Apr mai-2009

NR. 19 APRILIE - MAI 2009
TURAŢII DE AUSTERITATE • CASINO ONLINE • BĂIEŢI RĂI
SNOOKER:TEORIA LUI HIGGINS • GLADIATORII MODERNI
PARIURI: FOTBAL 92% • SPORTURI DE CLUB
exemplar gratuit
Il GiroCu sau fără Armstrong?

Editor coordonator:
Ivonne Ghiţă
Redactori:
Ioan Viorel
Alexandru Gheorghiaş
Cosmin Stăniloiu
Vlad Bucurescu
Alexandru Cocu
Colaboratori:
Bogdan Nevel
Teodor Avrămescu
Alexandru Ganci
Răzvan Codorean
Robert Donatelli
Radu Abramescu
Emanuel Terzian
Ştefan Todor
Radu Savin
Ştefan Ulea
Art Director: Codruţ Bendovski
Foto: GETTY IMAGES,
Codruţ Bendovski
Toni Salabaşev/TSA
Difuzare: Florentina Bălan
telefon: 021 316 3380
fax: 021 316 3383
e-mail: office@sportline.ro
Abonamente gratuite se pot face prin
înscriere la: www.sportline.ro
Editat de Sport TV Management SRL
RC J40/6784/1997, CIF RO9751036
Str. Dr. Ernest Djuvara 30,
Sector 6, 060104, Bucuresti
ISSN 1843 – 9926
Prepress şi Tipar:
Sport TV Management este membru BRAT
Copyright 2008 Sport TV Management
Reproducerea integrală sau parţială a
materialelor din revistă este posibilă numai
cu acordul editorului
8 IlGirocusaufărăArmstrong
La 100 de ani de la prima ediţie,Turul Italiei pare mai
strălucitor şi provocator ca niciodată. Posibila prezen-
ţă a lui Lance Armstrong este pusă în cumpănă de o
accidentare.
Unclub,unjoc,unprieten.Treielementeîntres-acreatointerdependenţăînlumeamodernă.
Multedintrejocuriledesocietateaurăsăritîncluburi,devenindîncăunmijlocderefulare,mai
sănătos decât varianta propusă de zeul vinului. Practicate indiferent de anotimp, jocurile din
pub-uri au evoluat transformându-se astăzi în adevărate sporturi„sintetice” care se bucură
de atenţia mass-media, cu toate bonusurile adiacente. Cât înseamnă hobby şi cât distracţie
14 Turaţiideausteritate
La început de februarie, Mondialul de Raliuri ne-a
ajutat să facem cunoştinţă cu faţa sleită a sezonului
2009 în sporturile cu motor. Formula 1 şi MotoGP
n-au făcut decât să confirme impasul economic.
La prima vedere nu pare cine ştie ce forţă a naturii,
îmbrăcat aşa, într-un trening larg şi călare pe moto-
cicletă. Abia după ce coboară, parcă, parcă bănuieşti
musculatura deosebită de sub bluza dezlânată.
42 TeorialuiHiggins
Intru în culise, unde John Higgins se odihneşte după
unjocdemonstrativînfaţauneimulţimientuziasma-
te din Copenhaga. Un eveniment minor pentru el, ar
puteacredecineva,luândînconsideraretoatemeciu-
rile prestigioase pe care le-a jucat.
48 Destinaţiisportive
Spania fascinează întreaga lume şi strânge vizitatori
de pe toate continentele în marile oraşe şi în preajma
obiectivelor de interes mondial. Barcelona e desti-
naţie turistică în Top3 în lume, Madrid e o capitală
de fost imperiu colonial, Valencia e plină de soare,
Granada de istorie maură, Toledo e răspântia marilor
culturi.
62 Băieţii răi
Ne-am gândit să facem un top al “băieţilor răi” din
fotbalul britanic. Din păcate, clasamentul s-a oprit la
numărul 1: JOEY BARTON. Povestea lui a“mâncat”tot
spaţiul. Pe ceilalţi îi lăsăm pentru numărul următor.
68 Ioan Viorel
TooOldTooRock’nRoll:ToYoungToDie!/BreakingThe
Law/L.A. Woman/Punks Not Dead/Girls, Girls, Girls/I
Wanna Be Sedated/Hero OfThe Day/ForThose About
To Rock (We SaluteYou)
78Regata de rezervă
În absenţa Cupei America, ambarcaţiunile s-au între-
cut la începutul anului în prima ediţie a Seriei Louis
Vuitton Pacific, regata amicală desfăşurată în plină
varăaustrală.Înacesttimp,principaliiactoriaşteaptă
verdictul Curţii de Justiţie din NewYork.
82 Dominatorii
În viaţă pot exista momente care să îţi ofere în câteva
minute tot ce ai putea primi în ani întregi. Ei bine, da,
amavutpartedeoastfelderecompensăîncompania
unor mari campioni olimpici şi mondiali din proba de
dans pe gheaţă, ruşii Natalia Bestemianova şi Andrei
Bukin, două legende ale patinajului artistic.
APRILIE - MAI 2009 7
DETALII
6 APRILIE - MAI 2009
SPORTURI
DE CLUB
30 HerculedinDorobanţi

EVENIMENT
Il Giro
sărbătoreşte
suta
La 100 de ani de la prima ediţie, Turul Italiei pare
mai strălucitor şi provocator ca niciodată. Posibila
prezenţă a lui Lance Armstrong pusă în cumpănă
de o accidentare, etapa epică de la Cuneo-Pinerolo
parcursă în onoarea legendarului Fausto Coppi,
evadat pe acelaşi traseu cu 60 de ani în urmă,
contratimpulnăucitordepeste60dekilometri,din
etapa a 12-a şi căţărarea pe Vezuviu vor fi sarea şi
piperul unei curse ce vrea să intre direct în istorie.
Cu sau fără Armstrong

Î
n 1909, italianul Luigi Ganna era des-
chizător de drum în Il Giro cu a sa vic-
torie după 8 etape teribile, nici una mai
scurtă de 200 kilometri. Vremurile erau
romantice, cursa se numea tot ”roz”, dar
condiţiile erau crâncene.
De pildă, startul primei etape, Milano-Bo-
logna (397 kilometri), s-a dat fix la 2:53 di-
mineaţa, în prezenţa unui singur fotograf, a
cărui sarcină strictă era să-i imortalizeze pe
cei 127 de rutieri anonimi. Nu pentru eter-
nitate, ci pentru ca organizatorii să-i iden-
tifice la sosire.
O sută de ani mai târziu, marea necunoscu-
tă este chiar Lance Armstrong, care nu se
ştie dacă va rula, pentru prima oară în cari-
era sa, în Il Giro.
După şapte Tururi ale Franţei adjudecate
consecutiv şi peste trei ani petre-
cuţi departe de pluton, america-
nul de 37 de ani se pregătise sa
onoreze cu prezenţa centenarul
italienilor. Nimeni nu ştie exact
ce vrea texanul înrolat de echipa
Astana. Dacă vine să câştige sau
doar pentru că acum, la bătrâne-
ţe, îi plac petrecerile şi cifrele ro-
tunde.
Nu se ştie dacă, finalmente, va pu-
tea participa, nu se ştie dacă ela-
nul lui Lance va fi domolit de acci-
dentarea suferită pe 23 martie, în
prima etapă din Vuelta Castilla y
Leon, când a căzut şi şi-a fracturat
clavicula umărului drept. După o
operaţie şi după o pauză forţată
de cel puţin o lună, mulţi merg pe
varianta că Lance va veni în Il Giro,
dar se va retrage din vreme, păs-
trându-şi forţele pentru Le Tour.
Italienii stau la
pândă
Cu un Armstrong prudent după accidenta-
re şi fără Alberto Contador, câştigătorul de
anul trecut, menajat acum pentru a ataca în
linişte Turul Franţei, sunt tot mai mulţi care
simt victoria tot mai la îndemână. În capul
listei stă Ivan Basso, revenit şi el în ciclism
după doi ani de suspendare, ca urmare a
implicării sale în ”Operaţiunea Puerto”. Ita-
lianul de la Liquigas, ajuns la 31 de ani, nu e
recomandat doar de victoria din Il Giro, de
acum trei ani, ci şi de clasările sale în coasta
lui Lance Armstrong în Turul Franţei: locul 3
(2004) şi locul 2 (2005).
Printre favoriţi este considerat şi spaniolul
Carlos Sastre (33 ani), acum în tricoul noii
echipe Cervelo TestTeam, care vine după
un sezon 2008 fulminant, lider în Turul
Franţei şi locul 3 în Turul Spaniei. Nimeni
nu ştie însă care sunt posibilităţile actuale
ale lui Sastre, mai ales după ce a părăsit pu-
ternica echipă CSC. Virtual protagonist al
lui Il Giro este şi Gilberto Simoni (37 de ani),
acum la Serramenti PVC Diquigiovanni,
care nu poate fi ignorat. Palmaresul său în
Turul Italiei este dezarmant, cuprinzând
două succese (2001 şi 2003), un loc secund
(2005) şi patru locuri 3 (1999, 2000, 2004,
2006).
E drept, Simoni a mai obosit în ultimele
două sezoane, când a bifat un loc 4 (2007) şi
un loc 10 (2008), dar poate face oricând di-
ferenţa dacă prinde zile de graţie pe mun-
te. Grupul favoriţilor mai este completat de
italienii Danilo Di Luca (33 ani, LPR Brakes),
învingător în 2007, Damiano Cunego (27
ani, Lampre), tricou roz în 2004, dar şi de
rusul Denis Menchov (31 ani, Rabobank), o
figură importantă în tabloul marilor tururi:
două succese în Vuelta (2005, 2007), locul
4 în Marea Buclă (2008) şi locul 5 în Il Giro
(2008).
Fără trişorii
Ricco şi Sella
Din fericire, în Turul Italiei nu se vor regă-
si doi dintre trişorii care au făcut senzaţie
în ediţia 2008, distorsionând ierarhia. Pri-
mul dintre ei e Ricardo Ricco, care a fost al
doilea, la doar 1.57 în spatele lui Alberto
Contador. Italianul a fost suspendat doi ani
pentru dopaj cu CERA (eritropoetină de a
treia generaţie), după un control efectuat
în Turul Franţei 2008. Celălalt este tot un
italian, Emanuele Sella, care s-a plasat pe
locul 6 în Giro 2008, după trei etape mon-
tane câştigate şi adjudecarea tricoului de
cel mai bun căţărător. Sella a fost depistat
pozitiv tot cu CERA, la un control efectuat
de UCI în afara competiţiei, la 23 iulie 2008.
El a fost suspendat doar un an după ce a re-
cunosut că s-a dopat, cooperând în timpul
audierilor.
22 de echipe vor participa la ediţia cu nu-
mărul 92 din Giro. Organizatorii cursei, RCS
Sport, au anunţat numele a 20 de echipe,
păstrând două wild-carduri. Deocamdată,
au prezenţa asigurată 14 echipe de ProTour
(AG2R, Astana, Bouygues Telecom, Caisse
d’Epargne, Lampre, Liquigas, QuickStep,
Rabobank, Silence/Lotto, Columbia/High
Road, Garmin/Slipstream, Katusha, Milram
şi Saxo Bank), alte şase primind invitaţii
(Acqua&Sapone, Cervelo TestTeam, ISD,
LPR Brakes, Serramenti Pvc Diquigiovanni/
Androni Giocattoli, Xacobeo Galicia). Sur-
prinzător, de pe lista organizatorilor lipsesc
patru echipe de ProTour, acestea fiind Co-
fidis, Euskaltel, Française des Jeux şi Fuji
Servetto.
Contratimp
de peste 60 km!
Traseul cursei de anul acesta măsoară
3395,5 kilometri şi va trece prin Austria (eta-
pa a 6-a, la Mayrhofen), Elveţia (etapa a 7-a,
finiş la Chiavenna) şi Franţa (în timpul eta-
pei a 10-a, Cuneo-Pinerolo). Când s-a dez-
văluit traseul lui Il Giro 2009, la finalul anu-
lui trecut, marea surpriză a fost lungimea
contratimpului individual din etapa a 12-a,
61,7 kilometri între Sestri Levante şi Rioma-
ggiore, cel mai mare în ultimii 13 ani. S-a
speculat chiar că organizatorii au dorit să-i
mulţumească lui Lance Armstrong pentru
prezenţă, oferindu-i un cadou texanului,
ştiut fiind faptul că acesta şi-a construit cele
şapte succese din Turul Franţei cu ajutorul
celor 11 victorii în etape de contratimp. O
altă surpriză este aceea că Il Giro nu se va
mai încheia la Milano, ci la Roma. Este pen-

