Dec 2008

310 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
310
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
2
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Dec 2008

  1. 1. NR. 17 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009DAKAR 2009RUSSKI EL DORADOICE SPEED RACINGAUSTRALIAN OPENFOTBAL GAELICPUMNI PE GHEAŢĂBIATLONUL SECOLULUI 21INTERVIU RUDEL OBREJABANCIU: ÎN CĂMIN, LA MARGINE DE EUROPĂTELEVIZIUNEAexemplar gratuitŞI SPORTURILE DE IARNĂ
  2. 2. Editor coordonator: Ivonne GhiţăRedactori:Ioan ViorelAlexandru GheorghiaşCosmin StăniloiuVlad BucurescuAlexandru CocuColaboratori:Arnold CobilanschiAlexandru GanciRadu AntofiFlorin PelinSilviu ZancuRăzvan CodoreanRobert DonatelliRadu AbramescuEmanuel TerzianCristian MândruŞtefan TodorBilly RimgardArt Director: Codruţ BendovskiFoto: GETTY IMAGES,Codruţ BendovskiToni Salabaşev/TSADifuzare: Florentina Bălantelefon: 021 316 3380fax: 021 316 3383e-mail: office@sportline.roAbonamente gratuite se pot face prinînscriere la: www.sportline.roEditat de Sport TV Management SRLRC J40/6784/1997, CIF RO9751036Str. Dr. Ernest Djuvara 30,Sector 6, 060104, BucurestiISSN 1843 – 9926Prepress şi Tipar:Sport TV Management este membru BRATCopyright 2008 Sport TV ManagementReproducerea integrală sau parţială amaterialelor din revistă este posibilă numaicu acordul editorului10 Bani,faimăşipasiune605 735 spectatori în 2008! 62885 spectatori într-osingură zi, marţi 17 ianuarie. Recordul de audienţăcadedelaanlaanşiestefoarteprobabilcaîn2009săavem un număr şi mai mare.Câtdedepartetrebuiemerspentruafacepeplactelespectatorilor?Eitrebuiesăconsumeceeaceexistă,cumexistăşicândexistă,eitrebuiesăseuitelatelevizorcândetransmisevenimentulsportiv,iaracestevenimentsportivtrebuiesăsedesfăşoarecândşicum„trebuie”pentrusportşipentrusportivsautotultrebuie modificat, adaptat astfel încât sportul şi sportivii să fie„comozi”,„accesibili”,„convenabili”?16 Dakar2009Dakarul a supravieţuit. Dar pe 4 ianuarie 2008 intraseîn comă, când Etienne Lavigne, înconjurat de cei careaşteptau semnalul de start, a şocat o lume întreagăanunţând că s-a decis anularea cursei.34 RusskiElDoradoRusia a explodat pe piaţa financiară sportivă, deve-nind un nou tărâm al făgăduinţei. Salarii inimagina-bile,investiţiiîninfrastructurăfărăprecedent,bugeterecord şi un viitor - teoretic – promiţător.42 InterviucuRudelObrejaPreşedintele Federaţiei Române de Box vorbeşte întermeni duri despre cei care conduc boxul amator lanivel mondial şi care, în opinia sa, au dus această dis-ciplină la un nivel foarte jos.38 Dansulfachirilor.PegheaţăÎninimaEuropei,curselemotopegheaţănureprezin-tă decât o amabilă curiozitate. O disciplină excentricăpentru mulţi dintre noi, însă o veritabilă religie într-un colţ îndepărtat de Rusie.2452 Duelul austriecilorConsideratcândvaunsportîncarenutepoţiremarcadacă nu ai o anumită vârstă şi experienţă, săriturilecu schiurile reprezintă astăzi un câmp de bătălie încare puştii readuc Austria în ierarhia mondială prinThomas Morgenstern şi Gregor Schlierenzauer.66 BanciuPentru cei care nu-şi mai amintesc de unde venimşi cine suntem, cam aşa arăta una din marginile deEuropă ale anilor‘80.74 Pumni pe gheaţăÎncă de la început, hocheiul a fost un sport bărbă-tesc care a adus în prim plan contactul direct dintresportivi,multcurajşidăruiretotală,ingredienteceautransformat acest joc într-unul dintre cele mai popu-lare sporturi de pe Continentul Nord-American.82 În inima IrlandeiIrlandaetotceeaceştimdespreeaşitotceeacen-amfibănuitvreodatăcăs-arputeaascundeîntr-untrifoi.IrlandaeU2,JamesJoyce,poveştilecuspiriduşi,pub-urile, pajiştile verzi, stout-ul Guiness, Atlanticul darsi Croke Park - locul unde irlandezii şi-au construit şitemplu şi muzeu.84 Trasee de vis - St. AndrewsScoţienii au inventat golful. Alte popoare aduc de-sene şi schiţe vechi, documente prăfuite, păstrate casfintelemoaşteînîncercareadeaargumentacăacoloar fi fost primele locuri unde s-a practicat acest sport.6 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 7DETALIIteleviziuneaşi sporturilede iarnĂ
  3. 3. EVENIMENTBani, faimăşi pasiune605 735 spectatori în 2008! 62 885 spectatori într-o singură zi,marţi 17 ianuarie. Recordul de audienţă cade de la an la an şi estefoarte probabil ca în 2009 să avem un număr şi mai mare. Ce îiaduce pe atâţia oameni la Melbourne Park?sILVIU ZANCU
  4. 4. Pentru australieni, Australian Open esteunul dintre cele mai mari spectacole sportiveale anului, un eveniment pe care îl aşteaptăcu nerăbdare cu multe luni înainte. Ei vin să-ivadă pe actorii principali, înfruntând căldura greu desuportat şi musculiţele sâcâitoare pentru a trăi clipeleunice oferite de idolii lor.„Anul acesta Rebound Ace-ulfolosit din 1988 a fost inlocuit cuplexicushion, mai rapid dar consideratcă ar putea proteja jucătorii deaccidentările anterioare. S-a rezolvatşi problema retenţiei excesive decăldură din suprafaţa de joc, careproducea adevărate arsuri pe tălpilejucătorilor.”SorinPopescu,mediculechipeiRomânieideCupăDavis„Australian Open”, continuă Sorin, „este primul tur-neu de Mare Şlem, dificil din cauza condiţiilor meteo(căldură extremă şi umiditate) care pot duce la deshi-dratări dar şi pentru că jucătorii vin după pauză, insu-ficient pregătiţi, fapt ce poate favoriza accidentările,care oricum sunt mai frecvente pe hard.”Dar care vor fi actorii principali în 2009? Ladies first!Retragerea belgiencei Justine Henin a deschis foartemult lupta pentru supremaţia mondială. Ana Ivano-vic a urcat pe locul întâi după Roland Garros, dar nua putut să-şi păstreze locul pentru prea multă vremedin cauza accidentărilor. Trei victorii la Indian Wells,Roland Garros, Linz şi finala de la 2008 - AustralianOpen nu au fost suficiente pentru a-şi păstra locul în-tâi. Sârboaica a făcut progrese remarcabile în ceea cepriveşte jocul său, dar solicitările fizice şi mentale dintimpul open-ului francez au marcat-o pentru lunileurmătoare. Perioada extra-competiţională poate fi unbun prilej pentru ca Ana să integreze noile cuceriri şisă revină la Melbourne cu zâmbetul fermecător şi cudreapta ei necruţătoare.Serena Williams a revenit şi ea în forţă în 2008 cu victo-rii la Bangalore, Miami, Charleston şi US Open şi finalade la Wimbledon, dar cea care a fost cea mai constan-tă de-a lungul sezonului 2008 a fost JJ, Jelena Janko-vic cu 4 victorii la Roma, Beijing, Stuttgart şi Moscovaşi alte două finale jucate la Miami şi US Open.Maria Sharapova a păţit-o din nou cu umărul, la fel caîn 2007. Atunci, când a revenit, rusoaica ajucat senzaţional ajungând în finala turne-ului campioanelor, fiind învinsă de Justinedar revenind în mare forţă la Melbourne.Să nu le uităm pe Vera Zvonareva şi DinaraSafina care au avut un sezon deosebit. Pen-tru Vera, numărul 22 la sfârşitul anului 2007,anul 2008 a fost anul maturităţii în joc, evo-luând din ce în ce mai bine, câştigând laPraga şi Guangzhou, jucând alte 5 finale laHobart, Doha, Charleston, Moscow şi Linz,reuşind ca pe 13 octombrie să urce pe celmai bun loc al său, 8.Safina cu victoriile de la Berlin, Los Angeles,Montreal şi Tokyo a urcat până pe locul 2 pe13 octombrie!Evident, nu intenţionam să uit de Venus,care a jucat excepţional la Turneul Cam-pioanelor, câştigând la Wimbledon şiZürich, demonstrând că dacă vrea, poatefi una dintre pretendentele la titlul de laMelbourne. La fel de evident este faptul cănu le-am uitat nici pe campioana olimpicăElena Dementieva, Svetlana Kuznetsova,sau Nadia Petrova. În plus, anul 2008 a fostînceputul unei schimbări de generaţii, curezultate foarte bune pentru adolescenteleAgnieszka Radwanska, Caroline Wozniacki,Victoria Azarenka, Alize Cornet, DominikaCibulkova, Agnes Szavay şi Sorana Cîrstea,care vor avea un cuvânt greu de spus. În2008 am avut 4 românce pe tabloul prin-cipal, Sorana, Monica, Edina şi Raluca. Spe-răm ca în 2009 să le vedem cât mai departepe tablou!Cine va triumfa la feminin? o întrebăm peLuminiţa Paul, jurnalist GSP şi comentatorEurosport:„Australian Open e, dintr-un anumit punctde vedere, cel mai atipic turneu de MareŞlem. Vine repede în calendar, când gustulvacanţei încă stăruie în minţile şi în muşchiijucătorilor. Mai mult sau mai puţin. Tocmaide aceea, pronosticurile sunt un pariu im-prudent.”Cine se va impune la masculin? „Poate vafi turneul lui Roger Federer, aşa cum s-a în-tâmplat în 2004, 2006 şi 2007, pentru că s-arputea să fie nerăbdător să revină în frunte.Poate Rafael Nadal va mai face un pas saudoi faţă de ediţiile trecute, el îmbunătăţin-du-şi cu fiecare an parcursul la Melbourne. Eînsă suprafaţa cea mai neprietenoasă pen-tru spaniol. Poate Novak Djokovic va repetaisprava din 2008. Sau poate nu. Poate că vafi momentul de veritabilă explozie poziti-„Un câmp de bătălie mai deschis ca niciodată”, spune Luminiţa,referindu-se la turneul feminin.„Poate a venit momentul caJelena Jankovic să câştige primul ei concurs de Mare Şlem.Poate una dintre surorileWilliams va începe anul cu un succes(Melbourne-ul e specialitatea Serenei, l-a câştigat şi când avea78 de kilograme şi un ranking mai aproape de 100 decât de 10).Poate Ana Ivanovic îşi va reveni. Poate va reveni Maria Şarapovala vârf, deşi e greu. Sau poate, pur şi simplu, va fi o surpriză.”LuminiţaPaul
  5. 5. vă pentru Andy Murray, unul încununat cu un trofeu major. Sau,de ce nu o surpriză ? Australian Open a înşirat, de-a lungul anilor,multe nume de finalişti şi chiar învingători neaşteptaţi: Schuettler,Johansson, Baghdatis, Gonzalez, Tsonga.”Orice e posibil, dar răspunsurile le va da turneul însuşi.Ce îi face pe actorii primului turneu de Mare Şlem să meargă la „ca-pătul lumii”, să îndure arşiţa şi pentru a juca pe terenurile încinse?Un prim răspuns ar fi premiile foarte consistente în bani: pes-te 1,3 milioane de dolari pentru învingător, peste 650 000 $pentru finalist şi aproape 20 000 de dolari pentru cei care secalifică pe tabloul principal.Fiind puternic mediatizat, faima ar putea să fie un al doileamotiv. Numai să treci pe lângă arena Rod Laver sau arena Vo-dafone şi ţi se taie răsuflarea, dar să joci cu tribunele pline...Numai pentru faimă şi bani poate fi dificil drumul spre mareaperformanţă. A ajunge pe tabloul principal este foarte greu:sunt numai 128 de locuri. Majoritatea actorilor principali auavut de mici visul de a juca la un asemenea nivel; au avut do-rinţă şi pasiune care au alimentat perseverenţa pregătirii.În cazul spectatorilor, probabil că pe primul plan este pasi-unea. Australienii îşi cumpără din timp biletele pentru săp-tămâna a doua a turneului şi nu ratează nici marea şansă dea se amesteca în prima săptămână cu jucătorii care evoluează peterenurile mai puţin principale. La ei, va fi cald; la noi, noapte. Aşacă, dacă nu ne-am rezervat biletele şi nu ne-am luat viza de Austra-lia, măcar să ne pregătim o cafea bună pe care s-o savurăm în faţatelevizoarelor.Prieteni ai tenisului, ne revedem la Australian Open prin Eurosport.Live, între 18 ianuarie şi 1 februarie 2009
  6. 6. dakar 2009Pe urmele incaşilorDakarul a supravieţuit. Dar pe 4 ianuarie 2008 intrase în comă,când Etienne Lavigne, înconjurat de cei care aşteptau semnalul destart,aşocatolumeîntreagăanunţândcăs-adecisanulareacursei.Ameninţările teroriste ale radicaliştilor islamici din Mauritaniaşi climatul de insecuritate din zonă au împins către o decizienepopulară, ce punea în pericol însăşi competiţia.Arnold CobilanschiEVENIMENT
