NR. 28 • OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 • 11,99 LEISCHUMACHER, DOBORÂTDE REGULAMENTO NOUĂ ERĂ ÎNWRCFENOMENULCRINA POPESCUTOP 1...
36 Interviu Zoltan SiposEste primul rutier din România legitimat la oechipă naţională U23 din Franţa. La nici 19ani, este ...
ANUL LUI NADALLa început, mulţi îl considerau a fi doar un jucător de zgură. Excepţional pe suprafaţa roşie, cucinci victo...
REGINELE BALONULUI OVALÎn aşteptarea Cupei Mondiale programate anul viitorla Antipozi, Noua Zeelandă s-a impus în turneul ...
DONINGTON, 30 - 31 OCTOMBRIECAMPIONATUL BRITANIC DE CAMIOANEJURASSIC PARKDe nouă ori campion al Marii Britanii şi o dată t...
Campionatul Mondial de gimnastică artistică - al 42-lea din istoria de107ani.Anulacesta,Olandaesteceacarefaceonorurile.LaR...
– campioană mondială en titre - şi RebeccaBross.Nu sunt de neglijat nici britanicele. Laînceputul lui 2010, team-ul din in...
Va reuşi “Mitică” să ia maimulţi bani pe şi pentru fotbalulromânesc? Va câştiga DolceSport drepturile de televizareale Lig...
Cunoscutul comentator Emil Grădinescutraduce aceste mişcări astfel: “În spateleposturilor de acest gen stau entităţi econo...
atunci), tentaţia bănuielii de bluf era enor-mă; şi, iată, a obţinut cu mult mai mult! Pe„Mitică” îl putem bănui de orice,...
Ce se-ntâmplădacă...?Necunoscutele majore ale zilei de azi,în afara oricăror speculaţii şi calcule ce sepot face, sunt dou...
cu Vlad Enăchescu, s-a mutat la Dolce.Sorin Enache, director general al grupu-lui Realitatea-Caţavencu, a confirmat că“pos...
plătesc un abonament întreg, pentru toa-te posturile TV din portofoliul cablistului.Deci investiţia se întoarce. Iar într-...
nevoie neapărat să îşi aducă şi comentatoriipremium. Fiecare îşi face socotelile funcţiede obiectivul pe care vrea să îl a...
FABRICA DE GOLURIÎn ultimele sezoane, fotbalul german a ajuns un soi de «entertainment» american, un soi de spectacol orie...
Primul sezon al revenirii lui Schumi pare astăzi un amestec defrustrare, tristeţe şi – cel mai greu de acceptat - un strop...
Bridgestone: “Cred că dacă Michael ar fi reve-nit anul trecut, ar fi fost mai fericit. Pneul faţăera mai aderent şi toată ...
În 1970, la prima ediţie, au trecut linia de sosire 55 de alergători înfaţa a 150 de spectatori. Astăzi participă peste 40...
INTERVIUEste primul rutier din Românialegitimat la o echipă naţionalăU23 din Franţa. La nici 19 ani, estemultiplu campion ...
Pentru gemenii americani Bobşi Mike Bryan tenisul are deja opagină specială în istoria sa. Eisunt deţinătorii recordului d...
Reprezentantele sexului frumos şi-au făcut loc cu tenacitate în discipline ce păreau destinatedoar bărbaţilor. Rând pe rân...
În prima duminică de octombrie premiul“Qatar Arc deTriomphe”aduce în scenă pe hipodromul Longchamp cei mai rapizi cai purs...
Toţi cei 5 copii ai familieiEhning au învăţat echitaţie laSüdlohn, un mic orăşel din lan-dul Renania de Nord–Westfalia. Ma...
EUROSPORT46 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010manşe, călăreţii au avut misiunea difici-lă de a trece fără greşeală peste obsta-col...
5 - Punta del EsteCircuitele stradale sud-americane augăzduit, încă din anii ’30, curse ce reuneaupiloţi de Grand Prix la ...
Brian BattistonE e un american de 31 de ani fără ocarieră strălucitoare în tenis: locul 853 la individual şi119 la dublu f...
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Octombrie noiembrie-2010
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Octombrie noiembrie-2010

511 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
511
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
4
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Octombrie noiembrie-2010

  1. 1. NR. 28 • OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 • 11,99 LEISCHUMACHER, DOBORÂTDE REGULAMENTO NOUĂ ERĂ ÎNWRCFENOMENULCRINA POPESCUTOP 10 STREET RACESJOCURILECOMMONWEALTHLa Rotterdamdupă 23 de aniTOTULDESPRELUPTAPENTRUDREPTURILETVDEFOTBAL
  2. 2. 36 Interviu Zoltan SiposEste primul rutier din România legitimat la oechipă naţională U23 din Franţa. La nici 19ani, este multiplu campion naţional şi campi-on balcanic şi participă la celebra cursă Paris-Tours. Este un vitezist consacrat; în ţară, nu areadversar la categoria sa de vârstă.40 Și fetele pot să sară44 Saga germană: Marcus Ehning48 Top Street Races (II)56 Regionalisme - Sporturi în Asia62 De marcă - Nike/Adidas64 Triatlon: Oameni de fier68 Alpinism: Crina Coco Popescu72 Cursa Melbourne52 WRC intră într-o nouă erăÎn momentul în care Raliul Marii Britanii vaajunge la final, Campionatul Mondial de Ra-liuri spune adio actualei generaţii de modelecu motoare turbo de doi litri, care au făcut le-gea pe speciale din 1997. Noul val - tot turbo,dar cu numai 1,6 litri - este pregătit să atace.30 Doborât de regulamentNu demult, priveliştea unei căşti roşii mijiteîn retrovizoare reprezenta spaima absolută înFormula 1. Revenirea lui Michael Schumachers-a transformat însă repede într-un sezon detrudă, cu dezamăgiri crunte şi manevre la li-mita regulamentului. Rămân explicaţiile.10 Mai presus de orgoliiCampionatul Mondial de gimnastică artisti-că - al 42-lea din istoria de 107 ani. La Rotter-dam între 17 şi 24 octombrie sunt aşteptaţila Palatul Sporturilor Ahoy 615 sportivi (343gimnaşti şi 272 gimnaste) - un nou record departicipare.14Redactori:IoanViorel,EmanuelTerzian,AlexandruCocu,VladBucurescu,IvonneGhiţă,AlexandruGheorghiaş,CosminStăniloiu, GeorgianaMecuColaboratori:TiberiuTroia,AlexandruGanci,CristiPetre,MaximilianHartungDirector:AdrianIlie ArtDirector:CodruţBendovskiFoto:GettyImages/Guliver,Codruţ BendovskiDifuzare:FlorentinaBălan,tel:0213163380,fax:0213163383,email:office@sportline.roEditat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, BucureştiISSN 1843 – 9926Prepress şi tipar: RH PrintingReproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cuacordul editorului. © 2010 Sport TV ManagementPublicaţie auditată pe perioadaiulie 2009 - martie 2010DETALIIVa reuşi “Mitică” să ia mai mulţi bani pe şi pentru fotbalulromânesc? Va câştiga Dolce Sport drepturile de televizareale Ligii 1 sau şi le va păstra Digisport? Ce se întâmplă cucampionatul, cu echipele? Banii din drepturi vor constituicolacul de salvare al unui campionat în mare suferinţă?Football Bubble
  3. 3. ANUL LUI NADALLa început, mulţi îl considerau a fi doar un jucător de zgură. Excepţional pe suprafaţa roşie, cucinci victorii la Roland Garros, ibericul de 24 de ani din Baleare a jucat din ce în ce mai bine şi pesuprafeţele rapide. L-a învins pe Roger Federer în finală laWimbledon 2008 apoi a dispus de el şiîn ultimul act de la Melbourne. După seara de luni, 13 septembrie, careul este complet.Rafael Nadal l-a învins în finală pe Novak Djokovic (6-4, 5-7, 6-4, 6-2) şi şi-a trecut în palmaressingurul titlu de mare şlem care-i lipsea – US Open.Nadal a devenit al şaptelea jucător din lume care realizează performanţa câştigării a câte celpuţin un titlu din cele patru majore.2010 va rămâne un sezon excepţional pentru spaniol, autor al unei serii extraordinare în primă-vară, cu succese în toate turneele importante pe zgură (Monte Carlo, Roma, Madrid şi Paris), peiarbă (Wimbledon) şi acum pe hard, la NewYork. (Alexandru Gheorghiaș)
  4. 4. REGINELE BALONULUI OVALÎn aşteptarea Cupei Mondiale programate anul viitorla Antipozi, Noua Zeelandă s-a impus în turneul finalfeminin, disputat la finele verii în Marea Britanie.Învingătoare în ultimele patru ediţii, Noua Zeelandăa defilat în semifinală împotriva Franţei (45-7),înainte de a se impune în ultimul act, in extremis, peTwickenham, împotriva Angliei (13-10).Cu Suedia şI Kazahstan în postură de outsidere - acăror medie de reuşite a fost de sub un eseu pe meci -caimacul a revenit astfel naţiunilor deja consacrate înrugby-ul masculin.A fost al 19-lea meci consecutiv câştigat de neoze-elandeze într-un turneu final.“Ferigile negre”n-aumai pierdut din 1991, de la un 0-7 în semifinale cuStatele Unite. O partidă ce reprezintă până astăzi sin-gura lor înfrângere într-un meci de Cupă Mondială.Viitorul arată însă bine în ceea ce priveşte echilibrulde forţe la acest nivel. Cu toate că Anglia a pierdut atreia finală consecutivă de Cupă Mondială împo-triva Noii Zeelande, diferenţa de trei puncte e ceamai mică din istoria tuturor meciurilor disputatede neozeelandeze în ultimele patru turnee finale.(Alexandru Cocu)
  5. 5. DONINGTON, 30 - 31 OCTOMBRIECAMPIONATUL BRITANIC DE CAMIOANEJURASSIC PARKDe nouă ori campion al Marii Britanii şi o dată titrat în întrecerea continentală, Stuart Oliver îşi va apăra titlul britanic şi în acest an, în ultima etapăa sezonului, programată la finele lui octombrie, pe Donington Park. La origine şofer de cursă lungă, Oliver s-a reconvertit în pilot al mastodonţilorpe circuit încă din 1998, an în care a debutat în Campionatul Britanic de specialitate, pe circuitul de la Pembrey. De atunci anii au trecut, titluriles-au înmulţit iar concurenţa e astăzi alcătuită dintr-un tânăr inginer auto, Dave Jenkins şi un patron al unei companii de transport, Richard Collett.Aceştia au fost rivalii lui Oliver pe toată durata stagiunii într-un campionat britanic născut în 1984 şi devenit astăzi o veritabilă referinţă pentruîntrecerile naţionale de camioane.Cu o greutate minimă de cinci tone şi jumătate şi motoare turbodiesel de 12 litri, camioanele – produse în principal de MAN, Mercedes sau Scania –dezvoltă în jurul a 1.200 de cai-putere. Dacă adăugăm un cuplu motor de 3.000 Nm, performanţele pe linie dreaptă ale coloşilor pe şase roţi ajungsă le depăşească pe cele ale unor redutabile modele sport. Spre exemplu, acceleraţia de la 30 la 160 km/h – trailerele sunt limitate la acest plafonmaxim din raţiuni de siguranţă - este mai performantă decât în cazul unui versiuni stradale Porsche 911-997. (Alexandru Cocu)
  6. 6. Campionatul Mondial de gimnastică artistică - al 42-lea din istoria de107ani.Anulacesta,Olandaesteceacarefaceonorurile.LaRotterdam,între 17 şi 24 octombrie, sunt aşteptaţi 615 sportivi (343 gimnaşti şi272 gimnaste) - un nou record de participareMai presusde orgoliiLa Rotterdam, la PalatulSporturilor Ahoy, va fi un cam-pionat special pentru toată elitamondială de pe cele 5 continente. Poatefi o bătălie interesantă în trei pentru câş-tigarea titlului mondial pe echipe: China,Rusia şi SUA. Sunt multe orgolii în joc!Janssen-Fritsen vor asigura şi acum echi-pamentul, aparatele, aşa cum s-a întâmplatşi la ediţiile olimpice de la Atena şi Beijing.În concursul feminin de calificare sunt 12subdivizii. Fetele noastre vor evolua alăturide Polonia, Brazilia şi Israel în subdiviziaa treia. Gimnaştii îşi vor prezenta exerciţi-ile pentru calificare în 10 subdivizii. Eleviilui Ioan Suciu sunt repartizaţi în subdi-vizia a doua cu Columbia, Japonia, Spania,Danemarca şi Finlanda .Rotterdam înseamnă primul obstacolîn drumul olimpic, o primă etapă de cali-ficare pentru Jocurile Olimpice din 2012.Dintre cele 53 de echipe masculine şi 45feminine doar cele mai bune 24 vor aveadreptul de a participa în toamna anuluiviitor la Tokyo la campionatele mondiale.Acolo sita va cerne din nou.Anul acesta, în competiţia pe echipe,sportivele din China şi SUA îşi vor reîn-noi rivalitatea. China rămâne o echipă cumulte puncte forte, deşi vorbim mereude eternele mistere ale vârstelor gim-nastelor. Sui Lu şi Deng Linlin au crescutşi vor fi liderele echipei. Amândouă aucâştigat medalii individuale anul trecut şişi-au îmbunătăţit considerabil exercițiile.Poate cea mai strălucitoare va fiJiang Yuyuan, una dintre favoritelede la individual compus de la Beijing.Campioana olimpică de la paralele He Kexina continuat să domine lumea cu exerciţiilesale spectaculoase câştigand şi titlul mon-dial în 2009. Va fi una dintre armele vizibileale Chinei împotriva Statelor Unite şi aRusiei.Reintră în calcule Rusia, după cea luat aurul european în primăvară.Poate Rusia să învingă SUA? Răspunsafirmativ. Vor avea un team competitiv cuAliya Mustafina, o gimnastă de 4 aparatecare recent a câştigat Cupa Rusiei şi celedouă Ksenia - Semenova şi Afanasyeva –aurul şi argintul de la individual compus aleuropenelor de la Milano. Afanasyeva şi-aconsolidat reîntoarcerea după o acciden-tare şi pare a fi cartea câştigătoare.SUA ar putea fi într-o excelentă pozi-ţie pentru a-şi apăra titlul de la echipe din2007, cu Alicia Sacramone care are în pal-mares 7 medalii mondiale - lidera echipeifeminine, răsplatită cu argint la Olimpiadadin 2008 - la care se adaugă Bridget SloanEVENIMENT