tru prima oară din 1989 când se întâmplă ca
plutonul să-şi încheie aventura italiană în
alt oraş, de la finişul de la Florenţa de acum
20 de ani, care certifica victoria la general a
francezului Laurent Fignon.
Şase finişuri în
căţărare
Totuşi, tot etapele montane vor deţine
prim-planul, cu şase finişuri în ascensiune:
San Martino di Castrozza (etapa a 4-a, la
1466 metri altitudine), Alpe di Siusi (etapa
a 5-a, la 1844 metri), San Luca (etapa a 14-a,
la 274 metri), Monte Petrano (etapa a 16-a,
la 1101 metri), Blockhaus (etapa a 17-a, la
2064 metri) şi Vezuviu (etapa a 19-a, la 1000
metri altitudine). Ultima căţărare a fost pe
harta Turului Italiei doar de două ori: în
1959, când luxemburghezul Charly Gaul îşi
adjudeca un contratimp ce-l va ajuta să cu-
cerească tricoul roz, şi în 1990, când spani-
olul Eduardo Chozas termina primul după
o etapă lungă de 190 kilometri. Etapa-re-
gină a lui Il Giro va fi etapa a 10-a, Pinero-
lo-Cuneo (250 kilometri), cu cinci căţărări
pe traseu. Va fi un omagiu adus lui Fausto
Coppi, de 5 ori învingător în cursă (1940,
1947, 1949, 1952, 1953), care, în ediţia 1949,
în etapa a 17-a, pe acelaşi traseu ca şi cel din
2009, a făcut o cursă de poveste. Coppi a
câştigat atunci cu un avans de 11 minute în
faţa lui Gino Bartali, după 192 de kilometri
de evadare solitară.
Organizatorii au plasat şi alte căţărări în
onoarea celor care au făcut istorie în ci-
clism. Passo di Croce d’Aune (etapa a 4-a)
este dedicată lui Tullio Campagnolo, inven-
tatorul sistemului care permite schimbarea
vitezelor, Monte Trebbio (etapa a 15-a) este,
neoficial, în memoria lui Marco Pantani, în
timp ce Blockhaus (etapa a 17-a) marchează
victoria lui Eddy Merckx, pe această căţăra-
re, în 1967. Sprinterii vor avea viaţă grea în
Giro, doar şase etape fiind desenate pentru
vitezişti.
Etapa 1 (9 mai): Lido diVenezia (20, 5 km) – contratimp pe echipe
Etapa a 2-a (10 mai): Jesolo-Trieste (156 km) – plat
Etapa a 3-a (11 mai): Grado –Valdobbiadene (200 km) – plat
Etapa a 4-a (12 mai): Padova - San Martino Di Castrozza (165 km) – montană
Etapa a 5-a (13 mai): San Martino Di Castrozza – Alpi di Siusi (125 km) – montană
Etapa a 6-a (14 mai): Bressanone/Brixen – Mayrhofen (242 km) – medie
Etapa a 7-a (15 mai): Innsbruck – Chiavenna (244 km) - medie
Etapa a 8-a (16 mai): Morbegno – Bergamo (208 km) – medie
Etapa a 9-a (17 mai): Milano Show 100 (155 km) – plat
Etapa a 10-a (19 mai): Cuneo – Pinerolo (250 km) – montană
Etapa a 11-a (20 mai):Torino – Arenzano (206 km) - plat
Etapa a 12-a (21 mai): Sestri Levante – Riomaggiore (61,7 km) – contratimp individual
Etapa a 13-a (22 mai): Lido Di Camaiore – Firenze (150 km) - plat
Etapa a 14-a (23 mai): Campi Bisenzio – Bologna (174 km) – montană
Etapa a 15-a (24 mai): Forli – Faenza (159 km) – medie
Etapa a 16-a (25 mai): Pergola – Monte Petrano (237 km) – montană
Etapa a 17-a (27 mai): Chieti – Blockhaus (79 km) – montană
Etapa a 18-a (28 mai): Sulmona – Benevento (181 km) - plat
Etapa a 19-a (29 mai): Avellino –Vezuviu (164 km) – montană
Etapa a 20-a (30 mai): Napoli – Anagni (203 km) - plat
Etapa a 21-a (31 mai): Roma (15,3 km) – contratimp individual
Turul
Italiei
Eurosport are pentru următorii 4
ani drepturile pentru televiziune
şi internet pentru Giro d’Italia,
dar şi pentru alte 3 competiţii
importante din ciclismul
italian: Milan San-Remo, Giro di
Lombardia şiTirreno-Adriatico.

C
ampionatul Mondial de Super-
bike a fost singura întrecere capabilă
să atragă noi constructori în acest
sezon, în timp ce Mondialele de Mo-
tocros şi Turisme au ştiut să-şi păstreze pla-
toul intact.
Lipsit de Subaru, dar şi de compatrioţii de
la Suzuki – nevoiţi să se retragă la finele
anului trecut din aceleaşi considerente eco-
nomice, Raliul Irlandei a constituit un prim
contact cu realitatea anului 2009 în spor-
turile cu motor: doar 35 de maşini înscrise
şi numai două echipe de uzină, Citröen şi
Ford. Altfel spus, motorsport în forma cea
mai comună, cu un învingător şi un singur
perdant. Deloc atractiv pentru ceea ce ar fi
trebuit să reprezinte crema raliurilor la ni-
vel internaţional. N-avea să fie însă decât
primul instantaneu al unui sezon 2009 ce
se anunţă extrem de dificil pentru motor-
sport.
Cu Honda plecând acasă, Formula 1 şi cam-
pionatul american AMA Superbike n-arată
mai chipeş, în timp ce MotoGP a trecut şi el
pe lângă catastrofă. Anume, imposibilitatea
de a alinia o grilă coerentă după retragerea
intempestivă a celor de la Kawasaki. Nimic
surprinzător pentru un constructor care
doar anul trecut a investit 60 de milioane
de euro cu rezultate cvasi-nule în respec-
tiva competiţie. Până la urmă însă, Dorna
şi Kawasaki au ajuns la un compromis, iar
japonezii pun la dispoziţie o motocicletă
pentru italianul Marco Melandri în 2009.
“Recentele reduceri de costuri operate de
Honda în Formula 1 nu reprezintă decât
vârful aisbergului. Trista realitate este că
toate disciplinele motorizare şi toţi cei im-
plicaţi vor avea de suferit în următorii ani”,
declara recent britanicul Ray Archer, preşe-
dintele Asociaţiei Internaţionale a Ziarişti-
lor de Motocros.
O consecinţă cauzată de specificul compe-
tiţiilor ale căror surse de venit sunt limita-
te (public pe circuite şi drepturi de televi-
zare), însă ale căror costuri au ajuns astăzi
să poată fi suportate doar de o armată de
constructori auto/moto şi sponsori. Iar
atunci când aceştia din urmă fac parte din
universul atât de fragil al castelului de cărţi
bancar, sentinţa lui Max Mosley, preşedin-
tele FIA, nu mai pare defel una deplasată:
“Formula 1 este nesustenabilă”, spunea
acesta în toamna anului trecut. Şi pe bună
dreptate. Sponsor de cursă lungă al celor
de la Williams, Royal Bank of Scotland şi-a
anunţat deja retragerea din parteneriat la
finele contractului ce expiră în 2010, în timp
ce olandezii de la ING, care vărsau anual 30
de milioane de euro celor de la Renault F1,
au confirmat că-şi fac bagajul la finalul ac-
tualului sezon. Credit Suisse însă a preferat
varianta Honda şi a pus capăt imediat par-
teneriatului cu BMW Sauber.
Grav n-ar fi dacă a doua componentă a ecu-
aţiei, constructorii auto/moto, ar fi capabili
să susţină efortul. Cu stoc-uri de modele
încă nevândute, uzinele nu se află însă de-
loc într-o situaţie favorabilă. Iar aici – o lasă
să se întrevadă retragerile menţionate mai
sus – japonezii sunt cei care plătesc un preţ
piperat. Încă din primul semestru al anului
trecut, producţia moto în Ţara Soarelui Ră-
sare scăzuse cu 30%. Apoi, pe fondul crizei
mondiale, aprecierea yenului a atins un
prag istoric: cea mai ridicată cotaţie în ra-
port cu dolarul în ultimii 15 ani şi în raport
cu euro din 2001 încoace. Cu o industrie
Turaţii de
austeritateLa început de februarie, Mondialul de Raliuri ne-a ajutat
să facem cunoştinţă cu faţa sleită a sezonului 2009 în
sporturile cu motor. Formula 1 şi MotoGP n-au făcut
decâtsăconfirmeimpasuleconomiccucareseconfruntă
disciplinele de referinţă. Semn că soluţiile sănătoase
trebuie căutate în succesul formatelor inteligente şi al
competiţiilor cu relevanţă în producţia de serie.
Alexandru Cocu
“Recentele reduceri de
costuri operate de Honda
în Formula 1 nu reprezintă
decât vârful aisbergului.
Trista realitate este că toate
disciplinele motorizare şi
toţi cei implicaţi vor avea de
suferit în următorii ani”
RayArcher,preşedintele
AsociaţieiInternaţionalea
ZiariştilordeMotocros.

ce trăieşte în proporţie covârşitoare din
exporturi, Japonia a înregistrat pierderi
catastrofale. Producţia de motociclete în
Japonia a atins cel mai scăzut prag din 1962
încoace. Iar dacă punem la socoteală faptul
că Honda reprezintă 50% din totalul vânză-
rilor moto la nivel planetar, avem dimensi-
unea completă a dezastrului ce s-a abătut
asupra niponilor, cu consecinţe imediate în
planul implicării în motorsport.
Soluţiile nu sunt tocmai la îndemâna tutu-
ror companiilor ce gestionează diversele
discipline motorizate. Cea mai simplă vari-
antă vizează o reîmpărţire a veniturilor pro-
venite din drepturile comerciale. “Cred că
echipele ar trebui să primească o anumită
contribuţie pentru aportul la spectacol şi
implicarea principalilor săi actori”, spunea
recent Laurens Kleinkoerkamp, managerul
de competiţie al Yamaha Motor Europe,
în timp ce declaraţia preşedintelui Ferrari,
Luca di Montezemolo, sună mai tranşant,
pe măsura intereselor financiare din Marele
Circ: “Nu există niciun alt sport în care acto-
rii să primească mai puţin de 50%, aşa cum
este cazul actualmente în Formula 1”.
Pe termen mediu însă, veritabila soluţie
ţine de controlul asupra costurilor de par-
ticipare. Un control pe care Formula 1, dar
şi MotoGP ori Mondialul de Raliuri l-au pier-
dut demult, o dată cu implicarea construc-
torilor de uzină. Bugetele uriaşe alocate
departamentelor de cercetare-dezvoltare,
componentele tip prototip (la nivelul alia-
jelor utilizate, dar şi a dezvoltării sistemelor
electronice) şi lipsa de relevanţă a soluţiilor
tehnice în producţia de serie a dus nu nu-
mai la creşterea exponenţială a costurilor,
ci şi la imposibilitatea de amortizare prin
intermediul industriei. De ace-
ea poate, singurele discipline
care continuă să prospere în
actualul climat economic sunt
Campionatul Mondial de Su-
perbike (cu şapte constructori
implicaţi) şi Mondialul de Tu-
risme, pe care le putem urmări
şi în acest an, la Eurosport.
Primul mizează pe similitudi-
nile tehnice cu producţia de
serie. Al doilea – pe imaginea
asociată modelelor de zi cu
zi, un regulament echilibrat şi
un format concentrat. Altfel
spus, a reuşit ceea ce pentru
moment Campionatul Mon-
dial de Raliuri n-a izbutit să
exploateze la maximum: ex-
punerea TV. Nu-i de mirare că
Challenge-ul Intercontinental
de Raliuri (IRC), văzut iniţial
ca un balon de încercare al
Eurosport Events, s-a bucurat
de un succes uriaş, ajungând
astăzi la un calendar cu 12 eta-
pe, tot atâtea ca şi Mondialul
de Raliuri, dar cu o acoperire
mai bogată, coerent adaptată
specificului disciplinei.
Soluţia combinată reguli
relevante/costuri mici/format
adaptat are însă neajunsul de
a putea fi aplicată doar pe ter-
men mediu. Nu de alta, dar
necesită o investiţie din partea
actorilor; un efort financiar nu
tocmai comod în actualele
condiţii. “Sper ca această criză
să nu distrugă ceea ce am con-
struit cu greu, de-a lungul ani-
lor”, spunea Pit Beirer, directo-
rul diviziei de motorsport
off-road a celor de la KTM. În
cazul germanului, o structură
solidă, într-un campionat
abordabil – Mondialul de Mo-
tocros – singura întrecere
moto, alături de Mondialul de
Superbike, în care
niciun constructor de uzină nu
a dezertat în intersezon. Nu de
alta, dar - o spune tot boss-ul
KTM - “criza poate însemna
pentru noi toţi o şansă. Aşa că
merită să nu renunţăm”.

cărţile de pe masă? Da. Rezultatul jocului
poate părea evident dacă ştii toate mâinile,
însă acesta nu este singurul factor. Jucăto-
rii implicaţi nu cunosc cărţile adversarilor,
însă surpriza pentru telespectator vine de
la modul cum aceştia îşi joacă şansele - mai
ales atunci când acestea sunt mici şi mai re-
uşesc să şi câştige !
Eskandani şi Orenstein au produs astfel un
episod-pilot pe care au reuşit să îl vândă
posturilor de televiziune şi care s-a dove-
dit a fi un magnet pentru publicul larg. Au
urmat şi ale modificări, mai mici sau mai
mari, care au adus pokerul acolo unde se
află el astăzi. S-a trecut la camera ascun-
să care permite celor de acasă să „fileze”
cărţile odată cu jucătorul, împărtăşindu-i
astfel emoţiile la primirea cărţilor. Produ-
cătorii acestor adevărate evenimente TV au
început să invite jucători celebri atât prin
jocul lor surprinzător, dar şi prin prezenţa
“de star”, şi aşa au apărut şi vedetele. Ca
să ai invitaţi precum Daniel Negreanu, Gus
Hansen, Antonio Esfandiari, Phil Hellmuth,
Sammy Farha, Eli Elezra sau Mike Matusow
trebuia să bagi adânc mâna în buzunar, iar
sponsorii nu au întârziat să apăra.
Pentru publicul larg, lovitura de graţie a
venit odată cu apariţia turneelor „satelit”.
Organizarea acestora pe scară largă a per-
mis şi jucătorului obişnuit, dar pasionat, să
acceadă în turneele televizate şi să joace
alături de vedetele consacrate. În esenţă,
se organizează concursuri cu intrare liberă
sau cu un entry-fee derizoriu, iar premiul
cel mare constă într-un loc sau mai multe la
turneele televizate şi cu premii uriaşe. S-a
creat astfel o isterie în masă atunci când
„average Joe” a câştigat un astfel de turneu
satelit după care l-a câştigat şi pe cel televi-
zat, împotriva jucătorilor profesionişti.
În ultimii ani, televiziunea şi-a rafinat în cele
mai mici detalii aceste producţii: grafică
electronică ce ajută privitorul să înţeleagă
ce se întâmplă la masa de joc, prezentatori
amuzanţi şi producţii video cu suspans de
thriller şi, nu în ultimul rând, televiziuni
sportive de renume ce difuzează regulat
aceste turnee.
Există, totuşi, un mare paradox în acestă
lume a pokerului: deşi Texas Hold’em este o
invenţie americană şi cel mai cunoscut for-
mat de poker în televiziune, acesta este in-
terzis în chiar statul Texas.
C
inematograful anilor ’50-’60
a avut remarcabile succese de casă
cu filme care aveau ca acţiune cen-
trală pokerul şi carismaticii lui jucă-
tori. Invariabila răfuială western din Saloon
era condimentată cu pumni, scaune, sticle
şi neapărat cărţi de joc ce zburau prin aer
o dată cu masa. Alte pelicule ne sunt dragi
şi acum şi vor rămâne de referinţă, precum
„The Sting” (Robert Redford, Paul Newman,
1973), „Cincinatti Kid” (Steve McQueen,
1965) sau „Ocean’s 11” (Frank Sinatra, Dean
Martin, Sammy Davis Jr., 1960) al cărui re-
make a făcut furori recent, atât în cinema-
tografe cât şi pe TV prin nume ca Brad Pitt,
George Clooney, Matt Damon sau Andy
Garcia. Numai citind numele de mai sus ai
putea crede că pokerul avea să fie un mare
success pe micul ecran. Nu a fost aşa! Ba
chiar dimpotrivă. Deşi în Statele Unite şi
Marea Britanie s-au difuzat concursuri sub
diverse formate încă din anii‚ ’80, audienţe-
le pokerului au fost jalnice.
Lucrurile aveau să se schimbe abia după
anul 1995, când Mori Eskandani, un jucător
cunoscut, dar şi producător de astfel de
emisiuni, îl întâlneşte pe Henry Orenstein.
Acesta propune mini-camera de luat ve-
deri ascunsă în masă, aşa numita hole-cam.
Aceasta avea să fie invenţia care a dus la
renaşterea pokerului, de această dată pe
micul ecran.
S-au născut multe întrebări despre potenţi-
alul acestui tip de filmare, însă răspunsurile
au venit, cu timpul, de la sine:
- Vor fi dispuşi jucători cunoscuţi să îşi arate
cărţile şi odată cu ele să îşi expună strate-
giile de joc? Au fost, ba chiar a reprezentat
un stimulent pentru aceştia fiindcă au fost
nevoiţi să adopte tactici diferite în decursul
jocurilor. Dacă vezi că X se aruncă de fiecare
dată când se ridică miza de 6 ori, ai practic
jocul în mână, nu? Nu. X este nevoit să jon-
gleze cu tot manualul de poker, ba chiar să
îl rescrie ca să supravieţuiască după apariţia
la TV.
- Va mai prezenta jocul interes pentru te-
lespectator atunci când va cunoaşte toate
În zilele noastre nu mai este nici o surpriză să vezi stând la aceeaşi masă un „rechin” cu
experienţă de 30 de ani în poker, un actor de la Hollywood şi doi necunoscuţi, unul din India,
săzicem,iarcelălaltdinBulgaria,ultimiicâştigându-şipoziţiilelaturneesatelitorganizatepe
Cum s-a reinventat
pokerul
Ştefan Todor