  7. 7. Valul de nemulţumire al ce-lor care erau deja echipaţi de start,mulţi dintre ei după un efort finan-ciar deloc de neglijat, a fost transmisprin criticile ce au putut fi auzite. De ce nuse poate modifica traseul, eliminând zone-le periculoase? De ce nu sunt lăsaţi să por-nească în această aventură nişte oamenicare, oricum, au venit să-şi rişte viaţa ? Dece a fost luată atât de târziu această decizie,abia când toată lumea a ajuns la Lisabona,la punctul de start? Lavigne însă ştia maimulte decât putea să spună, iar serviciilesecrete franceze ştiau mai multe decât i-auspus lui Lavigne. Acesta a fost momentulde cumpănă, când 30 de ani de istorie pu-teau fi risipiţi.La doar o lună de la decizia delicată, organi-zatorul raliului, Amaury Sport Organisation– ASO, făcea o demonstraţie de forţă. Pe 12februarie, preşedintele ASO, Patrice Clerc,şi Etienne Lavigne, directorul raliului, anun-ţau că următoarea ediţie a Dakarului va fiuna grandioasă, pe un traseu în buclă de9000 km, între care 6000 km de probe spe-ciale, între Buenos Aires şi Valparaiso. După30 de ani în care Dakarul a fost sinonim cuaventura africană, pentru prima dată se vaalerga în America de Sud. Raliul Dakar vaavea loc în Argentina şi Chile.Mai mult, tot în acea conferintă de presă, afost anunţată lansarea Seriei Dakar, o com-petiţie în etape ce se derulează pe parcur-sul întregului an, în diferite locaţii şi care seconformează regulamentului Dakarului.Primele două raliuri incluse în calendar aufost Raliul Europei Centrale, pe un traseuîntre Budapesta şi Baia Mare şi Raliul PAXdin Portugalia. Imediat vedetele Dakaru-lui şi-au anunţat prezenţa, într-o oarecaremăsură şi pentru a oferi sponsorilor cevaexpunere, altfel pierdută prin anularea ra-liului din ianuarie.Bruma de scepticism, acolo unde a existat,a fost spulberată în momentul în care echi-pele de uzină au confirmat participarea lorîn noul Dakar sud-american. Încetul cu în-cetul, entuziasmul a înlocuit incertitudinea,alimentată şi de informaţiile ce au începutsă circule despre noul traseu, în condiţiileîn care ASO a anunţat suportarea costuri-lor de deplasare pe calea apelor şi păstra-rea aceloraşi taxe de participare ca pentruediţia africană din 2008. Concurenţii ac-ceptaţi pentru 2008, dar întorşi acasă de laLisabona, urmau să fie primiţi imediat cedepuneau dosarul, fără a mai trece o datăprin procesul de selecţie. Impasul fusesedepăşit.Dakarul rămâne legat de originile sale prinnume şi prin istoria celor 30 ani, dar RaliulDakar, prin desprinderea de Africa şi decapitala Senegalului, devine o entitate cupropria viaţă, cu propria existenţă. Ame-ninţarea terorismului, de fapt, a întărit Da-karul.Raliul îşi va păstra caracterul chiar dacăschimbarea de decor este evidentă. Daka-rul, prin esenţă, este o mare aventură, iaraventura înseamnă şi explorare. Asta vaaduce nou ediţia din 2009! Cei care vor fi lastart vor avea parte de o experienţă fantas-tică, încercându-şi forţele pe un nou tărâmmagnific. Ei au şansa de a trăi satisfacţia re-uşitei, în condiţii deocamdată greu de an-ticipat. Dar ei sunt aventurierii şi pentru eitocmai asta contează.Schimbarea decorului va revigora raliul şiva aduce, în primul rând, diversitate. Peisa-je de vis, precum cele africane nu lipsesc înexuberanta Americă de Sud. Va fi mai multăverdeaţă, dar nu va lipsi nici una dintre for-mele de relief care au făcut raliul celebru.De la Buenos Aires, caravana va porni spresud către Patagonia, pe un traseu rapid,întrucâtva asemănător cu traseele maroca-ne. Traversarea Anzilor, mai ales de la vestla est, va deschide peisajele selenare careimpresionează de fiecare dată echipajeleCampionatului Mondial de Raliuri WRC încelebra specială El Condor a Raliului Argen-tinei. Aici drumurile (cum le numesc localni-cii) extrem de accidentate, vor pune la greaîncercare rezistenţa oamenilor şi a tehnicii.Probele speciale din Anzi vor ajunge la oaltitudine de 3 250m, iar drumurile de legă-tură între etape vor atinge chiar altitudineade 4 000m. Aerul rarefiat va avea o influen-ţă mare asupra competiţiei, cu siguranţă,însă, nu va şterge amintirile de invidiat dinmunţi. Ziua de odihnă de pe coasta Pacifi-cului va reface forţele pentru întoarcerea laBuenos Aires, când va fi rândul specialiştilordunelor de nisip să-şi arate clasa. Nu Saharava sta în cale, ci deşertul, cel mai arid şi de lacea mai mare altitudine: Atacama. Calităţilede navigatori ale temerarilor vor fi puse lagrea încercare.Caravana se va bucura de o primire fastu-oasă, sud-americanii fiind mari amatori demotorsport. Cu ocazia Raliului Argentinei,pe durata a doar 4 zile, aproape 1,5 milioa-ne de oameni vin să urmărească spectaco-lul, creând o atmosferă pasională. Dakarul,însä, se întinde pe durata a două săptă-mâni.Bugetele, partea dureroasă pentru oriceparticipant, nu ar trebui să fie suprasolici-tate. Atât timp cât organizatorii nu măresctaxele, suportând o parte din costurile dedeplasare, şi pentru că preţurile combus-tibililor sunt mai mici în zonă, presiuneafinanciară pare suportabilă. Chiar şi echipe-le de uzină nu vor avea mari probleme delogistică, ele având deja experienţa unorcompetiţii sud-americane şi, în plus, se potbaza pe sprijinul companiilor-mamă pre-zente în zonă.O mare schimbare va fi adusă de vreme.Fenomenele meteo din regiune sunt multmai variate şi pot aduce mari surprize. Chiardacă ianuarie în emisfera sudică este lunăde vară, raliul se va derula mai departe deEcuator şi la altitudini mai mari faţă de Da-karul african. De aceea, temperatura medienu va diferi foarte mult. Şi pe durata uneizile variaţia de temperatură va fi mult maimică decât în Africa.Fără dubii, reţeta Dakarului 2009 este unade succes. Va fi o confruntare crâncenă în-tre Mitsubishi, Volkswagen şi BMW pentrutitlul de prima maşină diesel câştigătoareîn Dakar. Piloţii Mitsubishi au adunat, îm-preună, 13 victorii dintre care şapte în com-petiţia motocicliştilor. Cei de la VW şi BMWîncă mai aşteaptă prima reuşită. Speranţe-le noastre se îndreaptă către clasa moto,unde reprezentanţii României pot aduceun rezultat mare.Între 3 si 18 ianuarie, seară de seară, Eu-rosport va prezenta povestea acestei ediţiimemorabile. Dakarul trăieşte şi evoluează.VECTRA RACINGTEAM, după victoria din RaliulFaraonilor. Ei vor reprezentat România în Da-kar.Team managerul şi pilotul Marcel Butuzaa alăturat membrilor mai vechi Mani Gyenesşi Alex Gârbacea pe foştii piloţi de uzina DavidCasteau (locul 2 în Dakar 2007) şi FransVerho-even. Alex Gârbacea şi-a fracturat piciorul, înteste, şi nu va mai face deplasarea.Foto: JudithTomaselli18 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009
  8. 8. VolkswagenRaceTouareg 2În 2003, Volkswagen revenea în Raliul Dakar şi constructorul germana mizat de la început pe varianta diesel. La prima participare, douăbuggy-uri au fost echipate cu motoare TDI. Ele au ajuns la Dakar, câş-tigând la clasa maşinilor cu tracţiune 4 X 2, şi au confirmat fiabilitateaproiectului TDI. Anul următor, VW a dezvăluit primul model Race To-uareg, iar în 2006 a venit urmaşul Race Touareg 2, cu multe noutăţitehnice. Chiar de la debutul acestui model, Giniel de Villiers s-a clasatal doilea, aducând cel mai bun rezultat constructorului german.La ultima ediţie a Dakarului, VW a câştigat 10 etape din 14, a stat laconducerea raliului în primele opt etape, dar a pierdut la final.În acest an se va da bătălia decisivă. Cine obţine victoria intră în istoriedrept primul câştigător cu un motor diesel, numai dacă nu vom aveaparte de o uriaşă surpriză cu un învingător din afara echipelor VW şiMitsubishi.Race Touareg 2 pentru această ediţie e o evoluţie a modelului de anultrecut.Şasiul este de tip cadru tubular de oţel, cu elemente de caroserie dinfibră de carbon. Comparativ cu Mitsubishi, maşina este mai scurtă cu30 cm.Motorul cu 5 cilindri în linie, de 2,5 litri, este turbo supraalimentat îndouă trepte şi este dispus în urma punţii faţă. Supraalimentarea com-pensează efectele aerului rarefiat de la altitudinile ce vor fi atinse înAnzi, ca urmare pierderea de putere a motorului nu este atât de evi-dentă. În plus, avantajul motorului diesel este consumul mai mic care,într-o etapă maraton, duce la un câştig de greutate estimat de 200 kgfaţă de varianta maşinii pe benzină. La fel ca în cazul adversarelor de laMitsubishi şi BMW, injecţia de combustibil este de tip Common-Rail.Putere şi cuplu maxime, declarate, 280 CP şi 600 Nm.Transmisia este integrală permanentă, cu cutie de viteze secvenţială,în 5 trepte, ambreiaj ZF Sachs hidraulic, cu 3 discuri ceramice, şi dife-renţiale mecanice, toate trei blocante vâscos. Frâne disc ventilate, cudiametru 320mm, etriere de aluminiu cu 6 pistoane faţă şi 4 pistoanespate. Pneurile folosite sunt BFGoodrich 235-85/16 All Terrain, tot mo-del nou, dar mai înguste şi cu flanc mai înalt decât cele care echipeazămaşina Mitsubishi. Greutatea minimă este 1800 kg.În luna august, VW a deplasat în Maroc toate cele patru echipaje cevor lua startul în Dakar. Zona deşertică Erfoud a fost aleasă pentru tes-tele ce au totalizat 7 000 km. S-a lucrat cu două prototipuri Race Toua-reg 2, în căutarea setărilor optime a suspensiilor şi chiar a geometrieiacestora pentru noile pneuri BFGoodrich. Vizibilitatea pilotului a fostîmbunătăţită prin modificarea capotei motorului şi repoziţionareascaunului de pilotaj. „Micile optimizări pot aduce câştiguri majore înraliurile maraton”, concluziona Directorul pentru Motorsport VW, KrisNissen, iar Carlos Sainz a adăugat: „noul tip de pneu s-a comportatbine pe orice tip de suprafaţă”.Echipaje: Carlos Sainz / Michel Périn (Spania / Franţa), Giniel de Villiers/ Dirk von Zitzewitz (Africa de Sud / Germania), Mark Miller / RalphPitchford (SUA / Africa de Sud) şi Dieter Depping / Timo Gottschalk(Germania).DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 21
  9. 9. MitsubishiRacing LancerDupă VW şi BMW, Mitsubishi s-a decis să abordeze Dakarul, pentru pri-ma dată, cu o maşină cu motor turbo-diesel. În aprilie 2006 a începutproiectarea propulsorului, iar în august 2007 a început lucrul la şasiu.În iunie 2008 primul Racing Lancer era gata de teste iar prezentareaoficială a fost făcută la Salonul auto de la Paris, pe 2 octombrie.Maşina a fost concepută ca „în proporţie de 95% să respecte noulregulament al Clasei super producţie, ce va intra în vigoare în 2010”,spune inginerul şef Max Felter.Şasiul este de tip cadru tubular de oţel, inspirat de industria aeronauti-că, cu elemente de caroserie din fibră de carbon şi podea în structurăfagure. Forma finală a fost confirmată de testele în tunelul de vânt.Ampatamentul mărit cu 13cm a permis repoziţionarea rezervoarelor,pentru coborârea şi deplasarea către mijloc a centrului de greutate.Marele avantaj al motorului turbo-diesel este consumul de carburantmai redus, ca urmare, în spatele scaunelor au fost plasate două rezer-voare cu capacitatea totală de 460l, faţă de cele trei rezervoare cu untotal de 530l ai modelului pe benzină.Manevrabilitatea a fost îmbunătăţită prin repoziţionarea roţilor de re-zervă, permisă tot de ampatamentul mărit.Motorul este un V6 de 3 litri, plasat foarte jos şi în urma punţii faţă, lafel ca la Pajero. Blocul este derivat de la motorul de 4 litri pe benzină,dar a fost consolidat pentru funcţionare la presiune mai ridicată. O so-luţie originală este cea a supra-alimentării în două trepte. Inginerii ausincronizat două turbine de dimensiuni diferite, pentru fiecare linie de3 cilindri, care operează în funcţie de regimurile de turaţie şi sarcinăale motorului. Injecţia de combustibil este de tip Common-Rail. Pute-re şi cuplu maxime, declarate, 280 CP şi 650 Nm, probabil valori ce vorfi îmbunătăţite până în ianuarie.Transmisia este integrală permanentă, cu o cutie de viteze secvenţialăRicardo, cu 5 trepte (cele cu 6 trepte fiind interzise din acest an), dife-renţial central blocant mecanic şi diferenţiale faţă/spate autoblocan-te, folosite şi la Pajero Evolution.Geometria suspensiilor faţă şi spate a fost reproiectată. Pneurile suntlow energy BFGoodrich 245/80-16 cross-country, cu jante de aliaj dealuminiu OZ şi frâne Brembo cu discuri ventilate şi 6 pistoane pe etrier.Greutatea minimă realizată 1.900kg.Pentru protecţia mediului, motorul a fost proiectat să funcţioneze cuun combustibil care conţine carburant alternativ bio-diesel, carbonneutru, dar nu se cunoaşte în ce proporţie. Consumabile cu rată marede schimb, precum tampoanele spoilerelor şi apărătorile de noroi,sunt produse din “eco-plastic” carbon neutru. Luminile de la bord şilămpile exterioare, proiectate de Valeo, au un consum redus de ener-gie si emit mai puţină căldură.Echipaje: Stephane Peterhansel / Jean-Paul Cottret (Franţa), Luc Al-phand / Gilles Picard (Franţa), Joan ‘Nani’ Roma / Lucas Cruz (Spania),şi Hiroshi Masuoka / Pascal Maimon (Japonia / Franţa).DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 23
  10. 10. COVER STORYVlad BucurescuFlorin PelinCât de departe trebuie mers pentru a face pe plac telespectatorilor?Ei trebuie să consume ceea ce există, cum există şi când există, eitrebuie să se uite la televizor când e transmis evenimentul sportiv,iar acest eveniment sportiv trebuie să se desfăşoare când şi cum„trebuie”pentru sport şi pentru sportiv sau totul trebuie modificat,adaptat astfel încât sportul şi sportivii să fie„comozi”,„accesibili”,„convenabili”pentru telespectator?TELEVIZIUNEAŞI SPORTURILE DE IARNĂ
