1. NR. 17 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009
DAKAR 2009
RUSSKI EL DORADO
ICE SPEED RACING
AUSTRALIAN OPEN
FOTBAL GAELIC
PUMNI PE GHEAŢĂ
BIATLONUL SECOLULUI 21
INTERVIU RUDEL OBREJA
BANCIU: ÎN CĂMIN, LA MARGINE DE EUROPĂ
TELEVIZIUNEA
exemplar gratuit
ŞI SPORTURILE DE IARNĂ

4. Editor coordonator: Ivonne Ghiţă
Redactori:
Ioan Viorel
Alexandru Gheorghiaş
Cosmin Stăniloiu
Vlad Bucurescu
Alexandru Cocu
Colaboratori:
Arnold Cobilanschi
Alexandru Ganci
Radu Antofi
Florin Pelin
Silviu Zancu
Răzvan Codorean
Robert Donatelli
Radu Abramescu
Emanuel Terzian
Cristian Mândru
Ştefan Todor
Billy Rimgard
Art Director: Codruţ Bendovski
Foto: GETTY IMAGES,
Codruţ Bendovski
Toni Salabaşev/TSA
Difuzare: Florentina Bălan
telefon: 021 316 3380
fax: 021 316 3383
e-mail: office@sportline.ro
Abonamente gratuite se pot face prin
înscriere la: www.sportline.ro
Editat de Sport TV Management SRL
RC J40/6784/1997, CIF RO9751036
Str. Dr. Ernest Djuvara 30,
Sector 6, 060104, Bucuresti
ISSN 1843 – 9926
Prepress şi Tipar:
Sport TV Management este membru BRAT
Copyright 2008 Sport TV Management
Reproducerea integrală sau parţială a
materialelor din revistă este posibilă numai
cu acordul editorului
10 Bani,faimăşipasiune
605 735 spectatori în 2008! 62885 spectatori într-o
singură zi, marţi 17 ianuarie. Recordul de audienţă
cadedelaanlaanşiestefoarteprobabilcaîn2009să
avem un număr şi mai mare.
Câtdedepartetrebuiemerspentruafacepeplactelespectatorilor?Eitrebuiesăconsumeceeaceexistă,
cumexistăşicândexistă,eitrebuiesăseuitelatelevizorcândetransmisevenimentulsportiv,iaracest
evenimentsportivtrebuiesăsedesfăşoarecândşicum„trebuie”pentrusportşipentrusportivsautotul
trebuie modificat, adaptat astfel încât sportul şi sportivii să fie„comozi”,„accesibili”,„convenabili”?
16 Dakar2009
Dakarul a supravieţuit. Dar pe 4 ianuarie 2008 intrase
în comă, când Etienne Lavigne, înconjurat de cei care
aşteptau semnalul de start, a şocat o lume întreagă
anunţând că s-a decis anularea cursei.
34 RusskiElDorado
Rusia a explodat pe piaţa financiară sportivă, deve-
nind un nou tărâm al făgăduinţei. Salarii inimagina-
bile,investiţiiîninfrastructurăfărăprecedent,bugete
record şi un viitor - teoretic – promiţător.
42 InterviucuRudelObreja
Preşedintele Federaţiei Române de Box vorbeşte în
termeni duri despre cei care conduc boxul amator la
nivel mondial şi care, în opinia sa, au dus această dis-
ciplină la un nivel foarte jos.
38 Dansulfachirilor.Pegheaţă
ÎninimaEuropei,curselemotopegheaţănureprezin-
tă decât o amabilă curiozitate. O disciplină excentrică
pentru mulţi dintre noi, însă o veritabilă religie într-
un colţ îndepărtat de Rusie.
24
52 Duelul austriecilor
Consideratcândvaunsportîncarenutepoţiremarca
dacă nu ai o anumită vârstă şi experienţă, săriturile
cu schiurile reprezintă astăzi un câmp de bătălie în
care puştii readuc Austria în ierarhia mondială prin
Thomas Morgenstern şi Gregor Schlierenzauer.
66 Banciu
Pentru cei care nu-şi mai amintesc de unde venim
şi cine suntem, cam aşa arăta una din marginile de
Europă ale anilor‘80.
74 Pumni pe gheaţă
Încă de la început, hocheiul a fost un sport bărbă-
tesc care a adus în prim plan contactul direct dintre
sportivi,multcurajşidăruiretotală,ingredienteceau
transformat acest joc într-unul dintre cele mai popu-
lare sporturi de pe Continentul Nord-American.
82 În inima Irlandei
Irlandaetotceeaceştimdespreeaşitotceeacen-am
fibănuitvreodatăcăs-arputeaascundeîntr-untrifoi.
IrlandaeU2,JamesJoyce,poveştilecuspiriduşi,pub-
urile, pajiştile verzi, stout-ul Guiness, Atlanticul dar
si Croke Park - locul unde irlandezii şi-au construit şi
templu şi muzeu.
