Iunie iulie-2009

588 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
588
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
3
Actions
Shares
0
Downloads
3
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Iunie iulie-2009

  1. 1. NR. 20 IUNIE - IULIE 2009CURSAVOLVO • POWERBOATS • SURFING • RAFTINGLE MANS 24H • CAZUL FEDERER • LUPTETĂTĂREŞTIINTERVIU HAGI • ARMA LUI ARMSTRONG • FORMULA 1exemplar gratuitNAUTICA
  2. 2. 4 IUNIE - IULIE 2009 EUROSPORT6 CevafacePhelpslaRoma?Nataţia mondială are întâlnire la Roma între 17 iulie– 2 august. Pentru lumea sporturilor acvative, Cam-pionatul Mondial este prima competiţie importantădupă Jocurile Olimpice de la Beijing.52 BăieţiirăidinPremierLeagueMarţi seară, King şi Windass, puşi la patru ace, s-auurcat într-un taxi.Terminaseră ziua de lucru, se aflauîn timpul lor liber, meciul era tocmai peste 4 zile, aşacă şi-au zis că o noapte de distracţie n-ar strica.60 F1Noul regulament tehnic a bulversat scara valorilorîn Formula 1. Ceea ce nu a intuit însă nimeni a fostmagnitudinea cutremurului şi, consecinţă imediată,zâzania stârnită în cadrul blocului aparent monolit alechipelor de Formula 1.68 UrmaşiiluiGhenghisHanÎn fiecare an, din mai şi până în septembrie, comu-nitatea tătărască din România organizează în fiecareweek-end un festival de kureş, lupte tradiţionale,care datează din vremurile Hoardei de Aur.76 CazulFedererRoger Federer este, cu siguranţă, unul dintre cei maitalentaţi si mediatizaţi jucători din preajma fileului aituturor timpurilor. Ca orice mare campion, elveţianuleste dual.34 PowerboatsMelanj pestriţ de industriaşi, brokeri şi investitoriimobiliari, platoul campionatului Powerboat P1 mus-teşte de pasiune. În spatele tabloului idilic stă o afa-cere plămădită în cele mai mărunte detalii.44 InterviuGheorgheHagiFermecaţi de virtuozitatea pe care o arăta pe gazon,românii i-au acordat titlul onorific de„Rege”. Probabilcel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor,Hagi îşi merită cu prisosinţă apelativul.28 OcolulPământuluiîn5aniUnii oameni se nasc cu spiritul aventurii în sânge.Sunt pasionaţi la extrem de ideile lor, pe care alţii lenumesc pur şi simplu nebunii şi merg cu ele până înpânzele albe.78 Madone6.9La început de februarie, Mondialul de Raliuri ne-aajutat să facem cunoştinţă cu faţa sleită a sezonului2009 în sporturile cu motor. Formula 1 şi MotoGPn-au făcut decât să confirme impasul economic.DETALIITot ce îţi trebuie este un cont personal şi o conexiune internet. Pentru mai multe informaţii vizitează http://player.eurosport.roTOT LA EUROSPORT PLAYER:TENIS: Transmisiuni simultane de pe mai multe terenuri (Roland Garros, US Open, Australian Open, WTA, ATP)CICLISM: Transmisiuni integrale ale unor curse ciclisteFOTBAL: Meciuri în direct din prima ligă din RusiaSNOOKER: Competiţii integrale, inclusiv masa a douaLE MANS SERIES: În direct, integral, exclusivEditor coordonator: Ivonne Ghiţă Redactori: Ioan Viorel, Alexandru Gheorghiaş, Cosmin Stăniloiu, Vlad Bucurescu, Alexandru Cocu Colaboratori: Bogdan Nevel, Cristi Petre, Alexandru Ganci, Sorin Anghel,Robert Donatelli, Radu Abramescu, Emanuel Terzian, Ştefan Todor Art Director: Codruţ Bendovski Foto: GETTY IMAGES, Codruţ Bendovski, Toni Salabaşev/TSADifuzare: Florentina Bălan, telefon: 021 316 3380, fax: 021 316 3383, e-mail: office@sportline.ro Abonamente gratuite se pot face prin înscriere la: www.sportline.roEditat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036, Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, Bucureşti ISSN 1843 – 9926 Prepress şi Tipar: RH PrintingSport TV Management este membru BRAT Copyright 2009 Sport TV Management Reproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cu acordul editorului.A 77-a ediţie a cursei de 24 de ore de la Le Mans îşi va decideînvingătorul la jumătatea lui iunie. O competiţie legendară,care a sfidat penuria de constructori, formatul şi problemeletipice întrecerilor de anduranţă pentru a atrage şi astăzi opleiadă de nume sonore din motorsportul internaţional.MaratoniŞtiprin noaptePREMII PENTRU ABONA+IIEUROSPORT PLAYER!Aboneaz[-te pentru un an la Eurosport Playerîntre 1 iunie - 31 august 2009 `i po=i câ`tiga un ceas TIME FORCE.Detalii despre concurs pe http://tv.eurosport.ro14
  3. 3. Nataţia mondială are întâlnire la Roma între 17 iulie – 2 august.Pentru lumea sporturilor acvative, Campionatul Mondial esteprima competiţie importantă după Jocurile Olimpice de laBeijing. Evident, toţi ochii vor fi aţintiţi asupra americanuluiMichael Phelps, cel ce a reuşit să câştige opt medalii de aur înprobele de înot desfăşurate anul trecut în China.EVENIMENT
  4. 4. IUNIE - IULIE 2009 9EUROSPORT8 IUNIE - IULIE 2009 EUROSPORTperformanţă din toate timpurile pe dis-tanţa de 50 de metri fluture pe 8 aprilie.Campionatele Franţei de la Montpellier, dela sfârşitul aceleaşi luni, au consemnat rec-tificarea recordurilor în probele de viteză.Alain Bernard e noul recordman al sutei, învreme ce Frederik Bousquet a bătut recor-dul la 50 de metri. Ultimul a arătat o formăexcepţională, învingându-l pe Bernard înfinala de la sută. La fete, olandeza MarleneVeldhuis a bătut recordurile lumii la 50 demetri fluture şi liber în aceeaşi zi, pe 19 apri-lie, la Amsterdam Cup, în vreme ce rusoai-cele Anastasia Zueva, la 50 de metri spate,şi Yulia Yefimova, 50 de metri bras, au re-uşit să bată de câte două ori în aceeaşi zi,28 aprilie, cele mai bune performanţe dintoate timpurile.Pentru Carmen, ediţia romană a întrece-rilor de nataţie va fi mai săracă, din cauzafaptului că lipseşte favoritul ei, olandezulPieter van den Hoogenband, campio-nul olimpic al sutei la liber la Sydney şi laAtena. „Surprizele cred că vor veni din maimulte părti, întrucât recordurile mondia-le sunt, acum, la ordinea zilei, multe fiindcorectate în primele luni ale lui 2009, iarţările din care vin autorii lor sunt tot maimulte şi diverse, de la Rusia, Spania, Franţa,Olanda, la Brazilia, Japonia, Africa de Sudsau China.”Cu toate astea, care-s previziunile? „Greude spus. S-au retras câteva nume grele, darmajoritatea celor valoroşi au continuat săse antreneze dar şi să concureze la un ni-vel foarte ridicat, unii chiar peste JocurileOlimpice. Camelia Potec ar fi luat argintulcu timpul scos în cursa de 800 de metri dela naţionalele Franţei, anul acesta.”De numele Cameliei Potec se leagă, prinurmare, speranţele noastre la o medalie ?„Da. A înotat 800 de metri cu 3 secunde mairepede decât precedentul record naţional,stabilind record european. Are cei mai bunitimpi ai anului la 800 de metri şi la 1500 demetri, a doborât recordul naţional şi la 400de metri. Are şi ambiţia să câştige o medaliemai valoroasă decât bronzul din 2001, de laFukuoka.”Un alt veteran al lotului român este con-stănţeanul Răzvan Florea, care, după lungi-le cantonamente din anul olimpic e capabilsă progreseze, la 28 de ani, înotând mai pu-ţin la antrenamente dar având mai aproa-pe familia şi regăsindu-şi pofta de a înotadistanţele mai scurte, la viteze tot mai mari.“Pe Răzvan îl văd clasat în primii 10 la 100metri spate şi dând aripi mai tinerilor săicolegi din ştafeta de mixt (Valentin Preda,Norbert Trandafir şi Felix Maestru), pentruo nouă calificare în finala campionatelorlumii.”În palmaresul României la CampionateleMondiale Acvatice figurează doar două ti-tluri, ambele în întrecerile de nataţie femi-nine. Tamara Costache a câştigat aurul la 50de metri liber în 1986, la ediţia de la Madrid,iar Diana Mocanu la 200 metri spate, în2001, la Fukuoka, în Japonia. Aduse în discuţie, recordurile mondi-ale nu pot fi trecute cu vederea. Mai alescă există deja o polemică uriaşă în jurul lorşi a modului cum sunt obţinute astăzi, cuajutorul unor noi costume pentru sportivi,realizate chiar cu sprijinul NASA. CarmenBunaciu îşi spune părerea: „Începând cu fe-bruarie 2008 când au apărut noile costume,s-a stabilit un total incredibil de recordurimondiale: 126! Atât de mare a fost impactulperformaţelor realizate cu ajutorul acestorcostume de ultimă generaţie, încât sportulnostru favorit a intrat, putem spune, într-onoua eră: majoritatea recordurilor rapor-tându-se acum la pre- sau post- februarie2008. Eu cred că stă la îndemâna FINA să li-miteze acest traiect nenatural al recorduri-lor mondiale, printr-o mai mare exigenţă înaprobarea diferitelor modele de costumeapărute în ultimul an. E adevărat că nu neputem opune progresului, dar de la mate-riale performante care imitau pielea de re-chin şi până la schimbarea poziţiei în apă, aflotabilităţii şi salturi de 5 zecimi pe fiecare50 de metri, parcă ceva e nefiresc.” Cât denefiresc, vom vedea. Ce e sigur e că vomavea întreceri care vor ţine iubitorii nataţieicu sufletul la gură, vor aduce din nou spec-tacol în bazin şi cu siguranţă vor consacranoi vedete ale nataţiei. Cea de-a 13-a ediţie a “mondialelor” denataţie este aşteptată cu mare nerăbdarede către toţi italienii, frenezia din jurul eve-nimentului putând fi comparată cu emula-ţia creată în jurul Campionatului Mondialde Fotbal din 1990 sau cu ceea ce s-a pe-trecut în 2006, când Torino a fost gazdaJocurilor Olimpice de Iarnă. E dovadă viea faptului că Italia nu trăieşte doar pentrumacaroane şi pizza, ci şi pentru sport.Preşedintele Federaţiei Internaţionalede Nataţie (FINA), algerianul MustaphaLarfaoui, este foarte optimist. “Sunt sigurcă întrecerea de anul acesta va reprezentaun reper istoric. FINA invită la Roma cei maibuni sportivi de la fiecare dintre cele cincidiscipline acvatice. De performanţele îno-tătorilor, perfecţiunea tehnică, concurenţaîntre echipele de polo, efortul de lungă du-rată al sportivilor sau de graţia cu care sevor mişca în apă sportivii de la înot sincronse vor bucura milioane de telespectatori.”Roma e la a doua organizare a MondialelorDupă ce aU găzduit finala LigiiCampionilor la fotbal italienii maiau de oferit un eveniment la fel degrandios: Campionatul Mondial de Nataţie,competiţie programată anul acesta în peri-oada 17 iulie – 2 august. Cele cinci discipli-ne, înot în bazin olimpic, înot în ape libere,sărituri, polo şi înot sincron vor reprezentaun adevărat festival pentru cei 200 000 despectatori care sunt aşteptaţi la eveniment.Vor fi 17 zile de concursuri la care vor luastartul peste 2500 de sportivi din 170 deţări. Principala locaţie este Foro Italico,un complex sportiv multifuncţional situ-at în apropierea Stadionului Olimpic. Aicivor fi patru piscine permanente şi douămobile, toate nou construite, toate desco-perite. Municipalitatea din Lazio a alocat10,5 milioane de euro pentru amenajareaacestora, separat de fondurile venite de laComitetul de organizare şi de la FederaţiaInternaţională. Întrecerile de înot în ape li-bere vor avea loc la Lido di Roma, în portulOstia.Preţurile biletelor nu sunt întotdeaunafoarte mici. Pentru concursurile de nataţiecele mai ieftine costă 5 euro, în sectoare detribună care nu sunt chiar în dreptul bazi-nelor, la reuniunile din serii, de dimineaţă.La finale, pentru cel mai ieftin bilet se vaplăti 15 euro, iar pentru cel mai scump 90de euro. La sărituri, pretul minim e de 5euro, în calificări, iar la finale tichetele deintrare sunt între 15 şi 60 de euro. La polo,intrarea în tribune va costa între 5 şi 15 europentru jocurile din preliminarii, între 15 şi30 de euro de la sferturi pînă la semifinale,iar la finale între 30 şi 90 de euro. La înotsincron, cine vrea să vadă finalele trebuiesă plătească 30 de euro. Există şi oferte lapachet, între 110 euro şi 730 de euro pentrutoate reuniunile de înot, sau între 190 deeuro şi 400 de euro pentru polo. Pachetelecombinate sunt cele mai scumpe, 860 deeuro. Să ne aşteptăm la apariţia unor noi sta-ruri ale lumii acvatice? Cine-l poate învingepe Michael Phelps? Câte recorduri mondi-ale vor fi depăşite, şi, desigur, câte cazuride dopaj am putea avea? Despre dopaj, încontextul Mondialelor, am întrebat-o cecrede pe Carmen Bunaciu, marea noastrăcampioană: „Îmi aduc aminte de ediţia carea avut loc tot la Roma, în 1994. Atunci, con-cursul feminin a fost dominat clar de spor-tivele din China. Au câştigat nouă probe in-dividuale din 12 şi toate cele trei concursuride ştafetă. Dar la puţin timp după aceea,câteva dintre proaspetele campioane mon-diale au fost depistate dopate la un alt con-curs şi au fost suspendate pe viaţă.” 