  11. 11. Este ziua probei de coborâre dela Kitzbühel, poate cel mai aşteptateveniment sportiv al iernii în Austria.Elita mondială a schiului alpin s-aadunat pe celebra pârtie Hahnenkamm,locul unde pentru a reuşi ai nevoie şi deajutorul divin, nu doar de talent, curaj sauconcentrare. Pe zona de start, eroul localHermann Maier arată ca un animal de pradăgata de atac. Adrenalina i-a cuprins trupulatletic, muşchii sunt gata de arderi masive.Totul se va consuma în mai puţin de douăminute, la peste 100 km/h. Mai sunt doarcâteva secunde până când “Herminator” vaputea să se năpustească asupra pârtiei. Aşacrede el.“Domnule Maier, ne ceremscuze, dar startul se întârziecâteva minute.Televiziuneanu a început încă transmisia”Aceasta este explicaţia seacă pe care starulaustriac o primeşte. Frustrarea îi afecteazăinevitabil concentrarea. Îi este greu să ac-cepte că jurnalul de ştiri şi reclamele suntmai importante decât prestaţia sa.Episodul de la Kitzbühel este doar o pică-tură într-un ocean. Orice eveniment sportivimportant are nevoie de o acoperire me-diatică pe măsură, altfel termenul “impor-tant” este de prisos. Cândva se putea vorbide o relaţie reciproc-avantajoasă: sportuldepindea de televiziune, dar şi aceastaavea nevoie de show-ul sportiv pentrua-şi mulţumi audienţa. Începută ca o po-veste de dragoste în 1956 la JO de la Cor-tina d’Ampezzo, relaţia dintre televiziuneşi sporturile de iarnă a existat mulţi ani subforma unui parteneriat reciproc avantajos.Toată lumea avea de câştigat din aducereaspectacolului sportiv pe micul ecran, dar,aşa cum se întâmplă uneori într-o relaţielungă, pasiunea a rămas doar amintire şiidila s-a transformat în business.La rând, după reclameChiar dacă îşi încordează muşchii tot maides, televiziunea are anumite circumstanţeatenuante. Drepturile TV pentru evenimen-tele sportive presupun eforturi financiareimportante, iar cumpărătorul are pretenţiasă primească un produs de calitate, pe de oparte, şi vrea ca acel produs să fie valorificatîntr-un anume moment, nu neapărat cândîi convine producătorului. Aşa s-a ajuns cala Olimpiada de la Beijing finalele de la na-taţie să aibă loc nu când ar fi vrut sportivii,antrenorii sau organizatorii, ci la ora decisăde NBC, oră obişnuită pentru disputareaseriilor, eventual. Postul american şi-a im-pus punctul de vedere prin următorul aver-tisment graţios: “Faceţi cum vă cerem, ORELSE...”.Meciuri de fotbal care încep numai dupăce se termină buletinul meteo, atleţi carepot alerga numai după ce reclama la pas-tă de dinţi, telefonie mobilă sau deodorantzburdă prin eter - sunt exemple aproapecotidiene care arată cum o relaţie aparentperfectă s-a transformat într-una dură, do-minată de “termeni şi condiţii”.Să nu ningă în primetime!În contextul actual, sportul de iarnă tinde sădevină cel mai vulnerabil spectacol sportiv.Este practic la mâna televiziunilor. Dereglă-rile provocate de fenomenul încălzirii glo-bale au transformat probele sportive dinsezonul rece aproape într-o loterie. Văzutăcândva ca o ciudăţenie, zăpada artificială adevenit element de bază pentru organiza-tori, conştienţi că riscul de a nu avea la timpzăpadă naturală este suficient de mare.Schimbările bruşte de temperatură au dusînsă şi la situaţii în care ninsoarea abunden-tă a dat peste cap programul unei competi-ţii. Au fost concursuri de sărituri cu schiurilesau combinată nordică în care nu s-a pututsări de la trambulină ore întregi din cauzaviscolului sau a faptului că trasele dispă-ruseră pur şi simplu de pe zona de elan.Răbdarea televiziunilor a fost pusă astfella grea încercare iar într-un mediu dinamiccum este cel mediatic, răbdarea nu-i toc-mai o virtute.Televiziunea n-a plătit pentru ca audienţasă admire zeci de minute o trambulină pă-răsită de sportivi sau să-i vadă pe aceştia investiar, rumegând delicatese locale şi zâm-bind uşor ruşinaţi în faţa camerei de filmat.Desigur, nu e vina organizatorilor că vre-mea face nazuri, dar asta-i altă problemă.26 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009
  12. 12. HERMANN MAIER, alias “Herminator”, mereuspectaculos pe pârtie, indiferent de locul undeconcurează.
  13. 13. Schimbă regulamentul saudispariO transmisiune TV compromisă din cauza condiţiilor me-teo, urmată de o alta la fel şi de o alta, trebuie să fi iri-tat mass-media deschise către acoperirea sporturilor deiarnă. Rezerva de răbdare s-a epuizat, vorbele mieroasele-au lăsat locul sugestiilor prietenoase adresate federaţi-ilor de profil pentru a umbla pe ici pe colo la regulament.Apoi rugămintea a fost formulată pe un ton puţin mai ri-dicat: dacă vremea n-o poţi controla, măcar micşoreazănumărul de probe, dar şi numărul sportivilor. Să fie maipuţini, da’ buni!Puşi la zid, oficialii din branşă au avut două posibilităţi: săse conformeze sau să rişte însăşi integritatea sportului pecare îl păstoresc. Fără acoperire mediatică, un sport deiarnă se îndreaptă spre o moarte subită, odată cu retrage-rea sponsorilor, iar astăzi a face sport de mare performan-ţă doar din plăcere a devenit o utopie. În condiţiile date,alegerea - dacă se poate numi aşa - n-a fost dificilă.MutanţiSchiul fond a fost prima disciplină sportivă de iarnă carea suferit transformări importante. Sportul care i-a datpe Björn Daehlie şi Gunde Svan propune acum probede sprint, mai scurte şi mai dinamice, dar şi o competi-ţie organizată după modelul Turului Franţei. Se cheamăTour de Ski, are loc pe durata a câteva zile pe trasee dincentrul Europei, timp în care participanţii, atraşi de cecuriconsistente, trebuie să-şi arate măiestria atât în probe-le scurte, cât şi în cele lungi. După ediţia inaugurală din2007, câştigată de germanul Angerer şi de finlandeza Ku-itunen, reacţiile au fost împărţite: unii au lăudat formatul,spunând că acesta este viitorul în schiul fond, în timp cealţii nu s-au ferit de vorbe grele. “Este un reality show, uncirc” nota Wiesbaden Kurier. Oficialii Federaţiei Internaţi-onale de Schi erau toţi numai un zâmbet, mulţumiţi dereţeta comercială a competiţiei. Faptul că o treime dintreparticipanţi au abandonat în timpul competiţiei conteazămai puţin...Re-CombinateDacă schiul fond a trebuit să găsească urgent soluţii pen-tru a deveni mai atractiv în ochii broadcasterilor, combi-nata nordică a suferit o adevărată trepanaţie. La congre-sul FIS de la Cape Town a fost aprobată reducerea de ladouă la o singură săritură de la trambulină şi parcurgereaa doar 10 km, în loc de 15, pentru proba individuală, ceacare constituie grosul etapelor de Cupă Mondială. Păs-trând proporţiile, este ca şi cum ai decide că un meci defotbal are doar 45 de minute, iar pe teren nu mai sunt 11jucători într-o echipă, ci doar 7. Această schimbare dras-tică în formatul unei discipline olimpice i-a luat prin sur-prindere pe sportivii de top, inclusiv pe Christoph Bieler. “Euoricum am de gând să mă retrag după acest sezon, aşa că pemine nu o să mă afecteze prea tare, dar este puţin ciudat cese întâmplă” ne mărturisea austriacul în cantonamentul de laVillach, acolo unde s-a pregătit în intersezon şi lotul nostru desărituri cu schiurile.Modificările din combinata nordică, sport care depindeenorm de condiţiile meteo, arată cum televiziunea poate sătaie în carne vie pentru a nu-şi da peste cap grila, în eventua-litatea în care un asemenea concurs se transmite în direct.Ghinionistul număr 21La Olimpiada de iarnă de la Nagano (1998), primele douămanşe ale concursului masculin de sanie au durat trei ore,mai mult chiar decât întrecerea de bob. Au fost acceptaţi lastart inclusiv sportivi care doar auziseră de zăpadă, oameniveniţi din ţări exotice în căutarea gloriei olimpice. A fost ulti-ma dată când dictonul “important este să participi” şi-a găsitaplicaţie practică pe o pârtie de acest gen. Începând cu ediţiaSalt Lake City (2002), în manşele finale au ajuns numai primii20, iar selecţia s-a păstrat pentru etapele de Cupă Mondială.Astfel, o manşă la sanie, bob sau skeleton nu durează astăzimai mult de 45-50 de minute, suficient pentru a nu plictisi te-lespectatorul prea tare.De altfel, cifra 20 tinde să fie capătul de linie în transmisiile TVdin multe sporturi de iarnă. Ţi se arată cei mai buni 20 de schi-ori la coborâre sau slalom, emisia se încheie după ce al 20-leabiatlonist sau fondist trece linia de sosire, iar dacă ai neşansasă fii al 21-lea, atunci ai o problemă: cei care te sponsorizeazăvor să te vadă acolo în faţă, nu sosind când postul care acope-ră evenimentul a trecut deja la următorul program.Se poate vorbi aici de o cale de mijloc. Televiziunea agrea-ză competiţiile cu un număr limitat de protagonişti, pentrucă astfel îşi controlează mai uşor grila, în timp ce federaţiileau interesul să aibă cât mai mulţi adepţi. În cele din urmă s-aajuns la un compromis pe undeva logic: broadcasterul nu sebagă (încă!) peste lista de start, dar decide să transmită doarcât vrea din concurs, nu integral, ci partea în care evolueazăcei mai buni.M-M-M-TVAntrenorii de top din sporturile de iarnă trebuie să ţină contde toate detaliile care pot duce la obţinerea performanţelor.Nu au cum altfel. O vedetă din schiul alpin, de pildă, are înspate o întreagă echipă de specialişti, din mai multe domeniide cercetare, iar aceşti experţi caută constant aşa zisa formulăideală din partea celor 3 M (Materiale, Mijloace, Metode), for-mula din care se nasc marii campioni.Scos în afara ariei de performanţă, sportul de iarnă este unmijloc excelent de recreere şi petrecere a timpului liber. Pen-tru un profesionist însă, sporturile de iarnă fac parte din ca-tegoriile de activităţi stresante. Efortul fizic, depus de regulăla altitudine, este impresionant - nu doar în competiţii, să nuuităm miile de ore de antrenamente dure - iar pe lângă soli-Norvegianca MARIT BJOERGEN excelează înschiul fond, atât la probele de sprint, cât şi lacele pe distanţe lungiGermanii STEFAN KRAUSSE şi JAN BERENDT, întimpul cursei de aur de la Nagano, ultimul con-curs olimpic de sanie in care participarea a fostnumeroasă.30 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009
  14. 14. citarea fizică sportivul trebuie să găseascăantidotul şi la temperatura scăzută, ce areprin definiţie o influenţă negativă asupraorganismului său.Să presupunem că experienţa îl ajută să re-zolve problema cu frigul pătrunzător şi îşiva găsi un ritm optim de a concura. În afarăde temperatură, mai rămân câteva “mici”detalii de analizat împreună cu staff-ul său:altitudine, vizibilitate, profilul terenului,consistenţa stratului de zăpadă, umiditate,direcţia şi viteza vântului, adversari, spec-tatori etc. Uneori, pe lângă toate acesteaapare şi diferenţa fusului orar. Este adevă-rat, Cupa Mondială are programate etapepreponderent pe Bătrânul Continent, darschiorii, fondiştii ori săritorii mai dau câteo fugă prin America de Nord sau Asia şi seaşteaptă de la ei evoluţii perfecte.Ce face televiziunea în condiţiile acestea?Simplu, programează concursurile în func-ţie de prime time sau rating, nu de dificulta-te sau orice ar avea legătură cu sportivii.BioritmDe-a lungul vieţii, ritmul circadian (ritm bi-ologic intern pe o durată de aproximativ24 de ore al unui organism), aflat în impo-sibilitatea de a sesiza alternanţa dintre zi şinoapte, ajunge să se stabilească în funcţiede programul cotidian. Nu este niciun se-cret că sportivii de top ajung să participe lacompetiţii de mare anvergură după foartemulţi ani de muncă. Se pregătesc zilnic, deobicei fac un antrenament în prima par-te a zilei şi un altul după-amiaza. Astfel seformează anumite legături temporale, iarorganismul sportivului este stimulat şi re-acţionează în funcţie de cum este antrenat.E o adevărată ştiinţă să reuşeşti ca antrenorsă-l aduci pe sportiv în vârf de formă. Esteun joc de-a şoarecele şi pisica între volum,intensitate şi complexitatea efortului.S-a ajuns până acolo încât şi alimentaţiasportivului se stabileşte în funcţie de caren-ţele găsite în analiza sângelui. La acest nivelde performanţă, totul este individualizat şinimic nu se programează la întâmplare.Până la proba contrarie, zestrea geneticăpoate fi influenţată prea puţin. Sunt spor-tivi la care predomină anumite tipuri defibre musculare, iar în funcţie de aceste fi-bre ei reuşesc să dea randament la anumitediscipline şi pe anumite distanţe. Teoreticaşa stau lucrurile, dar există şi excepţii ceinfirmă regula, vezi cazurile Virpi Kuitunenşi Marit Bjoergen, care domină schiul fondfeminin pe distanţe între 800 m şi 30 km.Aşadar, antrenorii se chinuie să găseascăreţeta ideală a bioritmului sportivilor, încazurile fericite aceştia reacţionează destulde bine, iar în final totul este dat peste capde ora de start, care poate să difere de la ozi la alta, de la un concurs la altul, de la unfus orar la altul...În loc de concluziiAcum o jumătate de secol, televiziunea s-aataşat de sporturile de iarnă. Astăzi, broad-casterul schimbă regulamente în disciplineolimpice şi poate că n-o face din răutate, cidin dorinţa de a avea un produs mediaticde calitate dintr-un eveniment sportiv câtmai predictibil ca durată. Ce va urma? Estegreu de spus. Probabil că schimbări vor maiexista, concesii se vor mai face, dar unde seva opri totul este dificil de estimat.Cert este că sportivii iernii, deveniţi niştesimpli pioni care joacă după cum le cântăalţii, încearcă să se adapteze cum pot la niş-te schimbări venite de sus. A-i numi sclavimoderni este probabil o exagerare, pentrucă fetele şi băieţii aceştia nu muncesc toc-mai gratis. Ei formează însă o masă de ma-nevră la discreţia celor care fac jocurile şicare au un singur etalon după care se ghi-dează: audienţa. Dacă eşti un sportiv detop, te-ai pregătit exemplar, eşti în formă şisperi la un rezultat notabil, nu-ţi mai rămâ-ne decât să rosteşti următoarea rugăciuneînaintea startului: “Dă Doamne să înceapătransmisia TV la timp!”. Poate ai noroc să nufie întârziată de breaking news...