84 Trasee de vis - St. Andrews
Scoţienii au inventat golful. Alte popoare aduc de-
sene şi schiţe vechi, documente prăfuite, păstrate ca
sfintelemoaşteînîncercareadeaargumentacăacolo
ar fi fost primele locuri unde s-a practicat acest sport.
6 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 7
DETALII
televiziunea
şi sporturile
de iarnĂ

6. EVENIMENT
Bani, faimă
şi pasiune
605 735 spectatori în 2008! 62 885 spectatori într-o singură zi,
marţi 17 ianuarie. Recordul de audienţă cade de la an la an şi este
foarte probabil ca în 2009 să avem un număr şi mai mare. Ce îi
aduce pe atâţia oameni la Melbourne Park?
sILVIU ZANCU

7. P
entru australieni, Australian Open este
unul dintre cele mai mari spectacole sportive
ale anului, un eveniment pe care îl aşteaptă
cu nerăbdare cu multe luni înainte. Ei vin să-i
vadă pe actorii principali, înfruntând căldura greu de
suportat şi musculiţele sâcâitoare pentru a trăi clipele
unice oferite de idolii lor.
„Anul acesta Rebound Ace-ul
folosit din 1988 a fost inlocuit cu
plexicushion, mai rapid dar considerat
că ar putea proteja jucătorii de
accidentările anterioare. S-a rezolvat
şi problema retenţiei excesive de
căldură din suprafaţa de joc, care
producea adevărate arsuri pe tălpile
jucătorilor.”
SorinPopescu,mediculechipei
RomânieideCupăDavis
„Australian Open”, continuă Sorin, „este primul tur-
neu de Mare Şlem, dificil din cauza condiţiilor meteo
(căldură extremă şi umiditate) care pot duce la deshi-
dratări dar şi pentru că jucătorii vin după pauză, insu-
ficient pregătiţi, fapt ce poate favoriza accidentările,
care oricum sunt mai frecvente pe hard.”
Dar care vor fi actorii principali în 2009? Ladies first!
Retragerea belgiencei Justine Henin a deschis foarte
mult lupta pentru supremaţia mondială. Ana Ivano-
vic a urcat pe locul întâi după Roland Garros, dar nu
a putut să-şi păstreze locul pentru prea multă vreme
din cauza accidentărilor. Trei victorii la Indian Wells,
Roland Garros, Linz şi finala de la 2008 - Australian
Open nu au fost suficiente pentru a-şi păstra locul în-
tâi. Sârboaica a făcut progrese remarcabile în ceea ce
priveşte jocul său, dar solicitările fizice şi mentale din
timpul open-ului francez au marcat-o pentru lunile
următoare. Perioada extra-competiţională poate fi un
bun prilej pentru ca Ana să integreze noile cuceriri şi
să revină la Melbourne cu zâmbetul fermecător şi cu
dreapta ei necruţătoare.
Serena Williams a revenit şi ea în forţă în 2008 cu victo-
rii la Bangalore, Miami, Charleston şi US Open şi finala
de la Wimbledon, dar cea care a fost cea mai constan-
tă de-a lungul sezonului 2008 a fost JJ, Jelena Janko-
vic cu 4 victorii la Roma, Beijing, Stuttgart şi Moscova
şi alte două finale jucate la Miami şi US Open.
Maria Sharapova a păţit-o din nou cu umărul, la fel ca
în 2007. Atunci, când a revenit, rusoaica a
jucat senzaţional ajungând în finala turne-
ului campioanelor, fiind învinsă de Justine
dar revenind în mare forţă la Melbourne.
Să nu le uităm pe Vera Zvonareva şi Dinara
Safina care au avut un sezon deosebit. Pen-
tru Vera, numărul 22 la sfârşitul anului 2007,
anul 2008 a fost anul maturităţii în joc, evo-
luând din ce în ce mai bine, câştigând la
Praga şi Guangzhou, jucând alte 5 finale la
Hobart, Doha, Charleston, Moscow şi Linz,
reuşind ca pe 13 octombrie să urce pe cel
mai bun loc al său, 8.
Safina cu victoriile de la Berlin, Los Angeles,
Montreal şi Tokyo a urcat până pe locul 2 pe
13 octombrie!