COVER STORY
Un club, un joc, un prieten. Trei elemente între s-a creat o interdependenţă în
lumea modernă. Multe dintre jocurile de societate au răsărit în cluburi, devenind
încă un mijloc de refulare, mai sănătos decât varianta propusă de zeul vinului.
Practicate indiferent de anotimp, jocurile din pub-uri au evoluat transformându-
seastăziînadevăratesporturi„sintetice”caresebucurădeatenţiamass-mediacu
toate bonusurile adiacente. Cât înseamnă hobby şi cât distracţie serioasă?
SPORTURI
DE CLUB
Alex GheorghiaŞ
Vlad Bucurescu

E
ste sâmbătă după-amiază, iar
în clubul de bowling e agitaţie mare.
Un tip rotofei calcă agale până la
buza culoarului şi se pregăteşte să
lanseze bila spre cele zece popice din ca-
păt. Din motive încă neelucidate, prietenii
îi spun „Jumbo”. Nu se grăbeşte să arunce
bila, deşi degetele sale au pătruns cu greu
orificiile obiectului de joc. Dilema legată de
eliberarea bilei nu este o problemă existen-
ţială. Sunt chestiuni mult mai importante
care ţin de strategie. În jocul de bowling,
tactica este esenţială. De aceea, revine la
masă, unde îşi pune la punct astfel o tactică
ce se vrea câştigătoare: înşfacă o halbă de
dimensiuni mari şi soarbe cu nesaţ berea.
Pentru câteva secunde, tot clubul a încre-
menit. „Fiara” este însă gata de luptă, îşi
ia elanul, execută o fandare pe care n-ai fi
pariat şi eliberează bila. Doar două popice
cad victimele acestei tactici inteligente dar
Jumbo este aclamat ca un campion. Un cor
de aplauze, fluierături admirative şi încura-
jări îl însoţesc în drumul de întoarcere spre
halba sa. În club Jumbo se simte ca un rege.
Pentru el, nevoia de socializare şi-a găsit
rezolvarea în incinta aceea. Acolo şi-a fă-
cut prieteni, acolo a cunoscut sentimentul
de apartenenţă la un grup şi a ajuns să se
simtă în largul lui. Departe de noţiunea de
sport, clubul constituie totuşi locul care sa-
tisface nevoia ancestrală de socializare. Ne-
înţeles în familie şi la şcoală, tânărul vede
în club fructul interzis şi dulce care-i oferă
un refugiu într-o lume străină. Aici găseşte
tovarăşi şi parteneri de viaţă.
În zilele noastre, poate mai mult ca oricând,
funcţionează legea turmei. Dacă nu faci ce
face toată lumea, eşti privit ca un ciudat, un
sălbatic într-o lume domestică, ca un nea-
daptat. Legea lui Hoffer, înscrisă în Legile
lui Murphy, spune că „atunci când oamenii
sunt liberi să facă ce vor, de obicei se imită
unul pe altul”. Deschiderea din decembrie
‚’89 a adus libertatea, însă doar o parte din-
tre adolescenţi posedă înţelepciunea de a
gusta din toate, pentru ca apoi să discearnă
şi să aleagă ce li se potriveşte.
Accesorii obligatorii
Clubul este o adevărată supapă socială, un
loc în care vii cu prietenii sau unde poţi să-ţi
faci alţi prieteni, un loc unde poţi să uiţi de
stresul cotidian. Cum sportul are prin exce-
lenţă o componentă socială, nu este de mi-
rare că diverse jocuri s-au integrat rapid în
cluburi, devenind piese în peisaj, întâlnite
aproape la fel de des precum barul, muzica
de atmosferă şi uneori fumul de ţigară. Ex-
ceptând poate situaţia în care funcţionează
doar ca o discotecă, un club care se respec-
tă are în incintă măcar o masă de biliard sau
o ţintă de darts. Pe patronii care investesc
în astfel de facilităţi evident că îi interesea-
ză mai puţin componenta socială. Un client
care vine în clubul lui (şi) pentru „a face o
bilă” sau a arunca la ţintă devine un consu-
mator, deci un susţinător al afacerii.
Diversitate în unitate
Ca orice investiţie, barurile trebuie să aducă
profit. Patronii sunt obligaţi să le transfor-
me în ceva mai mult decât simple locuri
unde să se bea şi să se fumeze, pe fundal
muzical. Aşa au apărut cluburile live, unde
vin diverse trupe, pentru a se produce pe
scenă. Tot aici sunt organizate seri de kara-
oke şi stand up comedy. Cluburile tematice
- incluzând aici cea mai importantă catego-
rie, cea a localurilor cu profil sportiv - con-
stituie locurile unde pot fi urmărite eveni-
mentele sportive la ordinea zilei - meciuri
de fotbal, pe ecrane mari - sau unde se pot
practica jocuri care nu necesită un echipa-
ment sportiv deosebit sau un efort fizic ie-
şit din comun. Aici se lovesc bilele cu tacul,
sub toate formele cunoscute ale biliardului,
se trimite bila către popice sau săgeata că-
tre ţinta de darts.
Cu buzunare sau nu, carambol sau de bila a
noua, pentru a nu mai vorbi de fratele mai
mare, snooker-ul, biliardul poate fi conside-
rat jocul rege al cluburilor. Pentru a-l practi-
ca, ai nevoie de talent, exerciţiu, coordona-
re, viziune şi precizie. Era să uit. Şi de bani.
Pentru a închiria o masă de biliard trebuie
să scoţi ceva lei din buzunar. Dar efectul
este scontat. Lumina se revarsă asupra ta,
în momentul în care cumpăneşti cu tacul şi
trimiţi bilele care încotro. Te afli în centrul
atenţiei. Eşti regele serii.
De la hobby la
performanţă
Nu ştii dacă eşti bun la un sport, până nu
îl practici, este vorba unui amic. Printre cei
care frecventează un club de biliard, spre
exemplu, se numără jucători pentru care
componenta socializării reprezintă eventu-
al doar o etapă preliminară.
Cei care devin membri constanţi în astfel
de cluburi pot face pasul de la un nivel de
amatori la semi-amatori şi chiar la profesio-
nişti. Loialitatea arătată prin cotizarea taxei
de membru la un anume club îţi aduce o le-
gitimaţie şi de aici dreptul de a participa la
turnee organizate acolo, dar şi în alte locuri,
unde jucătorul apare cu însemnele clubului
pe echipament.
Văzut ca un „pub game”, joc practicat in-
tens în baruri, darts-ul a devenit sport pro-
fesionist după ce suficient de mulţi jucători
au ajuns la un nivel foarte bun în Marea
Britanie, prima care l-a recunoscut ca disci-
plină sportivă. Cum darts-ul este foarte iu-
bit şi în SUA, Canada, ţările scandinave ş.a.,
trecerea la turnee internaţionale a fost un
pas logic. Astăzi, un Campionat Mondial de
darts este transmis de mai multe posturi de
televiziune şi nu doar pentru că este unul
dintre puţinele sporturi în care femeile pot
concura fără restricţii împotriva reprezen-
tanţilor sexului tare...
La prima vedere, darts-ul are darul de a
te lăsa fără vedere. Ţinta pare şi mai înde-
părtată, iar săgeata pe care trebuie s-o în-
figi după un anumit algoritm şi nu doar în
dreptunghiurile cu cât mai multe puncte,
începe să aibă propria sa identitate şi să
meargă acolo unde doreşte ea, renegând
mâna care a mângâiat-o la aruncare. Atât
în cazul biliardului, cât şi al snooker-ului,
britanicii sunt „vinovaţi” pentru apariţia lor.
Dacă forme arhaice de bowling au fost în-
tâlnite încă din Egiptul antic, primele seturi
de reguli standardizate au fost alcătuite de
americani, la finele secolului XIX. În cazul
acestui sport, mişcarea este una comple-
xă, iar pentru a ieşi în evidenţă e nevoie de
mult exerciţiu. Fizic, în primul rând. Nu ne-
am propus să fim exhaustivi. Variantele de
jocuri de club sunt nenumărate şi n-am reu-
şi niciodată într-o astfel de tentativă, deoa-
rece totul este într-o perpetuă dezvoltare.
Un drum asemănător a avut şi fotbalul de
masă, care atrage încă din anii‚ ’50 clienţi
numeroşi în localurile ce deţin astfel de fa-
cilităţi. În ultimii ani, odată cu înfiinţarea fe-
deraţiei internaţionale de specialitate (ITSF)
tot mai multe competiţii de top au fost or-
ganizate, cea mai prestigioasă fiind Cupa
Mondială, ţinută la fiecare patru ani, exact
ca întrecerea similară din sportul rege.
Influenţe
şi diferenţe culturale
În lume există multe cluburi de biliard, dar
snookerul câştigă tot mai mult teren, graţie
unei mediatizări după care multe sporturi
suspină profund. În acest caz se poate vorbi
de o convieţuire paşnică: patronii cluburilor
22 APRILIE - MAI 2009 APRILIE - MAI 2009 23