  15. 15. Rusia adună vedete în fotbal, învolei, în hochei sau în handbal şipropune competiţii de anvergurăorganizate impecabil. Gazele natu-rale şi petrolul sunt sursele acestui boomeconomic sportiv înregistrat în ultimii ani.Nu vorbim despre un fenomen iscat dinsenin, ci mai degrabă despre o politică destat. Pentru că la Kremlin s-a crezut că îm-bunătăţirea imaginii Rusiei şi a credibilităţiiei se poate face şi prin sport. Şi cum celemai bogate şi mai importante companii degaze naturale şi de petrol sunt controlatede stat, s-a dat undă verde investiţiilor însport. Nu doar în fotbal, unde este expune-re maximă, dar şi în volei, în hochei, în spor-turile individuale.Fotbalul inainte detoateEchipa naţională de fotbal a primit în ulti-mii trei ani o investiţie de peste 10 milioanede euro, patru milioane fiind doar salariulpe doi ani al selecţionerului Guus Hiddink,olandezul care a pus pe roate o nouă for-maţie şi care a scos oamenii în stradă la Euro2008. De asemenea, o nouă bază de pregă-tire, o Academie care înghite 4 milioanede euro anual, asigură condiţii impecabilepentru dezvoltare. La nivel de club lucrurilesunt oarecum similare. Prima Ligă de fotbaldin Rusia este a cincea cea mai bogată dinEuropa. Spre exemplu Zenit St Petersburg,deţinătoarea Cupei UEFA, are un buget de5 ori mai mare în 2008 decât în urmă cu 3ani. În 2005 bugetul era de 25 de milioanede euro, în acest sezon de 125 de milioane.Nu la nivelul celor mai mari cluburi de pecontinent, Manchester având, spre exem-plu, 450 de milioane de euro buget anual,dar la un nivel peste media obişnuită. Zenita cumpărat în vara anului 2008 un jucătorpentru care a plătit nu mai puţin de 30 demilioane de euro. Portughezul Danny Alvesa venit de la Dynamo Moscova, şi e plătitcu aproape 2 milioane de euro anual. Ve-detele lui Zenit, Arshavin sau Denisov, suntplătiţi şi ei la acelaşi nivel. Dar nu doar Zenitîşi permite astfel de sume pentru a păstrajucătorii importanţi.Rubin Kazan, noua campioană, îi plăteşteturcului Kokdeniz Karadeniz 8,7 milioanede euro pentru un contract de cinci ani. FCMoscova îi dă anual 1,8 milioane de euroargentinianului Maxi Lopez, fostul atacantal Barcelonei. CSKA Moscova are suficienţibani pentru a-l ţine pe atacantul brazilianWagner Love, titular indiscutabil în naţio-nala lui Carlos Dunga. Ar mai fi de remarcatsosirea lui Jan Koller, uriaşul atacant ceh, laKrilya Sovetov Samara, pentru un salariunăucitor: aproape 75 000 de euro pe săp-tămână.Sumele investite nu au rămas fără rezultate.Zenit a câştigat Cupa UEFA în 2008, la treiani după ce CSKA Moscova reuşise acelaşilucru. Naţionala de fotbal condusă de GuusHiddink a reuşit să se califice la EURO 2008până în semifinale, fiind una dintre surpri-zele competiţiei continentale. Iar prezenţaformaţiilor ruseşti în grupele Ligii Campio-nilor e deja o obişnuinţă.Explozie în hocheiDin acest an a luat fiinţă Kontinental HockeyLeague, competiţie europeană cu formaţiidin Rusia, Belarus, Letonia şi Kazakhstan.Organizată după sistemul NHL, liga a re-uşit să înregimenteze imediat jucători cunume şi vedete, oferind salarii chiar pestecea nord-americană. Fiecare formaţie areun buget anual de salarii de 24 de milioanede euro, fără plafon maxim. Astfel, venit dinpostura de agent liber la Avangard Omsk,RusskiEl DoradoRusiaaexplodatpepiaţafinanciarăsportivă,devenindunnoutărâmal făgăduinţei. Salarii inimaginabile, investiţii în infrastructură fărăprecedent, bugete record şi un viitor - teoretic – promiţător.cosmin stăniloiuDECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 35
  16. 16. banca oferă pentru sponsorizări ale acţiu-nilor sportive 30 de milioane anual, în maimulte ramuri sportive şi competiţii, inclusivde amatori. Ar mai fi organizarea JocurilorOlimpice de iarnă de la Soci. Un buget de7,3 miliarde de dolari este asigurat din bu-getele federal şi regionale. Alte 4,6 miliardevin din investiţii private. Pentru ediţia din2014 a Jocurilor Olimpice de iarnă, organi-zatorii au planificată construcţia Balşoi IcePalace, arenă cu 12 000 de locuri şi care vacosta aproximativ 180 de milioane de do-lari. Maly Ice Place va avea doar 7000 de lo-curi şi un buget de 27 de milioane de dolari.Peste 500 de milioane de dolari vor costanumai arenele noi construite, iar în infra-structură s-a anunţat investirea a aproape300 de milioane.Săli şi stadioane noiNu doar salarii şi bugete mărite pentru echi-pe, ci şi arene noi. Aceasta a fost politica dedezvoltare a sportului în Rusia în ultimii optani. Astfel, din 2000 pînă în 2006 au fostinaugurate nu mai puţin de 19 săli şi stadi-oane. La Rostov, la Volgograd, la Naltchik,la Novkorod, la Lipetsk sau la Ramenskoye,echipele locale de fotbal beneficiază de sta-dioane moderne la standarde continentale.Khodynka Arena din Moscova are 14 000 delocuri şi din 2006 aici se dispută partide dehochei pe gheaţă, baschet, handbal şi deasemenea meciuri de tenis. Dvorec SportaArena din St Petersburg e funcţională din2000, are 12 000 de locuri şi e gazda echipeide hochei HK SKA Spb. La Yaroslavl, Loko-motiv, de asemenea echipă de hochei, areo arenă nouă cu 9400 de locuri din 2002, iarMitischi, oraş satelit al Moscovei cu echipăde hochei în prima ligă, a inaugurat în 2006un patinoar în care încap 9000 de specta-tori. La Moscova şi la Koloma au fost dateîn folosinţă în 2004, respectiv în 2006, douăpatinoare exclusive pentru patinaj artistic,ambele având o capacitate de 9500 delocuri. La Kazan, localnicii de la BC Unicsjoacă partidele de pe teren propriu în pri-ma divizie masculină de baschet într-o salănouă, cu 7000 de locuri.Spre o nouăputere rusă ?Dincolo de răceala datelor statistice, evi-denţa nu suportă nici un fel de incertitu-dine. Sportul din Rusia a crescut ca valoarenu doar prin aducerea de vedete sau deantrenori cărora li se plătesc salarii compa-rabile cu orice alte campionate puternice, cişi prin construirea unor noi complexe spor-tive moderne. A fost şi o necesitate, pentrucă vedetele au adus rezultate, rezultateleau readus publicul în tribune, într-un numărdin ce în ce mai mare. Astfel, a fost nevoiede mai multe locuri pentru spectatorii careîn ultimii ani au revenit pe arene din Rusia.Faţă de anul 1998, spre exemplu, numărulspectatorilor la meciurile de fotbal din pri-ma divizie rusă a crescut de aproape 5 ori.Deşi în vizibilă ascensiune, sportul rus parea fi ameninţat pe terenul pe care s-a reclă-dit cel economic. Dacă actuala criză econi-mică va fi, după cum se spune, profundă şide durată, atunci va fi din ce în ce mai dificilsă se menţină fluxurile financiare orientatecătre sport, atât cererea cât şi consumul deenergie urmând a scădea. Totuşi, cifrele ve-hiculate în sport sunt mici faţă de profiturilegiganţilor energetici ruşi. Dacă nivelul me-diu de trai va scădea, spectatorii s-ar puteaîmpuţina. Ruşii sunt însă expansivi şi pasio-nali, vor face sacrificii pentru a asista la me-ciuri. Ca urmare, reculul pe baze economi-ce pare improbabil, mai ales în contextul încare Olimpiada de Iarnă din 2014 se va des-făsşura la Soci şi în condiţiile în care StatulRus este paternalist; dacă chiar va fi nevoie,va interveni cu subvenţii directe.Cel mai mare “inamic” ar rămâne atuncidistanţa fizică faţă de ţările din Occident şimărimea însăşi a Rusiei, ceea ce face difici-lă o reală şi profundă integrare a sportuluirus în circuitul internaţional, altfel decât peo bază individuală (exemplu tenis) sau deexcepţie (Zenit Petersburg).Hiperdezvoltarea Moscovei (cu tot cu pre-ţurile ei!), nu poate suplini o logistică dez-voltată serios, la nivel vestic, în primele –măcar – 10 oraşe din Rusia. Şi, în final, câtăvreme poţi face performanţă sportivă pesubvenţie?cehul Jaromir Jagr (foto sus) primeşte 30de milioane de dolari plus taxe, pentru uncontract de doi ani, devenind cel mai bineplătit jucător de hochei din lume. Steve Mc-Carthy, un canadian de 27 de ani carea jucat la Atlanta Trashers din 2005, aales la începutul anului să vină la Sala-vat Yulaev Ufa, oferta financiară fiindirezistibilă. Aceeaşi echipă l-a repa-triat de la Nashville Predators pe Ale-xandr Radulov, pentru un salariu de 1milion de euro anual. Investiţiile vinspre echipe care oricum dominau ho-cheiul continental, spre exemplu ulti-mele cinci ediţii ale European Cham-pions Cup fiind câştigate, într-un nouformat al competiţiei, de formaţii dinRusia.Volei şi baschet lamaximEchipele masculine de volei din Rusiaadună la rândul lor, din motive finan-ciare, cei mai buni jucători ai lumii.Brazilianul Giba joacă la Iskra Odint-sove, conaţionalul său Dante Amaral,la Dynamo Moscova, fiind cei maibine plătiţi la formaţiile lor. VC ZenitKazan, campioana europeană a cluburilor,are în componenţă cei mai buni doi jucă-tori ai naţionalei Statelor Unite, campioniiolimpici de la Sydney Lloy Ball şi ClaytonStanley. Situaţie identică în liga de baschet,unde mai multe vedete au ales banii ruşi-lor. Şi nu doar jucători, ci şi tehnicieni. Astaşi datorită faptului că nu se reduce totul lasalarii. Există condiţii de pregătire identicecu cele din NBA, săli impecabile, în generalbugete care asigură liniştea tehni-cienilor.În liga feminină rusă de baschet,Spartak Moscova este condusă deexcentricul Shabtai von Kalmano-vic, care nu s-a ferit să plăteascăun salariu de 500.000 de euro anu-al pentru două jucătoare america-ne sosite din WNBA. Astfel, SueBird încasează de patru ori maimult decât la fosta sa formaţie, iarDiana Taurasi de mai bine de zeceori mai mult decât la Phoenix Mer-cury.Ca şi la hochei, echipele ruseştide volei sau baschet sunt în prim-planul competiţiilor continentale.Campioana europeană la mas-culin este Zenit Kazan, după ceîn 2003 şi 2004 competiţia a fostcâştigată de Lokomotiv Belgo-rod. La feminin, Zarechie Odin-stovo şi Dynamo Moscova suntfinaliste în ultimele două ediţii. Labaschet, ultimele trei sezoane ale Euroligiimasculine au fost dominate de către CSKAMoscova, care a câştigat în 2006 şi în 2008competiţia, pierzând finala din 2007la diferenţă de 2 puncte contra luiPanathinaikos. În Euroliga feminină,cinci dintre ultimele şase finale auavut o echipă din Rusia, UMMC Eka-terinburg, VMB SGAU Samara şi Spar-tak Moscova câştigând patru dintreele, ultima în 2007 şi în 2008.Sponsoride miliardeDacă în 2002 compania Fenton cal-cula că suma investită în publicitateşi sponsorizări în sportul din Rusiaera aproximativ de 80 de milioane deeuro, în 2007 suma aproximată era decel puţin 12 ori mai mare. Spre exem-plu, compania Lukoil a investit înconstrucţia de arene, stadioane sausăli, care se numesc Yukos, Tatneft,Sibneft sau Rosneft, pentru a numidoar câteva. Sponsorii vin cu bani şiîn alte sporturi. Kremlin Cup, turneulde tenis masculin găzduit de capitala Rusi-ei, oferă premii de 2,2 milioane de dolari,sumă oferită de Bank of Moscow. În total,DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 3736 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009