Evident, nu intenţionam să uit de Venus,
care a jucat excepţional la Turneul Cam-
pioanelor, câştigând la Wimbledon şi
Zürich, demonstrând că dacă vrea, poate
fi una dintre pretendentele la titlul de la
Melbourne. La fel de evident este faptul că
nu le-am uitat nici pe campioana olimpică
Elena Dementieva, Svetlana Kuznetsova,
sau Nadia Petrova. În plus, anul 2008 a fost
începutul unei schimbări de generaţii, cu
rezultate foarte bune pentru adolescentele
Agnieszka Radwanska, Caroline Wozniacki,
Victoria Azarenka, Alize Cornet, Dominika
Cibulkova, Agnes Szavay şi Sorana Cîrstea,
care vor avea un cuvânt greu de spus. În
2008 am avut 4 românce pe tabloul prin-
cipal, Sorana, Monica, Edina şi Raluca. Spe-
răm ca în 2009 să le vedem cât mai departe
pe tablou!
Cine va triumfa la feminin? o întrebăm pe
Luminiţa Paul, jurnalist GSP şi comentator
Eurosport:
„Australian Open e, dintr-un anumit punct
de vedere, cel mai atipic turneu de Mare
Şlem. Vine repede în calendar, când gustul
vacanţei încă stăruie în minţile şi în muşchii
jucătorilor. Mai mult sau mai puţin. Tocmai
de aceea, pronosticurile sunt un pariu im-
prudent.”
Cine se va impune la masculin? „Poate va
fi turneul lui Roger Federer, aşa cum s-a în-
tâmplat în 2004, 2006 şi 2007, pentru că s-ar
putea să fie nerăbdător să revină în frunte.
Poate Rafael Nadal va mai face un pas sau
doi faţă de ediţiile trecute, el îmbunătăţin-
du-şi cu fiecare an parcursul la Melbourne. E
însă suprafaţa cea mai neprietenoasă pen-
tru spaniol. Poate Novak Djokovic va repeta
isprava din 2008. Sau poate nu. Poate că va
fi momentul de veritabilă explozie poziti-
„Un câmp de bătălie mai deschis ca niciodată”, spune Luminiţa,
referindu-se la turneul feminin.„Poate a venit momentul ca
Jelena Jankovic să câştige primul ei concurs de Mare Şlem.
Poate una dintre surorileWilliams va începe anul cu un succes
(Melbourne-ul e specialitatea Serenei, l-a câştigat şi când avea
78 de kilograme şi un ranking mai aproape de 100 decât de 10).
Poate Ana Ivanovic îşi va reveni. Poate va reveni Maria Şarapova
la vârf, deşi e greu. Sau poate, pur şi simplu, va fi o surpriză.”
LuminiţaPaul

8. vă pentru Andy Murray, unul încununat cu un trofeu major. Sau,
de ce nu o surpriză ? Australian Open a înşirat, de-a lungul anilor,
multe nume de finalişti şi chiar învingători neaşteptaţi: Schuettler,
Johansson, Baghdatis, Gonzalez, Tsonga.”
Orice e posibil, dar răspunsurile le va da turneul însuşi.
Ce îi face pe actorii primului turneu de Mare Şlem să meargă la „ca-
pătul lumii”, să îndure arşiţa şi pentru a juca pe terenurile încinse?
Un prim răspuns ar fi premiile foarte consistente în bani: pes-
te 1,3 milioane de dolari pentru învingător, peste 650 000 $
pentru finalist şi aproape 20 000 de dolari pentru cei care se
califică pe tabloul principal.
Fiind puternic mediatizat, faima ar putea să fie un al doilea
motiv. Numai să treci pe lângă arena Rod Laver sau arena Vo-
dafone şi ţi se taie răsuflarea, dar să joci cu tribunele pline...
Numai pentru faimă şi bani poate fi dificil drumul spre marea
performanţă. A ajunge pe tabloul principal este foarte greu:
sunt numai 128 de locuri. Majoritatea actorilor principali au
avut de mici visul de a juca la un asemenea nivel; au avut do-
rinţă şi pasiune care au alimentat perseverenţa pregătirii.
În cazul spectatorilor, probabil că pe primul plan este pasi-
unea. Australienii îşi cumpără din timp biletele pentru săp-
tămâna a doua a turneului şi nu ratează nici marea şansă de
a se amesteca în prima săptămână cu jucătorii care evoluează pe
terenurile mai puţin principale. La ei, va fi cald; la noi, noapte. Aşa
că, dacă nu ne-am rezervat biletele şi nu ne-am luat viza de Austra-
lia, măcar să ne pregătim o cafea bună pe care s-o savurăm în faţa
televizoarelor.
Prieteni ai tenisului, ne revedem la Australian Open prin Eurosport.
Live, între 18 ianuarie şi 1 februarie 2009

9. dakar 2009Pe urmele incaşilor
Dakarul a supravieţuit. Dar pe 4 ianuarie 2008 intrase în comă,
când Etienne Lavigne, înconjurat de cei care aşteptau semnalul de
start,aşocatolumeîntreagăanunţândcăs-adecisanulareacursei.
Ameninţările teroriste ale radicaliştilor islamici din Mauritania
şi climatul de insecuritate din zonă au împins către o decizie
nepopulară, ce punea în pericol însăşi competiţia.