  7. 7. – campioană mondială en titre - şi RebeccaBross.Nu sunt de neglijat nici britanicele. Laînceputul lui 2010, team-ul din insulă a luatargintul la Europene. Naţionala acestei ţărio va avea cap de listă pe campioana mon-dială şi europeană la sol şi campioană con-tinentală la paralele Beth Tweddle – care, la24 ani, încă surclasează tinere adversare lacele două aparate - plus campioana MariiBritanii din 2010, Hannah Whelan.România încearcă să intre într-o nouă erăşi să rămână în careul de aşi al gimnasticiimondiale. Medalia de aur la sol de la Beijingo recomandă pe Sandra Izbaşa ca pe o po-tenţială candidată la un podium mondial,dacă tendonul lui Achile nu o va mai supă-ra. Noua generaţie a Românei îşi doreşte săstrălucească la Ahoy.Mondialul din 2010 este primul mareconcurs pe echipe după Jocurile Olimpice;acolo, echipa masculină a Chinei a dominatconcursul, iar Japonia şi SUA au luat argin-tul şi bronzul. Chiar şi fără Yang Wei care s-aretras, chinezii au fost cei mai buni anul tre-cut la Londra, adjudecându-şi aurul la 4 din6 finale, plus alte două medalii de argint.Deşi China şi-a pierdut superstar-ul, a răsărito noua stea: fenomenalul Zhang Hongtao,impecabil la cal cu mânere, iar echipa estebinecunoscută pentru modul în care con-cureaza sub presiune.Japonia, campioană olimpică în 2004, aregimnaşti de 6 aparate mai tari decât China,incluzându-l pe Kohei Uchimura, gimnastcomplet şi complex, campionul lumii enREMEMBER ROTTERDAMAcum 23 de ani la ediţia 24 a CampionatelorMondiale care aveau loc la Rotterdam în1987, veneau 42 de ţări şi 377 de concurenţi.Printre naţiuni, şi România. Sub comanda luiOctavian Bellu - antrenor de excepţie alechipei României între 1981 şi 2005, fetelenoastre câştigau nu mai puţin de 10 medalii,dintre care 5 de aur (echipe, individualcompus şi bârnă - Aurelia Dobre, sol şiparalele - Daniela Silivaş), 1 argint (sărituri- Eugenia Golea) şi 4 bronz (individualcompus - Daniela Silivaş, sol şi sărituri -Aurelia Dobre, bârnă - Ecaterina Szabo).A fost unul dintre cele mai mari succese dinistorie al team-ului nostru.OCTAVIAN BELLUDirector al Academiei Olimpice de Excelență„Privindîntrecutşianalizândcompetiţiilecares-audesfăşuratînaceşti5anidecândnuammailucratîngimnastică,lamodulgeneral,puterileau rămas cam aceleaşi. Bineînţeles, ierarhiiles-au schimbat un pic. A existat o perioadădestul de lungă de dominaţie a gimnasticiiromâneşti-cele5titlurimondialeconsecutive,cele 2 titluri olimpice consecutive, mă refer lacompetiţiilepeechipe. Înultimavremebătăliapentrudominaţiapeplanmondials-adatîntreSUA şi China, dar observăm şi ce se întâmplăpe la concursurile de junioare şi chiar la recentîncheiata primă ediţie a Jocurilor Olimpiceale Tineretului. Se pare că Rusia începe să îşirecapeteaplombulşisiguranţaîncompetiţieşiva fi un candidat important în viitor. Au apelatlaantrenoriicareauactivatmultînstrăinatate- Alexander Alexandrov sau Oleg Ostapenkodin Ucraina, fostul antrenor al campioaneiolimpiceLiliaPodkopaeva.Deci,şi-auschimbatstategia, modul în care abordează competiţia.Încet-încet, o combinaţie între metodicatradiţională rusă şi o motivaţie pe măsură audus la o revigorare a gimnasticii din Rusia.SUA, în ultimii 23 de ani, au reuşit să câştigetitlul mondialdedouăori.Înultimii10aniafostun tandem care s-a tot schimbat la conducere,ba chinezii, ba americanii. Gimnastica, într-un fel, s-a globalizat. Guatemala, Suedia,Belgia vin să ia medalii, nu mai spun de MareaBritanie care deja e în elită. A lua o medalie lao competiţie mondială nu mai e apanajul unuigrup restrâns de ţări. Iată că Belarus nu maiia medalie, Ucraina foarte greu, în schimb iauBrazilia, Elveţia, Australia, Italia. Au loc niştemișcări în sport în care ţi se dă senzaţia că numai sunt senatori de drept.”titre, invincibil în ultimii 2 ani, care practicl-a înlocuit în clasamentul mondial pe YangWei. Gimnaştii japonezi sunt recunoscuţipentru exerciţiile curate şi pentru tehnicalor.China, până acum, a terminat victori-oasă în ultimele trei competiţii majore peechipe: CM 2006 şi 2007 şi JO 2008, în timpce Japonia a luat un bronz şi 2 medalii deargint. Un duel între cele două ţări asiaticepentru titlul suprem pare inevitabil.După bronzul olimpic de la Beijing,americanii au prins aripi. Vor alinia ceamai puternică echipă masculină pe careau avut-o vreodată. Jonathan Horton vafi un candidat serios la o medalie în con-cursul individual compus şi ar putea să fieîn lumina reflectoarelor în finala de la ineleşi bară fixă. Steven Legendre este pe valla sărituri şi sol, iar experiența lui DanellLeyva de participant la un campionat mon-dial îi va plasa pe americani printre favoriţiila echipe.România: a treia la Atena la JocurileOlimpice, un loc 4 în 2006 la mondiale, apoiun dezamăgitor loc 8 în 2007 şi locul 7 laolimpiada trecută. Deşi nu e cotată prin-tre favorite, poate ateriza pe podium cuMarian Drăgulescu, triplu câştigător al titlu-lui lumii la sărituri şi sol. Ar putea fi un nouînceput olimpic.La individual compus Daniel Keating,britanicul care ar fi apărat onoarea Europeiîn combatul mondial pentru supremaţie,va lipsi din cauza unei accidentări. Toatesperanţele se îndreaptă spre carismaticulFabian Hambüchen din Germania, a căreiechipă a câştigat o surprinzătoare medaliede bronz în fața propriului public la ediţiadin 2007 a mondialelor.Toţi gimnaştii vor trebui să schimbe vite-za într-o treaptă superioară pentru concur-sul individual compus în mai puţin de 24 deore după ce vor concura în finala pe echipe.Îi vom înţelege dacă vor rata, sperând să îşirecapete puterile şi potenţialul în finalelepe aparate.OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 13EUROSPORTEUROSPORT12 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  8. 8. Va reuşi “Mitică” să ia maimulţi bani pe şi pentru fotbalulromânesc? Va câştiga DolceSport drepturile de televizareale Ligii 1 sau şi le va păstraDigisport? Ce se întâmplă cucampionatul, cu echipele? Baniidin drepturi vor constitui colaculde salvare al unui campionat înmare suferinţă, atât financiarăcât şi valorică? Se va relansaechipa naţională pe bazele unuicampionat poate mai mic, darmai bine finanţat? Cum se vamodifica “harta” distribuţieiputeriiînpiaţadecabluşisatelit?Se pregăteşte Romtelecom săpreia UPC? Ce canal de sport maiapare, cine mai dispare? Cine şipe unde mai lucrează? Şi, maiales... CARE-I PREŢUL?Multe întrebări care au generatdeja o dezbatere pe forumuri,articole în presă şi care, pânăla momentul licitaţiei, vorsuscita şi mai multe discuţii, şimai multe articole, declaraţii,manevre, zvonuri, surprize. Estevorba despre un mare interesdin partea publicului. Fotbalulvinde! “Nebunia”continuă!COVER STORYEmanuel TerzianIoan ViorelFOOTBALL BUBBLE
  9. 9. Cunoscutul comentator Emil Grădinescutraduce aceste mişcări astfel: “În spateleposturilor de acest gen stau entităţi econo-mice de calibru care îşi promovează intere-sele prin intermediul vehiculului de imagi-ne care este sportul”.Conform directorului său general VladEnăchescu, Dolce Sport deţine deocamda-tă drepturile pentru Liga Campionilor (fărăopţiunea 1, care este la TVR), primele douăopţiuni din Liga 2 din România, campio-natul Portugaliei şi Cupa Ligii Franţei. Pluscampionatele de rugby din Anglia şi Franţaşi Cupa Mondială la handbal. Enigmatic,Enăchescu a afirmat că “veţi avea surprizede la noi în viitorul apropiat”.În piaţă s-a şoptit mai întâi despre po-sibilitatea ca Dolce să se implice în luptapentru achiziţionarea drepturilor din Liga1, cele care livrează o bună audienţă chiar şipentru meciuri între echipe “mici”. Senzaţiagenerală iniţială e susţinută de faptul că unnume greu în audiovizualul românesc spor-tiv, Horaţiu Nicolau, este şeful proiectuluiDolce Sport; aceasta cântăreşte mult înecuaţie, având în vedere faptul că Nicolaua lucrat pentru Media Pro, a creat Telesport,a produs emisiuni sportive pentru TVR, acâştigat drepturile Ligii 1 pentru Telesport,apoi a lucrat pentru Vântu.După ce s-a şoptit, au apărut certitudi-nile: Dolce Sport s-a lansat în august 2010.Apoi, au apărut articole pe blog-uri şi une-le chiar bine documentate în presă (veziProSport din 9 septembrie) care anunţă nunumai un ipotetic consorţiu Romtelecom –UPC, dar şi suma pe care ar pune-o pe masăpentru drepturi: 150 de milioane de europentru 3 ani!Oricât de bune şi credibile ar fi surse-le jurnaliştilor, de regulă astfel de date nuapar decât când cineva doreşte, când faceun joc mediatic. Cine ar putea alimentaaceste “scurgeri”? Oricare dintre ‚jucători’,inclusiv Liga, pentru că fiecăruia i se poategăsi un scenariu, un interes în această dis-pută. Cum şi Digi este extrem de interesatăde aceste drepturi, se anunţă o bătălie dezile mari la licitaţia de anul viitor, spre satis-facţia lui Mitică Dragomir.Scump, Doamnă,scump!Creşterea sumei obţinute din drepturileTV pentru următoarele trei sezoane, 2011– 2014, nu poate fi decât în avantajul clu-burilor. „Dacă ar fi după cluburi, probabil cămulte dintre ele şi-ar dori să avem doar şai-sprezece, chiar paisprezece echipe în primaligă, astfel încât suma să se împartă la maipuţini, iar lor să le revină mai mult”, opinea-ză în stilu-i caracteristic Dumitru Dragomir,preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbaldin România.Ceea ce-l interesează însă mai mult peDragomir este obţinerea la licitaţia pentrudrepturile pe perioada 2011 – 2014, a uneisume mai mari chiar decât cele 102 mili-oane de euro (cu TVA), atât cât s-a luat laprecedenta „strigare”. Şeful LPF crede că„probabil vom reuşi să vindem cu o sumăîn jur de 115 milioane de euro, fără TVA! Efoarte posibil să se întâmple asta”.Nu se poate pune multă bază pe exac-titatea cifrelor pe care Dragomir le avan-sează, pentru că la fiecare declaraţie aparaltele (oricum, însă, toate sunt la peste 100de milioane), totuşi să ne aducem amintecă acum trei ani, când Dragomir spuneacă vrea să obţină 54-57 de milioane deeuro (adică dublu decât fusese preţul pânăDolce Sport este cea mai nouăteleviziune de sport apărută pepiaţa românescă. Modelul a fostlansat la noi de Boom Sport în 2006, platfor-ma digitală care şi-a înfiinţat propriul canalde nişă după achiziţionarea drepturilor deretransmisie a campionatului italian, spani-ol și, ulterior, a Ligii Campionilor. Modelulînsă fusese “brevetat” încă din anii 90 înOccident: Sky în Anglia, Canal+ în Franţa,ş.a.m.d. – adică de câte o platformă