2009 e un an important pentru înotă-tori, fiind prima parte a pregătirilor pen-tru o nouă ediţie a Jocurilor Olimpice,cea de la Londra, din 2012. CampionateleMondiale sunt obiectivul tuturor celorconsacraţi anul trecut. Aşa se face că ma-joritatea naţiunilor importante şi-au pro-gramat în martie şi aprilie campionatelenaţionale, doar americanii făcând excep-ţie, ale lor urmând să se încheie cu doar osăptămână înainte de startul de la Roma.Nu e de mirare aşadar că între 8 martieşi 1 mai au fost stabilite 13 noi recordurimondiale, patru la masculin şi 9 la feminin.Spaniolul Rafael Munoz, care n-aveanici o performanţă notabilă în palmarespînă la 21 de ani, a stabilit cea mai bună
  5. 5. IUNIE - IULIE 2009 11EUROSPORT10 IUNIE - IULIE 2009 EUROSPORTacvatice, după ediţia găzduităîn 1994, o ediţie care a lăsat re-perele ei clare în luma nataţiei,a săriturilor şi jocului de polo.Naţionala masculină a Italiei acucerit atunci cea de-a doua eimedalie de aur, fiind cea maibună echipă din lume a aceleiperioade, după ce cucerisetitlul olimpic în 1992 şi CupaMondială în 1993. AlexanderPopov cucerea primele salemedalii mondiale de aur, la50 şi 100 metri liber, ungurulNorbert Rozsa pe ultimele, la100 şi 200 metri bras. Finlandasurprindea prin Jani Sievinenla 200 metri mixt, singurul ti-tlu mondial al carierei, la felca şi pentru Antti Kavio, câş-tigătorul de la 200 metri liber.La feminin, China cucerea 15titluri mondiale din 21 pun-se în joc, dominând autoritarCampionatele. PreşedinteleComitelului de Organizare,Giovanni Malago, se gândeşte deja lamoştenirea pe care o va lăsa CampionatulMondial de Nataţie. “Trebuie să ne gândimla faptul că în urma acestui eveniment,Roma va rămâne cu o infrastructură spor-tivă foarte bună. Apoi, ne vom alege cuun patrimoniu de valori, cunoştinţe şi ex-perienţă foarte importante”, s-a exprimatitalianul.“Din 2005, de când s-a decis ca Roma să or-ganizeze Campionatul Mondial de Nataţie,am fost într-o permanentă legătură cu ceidin Comitetul de Organizare pentru ca în2009 să avem cele mai bune rezultate po-sibile: facilităţi de înaltă clasă, marketingputernic, sponsori puternici şi o producţietv de excepţie”, a mai declarat Larfaoui,primul african ajuns în fruntea nataţieimondiale. Aşa cum atletismul are proba de mara-ton sau automobilismul are cursa de 24 deore, aşa şi înotul are disciplina sa de andu-ranţă. Înotul în ape libere se desfăşoară pedistanţe cuprinse între 5 şi 25 de kilometri.Este proba cea mai solicitantă, dar şi ceamai necunoscută dintre toate. Concursulnu se mai desfăşoară într-un bazin, ci peun curs de apă natural.Italia are foarte multe în comun cu aceastădisciplină. În 1817, italianul Giovanni MariaSalati, prizonier în Anglia, a traversat înotCanalul Mănecii şi a ajuns în Franţa, undea devenit liber. A fost primul om care atraversat înot distanţa dintre Hexagon şiMarea Britanie, fiind şi acum un simbol alnataţiei italiene. După acest eveniment auînceput imediat să apară întrecerile spor-tive de înot în ape libere, participantii pri-vindu-le ca pe nişte minunate prilejuri de arealiza record după record. Lipsa normelorobiective a întârziat recunoaşterea sa decătre FINA. Înotul în ape libere a devenitdisciplină olimpică abia anul trecut, atuncicând frumoasa Larisa Ilcenko, din Rusia, acâştigat medalia de aur în proba femininăde 10 kilometri.Pentru doamne, dar şi pentru cei care pri-vesc sportul ca pe o artă, întrecerile de înotsincron vor fi la fel de atrăgătoare precumeste Columna lui Traian pentru orice turistcare ajunge la Roma. Este vorba despreaceeaşi precizie de la patinaj, de aceeaşiexactitate de la balet. De fapt, înotul sin-cron este un balet în apă. Dacă înveţi să tebucuri de mişcările celor din bazin, te veiuita cu alţi ochi către nataţie.În anul 1907, Annette Kellerman a şocatpe toată lumea cu mişcările pe care le-aefectuat sub apă într-un bazin de sticlă dela hipodromul din New York. Acesta a fostînceputul înotului sincron. Zece ani mai târ-ziu, Katherine Curtis, de la Universitatea dinWisconsin, a contribuit cu muzica sa la rea-lizarea unui număr de balet acvatic. Practic,în Statele Unite ale Americii dansul sub apăa devenit o modă la acea vreme. Extrem depopular peste Ocean, înotul sincron intră înatenţia europenilor abia în 1960, cu ocaziaJocurilor Olimpice de la Roma când o trupăde americani a efectuat o demonstraţie înbazinul olimpic, cucerind publicul.Aproape de înotul sincron sunt săriturile înapă, acolo unde orice sportiv trebuie să-şidovedească mobilitatea într-un timp ex-trem de scurt. Practic, săritorul îşi demon-strează valoarea în aer. Desprinderea de petrambulină porneşte robinetul cu suspans,iar impactul cu apa dă frâu liber aplauzelor.La Roma însă, toată lumea va fi cu ochiipe americanul Michael Phelps, cel care laJocurile Olimpice a câştigat opt medaliide aur la înot. O adevărată nebunie carel-a transformat pe tânărul de 23 de ani în“erou global”. Evident, a devenit o ţintă şipentru presă, care a şi publicat fotografiiîn care acesta era surprins fumând marihu-ana. Tipul s-a dovedit un campion, a avutputerea să-şi ceară scuze, a îndurat suspen-darea de trei luni dictată de către oficialiifederaţiei americane şi a revenit în circuitulcompetiţional. Orice concurs la care a par-ticipat s-a transformat într-un eveniment.La Charlotte, în Carolina de Sud, numărulziariştilor care au cerut acreditare a fostde şase ori mai mare decât în mod normal.Asta şi pentru că Phelps a promis că vaavea o nouă tehnică legată de introduce-rea braţului în apă. “Nu sunt dintre cei carecred că atunci când ceva merge nu trebuieschimbat, ba dimpotrivă. În orice momenteste nevoie de o schimbare, pentru a fi mairapid, în special în sprintul final”, a precizatcampionul olimpic de la Beijing. Dacă totulva fi aşa cum spune el, “mondialele” de laRoma ar trebui să reprezinte un nou prilejpentru ca americanul să adune toate me-daliile de aur.Bazinele de la Roma vor atrage ca un mag-net la fiecare meci de polo. O disciplină încare atletul îşi arată doar capul. Dar ăsta edestinul în polo. Se vede doar partea cor-pului cu care lucrezi cel mai mult atuncicând vine vorba de un sport acvatic. Dacănu ai capacitatea să-ţi gestionezi mişcări-le, nu poţi fi un campion, mai ales că estevorba de un sport de echipă, în care efor-tul este comparabil cu cel din partidele derugby.Turneul masculin de polo e aşteptat cu unmare interes, Muntenegru, campioana eu-ropeană, urmând să-şi dea examenul dematuritate. Italia, care a cucerit ultimul ti-tlu tot la Roma, acum 15 ani, va încerca săprofite de avantajul de a fi gazdă. Serbiase va lupta pentru medalii, la fel Ungaria.România e prezentă în concurs şi cel maionest obiectiv ar fi clasarea între prime-le opt. Într-o grupă din care mai fac parteMacedonia, Italia şi Statele Unite, tricoloriişi-au propus ocuparea locului trei, care îicalifică pentru meciul de baraj care asigurăprezenţa în sferturile de finală. Campionatul Mondial găzduit deCapitalaItalieivatransformaCetateaEternăîntr-un acvariu plin cu răpitori. Numai căaceştia nu se hrănesc cu cei slabi. Hranalor o reprezintă medaliile, spectacolul,aplauzele culese la ieşirea din apă. Apa careîi face pe atleţi să lupte ca şi cum ar fi o ră-dăcină. Pentru aceşti oameni, apa nu stâr-neşte frică!Orice mişcare practicată în apă este unaaparte. Şi asta numai din cauza celui careo practică. El nu luptă doar cu adversarul.Adevărata dispută se dă cu viaţa. Iar un ast-fel de duel fără sfârşit duce la modelareaunui trup de invidiat. Dar în spatele unuibărbat parcă sculptat sau al unei femei cuaspect de sirenă, stau caractere puternice.Asta pentru că nu are niciodată momentede respiro atunci când este în bazin.Indiferent că face înot, sărituri, polo sauînot sincron, sportivul nu poate pierdetimp. Preţuieşte cele mai mici mişcări. Îi res-pectă pe ceilalţi. Este pregătit să trăiascăcrize, dureri, suferinţe. Trăieşte fiecare miş-care a braţului ca şi cum ar fi ultima înaintede linia de sosire. A înţeles că timpul estelimitat şi ştie că fericirea se cucereşte îno-tând.PROGRAM17 iulie finală sărituri18 iulie Ceremonia de deschidere,2 finale sărituri19 iulie 2 finale înot în ape libere,2 finale sărituri, finală sincron20 iulie finală sincron21 iulie finală înot în ape libere,2 finale sărituri, finală sincron22 iulie finală înot în ape libere,finală sincron23 iulie finală sărituri, finală sincron24 iulie finală înot în ape libere,finală sărituri, finală sincron25 iulie finală înot în ape libere, finalăsărituri, finală sincron26 iulie 4 finale nataţie27 iulie 4 finale nataţie28 iulie 5 finale nataţie29 iulie 4 finale nataţie30 iulie 5 finale nataţie31 iulie 5 finale nataţie,finală polo feminin1 august 6 finale nataţie,finală polo masculin2 august 7 finale nataţie,ceremonia de închidere
  6. 6. Producţia HDÎncepând cu Marrakech, FIA WTCC va fi primul Campionat Mondialprodus în High Definition. Eurosport Events, broadcaster şi promotor alacestei serii, va produce în HD nouă din cele 12 curse ale acestui sezon:Marrakech, Pau, Valencia, Brno, Porto, Brands Hatch, OscherslebenImola şi Okayama.O dată cu sosirea în Marrakech din 2009, FIA WTCCse extinde pe patru continente: America, Africa, Europa şi Asia.Transmisiunile HD de la WTCC vor fi produse folosind 14 camere HDmontate pe marginea pistei, două camere HD wireless şi 14 camere SD16:9 montate pe maşini. De asemenea, se va folosi un nou car de emisiefabricat de compania belgiană Alfacam.Transmisiunile HD ÎN DIRECTde la FIA WTCC vor fi disponibile pe Eurosport HD – versiunea highdefinition a canalului Eurosport lansat în 2008.Un nou program TVDin Marrakech şi de la toate cele 7 întreceri europene, Eurosport vatransmite “WTCC Inside”, un nou program de 26 de minute din culise.În week-end-urile în care au loc întreceri, o echipă TV va urmări unanumit pilotîntimpulcelordouăziledecompetiţie,oferindopriviredininteriorul acestor evenimente fascinante ale sporturilor cu motor. Acestpilot « gazdă » va permite telespectatorilor să urmărească îndeaproapemomente dinainte, din timpul şi de după marile evenimente.