Arnold Cobilanschi
EVENIMENT

10. V
alul de nemulţumire al ce-
lor care erau deja echipaţi de start,
mulţi dintre ei după un efort finan-
ciar deloc de neglijat, a fost transmis
prin criticile ce au putut fi auzite. De ce nu
se poate modifica traseul, eliminând zone-
le periculoase? De ce nu sunt lăsaţi să por-
nească în această aventură nişte oameni
care, oricum, au venit să-şi rişte viaţa ? De
ce a fost luată atât de târziu această decizie,
abia când toată lumea a ajuns la Lisabona,
la punctul de start? Lavigne însă ştia mai
multe decât putea să spună, iar serviciile
secrete franceze ştiau mai multe decât i-au
spus lui Lavigne. Acesta a fost momentul
de cumpănă, când 30 de ani de istorie pu-
teau fi risipiţi.
La doar o lună de la decizia delicată, organi-
zatorul raliului, Amaury Sport Organisation
– ASO, făcea o demonstraţie de forţă. Pe 12
februarie, preşedintele ASO, Patrice Clerc,
şi Etienne Lavigne, directorul raliului, anun-
ţau că următoarea ediţie a Dakarului va fi
una grandioasă, pe un traseu în buclă de
9000 km, între care 6000 km de probe spe-
ciale, între Buenos Aires şi Valparaiso. După
30 de ani în care Dakarul a fost sinonim cu
aventura africană, pentru prima dată se va
alerga în America de Sud. Raliul Dakar va
avea loc în Argentina şi Chile.
Mai mult, tot în acea conferintă de presă, a
fost anunţată lansarea Seriei Dakar, o com-
petiţie în etape ce se derulează pe parcur-
sul întregului an, în diferite locaţii şi care se
conformează regulamentului Dakarului.
Primele două raliuri incluse în calendar au
fost Raliul Europei Centrale, pe un traseu
între Budapesta şi Baia Mare şi Raliul PAX
din Portugalia. Imediat vedetele Dakaru-
lui şi-au anunţat prezenţa, într-o oarecare
măsură şi pentru a oferi sponsorilor ceva
expunere, altfel pierdută prin anularea ra-
liului din ianuarie.
Bruma de scepticism, acolo unde a existat,
a fost spulberată în momentul în care echi-
pele de uzină au confirmat participarea lor
în noul Dakar sud-american. Încetul cu în-
cetul, entuziasmul a înlocuit incertitudinea,
alimentată şi de informaţiile ce au început
să circule despre noul traseu, în condiţiile
în care ASO a anunţat suportarea costuri-
lor de deplasare pe calea apelor şi păstra-
rea aceloraşi taxe de participare ca pentru
ediţia africană din 2008. Concurenţii ac-
ceptaţi pentru 2008, dar întorşi acasă de la
Lisabona, urmau să fie primiţi imediat ce
depuneau dosarul, fără a mai trece o dată
prin procesul de selecţie. Impasul fusese
depăşit.
Dakarul rămâne legat de originile sale prin
nume şi prin istoria celor 30 ani, dar Raliul
Dakar, prin desprinderea de Africa şi de
capitala Senegalului, devine o entitate cu
propria viaţă, cu propria existenţă. Ame-
ninţarea terorismului, de fapt, a întărit Da-
karul.
Raliul îşi va păstra caracterul chiar dacă
schimbarea de decor este evidentă. Daka-
rul, prin esenţă, este o mare aventură, iar
aventura înseamnă şi explorare. Asta va
aduce nou ediţia din 2009! Cei care vor fi la
start vor avea parte de o experienţă fantas-
tică, încercându-şi forţele pe un nou tărâm
magnific. Ei au şansa de a trăi satisfacţia re-
uşitei, în condiţii deocamdată greu de an-
ticipat. Dar ei sunt aventurierii şi pentru ei
tocmai asta contează.
Schimbarea decorului va revigora raliul şi
va aduce, în primul rând, diversitate. Peisa-
je de vis, precum cele africane nu lipsesc în
exuberanta Americă de Sud. Va fi mai multă
verdeaţă, dar nu va lipsi nici una dintre for-
mele de relief care au făcut raliul celebru.
De la Buenos Aires, caravana va porni spre
sud către Patagonia, pe un traseu rapid,
întrucâtva asemănător cu traseele maroca-
ne. Traversarea Anzilor, mai ales de la vest
la est, va deschide peisajele selenare care
impresionează de fiecare dată echipajele
Campionatului Mondial de Raliuri WRC în
celebra specială El Condor a Raliului Argen-
tinei. Aici drumurile (cum le numesc localni-
cii) extrem de accidentate, vor pune la grea
încercare rezistenţa oamenilor şi a tehnicii.