de biliard au făcut spaţiu şi pentru mese de
snooker, dar la fel de bine există cluburi, in-
clusiv în România, doar pentru practicarea
jocului ce i-a făcut celebri pe O’Sullivan sau
Hendry.
Mult mai răspândit la nivel mondial,
bowling-ul a devenit în ultimii ani un sport
popular inclusiv în spaţiul mioritic, zonă
recunoscută pentru rezultate glorioase
la sportul înrudit, popice. Cum pe ameri-
cani, francezi sau japonezi nu-i vom vedea
prea curând aprofundând regulamentul
uşor alambicat din popice şi cum bowling
poate juca astăzi orice puşti care dă iama
într-un supermarket de fiţe (în traducere li-
beră, mall), nu-i de mirare că popicele sunt
eclipsate de un sport promovat până şi de
Hollywood, vezi spumoasa comedie „Ma-
rele Lebowski”, în care Jeff Bridges şi John
Goodman arată calităţi certe de bowleri.
În scenă apare
televiziunea
Constrânşi de realizarea unor audienţe cât
mai mari, pentru a atrage venituri din pu-
blicitate, directorii de programe ai televizi-
unilor şi-au îndreptat atenţia către sporturi-
le de club. Faptul că acestea se desfăşoară
într-un spaţiu relativ restrâns le face să fie
atractive şi în planul desfăşurării de forţe
economice. Cheltuielile necesitate de o
transmisiune a unui meci de snooker sunt
evident mai mici decât cele implicate de re-
darea unui turneu de golf, de exemplu.
Un alt aspect care a contribuit la apariţia
pe micile ecrane a sporturilor de club este
segmentarea televiziunilor. Apariţia cana-
lelor tematice, apoi a posturilor de nişă, a
reprezentat un element decisiv în acest
sens. Spre exemplu, numai într-un astfel de
mediu poate fi difuzat un meci de snooker,
al cărui moment de final nu poate fi cunos-
cut cu precizie.
S-a mers şi mai departe. Sporturi de regiu-
ne, zonă, cartier sau chiar de apartament au
fost ambalate frumos şi prezentate sub cele
mai atrăgătoare forme, unui public avid de
nou.
De aici până la organizarea unor cupe sau
campionate mondiale a fost un singur pas.
Acesta a fost făcut, din dorinţa de a oferi
acea legitimitate sportivă şi prestigiu. Fără
a-i fi cunoscute originile, carromul aduce
enorm cu fotbalul cu nasturi pe care-l ju-
cam în copilărie.
Şahul, aproape mat
Vă mai amintiţi de jocul acela al minţii în
care totul se petrecea pe o tablă alb-negru
cu 64 de pătrăţele şi unde regulamentul
îţi permitea, printre altele, să fii nebun ca
să ataci regina? Şah parcă se numea, nu?...
Iată un sport uns cu toate alifiile, conside-
rat cândva cel mai popular joc din lume, ce
părea că se pliază perfect pe ideea de club,
dar care astăzi scade constant în popula-
ritate. Unii dau vina pe stilul dezordonat
în care este condusă Federaţia Internaţio-
nală (FIDE), ajunsă pe mâna unui oligarh,
Ilsan Iliumjinov, preşedintele regiunii ruse
Kalmikia. Numai în ultimele luni,
individul a schimbat de câteva
ori criteriile de selecţie pentru
Campionatul Mondial şi a mutat
câteva turnee de top din spaţiul
occidental în cel ex-sovietic, fără a
da explicaţii plauzibile.
Să fie doar haosul de la vârful FIDE
de vină pentru scăderea rating-
ului? Poate că tocmai în acest ter-
men, rating, stă cheia răspunsului.
În deceniile trecute, meciurile din-
tre jucători legendari precum Bo-
ris Spaski şi Bobby Fischer, Fischer
şi Gari Kasparov sau Kasparov şi
Anatoli Karpov ţineau prima pagi-
nă a ziarelor lumii, iar audiovizua-
lul le acorda spaţii generoase.
Între timp, lumea s-a plictisit (e
prea mult de gândit?), şahul a in-
trat în categoria sporturilor nu
tocmai telegenice, iar dacă televi-
ziunea nu te mai bagă în seamă,
moartea clinică bate la uşă...
Vechi dar noi
Foarte interesantă este tendin-
ţa din prezent, de a prelua jocuri
prăfuite, uitate în cine ştie ce regi-
une a lumii, de a le cosmetiza şi de a le lansa
într-un format mondial. De la vechiul pe-
tanque, practicat în sudul Franţei, s-a ajuns
la de-acum consacratul bowls, preluat prin
filiera britanică a Comunităţii de naţiuni, un
joc de bile practicat pe o suprafaţă sintetică
de culoare albastră, pe care jucătorii lan-
sează câte patru bile asimetrice spre o ţintă
reprezentată de o bilă galbenă mai mică.
Deşi sunt mai mulţi jucători de bowls în
aer liber („lawn bowls”), versiunea de sală
i-a atras atenţia televiziunii, care transmite
toate turneele importante, inclusiv Open-
ul galez, competiţie considerată mai presus
decât Campionatul Mondial - caz unic în
istoria sportului.
O variantă excentrică de curling, am pu-
tea-o cataloga. Fără răcoarea gheţii şi fără
măturică, desigur. Spectacolul este însă
acelaşi, iar loviturile care uneori frizează
legile fizicii îi ţin pe telespectatori lângă mi-
cile ecrane sau îi fac pe cei aflaţi în trecere
să zăbovească acolo mai mult timp, pentru
a afla deznodământul.
Televiziunile au apelat şi la alte metode
exotice de a-şi fideliza urmăritorii. A făcut
senzaţie, de exemplu, baletul jucătorilor de
sepak takraw, un sport originar din Asia de
sud-est care aduce a volei, însă este practi-
cat cu piciorul. Surprinde uşurinţa cu care
aceştia expediază mingea peste fileu şi
echilibrul precar din care practicanţii exe-
cută loviturile.
O altă încercare de aducere în actualitate
a unui sport antic a fost efectuată în cazul
kabbadi. Originar de pe subcontinentul in-
dian, probabil că multe din incursiunile pe
care jucătorii le efectuează în terenul ad-
vers, cu scopul capturării de inamici, au fost
studiate de inventatorii jocurilor electro-
nice de combat. Numai că în cazul de faţă
armele de foc sunt excluse. Mai mult, totul
devine un exerciţiu de yoga, deoarece eşti
obligat în permanenţă să rosteşti numele
jocului, pentru a arăta că nu îţi oxigenezi
plămânii, inspirând.
Unde-i marţul
de altădată...
Adept din moşi strămoşi al stilului de viaţă
mai molcom, românul şi-a găsit meni-
rea în jocul de table. Pasiunea cu care
neamul a îmbrăţişat acest joc de zar,
strategie şi probabilitate i-a adus eti-
cheta „popor de tablagii”. Căutarea
unui 6-6 câştigător, a unui marţi şi în
final a partidei izbăvitoare au însem-
nat pentru generaţii întregi tinderea
spre absolut. „Mai facem una mică?”,
era replica la modă pe vremea bunici-
lor şi părinţilor.
În acest timp, o variantă aproape
identică a jocului de table, numită
backgammon, ocupa timpul liber şi în
ţările dezvoltate, iar în ultimii ani a re-
uşit să convingă şi ca sport telegenic.
Dezvoltarea de softuri performante a
dus la o adevărată explozie a jocului
backgammon pe Internet, iar această
popularitate în mediul virtual a fost
rampa de lansare spre transmisiile TV
de la competiţii rezervate tablagiilor
profesonişti. Aceleaşi reguli de bază
ca la table plus posibilitatea de a mări
miza în timpul unei linii fac din back-
gammon un joc de strategie care îşi
merită locul în lumina reflectoarelor
alături de poker, de pildă.
Totuşi, la fel ca în cazul şahului, noua
generaţie nu este chiar atât de intere-
sată de datul cu zarul şi mutarea pieselor
pe tablă. Astăzi, tinerii preferă să meargă în
club, iar a juca table acolo pe viu - hai, pe
Internet, mai merge - înseamnă să rişti atra-
gerea oprobiului găştii, pentru aplecarea
spre un hobby până la urmă nefiţos.
Jocuri de societate
Deşi foarte populare, unele jocuri nu au
avut şansa să devină sporturi, tocmai pen-
tru că nu s-au pliat pe un format mediatic
atractiv sau pur şi simplu pentru că este
mult mai frumos să le joci, decât să te uiţi
la televizor la unii care fac asta. În lume
există, probabil, milioane de jucători de

Văzut ca un„pub game”, joc practicat intens în ba-
ruri, DARTS-ul a devenit sport profesionist după
ce suficient de mulţi jucători au ajuns la un nivel
foarte bun în Marea Britanie, prima care l-a recu-
noscut ca disciplină sportivă. Cum darts-ul este
foarte iubit şi în SUA, Canada, ţările scandinave
ş.a.,trecerealaturneeinternaţionaleafostunpas
logic. Astăzi, un Campionat Mondial de darts este
transmis de mai multe posturi de televiziune şi nu
doar pentru că este unul dintre puţinele sporturi
în care femeile pot concura fără restricţii împotri-
va reprezentanţilor sexului tare...

rummy, canastă sau whist, iar practicanţii
de mahjong, despre care se spune că în
zona Asiei este mai popular chiar şi decât
jocurile de cazinou, ar putea fi de ordinul
miliardelor. Alături de Monopoly, celebrul
joc al tranzacţiilor imobiliare, aceste jocuri
de societate devin un element de coeziune
a grupului, fie că este vorba de familie sau
prieteni. Cu o condiţie: să nu existe păruială
la sfârşit sau vorbe grele aruncate de pier-
zători...
Înrudit cu whist şi rentz, jocul de bridge
este cel mai complex joc de cărţi răspândit
la nivel global. Deşi are caracteristicile unui
joc de societate, el şi-a depăşit condiţia,
având un public ţintă mai elevat. Se spune
că norocul joacă un rol mai degrabă minor
aici, comparativ cu abilitatea jucătorului de
a-şi îndeplini contractul licitat. De altfel,
varianta folosită în turneele profesioniste,
numită „duplicate bridge”, este recunos-
cută de Comitetul Internaţional Olimpic
drept sport al minţii, sintagmă de care se
mai bucură doar şahul. Ca şi acesta, jocul
de bridge nu are şansa de a se vinde pe mi-
cul ecran, dar a reuşit altceva, cu adevărat
remarcabil: să capete rangul de sport, dato-
rită inteligenţei celor care îl practică.
Jocurile sunt făcute!
Nevoia de a ieşi în faţă, de a se detaşa de
ceilalţi, îl face pe jucător să dorească mai
mult decât simplul fior oferit de lovitura cu
tacul sau de realizarea unui strike. Miza tre-
buie mărită şi astfel apar pariurile, element
fundamental al jocurilor de club. Parcă nu
are niciun farmec să dai în bile, dacă nu ştii
că la final îl vei învinge pe celălalt şi-i vei lua
şi ceva bani. Şi parcă jocul e mai palpitant
dacă eşti conştient că va trebui să te întorci
acasă cu tramvaiul, atunci când ai pierdut
partida. Şi pariul.
Mergând şi mai departe, jocurile de noroc
şi-au făcut, cum altfel, transhumanţa din
cazinouri către cluburi. Mesele există, iar
cărţile de joc sau zarurile pot fi aduse de
oricare dintre participanţi. Pokerul este
poate cel mai cunoscut dintre toate şi,
mai nou, poate fi urmărit şi în programele
televiziunilor, sub ambalajul unui joc de
strategie şi memorie, care presupune buna
cunoaştere a adversarului, utilizând meto-
de care l-ar face mândru pe orice psiholog.
Camerele de filmat pătrund în intimitatea
jucătorului, surprind orice tic nervos, orice
zâmbet presupus ascuns de satisfacţie sau
grimasă de dezamăgire. Cărţile sunt dezvă-
luite de ochiul vigilent al aceloraşi opera-
tori automaţi, iar calculele de probabilităţi
sunt efectuate de computere performante.
Deciziile rămân însă apanajul Jucătorului.
Nevoia de afirmare a individului a fost spe-
culată şi în comunităţile de jocuri de pe In-
ternet. Aşişderea, dependenţa de pariuri.
Nenumăratele site-uri de jocuri de noroc
înfruntă fără probleme actuala criză finan-
ciară mondială. Bombardat din toate părţi-
le, omul cade pradă virtualului şi se refugi-
ază într-o lume aparte, ferită de nefericirile
din cotidian.
Sporturi de nişă
Dacă şahul şi bridge-ul au pierdut parti-
da cu televiziunea, câteva jocuri mai mult
sau mai puţin tradiţionale s-au pliat per-
fect pe formatul sportului de nişă. Recu-
noscut pentru apropierea de evenimente
ce depăşesc aria sporturilor consacrate,
Eurosport 2 şi-a amuzat şi
în acelaşi timp incitat tele-
spectatorii transmiţând în
direct Campionatul Mon-
dial de... carrom. Practicat
încă de acum 150 de ani
în Asia, acest joc în care
trebuie să împingi nişte
jetoane în buzunarele
unei mese pătrate a ajuns
să rivalizeze ca număr de
practicanţi cu biliardul
sau snookerul, sporturi
considerate înrudite, dar
nu neapărat de aceea a
atras interesul mass-me-
dia, ci pentru formatul
incitant: o grămadă de
jetoane care zburdă pe ta-
blă, o „regină” vânată con-
stant de jucătorii care îşi
folosesc degetul pentru a
mişca piesele, totul învă-
luit în multă pudră pentru
ca jetoanele să alunece
mai uşor. Ciudat? Poate,
dar mulţi telespectatori
n-au schimbat canalul până când ultimul
jeton câştigător n-a fost scos de pe masă.
O joacă
de oameni mari
Croite pe ideea de socializare şi coeziune a
grupului, multe dintre jocurile sintetice au
avut o evoluţie liniară din momentul în care
cineva cu minte şi cu iniţiativă le-a inven-
tat. Împinse de la spate de un număr mare
de practicanţi sau ajutate de mijloacele de
comunicare în masă, unele au reuşit să de-
vină sporturi în toată puterea cuvântului.
Altele s-au mulţumit să-şi păstreze statutul
de joc de societate sau chiar au apucat-o
pe o pantă descendentă, după ce şi-au trăit
gloria.
Cum vor evolua aceste jocuri/sporturi de
acum încolo într-o societate în continuă
mişcare? Cum vor fi ele influenţate de fac-
torii socio-culturali? Vor dispărea unele, vor
ieşi la rampă altele? Atâta vreme cât este
greu de estimat încotro se îndreaptă ome-
nirea, o predictibilitate pe tema acestor
activităţi pentru timpul liber create de om
este discutabilă. Un lucru pare însă sigur:
încă vreo 8000 de ani cât se estimează că
va mai exista omenirea pe planeta aceasta
(dacă n-o distruge până atunci...), jocul va
avea şi el viaţă. Vorba lui Bernard Shaw, „nu
ne oprim din joacă atunci când îmbătrâ-
nim, ci îmbătrânim când încetăm să ne mai
jucăm”.
Totuşi, mişcarea
în aer liber...
O face psihologul Stefan Tüdös de la Aca-
demia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport.
În cele din urmă, „este şi problemă de cul-
tură, a zonei, a câmpului social. Zona urba-
nă atrage anumite forme de distracţie. De
exemplu, Austria posedă o altă cultură, în
care sportul ocupă un rol structural în dez-
voltarea socială şi în dinamica persoanelor
fizice. La noi, sportul de masă nu a intrat în
viaţa cotidiană. Tinde să dobândească un
statut, în zonele care depăşesc nivelul me-
diu al veniturilor. Un exemplu în acest sens
ar fi băncile care asigură gratuit frecventa-
rea cluburilor de sănătate.” Corporaţiile nu
o fac în scop filantropic. Au descoperit că
aceste investiţii în profilaxia bolilor duc la
scăderea cheltuielilor cu concediile medi-
cale, neasigurate de stat.
Tot în cluburi se află şi alt gen de mese. Pen-
tru tenis de masă. Din păcate, sunt folosite
prea puţin. Un sport agreabil, ieftin, care a
stârnit pasiuni în generaţiile anterioare, a
ajuns acum în aceeaşi categorie cu şahul.
În anii ‚70-’80, la unicul post de televiziune
naţional erau dedicate mai multe zeci de
minute pe lună „sportului minţii”. Erau în-
făţişate şi explicate modalităţile de deschi-
dere şi poziţii din meciuri celebre, iar marii
maeştri internaţionalei ne dădeau proble-
me pentru acasă. În prezent, şahul a dispă-
rut din peisajul media. Ziarele şi revistele
preferă integramele cuvintelor încrucişate.
Şahul a devenit un subiect prea complicat.
La final, după toată această expunere a
sporturilor-jocuri care sunt practicate între
patru pereţi, pe fondul difuzoarelor date în
surdină sau la maxim, într-o atmosferă ilu-
minată artificial, în care se fumează şi se
consumă alcool sau cine mai ştie ce, dru-
mul logic ar trebui să ducă înapoi spre Na-
tură. Mişcarea în aer liber este soluţia actu-
alei societăţi. Întoarcerea la natural
reprezintă calea logică a progresului. Vreau
să cred că fluturele din nuvela lui Ray Brad-
bury a rămas teafăr şi colorat, acolo, la locul
lui, în cretacic.