  7. 7. Alexandru CocuCOVER STORYA 77-a ediţie a cursei de 24 de ore de la Le Mans îşi va decideînvingătorul la jumătatea lui iunie. O competiţie legendară,care a sfidat penuria de constructori, formatul şi problemeletipice întrecerilor de anduranţă pentru a atrage şi astăzi opleiadă de nume sonore din motorsportul internaţional.MaratoniŞtiprin noapte
  8. 8. Cursele de Grand Prix i-auştirbit din prestigiul căpătat cugreu, de-a lungul vremii. FederaţiaInternaţională de Automobile a aranjat-ocu obstinaţie în cutia cu amintiri din epocade pionierat a sporturilor cu motor. Şi to-tuşi, cursa de 24 de ore de la Le Mans s-aîncăpăţânat să reziste în faţa capriciilor is-toriei. O întrecere care, văzută prin prismacurselor de Grand Prix, pare astăzi anacro-nică şi oarecum dificil de urmărit. Din prici-na duratei cuprinse între 3 şi 24 de ore (încazul Le Mans, spre exemplu), competiţiilede anduranţă rămân, se pare, cenuşăreseletransmisiilor TV.Ce-i drept, nu le avantajează nici regulileunor asemenea întreceri pe circuit. Ele re-grupează la start o sumedenie de modelesport, al căror punct comun îl constituiedoar faptul că roţile sunt acoperite integralde caroserie. Or, încă din anii ’50, un aseme-nea regulament permisiv a generat diferen-ţe enorme între competitori. Organizatoriiau reacţionat, grupând bolizii în clase.Avea să fie începutul unei harababuri ge-neralizate în competiţiile de anduranţădeoarece constructorii au găsit mereu por-tiţe regulamentare pentru a fabrica – subumbrela unui număr minim de vehiculede serie necesare omologării –veritabile prototipuri pur-sân-ge. Şi, la începutul anilor 70,Ferrari, Ford, Porsche, Lotus,Alfa Romeo sau Matra ajunse-seră să construiască lejer pro-totipuri mai rapide chiar de-cât propriile monoposturi deFormula 1.Federaţia internaţională a alessă fărâmiţeze clasele şi grupe-le. Cele mici aveau să sprintezespre anonimat, în timp ce cla-sele de prestigiu (Grupa C) augalopat inocent spre moarte.Căci, din cauza efortului finan-ciar pentru a întreţine o vitrinănobilă precum CampionatulMondial de Modele Sport,marii constructori precumPeugeot, Jaguar, Toyota şiMercedes-Benz au aruncatprosopul la finele lui 1992.Întrecerile de anduranţă petărâm european intraseră încolaps. Pe ruinele fostuluiCampionat Mondial, vieţu-iau doar câteva competiţiiregionale, de impact minor.Dincolo de Ocean, în StateleUnite, campionatul IMSA GT aprofitat de introducerea unuinou regulament de prototipuripentru Le Mans, astfel încât săprocedeze la o lentă, dar con-tinuă transformare. Şi, astfel, laînceputul lui 1999, AutomobileClub de l’Ouest (ACO) – or-ganismul de reglementare a• Pe 26 mai 1923, la ora locală 16, francezul Charles Faroux, cunoscut peatunci compatrioţilor săi prin calităţile de jurnalist, tehnician ori de campi-on de biliard a dat startul primei curse de 24 de ore derulate la Le Mans.Graţiesprijinuluifinanciarpecarel-aprimit dinparteaunuiindustriaşlocal,Faroux i-a convins la acea vreme pe responsabilii unui club de pasionaţi deautomobile din departamentul Sarthe, Automobile Club de l’Ouest, să punăbazeleuneicurseinedite,desfăşuratepedurataa24deoreşimenitesătes-teze fiabilitatea maşinilor şi a farurilor acestora. A fost actul de naştere acelei mai cunoscute competiţii de modele sport.• Pentru a doua ediţie a cursei, Dunlop a construit o pasarelă, pentru a permitepuţinilor spectatori să traverseze circuitul, din zona standurilor înspre dughenelece comercializau cartofi prăjiţi. Aşa s-a născut povestea pasarelei de metal, con-solidate în 1930 şi botezate Dunlop Fort. Din 1978 încoace, pasarela a fost refăcu-tă, iar astăzi poate primi până la 1.350 de spectatori. 50 de metri este lungimeapasarelei, amplasate la 13 metri înălţime. Masa totală a edificiului este de 70 detone şi poate rezista la rafale de vânt cu viteze de peste 200 de km/h.•În1930,britaniculBarnatoWoolfstabileaoperformanţăcarearămasînpicioarepână astăzi: Trei victorii în primele sale trei participări la Le Mans.• Final de legendă în 1933, cu Tazio Nuvolari revenind asupra coechipierului săude la Alfa, Luigi Chinetti, în chiar ultimul tur de cursă. Nuvolari a trecut în fruntepeultimasecţiuneacircuitului,învirajulArnage,şis-aimpus–lacapătula24deore – cu un avans de numai 401 metri!Poveştilecare au croit legenda
  9. 9. cursei de 24 de ore de la Le Mans – avea sădea undă verde naşterii American Le MansSeries, competiţie ce respectă regulamen-tul tehnic al modelelor înscrise la Le Mans.Avea să fie primul balon de încercare desti-nat a testa viabilitatea unui campionat deanduranţă cu costuri reduse pentru ambelecategorii (prototipuri şi grand turisme), cre-at pentru echipe independente.În mai bine de un deceniu de-atunci încoa-ce, American Le Mans Series s-a consolidatîn jurul celor două curse mari din calendar:cele 12 ore de la Sebring şi Petit Le Mans. Bamai mult, formatul a zămislit şi idei similarepe bătrânul continent.European Le Mans Series a văzut lumina zi-lei în 2001, an în care învingătorii celor patruclase (P1, P2, respectiv GT1 şi GT2) au fost• Derulată în 1949, prima ediţie postbelică avea să reprezinte consacrareacelor de la Ferrari. Luigi Chinetti avea să efectueze un veritabil tur de forţă.Italianulşi-atrecutîncontaltreileasuccespersonal,dupăcel-alăsatlavolantimp de o singură oră pe coechipierul său britanic, lordul Selsdon. Avea să fieprimul succes din istoria Scuderiei la Le Mans.• Pentru ediţia din acest an, ce marchează şase decenii de la acel succes,preşedintele Ferrari, Luca di Montezemolo, a fost invitat pentru a da startuloficial al cursei, programat sâmbătă, 13 iunie, la ora locală 15.•În1950,LouisRosnieradoborâtrecordulluiChinetti.La45deani.francezulnu l-a lăsat pe fiul său, Jean-Louis, să parcurgă mai mult de două tururi decircuit.Înrest,vremede23deoreşi10minute,Rosniertatăls-aaflatlavolanşi a obţinut singurul succes pentru Talbot la Le Mans.•Pe12iunie1955,laintrareaînturul36alîntreceriidelaLeMans,fran-cezul Pierre Levegh (Mercedes 300 SLR, foto dreapta) a provocat cel maisângeros accident din istoria motorsportului. Pe linia dreaptă de start-sosire, britanicul Mike Hawthorn (Jaguar) a vrut să intre la boxe şi i-atăiat calea lui Lance Macklin, care a frânat brusc şi a fandat spre stân-ga. O manevră ce avea să-i fie fatală lui Levegh, aflat imediat în spate.La 240 km/h, bolidul Mercedes pilotat de francez a lovit roata spate amaşinii lui Macklin şi a fost catapultat în tribune, unde pe o rază de 50de metri a ras tot ce-a întâlnit în cale. Bilanţul este cutremurător: 84de morţi, printre care se numără şi Levegh, plus alţi 80 de răniţi. Primaconsecinţă directă a apărut abia peste câteva ore de la producerea ac-cidentului: deşi erau favoriţi şi se aflau încă în fruntea cursei, germaniide la Mercedes au hotărât să se retragă. La finele acelui an, marca dinStuttgart s-a retras din toate competiţiile pe circuit şi nu avea să revinăpână în 1987.recompensaţi cu un loc automat obţinut pegrila de start a celor 24 de la Le Mans. În for-matul actual însă, Le Mans Series a debutatabia în 2004, ca întrecere 100% europeană,cu un calendar redus, pe circuite de legen-dă de pe bătrânul continent.Iar astăzi, alături de ALMS, Le Mans Seriesfurnizează pepiniera viabilă a fiecărei ediţiidin cursa de 24 de ore de la Le Mans. Nude alta, dar clasica franceză avea nevoiede două filoane puternice, pe care – dupăeşecul politicii FIA - şi le-a creat singurăîn mai bine de un deceniu de zbateri şichinuri pentru viitorul campionatelor deanduranţă.E drept, stagiunile 2009 în ALMS şi Le MansSeries deopotrivă sunt văduvite de prezen-ţa constantă a echipelor de uzină la clasaprototipurilor. Tenorii Audi şi Peugeot audecis să utilizeze punctual curse din am-bele campionate ca simple teste şi nimicmai mult, în vederea celei mai importantecompetiţii a sezonului: cursa de 24 de orede la Le Mans.AUDI: Noutatea R15Singura înfruntare a avut deja loc la ju-mătatea lui martie, în cursa de 12 ore dela Sebring, acolo unde noul Audi R15 s-aimpus la cea dintâi apariţie în competiţie.“R15 este un concept cu totul nou”, explicăWolfgang Ulrich, directorul de motorsportal celor de la Audi. Era şi timpul, pentru căanul trecut, bătrânul R10 pierdea, în medie,4 secunde pe tur, la Le Mans, faţă de prin-cipalul rival, Peugeot 908 Hdi. Nu-i de mi-rare că inginerii din Ingolstadt au venit cuun proiect “curajos şi convenţional în ace-laşi timp”, capabil “să facă toate lucrurilepe care R10 nu le făcea”, susţine scoţianulAllan McNish, unul dintre fericiţii titulari aicelor trei echipaje aliniate de Audi în acestan, la Le Mans.R15 reprezintă o noutate din toate punc-tele de vedere. Aerodinamic – cu noua saarhitectură frontală, plus flapsuri şi elemen-te de evacuare ce au stârnit deja protesteprintre rivali. Apoi, la capitolul motorizare,Audi a renunţat la soluţia V12 turbodiesel şia optat pentru un V10 turbodiesel mai uşor,a cărui putere este transmisă prin interme-diul unei noi cutii de viteze. “Am dobânditatât de multă experienţă în toţi aceşti anicu motorul V12, încât puteam lua în calculfără probleme obţinerea aceloraşi caracte-ristici de putere, cu ajutorul unui motor maimic, în 10 cilindri”, explică Ulrich Baretzky,şeful departamentului motoare al celor dela Audi.Beneficiul ţine de o mai bună echilibrare aşasiului, graţie balastului intern, şi un plusde apăsare aerodinamică. Totul tradus, înprimul raport de forţe, la Sebring, printr-un timp pe tur mai rapid cu două secunde,în medie, faţă de rivala Peugeot 908. Or, încondiţiile în care circuitul din Florida mă-soară doar 5,95 km, marca din Sochaux arede ce să-şi facă griji.PEUGEOT:Sete de revanşăFrancezii au ratat tot ce se putea anul trecut.Nu numai cursa de 24 de ore de la Le Mans,ci şi titlul în Le Mans Series, plus Sebringşi Petit Le Mans. O dată cu debarcarea luiMichel Barge şi numirea lui Olivier Quesnelîn fruntea departamentului Peugeot Sport,invitaţia la victorie devine o obligaţie. În aş-teptarea noului prototip programat pentru