digitalădin fiecare ţară mare. Campionii în dome-niu sunt, fără îndoială, Sky, care au acaparatpiaţa britanică, au o prezenţă puternică înItalia şi încep să-şi facă loc şi în Germania.Concret, un distribuitor de servicii tv seimplică în cumpărarea drepturilor sporti-ve (în primul rând fotbal), îşi construieştepropriul post (sau posturi) în jurul acestordrepturi şi îl oferă numai abonaţilor săi fieca bonus, atunci când vrea să-şi crească sausă-şi menţină numărul de abonaţi, fie caopţiuni plătite separat într-o fază ulterioa-ră, când a crescut destul şi vrea să îşi mă-rească veniturile.RCS a deschis drumulLa noi, după Boom, a urmat parteneriatulRCS-Antena 1, consorţiu care a cumpăratdrepturile Ligii 1 după o bătălie cruntă cugrupul Realitatea-Caţavencu (care şi-ar filansat propria platformă digitală dacă arfi obţinut meciurile din România). RCS şiAntena 1 au mers o perioadă împreună, su-portând cheltuielile postului GSP TV, apoi,în 2009, RCS şi-a înfiinţat propriile canale,Digisport şi Digisport Plus. Concentrareadrepturilor se produsese, epoca în carevedeam un meci la TVR, altul la Antena 1,altul la TVR2, altul la Naţional şi altele laTelesport, etc se terminase. Definitiv.Digisport deţine deja, în afara a pa-tru opţiuni din campionatul de fotbal alRomâniei, un portofoliu deja solid, luxos,premium: campionatele de fotbal aleAngliei, Italiei şi Spaniei, Formula 1, MotoGP, NBA, Diamond League şi unele meciuridin Europa League şi ale echipei naţionalede fotbal a României! - pentru a enumeradoar cele mai importante “proprietăţi”.RCS a investit zeci de milioane de euro îndrepturi!Succesul Digisport - care a atras abonaţide ordinul sutelor de mii atât pentru plat-forma Digi cât şi pentru reţeaua de cabluRCS – a dat idei şi altora. Astfel, un alt colostelecom, Romtelecom, a decis să se impliceîn această piaţă.Surprize de laDolce SportDupă ce a preluat infrastuctura platfor-mei de satelit Boom, prin care a dobânditşi drepturi pentru Champions League,Romtelecom doreşte să extindă şi plat-forma Dolce, serviciul IPTV numit DolceInteractiv şi reţeaua de cablu NextGen (fir-ma de cablu deţinută 100% de Romtelecomcare cumpără firme mai mici de cablu şicare a ajuns, după un an, să deţină aproape200 000 de abonaţi). Şi cum o putea facemai bine dacă nu apelând la soluţia miracu-loasă, “amărâtul” de fotbal românesc?Dumitru Dragomir:„Dacă ar fi după cluburi, probabil cămulte dintre ele şi-ar dori să avem doar şaisprezece, chiarpaisprezece echipe în prima ligă, astfel încât suma să seîmpartă la mai puţini, iar lor să le revină mai mult.”OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 17EUROSPORTEUROSPORT16 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010Foto: Gazeta Sporturilor
  10. 10. atunci), tentaţia bănuielii de bluf era enor-mă; şi, iată, a obţinut cu mult mai mult! Pe„Mitică” îl putem bănui de orice, dar numaide naivitate sau „scăpări” nu. Ca urmare,probabil că se doreşte doar stabilirea unuiprag minim (care să nu fie mai mic decâtsuma actuală – caz în care reducerea nu-mărului de echipe din Liga 1 ar devenifoarte necesară) şi se testează pragul ma-xim. Probabil că până în primăvară se vavorbi chiar şi de 200 de milioane de euro!Teasing-ul a început deja: Dragomir con-sideră că pentru următoarea licitaţie, ceapentru drepturile pe perioada 2014-2017,„se pot obţine două sute de milioane deeuro, chiar dacă aici includ şi TVA-ul! Credcă la ora respectivă societatea va fi pregăti-tă pentru a se ajunge la o asemenea sumă”.Ideea pare simplă şi corectă, din punctullor de vedere: cluburile să aibă asiguratecheltuielile normale din drepturi, adică100% din bugetul lor uzual. Dacă mai vin,la unii măcar, bani şi din alte părţi (reclamă,sponsorizări, cupe europene, vânzări dejucători), ar fi doar un „bonus” - având învedere că pe aceste din urmă căi de finan-ţare nu se poate pune aproape nici o bazăîn viitorul previzibil.„Am trei trusturi TV din România caredeja şi-au manifestat interesul de a partici-pa la licitaţie, trusturi puternice, plus unuldin străinătate, care, dacă va câştiga, neva lăsa pe noi, Liga, să facem producţia! Os-o facem şi pe-asta. Nici o problemă, dacăîn acest fel cluburile vor câştiga mai mult.Nu treceţi cu vederea faptul că momentansunt echipe al căror buget este acoperit înproporţie de cincizeci la sută din drepturileTV”, susţine cel mai abil vânzător de drep-turi din istoria României.Dacă despre cele trei trusturi româneştise pot face oricâte speculaţii, în privinţa ce-lui străin planează cele mai multe îndoieli– afară de cazul când este doar un vehiculcreat pentru cineva din România, care totîn România are interes. România nu are înacest moment „investment grade” - adi-că, nu eşti sfătuit să investeşti în România.Situaţia socio-politico-economică este camtristă – prin urmare, e greu de crezut că vre-un actor extern semnificativ, independentşi serios, ar putea fi interesat de un campio-nat în care echipele se desfiinţează, se dez-integrează, care nu produce de ceva vremecam nici un rezultat sau jucător valoros „laexport” şi în care singura ţintă a patronilorsunt banii de la UEFA.Teodor Avramescu:“Când ai drepturi pe mai multecampionate îţi poţi face meseria mai bine decâtcând ai un jurnal de sport de 10 minute”.Jucători de alt calibrudecât televiziunileÎn lupta dintre cei doi giganţi ai telecomunicaţiilor nu mai pare a fi loc şipentru posturile trusturilor tradiţionale (ProTV, Antena 1, TVR, Kanal D, B1TV), care îşi calculează veniturile în funcţie de o piaţă de publicitate extremde săracă în condiţiile crizei actuale. Analistul media Petrişor Obae, edito-rul site-ului paginademedia.ro, explică de ce: “În raportul posturi TV alecabliştilor / posturi ale companiilor de televiziune, reţelele de cablu au unavantaj major: un cash flow constant din abonamente care poate asiguraplata drepturilor de difuzare. Posturile TV clasice depind de publicitate, iarmomentul actual nu este cel mai bun pentru piaţa din România”.Observator informat al acestor mişcări din media, Cătălin Tolontan,redactorul şef al Gazetei Sporturilor, crede că “peste tot în lume pro-ducătorii de conţinut intră în alianţă, asta ca să nu zic că sunt înghiţiţi,
  11. 11. Ce se-ntâmplădacă...?Necunoscutele majore ale zilei de azi,în afara oricăror speculaţii şi calcule ce sepot face, sunt două: cum va arăta caietulde sarcini al licitaţiei şi ce prevederi noi(dacă vor apărea) ar putea veni din zonaCNA-ului şi a Consiliului Concurenţei.Oricare poate aduce criterii care să limi-teze exclusivitatea câştigătorului (gen unmeci, oricare – sau o opţiune clar definită1, 2, 3, etc - să fie disponibil unei televizi-uni cu grad de acoperire al populaţiei maimare decât oricare dintre competitori, gen60%) sau care să impună criterii de dis-ponibilitate şi pentru alţi distribuitori aicanalului care va conţine meciurile (câşti-gătorul să fie obligat să ofere la un preţ re-zonabil propriul său canal tuturor firmelorde cablu / satelit din ţară. Posibil este, nuşi probabil, pentru că limitarea exclusivită-ţii ar scădea mult din valoarea drepturilor,dar asta nu înseamnă că zona juridico-le-gislativă nu constituie o necunoscută, unfactor de risc.Dumitru Dragomir are însă soluţii pen-tru orice situaţie: “Pe mine nu mă inte-resează că meciurile sunt pe GSP, caren-are şaizeci la sută acoperite naţională.Are în schimb Antena, chiar dacă dă un sin-gur meci pe etapă, dar în contract nu scriecă trebuie să mi le dea pe toate pe postulcu această acoperire. E suficient unul, re-stul, treaba lor ce fac cu ele. Şi nu mă referaici doar la Antenă, ci la oricine altcinevacare va câştiga licitaţia. Dacă postul numă-rul unu al trustului câştigător are şaizeci lasută acoperire şi îmi dă un meci pe etapă,atunci e în regulă. Sau, eventual, dacă vin-de o opţiune către un astfel de post, iareste perfect legal”.Nu e greu să ne gândim că există deja so-luţia de avarie, adică pentru cazul în care,de exemplu, ar exista cu adevărat doar osingură companie care ar licita o sumămai rezonabil reieşită din calcule econo-mice şi adaptată vremurilor actuale, adică,să zicem, 40-60 de milioane de euro plusTVA. La o adică, DIGI s-ar putea dezintere-sa de drepturile Ligii 1, pentru că ar faceo mare economie de bani, are suficientealte „proprietăţi” în domeniul sportiv (şivor mai fi disponibile Champions League,Europa League, Olimpiade, etc), lăsândRomtelecom-ul singur. Amintindu-ne deepisodica deţinere a acestor drepturi decătre ISM, care a supralicitat în 2003 pânăla 5 milioane de dolari pe sezon, dar a re-nunţat după câteva săptămâni la drepturi,e greu de crezut că Liga nu are pregătiţi 1-2„iepuri” care să încerce ridicarea preţuluichiar şi în cazul în care ar rămâne un sin-gur ofertant serios şi realmente interesat.În acest sens, urmează un joc de strategieşi un joc al minţii excepţional şi nu trebuiesub nici un motiv subestimată abilitateacelor de la RCS în acestă privinţă, oamenicare mai întotdeauna au găsit o cale exce-lentă şi eficientă de a-şi atinge scopul.În cazul obţinerii unui preţ nu mai maredecât cel actual, Liga trebuie să ia în seriosopţiunea diminuării numărului de echipe.Vor fi cele 18 echipe care compun Liga 1în momentul de faţă capabile să încheieacest campionat, date fiind marile proble-me financiare cu care se confruntă fotbalulromânesc la nivel de club?Dumitru Dragomir spune că „va fi foartegreu. Să vedem, e posibil ca de la anul săavem o ligă întâi cu 16 echipe, poate chiarcu 14, deşi eu nu mi-aş dori asta, pentru cărezultatele cele mai bune pentru fotbalulromânesc au fost obţinute cu 18 echipe înprima divizie. Oricum, chiar dacă vom aveadecătredistribuitori.Pentrucănu„content”-ul este rege, ci contextul. Să obţii bani dinconţinut a devenit o glumă faţă de banii pecare-i scoţi dând acces la conţinut, ceea cefac cabliştii. După ce RCS&RDS a vidat piaţade drepturi cu Digisport, încă un jucător detalie, Romtelecom, intră pe piaţa de sport,astfel încât celelalte televiziuni, să le spu-nem tradiţionale, vor evolua în propria ligă,lăsând <<uriaşii>> să-şi facă jocul lor. Dacăla Digi şi Dolce adaugi TVR şi Eurosport,deţinători istorici de drepturi, rezultă că, înprivinţa marilor competiţii, restul nu maisunt semnificativi”.Sfârşitul televiziuniibune şi, mai ales,gratuiteJurnalistul Radu Naum de la GSP TV mer-ge pe aceeaşi linie: “Centrul de greutate s-amai mişcat pe această nişă, tocmai pentrucă televiziunile care trăiesc în bună par-te din publicitate nu mai sunt dispuse, şinici nu mai e logic, să investească enormîn drepturi TV. Există un meci de categoriagrea între distribuitori, iar cei care nu şi-lpermit mizează pe oferta editorială şi peforţa concernelor din care fac parte, cu totceea ce înseamna cross-promotion, mar-keting, etc”.Există însă şi specialişti care nu cred înacest fel de business. Unul dintre ei esteCosti Mocanu, directorul general al ProTVSA, companie care deţine şi canalul Sport.ro: “Unii playeri ţintesc venituri tradiţio-nale, advertising şi cablu, alţii văd sportuldrept modalitatea prin care îşi pot asigu-ra alte servicii. E perfect legal. Nu şi deperspectivă. Actualul sistem, <<fotbal forfree>>, nu va mai continua”.Cu aproximativ 10-12 ani întârziere,România trăieşte ceea ce şi alte ţări dinVest au trăit: sfârşitul televiziunii bune şigratuite. Ceea ce e valoros, căutat, chiardacă de o mai mică parte a publicului, esteprin urmare vandabil şi mai mulţi dorescacel “ceva”. Paradoxal, “piaţa liberă”, con-curenţa, în loc să micşoreze preţul sau să îloptimizeze, îl măreşte. Drepturile TV – cuatât mai mult cele din sport – sunt unice şiîşi epuizează valabilitatea extrem de rapid.Nu pot fi imitate, copiate, reluate. Şi mai auşi marea valoare a “live”-ului, a emoţiei, apasiunii,... a pariului. Prin urmare, preţullor creşte, câtă vreme există cumpărătorişi bani.Apariţia Romtelecom-ului în aceastăecuaţie, firmă deţinută 46% de statul ro-mân şi 54% de OTE (telecomul grecesc,controlat de Deutsche Telekom) schimbăfundamental datele problemei pentru căîn luptă apare şi capitalul de stat – statcare are, faţă de Romtelecom, şi alte inte-rese decât profitul pur. În lupta dintre pri-vat şi stat, când statul face regulile şi cândvrea, mai greu câştigă zona privată.Costi Mocanu:“Unii playeri ţintesc venituri tradiţionale,advertising şi cablu, alţii văd sportul drept modalitatea princare îşi pot asigura alte servicii. E perfect legal.”Radu Naum:“DrepturileTV nu pot funcţiona fără suma de meserii din presa sportivă şi efiresc ca oricine vrea să investească în aşa ceva să încerce să atragă lucrători în domeniu. Înfond, când eşti comentator de fotbal trebuie să ai fotbal de comentat. Întrebarea e cât maicontează profesioniştii în acest domeniu.OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 21EUROSPORTEUROSPORT20 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  12. 