  17. 17. Pentru mulţi, Rudolf Nureev ră-mâne singurul maestru al dansuluipe care l-a dat Başkiria, tărâmul câtdouă Ardealuri, cuibărit la poaleleUralilor de miazăzi. Adoptat de o familie detătari şi crescut într-un sat din apropiereacapitalei Ufa, Nureev avea să revoluţionezearta baletului şi să-şi delecteze admiratoriicu reprezentaţiile susţinute la Covent Gar-den sau pe scena Operei din Paris.Alţi compatrioţi au preferat însă un alt felde dans: pe două roţi, sub frigul crâncen alamfiteatrelor de gheaţă. Aşa s-au născut, laînceputul anilor ’20, în inima Başkiriei, com-petiţiile moto pe zăpadă în cea mai simplăformă a lor. Cel puţin aşa susţin ruşii, naţi-unea dominantă a disciplinei. Scandinaviinu au ezitat nici ei să aspire la paternitateaacestui sport, pe care îl practicau în voie, înaceeaşi epocă interbelică, pe lacurile înghe-Dansulfachirilor.Pe gheaţăSpeedway-ul pe gheaţă este un monopol rusescÎn inima Europei, cursele moto pe gheaţă nu reprezintă decât oamabilă curiozitate. O disciplină excentrică pentru mulţi dintre noi,însă o veritabilă religie într-un colţ îndepărtat de Rusie.ţate din nordul Suediei. Cert este că primulînscris oficial despre Ice Speedway dateazădin 1925 şi cuprinde o relatare a unei reuni-uni derulate în Germania, pe Eibsee. Ca şi încazul speedway-ul clasic însă, ale cărui ori-gini sunt disputate şi astăzi de australieni şibritanici, paternitatea disciplinei conteazămai puţin. Căci, dincolo de controversa is-torică, ruşii şi amicii lor başkiri au ridicat în-trecerile moto pe gheaţă la nivel de artă.După un prim campionat european orga-nizat în 1963, sovieticii au făcut presiuniasupra Federaţiei Internaţionale de Motoci-clism pentru organizarea unei prime com-petiţii de gen cu titulatura de campionatmondial. Lucru bifat în 1966, atunci cândGabdrahman Kadîrov avea să-şi treacă încont primul dintre cele 6 titluri mondia-le din carieră. Kadîrov nu mai este printrenoi, însă recordul său rezistă şi astăzi într-olume a Speedway-ului pe gheaţă care - în43 de ediţii ale Campionatelor Mondiale - adat doar cinci campioni din afara spaţiuluisovietic.„Pentru ruşi e mai uşor să practice acestsport, prin prisma lunilor de iarnă grea pecare le au”, explică Günther Bauer, vice-campion mondial în 2003. Iar germanulştie despre ce vorbeşte, căci continuă sădeţină şi astăzi cea mai bună performanţăa unui pilot european în ultimele 6 ediţii aleMondialului de specialitate. De altfel, chiarşi după căderea comunismului, ruşii au rastitlurile pe bandă rulantă: 16 medalii de aurîn ultimii 18 ani. „Cred că ruşii au reuşit să-şi menţină supremaţia pentru că aceastădisciplină nu este una atât de pretenţioasăîn ceea ce priveşte antrenamentele şi echi-pamentele utilizate. În Ice Speedway ceeace contează e feelingul procurat de motoci-cletă, să simţi unde rupe aderenţa, să judecicaracteristicile unei piste de gheaţă. De ase-menea, în plan tehnic, lucrurile au rămascam la fel. Tehnologia n-a evoluat masiv, iarpiloţii ruşi au putut trece la profesionism.Nu mai trebuie să lucreze vara, au sponsoriputernici acum şi se pot pregăti în voie”, ex-plică Bauer (38 de ani), care are în program3-4 săptămâni de pregătire în Rusia, apoi osăptămână de antrenamente pe terenul depredilecţie al europenilor, în Suedia. De al-tfel, pentru piloţii de nivel mediu Scandina-via reprezintă locul ideal pentru a înţelegeşi a pregăti în linişte o motocicletă pentrugheaţă. „Pot ajunge în Suedia în două zile,cu tot cu materiale, în timp ce pentru Rusiaavem nevoie de viză, iar distanţele sunt uri-aşe. M-am antrenat şi cu ruşii, însă primeleantrenamente ale sezonului prefer să le facîn Suedia, pentru că acolo pot experimenta,înainte să mă arunc în competiţie. În Rusia,băieţii se antrenează întotdeauna în regimde cursă, la viteze mari. Asta înseamnă căam la dispoziţie doar un minut, patru tururide cursă, în care nu prea am timp să testezîn voie componente şi pneuri noi”, susţineALEXANDRU COCUfoto: red bullfoto:redbull
  18. 18. olandezul Rene Stellingwerf (37 de ani). Deprofesie inginer, Stellingwerf a debutat încursele pe gheaţă doar în urmă cu 6 ani.„În Olanda n-avem circuite naturale. Iernilenu sunt suficient de dure pentru aşa ceva.Avem uneori câţiva centimetri de gheaţănaturală, dar ţine câteva zile şi apoi se sub-ţiază. În plus, pentru Ice Speedway ai nevo-ie de minimum 10-12 centimetri de gheaţă”,spune olandezul, care a început iniţial camecanic al bunului său prieten, Tjitte Boot-sma, pilot cu două decenii de Ice Speedwayîn spate şi o puzderie de clasări în Top 10 înreuniunile Mondialului de profil. Aşa a învă-ţat Rene să-şi prepare pneurile cu cuie careconstituie particularitatea disciplinei. „Nepregătim singuri pneurile. Le cumpărăm,sunt pneuri de Speedway cărora le modifi-căm designul, apoi le fixăm singuri cuiele.Sunt 100-150 de cuie pe pneul faţă şi cam160-200 pe pneul spate. Asta ne ia o groazăde timp, cam 10-20 de ore de muncă. Apoitrebuie testate şi, atenţie, aici fiecare adop-tă un desen şi o structură diferită pentrucuie. Se testează care este cea mai bunăarhitectură, iar asta depinde şi pe ce tip decircuit rulezi: artificial sau natural, cât dedură sau cât de aderentă este gheaţa”, ex-plică Stellingwerf. Cuiele impun echiparearoţilor cu aripi me-talice de protecţie,până aproape denivelul suprafeţeide rulare. Nici pi-loţii nu scapă de oarmură specifică:combinezon depiele, cu plăci în-tărite din kevlar, lanivelul pieptului,spatelui şi umerilor,plus genunchiere şi cotiere. Evident, casca,ochelarii de protecţie şi cizmele cu carâmbde peste 20 de centimetri nu lipsesc. Nu dealta, dar nu-i tocmai relaxant să pilotezi subameninţarea sutelor de cuie ale proprieimotociclete. Iar aici, bolidul pe două roţi nuprea are complexe faţă de modelele simila-re din Speedway-ul clasic. Regăsim acelaşimotor Jawa fabricaţie cehească, de 500cmc şi 60 de cai-putere, însă ampatamentuleste mai lung, iar cadrul – mai rigid, pentruo masă totală ceva mai mare decât a moto-cicletelor de dirt-track: 110 kg. Cuiele joacăînsă aici un rol major, iar aderenţa procuratăeste remarcabilă. „În plan tehnic, în Speed-way-ul clasic se derapează cu roata spate.În întrecerile pe gheaţă însă ai o aderenţăuriaşă dată de cuie. Abordezi virajele cu vi-teză mai mare, trasa e mai exactă, pilotajultrebuie să fie mai curat. În plus, înclinareape viraje e teribilă”, explică Stellingwerf.În planul performanţelor, asta se traduceprintr-o acceleraţie 0-100 km/h realizatăîn numai 2,7 secunde, o viteză maximă de150 km/h şi viteze înregistrate de peste 90km/h pe virajele negociate cu mânerul ghi-donului mângâind gheaţa.Asemeni suratelor din dirt-track-ul tradiţio-nal, motocicletele de Ice Speedway nu pre-zintă frâne. Din cauza tracţiunii uriaşe dez-voltate, au adoptat o transmisie cu douărapoarte, în care primul este utilizat doar lastart.Campionatul Mondial individual 2009Data Oraş Ţară Reuniune11 ianuarie Saalfelden Austria Calificări 125 ianuarie Sanok Polonia Calificări 27-8 februarie Krasnogorsk Rusia Etapele 1-214-15 februarie Ufa Rusia Etapele 3-47-8 martie Berlin Germania Etapele 5-614-15 martie Assen Olanda Etapele 7-8Cupa Mondială pe echipe 200931 ianuarie - 1 februarie Inzel Germania Finala
  19. 19. INTERVIUrĂZBOIULLUI rUDELPreşedinteleFederaţieiRomânedeBoxvorbeşteîntermeniduridespreceicareconducboxul amator la nivel mondial şi care, în opinia sa, au dus această disciplină la un nivelfoarte josioan viorel
  20. 20. Rudel Obreja este unul dintre aceişefi ai sportului românesc care pareuns cu toate alifiile. Elegant şi alune-cos deopotrivă, nu se sfieşte să vor-bească deschis despre tot ce nu-i convineîn box şi în sportul românesc în general. Oface cu degajarea omului care are în spate osiguranţă financiară ce-i permite să fie poa-te chiar abrupt de sincer şi de direct.- Domnule Rudel Obreja, nu cu foarte multtimp în urmă boxul era un sport foartepopular printre români. În ultimii ani, însă,interesul faţă de această disciplină a scăzutdramatic. De ce?- Boxul la nivel mondial înregistrează unregres de audienţă, nu numai la noi se în-tâmplă asta. Mă refer strict la boxul amator.De ce s-a ajuns aici? Pentru că măsurile lua-te de federaţia mondială în ce priveşte aşazisa protecţie a sportivului au redus dras-tic spectaculozitatea acestui sport. Lumeavrea să vadă KO-uri, vrea să vadă sânge, oriaşa ceva se vede foarte rar în ziua de azi. Dealtfel asta a fost în permanenţă lupta meala nivel mondial, ca vicepreşedinte al AIBA.Am susţinut tot timpul readucerea spec-tacolului în box. De asta am şi pus umărulla înlăturarea fostului preşedinte AnwarChoudry şi l-am susţinut pe Chingkuana săajungă şef. Dar i-am spus şi lui: “Te ajut săajungi preşedinte pentru că vreau să schim-băm ceva. Dacă nici tu n-ai s-o faci, atunciam să te schimb şi pe tine “. Din păcate, pro-babil că asta o să se întâmple! La momentulactual boxul amator mondial e condus depersoane care nu prea au sau nu prea auavut treabă cu acest sport. Revenind la noi,boxul românesc evoluează într-o direcţiecare nu ne dă mari speranţe pentru viitor!Se merge pe o concepţie învechită, de di-nainte de ‘89, nu s-a investit într-un sistemnou. Statul nu face ceea ce ar trebui să facă,nu numai în privinţa boxului, ci a sportuluiîn general. Trăim într-o economie de piaţă,nu mai suntem pe vremea comunismului.“Înainte de introducereacăştilor de protecţie, boxulera încadrat ca audienţă laJocurile Olimpice în grupa A.Astăzi este în grupa C!”- Care sunt acele măsuri de care vorbeaţi şicare au scăzut spectaculozitatea boxuluiamator?- În primul rând introducerea a patru re-prize a câte două minute, în loc de trei decâte trei minute, cum erau înainte. Păi, cee aia, luptă de două minute? Sportivul nicin-are timp să obosească, ce să mai vorbimde lovituri tari? O pisiceală permanentăîntre boxeri, asta este! Apoi, introducereacăştii de protecţie. O minciună! Da, da, ominciună! Se crede că dacă sportivul areacea cască este mai protejat. Fals! Studiileau demonstrat că felul în care se propagălovitura prin acea cască este mai periculospentru boxer decât dacă n-ar purta casca.În sfârşit, maşina de punctaj, care e cel maiticălos sistem cu putinţă. Cu maşina se furămai tare ca înainte, de ce să ne ascundemde cuvinte? Şi vă dau un exemplu. Dacă unboxer dă cinci pumni pe secundă, arbitruldă un singur bip, nici n-ar putea da maimulte. Dacă celălalt dă un singur pumn înacelaşi interval şi el beneficiază de un bipla maşina de punctaj. Şi atunci, vă întreb, ecorect? Ce să mai spun, cu chiu, cu vai, lainiţiativa mea, din 6 ianuarie anul viitor seva reveni la sistemul cu 3 reprize de câtetrei minute. Sigur, acum lumea ar putea săspună “bine, mă, Obreja, că eşti tu mare şile ştii pe toate, eşti tu mai deştept ca alţii”,dar chiar am fost principalul susţinător alacestei idei. Din păcate, repet, boxul ama-tor mondial este condus de persoane carenu au multe în comun cu acest sport. Suntmulţi acolo care se mulţumesc cu poziţia pecare o au în cadrul forului mondial, cu fap-tul că prin prisma asta sunt bine văzuţi la eiîn ţară. Pe mine nu mă interesează asta, numă încălzeşte cu nimic că sunt vicepreşe-dinte în acel for, sunt de principiul că dacăam ajuns acolo trebuie să fac ceva pentrubox, nu să mă complac, aşa cum fac mulţide acolo. Le ceream şi colegilor mei, “hai, săfacem ceva”. Toţi se tem însă să nu-şi piardăpoziţiile câştigate şi preferă să adopte o po-ziţie de “yes-men”.