  10. 10. • Perioada 1949 – 1965 avea să fie teatrul unui duel legendar întreFerrari şi Jaguar. Cu 9, respectiv 5 succese repurtate în acest interval,cele două mărci aveau să intre definitiv în panteonul legendarilor în-vingători la Le Mans. Doar Mercedes, în 1952, şi Aston Martin, în 1959,au întrerupt supremaţia Ferrari-Jaguar.• 1966 a adus predarea de ştafetă. După doi ani de teste, Ford se pre-zintă la startul cursei de 24 de ore cu versiunea Mark II. Ferrari a venitcu modelul 330 P3, cu şasiu tubular semi-monococă şi motor cu injec-ţie, capabil să dezvolte 420 de cai-putere. Inutil. Cele trei modele aleScuderieis-auînclinatînfaţaconcurenţei.Trio-uldeversiuniFordGT40a trecut grupat, ca la paradă, linia de sosire şi doar comisarii de cursăau decis învingătorii: Bruce McLaren şi Chris Amon, care plecaseră cevamai în spate pe grila de start faţă de coechipierii Hume şi Miles.2011, constructorul aliniază la Le Mans nu mai puţin de patru versi-uni 908 HDi FAP fiabilizate, rafinate şi echipate cu aceleaşi propul-soare V12. Trei sunt modelele de uzină, în timp ce al patrulea pro-totip va fi gestionat, în premieră, de una dintre legendarele echipeale cursei din Hexagon: Pescarolo Sport.Pe lângă cele 12 ore de la Sebring, acolo unde francezii au eşuat pepoziţia secundă, dar au terminat în acelaşi tur cu rivalii de la Audi,Peugeot a profitat de a doua etapă din Le Mans Series, derulată lajumătatea lui mai, pe circuitul de la Spa Francorchamps, pentru aalinia două prototipuri 908 de uzină. Un ultim test extrem de preţi-os, căci – din raţiuni de reducere a costurilor – organizatorii de la LeMans au decis în acest an să elimine zilele tradiţionale de teste pre-văzute cu două săptămâni înaintea week-end-ului oficial al cursei.Avantajul numeric rămâne însă chiar şi aşa de partea celor de laAudi, care alături de cele trei prototipuri R15, pune la dispoziţiaechipei patronate de timişoreanul Colin Kolles (ex-Spyker F1, ex-Force India) două modele private R10, versiune 2008.ASTON MARTIN:Pretext aniversarMarea surpriză vine însă din Albion. 2009 marchează semicentena-rul unei victorii legendare, cea a lui Roy Salvadori şi Caroll Shelby(Aston Martin) asupra armadei Ferrari, arhifavorita ediţiei 1959. Or,argumenta recent David Richards, “n-ai decât o dată-n viaţă şan-sa să sărbătoreşti un semicentenar”. Drept care, după aventura deanul trecut, alături de şasiul Lola al echipei cehului Jan Charrouz,patronul Aston Martin a decis să ia lucrurile pe cont propriu şi ali-niază trei prototipuri echipate cu motoarele Aston V12 de 6.0 litrila startul cursei de la Le Mans. Culorile albastru-oranj ale celor dela Gulf Oil vor îmbrăca şi în acest an caroseria prototipurilor, însăchiar şi aşa bugetul britanicilor este unul relativ modest în com-paraţie cu armada Peugeot-Audi. Prin urmare, echipa a trebuit să-şi selecteze piloţii şi după alte criterii decât cele legate de talent.“Obiectivul imediat e să fim cel mai bine clasat prototip pe ben-zină”, declara recent boss-ul David Richards, pentru săptămânalulbritanic Autosport. “Dacă vom ajunge pe podium, ar fi deja un re-zultat uluitor, însă atenţie, noi mergem la Le Mans pentru a încerca• Startul în cursa de 24 de ore de la Le Mans este unul lansat, precum încompetiţiile americane. Nu întotdeauna s-a procedat astfel. Din 1925 pânăîn 1970, bolizii erau parcaţi în diagonală, pe linia de start-sosire, iar piloţiiaşteptau de cealaltă parte a pistei. La semnalul starterului, fiecare pilotalerga cât îl ţineau picioarele, apoi se instala la volan şi, dacă demara maiiute decât concurenţa, se putea instala în fruntea cursei.La prima sa participare la Le Mans, în 1969, belgianul Jacky Ickx a protestatfaţădeoasemeneaprocedurădestart.FostulpilotdeF1găsisedouăcusu-ruri majore. Întâi, maşinile puternice demarau în trombă şi provocau acci-dente soldate cu abandonuri încă din start. Apoi, mai grav, mulţi piloţi - încriză de timp – nu-şi mai prindeau centurile de siguranţă. Astfel încât Ickx,pentru a-şi arăta dezacordul făţis, a procedat într-o manieră originală. Lastart, a traversat pista încet, a pornit în cursă ultimul şi... a câştigat cursa!A fost prima victorie dintr-un şir de şase succese la Le Mans, depăşit doarîn 2005, de danezul Tom Kristensen. De altfel, pentru prima sa participare
  11. 11. să câştigăm!”Oricât de surprinzător ar părea optimismulafişat de patronul britanic, Aston Martin areo carte bună de jucat. Mai întâi, pentru căAutomobile Club de l’Ouest a ridicat limitade greutate la minimum 930 kg pentru pro-totipurile P1 diesel, în timp ce versiunile pebenzină rămân la un minimum obligatoriude doar 900 kg. Apoi, Aston a debutat cudreptul în sezonul 2009 de Le Mans Series,unde a repurtat victoria în chiar runda dedeschidere, cei 1.000 de kilometri de laBarcelona. Pe lângă cele 12 prototipuri deuzină la clasa-regină, merită semnalate pre-zenţele care – an de an – constituie savoareacursei din Hexagon: prototipurile Pescarolo,Courage, Creation şi, nu în ultimul rând, celedouă modele Courage Oreca angajate debătrânul Hugues de Chaunac, dintre careunul cu un trio de lux: Tiago Monteiro –Bruno Senna – Stephane Ortelli.CLASAP2:BătălieprivatăDoar 12 prototipuri sunt înscrise la clasa micăP2, printre care doar două versiuni PorscheRS Spyder. În lipsă de concurenţă la aceastăcategorie,constructorulgermann-aezitatsăspună pas şi în acest an celei mai importan-te curse de anduranţă din calendar. Modelulînvingător anul trecut, versiunea PorscheRS Spyder angajată de olandezii de la VanMerksteijn, este însă prezent şi la startul edi-ţiei `77. De data aceasta totuşi, prototipul seva prezenta în culorile noilor săi proprietari:japonezii de la Navi Team Goh (singura echi-pă niponă care a câştigat vreodată cursa de24 de ore de la Le Mans. Se întâmpla în 2004,cu Audi R8). Replica serioasă ar putea veni înacest an din partea prototipurilor Lola: douăla Le Mans, Jacky Ickx s-a impus în acel an 1969 cu unavans infim – 120 de metri – faţă de modelul Porschepilotat de Hans Hermann.• O dată cu o nouă procedură de start, 1970 avea săaducă şi revanşa Porsche. Până în 1987, constructorulgerman a acumulat 12 victorii la Le Mans. Startul eraînsă dat de pe loc, cu piloţii la volan şi motorul oprit.• Finalul deceniului 9 avea să consemneze începutulepocii premierelor. În 1989, Sauber-Mercedes adu-cea prima victorie de talie pentru constructorul dinStuttgart de la revenirea în competiţiile internaţio-nale, în timp ce în 1991 Mazda – cu prototipul 787Bcu motor rotativ - avea să devină primul constructorjaponez învingător la Le Mans.• 1992 şi 1993 a însemnat o “dublă” pentru Peugeot,graţie modelului 905 dezvoltat în colaborare cuDassault Aeronautique. Constructorul din Sochaux aanunţat imediat apoi retragerea din competiţiile deanduranţă, iar directorul sportiv Jean Todt a trecut cuarme şi bagaje în Formula 1, la Ferrari.
  12. 12. dintre ele echipate cu propulsoare Judd, iarrestul de patru – cu motorizare Mazda.GRANDTURISME:CorvetteşiFerrari,favoriteImpunătoarele Grand Turisme ale clasei GT1n-au părăsit platoul de la Le Mans, cu toatecă - după doi ani de dominare (2007, 2008)– Aston Martin şi-a descoperit în acest an ocu totul altă provocare, la clasa prototipuri-lor. Culorile mărcii vor fi însă apărate în acestan la categoria GT1 de versiunea privată în-scrisă de austriecii de la Jetalliance, în timpce Corvette pleacă - de data aceasta – dinpostura de favoriţi. Cu două modele C6-Rde uzină şi alte două înscrise de team-ullui Luc Alphand, americanii riscă însă săaibă parte de o opoziţie pe cât de exotică,pe atât de sănătoasă, reprezentată de celedouă Lamborghini Murcielago ale ruşilor dela IPB Spartak şi japonezilor de la Jloc IsaoN o r i t a k e .La categoria inferioară a Grand Turismelor,situaţia pare şi mai echilibrată. Regăsim în2009 duelul Ferrari F430 – Porsche 911 GT3,cu avantaj de partea italienilor înplan numeric (10 la 5). Un nou duel fabulos înperspectivă, în care vor încerca să se ameste-ce exoticul Spyker C8 Laviolette şi versiuneaAston Martin V8 pilotată de eminentul săuproprietar, ministrul britanic al ştiinţei, LordDrayson. În spatele celor 55 de modele ce sevor alinia la start sâmbătă, 13 iunie, în spatelebugetelor fabuloase, orelor de teste şi ofen-sivei tehnologice declanşate de marii con-structori mondiali, se află însă oamenii. LeMans înseamnă un test al rezistenţei umane,dar şi un spectacol aparte oferit an de an pa-sionaţilor de motorsport din întreaga lume,prin intermediul Eurosport.Victorii Constructori16 Porsche9 Ferrari8 Audi7 Jaguar6 Bentley4 Alfa Romeo, Ford3 Matra2 Lorraine-Dietrich, Bugatti,Peugeot1 Chenard &Walker, Lagonda,Delahaye,Talbot, Mercedes,Aston Martin, Matra-Simca, Gulf,Renault, Rondeau, Mazda, Dauer-Porsche, McLaren, BMW.Victorii Piloţi8 Tom Kristensen (Dan)6 Jacky Ickx (Bel)5 DerekBell(Mbr),FrankBiela(Ger),Emanuele Pirro (Ita)4 Henri Pescarolo (Fra), YannickDalmas (Fra), Olivier Gendebien(Bel)3 Barnato Woolf (MBr), LuigiChinetti (Ita), Hurley Haywood(SUA), Klaus Ludwig (Ger), AlHolbert (SUA), Rinaldo Capello(Ita), MarcoWerner (Ger)2 Andre Rossignol (Fra), HenryBirkin (MBr), Raymond Sommer(Fra), Jean-Pierre Wimille(Fra),Ivor Bueb (MBr), Ron Flockhart(MBr), Gijs Van Lennep (Ola),Gerard Larousse (Fra), Jean-Pierre Jaussaud (Fra), Hans Stuck(Ger), Manuel Reuter (Ger), J. J.Lehto (Fin), Allan McNish (MBr).24 IUNIE - IULIE 2009 EUROSPORTTHE LEADING SPORTSTV CHANNEL IN EUROPEIN HIGH DEFINITION
  13. 13. 26 IUNIE - IULIE 2009 EUROSPORT IUNIE - IULIE 2009 27EUROSPORTComponenţii echipajelor trebuie să-şi poa-tă suplini oricând colegii, în posturile speci-fice. În plus, pe navă e necesar ca doi dintremarinari să aibă pregătire medicală, pentrucazurile de urgenţă, să existe un specialistîn confecţionarea şi repararea velelor, uninginer de bord şi un expert în relaţia cumass media. Pe durata cursei, echipajele înfruntăcondiţiile extreme din apele Oceanului desud, acolo unde valurile depăşesc uneori30 de metri, iar vântul ajunge să sufle ade-sea cu viteze de până la 60 de noduri (110km/h). Nu este permisă aducerea la bord ahranei proaspete, astfel că vor fi consuma-te doar alimente congelate. Participanţii aude suportat variaţii de temperatură de la -5la +40 de grade Celsius şi au dreptul la unsingur schimb de îmbrăcăminte. Îşi vor în-credinţa vieţile rezistenţei ambarcaţiunii şipriceperii comandantului şi vor fi nevoiţi sătreacă peste senzaţiile de foame acută şi decronicizarea oboselii. Fiecare victorie de etapă sau cursăaduce după sine acumularea de puncteîn clasamentul general. În şapte dintre ca-zuri (Alicante, Singapore, Qingdao, Rio deJaneiro, Boston, Galway şi Stockholm), eta-pele propriu zise sunt completate de curseîn rada portului, învingătoarea intrând înposesia a patru puncte (jumătate din nu-mărul participantelor). Succesele de etapăsunt recompensate cu opt puncte, adicănumărul ambarcaţiunilor înscrise la start,restul echipajelor intrând în posesia punc-telor, în funcţie de locul ocupat la finiş. La începutul lunii mai, iahturile se aflauîn portul american Boston, de unde urmausă efectueze traversarea Atlanticului, cătreIrlanda. În acel moment, Ericsson 4 era liderîn ierarhia generală, urmată la diferenţă de13 puncte de Telefonica Blue şi de Puma.Fără doar şi poate una din cele mai solici-tante competiţii sportive de pe Mapamond,Cursa Volvo în jurul lumii este transmisă înrezumat, în fiecare seară de miercuri, laEurosport.Totul a început în 1972, cândcompania engleză Whitbread şiAsociaţia de Iahting Navală RegalăBritanică au ajuns la un parteneriat pentrusponsorizarea unei regate în care ambarca-ţiunile să înconjoare Globul. Aşa a apărutCursa Whitbread în jurul lumii. 17 iahturi,având la bord 167 de membri, au pornitpe traseul iniţial, măsurând 27.500 de milemarine. Startul istoric a avut loc în sudulAngliei, la Portsmouth, pe 8 septembrie1973, în prezenţa a 3.000 de spectatori.Din 2001, competiţia şi-a schimbat denumi-rea, odată cu apariţia în rol de sponsor prin-cipal a companiei suedeze Volvo. Actualaediţie, a zecea la număr, a avut startul pe 11octombrie 2008, în portul Alicante, iar rutaa fost uşor modificată, faţă de anii anteriori,incluzând în premieră escale în OrientulMijlociu şi Asia. Traseul din 2008-09 măsoară aproape40.000 de mile nautice şi va fi parcurs înnouă luni. Departamentele de marketingale echipajelor implicate în competiţieestimează că aceasta va fi urmărită pretu-tindeni în lume de circa două miliarde detelespectatori. Ediţia din prezent a Cursei Volvo în jurullumii a adus la startul din Spania opt echi-paje compuse din câte 11 membri, fiecaredintre ei având un nivel maxim de com-petenţă pe postul ocupat, cu o pregătirefizică de invidiat şi cu un spirit competitivcare uneori depăşeşte limitele normalului.Aceasta deoarece adeseori eşti nevoit sărămâi zi şi noapte pe mare, timp de peste30 de zile fără întrerupere, în unele etape.Evenimente rămase în iunieData de start Start Finiş Distanţă (mn)6 iunie Galway, Irlanda Marstrand, Suedia 95014 iunie Marstrand, Suedia Stockholm, Suedia 52521 iunie Stockholm, Suedia - -25 iunie Stockholm, Suedia Sankt Petersburg, Rusia 370Cursa Volvo în jurul lumii se desfăşoară o dată la fiecare trei ani. La cele mai recente ediţii,startul a fost dat în lunile septembrie sau octombrie, din Europa, iar ambarcţiunile au avut deparcurs 9 sau 10 etape.Alexandru GheorghiaşCursaVolvoParticipanţiNume Ţara ComandantEricsson 3 -echipaj nordicSuedia Magnus Olsson/Anders LewanderEricsson4 - echipajinternaţionalSuedia Torben GraelGreen Dragon Irlanda-China Ian WalkerPuma Racing- Il MostroSUA Ken ReadTeam DeltaLloydOlanda Roberto Bermudez/Ger O’RourkeTeam Russia Rusia Andreas HanakampTeam Russia Spania Bouwe BekkingTelefonica Black Spania Fernando Echavarri