Probele speciale din Anzi vor ajunge la o
altitudine de 3 250m, iar drumurile de legă-
tură între etape vor atinge chiar altitudinea
de 4 000m. Aerul rarefiat va avea o influen-
ţă mare asupra competiţiei, cu siguranţă,
însă, nu va şterge amintirile de invidiat din
munţi. Ziua de odihnă de pe coasta Pacifi-
cului va reface forţele pentru întoarcerea la
Buenos Aires, când va fi rândul specialiştilor
dunelor de nisip să-şi arate clasa. Nu Sahara
va sta în cale, ci deşertul, cel mai arid şi de la
cea mai mare altitudine: Atacama. Calităţile
de navigatori ale temerarilor vor fi puse la
grea încercare.
Caravana se va bucura de o primire fastu-
oasă, sud-americanii fiind mari amatori de
motorsport. Cu ocazia Raliului Argentinei,
pe durata a doar 4 zile, aproape 1,5 milioa-
ne de oameni vin să urmărească spectaco-
lul, creând o atmosferă pasională. Dakarul,
însä, se întinde pe durata a două săptă-
mâni.
Bugetele, partea dureroasă pentru orice
participant, nu ar trebui să fie suprasolici-
tate. Atât timp cât organizatorii nu măresc
taxele, suportând o parte din costurile de
deplasare, şi pentru că preţurile combus-
tibililor sunt mai mici în zonă, presiunea
financiară pare suportabilă. Chiar şi echipe-
le de uzină nu vor avea mari probleme de
logistică, ele având deja experienţa unor
competiţii sud-americane şi, în plus, se pot
baza pe sprijinul companiilor-mamă pre-
zente în zonă.
O mare schimbare va fi adusă de vreme.
Fenomenele meteo din regiune sunt mult
mai variate şi pot aduce mari surprize. Chiar
dacă ianuarie în emisfera sudică este lună
de vară, raliul se va derula mai departe de
Ecuator şi la altitudini mai mari faţă de Da-
karul african. De aceea, temperatura medie
nu va diferi foarte mult. Şi pe durata unei
zile variaţia de temperatură va fi mult mai
mică decât în Africa.
Fără dubii, reţeta Dakarului 2009 este una
de succes. Va fi o confruntare crâncenă în-
tre Mitsubishi, Volkswagen şi BMW pentru
titlul de prima maşină diesel câştigătoare
în Dakar. Piloţii Mitsubishi au adunat, îm-
preună, 13 victorii dintre care şapte în com-
petiţia motocicliştilor. Cei de la VW şi BMW
încă mai aşteaptă prima reuşită. Speranţe-
le noastre se îndreaptă către clasa moto,
unde reprezentanţii României pot aduce
un rezultat mare.
Între 3 si 18 ianuarie, seară de seară, Eu-
rosport va prezenta povestea acestei ediţii
memorabile. Dakarul trăieşte şi evoluează.
VECTRA RACINGTEAM, după victoria din Raliul
Faraonilor. Ei vor reprezentat România în Da-
kar.Team managerul şi pilotul Marcel Butuza
a alăturat membrilor mai vechi Mani Gyenes
şi Alex Gârbacea pe foştii piloţi de uzina David
Casteau (locul 2 în Dakar 2007) şi FransVerho-
even. Alex Gârbacea şi-a fracturat piciorul, în
teste, şi nu va mai face deplasarea.
Foto: JudithTomaselli
18 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009

11. Volkswagen
RaceTouareg 2În 2003, Volkswagen revenea în Raliul Dakar şi constructorul german
a mizat de la început pe varianta diesel. La prima participare, două
buggy-uri au fost echipate cu motoare TDI. Ele au ajuns la Dakar, câş-
tigând la clasa maşinilor cu tracţiune 4 X 2, şi au confirmat fiabilitatea
proiectului TDI. Anul următor, VW a dezvăluit primul model Race To-
uareg, iar în 2006 a venit urmaşul Race Touareg 2, cu multe noutăţi
tehnice. Chiar de la debutul acestui model, Giniel de Villiers s-a clasat
al doilea, aducând cel mai bun rezultat constructorului german.
La ultima ediţie a Dakarului, VW a câştigat 10 etape din 14, a stat la
conducerea raliului în primele opt etape, dar a pierdut la final.
În acest an se va da bătălia decisivă. Cine obţine victoria intră în istorie
drept primul câştigător cu un motor diesel, numai dacă nu vom avea
parte de o uriaşă surpriză cu un învingător din afara echipelor VW şi
Mitsubishi.
Race Touareg 2 pentru această ediţie e o evoluţie a modelului de anul
trecut.
Şasiul este de tip cadru tubular de oţel, cu elemente de caroserie din
fibră de carbon. Comparativ cu Mitsubishi, maşina este mai scurtă cu
30 cm.