- Aveţi ce aveţi cu cei din federaţia interna-ţională. Apropo, ce se mai aude cu procesulpe care li l-aţi intentat după episodul de laOlimpiadă?- La Olimpiada de la Beijing am acuzat căarbitrii au fost schimbaţi în mod discrimina-toriu, în condiţiile în care delegările acesto-ra se făceau de către un soft computerizat.Deocamdată nu este nici un proces, pentrucă în conformitate cu prevederile TAS de laLausanne pedepsele mai mici de trei lunisunt judecate de ei, adică de forul mondialal boxului. De fapt, de Comisia de Disciplinăa AIBA, care este tot o coadă de topor a lor!Suspendarea mea este pe termen nedeter-minat, de asta trebuie să aştept. Să văd cevor decide, după care este foarte probabilsă mă adresez justiţiei. La Beijing, pe 22august, după acel episod, eu am organizato conferinţă de presă, seara, în care mi-amspus punctul de vedere. Culmea a fost că adoua zi, dimineaţa, am primit o înştiinţaredin partea lor, conform căreia eram sus-pendat pe termen nedeterminat. Când s-orfi întrunit aşa repede? Probabil la cină auconceput acel comunicat, printre râgâituri,de cât de sătui erau!“E dureros ce spun, dar dacăse merge pe actuala direcţieniciodată boxul românesc nuva mai da un campion mondialsau unul olimpic!”– Haideţi să revenim la boxul românesc. Dece nu mai apar un Vaştag, un Obreja, un Do-roftei, un Bute sau un Diaconu?– Românii sunt foarte talentaţi, şi nu nu-mai la box. Le trebuie însă şi antrenori decalitate. La loturile naţionale avem aşaceva, dar în ţară nu prea! Sunt antrenori lanoi care nici nu ştiu grupele de muşchi lacare trebuie să lucreze cu un sportiv! Ei ausenzaţia că dacă îl muncesc pe boxer douăDECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 4544 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009
  21. 21. ore şi storc apă din el, gata, e pregătit. Fals.Trebuie să ştii şi cum să lucrezi cu el. Nu maizic de faptul că 90 la sută dintre tehnicieniinoştrii nu ştiu să folosească calculatorul! Casă scoţi un sportiv de calitate trebuie să ai şiun antrenor cu pregătirea necesară. Ori, lanoi, ce antrenor bun acceptă să lucreze pepatru milioane pe lună? Atât primesc, patrumilioane! Aş putea să le dau mai mult dinvenituri extrabugetare, dar nu-mi permitelegislaţia. Plus că, cine mai este interesat săinvestească în boxul amator? Nimeni nu-ţistă pe banii ăştia, e clar. Preferă să facă alt-ceva, unde câştigă mai mult. Pasiune, pa-siune, dar şi asta trece tot prin stomac. Ve-deţi, şi din acest motiv nu mai apar sportivide valoare. De altfel, nici nu mai avem lotde seniori, am instituit centre de pregătire,din care sperăm să apară ceva. În condiţiileîn care centre renumite Brăila, Galaţi, Plo-ieşti, nu mai produc nimic, mai răsare câteunul, accidental! Dar răsare! Uitaţi, acum, laprofesionişti, Viorel Simion este un exce-lent boxer, a făcut furori la o gală a lui Bute.Bogdan Dinu este şi el o mare speranţă, dar,din nefericire, nu prea are unde boxa, pen-tru că nu facem gale. Şi riscăm să-l pierdem.Trebuie să avem grijă de ei, dar trebuie şi săavem unde să-i scoatem în lume, să fie vă-zuţi.- Nici interesul publicului românesc nu maieste acelaşi faţă de box.- Păi, am spus mai devreme de ce se întâm-plă asta, nu mai este spectacol. Şi apoi, săfiu sincer, nici mie nu mi-ar plăcea să mergla o gală de box amator! Ce să văd? Ăsta nue box! Boxul e un sport dur, frumos, bărbă-tesc. Acum s-a ajuns la situaţia ca un dele-gat tehnic, cel care transmite mai departerezultatele unei gale, să ajungă să tratezeca un fapt pozitiv faptul că nu s-au înregis-trat decât două KO-uri în 200 de meciuri. Estrigător la cer! Arbitrii au ajuns să fie conta-bili, nu mai sunt arbitri! Sunt numărători depumni. Actualul sistem de punctaj încura-jează violenţa, pentru că acolo se contabi-lizează doar loviturile, uitându-se că boxuleste în primul rând o artă, nu un sport undedoar se cară pumni. Nici afară publicul numai vine la galele de amatori. M-am uitatrecent la Mondialele de tineret din Mexic -sala goală! La Beijing, la Olimpiadă, a fostmereu sala plină, dar acolo oamenii cred căau fost aduşi cu forţa!- Cum cu forţa?- Foarte bine, cum aţi auzit. Eu am fost de-legat tehnic acolo şi de multe ori preferamsă nu mai plec la hotel, rămâneam la salăîntre cele două gale, aşa că vedeam că mul-ţi dintre spectatorii de la gala de dimineaţărămâneau şi pentru cea de după-amiază. A,dacă era vorba de 10, 20, 50, puteai spunecă sunt nişte pasionaţi, dar erau sute! Ace-leaşi feţe, pe aceleaşi locuri. Cum să nu tegândeşti că erau obligaţi să fie prezenţiacolo?- De ce există atâtea fricţiuni în boxul ro-mânesc, de ce atâtea certuri, orgolii? Stauşi mă gândesc şi nu cred că ar fi posibilă opoză în care să-i pui alături pe Obreja, peVaştag, pe Doroftei şi pe Bute. De ce?- Nu ştiu! Credeţi-mă, eu am încercat tottimpul să creez o stare de linişte în boxulnostru, în care să putem lucra cot la cot.N-a fost să fie. De ce? Asta n-a mai depinsde mine. Pe Doroftei l-am pus şi antrenorla lotul naţional. Degeaba! Am vrut să facun Centru Olimpic de box la Ploieşti specialpentru el, dar mi-a zis Octavian Morariu căam înnebunit, că la noi se desfiinţează cen-tre, iar eu vreau să înfiinţez unul. Dorofteinu ştie nici el ce vrea de fapt! Când a plecatde la lot a zis că a fost spălător de proteze,dar spălători de proteze am fost toţi. Careantrenor nu-i spală proteza sportivului său?Cât despre Vaştag, ce pot să spun este căm-am trezit într-o dimineaţă fără el antre-nor la lot. Pur şi simplu, plecase! Nici pânăîn ziua de azi nu ştiu de ce a plecat. L-amcăutat la telefon, am vrut să ne vedem să-lîntreb de ce, n-am reuşit. Nu vrea să discuteşi gata. Nu ştiu, poate se simte mai bine lael la Reşiţa, la afacerile lui, la vânătoare, elştie! Cât despre Bute sau Diaconu, cu ei nue nici o problemă, chiar avem relaţii foartebune. Pot spune că la creşterea lui Diaconuam avut şi eu o contribuţie, iar pe Bute l-amajutat să se transfere în Canada.– Faţă de ce se întâmplă la amatori, se poa-te spune că la profesionişti nu stăm rău.– Nu stăm, pentru că îi avem pe băieţii ăştiadin Canada, care evoluază pentru o grupareserioasă care trăieşte într-o societate ce lepermite să se dezvolte şi să se producă nor-mal. Acolo, se poate, la noi nu. Eu am încer-cat aici să fac gale profesioniste cum n-aumai fost organizate la noi după Revoluţie.Economic nu se justifică însă, pentru că n-aicum să scoţi investiţia. O gală cu Bute saucu Diaconu te duce la peste un milion deeuro, iar televiziunile nu se bagă, pentru cănu au cum să-şi scoată banii.– Aveţi vreun plan pentru redresarea boxu-lui?– Planul meu este să-i fac pe cei care con-duc sportul românesc să înţeleagă că estenevoie de o reformă radicală. Iar asta ţinedirectdefinanţareadelaminister.Abiaapoivine un alt plan, detaliat, cu ce trebuie făcutpentru revigorarea boxului românesc.- Detaliaţi puţin.- Păi, de exemplu, eu aş dori să fac din bo-xul amator o treaptă către profesionism.Acesta este procesul logic, nimeni nu maiface toată viaţa lui box amator, toţi vor săcâştige bani. Iar banii vin din profesionism,nu din amatorism, de ce să nu spunem lu-crurilor pe nume?- Care sunt diferenţele la câştiguri întreamatori şi profesionişti?- Oho! Păi, nici nu e greu de dat un exem-plu. La recentele campionate mondiale detineret disputate în Mexic, Răzvan Andreia-na, de la Dinamo, a luat argintul. Ştiţi cât vaprimi băiatul ăsta pentru acest titlu de vice-campion mondial? 4.200 de euro! Asta dinpartea ANS. Iar de la clubul său, de la Dina-mo, va mai lua 2.100 de euro! Asta în condi-ţiile în care un profesionist câştigă cam de osută de ori mai mult! Ei, cum vi se pare?“Eu sunt pentru reînfiinţareaMinisterului Sporturilor. Arfi foarte bine pentru sportulromânesc. La momentulactual, ANS este subordonatcancelariei Primului Ministru”- Acum vreo doi ani, parcă, anunţaţi că in-tenţionaţi să intraţi în politică. V-aţi răzgăn-dit între…- Stop! N-am spus niciodată că vreau să in-tru în politică. Am spus că am primit ofertede a intra în politică şi nu din partea unuisingur partid. Am refuzat de fiecare dată,însă recunosc că e tentantă o asemenea va-riantă, mai ales că nu-mi place deloc ceea cefac mulţi oameni politici din România. Mi-arplăcea să fac bine ţării ăsteia şi credeţi-măcă nu vreau să bravez, pur şi simplu eu amun naţionalism mai pronunţat. Am spiritulăsta patriotic poate mai pronunţat decât laalţii. Faptul că am purtat un trening pe spa-tele căruia scria România, că mi s-a cântatimnul, m-a făcut poate să fiu aşa. Revenindla politic, acesta nu-şi vede decât interese-le lui. Cel mai bun ambasador al României,sportul, nu este cinstit cum trebuie. Cândse împart bucatele la Guvern, sportul ar tre-bui să primească programe de dezvoltare şibugete, nu să fie în coada listei de priorităţi.Mă opresc aici, pentru că uneori îmi vinechiar să folosesc un limbaj de stradă cândvăd cum este tratat sportul! Ba nu! Mai amde zis ceva. Ştiţi cât am avut buget în acestan? 600 000 de euro. Iar dacă vreau să orga-nizez o gală cu Diaconu pe mine mă costăun milion de euro. Ce naiba! Cu banii ăştiape care îi primesc eu trebuie să ţin patruloturi naţionale, cu gale, cu cantonamente,cu salariile antrenorilor.- Sunteţi un om al extremelor. Elegant, ca-rismatic, respectat ca şef de federaţie, darîn acelaşi timp vă afişaţi la înmormântarealui Caiac, considerat un interlop al Craiovei.- Ok, hai să lămurim şi problema asta. Caorice om şi eu am acasă o oglindă în caremă uit în fiecare dimineaţă. Şi, credeţi-mă,îmi place ceea ce văd în oglindă! Acest bă-iat, Caiac, pentru mine a fost un prieten. Neştiam de când eram puşti, când amândoipracticam boxul. Ei bine, de fiecare datăcând ajungeam la Craiova, băiatul ăsta ve-nea să mă primească indiferent că era ora3 dimineaţa, era prânz sau era seară. Cumsă uit asta? Ce făcea el altfel, cu viaţa sa, eraproblema lui sau a Poliţiei, nu a mea. Sigur,puteam să evit să merg acolo, la funeralii,el oricum n-ar mai fi ştiut. Dar aş fi fost unmăgar dacă nu m-aş fi dus. Gata! De aiciîncolo oamenii nu au dreptul să mă jude-ce, cum nici eu nu-i judec pe ei! Acum doiani am făcut Revelionul la el în casă şi amstat la masa pe care acum l-am găsit mort.L-am acceptat ca prieten cu toate riscurilede rigoare. M-a respectat, iar eu nu sunt unprieten de conjunctură. Dacă nu m-aş fi dusla înmormântarea lui însemna că sunt o ja-vră care m-am folosit de el în momentele încare aveam nevoie. Nu sunt genul!- Care sunt realizările şi nerealizările man-datului dumneavoastră?- Ca principală realizare aş pune instaurareaunui climat de linişte în boxul nostru. Dedoi ani n-a mai fost nici un scandal în boxul46 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 47