12. cu Vlad Enăchescu, s-a mutat la Dolce.Sorin Enache, director general al grupu-lui Realitatea-Caţavencu, a confirmat că“postul Telesport se află în procedură defaliment şi se va închide”.Pe această temă, repondenţii noştri suntceva mai reţinuţi în a da nume.Mitică Dragomir ştie cine nu va dispă-rea: „Nu cred că GSP TV va dispărea, aşacum cred mulţi. Nu ştiu dacă Antenei,adică trustul lui Voiculescu, îi va convenisă rămână fără post de sport. Mai ales că,vă spun sincer, Antena, când a câştigat în2008, împreună cu RCS-ul, mi-a dat de laînceput banii pentru un întreg an! Mai raraşa ceva”.Costi Mocanu e sincer, direct, tranşant:“Numeric vorbind, piaţa e mai relaxatăacum. Dispare Telesport, a plecat Boom,Sport Klub şi-a sublicenţiat anumite pro-prietăţi”. Dar opinia lui este la 180 de gradede cea a lui Radu Naum: “Va fi încă şi maiaglomerată. Cred că în viitorul apropiatnu vor dispărea posturile care au conţinutşi audienţe rezonabile. Deocamdată, dinceea ce se vede şi se aude, fiecare dintrecele care îndeplinesc aceste condiţii a luatmăsuri dure pentru supravieţuire, ceea ceînseamnă că vor să meargă mai departe”.Plastic, Emil Grădinescu apelează la ocomparaţie: “Cam acelaşi lucru s-a întâm-plat în comerţ. Au apărut supermarketurileşi au dispărut micii comercianţi”. În timp ceanalistul Petrişor Obae face o diferenţiere:“Putem vorbi de două feluri de canale desport în România, după tipul de proprieta-te. Pe de o parte, avem posturi dezvoltatede companii de televiziune (vezi Sport.roşi GSP TV) şi, pe de altă parte, posturile TVdeţinute de reţelele de cablu (Digi şi acumDolce). Apariţia Dolce va înteţi nu luptaîntre televiziuni, ci lupta între operatoriide cablu, aceste posturi, cu mare priză lapublic, funcţionând ca un puternic instru-ment de marketing şi de atragere de noiclienţi”. Teodor Avramescu, redactorul şefal canalelor Digisport, e mai circumspect:“Deocamdată, apariţia Dolce Sport nu în-seamnă mare lucru. Depinde de ce porto-foliu de drepturi va reuşi să aibă”.Canale diferite,pachete diferite,preţuri diferiteAşadar pare că avem de-a face cu o îm-părţire clară a canalelor de sport: a) televi-ziuni sportive care se bat pentru audienţăşi publicitate (actualmente Sport.ro , GSPTV, dar ar mai fi loc pentru un fel de InfoSport), care se vor tabloidiza cât de multe necesar pentru rating şi care vor re-nunţa din ce în ce mai mult la a transmitedoar 14 echipe nu va fi nici o problemă.Suma licitată iniţial nu se va schimba, adicănu va scădea pentru că la momentul lici-taţiei erau 18 echipe, iar apoi au ajuns 14!Asta deoarece, prin contract, este stipulatăobligativitatea televizării a doar 7 partide,nu 9! A, că vor cei care au acum drepturilesă le dea pe toate nouă, e treaba lor, dar nusunt obligaţi s-o facă. Şi încă un lucru: ca şipână acum, toţi banii obţinuţi din drepturi-le tv vor merge la cluburi, Liga nu-şi va oprinici un comision”.E Româniapregătită pentrupay-per-view?Iată o idee interesantă: pay-per-view, unsistem care funcţionează în ţările occiden-tale. E pregătită România pentru aşa ceva?Directorul general al ProTV, Costi Mocanu,crede că într-acolo ne îndreptăm: “Piaţava ajunge în acel punct. Boom a fost unînceput, alţii vor continua. România esteo ţară europeană. Săracă, dar europeană.Vor fi unii care vor plăti pentru acest conţi-nut. Atenţie însă, cred că numărul lor estemult mai mic decât cel potenţial, la care îţidă dreptul să speri distribuţia serviciilorde cablu. În mod clar nu va fi o piaţă 100%pay, free-tv va continua să trăiască şi să sedezvolte”.În aceeaşi notă se exprimă şi comentato-rul Emil Grădinescu: “Este cea mai cinstitămodalitate de acces la evenimente de in-teres. Nu vom mai rezilia contracte dupăcontracte cu reţelele de cablu în funcţiede cine deţine drepturi, ci vom plăti la bu-cată ceea ce vrem să vedem. Mergem lachioşc, luăm cartela şi gata. E, aici e pro-blema: care chioşc, care cartelă? Logisticapay-per-view e complexă şi nu ştiu cât derepede se poate aplica la noi. Sunt totuşioptimist, pentru că televiziunea există într-un teritoriu economic de mare dinamism”.Directorul general Dolce Sport, VladEnăchescu, crede în idee, dar nu în viitorulapropiat: “Piaţa locală de televiziune esteuna atipică în comparaţie cu cele din alteţări europene şi este influenţată puternicde preţul serviciilor. Schimbări în acestsens vor apărea însă. Acesta este trend-uleuropean şi mondial şi uşor, uşor ne vomalinia şi noi la acesta”.Există însă şi opinii contrare. JurnalistulRadu Naum: “Suntem deja într-un soi depay-tv. Pentru un pay-per-view clasic măîndoiesc că publicul român e pregătit”.Sau analistul media Petrişor Obae: “Nucred că România este pregatită pentru aplăti conţinutul. Şi este puţin probabil caoperatorii de cablu să ceară o taxă pentrupostul lor de sport. Şi-ar anula avantajul demarketing: alegeţi-ne pe noi şi aveţi şi LigaCampionilor gratis, de exemplu”.Cum va arăta piaţacanalelor de sport?Până la apariţia - sau nu – a pay-per-view, ne-am întrebat dacă apariţia DolceSport duce la o suprasaturaţie pe piaţacanalelor de sport. Şi întrebări colaterale:dacă drepturile de transmisie se grupea-ză în jurul coloşilor, ce se va întâmpla cucelelalte posturi? Deja dispare Telesport,post care nu a mai asigurat salariile anga-jaţilor de 5 luni şi toată redacţia, în fruntePetrişor Obae:“Pentru companiile de cablu, un postTV esteun instrument de marketing.”Vlad Enachescu:“Piaţa locală de televiziune este unaatipică în comparaţie cu cele din alte ţări europene şi esteinfluenţată puternic de preţul serviciilor.OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 23EUROSPORTEUROSPORT22 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  13. 13. plătesc un abonament întreg, pentru toa-te posturile TV din portofoliul cablistului.Deci investiţia se întoarce. Iar într-o com-panie de comunicaţii, valoarea este datăde numărul de abonaţi”.Unuldintreceiimplicaţi,VladEnăchescu,crede că “sunt mai multe componente aledezvoltării. Extinderea reţelelor este im-portantă, după cum atragerea de publici-tate rămâne vitală. Au scăzut bugetele depublicitate sub influenţa crizei, dar aceas-ta nu va dura la infinit. Piaţa o să îşi revinăşi noi la fel”. Şi reprezentantul Digisport,celălalt jucător de acelaşi calibru, TeodorAvramescu, consideră că “la prima vederepare că audienţa a trecut în plan secund,dar nu e de neglijat pentru că fonduriledin publicitate sunt importante”.Iată o temă pe marginea căreia RaduNaum şi Costi Mocanu au aceleaşi păreri.Jurnalistul de la GSP TV spune că “dacăjudecăm numai în această nişă, da, putemspune că există o competiţie în alte coor-donate. Dar pentru posturile care nu apar-ţin de companii distribuitoare TV există încontinuare alte mize care le menţin în bă-tălia pentru audienţe şi publicitate. Suntbătălii care se duc în paralel”. DirectorulProTV crede că “lucrurile stau foarte bineşi pentru playerii care ţintesc piaţa de ad-vertising. Sport.ro şi-a crescut cota de pia-ţă constant, deşi în ultimii trei ani au apă-rut şi GSP TV, şi Digisport, şi Boom Sport.La fel şi Eurosport, dovadă că e bine să nuuiţi că brandul bate meciul”.Emil Grădinescu vede şi o parte bunăîn această schimbare de obiective:“Câştigarea pieţei de cablu înseamnă ve-nituri constante şi apreciabile. Fără bleste-mata obsesie pentru audienţă ar dispăreatabloidizarea şi ar creşte calitatea conţinu-tului. Aşadar, explorarea acestei zone deextindere, ar fi benefică pentru noi toţi”.Devine jurnalistulun migrator dupădrepturile tv?Apariţia Dolce deschide discuţia şi des-pre o altă componentă, jurnalistul sportivde audiovizual. În primul rând comenta-torul, dar şi reporterul, producătorul, ope-ratorul, editorul, redactorul. Pentru că nuexistă îndeajuns de mulţi profesionişti pepiaţă, noii veniţi încearcă să-i atragă de laposturile deja existente. S-a ajuns în situa-ţia ca jurnalistul să migreze după drepturi,iar cel mai proaspăt exemplu este plecareacomentatorilor Emil Grădinescu, BogdanCosmescu şi Cosmin Băleanu la Dolce, undeau făcut joncţiunea cu întreaga ex-redacţieTelesport.Nu e prima mişcare de acest gen, de ace-ea putem vorbi deja despre un fenomen,care este recepţionat diferit de oamenii pecare i-am intervievat.Radu Naum: “Drepturile TV nu pot func-ţiona fără suma de meserii din presa spor-tivă şi e firesc ca oricine vrea să investeascăîn aşa ceva să încerce să atragă lucrători îndomeniu. În fond, când eşti comentatorde fotbal trebuie să ai fotbal de comentat.Întrebarea e cât mai contează profesioniştiiîn acest domeniu. Unii gândesc că dacă audrepturile TV premium ale unui sport nu ecompetiţii sportive; b) canale de sportale telecom-urilor, multinaţionale care îşidoresc dezvoltarea sau menţinerea unuiîntreg business cu proprietăţi exclusivesportive, canale care au de regulă conţi-nut premium chiar dacă nu sunt vândute(încă) separat sau pentru preţuri sem-nificative (Digisport – RCS, Dolce Sport– Romtelecom, Sport 1 - UPC); c) canalepan-europene sau regionale (Eurosport,Eurosport 2, Sport Klub); d) canale nişă,care au o legătura mai mult sau mai pu-ţin evidentă cu sportul (Fishing & Hunting,Extreme Sports, ESPN Classic, ESPNAmerica, Yacht & Sail, Motors TV, Poker TV,etc). Deocamdată, banii cei mulţi sunt latelecom-uri, iar drepturile valoroase, înde-osebi fotbalul de mare interes, au migratacolo.Bătălia se poartă acum pe alte co-ordonate, care depăşesc o televiziuneobişnuită.Petrişor Obae explică: “Pentru compani-ile de cablu, un post TV este un instrumentde marketing. În contextul în care sportuleste un domeniu de interes pentru public,un canal exclusiv de sport ar putea atragenoi abonaţi pentru companie. Iar aceştiaOCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 25EUROSPORTEUROSPORT24 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010Emil Grădinescu:“Prin forţa împrejurărilor, un comentatorurmează drepturile de televiziune. Nu ai timp să aştepţivremuri mai bune pentru că ieşi din piaţă.”SUMELE OBŢINUTE DE-A LUNGULANILOR LAVÂNZAREA DREPTURILOR DETELEVIZIUNE.1996 – patru cluburi şi-au vândutindividual drepturile pentru meciurile depe teren propriu: Steaua, Rapid, Dinamoşi FC Naţional. Cumpărător a fost trustulPro, iar suma totală virată celor patrucluburi a fost de 300.000 de dolari1997–InternationalSportManagementacumpărat drepturile tv pentru campionatpe o perioadă de 2 ani, iar suma plătită afost de 800.000 de dolari1999 – Antena 1 a luat drepturile, dar n-atelevizat decât primele 20 de etape alesezonului 1999-2000, pentru care s-auplătit 1,2 milioane de dolari.decembrie1999,ProSportGrupatelevizatrestul campionatului, adică etapele 21-34, pentru suma de 1,474 333 dolari.2000 – ProSport Grup a luat drepturile pepatru ani. Pe perioada 2000-2002 a plătit2,5 milioane de dolari pe an, iar pentruperioada 2002-2004 câte 3,3 milioane dedolari pe an2004 – Horaţiu Nicolau a luat drepturilepe 3 ani pentru Telesport, perioadaprelungindu-se ulterior cu încă un an.Suma plătită a fost de 6,7 milioane deeuro pe an.2008 – Antena 1 şi RCS şi-au adjudecatdrepturile pe o perioadă de 3 ani, sumaplătită fiind de aproape 102 milioane deeuro. (toate sumele menţionate includTVA)
