderilor de a
produce beneficiu.
§Ca şi profitul, rentabilitatea cunoaşte abordări
conceptuale diversificate: este privită ca indicator
sintetic calitativ important, care exprimă
capacitatea unei unităţi economice de a obţine
venit net. Constituie punctul optim de intersecţie a
tuturor celorlalţi indicatori calitativi.
§Rentabilitatea economică măsoară eficienţa
existenţei şi folosirii activului economic.
3. §Activul economic net se obţine prin
deducerea din activul brut a
amortismentelor. Activul brut
însumează elementele activelor
imobilizate (fixe şl circulante),
inclusiv necesarul fondului de
rulment.
§Rentabilitatea financiara exprimă
eficienţa cu care societatea
utilizează capitalul acţionarilor.
Măsoară profitul pe unitatea de
capital investit sau procentul în
care acţionarii îşi recuperează
investiţia din profit.
§Acest indicator (rată) este cel mai
utilizat reper al performanţelor
financiare de către investitori.
§
§
4. Profitul si distribuirea acestuia
§Au existat şi există două mari curente asupra
repartizării şi însuşirii profitului, respectiv:
§ Profitul aparţine deţinătorului de capital,
întrucât acesta este iniţiatorul şi cel care-şi
asumă riscurile, inclusiv cele de falimentare.
§ Profitul este un surplus care nu se cuvine
întreprinzătorului, ci acelora care au
contribuit la crearea lui, respectiv forţa de
muncă.
§
5. Delimitarea şi repartizarea beneficiului în România
§ Beneficiul brut, reprezentat de
rezultatele financiare finale din care
nu s-a făcut nici o scădere de
pierderi;
§ Beneficiul net, care reflectă partea
de beneficiu ce rămâne după
scăderea din beneficiul brut a tuturor
pierderilor admise de reglementările
în vigoare, la vremea respectivă.
§
§ Caracteristic
economiei
centralizate,
beneficiul era
reprezentat ca o
parte din venitul net
al societăţii, element
al valorii nou-create,
având ca izvor de
formare munca
pentru societate
prestată de lucrătorii
din sfera producţiei
materiale.§ Beneficiul era
structurat ca:
6. Modalităţile şi destinaţiile
beneficiului :
§-Actul decizional privind repartizarea şi utilizarea beneficiului nu
aparţinea întreprinderii, ci era stabilit de către statul - proprietar, prin
lege;
§-Cotele prin care se ajungea la dimensionarea cuantumurilor
repartizabile din beneficiu se stabileau anual în funcţie de directivele
date prin intermediul planului naţional unic de dezvoltare;
§-părţile din beneficiu destinate reinvestirii în mijloace fixe, dar mai ales în
mijloace circulante proprii, au fost insuficiente dându-se prioritate si
preponderenţă folosirii fondurilor împrumutate de la bancă, ceea ce, în
fapt, a condus la lipsa de capitalizare a întreprinderilor.
§
7. Legislatia Intreprinzatorilor
§Legislaţia pentru întreprinzătorii autohtoni, pusă în aplicare din
anul 1990 a întreprinderilor de stat în regii autonome şi
societăţi comerciale privind societăţile comerciale.
§Statul român instituţionalizează prin legislaţia sa şi acceptă ca
din profitul brut creat în cadrul întreprinderilor - indiferent de
forma de proprietate - să fie luate în calcul elemente de
cheltuieli deductibile, astfel că se pot defini :
§-Profitul Brut
§-Profitul Brut Bilantier
§-Profitul Brut Impozabil
§-Profitul Net
8. §Dilatarea sau Contractarea profitului brut, privit ca masă impozabilă de către
responsabilii fiscali ai statului, este posibilă ca urmare a dimensiunii
influenţelor date de ceea ce numim elemente deductibile şi elemente
nedeductibile.
§Elementele deductibile vor micşora masa impozabilă, respectiv masa profitului
brut, aspect care il avantajează pe întreprinzător.
§Este evident că masa profitului bilanţier este diferită de masa profitului
impozabil, mărimea acestuia din urmă fiind determinată de politica fiscală a
statului în materie, atât prin dimensiunea plusurilor (nedeductibilităţilor), cât şi
cea a minusurilor (deductibilităţilor)
§
9. §In perioada 1970-1979 au fost practicate două
principale modalităţi de impozitare a rezultatelor
financiare:
§a) Impozit de regularizare şi b) Impozitul pe beneficiu.
§Impozitul de Regularizare a fost instituit în anul 1970 ca
forma de reglare a ratei rentabilitatii
.Impozitul pe Beneficiu, cu două variante:
§1).Impozitul pe beneficiul întreprinderilor de stat
§2).Impozitul pe beneficiul societăţilor mixte
§Impozitul pe beneficiul întreprinderilor de stat a fost
instituit de la 1 ianuarie 1977 până la 1979, înlocuind
impozitul de regularizare, având în esenţă acelaşi
scop, anume de reglare a ratei rentabilitatii
. Impozitarea Profitului Brut
10. Forme de aşezare şi percepere a impozitului pe
profitul firmelor autohtone după anul 1991
§ Ca urmare a reorganizării întreprinderilor de stat în regii autonome şi
societăţi comerciale cu capital de stat s-a impus o nouă abordare a
impozitării profitului obţinut de aceste firme:
§ -Determinarea impozi-tului pe profit, folosindu-se cotele progresive pe
tranşe de profit
§ -Calcularea impozitului pe profit, prin diferenţă:
§ -profitul impozabil, cumulat la sfârşitul lunii de referinţă
§ -Entităţi exceptate de la plata impozitului pe profit:
§ Trezoreria Statului
§ Asociaţiile şi fundaţiile
§ Cooperativele
§ Unităţile aparţinând cultelor religioase
11. Determinarea profitului impozabil
Potrivit legislaţiei româneşti, profitul impozabil se
calculează ca diferenţă între veniturile din livrarea
bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a
transferat dreptul de proprietate.
Cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor
mobile livrate şi a bunurilor imobile vândute în baza
unui contract de vânzare cu plata în rate, precum şi în
cazul contractelor de leasing sunt deductibile la
aceleaşi termene scadente prevăzute în contractele
încheiate între părţi proporţional cu valoarea ratei
înregistrate în valoarea totală a livrării.