Motorul cu 5 cilindri în linie, de 2,5 litri, este turbo supraalimentat în
două trepte şi este dispus în urma punţii faţă. Supraalimentarea com-
pensează efectele aerului rarefiat de la altitudinile ce vor fi atinse în
Anzi, ca urmare pierderea de putere a motorului nu este atât de evi-
dentă. În plus, avantajul motorului diesel este consumul mai mic care,
într-o etapă maraton, duce la un câştig de greutate estimat de 200 kg
faţă de varianta maşinii pe benzină. La fel ca în cazul adversarelor de la
Mitsubishi şi BMW, injecţia de combustibil este de tip Common-Rail.
Putere şi cuplu maxime, declarate, 280 CP şi 600 Nm.
Transmisia este integrală permanentă, cu cutie de viteze secvenţială,
în 5 trepte, ambreiaj ZF Sachs hidraulic, cu 3 discuri ceramice, şi dife-
renţiale mecanice, toate trei blocante vâscos. Frâne disc ventilate, cu
diametru 320mm, etriere de aluminiu cu 6 pistoane faţă şi 4 pistoane
spate. Pneurile folosite sunt BFGoodrich 235-85/16 All Terrain, tot mo-
del nou, dar mai înguste şi cu flanc mai înalt decât cele care echipează
maşina Mitsubishi. Greutatea minimă este 1800 kg.
În luna august, VW a deplasat în Maroc toate cele patru echipaje ce
vor lua startul în Dakar. Zona deşertică Erfoud a fost aleasă pentru tes-
tele ce au totalizat 7 000 km. S-a lucrat cu două prototipuri Race Toua-
reg 2, în căutarea setărilor optime a suspensiilor şi chiar a geometriei
acestora pentru noile pneuri BFGoodrich. Vizibilitatea pilotului a fost
îmbunătăţită prin modificarea capotei motorului şi repoziţionarea
scaunului de pilotaj. „Micile optimizări pot aduce câştiguri majore în
raliurile maraton”, concluziona Directorul pentru Motorsport VW, Kris
Nissen, iar Carlos Sainz a adăugat: „noul tip de pneu s-a comportat
bine pe orice tip de suprafaţă”.
Echipaje: Carlos Sainz / Michel Périn (Spania / Franţa), Giniel de Villiers
/ Dirk von Zitzewitz (Africa de Sud / Germania), Mark Miller / Ralph
Pitchford (SUA / Africa de Sud) şi Dieter Depping / Timo Gottschalk
(Germania).
DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 21

12. Mitsubishi
Racing Lancer
După VW şi BMW, Mitsubishi s-a decis să abordeze Dakarul, pentru pri-
ma dată, cu o maşină cu motor turbo-diesel. În aprilie 2006 a început
proiectarea propulsorului, iar în august 2007 a început lucrul la şasiu.
În iunie 2008 primul Racing Lancer era gata de teste iar prezentarea
oficială a fost făcută la Salonul auto de la Paris, pe 2 octombrie.
Maşina a fost concepută ca „în proporţie de 95% să respecte noul
regulament al Clasei super producţie, ce va intra în vigoare în 2010”,
spune inginerul şef Max Felter.
Şasiul este de tip cadru tubular de oţel, inspirat de industria aeronauti-
că, cu elemente de caroserie din fibră de carbon şi podea în structură
fagure. Forma finală a fost confirmată de testele în tunelul de vânt.
Ampatamentul mărit cu 13cm a permis repoziţionarea rezervoarelor,
pentru coborârea şi deplasarea către mijloc a centrului de greutate.
Marele avantaj al motorului turbo-diesel este consumul de carburant
mai redus, ca urmare, în spatele scaunelor au fost plasate două rezer-
voare cu capacitatea totală de 460l, faţă de cele trei rezervoare cu un
total de 530l ai modelului pe benzină.
Manevrabilitatea a fost îmbunătăţită prin repoziţionarea roţilor de re-
zervă, permisă tot de ampatamentul mărit.
Motorul este un V6 de 3 litri, plasat foarte jos şi în urma punţii faţă, la
fel ca la Pajero. Blocul este derivat de la motorul de 4 litri pe benzină,
dar a fost consolidat pentru funcţionare la presiune mai ridicată. O so-
luţie originală este cea a supra-alimentării în două trepte. Inginerii au
sincronizat două turbine de dimensiuni diferite, pentru fiecare linie de
3 cilindri, care operează în funcţie de regimurile de turaţie şi sarcină
ale motorului. Injecţia de combustibil este de tip Common-Rail. Pute-
re şi cuplu maxime, declarate, 280 CP şi 650 Nm, probabil valori ce vor
fi îmbunătăţite până în ianuarie.
Transmisia este integrală permanentă, cu o cutie de viteze secvenţială
Ricardo, cu 5 trepte (cele cu 6 trepte fiind interzise din acest an), dife-
renţial central blocant mecanic şi diferenţiale faţă/spate autoblocan-
te, folosite şi la Pajero Evolution.