  14. 14. nevoie neapărat să îşi aducă şi comentatoriipremium. Fiecare îşi face socotelile funcţiede obiectivul pe care vrea să îl atingă”.Costi Mocanu, evident, e diametral opuslui Naum: “Dacă îţi faci jobul doar vorbinddespre un campionat sau altul, e ok, poţi ale-ge să te duci după el. De la ProTV nu a plecatnimeni, deşi am fost primii care am comen-tat Spania, Italia, Germania. Acum Mironică,de exemplu, nu are nici o problemă să ”zică”vreo două amicale de vară şi un derby deBulgaria în creierii nopţii. În rest face emisiu-ne, redactează ştiri şi scrie pentru ziar”.Teodor Avramescu: “Când ai drepturi pemai multe campionate îţi poţi face meseriamai bine decât când ai un jurnal de sportde 10 minute”. Vlad Enăchescu: “Nu e vor-ba de o migrare, ci de capitalizarea imagi-nii şi cunoştinţelor jurnalistului şi în scopuricomerciale”.Emil Grădinescu, implicat şi, implicit, su-biectiv: “Prin forţa împrejurărilor, un comen-tator urmează drepturile de televiziune. Nuai timp să aştepţi vremuri mai bune pentrucă ieşi din piaţă. Unii manageri de modă ve-che percep migrarea noastră ca pe o trădare.Trădători sunt cei din cauza cărora TVR-ul apierdut Liga Campionilor în 1999 sau Liga 1în 2007, forţându-ne şi pe noi să plecăm casă ne putem face meseria”.Cea mai neutră voce pe acest subiect estea lui Cătălin Tolontan, care identifică şi unvinovat pentru situaţia creată: “Jurnalistuldevine o anexă a unor drepturi. Dacă deţii,pare mai puţin important să îngrijeşti, ceeace e păcat de la <<Micul Prinţ>> încoace. Depildă, calitatea comentariilor a scăzut îngri-jorător şi o spune cineva care nu se pricepela comentarii TV”.ConcluziaUn lucru e sigur: drepturile pentru Liga 1începând cu vara lui 2011 devin o miză uria-şă pentru cele două posturi susţinute de te-lecom-uri. O anunţă declaraţiile luiAvramescu – “vrem să le păstrăm” – şiEnăchescu – “o să aveţi surprize de la noi”.Digisport şi Dolce Sport sunt în pole-posi-ton; au proprii abonaţi, au bani, au dorinţade a investi, au nevoie de acest vehicul deimagine care este fotbalul românesc. Să câş-tige cel care va putea, va şti să le şi „împa-cheteze” cât mai frumos!EUROSPORT26 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010Suma obţinută pentru drepturile tvpe perioada 2008-2011, adică 85 demilioane de euro (fără TVA) a fostîmpărţită în mod egal ca şi distribuirepe cei 3 ani, adică 28,3 milioane anual.Din această sumă, cluburile primescun procent în funcţie de locul ocupatla finalul campionatului precedent.Pentru exemplificare, iată cum aufost premiate cluburile pentru poziţiaocupată la finele campionatului 2008-2009locul 1 – 11,30 la sutălocul 2 – 8,83 la sutălocul 3 si locul 4 – 7,77 la sutălocul 5 si locul 6 – 7,06 la sutălocul 7 si locul 8 – 6,36 la sutălocul 9 si locul 10 – 5,30 la sutălocul 11si locul 11 – 4,24 la sutălocul 13 si locul 14 – 3,53 la sutălocul 15, 16, 17 si 18 – 2,82 la sutăEchipele aflate pe locurile 15-18, adicăretrogradatele, nu au primit nici unban, sumele respective intrând încontul echipelor care au promovatîn Liga întâi la finele sezonuluirespectiv. Situaţia se repetă an de an.Banii pentru o ediţie de campionat seachită în două tranşe, una la începutulrespectivului campionat, a doua lamijlocul sezonului.CătălinTolontan:“Jurnalistul devine o anexă a unordrepturi. Dacă deţii, pare mai puţin important să îngrijeşti,ceea ce e păcat de la Micul Prinţ încoace.”
  15. 15. FABRICA DE GOLURIÎn ultimele sezoane, fotbalul german a ajuns un soi de «entertainment» american, un soi de spectacol orientat pe privitor și nu neapărat pesuccesul sportiv imediat, obținut cu orice mijloace. Etapa a doua a actualului sezon a produs 39 de goluri, un cuantum neverosimil chiar șipentru standardele Bundesligii, cea mai productivă ligă de top a Europei de aproape un deceniu încoace.Tacticile defensive sunt «faux pas», lucruri pe care nu le faci dacă vrei să rămâi în horă. Golul este tot ce contează, chiar și pentru «săracii» ligiiveniți în vizită la Munchen. Un exemplu în acest sens este rezultatul fantastic al celor de la Kaiserslautern, echipă nou-promovată, care după cea câștigat în prima rundă, la Koln, a făcut același lucru cu Bayern (2-0), o săptămână mai târziu.Bundesliga nu este un loc pentru fricoși. Cei care se ascund, pierd; pierd din start, pierd suporteri, pierd credit, respect.Bundesliga este, în schimb, locul unde oaspeții se simt ca la ei acasă. În etapa a doua au fost șapte victorii în deplasare, asta în condițiile încare Bayern nu a reușit să facă punct afară.Cel mai așteptat meci de până acum a fost și singura remiză albă a primelor trei etape. Bayern șiWerder, cele mai bune echipe ale ultimilorzece ani, s-au ciocnit la Munchen, dar nu a câștigat nimeni. Derby-ul dintre Sud și Nord nu a produs goluri și pentru că în Germania sunt ceimai buni portari de pe continent.TimWiese și Joerg Butt au fost în zonă și la ora meciului. Iar în etapa următoare s-a jucat Schalke-Dortmund,singurul lucru care contează pentru clasa muncitoare a țării.Poate că germana nu este cea mai pasională limbă din lume, dar două cuvinte, măcar, trebuie să învățăm, două cuvinte care înseamnă Bundes-liga: «Ausverkauft» stă pentru stadioane arhipline, iar «Torfabrik» (în același timp mingea cu care se joacă) stă pentru goluri, multe goluri. ÎnGermania, meciurile se joacă doar cu casa închisă, iar media de reușite pe meci oscilează la 3. (Cristi Petre)
  16. 16. Primul sezon al revenirii lui Schumi pare astăzi un amestec defrustrare, tristeţe şi – cel mai greu de acceptat - un strop de umi-linţă. Clasat la marginea inferioară a Topului 10 în ierarhia piloţilor,fără nici un podium la activ în stagiunea ce se îndreaptă spre final, MichaelSchumacher şi-a ratat revenirea. A-l covârşi însă cu responsabilitatea eşecu-lui reprezintă eroare şi nedreptate deopotrivă. Mai cu seamă în Formula 1,acolo unde calitatea precară a materialului de concurs compromite – une-ori vreme de aproape un deceniu, vezi cazul Jenson Button – stofa oricăruicampion mondial potenţial.Plănuit şi născut pe când echipa activa sub provizoratul Brawn GP, mo-nopostul Mercedes MGP W01 a moştenit şi bună parte din tarele team-uluicondus de Ross Brawn. Altfel spus, o finanţare insuficientă. Resursele echi-pei - şi aşa limitate, căci sponsor principal nu a avut pe toată durata aceluiprim sezon de criză – au fost îndreptate cu prioritate spre bătălia pentrutitlu în 2009. Cercetarea şi dezvoltarea monopostului 2010 au avut de sufe-rit. Iar testele – de asemenea – au fost reduse. Mercedes a preluat echipa înnoiembrie, iar Schumi a semnat o lună mai târziu.Nu-i de mirare că referinţa designerilor Brawn fusese cu totul alta.Monopostul a fost proiectat de o echipă obişnuită cu stilul de pilotaj al luiJenson Button: un monopost uşor, subvirator în ceea ce priveşte distribuţiamaselor interne şi amplasarea lestului pentru corecţii de fineţe. A fost de-senat de o echipă cu acces limitat la tunelul aerodinamic şi la circuitele deteste private, două instrumente de dezvoltare pe care Schumi şi oameniisăi le utilizau la discreţie în anii petrecuţi la Maranello.Or, germanul a semnat cu Mercedes în decembrie anul trecut, chiar înmomentul în care interzicerea testelor private – prevăzută de regulament –intra în vigoare. “Nici o sesiune de teste nu este autorizată între săptămânapremergătoare startului într-un nou sezon şi finalul respectivului an calen-daristic”, stipulează articolul 22 din regulamentul sportiv al Formulei 1. Deciînaintea actualului sezon, Michael Schumacher a putut beneficia de numai16 zile de teste, cu un monopost cu caracteristici necunoscute, proiectat deo echipă necunoscută, cu pneuri pe care – din nou - nu le cunoştea!Teribilul rezultat al unei asemenea asocieri a apărut în cel de-al patruleaGrand Prix al sezonului. În Marele Premiu al Chinei, derulat în condiţii teo-retic prielnice lui Schumi – ploaie şi, implicit, aderenţă precară - septuplulcampion mondial a înotat şi s-a scufundat în anonimat. A pierdut toate du-elurile pe pistă, indiferent de pneurile cu care era încălţat. Ceea ce l-a con-dus pe Ross Brawn, la vremea respectivă, să indice prima cauză a eşecului:“Trebuie să înţelegem ce probleme are Michael cu deteriorarea pneurilor.Prin urmare, ritmul său de cursă ridică probleme în asemenea condiţii şitrebuie să le rezolvăm până la următoarea cursă”. N-a fost cazul, semn căproblemele legate de anvelope şi de maniera în care Schumi le utilizeazăerau mai importante decât se credea la vremea respectivă. Un pic curios,nu-i aşa, căci – alături de Rubens Barrichello şi Jarno Trulli – Schumi era, pehârtie, unul dintre puţinii piloţi ai actualului platou care aveau experienţaslickurilor, utilizate în F1 până în 1997 şi reintroduse anul trecut.Actualul regulament prevede însă, din raţiuni de distribuţie a maselor in-terne, anvelope faţă înguste, în timp ce stilul de pilotaj al lui Schumachernecesită un monopost uşor supravirator, cu o aderenţă maximă pe punteafaţă, pe care pilotul să o înscrie uşor în viraj, urmând să controleze apoi deri-va punţii spate. “Acest tip de pneuri nu se potrivesc exact cu ceea ce e obiş-nuit Michael să facă”, recunoaşte şi directorul de motorsport al celor de laMercedes, Norbert Haug, amic al lui Schumi încă de la jumătatea deceniuluitrecut, când ambii se aflau în tabere adverse: la McLaren, respectiv Ferrari.O părere împărtăşită şi de directorul de competiţii al celor de laNu demult, priveliştea unei căşti roşii mijite în retrovizoare reprezenta spaima absolută înFormula 1. Revenirea lui Michael Schumacher s-a transformat însă repede într-un sezon detrudă, cu dezamăgiri crunte şi manevre la limita regulamentului. Rămân explicaţiile.Doborât deregulament“Cred că dacă Michael arfi revenit anul trecut, arfi fost mai fericit. Pneulfaţă era mai aderent şitoată lumea se lupta cu uncomportamentsupraviratoral monoposturilor”.Hirohide Hamashima, directorde competiții Bridgestone