  22. 22. românesc. Am reuşit să creez acestui sporto imagine bună, astfel încât să pot să iespe piaţă şi să aduc bani, pentru că nimeninu bagă bani acolo unde este scandal. Lanerealizări, aş pune pe primul plan faptulcă nu am reuşit să aduc un tehnician străinde valoare. Atenţie, nu pentru sportivi, cipentru antrenorii noştri! Să vadă şi să audăşi ei ce înseamnă un program performant.Tot la capitolul nerealizări aş trece faptulcă nu am reuşit să creez încă un sistem ge-nerator de performaţă.“Copiii încă vin la box, înRomânia mai sunt păturisărace. Dar în lumea astaa tentaţiilor trebuie să ştiisă-l atragi pe copil. Să-lcointeresezi. Iar pentru astaai nevoie de modele şi, maiales, de bani”- Există meciuri aranjate în boxul româ-nesc, domnule Obreja? Dar în cel mondi-al?- În boxul mondial există foarte multe me-ciuri aranjate! O vreme au fost şi la noi, daram redus drastic chestia asta. Asta chiar căpot s-o trec la realizări! A existat şi la noitrafic de influenţă ! Arbitri care decideaupe prietenii, pe interese, telefoane întreconducătorii de cluburi. Uite, păcat căacum n-avem boxeri de valoare, că arbi-traje corecte avem. Cei de la fotbal spuncă n-au dovezi în cazul meciurilor aran-jate, eu am găsit imediat dovezi, pentrucă am vrut să elimin aceste practici. L-amsuspendat doi ani pe cel mai bun arbitruromân, Toma Matei, şi am dat un semnalcă aşa nu se poate continua. În ce priveş-te boxul profesionist, cred că Mike Tysonpoate fi încadrat aici, la aranjamente, darca victimă! Omul îi bătea rapid pe toţi. Orepriză, maximum două. Şi atunci, cei dinfenomen, adică promotori, pariori, cei dinteleviziune, au spus că trebuie să schimbeceva. Pentru că nimeni nu mai dădea 50 dedolari ca să vadă la un canal pay per viewcum Tyson câştigă într-o repriză. Nu meri-ta banii ! Oamenii preferau să vadă meciulîn reluare, fără să-i coste ceva. Şi de-astas-a intervenit. Vă aduceţi aminte când apierdut Tyson titlul la Buster Douglas? S-aîntâmplat la Tokio. Ciudat, nu ? - dat fiindcă până atunci toate meciurile pentru titluse jucaseră la New York !“Iubesc România şi îi iubescpe români. Poporul ăsta areîncă în el acel simţ sălbatical fiarei, cu care l-a înzestratDumnezeu. Poporul ăsta încănu este robotizat”- O ultimă întrebare. Se poate spune des-pre box, despre kick boxing, poate despreMRA, practic toată gama asta de sport, căsunt discipline practicate de oameni aflaţila limita infracţionalităţii ? Incluzând aicibody-guarzi, recuperatori, bătăuşi?- Boxul este altceva. Cei care ajung marisunt doar cei care respectă un regim pro-fesionist. Aici nu poţi urca în ring precumla celelalte discipline, nu poţi să reuşeştifără o pregătire de bază, care se face dupăun tipar clar. Cu alte cuvinte, la box nu potapărea intruşi, de genul celor de care aţiamintit. La celelalte discipline, da, cred căda, vin şi oameni de altă factură.RUDEL OBREJA• Născut la 6 august 1965, la Galaţi.• A practicat boxul de la 11 ani şipână la 25 de ani, la CS Dinamo• Opt titluri naţionale la juniori şiseniori• Vicecampion european în 1989• Vicecampion mondial în 1989• 230 de meciuri în carieră, 215victorii• Primul sportiv din istoria JocurilorOlimpice care a reuşit să câştigeprin KO după introducerea căştilorde protecţie la sportivii amatori. S-aîntâmplat la JO 1984, Los Angeles
  23. 23. Februarie 2006, Jocurile Olimpicede iarnă de la Torino. Surprinzător,Thomas Morgenstern câştigă meda-lia de aur la trambulina mare, deve-nind campion olimpic la doar 19 ani. O sur-priză la fel de mare ca succesul elveţianuluiSimon Ammann la ediţia precedentă dela Salt Lake, când “Mr. Harry Potter” i-a în-vins pe marii favoriţi Hannawald şi Malysz.Morgenstern a plecat de la Torino cu douămedalii din cel mai strălucitor metal, luândaur şi cu echipa, în timp ce “greii” probei, înfrunte cu Malysz, Ahonen şi nemţii, au ră-mas cu buza umflată.Ulterior, puţini ar fi pariat că “Morgi” vaface ceva deosebit într-o competiţie decu totul altă factură cum este Cupa Mon-dială. A da randament maxim la 1-2 con-cursuri este una şi a-ţi domina categoricadversarii un an întreg e cu totul altceva.Exact asta a izbutit austriacul în stagiuneatrecută, când i-a făcut pe comentatori sătranziteze de la formule gen “extraordina-ră victorie pentru Morgenstern!” sau “fan-tastic, Morgenstern o face din nou!!” spre“avem un favorit cert la câştigarea CupeiMondiale” şi apoi la concluzia: “prieteni,iar a câştigat Morgenstern...”. Morgensterna făcut un sezon perfect, ucigând practicorice fărâmă de suspans până în secunda încare Globul de Cristal, matematic, nu-i maiputea scăpa.Austriecii nu mai câştigaseră Cupa Mondi-ală din 1996, de pe vremea lui Andy Gold-berger.Andreas Widhoelzl a fost aproape de Glo-bul de Cristal în 2000, dar Martin Schmittera încă prea puternic pentru a lăsa să-i sca-pe locul 1. Apoi a început era Malysz, po-lonezul câştigând trei titluri la rând şi încăunul în 2007, după ce Ahonen reuşise şi el odublă. În tot acest timp, austriecii “impresi-onau” prin clasări în afara podiumului. Dardupă 12 ani, aşteptarea lor a luat sfârşit.FenomenulSchlierenzauerAustria este locul în care există nu mai pu-ţin de 54 de trambuline omologate pentrusărituri cu schiurile. Pe una dintre ele, Ber-gisel, din Innsbruck, avea să descopere tai-nele sportului Gregor Schlierenzauer. Aveadoar doi ani când a pus primele schiuri înpicioare şi opt ani când a început să practi-ce săriturile. Fiind nepotul lui Markus Prock,multiplu campion mondial la sanie, devenitulterior managerul său, Gregor avea să pro-fite de faima unchiului, care i-a pus o “pilă”la producătorul Fischer. Astfel, puştiul asemnat la timp primul contract de sponso-rizare pentru a-şi putea continua formareasportivă, într-un moment în care talentulîncă nu-l recomanda, iar fizicul nu spuneamare lucru. Rămas surd din naştere la ure-chea stângă, Gregor trecea mai degrabădrept un puşti pricăjit.Admiterea sa la Stams, cea mai importantăşcoală de schi din lume, avea să reprezinteintrarea în laboratorul performanţei undes-a format cu adevărat. A început să impre-sioneze în competiţiile rezervate vârsteisale, iar la 16 ani s-a produs explozia valo-rică. Mai întâi a devenit campion mondialde juniori la Kranj, în Slovenia. Antrenorullotului de seniori al Austriei, Alex Pointner,i-a simţit imediat potenţialul şi l-a aruncatîn “groapa cu lei”. A terminat al 24-lea laOslo-Holmenkollen, în primul său concursde Cupă Mondială şi i-a făcut imediat pespecialişti să afirme că despre acest puşti seva mai auzi. O previziune modestă pentruceea ce a urmat...Schlierenzauer avea doar patru ani cândLillehammer a găzduit Olimpiada din ‘94.Doisprezece ani mai târziu, la 3 decembrie2006, pe trambulina olimpică din oraşulnorvegian, puştiul din Innsbruck avea sădea prima lovitură de imagine. Se afla într-un sezon de acumulări, era acolo pentru ase obişnui cu nivelul competiţional, dupăo trecere totuşi bruscă de la juniori la elitacelor mari şi puternici.Dacă îl vezi pe stradă, poate părea un ado-lescent timid. Când intră pe bara de startînsă, se metamorfozează într-un uliu, a că-rui pradă nu se află la punctul K de ateriza-re, ci undeva spre... zona de frânare, acolounde se bat recordurile de lungime a sări-turii. La Lillehammer a făcut două manşeperfecte, iar comentatorii au riscat o nouăpreviziune: s-a născut un fenomen.DUELULAUSTRIECILORPuştii fac legeaConsiderat cândva un sport în care nute poţi remarca dacă nu ai o anumităvârstă şi experienţă, săriturile cu schiurilereprezintăastăziuncâmpdebătălieîncarepuştii readuc Austria în ierarhia mondialăprin Thomas Morgenstern şi GregorSchlierenzauer.VLAD BUCURESCU
  24. 24. Zbor istoricVictoria din Norvegia i-a deschis lui Gregorcalea spre alte succese, dar în stagiunea tre-cută încă nu era văzut ca un mare favorit.Şi totuşi avea să fie singurul care i-a dat câtde cât o replică “robotului” Morgenstern,în condiţiile în care Malysz a fost de nere-cunoscut, Ahonen se gândea tot mai multla retragere, iar norvegienii au ţinut primapagină a ziarelor doar prin escapadele dincluburile de noapte.Locul doi în clasamentul general al CupeiMondiale 2007/2008 a fost o realizare de ex-cepţie pentru “Schlieri”. Deşi Morgenstern afost învingătorul sezonului, se vorbea parcămai mult despre Schlierenzauer. Thomascâştigase lupta cu rutina şi constanţa, dân-du-le peste nas scepticilor post-Torino, darGregor avea să dea marea lovitură într-ocompetiţie şi pe o trambulină unde nu maiconcurase vreodată: Campionatul Mondialde zbor cu schiurile. S-a ţinut la Oberstdorfîn Germania, locul unde se află una dintretrambulinele-mamut din lume. Acolo nu sesare, ci se zboară, undeva dincolo de 200 mGREGOR SCHLIERENZAUERData naşterii: 07.01.1990Locul naşterii: Innsbruck, AustriaReşedinţa: FulpmesClub: SV Innsbruck-BergiselAntrenor: Alex PointnerÎnălţime: 1,80 mGreutate: 61 kgPoreclă:“Schlieri”Hobby-uri: fotbal, muzică, biliardDebut în Cupa Mondială: 12.03.2006, OsloPrima victorie în Cupa Mondială:03.12.2006, LillehammerPalmares:- campion mondial la zbor cu schiurile,Obersdorf (2008)- campion mondial cu echipa la Sapporo(2007)- 11 victorii în etapele de Cupă Mondială.THOMAS MORGENSTERNData naşterii: 30.10.1986Locul naşterii: Spittal an der Drau, AustriaReşedinţa: Lieserbrucke, AustriaClub: SVVillachAntrenor: Alex PointnerÎnălţime: 1,84 mGreutate: 66 kgPoreclă:“Morgi”Hobby-uri:schi,fotbalşiiubitasa,KristinaDebut în Cupa Mondială: 29.12.2002,ObersdorfPrima victorie în Cupa Mondială:11.01.2003, LiberecPalmares:- campion olimpic laTorino la trambulinamare, aur şi cu echipa (2006)- câştigător al Cupei Mondiale 2007/2008- campion mondial cu echipa Austriei laObersdorf (2005).din momentul desprinderii.Până la momentul Oberstdorf, Gregor văzuse doar la televizor otrambulină-mamut. Ar fi putut concura în 2007 la Planica, pe cele-bra “Letalnica”, dar antrenorul l-a lăsat acasă, considerând că esteprea periculos pentru un copil de 17 ani. La baza din Germania,Schlierenzauer a făcut două zile de antrenament şi apoi a câştigataurul, devenind cel mai tânăr campion mondial din istoria zboruluicu schiurile...Morgenstern şi Schlierenzauer au uluit specialiştii prin tehnica lor,elanul perfect, postură, modul cum reuşesc să controleze zborul,totul făcut la o vârstă atât de fragedă. Ambii au ajuns în vârf foartedevreme, într-un sport în care este greu să te menţii prea multă vre-me acolo sus. N-ar fi exclus ca Thomas şi Gregor să schimbe aceastăpercepţie, căci foamea lor de succes pare intactă.