L
a prima vedere nu pare cine
ştie ce forţă a naturii, îmbrăcat
aşa, într-un trening larg şi călare
pe motocicletă. Abia după ce co-
boară, parcă, parcă bănuieşti muscula-
tura deosebită de sub bluza dezlânată.
Facem prezentările şi o luăm uşor la
pas spre locul unde să ne aşezăm şi să
stăm de vorbă. Atunci, în paşii aceia pu-
ţini mă lovesc de el din greşeală. Şocul
este uriaş, pentru că am avut senzaţia
că, de fapt, m-am lovit de un zid! Mai
târziu avea să-mi ceară să pun mâna pe
tricepsul său încordat. Aceeaşi senzaţie.
Tare ca piatra. De fapt, nici nu e de mi-
rare. Stau alături de unul dintre cei mai
puternici oameni din lume. Dublu cam-
pion mondial de skandenberg. E român,
e de-al nostru, are 30 de ani şi îl cheamă
Ion Oncescu.
„Eu nu mai concurez
decât la turneele de
profesionişti. Acolo este
o competiţie mult mai
curată decât la amatori.
Premiul pentru un titlu
ajunge cam la 20 000 de
euro, însă din ăştia cam un
sfert sunt cash”.
„Cum am ajuns să fac skandenberg?
În liceu, în joacă, făceam cu colegii şi
nu pierdeam niciodată. Simţeam că
indiferent ce s-ar întâmpla nu am cum
să pierd. Şi uite aşa am ajuns la primul
concurs naţional, era în 1997, pe care
l-am câştigat fără probleme. Îmi aduc
aminte că printre adversari s-a numărat
şi Constantin Udrea, care era coleg la
lotul naţional de haltere cu Nicu Vlad.
Apoi, în finală, l-am bătut pe unul, Ola-
ru, care avea 150 de kilograme”, îşi înce-
pe povestea primul campion mondial
din istoria skandenberg-ului românesc.
La primul mondial din carieră, în 2006,
la Budapesta, n-a prins decât bronzul.
Apoi, însă, în 2007, în Belgia şi în 2008, în
Canada, n-a mai avut adversar care să-i
facă faţă. Nici cu stânga şi nici cu dreap-
ta. Nici la 90 de kilograme, categoria la
care a concurat în Belgia şi nici la 100 de
kilograme, în Canada.
Îmi surprinde privirea pe încheietura,
foarte groasă, a mâinii sale şi simte ne-
voia să se explice: „Da, adevărul este că
Hercule
din Dorobanţi
Ion Oncescu este primul şi singurul campion
mondial de skandenberg pe care l-a dat
România. O poveste spectaculoasă a unui om
Ioan Viorel

„Există dopaj în skandenberg?”, vine în-
trebarea mea. Zâmbeşte, moment în care
ştiu deja răspunsul. „La amatori, da, mult!
La profesionişti mai puţin, chiar foarte pu-
ţin, nu ştiu exact, dar acolo fenomenul s-a
curăţat în mare parte datorită introducerii
testului doping. La Mondiale, prin tragere
la sorţi unul dintre primii trei clasaţi este
ales pentru test. Poţi scăpa o dată, de două
ori, dar nu mereu.
Totuşi, eu, care umblu la concursuri, mai
văd ciudăţenii care n-au cum să nu te pună
pe gânduri. De exemplu, după Mondia-
lele din 2007, la câteva luni, am fost la un
alt concurs internaţional. Cât pe ce să nu-l
recunosc pe unul dintre ruşii cu care lupta-
sem. Atunci avea 98 de kilograme, iar după
câteva luni, avea 128! Şi nu pusese grăsi-
me, atenţie! Păcat. Păcat de ei că acceptă,
şi păcat că antrenorii ăia care-i pregătesc
îi supun la aşa ceva, pentru că obiectivul
lor este să-i formeze repede, indiferent de
compromisuri”.
Psihologia luptătorului este şi ea foarte im-
portantă, susţine Oncescu.
„Chiar dacă MTS-ul nu ne-a
recunoscut ca şi federaţie
pe noi, cei din skandenberg,
avem speranţa că vom
reuşi. E un sport în plină
ascensiune. Ultimul turneu
intern, la Baia Mare, s-a
desfăşurat cu 3000 de
oameni în tribune”
„În atâţia ani de activitate am învăţat mul-
te, inclusiv să-mi domin psihic adversarii. Le
văd privirile de când mă îndrept spre masă.
Majoritatea lasă ochii în pământ şi mă pri-
vesc pe furiş. Pentru mine e clar un semn
de inferioritate, 50 la sută meciul e câştigat.
Apoi, alt avantaj al experienţei, când ne
împreunăm mâinile pentru luptă îmi dau
seama doar simţindu-i palma la ce grupă
de muşchi e nepregătit şi acolo insist. Nu
vorbesc prostii, am progresat enorm din
acest punct de vedere, dovadă că la Mondi-
alul din 2007 au fost meciuri în care am avut
nevoie de 15-16 secunde pentru a răpune
adversarul, în timp ce în 2008 cel mai lung
meci al meu a fost de 0,7 secunde!”.
Dragoş Corcoveanu, secretarul general al
Asociaţiei Române de Skandenberg, plu-
sează: „Adevărul este, şi puteţi întreba orice
specialist internaţional, ceilalţi luptători au
cam început să fugă de Oncescu! Evită să
lupte cu el, pentru că le rupe mâinile! Vorba
vine mâinile, de fapt tendoanele. Îi para-
deşte prin mişcările lui bruşte, în care pune
foarte multă forţă”.
„În skandenberg există o
singură regulă fixă: nu ridici
cotul de pe suportul special.
În rest, e permis orice. Să-ţi
mişti corpul cum vrei, să-ţi
mă ajută şi constituţia fizică. De exemplu,
am făcut doi ani înot de performanţă, dar
nu am putut continua pentru că am densi-
tatea corpului prea mare. Ştiţi ce înseamnă
asta? Că eu nu pot face pluta! Mă duc la
fund imediat! Dar înotul m-a ajutat enorm
în dezvoltarea fizică. La fel şi tenisul, de care
m-am apucat apoi, la fel şi atletismul”. Re-
cunoaşte că „n-am fost cel mai silitor elev,
nici n-aveam cum, la câte ore pe zi eram pe
terenul de sport. Asta nu m-a împiedicat
însă să fac o facultate, cea de jurnalism”.
„Poate ce spun eu pare
desprins din filmele science-
fiction, dar credeţi-mă că
este adevărat. Skandenberg-
ul nu este doar chestia aia pe
care mulţi au văzut-o doar în
filmul ăla cu Stallone, e ceva
mult mai complicat”
Totuşi, ce înseamnă pregătirea specifică
pentru un concurs de skandenberg? Ce
fel de antrenamente face sportivul? Câte
ore pe zi? Care este alimentaţia? Întrebări
la care răspunsurile - cele mai multe din-
tre ele – sunt cu totul şi cu totul
diferite faţă de ce te-ai aştepta.
„Păi, pregătirea nu înseamnă ne-
apărat skandenberg. Asta ar fi
doar o mică parte din zi. În rest,
mult înot, în special pe sub apă!
Da, da, dezvoltă foarte mult ca-
pacitatea pulmonară, eu am 5,8,
ceea ce mă ajută la respiraţie în
timpul meciului şi, în plus, este
un sport excelent pentru aşa nu-
miţii muşchi albi. Ca fapt divers,
cel mai mult am înotat pe sub
apă 106 metri. La ritmul meu ar
fi trebuit să mă duc mai mult, dar
nu mă ajută tricepşii şi gambele,
foarte dezvoltate, care îmi reduc
mult din viteză. În afară de înot,
în preajma concursurilor mai
merg mult pe bicicletă, dar o fac
în special noaptea, când e liber
pe străzi şi când aerul e mai curat.
Programul zilnic e completat în
sala de forţă. În rest, practic alpi-
nismul şi tirul cu arcul. Mă relaxează extra-
ordinar!”.
„Am învăţat să-mi educ
stomacul la 12 ani, de la un
yoghin. Mă punea să înghit
câte o bilă de fier, ţinută în
frigider! Atunci am învăţat
să-mi controlez nevoile
corpului”
Continuă să îmi povestească despre regi-
mul alimentar şi cel de odihnă: „Înaintea
concursurilor, foarte multe proteine. Car-
ne de vită, de pui, peşte, dar şi fructe. Bă-
uturile constau în principal în ceaiuri, aloe,
sucuri de grapefruit. În ce priveşte cantita-
tea, pot mânca oricât! Sau pot răbda ori-
cât! Varianta asta din urmă însă nu o aplic
înaintea concursurilor. Vreau să vă spun
că în seara dinaintea unui turneu, recent,
am mâncat 6 kilograme de carne de vită!
Da, nu vă miraţi. Pur şi simplu mi-am edu-
cat stomacul să mânânce la comandă! De
exemplu, dacă mănânc acum şi vreau s-o
fac iar peste jumătate de oră, e îndeajuns
să mă concentrez pe ideea asta şi deja mi
se face foame! Prin pregătire specială sunt
capabil de lucruri care altora li se par doar
vise. Uite, aseară am mâncat douăspreze-
ce copane de pui în trei minute! Mai exact
spus, am consumat, pentru că nu le-am
mâncat efectiv, nu le-am mestecat, pur şi
simplu am aspirat carnea de pe os! Cam la
nivelul ăsta am ajuns”. Lucrurile par să ducă
spre domeniul SF când se destăinuie că
„înaintea concursurilor ajung să dorm şi
câte 30-40 de ore încontinuu. Ba nu, mă
trezesc doar să mănânc şi pentru necesităţi.
Pe de altă parte, la fel de bine pot să stau
treaz şi 72 de ore consecutiv. Pot dormi pe
apucate în orice poziţie, chiar şi în picioare,
cu condiţia să am de ce să mă sprijin. Pot
dormi chiar sub 10 secunde şi să mă simt
odihnit! E greu de explicat, dar e vorba de
educaţia propriului corp”.
„Cei mai mulţi practicanţi
de skandenberg sunt ruşi.
La Mondiale vin câte 80-90,
adică vreo 10 pentru fiecare
categorie. Mulţi dintre ei
sunt foşti halterofili şi foşti
luptători de performanţă”