  17. 17. Bridgestone: “Cred că dacă Michael ar fi reve-nit anul trecut, ar fi fost mai fericit. Pneul faţăera mai aderent şi toată lumea se lupta cu uncomportament supravirator al monoposturi-lor”, explica recent Hirohide Hamashima, citatde săptămânalul britanic Autosport. “În acestan însă, am folosit reducerea de dimensiunia pneurilor pentru a ajusta echilibrul generalal monoposturilor. Asta înseamnă o tendinţăsubviratoare, care nu-i convine lui Michael”.Hamashima ştie ce spune. Ultimul an alrăzboiului pneurilor dintre Bridgestone şiMichelin a coincis cu cel din urmă sezon allui Michael Schumacher. În 2006, ca şi în aniiprecedenţi, cei doi furnizori de anvelope îşidezvoltau produsele în jurul echipelor şi pilo-ţilor cei mai competitivi în lupta pentru titlulmondial. Bridgestone şi Ferrari legaseră acelparteneriat de la începutul deceniului, în timpce Michelin miza pe Renault şi proaspătul săucampion mondial, Fernando Alonso.“În general, dacă pilotul prefera un com-portament vădit supravirator, noi îi puneamla dispoziţie un pneu faţă mai lat. Dacă pre-fera un monopost subvirator, produceam şinoi un pneu mai îngust, iar echipa modificamonopostul în consecinţă. Are încă nivelulde altădată, dar nu cred că i se potriveşte pe-rioada actuală, cu un singur manufacturierde pneuri”, a încheiat resaponsabilul nipon.Cu alte cuvinte, pe vremuri, Schumi beneficiadeseori de avantajul unor pneuri Bridgestonedezvoltate după propriile doleanţe. Nu mai ecazul astăzi.Alt vechi atu, pe care germanul nu-l maipoate exploata, îl reprezenta realimentările.Schumi îşi împărţea cursele în două-trei sprin-turi, cu rezervoare umplute pe jumătate. Eleîi permiteau să adopte un ritm de cursă sus-ţinut şi în acelaşi timp să minimizeze uzurapneurilor. Relativ uşor în combustibil, încălţatcupneuriceseuzaumairepededecâtceledeastăzi, Schumi era excelent în a exploata fe-reastra optimă de randament a pneurilor.Astăzi însă, nevoit să ia startul cu rezervorulplin, să petreacă jumătate de cursă în condiţiide gestiune a unui lest suplimentar de 50-60kg–oopţiunestrategicădificildeadministrat,pe care în trecut ar fi refuzat-o din start - lacare se adaugă pneurile actuale, cu rată deuzură lentă, Michael are – cursă de cursă - op-ţiuni tactice limitate. La capitolul strategic, încare strălucea odinioară, Schumi bălteşte azi.Cu un monopost pe care n-a avut posibili-tatea să-l cunoască şi să-l corecteze, cu schim-bări regulamentare pe care le-a subestimat,germanul a petrecut un sezon de chin şi tru-dă. De unde şi frustrarea unui campion nevoitastăzi să bată pentru mărunţişul de puncterămase.EUROSPORT32 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  18. 18. În 1970, la prima ediţie, au trecut linia de sosire 55 de alergători înfaţa a 150 de spectatori. Astăzi participă peste 40 000 de concurenţi,peste 2 milioane de oameni ies pe străzi pentru a-i vedea şi aclama şipeste 350 de milioane de telespectatori urmăresc evenimentul în faţamicului ecran. Omul care a influenţat decisiv toate aceste transformăria fost Fred Lebow; Fischl Lebowitz s-a născut la Arad într-o familie deevrei askenazi care a emigrat peste Ocean când el era încă un copil.Alergător de fond, Lebow a vrut să schimbe atitudinea oamenilor faţăde mişcare şi mai ales faţă de alergarea pe şosea. A iniţiat maratonulNewYork-ului, la prima ediţie doar în jurul Central Park-ului, apoi, cânda redesenat traseul (pe care se aleargă şi în prezent) a dus cursa printoate cele cinci mari zone importante ale oraşului.Practic, Fred Lebow e primul care a mutat un maraton pe străzile unuioraş gigantic şi lumea a crezut, în 1976, când s-a întâmplat asta, că enebun. Se mai spusese asta despre el în alte ocazii, când a avut ideineobişnuite, cum ar fi Mini Maratonul feminin Crazy Legs.Fred Lebow a participat la 69 de curse de maraton, inclusiv la primulde la NewYork, în 1970, când, la 38 de ani, a terminat pe locul 45, dupămai bine de patru ore de la start. Dar memorabil este ultimul, cel aler-gat în 1990, când avea 58 de ani terminat în 5 ore 32 de minute 35 desecunde. Astăzi, o statuie a legendarului Fred e mutată din Central Parkla linia de start şi de sosire a maratonului, pentru a veghea alergătoriicărora le-a oferit una dintre cele mai fascinante şi mai iubite curse dinlume. Moştenirea pe care inventatorul Maratonului de la NewYork alăsat-o lumii nu e doar cursa în sine, ci şi atitudinea celor care participăla ea, acţiunile de caritate ale acestora, precumşi ale spectatorilor.(Cosmin Stăniloiu)7 NOIEMBRIE 2010MARATONUL DE LA NEWYORK
  19. 19. INTERVIUEste primul rutier din Românialegitimat la o echipă naţionalăU23 din Franţa. La nici 19 ani, estemultiplu campion naţional şi campionbalcanic şi participă la celebra cursă Paris-Tours. Este un vitezist consacrat; în ţară,nu are adversar la categoria sa de vârstă.Contratimpul este arma sa forte.Cum ai ajuns la echipa Pe HagenauRemy Meder?-Amînceputsăpracticciclismla12ani.Defapt, am început cu mountainbike, am fostşi campion naţional acum 2 ani, la juniori.Dar am renunţat la mountainbike fiindcăîmi plăcea mult mai mult ciclismul de şosea.Anul trecut, când concuram la juniori,am participat cu lotul la curse internaţi-onale foarte importante, campionateleeuropene şi mondiale, unde am obţinutrezultate suficient de bune încât să atragatenţia câtorva cluburi din străinătate.Am ales această echipă pentru că accep-tă ca, în timpul sezonului competiţional,să mă întorc acasă pentru şcoală. Ei mi-auoferit un contract pe un an cu posibilitateade prelungire.Ai reuşit să te acomodezi în Franţa?- Prima parte a sezonului a fost cu ade-varat dificilă. Fiind primul an în aceastăcategorie şi concurând la cel mai înalt ni-vel, este foarte greu. Mi-a luat mult timp sămă obişnuiesc cu mentalitatea de curse deaici. Este primul an când am un calendar decurse foarte încărcat, cu 2 - 3 competiţii pesăptămână, de la mijlocul lunii februarie şipână în octombrie.Cum reuşeşti să faci faţă şi şcolii şiciclismului?- Este cam greu să le combini pe amân-două. Anul acesta a fost foarte greu dincauză că am mers în Franţa.A trebuit să fac un efort su-plimentar şi să învăţ lecţiilefără ajutorul profesorilor,iar la două luni să mă întorcacasă pentru a da lucrări şiteze, ca să pot încheia anul.M-am descurcat destul debine având în vedere că nuam note proaste la şcoală.Mai ai timp şi pentrudistracție?- Nu am prea mult timpliber, antrenamentele măţin ocupat în cea mai mareparte a săptămânii. În timpulliber, îmi face plăcere să staucu prietenii sau cu familiaînsă acum, fiind departe decasă, ţin legătura cu ei prininternet. De asemenea, îmiplace să ascult muzică şi sămă uit la filme.Cum decurge pregătireaacolo?- Pregătirea începe înnoiembrie în sala de forţă,pentru dezvoltarea forţei şia masei musculare. Acestaeste primul pas pentru pre-gătirea sezonului compe-tiţional. În ianuarie începcantonamentele în anumite zone de vestale Europei unde este mai cald; din fe-bruarie începe sezonul competiţional.Pregătirea este planificată conform perioa-dei în care trebuie să fii în formă maximă.Antrenamentele durează între 2 şi 6 ore, 6zile pe săptămână. Între curse facem an-trenamente pentru a îmbunătăţi anumitecaracteristici de căţărător, sprinter sau decontratimp.Care sunt diferenţele faţă deRomânia?- Enorme, şi asta din cauza mentalităţiioamenilor şi a problemelor financiare cucare se confruntă majoritatea populaţieiromâne. Ciclismul în Franţa este un sportfoarte popular, cicliştii sunt recunoscuţi şirespectaţi pentru efortul depus. Îmi faceplăcere să particip la curse unde pe margi-nea şoselei se află sute de spectatori careaplaudă.Zoltan Sipos:”Vreau să fiu ciclistprofesionist!”Te-a schimbat străinătatea?- În ultimii 2 ani am călătorit foarte multprin Europa, participând la multe cursealături de echipa naţională. Întâlnind mul-te persoane de altă naţie, îţi dai seama căacei oameni sunt mai calmi, mai relaxaţişi toate astea pentru că au o mentalitatediferită. Ceea ce mi se pare cel mai im-portant este că europenii nu fac lucruri-le doar pentru că trebuie, ci de plăcere!.Se simte şi se şi vede asta! Pentru mine,oportunitatea de a activa la Pe HagenauRemy Meder reprezintă posibilitatea unuinou început în ciclism, la un nivel mult maiînalt decât înainte şi o şansă de a fi plătitfăcând ceva ce îmi place. Avem un salariu,dar se câştigă foarte mult din premiile decursă. La cursele mai mari, sunt premiaţiprimii 20. Pe lângă aceste recompense,primim bonusuri din partea echipei pentruclasările fruntaşe.Cum ai caracteriza situaţia ciclismuluiromânesc şi ce perspective mai are el?- Ciclismul românesc se află în impas deani de zile. Din cauze financiare dar şi dela unele greşeli făcute pe parcursul anilorde către conducătorii acestui sport. Suntpersoane care fac eforturi mari pentru aajuta ciclismul românesc, dar este nevoiede mai mulţi astfel de oameni. Din ferici-re, România are talente în ciclism. Cunoscmulţi ciclişti cu mare ambiţie şi potenţialcare, dacă primesc atenţia cuvenită dinpartea Federaţiei Române de Ciclism, arputea ajunge să concureze la cel mai înaltnivel.Cum a fost în Turul Romaniei, mai alescă ai fost obligat să abandonezi cânderai cel mai bine clasat ciclist român (lo-cul 9 la general, după etapa a 4-a)?- În Turul României m-am simţit foartebine, sunt mulţumit cu rezultatele obţinu-te la prima mea participare. Îmi pare foar-te rău că am fost implicat în acea căzăturăcare m-a forţat să abandonez în ultimaparte a turului. Era loc şi de mai bine. Maiam multe tururi în faţă şi sper să fie multmai bine în anii următori.Care e visul tău?- Îmi doresc să obţin rezultate cât maibune pentru a atrage atenţia echipelorprofesioniste. Ultima cursă la care voi par-ticipa în acest an este una dintre cele maiimportante din categoria U23, Paris-Tours.Sper să obţin un rezultat foarte bun acolo.Apoi, după încheierea contractului cu PeHagenau Remy Meder, îmi doresc să potavansa la o echipă profesionistă sau semi-profesionistă. Aş vrea să ajung profesionistcât mai devreme, să pot participa le celemai importante curse şi să am rezultatefoarte bune.Cum te defineşti?- În competiţii sunt agresiv. Îmi place săatac, iar în timpul curselor nu am prea mul-tă răbdare, de aceea - de multe ori - eu ini-ţiez atacurile. În timpul cursei, nu mă gân-desc la prea multe, ştiu ce am de făcut şimă concentrez asupra acelui lucru. Ca om,sunt calm. Cei care nu mă cunosc spun casunt foarte tăcut, dar nu este aşa.EUROSPORT36 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010BIOGRAFIE ZOLTAN SIPOŞS-a născut pe 15 decembrie 1991, înTârguMureş.Studii: Liceul Sportiv ,,Szasz Adalbert’’dinTârgu Mureş.Cluburi la care a activat: 2004-2007, C.S.Mureşul; 2008, C.S.Mureşul-MaziconBucureşti; 2009, Mazicon Bucureşti; 2010,Pe Hagenau Remy Meder (Franţa).PALMARES2010:- campion naţional la contratimpindividual, categoria U23- vicecampion naţional la contratimpindividual, Elite- câştigătorul probei de contratimpla cursa pe etape Circuit des 3 Cantons(Belgia)2009:- câştigătorTrofeul Ardealului- câştigător Cupa Federaţiei Române deciclism- câştigătorTurul Dobrogei- câştigător CupaTeleajan- campion naţional la contratimp,categoria U23- campion naţional de juniori mari lacontratimp- campion naţional juniori mari la probade fond- campion balcanic la contratimp (Turcia)- câștigător al Criteriului Juniorilor2008:- câştigător Cupa Federatiei Române deciclism- câştigătorTurul Dobrogei- campion naţional de juniori lacontratimp- campion naţional de juniori în proba defond- locul 2 la Naţionalele de ciclocros- locul 3 la Criteriul Juniorilor2007:- câştigător Cupa Federaţiei Române deCiclism- câştigător Cupa Sovata (mountainbike)- câştigător Cupa Ardealului(mountainbike)- campion naţional la mountainbike- locul 2 în proba de contratimp laCampionatele Naţionale de şosea- locul 3 în proba de fond la CampionateleNaţionale de şosea- locul 3 la Campionatele Naţionale deciclocros.