Geometria suspensiilor faţă şi spate a fost reproiectată. Pneurile sunt
low energy BFGoodrich 245/80-16 cross-country, cu jante de aliaj de
aluminiu OZ şi frâne Brembo cu discuri ventilate şi 6 pistoane pe etrier.
Greutatea minimă realizată 1.900kg.
Pentru protecţia mediului, motorul a fost proiectat să funcţioneze cu
un combustibil care conţine carburant alternativ bio-diesel, carbon
neutru, dar nu se cunoaşte în ce proporţie. Consumabile cu rată mare
de schimb, precum tampoanele spoilerelor şi apărătorile de noroi,
sunt produse din “eco-plastic” carbon neutru. Luminile de la bord şi
lămpile exterioare, proiectate de Valeo, au un consum redus de ener-
gie si emit mai puţină căldură.
Echipaje: Stephane Peterhansel / Jean-Paul Cottret (Franţa), Luc Al-
phand / Gilles Picard (Franţa), Joan ‘Nani’ Roma / Lucas Cruz (Spania),
şi Hiroshi Masuoka / Pascal Maimon (Japonia / Franţa).
DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 23

13. COVER STORY
Vlad Bucurescu
Florin Pelin
Cât de departe trebuie mers pentru a face pe plac telespectatorilor?
Ei trebuie să consume ceea ce există, cum există şi când există, ei
trebuie să se uite la televizor când e transmis evenimentul sportiv,
iar acest eveniment sportiv trebuie să se desfăşoare când şi cum
„trebuie”pentru sport şi pentru sportiv sau totul trebuie modificat,
adaptat astfel încât sportul şi sportivii să fie„comozi”,„accesibili”,
„convenabili”pentru telespectator?
TELEVIZIUNEA
ŞI SPORTURILE DE IARNĂ

14. E
ste ziua probei de coborâre de
la Kitzbühel, poate cel mai aşteptat
eveniment sportiv al iernii în Austria.
Elita mondială a schiului alpin s-a
adunat pe celebra pârtie Hahnenkamm,
locul unde pentru a reuşi ai nevoie şi de
ajutorul divin, nu doar de talent, curaj sau
concentrare. Pe zona de start, eroul local
Hermann Maier arată ca un animal de pradă
gata de atac. Adrenalina i-a cuprins trupul
atletic, muşchii sunt gata de arderi masive.
Totul se va consuma în mai puţin de două
minute, la peste 100 km/h. Mai sunt doar
câteva secunde până când “Herminator” va
putea să se năpustească asupra pârtiei. Aşa
crede el.
“Domnule Maier, ne cerem
scuze, dar startul se întârzie
câteva minute.Televiziunea
nu a început încă transmisia”
Aceasta este explicaţia seacă pe care starul
austriac o primeşte. Frustrarea îi afectează
inevitabil concentrarea. Îi este greu să ac-
cepte că jurnalul de ştiri şi reclamele sunt
mai importante decât prestaţia sa.
Episodul de la Kitzbühel este doar o pică-
tură într-un ocean. Orice eveniment sportiv
important are nevoie de o acoperire me-
diatică pe măsură, altfel termenul “impor-
tant” este de prisos. Cândva se putea vorbi
de o relaţie reciproc-avantajoasă: sportul
depindea de televiziune, dar şi aceasta
avea nevoie de show-ul sportiv pentru
a-şi mulţumi audienţa. Începută ca o po-
veste de dragoste în 1956 la JO de la Cor-
tina d’Ampezzo, relaţia dintre televiziune
şi sporturile de iarnă a existat mulţi ani sub
forma unui parteneriat reciproc avantajos.
Toată lumea avea de câştigat din aducerea
spectacolului sportiv pe micul ecran, dar,
aşa cum se întâmplă uneori într-o relaţie
lungă, pasiunea a rămas doar amintire şi
idila s-a transformat în business.
La rând, după reclame
Chiar dacă îşi încordează muşchii tot mai
des, televiziunea are anumite circumstanţe
atenuante. Drepturile TV pentru evenimen-
tele sportive presupun eforturi financiare
importante, iar cumpărătorul are pretenţia
să primească un produs de calitate, pe de o
parte, şi vrea ca acel produs să fie valorificat
într-un anume moment, nu neapărat când
îi convine producătorului. Aşa s-a ajuns ca
la Olimpiada de la Beijing finalele de la na-
taţie să aibă loc nu când ar fi vrut sportivii,
antrenorii sau organizatorii, ci la ora decisă
de NBC, oră obişnuită pentru disputarea
seriilor, eventual. Postul american şi-a im-
pus punctul de vedere prin următorul aver-
tisment graţios: “Faceţi cum vă cerem, OR
ELSE...”.