  14. 14. IUNIE - IULIE 2009 29EUROSPORTOCOLUL PĂMÂNTULUIÎN 5 ANI Ioan ViorelPasiunea pentru apă şi pentruaventură în general i s-a născut înclasa a cincea, atunci când a citit„Robinson Crusoe”, „Toate pânzele sus” şiromanele lui Jules Vernes. Imediat după1990 a achiziţionat un velier, „Phoenix”,dar care necesita reparaţii majore. S-aapucat de muncă şi un an mai târziu a fostgata de drum. Prima aventură în jurul glo-bului a făcut-o între 1993 şi 1997, dar nuprin strâmtoarea Magellan, ci pe ruta cla-sică, prin canalul Panama. A devenit, ast-fel, primul român care a făcut înconjurullumii cu o ambarcaţiune românească. Adoua a durat chiar mai mult, între 1997 şi2004, dar a fost una cu opriri lungi şi dese.Ambele, însă, pigmentate cu numeroaseaventuri şi pericole.Antrenamentde alpinistTotuşi, mai întâi a fost muntele. La 23 deani era deja alpinist cu atestat. Cu vârfu-rile din ţară a terminat repede, după carea trecut la cele din America de Sud, Chileşi Argentina, toate cu înălţimi de peste6000 de metri. În urmă cu doi ani a fost peAconcagua, cel mai înalt munte din afaraAsiei, 6.962 metri şi unul dintre cele maiimportante şapte vârfuri ale lumii. „Greulnu l-a reprezentat escaladarea – spune el-, ci antrenamentul pregătitor. Timp detrei luni de zile alergam cam 3-4 ore pe zicu rucsacul de 20 de kilograme în spate!Dar nu pe drum drept, alegeam trasee cu400 de metri diferenţă de nivel de la uncapăt la altul”.Pe urmelelui Anton LupanAcum e altceva: „De data asta vreau să res-pect în totalitate traseul vasului „Speranţa”şi al căpitanului său, Anton Lupan. Plec dela Sulina, apoi Constanţa - plecarea oficia-lă, cum ar veni - merg prin Varna, Istanbul,Pireu, ies în Mediterana pe la Messina,urmează Marseille şi, prin strâmtoareaGibraltar ies la Atlantic; apoi coasta Americiide Sud, cu Recife, Montevideo şi BuenosAires, unde voi sta 6 luni. Acolo mă prindeiarna şi nu e bine să traversezi StrâmtoareaMagellan în sezon, pentru că sunt uragane,furtuni violente, dai de gheţari. În primăva-ră o apuc către Ţara de Foc, la Punta Arenasşi Ushuaia; urmează Pacificul, apoi OceanulIndian, trec prin Australia şi pe la insula pecare a fost izolat Robinson Crusoe, MareaBarieră de Corali, vin apoi spre Singapore,Malaysia şi Thailanda, Marea Roşie şi, însfârşit, după traversarea Canalului Suezajung în Mediterana şi, din nou, acasă. Cam5 ani cu totul, dar aici intră şi perioadele depauză, luni de zile în care va trebui să staupentru a nu mă confrunta cu stihiile natu-rii”, dezvăluie eroul acestei călătorii, în care,atenţie, o va avea ca însoţitor doar pe soţiasa. „Bun, dar ce caută Varna în traseul ăsta?”,vine întrebarea mea. „Păi, caută, pentru căacolo am ancorat velierul şi acolo se efectu-ează toate lucrările de consolidare a vasu-lui, necesare pentru o asemenea călătorielungă. Trec pe acolo şi în semn de respectpentru oamenii locului, care m-au ajutat.Cât m-au costat reparaţiile? Cam 30.000 deeuro, bani care vin din sponsorizare. Să ve-dem de câţi o să mai am nevoie pe drum”.A prins douăuragane în CaraibeNu puţine au fost aventurile pe care le-atrăit în primele sale două călătorii. La SanMartin, o insulă din Marea Caraibelor, aprins două uragane. În 1995 a fost „Luis”,Unii oameni se nasc cu spiritul aventurii în sânge. Sunt pasionaţi laextrem de ideile lor, pe care alţii le numesc pur şi simplu nebunii şimerg cu ele până în pânzele albe. Un astfel de om este Marius Albu,un băcăuan de 53 de ani, care se pregăteşte să reia traseul vasului„Speranţa”din romanul„Toate pânzele sus”. La prima vedere nu parepare tipul aventurierului dar pe măsură ce stai de vorbă cu el, vezi cumluminiţa din ochi i se aprinde din ce în ce mai tare - pe măsură ce îţipovesteşte despre marea croazieră în jurul lumii în care va porni lafinele acestei luni - şi îţi dai seama că omul„este luat”, vorba regretatuluiFlorian Pittiş.
  15. 15. Sport de agrement sau sport extrem? Şi una şi alta, îţi va răs-punde un pasionat al genului. Practicat pe cursuri de aperepezi, raftingul s-a dezvoltat începând din anii `70, iar undeceniu mai târziu era popular pe mai multe continente, cu traseeacvatice specifice în America, Africa sau Europa. În cea mai răspân-dită formă de rafting se folosesc bărci pneumatice speciale în careau loc între 4 şi 12 persoane (6 pentru nivelul competiţional), am-barcaţiuni deschise în partea posterioară, pentru evacuarea rapidăa apei din barcă. Pentru nivelul de amatori, într-un echipaj se aflăcel puţin un instructor calificat, iar pentru reducerea până la zero ariscurilor, orice practicant poartă cască, vestă de salvare, costumeşi încălţăminte din neopren, care asigură protecţie termică, meca-nică şi flotabilitate. Practic, folosind aceste accesorii este imposi-bil să te scufunzi, iar dacă ajungi în apă, echipamentul te întoarcesingur pe spate şi îţi menţine partea superioară la suprafaţă. Deasemenea, padela pentru vâslit are şi rol de protecţie, pentru că teajută să eviţi stâncile dacă pierzi contactul cu barca.Rafting în RomâniaTraseele sportive de rafting sunt împărţite în mai multe categoriiîn funcţie de dificultate, de la WW I. (uşor) până la WW VI (limita denavigaţie). Pentru nivelul mai dificil este nevoie de multă experien-ţă, dublată de o condiţie fizică bună, fapt care se vede în kaiacul-canoe slalom, sport olimpic desprins din rafting şi care seamănămai mult a acrobaţie decât a navigaţie.Deşi codrul e frate cu românul, când vine vorba de rafting, râul nu-inici măcar verişor de-al treilea. În România există puţine râuri undese poate practica un asemenea sport, întrucât cotele apelor suntinstabile. Jiul, în defileul pe care l-a săpat între munţii Vulcan şiParâng, tinde să devină o Mecca a raftingului din ţară, în special pesectorul dintre Livezeni şi Bumbeşti. Acolo se organizează atât cur-suri pentru novici, cât şi competiţii la nivel naţional, pe un traseuacvatic în lungime de 40 km, unde întâlneşti tot tacâmul, cu desertinclus: cascade, săritoare, meandre, viteză suficient de mare a apei.Anumite porţiuni din Crişul Repede, Mureş, Bistriţa, Nera şi Cernas-ar putea plia pe specificul respectiv. Cam puţin. Şi totuşi, tot maimulte companii din România se lasă convinse să includă rafting-ulîn organizarea de teambuilding-uri, oferindu-le angajaţilor şansade a face, chiar şi pentru un week-end, o trecere de la munca debirou la aventură.30 IUNIE - IULIE 2009 EUROSPORTavând gradul 3,când vântul şi va-lurile uriaşe i-auîmpins 10 metrivelierul pe ţărmşi i-au rupt câr-ma. A avut totuşinoroc, pentru cădin cele 2.000 deambarcaţiuni în-ghesuite la ţărmdoar 25 au scăpatnevătămate. Atrebuit să rămânăacolo aproape unan şi să munceas-că la un ateliermecanic ca strungar pentru a face rost de bani să-şi repare velierulşi să-şi poată continua călătoria. Apoi, în 1998, insula a fost lovităde uraganul „George”, dar acum, pus în gardă de prima păţanie,şi-a ancorat bine într-un golfuleţ „Phoenix”-ul său cu 4 rânduri devele şi a scăpat fără vreo stricăciune. Şi de data asta a rămas jumă-tate de an să lucreze aici. Era plătit cu 12 dolari pe zi, bani buni lavremea respectivă în partea aceea de lume. La una dintretraversările Atlanticului aproape a fost prins de o furtunăde gradul 12, cel mai mare. „În ultimul moment am fugitdin calea ei. Dacă mă lovea aşa ceva n-aveam nici o şansăsă scap, sunt valuri înalte de 10-12 metri, iar vântul suflă cupeste o sută de kilometri la oră”, se destăinuie „Bărbosu”,aşa cum îl alintă prietenii. I s-a întâmplat să se zbenguieprin apă, printre rechini de vreo două ori. „De fapt, eucând intram în apă nu era nici unul prin zonă. După câtevaminute apăreau. Mai întâi unul, apoi îi vedeai că tot vin.Ieşeam repede, chiar dacă nu erau violenţi, pentru că cineştie cum îşi puteau schimba comportamentul. Ei, când de-vin nervoşi, li se îndreaptă aripioarele alea şi atunci trebu-ie să ieşi repede, că e pericol”.A scăpat miraculos de ataculpiraţilorSe teme, totuşi, de ceva şi anume de întâlnirile cu piraţii:„Prima dată mi s-a întâmplat în apropiere de Trinidad-Tobago. Era o noapte neagră şi am simţit că am luat cufundul vasului ceva. Am dat uşor înapoi şi am ocolit puţinzona. Piraţii te detectează de departe şi se aşează cu douăvase, de o parte şi de alta pe unde treci tu, la distanţă decâteva sute de metri unul de altul. Întind o sfoară între ele,pe care tu, care treci printre ei, o agăţi şi în felul acestatragi şi vasele lor după tine. Uşor, uşor, recuperează dis-tanţa trăgând de sfoara respectivă şi uite aşa te trezeşti cuei pe ambarcaţiunea ta. În zona aia acţionează în specialnoaptea, când nu e lună, de-asta nici nu i-am văzut. Cândam ajuns în primul port ceilalţi navigatori mi-au povestitcă asta e metoda lor de lucru şi că am avut mare noroc căam scăpat. Pe tine, de pe un amărât de velier, nu te omoară , nici nute fac ostatic, dar îţi iau tot ce găsesc - bani, mâncare sau părţi dinvas care se pot dezmembra. A doua oară am dat de ei în apropierede coastele Indoneziei. În golful Aden, pe lângă Somalia şi Yemen,sunt cei mai periculoşi. Acolo ai noroc dacă scapi cu viaţă! Totuşi, lamine au venit cu un vas micuţ. S-au apropiat, cică să-mi ceară apă.Am scos puşca pe care o am permanent cu mine şi le-am zis că nuam suficiente provizii de apă cât să le dau şi lor. Probabil au văzutcă nu e cine ştie ce bogăţie pe velierul meu, aşa că s-au depărtat”.Urmează EverestulÎn 2014, adică peste 5 ani, atât cât va dura călătoria, va fi iar acasă iaracasă. Atunci va avea 58 de ani. Vârsta la care poate că e timpul săte aşezi la casa ta. Asta nu este însă valabil şi pentru Marius Albu,care mai are un of: Everestul! Spune că a vrut să-l facă anul trecut,dar erau nişte probleme politice cu Nepalul. Peste 5 ani, însă, nimicnu-l mai poate opri. „Bine, dar veţi avea aproape 60 de ani. Nu ecam mult pentru a urca pe Everest?”. „Nu, nu! Acum doi ani l-a urcatun şerpaş nepalez la 76 de ani şi nu cu mult timp înainte un aplinistjaponez care avea 75 de ani. Aşa că eu, la 58 de ani, o să fiu chiartânăr!”.VLAD BUCURESCUŢipetepebandărulantă,sărituripestecascade,bărcirăsturnateşimultăapăînjur.Nu,nueste un scenariu horror, ci un mijloc de refulare şi, culmea, de relaxare, totul învelit într-un ambalaj original de aventură.Ţipetele sunt de bucurie, cascadele nu sunt ca Niagara,ci infinit mai mici, iar toată lumea este în siguranţă, inclusiv fricoşii. Pe ambalaj scriemare:„Rafting - încearcă şi nu vei regreta!”IUNIE - IULIE 2009 31EUROSPORT