  20. 20. Pentru gemenii americani Bobşi Mike Bryan tenisul are deja opagină specială în istoria sa. Eisunt deţinătorii recordului de victorii ladublu în circuitul ATP. Pe 1 august, la LosAngeles, cei doi, jucând finala cu numărul100 a carierei, au câştigat cel de-al 62-leatitlu, stabilind un record absolut al întrece-rilor de dublu din circuitul ATP. Precedentulrecord, 61 de victorii, aparţinea legendari-lor australieni Todd Woodbridge şi MarkWoodforde.“E un record la care nu ne-am gânditvreodată că vom ajunge. Când ne-am în-ceput carierele, acum 12 ani, acest recordera precum Muntele Everest pentru noi.” aspus Mike. Emoţiile momentului i-au făcutpe americani să piardă primul set în faţa pe-rechii Eric Butorac şi Jean-Julien Rojer. “Amfost nervoşi, îmi simţeam mâna ca de jeleu”a completat Brian.Cei doi fraţi au câştigat pentru a şaseaoară turneul de la Los Angeles, disputatîn apropierea reşedinţei lor din Camarillo.Familia, prietenii, cei mai importanţi oa-meni din viaţa lor erau acolo. Nimic să-şidorească în plus într-o astfel de zi. Recordulcelor doi a ajuns deja la 64 de victorii şi 102finale ATP şi se pare că nu se va opri aici.Chiar dacă au 32 de ani, Mike şi Brianvor să doboare şi alte recorduri. Cel maiimportant, cel al titlurilor de Grand Slam.Deocamdată au câştigat 8, jucând 16 fi-nale. Mark Woodford are, alături de ToddWoodridge, 11 victorii. Ultimul are însă 16titluri de Grand Slam în palmares, ultimele5 alături de Jonas Bjorkman. Oricum, fraţiiBrian au deja alte recorduri: singura pe-reche învingătoare în mai mult de 600 deNOU RECORDATP LA DUBLUmeciuri la profesionişti, singura cu 7 finaleconsecutive de Grand Slam, între 2005 şi2006. Niciunul dintre ei nu-şi poate imagi-na cariera fără celălalt. Când erau copii, pă-rinţii le-au interzis să joace competitiv unulîmpotriva celuilalt, iar la juniori i-au obligatsă câştige alternativ meciurile jucate oficial.Au crescut fără televizor şi jocuri video,s-au antrenat câte 4 ore zilnicsupravegheaţi de tatăl lor. Ca majoritateagemenilor, aproape totul îl fac împreună iarpe terenul de tenis e deja legendă sincroni-zarea lor şi identitatea mişcărilor. Mai mult,extrem de rar folosesc semnale ale mâinilorsau schimbă vreo vorbă pe teren. E ca şicum ar fi împreună un singur organism.Unul care tinde spre perfecţiune, cel puţinpe terenurile de tenis.
  21. 21. Reprezentantele sexului frumos şi-au făcut loc cu tenacitate în discipline ce păreau destinatedoar bărbaţilor. Rând pe rând în fotbal, box, rugby sau automobilism au apărut femei care nudoar s-au adaptat rigorilor jocului dar şi-au pus amprenta în discipline unde puţini le-ar fi datşanse de reuşită. Ultimul bastion cucerit de fete îl reprezintă săriturile cu schiurile.Şi fetele pot să sarăFebruarie2009,cuunanînaintedeJocurile Olimpice de la Vancouver.În camera unui hotel din oraşul cehLiberec, unde este cazată delegaţia america-nă participantă la CM de schi nordic, LindsayVan îşi face migăloasă unghiile. Are mânaunei domnişoare care vrea să arate perfectla întâlnirea cu un tânăr chipeş. În realitateeste un exerciţiu de imagine inutil, căci la„rendez-vous” fata va purta mănuşi, aşa cănimeni nu îi va putea admira manichiura.Peste mai puţin de două ore, Lindsay va fi înaer, la propriu, plutind peste trambulina dinLiberec într-un zbor care îi va aduce medaliade aur la sărituri cu schiurile feminin.Spectatorii care au venit să vizioneze înpremieră proba feminină la un CampionatMondial au privit cu uimire cum făpturi cucentrul de greutate jos prin definiţia mameinatură au fost capabile să sară peste 93 m,pe o trambulină având punctul K la 90 demetri. Lindsay a câştigat aurul cu o săritu-ră de 97,5 m în manşa secundă, primindpentru stil note comparabile cu cele ale luiSimon Ammann sau Gregor Schlierenzauercând cele două vedete sunt într-o zi bună.Ulrike Graessler din Germania a avut douăsărituri constante în jurul a 93 m, iar nor-vegiana Anette Sagen a aterizat la 94 m înmanşa finală, completând un podium isto-ric. Competiţia a fost o adevărată lovitură deimagine, posturi din întreaga lume relatândcă şi fetele sunt capabile să sară cu schiurile.Şi încă bine!VisspulberatExperimentul numit sărituri cu schiu-rile feminin a fost demarat de FederaţiaInternaţională de specialitate (FIS) dupăanul 2000, când au început să fie organizateetape de Cupă Continentală. Ideea a prinsrepede, iar în 2006, când FIS a decis să in-cludă proba fetelor în programul CM de laLiberec, în lume erau deja sute de săritoarecare practicau acest sport în mod organi-zat. În acelaşi an, CIO a primit o solicitareoficială pentru includerea probei femininede sărituri în programul Olimpiadei de laVancouver, iar şansele de reuşită păreaufoarte bune. Numai că CIO a spus un mareNU, motivând că există prea puţine sportivecu adevărat valoroase. „Această probă nu vafigura în programul Jocurilor Olimpice, în-trucât nu dorim ca valoarea medaliilor să fiediluată”, a explicat sec Jacques Rogge.Decizia a fost unanimă, iar bătălia păreapierdută iremediabil. Numai că săritoare-le au decis să lupte pentru a avea şansa săguste din gloria olimpică. CIO a respinspropunerea cu patru ani în urmă, dar întretimp în proba feminină se cristalizase o elităcare a arătat de ce este în stare la Mondialeşi s-a considerat îndreptăţită să meargă laVancouver.Cum forul de la Lausanne nu putea fiacţionat în judecată, fetele au apelat la ogăselniţă, chemând în instanţă comitetulde organizare de la Vancouver (VANOC),pe motiv că încalcă paragraful 15 din CartaDrepturilor şi Libertăţilor cetăţenilor cana-dieni, întrucât găzduieşte probe masculinela sărituri, dar le interzice pe cele feminine.Pe lista reclamantelor s-au înscris 15 sporti-ve, în frunte cu medaliatele la CM, iar sen-tinţa s-a dat în iunie 2009 şi a fost destul deinteresantă: judecătorul a admis că fetelesunt discriminate, însă a adăugat că vinovateste doar CIO şi că acest for nu este guver-nat de respectiva Cartă. Apelul a fost pierdutîn noiembrie, anul trecut, astfel că Lindsay,Ulrike, Anette şi toate celelalte au trebuit săse împace cu ideea că vor fi doar spectatoa-re la JO.Din toată această bătălie au rămas un filmdocumentar emoţionant produs de actriţaVirgina Madsen, „Fighting Gravity”, şi pro-misiunea FIS că va face o altă încercare dea convinge CIO să includă proba femininăîn programul Olimpiadei de la Soci în 2014.Până atunci însă, unele dintre sportive s-arputea să devină mame sau să dispară dinprim-planul unei discipline care devineatractivă pentru tot mai multe puştoaice -inclusiv în România – dornice de senzaţii tari.Paradoxal, în momentul în care a începutconcursul olimpic la trambulina K-95 de laVancouver, recordul acesteia era deţinut deVan, cu o săritură de 105,5 m reuşită la CupaContinentală...Nu au fost mulţi săritori care au depăşitaceastă lungime, Simon Ammann câştigândtitlul olimpic cu o încercare de 108 m.LIBEREC, CEHIA: ULRIKE GRAESSLER (GER), LINDSEYVAN (SUA), ANETTE SAGEN (NOR)OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 41EUROSPORTEUROSPORT40 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010
  22. 22. În prima duminică de octombrie premiul“Qatar Arc deTriomphe”aduce în scenă pe hipodromul Longchamp cei mai rapizi cai pursânge.“L’Arc”sealeargă pe iarbă pe o distanţă clasică de 2400 de metri. Startul se dă de lângă Moulin, apoi pista urcă uşor până la Porte de Boulogne, coboară şiporneşte spre o curbă de-abia sesizabilă, pentru a ieşi pe o linie dreaptă lungă de 533 de metri până la primul potou. Recordul probei este deţinutdin 1987 de Peintre Célèbre în 2’24”60.Naşterea Premiului“Arc deTriomphe”pe 3 octombrie 1920 a prelungit viaţa Marelui Premiu al Parisului, devenind după 89 de ani cea mai marecursă hipică de plat internaţională rezervată cailor de plus 3 ani. Un mare eveniment are şi premii totale uriaşe 4 500 000 euro, cu o repartizare abanilor în funcţie de valoare: primul 57.14%, al doilea 22.86%, al treilea 11.43%, locul patru 5.71%, locul cinci 2.86%. În plus, condiţiile de organi-zare şi amenajările tehnice sunt ultramoderne: plecarea din boxe, cronometraj electronic, fotofiniş numeric color, control televizat cu 6 camere.După cursă sunt selecționaţi caii cei mai apţi pentru ameliorarea rasei, valoarea din competiţie măsurându-se ulterior şi în amploarea succesului pecare laureatul îl transferă urmaşilor. Şase învingători ai celebrei curse şi-au văzut descendenţii imitându-i: Biribi (Le Pacha), Djebel (Coronation), Ri-bot (Molvedo şi Prince Royal II), Seabird (Allez France), Rainbow Quest (Saumarez) şi ultimul, din prezent, Montjeu (Hurricane Run). (Ivonne Ghiță)3 octombrie 2010PREMIUL ARCULUI DETRIUMF QATAR
  23. 23. Toţi cei 5 copii ai familieiEhning au învăţat echitaţie laSüdlohn, un mic orăşel din lan-dul Renania de Nord–Westfalia. Marcus,cel mai mare dintre frati, a început la 7 anisă descopere ce înseamnă să faci pasiu-ne pentru cai atunci când l-a încălecat pe“Narmit”, primul său ponei.A primit o dată şi un premiu speci-al pentru realizarea unui parcurs, chiardacă a căzut de pe cal de trei ori. Cânda crescut, primul cal adevărat de care aavut grijă a fost “Metaxa”, foarte dragălui. Atunci când a aflat că va fi vândută,Marcus a aprins o lumânare în fiecareseară, rugându-se sa nu îi fie luată şi şi-apetrecut timpul stând lângă ea în grajd.Tatăl lui Marcus „a primit mesajul“ şi a re-ziliat contractul. De atunci, tânărul călăreţa învăţat ce înseamnă să preţuieşti un calşi cum poţi să te legi sentimental de el.Apoi, a venit rândul lui “Starlight”, res-ponsabil pentru primul succes interna-ţional al germanului - a câştigat primelemedalii de aur cu echipa la Europeneledin 1990/91. La vârsta de şaisprezece ani,Marcus a făcut tranziţia de la ponei la caiiadulţi. Cu „Orchidee” şi „Talan”, a obţinutmedalia de aur la Campionatul Europeande patru ori în perioada de juniorat.O mulţime de reuşite a avut şi cu„Opium”, printre care câştigarea CupeiNaţiunilor şi a Marelui Premiu de laVarşovia. Astăzi, calul în vârstă de 26 deani se bucură de o binemeritată pensio-nare pe păşunea din domeniul Ehning. Auurmat succese internaţionale cu „Costa”şi „Antares”. Odată cu sosirea în 1998, deCrăciun, a lui “For Pleasure” - un armăsarHanoverian cu un talent imens pentru să-rituri, o prezenţă şi un caracter minunat -a început şi povestea adevaratului succes.Astăzi, Marcus concurează la cel maiînalt nivel în concursurile de sărituri pes-te obstacole cu „Sandro Boy”, „Sabrina”,„Vulkano”, „Leconte” şi „Plot Blue” careîi aparţin, dar şi cu „Nolte’s Küchengirl”,antrenată pentru Grand Prix-uri deJohannes, fratele său.După victoria din finala Cupei Mondialede la Geneva de la începutul lui 2010,când a devenit primul triplu câştigă-tor din istorie cu trei cai diferiţi, MarcusEhning a participat la opt dintre celenouă etape Global Champions Tour (GCT)- competiţie considerată a fi Formula 1 asăriturilor peste obstacole - cu “Sabrina”,“Plot Blue” şi “Nolte’s Küchengirl”. DeşiEuropa a fost inima operaţională a circu-itului, ultima etapă s-a derulat în Brazilia,în urma căreia s-a stabilit Campionul GCT2010, în funcţie de punctele acumulate înetapele precedente.Aşadar, în ultima etapă de la Rio deJaneiro, care a fost divizată în douăMarcus Ehning - unuldintre cei mai buni călăreţidin lume, o personalitateapreciată în lumea ecvestră,pentru care echitaţia sebazează pe respect şiarmonie cu calul. Chiardacă nu este numărul unumondial, la cei 36 de ania scris o pagină de istoriedevenind în august 2010câştigătorul celui maimare premiu în bani oferitvreodată în competiţiile desărituri peste obstacole, laGlobal Champions Tour.OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010 45EUROSPORT