L
a începutul acestui deceniu,
câţiva antreprenori isteţi s-au hotă-
rât să investească în crearea de ca-
mere virtuale unde orice individ cu
un calculator şi acces la Internet să îşi poată
demonstra măiestria în cel mai popular joc
de cărţi din lume, pokerul. Ideea era simplă
şi nu tocmai originală: atragerea de cât mai
mulţi jucători în spaţiul virtual şi convin-
gerea lor să cheltuie bani reali pentru un
potenţial câştig. Planul fusese deja testat
cu cazinourile virtuale, locuri unde oricine
poate să-şi încerce norocul la ruletă, black
jack, craps sau la incitantele „slot machi-
nes”, însă pokerul părea a avea un potenţial
de dezvoltare online mai mare decât aceste
jocuri. Şi aşa a fost.
La sfârşitul anilor `90, când companii pre-
cum Microgaming, Realtime Gaming, Play-
tech sau CryptoLogic reuşeau să vândă
primele programe performante de soft
pentru atragerea jucătorilor de poker,
exista încă o anume reticenţă a publicului
pentru plata cu cardul pe net. Situaţia avea
să se schimbe radical odată cu dezvoltarea
comerţului online, iar jocurile de noroc din
zona virtuală au profitat din plin de schim-
barea de optică. Astăzi, sute de milioane de
jucători online îşi oferă cu mărinimie date-
le financiare pentru a-şi credita contul cu
mizele folosite în jocurile unde visează să
dea lovitura. Inclusiv (sau mai ales!) ameri-
canii, ai căror conducători au avut în ultimii
ani constant rol de Gică-contra pe această
temă, interzicând orice formă de joc virtual
de noroc. O interzicere formală, ce-i drept.
Cacealmaua virtuală
Deşi jocurile specifice de cazino s-au dez-
voltat constant pe Internet, pokerul online
a devenit într-un timp scurt principala sur-
să de venit din industria de profil, câştigând
enorm în popularitate datorită pretării sale
la transmisiile TV. Acoperirea mediatică a
unor turnee de prestigiu ca World Series of
Poker sau World Poker Tournament a arătat
lumii întregi că jucători cvasinecunoscuţi
pot ajunge să câştige sume fabuloase.
Dacă în 2004 jocurile online aduceau un
venit brut de 9,3 miliarde de dolari, din care
1,4 miliarde erau generaţi de userii came-
relor de poker virtual, astăzi valoarea totală
a trecut de 19 miliarde, o treime din sumă
fiind obţinută pe spinarea celor care joacă
pe net Texas Hold’em sau alte variante de
poker.
Cum se explică această explozie? Există în
mod evident mai multe metode de atra-
gere a muşteriilor. “Banii nu aduc fericirea,
numărul lor, da!” - spune o vorbă cu tâlc.
Trăim într-o lume ahtiată după bani, orbi-
tă de disperarea de a avea cât mai mult şi
cât mai repede. O grafică ce îţi ia ochii şi te
face să te simţi relaxat, ocazia de a-ţi testa
gratis potenţialul, jucând pe sume virtuale
la început şi senzaţia că te poţi lua la trântă
cu restul lumii pot fi „argumente” decisive
care să te facă să crezi că în acest cadru al
culorilor vii, unde îţi zburdă pe ecran cărţi
de joc şi jetoane, aici şi doar aici, este locul
unde vei deveni rege. Michael Brady, pro-
prietarul website-ului Uk-poker vorbeşte şi
despre o provocare intelectuală: „Oamenii
vin în spaţiul jocurilor virtuale de noroc
pentru a evada din cotidian, pentru a mai
uita de vieţile lor plictisitoare”.
Ce nu spune Brady este că toată această
cosmetizare este, de fapt, o capcană în
care ai toate şansele să cazi, dacă norocul
şi inspiraţia nu-ţi vor deveni prieteni buni
în măreaţa evadare. Un risc calculat, ne-ar
răspunde, probabil, un jucător versat de
poker, precum Daniel Negreanu, un cana-
dian de origine română care a făcut furori
în turneele profesioniste, iar astăzi câştigă
bani grei din business-ul online.
Lista neagră
şi partea leuluiPrincipalele companii care se bat pe veni-
turile imense generate de jucătorii online
îşi au sediile, desigur, în paradisurile fiscale,
în special cele din zona Caraibelor, unde in-
existenţa impozitului pe profit este o ade-
vărată mană cerească. Dar cum generează
venituri aceste companii? În cazul jocurilor
de cărţi, principala metodă este „rake”-ul,
adică o mică parte din pot, în general 5 %
din valoarea acestuia. În mod logic, cu cât
sunt mai multe mese virtuale ocupate şi cu
cât miza este mai mare, profitul creşte în
consecinţă şi este un profit sigur, indiferent
care dintre jucători câştigă. O altă sursă de
bani este taxa de înscriere la un turneu pro-
fesionist (de poker, spades, mahjong ş.a.).
În plus, majoritatea camerelor de poker le
oferă userilor şi posibilitatea de a practica
jocuri de tip cazino. Spre deosebire de jocul
online de poker, unde jucătorii se confrun-
tă între ei, în cazul jocurilor din cazinoul vir-
tual jucătorul are un singur adversar: casa.
Indiferent de joc, userul se află la mâna...
softului. Companiile producătoare dau
asigurări că toate cărţile se împart aleator
şi că numărul câştigător de la ruletă apare
absolut la întâmplare. Totuşi, există voci
care contestă corectitudinea jocului, astfel
apărând adevărate liste negre pe Internet
cu furnizorii de jocuri virtuale de noroc
consideraţi incorecţi. O publicitate negati-
vă de care nici un boss din domeniu nu are
nevoie.
Poate nu întâmplător, în ultima perioadă
câştigă tot mai mult teren cazinourile onli-
ne în care dealerul este o persoană în carne
şi oase şi nu un program. Prin intermediul
unui webcam şi al unui microfon, jucătorul
poate interacţiona cu dealerul atunci când
mizează la ruletă sau la black jack. În cazul
camerelor de poker virtual însă, acest gen
de transparenţă nu este posibil deocamda-
tă. Practic, nu ştii cu cine joci, dar nici adver-
sarii nu te văd şi implicit nu te pot „citi”.
Undeva însă, în spatele uşilor virtuale închi-
se, cineva veghează ca afacerea să prospe-
re. Evadarea ta din cotidian s-ar putea ter-
mina rău, cu o gaură în buget. Ei şi-au atins
scopul, iar tu ai pierdut. Învăţătură de min-
te? Dacă nu, tocmai ai îngroşat rândul celor
dependenţi de jocurile de noroc online...
cazino
online
Vlad Bucurescu
Înjurnalismulmodernsespunecăoîntrebarestupidăaduceunrăspunspemăsură.Şitotuşi...
ai vrea să ai mai mulţi bani? Dacă da, ţi-ar plăcea să ai ocazia de a-i câştiga într-un mod cât
mai plăcut posibil, „lucrând” acasă, în faţa computerului? Milioane de oameni au răspuns
afirmativ,lăsându-seatraşidemirajulîmbogăţiriiprinpracticareajocurilordenorocînspaţiul
virtual. Atenţie: subiectul poate duce la dependenţă.
„Oamenii vin în spaţiul
jocurilor virtuale de noroc
pentru a evada din cotidian,
pentru a mai uita de vieţile
lor plictisitoare”

Fotbal 92%Românului îi place riscul, îi place să joace. Prilej pentru casele de pariuri să răsară
precum ciupercile după ploaie şi să înregistreze profituri anuale de milioane de euro
C
âţi dintre românii microbişti n-au intrat măcar o
dată în viaţa lor într-o casă de pariuri sau măcar n-au
pariat prin intermediul unui prieten-jucător? Foarte
puţini, cu siguranţă. Pentru că apariţia caselor de pari-
uri în România, la puţini ani după Revoluţie, a determinat un
adevărat boom printre pasionaţii de sport. An de an sumele
jucate la pariuri au crescut într-un ritm spectaculos, afacerile
caselor de specialitate înflorind. Este una dintre marile expli-
caţii ale faptului că astăzi în Româna funcţionează 24 de case
de pariuri, deţinătoare de licenţă.
Fotbalul aduce
grosul jucătorilor
Daniel Smeadă este PR Manager la Astra Bets, casa de pa-
riuri care deţine cam 65-70 la sută din monopolul pieţei ro-
mâneşti. Lucrează în domeniu încă de la începutul acestei
afaceri, drept pentru care este o adevărată enciclopedie în
ce priveşte subiectul. “Fotbalul este de departe cel mai ju-
cat eveniment, cam 92 la sută din totalul pariurilor! Urmează
tenisul, cu patru la sută, Formula 1 cu trei la sută în sezon,
restul fiind acoperit de sporturile cu mingea”. Interesantă
este şi statistica legată de campionatele de fotbal cele mai
pariate: “Spania, Italia, Anglia, Franţa şi Germania, adică aşa
numitele <big five>, sunt peste celelalte, inclusiv Liga întâi.
Iar pariorul român preferă echipele mari, adică Manchester
Profitul anual al caselor
este de 5-6 milioane de
euroÎn lumea jucătorilor de casino există o vorbă, care merge foarte
bine şi la pariurile sportive: casa nu pierde niciodată. Evident,
casa mai are week-end-uri sau evenimente speciale în care mai
pierde, dar de cele mai multe ori câştigă. Conform lui Smeadă,
anual în România se joacă la pariuri aproximativ 120 de
milioanedeeuro.Scăzânddeaicitaxeleşiimpozitelecătrestat,
plata salariaţilor, banii băgaţi în planurile de dezvoltare şi în
marketing, în publicitate, taxa de licenţă şi, nu în ultimul rând,
IOAN VIOREL

United, Liverpool, Chelsea şi Arsenal din
Anglia, Milan, Juventus, Roma şi Inter din
Italia, Barcelona, Realul şi Sevilla din Spania,
Bayern şi Hamburg din Germania, Lyon, Pa-
ris şi Bordeaux din Franţa.
Pariorii români sunt
cei mai buni din es-
tul Europei“Pariorul român este inteligent”, conside-
ră oficialul de la Astra Bets. “Dintre toate
statele din estul Europei, în România se
înregistrează procentul cel mai ridicat de
câştiguri. Asta şi pentru că românii nu joa-
că un eveniment despre care nu ştiu foarte
multe. Mulţi dintre ei joacă formula ideală
de câştig, adică între trei şi cinci evenimen-
te pe un buletin. Alţii, preferă sistemul Mar-
tin-Galle, adică merg pe un semn, dublând
suma jucată, până când le iese. De exem-
plu, îşi iau o echipă şi merg pe x la meciul ei.
Nu le iese, pierd, dar etapa viitoare iau iarăşi
x-ul, de data asta dublând suma. Şi tot aşa,
până le iese. Asta dacă nu cumva au ghini-
on şi prind şapte, opt meciuri consecutive
fără x şi se curăţă”. Surprinzător, Liga întâi
nu prea este jucată. “Românii nu sunt naţi-
onalişti. Doar trei la sută din volumul bile-
telor de week-end este pe campionatul ro-
mânesc exclusiv. Mai apar însă buletine cu
câte un meci de la noi cuplat cu evenimen-
te din alte campionate. De la noi se pariază
în special pe echipele din Bucureşti, dar în
provincie se mai merge şi pe patriotismul
local. De pildă, ştiu de un grup de pariori
din Vaslui, cu bani mulţi, care au mers etape
la rând pe un succes al Vasluiului, dublând
mereu suma. Într-un final şi-au scos banii,
dar cu emoţii. Profilul pariorului român ar
arăta cam aşa: studii medii, venituri medii,
inteligenţă peste medie, dinamic, informat,
consumator de presă sportivă, vârstă între
18-56 de ani”.
Recordul câştigurilor
a fost 3 miliarde de
lei vechi“Cel mai mare câştig înregistrat vreodată
de un parior în România a fost de trei mi-
liarde de lei vechi”, mărturiseşte Smeadă,
aproximativ 100.000 de dolari. “De fapt au
fost două bilete de câte trei sute de mii de
lei vechi fiecare şi cu un câştig de un milli-
ard şi jumătate fiecare. Tipul a jucat 18 me-
ciuri pe sistem combinat, cerând să-i iasă
minimum 12. Altfel, cele mai numeroase
câştiguri se înregistrează pe evenimentele
extra, adică finale de Liga Campionilor sau
UEFA, campionate mondiale şi europene.
Acesta este pariorul de eveniment, cel pe
care nu-l găseşti între jucătorii de fiecare
week-end. În schimb, cele mai multe pier-
deri sunt înregistrate pe echipele mari, gen
Manchester, Bayern sau Barcelona, pentru
că pe echipele mari se joacă multe dintre
biletele de week-end”.
Pariuri politice la
ofertă
Copiind modelul din străinătate, la unele
case de pariuri care funcţionează în Ro-
mânia au apărut mizele pe pariuri politice.
“Sperăm cât de curând să exindem această
gamă – spune Daniel - pentru că sunt foar-
te multe evenimente. Cotele nu vor fi însă
uriaşe, indiferent de eveniment, pentru că
asta e tendinţa şi pe piaţa internaţională. A
trecut vremea când în Anglia s-au câştigat
două miliarde de dolari pe subiectul asele-
nizare! Oamenii au pariat cu casa sau direct
cu bookmakerul că se va ajunge pe lună şi
au câştigat. Dar la ei se pariază din 1949, nu
ca la noi, de 15 ani. Mai nou şi ei dau cotă 25
la 1 pe pariu dacă se va descoperi că există
viaţă în Univers. Păi, 25 la 1 dăm noi pe
un gol al lui Galamaz, de la Urziceni!”
B o o k m a k e r u l ,
creierul caselor de
pariuriCei mai importanţi oameni ai caselor de
specialitate sunt bookmakerii, cei care
stabilesc cotele pentru evenimente.
„Există mai mulţi bookmakeri la fiecare
casă, fiecare dintre aceştia fiind speciali-
zat pe un campionat sau pe mai multe.
Ştiinţa lor rezultă din experienţa bogată,
din calităţile de psiholog, dar şi din in-
spiraţie. De cât sunt ei de abili depinde
câştigul casei respective. În mod normal,
procentul de succes al unui bookmaker
în dispută cu pariorul pe un meci trebuie
să fie de 60, maximum 70 la sută. Pe de altă
parte, dacă acest procent este mai mare –
adică sunt mai puţini câştigători – nu este
bine, pentru că în acest mod descurajează
jucătorul, îl îndepărtează, iar în final îl pier-
de. Dacă, totuşi, se întâmplă ca pariorul
să piardă pe un favorit, cum se întâmplă
deseori, atunci week-end-ul următor boo-
kmakerul îi va oferi o cotă şi mai atractivă
Ca la englezi
la nimenea
Britanicii sunt arhicunoscuţi pentru pasiunea lor nebună de a paria, indiferent de eveni-
ment. Poate şi din acest motiv, suma venind din această zonă (şi care se varsă la bugetul
de stat) se ridică anual la câteva miliarde bune de lire sterline. Se pariază pe pronostic, pe
scor, pe goluri, pe cornere, dacă va ploua sau nu în timpul meciurilor, cât va dura până
când îşi va bate Gascoigne prima oară nevasta, pe curse de cai, de câini şi pe alte o mie de
evenimente care de care mai năstruşnice. Astfel, cu ani în urmă, un tip a dorit să parieze
100 de lire că în anul 2000 va coborî Mesia pe Pământ! Cum era un
pariu cu totul şi cu totul special, pentru care nu exista cotă, con-
form procedurii s-a întrunit Comitetul Director al casei respective,
unde s-a decis să i se dea o cotă de 5.000 la 1. Evident, tipul respec-
tiv a pierdut suta de euro, dar sunt destui dintre britanici care ce
visează noaptea vin să parieze a doua zi!
Spaima
de meciuri trucateCele mai nedorie evenimente de către casele de pariuri şi de
bookmakerii lor sunt meciurile trucate. Mai ales când la mijloc se
află vreo mafie a pariurilor. „Ne dăm seama după numărul de bule-
tine jucate pe aceste evenimente. Când se joacă prea multe buleti-
ne pe un meci deja este ceva dubios. Imediat bookmakerii intervin
şi scad cota la meciul respectiv pentru echipa pe care s-a pariat
foarte mult. Asta este politica noastră, căutăm să nu ajungem la
blocarea definitivă a partidei respective”.
Cel mai cunoscut caz de trucare a partidelor s-a înregistrat în Italia,
la sfârşitul anilor 70. Scandalul, cunoscut în întreaga lume drept
„Totonerro”, s-a lăsat la vremea respectivă cu retrogradarea mare-
lui AC Milan, cu depunctări, dar şi cu suspendarea pe o perioadă
de 2 ani a unor fotbalişti foarte cunoscuţi, precum portarul Alber-
tosi, de la Milan, sau atacantul Paolo Rossi - viitorul golgeter al
Mondialului din 1982 - pe atunci la Perugia.