  16. 16. Eşti pe marginea unei stânci. Ce faci? La aproape 30 de metri mai jos este un ochi de apă. Aicurajsăsari?Teaventurezispreozonăpecarevreisăocucereştişiîţiasumiunriscenorm?Poţiatinge 100 km la oră în momentul în care atingi oglinda apei!Ivonne Ghiţă...poate ultimeleîncepe să apună în ocean, torţe luminoase dau semnalul începerii ritualului LeleKawa.Legendaspunecăîn1770regeleKahekilidininsulahawaianăLana’ilecereabărbaţilor să îi urmeze exemplul. El îşi demonstra puterea spirituală, curajul şi loia-litateaaruncându-seînPacificdepestâncasacrăPu’uKeka’a.Eravorbadeoiniţieretactică a războinicilor. Adăugând o nouă dimensiune, cei care practică astăzi acestsportseîndreaptăcătreperfecţiuneacrobatică.Îndrăzneţiisăritoriîşiriscăvieţileînfiecare noapte; urcă până la 30 m pe stâncile de deasupra mării, se roagă la altarulFecioarei din Guadeloupe şi se aruncă de pe stânci exact în momentul când fluxuladuce valurile mari. 3 secunde: timp pentru o respiraţie, o idee imediat uitată sau o greşală pe careo poţi regreta toată viaţa. Nu ştiu unde începe totul! Poate pe vârful unei stânciunde cineva se teme de vid; poate în liniştea săriturii. Nu ştiu unde se termină! Saudacă există un sfârşit.Există un sport care se numeşte cliffdiving, adică sărituri de pe stânci - unul dintrecele mai periculoase sporturi de aventură dinlume marcat de curaj, emoţie şi risc. La nivel mon-dial sunt doar câteva zeci de practicanţi, care mereumânie zeii. Dar spectacolul este garantat. Dacă e săfacem un joc al comparaţiilor, la Jocurile Olimpicesăriturile în apă se fac de la maximum 10 metri! Înconcursurile oficiale de sărituri de pe stânci distanţadintre platforma de plecare şi punctul de intrare înapă este între 18 şi 28 de metri. Elveţia - una dintre cele mai bine cotate desti-naţiidinlume.ÎndecorulminunatdelaPonteBrolla,unde râul curge printre enorme stânci de mii de ani,unde natura sălbatică se exprimă în voie prin culorivii, îi găseşti pe cei mai buni sportivi care executăsărituri ce îţi taie respiraţia. Plonjonul are vocabu-larul lui special care descrie mişcările corpului. Încompetiţie sportivii au la dispoziţie trei runde desărituri în care se iau în considerare viteza execuţi-ei, poziţia corpului în aer, numărul de rotatii, gradulde dificultate, intrarea în apă fără prea mulţi stropi.Cinci arbitri internaţionali dau note de la 0 la 10.CampionatulEuropean2009arelocîntre24şi26iu-lie la Gola del Lupo (Gâtul Lupului) din ValleMaggia,aproapede Bignasco/Cavergno,unmicsătucdinsu-dulŢăriiCantoanelor.Deofrumuseţeextraordinară,Valea Magică este înconjurată de stânci abrupte dingranit care ating 26 de metri înălţime, iar adânci-mea apei este de 18 metri. Imaginaţi-vă cum corpul vostru ar accelera cu90 km/h în 1,9 sec şi cum ar trebui să vă opriţi în0,8 secunde la o adâncime de 3,5 metri. Exact ca lao accelerare în Formula 1, dar fără centură de sigu-ranţă sau cască de protecţie, ci doar într-un costumde baie, cu o protecţie dentară şi bandaje la articu-laţiile pumnului. Impactul e de nouă ori mai marecomparativ cu o săritură de la 10 metri platformă- echivalentul căderii de pe un bloc de patru etaje.În momentul în care intri în apă corpul trebuie să fieperfect întins şi rigid, pentru a evita dizlocările deumeri sau fracturile de coloană. Fie că e vorba de ointrare cu capul înainte, “intrare oarbă” în picioaresau „Barani”, întotdeauna acolo se găsesc cadre me-dicale, o barcă şi scafandrii care pot da primul ajutorimediat: un scafandru la nivelul apei, unul la 5 metriadâncime şi un al treilea la 10 metri sub apă. Recordul mondial al săriturii de la cea mai mareînălţime este de 54 de metri, stabilit în 1987 de elve-ţianul Oliver Favre - dar tipul a ajuns la spital. Aţi remarcat că acei ce practică sporturile extre-me par a fi un pic “diferiţi” de ceilalţi? Atitudinea lorîi ajută să intre în “zonă”, adică în acea perioadă deiresponsabilitate extremă şi de concentrare maximă,undedoarmisiuneaconteazăşimomentulexecuţiei.Descoperirea făcută în 1952 îi aparţine dr. NormanVincentPeale.Aşadar,adrenalinacreşte,fiindstimu-lată de un efort de mare risc. Creşte ritmul bătăilorinimii şi sângele curge mai rapid prin vene. “Cei carenu au sărit niciodată ne iau de nebuni şi au impre-sia că jucăm ruleta rusească la fiecare săritură. Esteadevărat că în câteva secunde de plonjon în vid dămsenzaţiauneoricăsuntemgatasănesacrificămpen-tru restul umanităţii”, spune campionul mondial din2008, Steve Black din Australia. Ce gândesc aceşti oameni înainte de a sări? Cumse pregătesc? Concentrarea si calculul perfect al sări-turii sunt o prioritate. Mintea lor acţionează ca un unadevărat super computer în care sunt programate înfiecare minut ideile, sentimentele, dorinţele. Ei simtemoţiile într-un spectru larg în care se ating extre-mele: de la încântare la frică. “Plonjonul îmi permitesăintruîntr-odimensiunesuperioară;resimtsenzaţiifoarte contrastante. Înaintea săriturii frica mă domi-nă, corpul este paralizat şi dintr-o dată mă eliberez.Odată ce ating suprafaţa apei, este extazul. Nici se-xulşinicidrogurilenuîţipotdasenzaţiiatâtdetari.”Declaraţia îi aparţine lui Orlando Duque, un colum-bian stabilit în Hawaii, multiplu campion mondial alspecialităţii. Există doar câteva locuri în lume unde poţi săîi admiri pe aceşti “frumoşi nebuni”. O călătorie laAcapulco în Mexic nu este completă dacă nu vezi să-ritorii de pe stâncile din La Quebrada! Când soarele3secunde
  17. 17. o chestiune de lifestyleAlexandru CocuMelanj pestriţ de industriaşi, brokeri şi investitori imobiliari,platoul campionatului Powerboat P1 musteşte de pasiune.În spatele tabloului idilic stă o afacere plămădită în cele maimărunte detalii.
  18. 18. Ca mulţi alţi puşti sărmani dela periferia metropolei napolitane,Sergio Carpentieri a ales să evadezedin magherniţele oraşului. La 10 ani, fărămari perspective şcolare, micul Carpentieriîşi găsea refugiul cotidian pe mare. Apoi,spre finele anilor ‘60, a început să-şi croias-că un nume în competiţiile de canotaj. Deapă n-avea să se despartă decât la vârstamajoratului. Moment în care un alt mijlocde evadare din sumbrul cotidian avea să-irăpească interesul: automobilul. Cu doi aniînainte flirtase, e drept, şi cu polo pe apă,însă firea-i solitară şi setea de aventurăaveau să-şi caute alte orizonturi. Şi, o datăcu obţinerea permisului de conducere,Sergio s-a îndreptat spre raliuri. MagnetulAbarth funcţiona de minune şi, totoda-tă, tânărul Carpentieri trăia savoarea uneiepoci ce păstra încă amintirea curselor-ma-raton italiene, precum Mille Miglia ori TargaFlorio. În 1970, pe când activa încă pe postde cârmaci la Canottieri di Napoli, a făcutcunoştinţă cu familia Gagliotta, deţinătoa-rea unui prosper şantier naval napolitan.Cursul carierei sale avea să ia o nouă în-torsătură. Carpentieri a îmbinat cele douămari pasiuni ale sale – apa şi viteza - într-odisciplină relativ nouă la vremea respec-tivă. Powerboats, sau cursele de şalupemotorizate, i-a adus italianului trei deceniide titluri şi succese. Trei titluri de campioneuropean plus victorii în curse offshore pedistanţe lungi, precum Bastia – Viareggio –Bastia sau Veneţia – Monte Carlo (câştigatalături de Michael Reagan, fiul fostului pre-şedinte american) l-au transformat pe bo-nomul napolitan într-o veritabilă legendă acompetiţiilor motonautice. Dificil de spus ce-l mai mâna în luptă peCarpentieri după trei decenii de triumfuriîn felurite întreceri de profil. Cert e că, la 50de ani, n-a ezitat să se alăture unei puzderiide piloţi veniţi din medii care mai de caremai diverse, pentru a flirta cu moartea înPowerboat P1.“Practic zburăm cu 200 de kilometripe oră, pe o suprafaţă în permanentăschimbare”, explica nu demult britaniculJames Sheppard, dublu campion al claseiEvolution, destinată prototipurilor. Pe bunădreptate, la bordul ambarcaţiunilor echipa-te cu câte două propulsoare însumând lejerpeste 1.000 de cai-putere, senzaţiile suntasemănătoare unui sprint cu peste 200 dekilometri pe oră într-o etapă de rally-raid.“Atunci când ambarcaţiunea se înalţă şiapoi aterizează în apă, simţi de parcă te iz-beşti de un zid de cărămidă. Încă o dată şiîncă o dată, la nesfârşit”, povesteşte acelaşiJames Shepperd. “O asemenea maşinăriecântăreşte patru tone şi jumătate şi nu arefrâne. Dacă ajungi într-un viraj şi cineva, înfaţă, are o idee stupidă, n-ai cum să opreşti”.Bietul Carpentieri a plătit cu viaţa pentrupasiunea sa. În ultimul weekend de iunie2007, la Travenmunde, în largul Balticii,italianul a căzut victimă genului de acci-dent stupid descris, mai sus, de Shepperd.N-a fost primul, nu va fi nici ultimul dinlunga serie a tragediilor din competiţiilede powerboat. Asta nu i-a împiedicat pefoştii săi rivali de pe ape să-i cinsteascăamintirea cu jerbe de flori zămislite în larg,apoi – asemeni omologilor din Formula1 – băieţii s-au aliniat la startul unei noimanşe şi spectacolul s-a reluat. Semn cădincolo de pasiune şi durere, powerboat-ul mizează pe o doză de inconştienţă şi peo certă căruţă de bani. Deloc întâmplător,într-o lume ce fuzionează motoarele şihidrodinamica. Altfel spus, tehnologii deavangardă, prin definiţie devoratoare degologani în interminabile programe decercetare-dezvoltare. Disciplina n-a ezitat să împrumute – laînceputul anilor ‘80 – formidabilul magnetal Formulei 1 şi să-şi boteze astfel unul din-tre campionatele destinate catamaranelorcu cocă tip tunel (“tunnel hull”). În 1981lua naştere acest campionat mondial deFormula 1 pe ape, similar ca format GrandPrix-urilor auto, însă destinat în principalambarcaţiunilor mici. Bărcile de 6 metri lun-gime şi 2 m lăţime sunt construite, în mareparte, din fibră de carbon şi kevlar, astfelîncât nu cântăresc mai mult de 400 de kilo-grame. Nu-i de mirare că viteza şi manevra-bilitatea sunt punctele lor forte, însă tocmaide aceea, Grand Prix-urile de profil, cu tra-see scurte şi sinuoase, au devenit, de-a lun-gul anilor, dificil de urmărit chiar şi pentrufanii înveteraţi. Cu costuri sănătoase, defel amortizatede vreo relevanţă pe piaţă, campionatulmondial de F1 al şalupelor motorizate alăsat loc, cu generozitate, competiţiilor ca-pabile să-i intereseze pe marii constructorispecializaţi în ambarcaţiuni de categoriesuperioară.Class One şi rivala sa directă, Powerboat P1,reprezintă aici cele mai bune exemple aleadaptării la un segment de lux în continuăcreştere. Ambele sunt rezervate ambarcaţi-unilor de până la 14 metri lungime, cu mo-toare mari, în general în 10 sau 12 cilindri,de până la 13 litri şi 1.000 de cai-putere.Născută în 1964, Class One reuneşte cata-marane cu arhitectură de tip bi-cocă, avândo greutate în jurul a 5 tone. “Powerboat P1însă trebuia să existe, pentru că e rezervatăambarcaţiunilor tip monococă, şi a devenitrepede, pentru constructori, un instrumentde promovare a propriilor modele”, explicăitalianul Matteo Niccolini, învingător deGrand Prix-uri în ambele campionate. “Înplus, Powerboat P1 permite piloţilor săevolueze în ambarcaţiuni similare, dinpunctul de vedere al construcţiei, celor uti-lizate de proprietarii de şalupe motorizateobişnuite”. Născut în 2003, Powerboat P1 propu-ne - într-adevăr – un format cu două clase.Categoria Supersport este una dedicatăambarcaţiunilor de producţie, în timp ceclasa mare, Evolution, reuneşte prototipuri.O combinaţie destinată a încuraja relevanţape piaţă şi cursa spre performanţă deopo-trivă. Chiar şi aşa însă, costurile sunt depar-te de a fi unele abordabile. O ambarcaţiune de producţie, anga-jată la clasa Supersport, costă minimum100.000 de euro, iar bugetul pe un întregsezon variază între 100.000 şi 300.000 deeuro pentru echipajele înscrise la aceastăcategorie. Bunăoară, fost campion al clasei,britanicul de origine chineză Martin Lai,indica un cost de peste 300.000 de europe sezon, fără a pune la socoteală costulambarcaţiunii. Atunci când vine vorbadespre clasa superioară însă, sumele crescexponenţial. Campion în 2006, italianulGiancarlo Cangiano cheltuie an de an “camun milion de euro” cu propria sa echipă.“După ce cumperi ambarcaţiunea, te costăîntre 100.000 şi 200.000 de euro suplimen-tari pe cursă”, susţine şi preşedintele-direc-tor general al Powerboat P1, nord-irlande-zul Jim O’Toole. Per total, bugetul anual alunei echipe de top la clasa prototipurilorajunge fără probleme la 3 milioane de euro,incluzând aici ambarcaţiunea, echipajul cudoi sau trei membri, plus echipa de asisten-ţă de 20 de persoane transportate la toatecele 5-6 Grand Prix-uri anuale. O grămadăde bani, care nu reprezintă însă o problemă- nici măcar în aceste vremuri de criză - pen-tru principalii competitori angajaţi.“Sportul acesta e una dintre marile melepasiuni”, explică Giancarlo Cangiano, careîn acest sezon l-a cooptat în echipajul am-barcaţiunii OSG pe multimilionarul austriacHannes Bohinc, patronul caselor de pariuriWettpunkt. Şi lista cu excentricii pasio-naţi ai disciplinei se poate derula în voie.Rezident în Marea Britanie, Martin Lai este“Practic zburăm cu 200de kilometri pe oră, pe osuprafaţă în permanentăschimbare” “Oamenii implicaţi înPowerboat P1 sunt de obiceiindustriaşi sau prosperioameni de afaceri. E ochestiune de lifestyle”