  24. 24. EUROSPORT46 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010manşe, călăreţii au avut misiunea difici-lă de a trece fără greşeală peste obsta-colele ridicate la 1,60m. Responsabil detraseu a fost Uliano Vezanni. GermanulEhning figura printre favoriţi alături decompatriotul său Marco Kutscher şi debelgianul Jos Lansink, campion mondialen titre. Kutscher pe “Catoki” a doborâtdouă obstacole şi a părăsit concursul;şansa lui Lansink s-a spulberat când calulsău “Spender” a dat jos două bare. DoarEhning a reuşit să se califice în manşa se-cundă a finalei fără nici un punct de pe-nalizare, concurând ultimul dintre cei 18calificaţi. Trebuia doar să termine întreprimii trei pentru a-i sufla lui Kutscher ti-tlul suprem.La baraj au intrat şapte cupluri cal-că-lăreţ. Irlandezul Denis Lynch cu armăsarulsău de 11 ani “All Inclusive” a intrat al doi-lea pe parcurs stabilind cel mai rapid timp33.5s şi zero puncte penalizare. La fel decurat au terminat şi Edwina Alexander(AUS) cu “Cevo Itot de Château” şi CarlosRibas (BRA) cu “Ronaldo”, dar cu timpiinferiori. Ehning a trecut linia de sosirecu zero penalizari şi cu 22 de sutimi maipuţin decât irlandezul. Cu un cal precum“Nolte’s Küchengirl”, a avut un parcursperfect. Fâcând uz de fuleul mare al iepei,nu a părut a se grăbi aşa cum au făcut-oadversarii săi, iar galopul maiestuos spreultimul obstacol i-a adus victoria.Din cele opt etape precedente ale GCT2010 Marcus Ehning nu câştigase nici una.“Küchengirl”, protagonista episodului decare toată lumea vorbeşte, este un su-perb exemplar de 13 ani din rasa Bavaro,fiica lui “Lord Z” şi mama lui “CambridgeCole”. Ambiţioasă, “Nolte’s Küchengirl”şi Marcus Ehning au fost imperiali la Rio.Nici o greşeală!Marcus Ehning a câştigat cel mai marepremiu individual din toate timpurile,dintre toate disciplinele olimpice ecves-tre. Ca lider al clasamentului şi campional Global Champions Tour 2010 a primitun cec de 300 000 €. Şi ca şi cum nu arfi fost suficient, a câştigat şi Grand Prix-ulbrazilian, plus premiul pentru cel mai buncălăreţ.În total şi-a adjudecat 430 000€. Nimeninu a obţinut atât de mult în vreun con-curs de sărituri peste obstacole în istoriaacestui sport, Ehning declarându-se “unpic mai fericit” cu suma primită. Imediatdupă concurs Marcus şi-a găsit timp sărăspundă şi întrebărilor mele.De ce este Marcus Ehning „the bestof the best”?- Pentru că am fost norocos să intru ul-timul în baraj şi ştiam că am un cal mairapid cu care să îl depaşesc pe Denis(Lynch), dar încă nu pot crede tot ce mis-a întâmplat. TitluI show-ului (n.r.: Celmai bun călăreţ de la Athina OnassisInternational Show), victoria de la GrandPrix şi titlul de campion GCT... este fantas-tic. Mi-am asumat toate riscurile în barajşi totul a mers perfect.Pentru viitorul sportului ecves-tru, unei competitii precum GlobalChampions Tour i-a trebuit mult timpca să atragă atenţia lumii asupra fru-museţii săriturilor peste obstacole.- GCT a schimbat perceptia asupraacestui sport, iar creşterea premiilor înbani din acest an îi va face pe unii propri-etari mai interesaţi să investeascâ în cai şicălăreţi. Acest interes poate genera maimult sprijin pentru multi dintre cei caresunt impicaţi, cu siguranţă.Care este cea mai importantă calita-te pe care o apreciezi la un cal atuncicând ţi-l alegi drept partener deconcurs?- Sunt interestat de caracterul lor şidacă pot să stabilesc o relaţie, o chimie cuei. Este mult mai important decât înălţi-mea la care sar peste obstacole.În concursul de la Rio, care a fost celmai dificil sau special moment ?- Atunci când m-am uitat la ecranul dinarenă după încheierea barajului şi am vă-zut că am câştigat.Care este cel mai bun cal cu care aiconcurat vreodată?- Când am evoluat ca sportiv individual- “Sandro Boy”, dar toţi sunt diferiţi şi spe-ciali în felul lor. Relaţia pe care o dezvoltcu caii este partea mea favorită din acestîntreg.Ce program de antrenament veiavea pentru următoarele săptămânipână la Jocurile Mondiale EcvestreAlltech din Kentucky?- Voi participa cu „Plot Blue” în douămici concursuri înainte de a călători înAmerica.
  25. 25. 5 - Punta del EsteCircuitele stradale sud-americane augăzduit, încă din anii ’30, curse ce reuneaupiloţi de Grand Prix la volanul modelelorde Grand Prix importate din Europa. Unulsingur avea însă să degaje savoarea şi aerulde vacanţă monegasc: cel desenat într-ostaţiune uruguayană aşezată pe o limbă depământ ce înaintează în Atlantic: Punta delEste.După ce Formula 2 argentiniană a de-barcat ani de zile la Punta del Este, a venitapoi rândul campionatului sud-americande Superturisme (1999). Astăzi FormulaRenault argentiniană şi excelentul campi-onat sud-american de turisme TC2000 îşiderulează, la finele verii australe, propriileetape pe circuitul de 3,4 kilometri ai uneistaţiuni luate cu asalt de jumătate de mili-on de turişti.4 - MacauÎn anii 80, singura cursă asiatică - în afaraJaponiei – ce şi-a asigurat o reuşită la ni-vel internaţional a fost Grand Prix-ul de laMacau. Născut ca urmare a rivalităţii întredoi oameni de afaceri locali – Teddy Yip şiBob Harper – circuitul de 6,12 km şi-a croitun solid renume. În 1954 avusese loc primacursă pe străzile din Macau, iar o dată curivalitatea Yip – Harper competiţiile au că-pătat o altă dimensiune.Harper şi Yip (ulterior, patron al echipeide F1 Ensign) aveau amândoi ambiţia şi ba-nii pentru a alinia echipe în diversele com-petiţii de monoposturi din Europa şi StateleUnite. Din 1970 au organizat pe străzile dinMacau curse din Formula Libre. Turismeleau rulat şi ele acolo din 1972 însă abia cu tre-cerea la Formula 3 Macau şi-a cucerit loculpe harta motorsportului internaţional.În 1983, primul Grand Prix de F3 a fostcâştigat de un tânăr brazilian de 23 de ani,AyrtonSenna.Apoi,de-alungulanilor,puştiprecum Michael Schumacher (1990), DavidCoulthard (1991) sau Ralf Schumacher şi-adeschis drumul spre glorie prin victorii înGrand Prix-ul de F3 de la Macau.3 - Long BeachLa jumătatea anilor ‘60, Long Beach,orăşel situat la periferia Los Angeles-ului,n-avea nimic grozav. Abia în 1974, o dată cudemararea unui program regional de câte-va miliarde de dolari, centrul Long Beach-ului avea să îşi înceapă dezvoltarea.Britanicul Chris Pook a venit cu ideea dea transforma Long Beach într-un Monaco alvestului, prin organizarea unui Grand Prixstradal. Pook a convins primăria de benefi-ciile unui asemenea iniţiative şi, în toamnalui 1975, Formula 5000 a avut un circuit di-ficil, plin de denivelări şi viraje foarte lente,care traversau zona portului până pe liniadreaptă de pe Ocean Boulevard.De anul imediat următor până în 1983Formula 1 avea să viziteze an de an circu-itul. Cu reputaţia consolidată, Long Beachşi organizatorii cursei au hotărît să nu mairăspundă pretenţiilor financiare formulatede Bernie Ecclestone. Prin urmare, la fai-ma Long Beach-ului aveau să contribuieChampCar-ul, apoi IndyCar şi American LeMans Series.Traseul stradal a atras investitori:Convention & Entertainment Center a fostinaugurat în 1982, în 1989 a fost dat în fo-losinţă Los Angeles World Trade Center iarîn 1995 avea să fie inaugurat noul Acvariuoceanic – piesa centrală a unei investiţii to-tale de 650 de milioane de dolari. În mai pu-ţin de trei decenii, Long Beach chiar fusesetransformat într-un Monaco al Vestului.2 - Surfers’ ParadiseCunoscută astăzi pentru reuşita fabulo-sului proiect al Grand Prix-ului nocturn dela Singapore, D3 Motorsport Developmentşi-a câştigat reputaţia în 1988 când a dema-rat construcţia unui circuit urban la 78 dekilometri sud de Brisbane, într-o destinaţiede vacanţă de pe malul Pacificului.Surfers Paradise avea să găzduiascăChampCar-ul şi IndyCar-ul american din1991 până în 2009 şi să se constituie într-o veritabilă referinţă în materie de circuiteurbane. Cu două luni înainte de fiecare cur-să, 2515 ziduri de beton sunt instalate de-alungul celor 4,47 kilometri cât măsoară tra-seul. Sunt instalate tribune cu o capacitatede 11 500 de locuri, 10 kilometri de gardurişi 7 pasarele suspendate plus sisteme tem-porare de energie electrică şi telecomuni-caţii. Locul se transformă într-un paradistehnologic şi într-o referinţă logistică.Ca orice traseu urban, şicanele, virajelelente şi denivelările asfaltice sunt la ordi-nea zilei, însă savoarea şampaniei la SurfersParadise rămâne inegalabilă.1 - MonacoPrincipatul Monaco îşi clădise deja ima-ginea glamour încă din 1863, o dată cuinaugurarea celui mai cunoscut cazino dinlume. Apoi, în aprilie 1929, preşedinteleAutomobil Clubului Monegasc, AnthonyNoghes, a pus în practică ideea organiză-rii unui Grand Prix pe străzile din MonteCarlo. O primă ediţie câştigată de un anu-me Williams... Modelul său, un Bugatti Type35B, era vopsit în „British Racing Green”, ce-lebrul verde britanic de competiţie.În 1950 a fost introdus în programul ediţi-ei inaugurale a Formulei 1. „Locul acesta neoferă de fiecare dată mai mult decât îi ofe-rim noi”, spunea Bernie Ecclestone despreMonaco. Pe bună dreptate!E cel mai important Grand Prix al anuluiîn F1, oferă cea mai bună vizibilitate actori-lor şi produsului de marketing pe care ban-cherul Formulei 1 îl promovează. Nu-i demirare că, până astăzi, taxa de înscriere încalendarul F1 – cifrată între 5 şi 30 de mili-oane de dolari anual – este nulă pentruMonaco.circuite urbane (II)Din numărul precedent, ne-am propus o trecere în revistă a celor mai cunoscute zece circuite citadineexistente astăzi în motorsport. Istoria, caracterul exotic, competiţiile găzduite şi – nu în ultimul rând –spectacolul oferit; toate au reprezentat criterii de selecţie aleTop 10-ului nostru.PUNTA DEL ESTEMACAULONG BEACHMONACOSURFER’S PARADISE
  26. 26. Brian BattistonE e un american de 31 de ani fără ocarieră strălucitoare în tenis: locul 853 la individual şi119 la dublu fiind cele mai bune clasări ale sale. Aretotuşi toate şansele să intre în istoria acestui sport, după ce aapărut pe teren cu o rachetă cu două mânere.Prin mai, la Openul Tunisiei, Brian și fratele său Dan au ju-cat la dublu şi în sferturi au eliminat favoriţii #4 ai concursului,Carsten Ball şi Lester Cook, cu6-4, 6-3. Primul avea să declaredupă înfrângere: “E incredibil. Amcheltuit 10 000 de dolari pentru aveni aici, la acest turneu, ca să fiueliminat de doi tipi cu rachete cudouă mânere. Ce fel de circ mai eşi ăsta!?”ATP a omologat noua rachetădupă ce a solicitat diferite modi-ficări, mai ales la racordaj. Nimicde contestat în ceea ce priveştemânerele, dispuse perpendicularpe faţa rachetei, în formă de V.Spectatorii Open-ului Castilla yLeon, de la Villa de El Espinar, celmai mare turneu Challenger ATPdin lume, s-au frecat şi ei la ochi înaugust, atunci când Battistone aapărut pe teren cu o rachetă totalneobişnuită. Uimirea a continuatatunci când Brian servea: ţinearacheta în mâna stângă, el fiinddreptaci, arunca cu dreapta min-gea în sus, muta racheta în dreap-ta şi efectua o săritură cu elan, cala serviciul de volei. Serviciile saleating astfel chiar şi 220 km/h. Înplus, spune jucătorul, echilibruleste vizibil îmbunătăţit şi “potlovi corect orice minge doresc sălovesc, ceea ce nu reuşeam cu orachetă normală”Brian Battistone a călătorit între2003 şi 2005 în Brazilia într-oMisiune a Mormonilor. Acolo l-aîntâlnit pe canadianul Lionel Burt,care, în dispute amicale de tenis, aobservat cât de dificil era pentruamerican să lovească în mingilecare-i veneau pe rever. Aşa că i-apropus într-o zi să folosească invenţia sa, o rachetă cu două mâ-nere. Atât de bine s-a simţit şi de încrezător, încât, după maimulte teste, după diverse îmbunătăţiri şi acordul ATP, Brian s-adecis să revină în circuitul profesionist şi să joace cu noua sarachetă, denumită “The Natural”. Alături de fratele său Dan de-ţine jumătate dintre acţiunile companiei care produce racheta,vânzând în primele şase luni ale acestui an peste 100 de bucăţi,la preţul de 200 de dolari fiecare.Racheta cu două mânereEUROSPORT50 OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2010

×