Teoria lui
Higgins:Schimbarea, o idee stralucită
Intru în culise, unde John Higgins se odihneşte după un
joc demonstrativ în faţa unei mulţimi entuziasmate din
Copenhaga. Un eveniment minor pentru el, ar putea crede
cineva, luând în considerare toate meciurile prestigioase pe
carele-ajucatşile-acâştigatdecândadevenitprofesionistîn
1992. Este un tip foarte fericit.
INTERVIU
Billy Rimgard

- Unii doar stau de-o parte şi lasă lucrurile să
se întâmple. Ei oricum primesc banii, numai
că jucătorii vor să participe la cât mai multe
evenimente, pentru că dacă nu eşti prezent
şi nu participi la un număr considerabil de
turnee nu mai poţi plăti ipoteca la casă. Şi
din această cauză unii încearcă să organize-
ze cât mai multe competiţii de snooker, iar
Asociaţia Mondială nu poate decât să ac-
cepte acest lucru. Din această cauză am ini-
ţiat Uniunea Noilor Jucători, pentru că nu ar
trebui să aibă puterea să facă aşa ceva şi să
îl numească eveniment de top. Ar trebui să
ştim de la începutul sezonului care sunt da-
tele, iar dacă unele coincid, atunci ar trebui
măcar să avem posibilitatea să alegem la ce
evenimente să participăm. Eu nu am avut
niciodată de ales.
Uniunea Jucătorilor este considerată o
declaraţie de război în Snookerul Mon-
dial. Speră să stabilească un nou turneu
prin aceasta, sau doar alte reguli de or-
ganizare?
- Este pur şi simplu de bun simţ să le spu-
nem că nu pot conduce acest sport oricum,
ci trebuie să se comporte într-un mod mult
mai profesionist. Iar asta afectează şi Seriile
Mondiale. Anul viitor, trebuie să-l organi-
zăm mult mai profesionist, astfel încât să
nu putem schimba datele turneelor pentru
că riscăm să nu mai fie pentru profesionişti,
precum ar trebui. Trebuie să avem aceleaşi
orientări ca şi Snookerul Mondial. Toţi ju-
cătorii îşi doresc să aibă un cuvânt de spus
atunci când vorbim despre cum este con-
dus acest sport.
Ce crezi despre starea generală a snoo-
kerului? Se va întoarce la gloria anilor
80?
- Cine ştie?! Ar fi minunat să se poată, dar lu-
mea este diferită acum. Sunt mai multe ţări
în lume, jucători care nu au putut merge în
Europa de Est sau în China în anii 80. Sunt
mai multe ţări noi, iar faptul că Eurosport
prezintă evenimentele înseamnă publicita-
te pentru sport. Cred că viitorul arată bine.
Probabil că nu tuturor le place sportul, dar
cu siguranţă merită încercat.
Pari foarte încântat să participi la
astfel de evenimente ca acesta de la
Copenhaga...
- Da, îmi place să dau autografe pentru că
văd feţele încântate ale oamenilor. Stau
la coadă şi întreabă politicos „Puteţi să-mi
semnaţi aici, vă rog?’’ Nu iau sportul de bun.
Şi ştii ceva? Europa este aşa cum era Anglia
atunci când am trecut la profesionişti. Este
ceva aparte, este ceva care se întâmplă, un
vulcan gata să erupă. Am acelaşi sentiment
când vin în Polonia sau Germania. Sunt în-
nebuniţi după snooker. Fantastic! Nu poţi
să abuzezi de asta. De fiecare dată când se
organizează astfel de momente, vei vedea
că vor veni mai mulţi oameni, pentru că do-
resc să se uite la snooker în direct şi la jucă-
tori, ceea ce este minunat.
Atunci când vorbeşti despre jocurile pe
care le dispuţi în alte ţări din Europa,
pari foarte încântat. Reprezintă Seriile
Mondiale un nou început pentru tine?
- Da, mă bucur de sport mult mai mult, deşi
evident că soţia mea nu, pentru că sunt
mai mult timp plecat. Ceea ce facem noi
acum este să începem ceva care sperăm
că va creşte din ce în ce mai mare. Oamenii
pe care i-am întâlnit sunt încântaţi, iar noi
suntem copleşiţi. Suntem conştienţi că nu
ne putem descurca singuri. Ştim că avem
nevoie de ajutor. Snookerul Mondial nu
este aşa. Ei consideră că sunt atât de mari
încât nu mai au nevoie de ajutor, consideră
că sunt suficient de mari încât să facă lucru-
rile singuri. Dar când pătrundem în alte ţări,
avem nevoie de cât mai mult ajutor posibil.
Avem nevoie de voluntari.
Vezi vreo schimbare evidentă, pe care tu
ai face-o în ceea ce priveşte formatul şi
regulamentul turneului, pentru a face şi
mai popular snookerul în Europa?
- Vom încerca să schimbăm ceva la Seriile
Mondiale. Este dificil pentru jucătorii locali
să ajungă în top. Ne gândeam dacă forma-
tul rămâne la 8 jucători, atunci în sferturi
am folosi 6 mingii roşii, în semifinale 10 şi în
finală 15. Tocmai pentru a da jucătorilor mai
slab clasaţi posibilitatea de a-i învinge pe
jucătorii de top la 6 sau 10 bile roşii. Aceas-
ta ar însemna trei maxime posibile, diferite
şi ai mai putea adăuga un maxim special al
premiilor pentru jucătorii care au participat
la toate jocurile. Nu suntem siguri de ceea
ce ar zice fanii. Este dificil, pentru că ar pu-
tea fi vorba de un nou sport. Nu trebuie să
intervenin în ceea ce priveşte sportul sau
jocul, pentru că oamenii iubesc acest lucru.
Este dificil. Nu vrem să înstrăinăm oamenii
cărora le place jocul cu 15 bile roşii.
Ce poţi face pentru a mări interesul pen-
tru snooker în unele ţări?
Am avut multe discuţii pe tema asta. La în-
ceputul anilor 80, Steve Davis împreună cu
managerul său au mers în China, Taiwan şiD
upă partidă a fost aplaudat
îndelung. A semnat autografe, a
făcut poze şi a dat mâna cu toată
lumea. Abia apuc să-l salut, când
începe să vorbească bucuros, în şoaptă, cu
accent scoţian, despre cum astfel de eveni-
mente semnifică un nou început pentru el.
„Vrăjitorul din Wishaw” (care este porecla
lui Higgins, dată după locul său de naştere
Wishaw la sud-est de Glasgow) a câştigat
19 titluri în cariera sa şi este deţinătorul
câtorva recorduri. În 2008, s-a folosit de re-
numele său pentru a crea propriile lui Serii
Mondiale, pentru a promova snookerul în
alte ţări în afara Marii Britanii. Acest lucru a
implicat multă muncă şi multe competiţii în
afara celor care contează pentru clasament,
dar şi multe zile departe de Glasgow, unde
locuieşte împreună cu soţia sa, Denise, şi cu
cei trei copii.
Ai o carieră îndelungată şi plină de suc-
ces în snooker. Ce te-a motivat să devii
emblema World Series acum?
- Sunt foarte încântat să promovez snoo-
ker-ul şi în alte ţări. Am fost jucător de snoo-
ker toată viaţa şi într-o zi, managerul meu,
Pat Moonez, m-a întrebat unde urma să joc
în săptămâna următoare. În Ţara Galilor, am
spus, apoi in Telford şi în Aberdeen. Era in-
teresat când o să joc în alte ţări şi ce cred
eu despre faptul că el ar dori să contacteze
unii jucători din Europa pentru a participa
la turnee chiar acolo. Ei bine, nu joc, am răs-
puns atunci, dar mi-am dat seama că avea
dreptate. Până aici, totul era perfect. Acum
pot spune că este nemaipomenit să mergi
în alte ţări şi să vezi încăntarea pe feţele
oamenilor. Un moment caraghios la Seri-
ile Mondiale a fost atunci când am fost în
Berlin. Am jucat patru etape: după-amiază,
noapte, după-amiază, noapte. Erau 1400 de
oameni de fiecare dată, apoi numai câteva
săptămâni mai târziu, am mers la Trofeul
Irlandei de Nord, care este un eveniment
de top, şi erau aproape 30 de oameni aco-
lo. M-a facut să-mi pun unele întrebări, de
ce nu putem să avem Open-ul German?
Asociaţia Mondială este naivă; „Organizea-
ză turneul şi du-te acolo”- acesta ar trebui
să fie mesajul. Vreau să spun că ei conduc
marile evenimente, cum ar fi Campionatul
Mondial, Master-ul şi Campionatul Marii
Britanii, dar unele dintre celelalte turnee....
E patetic.
Vorbim despre snooker ca despre un
sport care este de-a dreptul unic, adică
– istoric vorbind – nu este neobişnuit
pentru jucătorii activi şi pentru mana-
geri să promoveze serii şi turnee. Nu în-
tâlneşti acest lucru în alte sporturi. Crezi
că aceasta se întâmplă datorită lucruri-
lor care se petrec în Snookerul Mondial?

Hong Kong şi nimeni nu ştia nimic despre snooker acolo. Iar acum,
25 de ani mai târziu, este din ce în ce mai cunoscut. Şi aşa îmi place
să cred că va fi şi în ţări precum Danemarca, Polonia sau Rusia. Mă
gândesc pe termen lung, în 10 – 15 ani. Ar fi fantastic dacă m-aş
întoarce peste 20 de ani şi unul dintre puştii care în această seară a
văzut meciul, atunci va fi unul dintre cei mai buni jucători din lume.
De aceea dorim să facem asta. Începem de la un eveniment mai
mic, dar sperăm să devină din ce în ce mai important.
Care a fost cel mai bun moment de până acum din cariera ta?
- Finala de Masters din 2006. A fost ultimul an în care turneul a avut
loc în Wembley Exhibition Center. Am jucat cu Ronnie în finală, câş-
tigând cu 10 – 9 la bila neagră, curăţând o masă dificilă. Titlurile de
campion mondial înseamnă mult, dar acel Masters a fost fantastic.
Să câştigi împotriva celui mai bun jucător englez pe Wembley, a
fost deosebit.
La Campionatele Mondiale din 2007... te-ai gândit că o să
pierzi?
Ce-i drept, da! Când am mers la culcare în acea seară, nu am putut
să dorm. Adrenalina pompa în tot corpul. Nu mă puteam gândi
decât la faptul că aveam să fiu încă o dată campion mondial. În
ziua următoare eram extenuat şi nu m-am putut concentra. Mark
a revenit, la 14 – 13. Atunci m-am uitat la ceas şi am văzut că era
miezul nopţii. M-am gândit că va fi o noapte lungă, dar am reuşit
să mă adun.
Crezi că poţi să câştigi Campionatul Mondial încă o dată?
- Evident că este din ce în ce mai dificil, dar cred că dacă pot juca
în cea mai bună formă, atunci sunt cel mai bun jucător din lume.
În mod clar, toţi jucătorii cred că sunt cei mai buni de pe mapa-
mond, dar clasamentul nu minte, aşa ca Ronnie O’Sullivan este
cel mai bun, dar simt că jocul este în mine. Pentru ca eu să ajung
numărul unu în acest an, Ronnie ar trebui să nu fie în formă, dar
dacă voi avea un început bun în sezonul următor nimic nu mă
mai poate împiedica.
Cum arată o zi obişnuită pentru tine când nu eşti în turneu?
Stau acasă în Glasgow, duc copiii la şcoală dimineaţa, mă întorc
să iau micul dejun şi apoi merg la club să exersez. Iau o mică pa-
uză de prânz, apoi joc până la 4 după-amiaza. Cam aşa arată şase
zile din şapte. Duminica sunt liber.
Ai o masă de snooker acasă?
Nici gând! Merg să exersez în timpul zilei, pentru că acesta este
serviciul meu. Dar dacă îmi invit prietenii la mine, nu vreau să-mi
spună „Vino să jucăm snooker’’. Este ca şi cum aş merge vineri
seara acasă la un prieten de-al meu, care este constructor, şi ar
spune „Hai să construim un perete’’.
Nu este dificil să exersezi din moment ce nu poţi simula ten-
siunea din timpul unei partide?
Un jucător de vârf poate face jocul să pară uşor ori de câte ori
exersează şi atunci nu trebuie să se gândească la astfel de lucruri.
Dar când intervine tensiunea, snookerul nu este un sport care să
se bazeze pe conditia fizică, ci pe cea psihică. Mingea ţi se pare
mai mare şi buzunarul mai mic îţi joacă feste, iar masa devine
din ce în ce mai dură. Atunci nu mai contează dacă te-ai simţit cel
mai bun jucător din lume cu doar câteva zile înainte. Graeme Dott
exersează la acelaşi club ca şi mine. Stephen Maguire este la cinci
minute distanţă, iar Stephen Hendry la 45. Să exersez cu ei este
perfect. Atunci te provoci pe tine însuţi şi încerci să fii mai bun. De
exemplu, cred că unul dintre motivele pentru care Peter Ebdon nu
a câştigat meciul în acest sezon este pentru că s-a mutat în Dubai şi
acolo nu sunt adversari de talia lui.
Este Judd Trump următorul O’Sullivan?
A întrecut multe dintre recordurile lui Ronnie când era mai tânăr,
dar sincer, cred că nu. Încă nu a ajuns un jucător suficient de bun,
dar asta nu înseamnă că nu poate deveni. În mod evident, a ajuns
în semifinale la Grand Prix şi acest lucru îi va da încredere pentru
restul sezonului. Dar, ca să îl numim următorul Ronnie O’Sullivan,
ar fi dificil pentru el. L-a învins pe Ronnie şi acesta este un lucru
fantastic. Chiar dacă Ronnie nu era în cea mai bună formă, nu îi
putem lua o astfel de victorie cuiva care are doar 19 ani. Să-l învingi
pe Campionul Mondial este o mare victorie.
REVISTA PENTRU BĂRBAŢI
www.menshealth.ro
Acum la toate punctele de
difuzare a presei!
> SEX TROTTER
învaţă să ai orice
femeie din lume
> DĂ JOS BURTA!
în doar 4 săptămîni
> SĂNĂTATE
veriﬁcă-ţi
articulaţiile!
> 640 de muşchi şi
tot atîtea sfaturi
din ﬁtness, nutriţie
şi sănătate
BĂRBATUL MEN’S HEALTH:
RYANREYNOLDS,VEDETANOIISERIIX-MEN
„Nu aștept succesul.
Mă antrenez pentru el.“