  19. 19. un prosper om de afaceri chinez, care deţi-ne printre altele marca de bere Sun Lik. Totdin Asia vine şi Vahid Ganjavian. Născut înAzerbaidjan, însă stablit în Marea Britanie,Vee Ganjavian (46 de ani) a făcut avere cabroker la bursa din Londra, înainte de ase dedica powerboating-ului, mai întâi pepost de pilot amator. Apoi în 2006, a înce-put o afacere de mentenanţă de şalupeîn Hampshire şi a profitat pentru a înfiinţaechipa Voom Voom.com, angajată la clasamică, Supersport. Alături de Italia, Marea Britanie con-stituie, de altfel, celălalt pol de putere înPowerboat P1. Din Albion vin şi campi-onii ultimilor doi ani la categoria-reginăEvolution James Shepperd şi Craig Wilson.Astăzi în vârstă de 42 de ani, Shepperd a ur-cat pentru prima oară într-o ambarcaţiunemotorizată în urmă cu trei decenii. Ca ama-tor, evident, întrucât cariera şi-a clădit-o cadezvoltator imobiliar şi director al lanţuluiMiller’s Food, specializat în produse ali-mentare. Asta i-a permis să-şi desăvârşeas-că aptitudinile de pilot ca gentleman driverîn cupa britanică Porsche Carrera, înaintede a se dedica Powerboat P1. Colegul de lamanetele de gaz, Craig Wilson, are şansa dea fi fiul preşedintelui Fountain Worldwide,companie cu sediul în Florida, specializatăîn construcţia şi distribuţia ambarcaţiunilorde profil. La 9 ani, Craig Wilson a fost trimisla şcoală în Elveţia, iar astăzi, la 29 de ani,este moştenitorul concernului pus pe pi-cioare de tatăl său, Mark.“Oamenii implicaţi în Powerboat P1 sunt deobicei industriaşi sau prosperi oameni deafaceri. E o chestiune de lifestyle”, explicăbritanicul Miles Jennings, care în 2007 evo-lua ca pilot în echipajul Wettpunkt.com ali-niat de magnatul austriac Hannes Bohinc.“Seamănă în multe privinţe cu Formula 1anilor ‘70. Îţi poţi crea propria echipă şi poţiatinge consacrarea destul de repede. E odisciplină competitivă şi plină de glamour,în egală măsură”. Nu în ultimul rând, formatul competi-ţiei – cu al său amestec de echipaje susţi-nute de constructori, mecena pasionaţi şigentlemeni ai apelor – asigură un mix echi-librat. “În anii trecuţi, doar 20% dintre am-barcaţiunile prezente în campionat aveaususţinere de uzină. Restul de 80% erau pi-loţi privaţi”, povestea recent preşedinteledirector general Jim O’Toole. “În 2008, ra-portul a urcat la 35% în favoarea echipelorde uzină. În 2009, ar putea fi 50/50, dar numi-aş dori vreodată să ajung la un raportde 80/20 în favoarea constructorilor, altfelam pierde esenţa pasiunii conferită de pi-loţii privaţi şi, totodată, acel sentiment deaventură”. De la Jan Falkowski, renumit psihiatrulondonez, până la “modesta” Shelly Jory,proprietara unui magazin de rochii de mi-reasă în Southampton şi totodată primafemeie-pilot din istoria clasei Evolution, dela fosta glorie a tenisului Adriano Panatta,campion al seriei în 2004, la SiegfriedGreve, industriaş originar din Hamburg,dornic să-şi promoveze noile sale podgo-rii sud-africane, alături de marca aferentă,Cranefields Wine, Powerboat P1 scoate laiveală o gamă pestriţă de personalităţi. O pleiadă croită parcă după chi-pul şi asemănarea boss-ului suprem alPowerboat P1, Asif Rangoonwalla. Născutla Bombay, însă crescut în Europa şi StateleUnite, acest pakistanez de 51 de ani trăieşteşi respiră afaceri. Fiu al unui fost preşedinteal Camerei Internaţionale de Comerţ,Rangoonwalla a abandonat repedestudiile şi şi-a făcut o ucenicie prelun-gită în multinaţionala tatălui. Apoi, în1996, a înfiinţat Eurobuns, companiespecializată în furnizarea de produsecongelate pentru restaurantele fastfood. De la 400 de angajaţi şi o cifră deafaceri de 50 de milioane de lire sterli-ne, Rangoonwalla a ajuns în anii urmă-tori să dezvolte afaceri imobiliare cureşedinţe studenţeşti în centrul Angliei,estimate la 900 de milioane de lire.“Atunci când conceptul Powerboat P1mi-a fost prezentat, primul meu gând afost: <<Asta e a treia formă de motor-sport existentă în lume. Pot s-o fac pro-fitabilă în doi ani de-acum încolo>>. Class 1 e un sport ce privilegiazăperformanţa pură, însă Powerboat P1 eo disciplină de entertainment şi are ca-pacitatea de a oferi îmbunătăţiri tehno-logice pentru industria motonautică”,declara Rangoonwalla într-un interviupreluat anul trecut de site-ul oficial alcompetiţiei www.powerboatp1.com. Astăzi, Powerboat P1 percepe tarifede două milioane de euro pentru spon-sorii principali ai competiţiei, de 400.000-500.000 de euro pentru fiecare locaţie deGrand Prix, generând, în schimb, venituride două milioane de euro pentru organiza-torul fiecărei etape din calendar.Unde mai rămâne atunci loc de pasiune? “Eibine, pasiunea mea sunt afacerile, pentrucă am crescut cu ele”, explică boss-ul com-petiţiei. “Tocmai de aceea îmi place ceea cefac”.
  20. 20. Orice surfer profesionist îşidoreşte să participe în Circuitul deVis, dar, doar cei mai valoroşi 45 audreptul de a fi înscrişi din start în etapeleCircuitului Mondial ASP. Pentru a ajungeaici, trebuie să treci prin furcile caudine aleCircuitului de Calificare, o serie uneori maidificilă decât liga de elită a acestui sport.În ultima perioadă, tot mai mulţi surferieuropeni sunt membri cu drepturi deplineai acestui Top 45. Piaţa europeană devinetot mai interesantă pentru departamentulde marketing al Circuitului. Două din celezece etape ale sezonului îi aduc pe cei maivaloroşi participanţi la malul Atlanticului,în Golful Gasconiei. Coasta de sud-vest aFranţei va fi gazda concursului QuiksilverPro, programat la finele lui septembrie.În octombrie, surferii vor trece graniţa lasud, pentru a participa la Billabong Pro,de-acum tradiţionalul concurs din ŢaraBascilor, de pe valul de la Mundaka.Este pentru prima dată în istoria de maibine de un deceniu a competiţiei supreme,organizate în actualul format, când nu maipuţin de şase surferi europeni participă înCircuitul Campionatului Mondial.Francezii Jeremy Flores, Mikael Picon, TimBoal, Michel Bourez, germanul MarlonLipke şi bascul Aritz Aranburu sunt de-acum nume consacrate printre iubitoriiacestui sport.La 20 de ani, Jeremy Flores este consideratdrept copilul minune al surfului francez. Celmai tânăr reprezentant al Europei în Top 45a debutat în circuitul de elită în 2007, dupădoi ani petrecuţi în liga a doua a surfuluimondial. În prezent, se poate spune că şi-agăsit locul de drept într-o lume domina-tă de americani şi australieni. Originar dinInsula Reunion, crescut pe valurile dintreMadagascar, Australia şi Franţa, Jeremyeste unul dintre cele mai promiţătoaretalente. Palmaresul său este deja impre-sionant: campion european de juniori în2005, câştigător al Circuitului Mondial deCalificare în 2006, debutantul anului 2007(după un sezon încheiat pe un incredibil loc8), iată tot atâtea motive pentru a-i urmărievoluţia. Deja semifinalist în două rânduri,la Snapper Rocks şi Trestles, finalist anultrecut în Brazilia, Flores şi-a propus dreptobiectiv pentru 2009 clasarea între primiicinci surferi ai lumii.Venit din Tahiti, departament de peste mărial Franţei, Michel Bourez, supranumit şiSpartanul, datorită stilului în forţă cu careatacă valurile, este al doilea surfer din exoti-ca locaţie care ajunge în elita acestui sport,la mai bine de un deceniu de la Vetea David.La 23 de ani, reprezentantul Polineziei fran-ceze se laudă cu victoria din concursul decalificare de şase stele din finalul sezonuluitrecut, la Haleiwa, Hawaii, rezultat care i-adeschis larg poarta către Top 45. Debutantîn elita mondială, campionul european din2006 a încheiat Circuitul de calificare din2008 pe locul doi. Un prim obiectiv l-ar re-prezenta câştigarea statutului de cel maivaloros debutant al anului.După ce a petrecut 15 ani (jumătate dinviaţă) la profesionism, Mikael Picon, fran-cezul originar din Casablanca, Maroc şi sta-bilit pe Coasta de sud-vest, posedă cel maibun rezultat clasarea pe ultima treaptă apodiumului în concursul din Brazilia 2008,iar anul acesta este al treilea sezon pe care-lpetrece în Top 45.Al patrulea francez ajuns vreodată în eli-tă, Tim Boal şi-a şlefuit talentul la malulMediteranei, la Les Anglet, în zona fran-ceză a Ţării Bascilor. Revenit în urma uneiATACULEUROPENILORNiciodată în istoria de aproape două decenii a Circuitului CampionatuluiMondial nu au existat atât de mulţi reprezentanţi ai Bătrânului Continent.Într-un sport care rămâne apanajul americanilor, australienilor şihawaienilor, surferii europeni încep să emită pretenţii la clasări cât maibune.Alexandru Gheorghiaşaccidentări la picior care l-a împiedicat săparticipe la etapa hawaiană de anul trecut,debutantul în vârstă de 25 de ani a fost pepunctul de a-l elimina pe Kelly Slater în con-cursul Quiksilver Pro din Franţa, anul trecut.2009 consemnează o premieră în isto-ria surfului: cel dintâi german din Top 45.După o serie impresionantă de rezultateîn Circuitul de calificare, Marlon Lipke, su-pranumit Hulk, a făcut atât de importantulpas. Stabilit în Portugalia, după ce părinţiiau emigrat în zona Algarve, Marlon a accesîn elită în mod dramatic, după ce pseudo-compatriotul Tiago Pires din Portugalia s-aretras, accidentat, în Hawaii.În fine, bascul Aritz Aranburu va fi prezentşi anul acesta în Top 45, după un sezon dedebut marcat mai degrabă de accidentă-rile la genunchi şi gleznă. Excelent tacti-cian, posesor al unei tehnici excepţiona-le, “Potxoka” este primul reprezentant alSpaniei care participă în Circuitul Mondial.Campion european din 2007, surferul dinZarautz devine redutabil odată ce valuriledepăşesc doi metri în înălţime.Fiecare din cele zece etape ale Circuituluide Vis vor fi urmărite îndeaproape laEurosport 2, graţie rezumatului zilei realizatla faţa locului de J.P. Mothes precum şi printransmisiunile în direct programate la fine-le verii, pe acelaşi canal. Surferii europenisunt prezenţi în număr record în elita aces-tui sport şi Eurosport este alături de ei – peval.