  25. 25. MEDICINĂ SPORTIVĂDurerea de genunchi sau durerea patelo-femurală, întindereatendonului patelar sau a celui popliteal, întinderea muşchiuluicoapsei şi a infraspinosului, toate acestea apar în mod frecventca diagnostic pe care îl pun schiorilor. Accidentările datorate su-prasolicitării muşchilor sunt greu de diagnosticat din cauza debutuluilor treptat şi a durerii intermitente. La schiori, cel mai des e întâlnită dis-funcţia musculară.Muşchiul este cea mai bună forţă de atenuare din corp, iniţiază mişcarea,o încetineşte şi controlează mişcarea oaselor. Cu alte cuvinte, muşchiisunt cei mai buni absorbanţi de şoc. Încheieturile noastre sunt încon-jurate de muşchi pentru a putea realiza toate aceste funcţii. Numai aşamuşchii pot să lucreze pe grupe, fie agoniste, fie antagoniste; o grupămusculară începe mişcarea şi o altă grupă musculară controlează miş-carea.Unii muşchi obosesc atunci când schiorii exagerează cu prelungirea an-trenamentelor. În acest caz muşchiul nu mai poate fi un atenuator efi-cient pentru şocuri şi poate fi afectat. Dezechilibrul muscular intervineimediat ce schiorii ating nivelul maxim de oboseală, când flexibilitateadevine din ce în ce mai scăzută şi apare o rezistenţă redusă atât în cazulgrupelor antagoniste, cât şi agoniste. De exemplu, Elliot B. şi Achlandau folosit o filmare cu multe cadre pe secundă pentru a studia efecteleoboselii asupra caracteristicilor mecanice la alergătorii experimentaţi pedistanţe mari. Ei şi-au dat seama că, spre sfârşitul cursei, atleţii prezintăo poziţionare a labei piciorului mai puţin eficientă atunci când calcă, darşi o scădere a lungimii şi a ritmului pasului. Toate acestea se transpun şiîn cazul sportivilor de la schi fond, pentru că vorbim de aceeaşi structurăDezechilibrulmuscularAccidentările sunt rezultatulfolosirii în exces a muşchilorMunteleşizăpada.Elementeindispensabilepentruschiori.Cândvorbimdepasiunepentruperformanţătotulesteperfectpentrusportiviicareîşidorescsăurcepepodiumurilemondiale.Darexistămomentecând accidentările devin un fenomen obişnuit. Şi totul se rezumă la folosirea excesivă a muşchilor.Robert Donatellidoctor terapeut56 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009
  26. 26. DACĂ VREI SĂ TE BUCURI DE LIBERTATEAALEGERII, URMĂREŞTE TURNEELE WTA ŞI ATPPE EUROSPORT PLAYER ŞI POŢI ALEGEMECIUL DORIT DINTRE CELE CARE SEDESFĂŞOARĂ ŞI SUNT TRANSMISE SIMULTAN.Prin Eurosport Player poţi urmări Eurosport, Eurosport 2 şiEurosport News. Tot ce îţi trebuie este un cont personal şi oconexiune internet. Pentru mai multe informaţii viziteazăwww.eurosport.yahoo.com şi selectează “Eurosport Player”.Eurosport Player; Eurosport Live pe calculatorul tău.anatomică. Şi unii şi alţiidevin vulnerabili acci-dentărilor.Slăbirea muşchiuluipopliteu poate cauzao încordare crescută aligamentului cruciat an-terior (LCA). Schiorii su-prafolosesc genunchii şiastfel devin extrem deexpuşi accidentărilor.Încordarea muşchiu-lui popliteu şi slăbireamuşchiului cvadricepsfemural (muşchiul dinfaţă al coapsei) au fostasociate cu o durere degenunchi anterioară.Aşadar încordarea muş-chiului popliteu creş-te forţele compresiveasupra încheieturii pa-telo-femurale (rotulă),iar slăbirea muşchiuluicvadriceps femural, înspecial în vastus medi-alis (partea interioarăa muşchilor coapsei)poate avea ca rezultatafectarea patelei late-rale în timpul îndoirii şiîntinderii genunchiului.Dezechilibrul muscularnu face decât să influen-ţeze capacitatea pateleide a lucra corespunză-tor.În plus faţă de dezechi-librul muscular dintrecvadriceps şi grupelepopliteale,celealecoap-sei pot cauza la rândullor probleme ale muş-chiului patelo-femural.Am observat că slăbi-rea câtorva stabilizatoricheie ai coapsei, cumar fi muşchii aductoriai coapsei (pe lateralulşoldului) şi muşchii rotatori externi ai şol-dului (muşchi ce mişcă laba piciorului sprepiciorul opus) are un efect devastator asu-pra încheieturii patelo-femurale. Un studiurecent a arătat o legătură importantă întreslăbirea muşchilor coapsei şi rănirea părţiiinferioare a picioarelor la sportivi. Ei trebu-ie să aibă muşchii şoldului şi ai trunchiuluisuficient de puternici pentru a oferi stabi-litate în toate planurile de mişcare (Leetun,Lloyd-Ireland şi Al. Core: Măsuri de stabili-tate privite ca şi factori de risc ale extremi-tăţilor inferioare la sportivi, vol 36: 926-934,2004). Antrenamentele pentru forţă suntcea mai bună metodăpentru a evita dezechili-brele şi accidentările careapar în urma suprasolici-tării musculare. Refacereaforţei musculare repre-zintă deja un obiectivdeosebit de importantpentru genunchi, pentrucă atât extensorii cât şiflexorii acestuia fac partedin musculatura antigra-vitaţională şi în plus suntindispensabili stabilităţiilui active.Cvadricepsul cu toate celepatru componente esteextensorul genunchiului.Principiul ce stă la bazaexercitiilor de tonifiere amusculaturii extensoareeste acela de a se men-ţine articulaţia la 90 degrade, din această poziţieexecutându-se extensiagenunchiului; pe ultimelegrade de extensie se opu-ne şi rezistenţă. Pacientultrebuie să stea în şezândla marginea patului şi exe-cută extensia genunchiu-lui, având aplicat de gam-bă un săculeţ cu nisip saukinetoterapeutul opunerezistenţă pe ultimele gra-de de extensie la mişcareafăcută de pacient.Tonifierea musculaturiiflexoare reprezintă o or-ganizare complexă fiindîn majoritate o muscula-tură biarticulară fie cu şol-dul fie cu piciorul, asupracărora are şi alte acţiuni. Înplus aceşti muschi au şirolul de rotatori ai genun-chiului, asigurând şi stabi-litatea laterală şi medială aacestuia. Pacientul esteaşezat în decubit dorsal cu coapsa la margi-nea mesei. Kinetoterapeutul face priză pefaţa dorsală a coapsei şi pe talpă. Se execu-tă o extensie de coapsa contrată de asis-tent, apoi o extensie de picior, de aseme-nea contrată, în continuare făcându-seflexia genunchiului.58 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009
  27. 27. Rendez-vous cu ziariştiila Berna, 16 octombrie ora11.02 a.m. Elveţianul Stépha-ne Lambiel e surâzător, daremoţionat în momentul anunţăriiretragerii sale din competiţii. Gu-rile rele ar spune că e vorba de unnou capriciu în acelaşi stil în careanunţa pe 17 ianuarie 2007 că numai are “focul sacru” şi declara for-fait europenelor de la Varşovia. Darasul piruetelor este extrem de sen-sibil. Corpul l-a trădat, iar decizia saa fost luată cu maturitate. Lambielse retrage din cauza unor dureriprofunde şi persistente ale muş-chilor aductori de la piciorul stângcare l-au împiedicat în ultimele 7luni să se concentreze. Nu a maisuportat sesiunile de antrenamentextenuante pe care sportul de înal-tă performanţă le cere.După decepţia suedeză de la Gö-teborg, când nu a prins decât locul5 la mondiale, dublul campion allumii a decis să îşi schimbe an-trenorul, beneficiind de sfaturileucrainianului Vikor Petrenko, cam-pionul olimpic de la Alvertville.Cei doi au lucrat în Statele Unitela Wayne în New Jersey pregătindsezonul care debuta cu Grand Prix-ul Canadei. Durerile s-au accentu-at, iar şedinţele de fizioterapie nuau avut efect. Patinatul cotidian adevenit un calvar! Stéphane a fostîn Germania unde a fost luat subobservaţie de specialişti în medi-cină sportivă care i-au recomandatrepaus câteva săptămâni. Şi totuşi,nu a mai fost în stare să se antre-neze la capacitate maximă.“Trebuie să suferi ca să ajungi învârf!” – declara el în aprilie 2007 întimpul emisiunii “Pardonnez-moi”de la Television Suisse Romande,făcând referire la spiritul său deînvingător, dar şi la sensibilitatealui nativă.18 luni mai târziu PrinţulSaxon, deşi animat de aceeaşi pa-siune, are corpul uzat, obosit, rănit.Lambiel a spus STOP !RetrageristrategiceCampionii mondiali faţă în faţă cu destinulProaspăt încoronat cu titlul de campion allumii, canadianul Jeffrey Buttle a anunţat căse retrage în culmea gloriei la 26 de ani. S-adeclarat mulţumit cu tot ce a reuşit în cari-eră. A recunoscut că decizia a luat-o destulde greu, cu un an şi jumătate înainte de Jo-curile Olimpice de la Vancouver, după ce abătut la câteva uşi după ajutor. S-a îndrep-tat spre Kurt Browning şi Brian Orser, doimari patinatori canadieni, pentru a-l ajutasă stăpânească săritura cvadruplă, singuracare îi lipsea din repetoriul tehnic. Aceastaîi cauza mai multe griji decât o cădere pegheaţă, mai ales că este elementul pentrucare se primeşte cel mai mare număr depuncte, după noul sistem de punctaj.La capitolul antrenamente totul a decursexact ca şi anul trecut, dar la sfârşitul ve-rii a răbufnit spunând “Nu mai resimt nicio pasiune!”. Bronzul olimpic de la Torino arămas doar o amintire frumoasă. De acumîncolo, Buttle şi-a propus să devină cel maibun student de la Univeristatea de chimiedin Toronto.De ce să te retragi în culmea gloriei? Să fieaccidentările şi lipsa pasiunii de a mai pati-na adevăratul motiv? Să nu mai ai încrede-re în tine după cucerirea atâtor medalii?Pentru cei doi patinatori vara a reprezentatpunctul de plecare pentru un nou sezon, cunoi programe, noi coregrafii, cu anunţareaprezenţei lor la concursurile de Grand Prix.Şi, când am intrat în calendarul competiţio-nal, campionii lumii au spus “pas”.Ne-am obişnuit ca doar după mari compe-tiţii să se anunţe abandonarea carierei deamatori şi imediat trecerea la profesionişti.La ei scenariul nu e clasic! Rămân acestesemne de intrebare. Vom avea oare răs-punsuri?Cu certitudine un stil artistic propriu, cu mij-loace variate de exprimare, ce i-au permisabordări diferite şi programe cu multe ele-mente şi paşi de legătură, tipic canadian. Pu-terea de concentrare şi stăpânirea de sine aufost atuurile sale. Un patinator care s-a impusprin acurateţea execuţiilor sale. Nu a reuşitsăritura cvadruplă în concurs, de prea multeori, pentru că nu avea forţa necesară, adicăînălţime suficientă pentru a termina cele 4rotaţii. Totuşi, un foarte bun săritor de 3 Axelşi de combinaţii de sărituri triple.FlorinGafencu,arbitruISUivonne ghiţă“Lambiel nu s-a impus prin sărituri foar-te înalte, dar a avut viteză excelentă derotaţie, calitate primordială pentru unpatinator. Tipic pentru el este poziţia pal-melor, lipite una peste alta, sus pe piept,în momentul rotaţiei şi cu coatele puţinîn lateral, nu prea lipite de corp, cum facmajoritatea patinatorilor, trăgând şi deumeridestuldemultînsus.Fărăotehnicăperfectădedesprinderelasărituri,acom-pensat cu forţa în picioare, având gleznaputernică la săriturile cu bătaie Toeloop,Flip şi Lutz şi viteză mare pe elan.Unul dintre puţinii patinatori care pre-zentau chiar două sărituri cvadruple, iarde multe ori cea de-a doua era mai bineexecutată, mai curată. Poate cel mai bunexecutant de piruete din lume, în specialcele în poziţie joasă, Lambiel a prezentatpoziţii foarte originale şi deosebite faţăde ceilalţi, şi cu o viteză extraordinară deexecuţie.”MariusNegrea,antrenor

×