F
ernando Enrique Gutierez
e taximetrist în Madrid, lucrează
mai ales noaptea, e tată a doi băieţi
adolescenţi şi îndrăgostit de motoci-
clism. Locuieşte în Vallecas, chiar la margi-
nea dinspre M40 a cartierului, a doua şosea
de centură a oraşului. Dincolo de ea, câm-
puri arse de soare şi încinse vara precum
deşertul. În tinereţe a practicat sportul cu
motor şi mai apoi a participat la concursuri
de amatori, iar în garaj are un enduro. Va-
canţele şi le petrece în apropierea Atlanti-
cului, lângă Cadiz, la Jerez de la Frontera,
în săptămîna când aici se aleargă Marele
Premiu al Spaniei de motociclism viteză.
Cel puţin de alte trei ori pe an închiriază
jumătate de zi circuitul şi împreună cu mai
mulţi prieteni şi organizează curse de ama-
tori în care se întrec şi se închipuie fiecare
fie Dani Pedrosa, Jorge Lorenzo sau Alvaro
Bautista. Îi sticlesc ochii atunci când vor-
beşte despre Jerez şi despre sporturile cu
motor, ştie exact podiumurile din cursele
de viteză de aici, de când s-a inaugurat cir-
cuitul, în 1986, şi sigur visul lui e sa trăiască
lîngă pistă. Ar fi în stare să-ţi povestească
zile întregi amintirile lui de la Jerez, ştie
toate străzile şi tavernele în care seara se
dau petreceri, unde se mănâncă perfect în
oraş, ca să nu mai vorbim despre virajele,
gropile, standurile pentru spectatori şi fi-
ece colţişor din perimetrul Circuitului. E în
stare să te convingă de faptul că Jerez de la
Frontera e materializarea Raiului şi dacă nu
te duci măcar odată în viaţă acolo, trăieşti
degeaba.
Precum Fernando, zeci de mii de spanioli
călătoresc spre Jerez an de an, transfor-
mând oraşul andaluz într-un nou Mecca
iberic al sporturilor cu motor. În săptămâ-
na Marelui Premiu de Motociclism viteză al
Spaniei, mii de rulote, de corturi, de pături,
se aliniază pe coastele de lângă circuit într-
o întâlnire unică şi inimitabilă. Plus că hote-
lurile, hostelurile şi toate casele de închiriat
sunt ocupate la refuz. E un turism aproape
precum cel de pelerinaj în acea săptămână.
Şi un altul, legat tot de sport, în restul anu-
lui. Şi nu doar de sportul cu motor.
Circuito Permanente de Jerez a fost proiec-
tat şi construit aici pentru că nu există zi din
an în care să nu poată fi utilizat. Vremea e
ideală, fără fluctuaţii mari de temperatură,
cu precipitaţii puţine. În plus, locaţia, între
celebrele vii de Jerez, care produc unicul
Sherry, vin special, oferă un peisaj care îţi
taie răsuflarea. Echipe de Formula 1 vin
aici pentru teste şi antrenamente când pe
restul continentului pistele sunt îngheţate.
În februarie, Reanult, McLaren, Toro Ros-
so, Williams şi Red Bull au testat la Jerez.
Alături de ele au venit BMW, Force India şi
Toyota. În decembrie sunt din nou aici toa-
te aceste formaţii.
Mai mult de 30 de zile din an, circuitul se
închiriază amatorilor de viteză. Cât despre
motociclism, în afara Marelui Premiu al Spa-
niei, care anul acesta se aleargă începând
jerez de la
frontera
Destinaţii sportive
Cosmin Stăniloiu
Spania fascinează întreaga lume şi strânge vizitatori de pe toate continentele în marile oraşe
şi în preajma obiectivelor de interes mondial. Barcelona e destinaţie turistică înTop3 în lume,
Madrid e o capitală de fost imperiu colonial, Valencia e plină de soare, Granada de istorie
maură, Toledo e răspântia marilor culturi. Între aceste tentaţii turistice, Jerez de la Frontera
propune un amestec de sport, vinuri unice şi flamenco.

cu 1 mai, nu e zi fără ieşiri pe circuit. Şi toate
campionatele naţionale şi provinciale se ţin
aici. La un eveniment de mărimea unei cur-
se din campionatul mondial de viteză, se
strâng 125.000 de spectatori, care plătesc
între 35 şi 80 de euro pe bilet. Chiar şi în zi-
lele de antrenamente.
În afara curselor, marile companii de au-
tomobile vin la Jerez pentru a-şi prezenta
noile modele. Porsche are deja o tradiţie în
asta, la fel Seat.
Vin, flamenco, viteză
Jerez are peste 200.000 de locuitori şi a
fost al doilea califat după anul 1000 şi după
Cordoba, ridicat în sud-vestul Spaniei. Azi
e centrul producerii vinului Sherry, unic
în lume, viile din jurul oraşului strângând
anual sute de mii de turişti. Oraşul e situ-
at la jumătatea drumului dintre Oceanul
Atlantic şi munţi, şi e considerat capitala
iberică a cailor şi a dansului flamenco.
Poţi oricând vizita o „bodega” şi asista la
producerea vinului, ca să nu mai vorbim
despre degustări. Real Escuela Andaluza
del Arte Ecuestre, adică şcoala regală de
călărie, e cea mai renumită din ţară şi una
dintre cele mai apreciate în întreaga lume.
Şi oferă nu doar pregătire pentru profesi-
onişti şi demonstraţii inegalabile de dre-
saj, ci şi cursuri de iniţiere şi programe de
agrement. Totodată, Jerez este locul unde
s-a născut flamenco, tânguirea erotică a vo-
cilor şi a şoldurilor acompaniate de casta-
niete. Cea mai importantă şcoală spaniolă
de flamenco e aici. Şi tot aici s-a născut cea
mai renumită cântăreaţă şi dansatoare din
toate timpurile, Lola Flores, a cărei statuie
tronează în centrul oraşului.
La Jerez găseşti şi cel mai puternic club de
atletism din Spania, Puma Chapin, campion
naţional de şapte ori consecutiv din 2001
până în 2007.
Jerez înseamnă şi mare, cu plajele Atlanti-
cului înspre Cadiz, pe celebra Costa de la
Luz. Terenuri de golf renumite atrag aici bri-
tanici şi nu numai în tot timpul anului. Spor-
turile extreme, precum kitesurfingul, pot fi
practicate aici. De asemenea navigaţia veli-
eră e practicată în tot timpul anului. Şi mai
înseamnă Parcul Naţional Donana, cu delta
râului Guadalquivir, unde trăiesc specii uni-
ce de păsări, precum acvila imperială spani-
olă, şi de asemenea linxul iberic, o felină
protejată şi rară. Jerez de la Frontera e baza
excursiilor în munţii dinspre est, spre Arco
de la Frontera şi Prado del Rey. Iarna, cu pu-
ţin noroc, se poate schia aici.

P
rimul concurs de ridicarea gre-
utăţilor din România a avut loc în
1896 la Liceul “Gheorghe Lazăr” din
Bucureşti, iar 34 de ani mai târziu se
desfăşura tot în capitală primul campionat
naţional. După atâţia ani, iată că între 6-12
aprilie 2009 ţara noastră va fi gazda Cam-
pionatului European de seniori, pentru a
doua oară în 40 de ani de activitate a fede-
raţiei continentale (România a mai organi-
zat în 1972 Campionatul European).
Organizarea unei astfel de competiţii în-
seamnă mari sacrificii, chiar şi de …1 milion
de euro cât va costa grosso modo între-
cerea din aprilie. Sunt costuri mari pentru
că nu avem de niciunele. Dacă am fi avut
haltere suficiente, sistemul de competiţie,
o sală adecvată, ar fi fost altceva. Dar ne
costă enorm amenajarea sălii. Avem doar
Polivalenta, care totuşi nu face faţă cerin-
ţelor unei competiţii internaţionale - şi nu
numai la haltere. Condiţiile impuse pen-
tru organizarea unui campionat european
nu sunt speciale, dar tot trebuie să înde-
plineşti anumite criterii legate de sala de
competiţie, cazare, trebuie ca oraşul care
găzduieşte competiţia să aibă aeroport in-
ternaţional.
Cincisprezece sportivi români vor intra în
concurs având ca obiectiv 3 medalii. Cele
mai mari şanse le au Roxana Cocoş, campi-
oana europeană de anul trecut, dar şi Anto-
niu Buci sau Răzvan Martin.
După acest Campionat European, Federa-
ţia Romaînă de haltere va beneficia de ma-
terialele de concurs şi de halterele care s-au
achiziţionat cu ocazia acestei competiţii din
banii ANS-ului.
În aceeaşi perioadă se va desfăşura în capi-
tală şi Congresul European, imediat după
încheierea celui al Federaţiei Internaţionale
care va avea loc în Spania şi
unde vor avea loc alegeri. Cel
mai important este că la Bu-
cureşti se vor sărbatori 40 de
ani de la înfiinţarea Federaţi-
ei Europene de Haltere.
6-12 aprlie:
CAMPION-
ATUL
EUROPEAN
DE HAL-
TERE DE LA
BUCUREŞTI
Sala Polivalentă “Ioan Kunst
Ghermănescu”
400 sportivi din 47 de ţări
15 români în concurs
Invitaţi speciali :
Naim Suleymanoglu, pri-
mul halterofil care a câştigat
medalii de aur la trei ediţii
consecutive ale Jocurilor
Olimpice (1988 - Seul 60 kg,
1992 - Barcelona 60 kg, 1996 - Atlanta 64
kg); a doborât 46 de recorduri mondiale
în întreaga carieră şi a câştigat şapte titluri
mondiale şi şase europene.
Şi-a început cariera concurând pentru Bul-
garia, dar în 1986 a obţinut şi cetăţenia tur-
că şi, de atunci, a reprezentat noua sa ţară
în toate concursurile de haltere din lume.
Asociaţia Internaţională a jurnaliştilor spor-
tivi, uimiţi de realizările sale, l-au poreclit
“Hercule de buzunar” Este cel care şi-a ridi-
cat de 3 ori greutatea corporală.
Vasily Alexeev este dublu campion olim-
pic, de 6 ori campion mondial, a doborât 80
de recorduri mondiale; în perioada compe-
tiţională avea 160 kg şi 1,86 m. A ridicat pes-
te 600 kg în cele 3 stiluri şi peste 400 kg la
două stiluri. Recordul mondial (640 kg la 3
stiluri) de la J.O. din 1972 de la Mũnchen nu
va mai putea fi doborât niciodată pentru că
s-a schimbat regulamentul;
În perioada 1970 – 1978 a stabilit 80 de
recorduri mondiale şi se spune că în acea
perioadă a pretins şi primit de la guvernul
sovietic între 700 şi 1500 de dolari pentru
fiecare record doborât.
Un om puternic:
NICUVLAD
Antrenor emerit, maestru emerit al sportu-
lui, decorat cu Ordinul naţional ”Serviciul
credincios în grad de Cavaler”, prezent în
Hall of Fame-ul halterelor mondiale. Sigur
este un om puternic.
Când a început aventura acestui Campi-
onat European de la Bucureşti, de câţi
ani încercăm?
A fost visul meu de când am încheiat activi-
tatea competiţională. Mi-aş fi dorit să con-
curez şi eu acasă la un campionat european
sau mondial, dar nu am apucat. România a
organizat o singură competiţie la acest ni-
vel la haltere, în 1972, iar prima dată când
am încercat să obţin organizarea europe-
nelor a fost prin 2002. N-am reuşit atunci,
iar 2007 am primit acceptul de a fi gazda
întrecerii continentale pentru 2009.
De ce este important să găzduim o astfel
de competiţie după 37 de ani?
Chiar dacă România nu are experienţă în
organizarea competiţiilor, pot spune că
halterele la noi reprezintă o şcoală. Şi noi
ne confruntăm, ca şi alte sporturi, cu un
număr scăzut de copiii care vin să practice
haltere, şi zic că este un bun moment să
găzduim concursuri internaţionale, să vină
sportivii consacraţi, iar copii să inţeleagă ce
înseamnă acest sport. De când am intrat în
UE, România este altfel văzută şi toată lu-
mea ne întreabă ”dar voi când organizaţi o
competiţie?”
Aţi fost campion olimpic şi mondial, an-
trenor al lotului naţional, sunteţi preşe-
dintele Federaţiei Române de haltere,
aveţi funcţii în cadrul Federaţiei Inter-
naţionale. V-ar tenta preşedinţia foru-
lui continental? Ar fi asta următoarea
treaptă?
Am avut propunere pentru Federaţia Eu-
ropeană. Anul trecut au fost alegerile şi
multi colegi de pe plan internaţional m-au
îndemnat să fac asta, dar n-am fost hotărât.
Poate fi o opţiune pentru viitor.
Cât de mult s-a schimbat acest sport în
ultimii 20 de ani?
În general toate sporturile suferă modifi-
cări în timp, dar la noi n-au fost esenţiale.
În 1972 într-adevăr erau 3 stiluri, era şi sti-
lul împins (pe lângă smuls şi aruncat); s-au
schimbat categoriile, mai nou avem CM de
cadeţi până la 17 ani, pentru că vor fi şi Jo-
curi Olimpice de tineret. Mai multe discuţii
sunt la nivel european şi internaţional legat
de sistemul de calificare la J.O. Una dintre
schimbările majore din ultimii ani a fost
aceea a încărcării halterei. Înainte, doar din
2,5 în 2,5 kg se putea creşte, iar acum din ki-
logram în kilogram. Este şi mai spectaculos
şi mai simplu pentru spectatori să înţeleagă
competiţia.
Cum se doboară un record mondial?
Intri în concurs cu gândul ăsta sau vezi
pe parcurs, în funcţie de cum evoluează
ceilalţi?
Recordul mondial se doboară în urma unei
munci teribile şi dacă eşti pregătit fizic şi
psihic să te apropii de recordul mondial. Nu
Panteonul
puterii
Teodor Avrămescu

Apr mai-2009

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (6)

Viewers also liked

Viewers also liked (16)

Similar to Apr mai-2009

Similar to Apr mai-2009 (6)

More from Sima Sorin

More from Sima Sorin (20)

Apr mai-2009