  21. 21. 42 IUNIE - IULIE 2009 EUROSPORTEste cursa la care se uită până şi Regina.Mi-o şi imaginez pe Majestatea Sa luând locîn sala de vizionări de la Palatul Buckingham,nerăbdătoare să afle cine va câştiga duelul deanul acesta dintre celebrele universităţi Oxford şiCambridge, alias The Boat Race. Oare cu cine ţine?Haios cum a început totul, pe vremea stră-stră (s-arputea să mai fie nevoie de nişte “stră”)-bunicii. Eraprin 1829 când doi amici, studenţi unul acolo, celă-lalt dincolo, au făcut pariu pe un butoi cu bere că vorcâştiga o cursă cu barca pe Tamisa. Fiecare cu gaşcalui, desigur. Din 1856, duelul s-a ţinut an de an, maipuţin în timpul războaielor mondiale, ajungând săfie catalogat drept cea mai longevivă întrecere spor-tivă din lume.De atunci au fost 155 de confruntări între oxfordiştişi cambridgeişti, cei din urmă conducând la scorulall-time cu 79-75 şi asta pentru că una dintre curse,cea din anul de graţie 1877, s-a încheiat la egalita-te. Istoricii vremii au consemnat atunci că arbitrulde sosire se afla sub influenţa băuturii tradiţionalea măreţului eveniment - berea neagră - şi trăgeala aghioase sub un copac, taman când vâslaşii audovedit parcursul de aproape 7 km. Pentru a intraîn barca de 8+1 a celor de la Oxford sau Cambridgeîn cursa urmărită de un sfert de milion de oameni dela faţa locului şi de peste 1 miliard de telespectatori,un candidat trebuie să fie student cu acte în regulăla una dintre universităţi. Teoretic, orice cursant, dela un boboc până la cei din anii terminali, se poateînscrie la selecţie. Practic însă, doar vlăjgani cu bra-ţe de oţel şi destulă experienţă în canotaj au loc larame. Şi sunt din ce în ce mai puternici şi mai grei.Cei opt rameri de la Oxford în cursa victorioasă din29 martie a.c. erau să rupă cântarul, având în medieaproape suta de kilograme, iar adversarii n-au fostdeparte. În mod evident, The Boat Race a devenit ocursă profesionistă, în care bătălia din culise a ajunsmai importantă decât cursa propriu-zisă. “Să câştigecei mai buni, dar să fim noi aceia!”, este o şuşotealăplauzibilă în birourile decanilor. Tot acolo trebuie săfi remarcat cineva încă de acum câţiva ani că n-ar firău ca pe lângă studenţii-canotori supuşi reginei,baieţi buni de altfel, să mai fie aduşi în barcă şi nis-caiva stranieri, pentru mărirea potenţei la vâslit. Zisşi făcut. S-ar putea spune că cei de la Oxford adorăscenetele lui Toma Caragiu, parcă s-au inspirat din“Toma şi baletul”, unde un scenarist avea o maredilemă: toate balerinele erau înalte, blonde, suple,mai puţin nepoata directorului, care era scundă şicăruntă. “Şi atunci, cu toate că ţineam foarte multla director, am păstrat-o pe nepoată-sa şi le-amschimbat pe celelalte 19...”, povestea personajul.Aşa şi cu întrecerea noastră: o tradiţie care se întin-depetreisecole,creatădebritanicipentrubritanici,o luptă între britanicii din barca bleu şi cei din ceableumarin, pe un traseu între podurile Putney şiChiswick a devenit astăzi un duel între americanii,polonezii şi croaţii dintr-o barcă versus canadienii şiaustralienii din cealaltă.Parafrazându-l pe Toma, cei de la Oxford au ţinutmult la britanicii lor, aşa că din 9 oameni, doar 2 aufost englezi la cursa din acest an, în timp ce la adver-sari 5 intraseră în Regat cu paşaport. În total 12 stră-ini din 18? N-a fost de mirare atunci că la finalul cur-sei, în locul tradiţionalului “well done!”, din barcaînvingătorilor a răsunat un “gimme five!” cu accentde Texas. Cine ştie, poate la anul se va auzi “haraşo”,iar la o ediţie ulterioară termenii elogioşi vor fi înnoua limbă universală, chineza...GLOBALIZAREA CURSEIOXFORD - CAMBRIDGETradiţie pe umerii străinilorVlad BucurescuComponenţa echipajelor şi poziţia în barcă încursa din 2009:OXFORDMichal Plotkowiak (polonez, vârf), Colin Smith(britanic), Alex Hearne (american), Ben Harrison(american), Sjoerd Hamburger (olandez), TomSolesbury (britanic), George Bridgewater (neo-zeelandez), Ante Kusurin (croat, stroc), ColinGroshong (american, cârmaci).CAMBRIDGERob Weitemeyer (canadian, vârf), Henry Pelly(britanic), Ryan Monaghan (american), PeterMarsland (britanic), Deaglan McEachern (ame-rican), Hardy Cubasch (australian), Tom Ransley(britanic), Silas Stafford (american, stroc),Rebbeca Dowbiggin (cârmaci, britanică).
  22. 22. INTERVIUHagi:„Banii nu contează când e vorbade mulţumirea sufletească”Fermecaţi de virtuozitatea pe care o arăta pe gazon, ro-mânii i-au acordat titlul onorific de „Rege”. Probabil celmai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, Hagi îşimerită cu prisosinţă apelativul. Înainte de a fi însă rege,fost mare fotbalist sau mare antrenor, Gică, aşa cum îispun toţi prietenii, este un om de o modestie incredibi-lă, calitate care respiră din toată fiinţa lui. Are o singurădorinţăatuncicândacceptăinterviul,anumesănufieîn-trebat de lucruri în urma cărora ar fi nevoit să vorbeascăla modul negativ despre cineva. Spune că urăşte să facăasta. La plecare chiar ne roagă să nu cumva să-l lăudămprea tare, nu-i place asta.Ioan Viorel
  23. 23. Gică,suntaproapedoianidecândn-aimaian-trenat. Cât de greu ţi-a fost în toată perioadaasta?Poatelumeaosăfiesurprinsă,dargreunumi-afost,pentrucăamavutcucesămăocup.Amlucratenormcu proiectul ăsta al meu cu Academia de fotbal, amavut Cupa Hagi pentru echipe de copii şi am umblatfoartemultprinţară.Pecheltuialameaamorganizatşi cupa asta, dar merită, pentru că este ceea ce îmiplace. Am mai spus-o şi cu altă ocazie, prin tot ceeace fac eu pentru copii simt că dau înapoi fotbaluluio parte din ceea ce el mi-a dat mie. Cât despre lip-sa antrenoratului, nu-i nici o problemă, am avut tottimpul ăsta oferte şi voi avea şi de acum înainte. Cusiguranţă va veni şi momentul când mă voi întoarcepe bancă.Este Hagi un antrenor atât de dificil şi de pre-tenţios încât să se ferească patronii de el?Păi, să mă scuzaţi, dar după ce am jucat unde am ju-catşiamtrăitşivăzutfotbaluldecelmaiînaltnivel,eclarcănumăpotduceoriundeşioricum,amşieuniş-te pretenţii legate de performanţă. Nişte lucruri caretrebuie bine spuse şi bine fixate în momentul în careteînhamilaotreabă.Cevreaueu?Condiţiideperfor-manţă, cu tot ceea ce presupune asta, adică aspectfinanciar,bazămaterială,oameniprofesionişti,darşialtele. Că e pe termen lung, mediu sau scurt, OK, darpune-mi la dispoziţie mijloacele necesare.E adevărat că ai fost la un pas să preiei Galataacum trei luni, după demiterea lui Skibe?Da, e adevărat. Dar tocmai în ideea de mai sus, cucerinţele mele, eu am cerut un contract pe 2 ani şijumătate, pentru că atât am estimat că este nece-sar pentru a ajunge la performanţa adevărată, eiau zis un an şi jumătate. N-a fost să fie în iarnă, darpoate va fi acum, în vară, cine ştie? Iar dacă mă puiantrenor, atunci mă laşi să-mi faci treaba de antre-nor, ai încredere în mine dacă mă angajezi, nu să viisă te bagi peste mine, pentru că atunci e gata, s-aterminat!Ai totuşi 44 de ani şi încă nu ai reuşit să-ţi con-struieşti o carieră în domeniul antrenoratului.Dar de ce nu vă gândiţi voi că eu am început târziu înmeseria asta? Am jucat până la aproape 37 de ani. Şideceimpresiaasta?Decenuvăgândiţicăînurmăcutrei ani, când eram la Galatasaray, am fost desemnatcel mai bun antrenor din Turcia, deşi acolo activauCristoph Daum, la Fenerbahce şi Vicente del Bosque,la Beşiktaş? Am bătut Fenerul cu 5-1 în finala CupeiTurciei şi am pierdut titlul în ultimele două etape, încondiţiile în care clubul o ducea greu şi preluasemo echipă fără mari veleităţi. De ce nu vă gândiţi căla Galatasaray am reuşit să ridic unul dintre cei maibine cotaţi jucători pe piaţa transferurilor din Europala ora actuală, pe Ribery? Sau că la Timişoara ampromovat un puşti de 16 ani, care anul trecut a fostrecord all-time pe piaţa transferurilor din România?Mă refer la Torje, evident. Şi n-a fost singurul pe carel-am promovat în fotbalul mare acolo, la Timişoaratrei dintre componenţii liniei de fund ai actualeiechipe sunt promovaţi de mine. Pe Pantilimon,Latovlevici şi Luchin eu i-am adus la echipa mare. Ei,toate astea, nu se văd? A, că pe urmă am plecat deacolo pentru că nu am acceptat anumite lucruri, şin-o să le accept niciodată, asta e altceva. Dacă mi-aidat o echipă pe mână, dă-mi-o, dar nu pot acceptasăsebagealtcinevapestemine,indiferentcineesteel.ŞilaSteaua,peurmă,dinacelaşimotivamplecat.„Cine sunt eu ca să amdreptul să-l iertpe Mircea Sandu?”Unde te vezi antrenor în viitorul mandat, înţară sau afară?Nu contează, voi merge acolo unde mi se oferăcondiţii de performanţă şi garanţii că sunt lăsat sămuncesc aşa cum ştiu eu.Cum ar arăta portretul-robot al patronului declub din România?Nu e treaba mea să comentez asta, fiecare cum estefăcut. Dar mă uit afară şi văd că patronul e tipul ălala costum, distins, cu banii de care are nevoie clu-bul respectiv, care îşi pune profesionişti în funcţiilecheie şi le acordă încrederea lui. Aşa e afară şi aşatrebuie să fie şi la noi. Şi va fi, pentru că încet, încet,se va ajunge şi la noi la acest tip de patron, variantacorectă, chiar dacă acum aici mai sunt unii care îşiînchipuie că dacă au bani mulţi pot tăia şi spânzurala echipă! Greşit! Uite, când am plecat de la Steauaam atras atenţia asupra unor lucruri. Din păcate s-auadeverit vorbele mele de atunci. Nu se poate faceperformanţă dacă nu-şi vede fiecare din club de par-tea sa. Dacă fiecare îşi vede treaba lui nu se poate sănu faci lucruri mari şi, uite, îţi dau exemplul lui DanPetrescu, la Urziceni, unde există un patron cu cap.Încă o întrebare care nu ştiu cât o să-ţi placă.Se spune că antrenorul Hagi nu poate uita defotbalistul Hagi şi, drept urmare, le cere ju-cătorilor săi să facă în teren lucruri pe care lefăcea el.Ăsta e folclor. Plus că şi voi, media, mai preluaţi dinzbor.Crede-măcăniciodatănuaşputeasă-icerunuijucător de-al meu să facă ce făceam eu. Nu că n-arputea să facă, dar fiecare e cu stilul lui. Apoi, eu nici-odată n-o să cert un jucător că nu i-a ieşit o preluaresau un stop, ori să mă vedeţi pe mine că ies în presăsă mă plâng de vreun jucător de-al meu, sau să-lcritic...Suntem în zodia întrebărilor neplăcute. De cenu ne-am calificat cu Slovenia, în barajul pen-tru Mondialul din 2002?Ce pot să spun este că am jucat bine ambele meciuri,atât la Ljubliana, cât şi la Bucureşti. Ne-am creat o46 IUNIE - IULIE 2009 EUROSPORTGHEORGHE HAGI, F.C. Barcelona, 24 septembrie 1994

×