Meciuri de fotbal care încep numai după
ce se termină buletinul meteo, atleţi care
pot alerga numai după ce reclama la pas-
tă de dinţi, telefonie mobilă sau deodorant
zburdă prin eter - sunt exemple aproape
cotidiene care arată cum o relaţie aparent
perfectă s-a transformat într-una dură, do-
minată de “termeni şi condiţii”.
Să nu ningă în prime
time!
În contextul actual, sportul de iarnă tinde să
devină cel mai vulnerabil spectacol sportiv.
Este practic la mâna televiziunilor. Dereglă-
rile provocate de fenomenul încălzirii glo-
bale au transformat probele sportive din
sezonul rece aproape într-o loterie. Văzută
cândva ca o ciudăţenie, zăpada artificială a
devenit element de bază pentru organiza-
tori, conştienţi că riscul de a nu avea la timp
zăpadă naturală este suficient de mare.
Schimbările bruşte de temperatură au dus
însă şi la situaţii în care ninsoarea abunden-
tă a dat peste cap programul unei competi-
ţii. Au fost concursuri de sărituri cu schiurile
sau combinată nordică în care nu s-a putut
sări de la trambulină ore întregi din cauza
viscolului sau a faptului că trasele dispă-
ruseră pur şi simplu de pe zona de elan.
Răbdarea televiziunilor a fost pusă astfel
la grea încercare iar într-un mediu dinamic
cum este cel mediatic, răbdarea nu-i toc-
mai o virtute.
Televiziunea n-a plătit pentru ca audienţa
să admire zeci de minute o trambulină pă-
răsită de sportivi sau să-i vadă pe aceştia in
vestiar, rumegând delicatese locale şi zâm-
bind uşor ruşinaţi în faţa camerei de filmat.
Desigur, nu e vina organizatorilor că vre-
mea face nazuri, dar asta-i altă problemă.
26 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009

15. HERMANN MAIER, alias “Herminator”, mereu
spectaculos pe pârtie, indiferent de locul unde
concurează.

16. Schimbă regulamentul sau
dispari
O transmisiune TV compromisă din cauza condiţiilor me-
teo, urmată de o alta la fel şi de o alta, trebuie să fi iri-
tat mass-media deschise către acoperirea sporturilor de
iarnă. Rezerva de răbdare s-a epuizat, vorbele mieroase
le-au lăsat locul sugestiilor prietenoase adresate federaţi-
ilor de profil pentru a umbla pe ici pe colo la regulament.
Apoi rugămintea a fost formulată pe un ton puţin mai ri-
dicat: dacă vremea n-o poţi controla, măcar micşorează
numărul de probe, dar şi numărul sportivilor. Să fie mai
puţini, da’ buni!
Puşi la zid, oficialii din branşă au avut două posibilităţi: să
se conformeze sau să rişte însăşi integritatea sportului pe
care îl păstoresc. Fără acoperire mediatică, un sport de
iarnă se îndreaptă spre o moarte subită, odată cu retrage-
rea sponsorilor, iar astăzi a face sport de mare performan-
ţă doar din plăcere a devenit o utopie. În condiţiile date,
alegerea - dacă se poate numi aşa - n-a fost dificilă.
Mutanţi
Schiul fond a fost prima disciplină sportivă de iarnă care
a suferit transformări importante. Sportul care i-a dat
pe Björn Daehlie şi Gunde Svan propune acum probe
de sprint, mai scurte şi mai dinamice, dar şi o competi-
ţie organizată după modelul Turului Franţei. Se cheamă
Tour de Ski, are loc pe durata a câteva zile pe trasee din
centrul Europei, timp în care participanţii, atraşi de cecuri
consistente, trebuie să-şi arate măiestria atât în probe-
le scurte, cât şi în cele lungi. După ediţia inaugurală din
2007, câştigată de germanul Angerer şi de finlandeza Ku-
itunen, reacţiile au fost împărţite: unii au lăudat formatul,
spunând că acesta este viitorul în schiul fond, în timp ce
alţii nu s-au ferit de vorbe grele. “Este un reality show, un
circ” nota Wiesbaden Kurier. Oficialii Federaţiei Internaţi-
onale de Schi erau toţi numai un zâmbet, mulţumiţi de
reţeta comercială a competiţiei. Faptul că o treime dintre
participanţi au abandonat în timpul competiţiei contează
mai puţin...
Re-Combinate
Dacă schiul fond a trebuit să găsească urgent soluţii pen-
tru a deveni mai atractiv în ochii broadcasterilor, combi-
nata nordică a suferit o adevărată trepanaţie. La congre-
sul FIS de la Cape Town a fost aprobată reducerea de la
două la o singură săritură de la trambulină şi parcurgerea
a doar 10 km, în loc de 15, pentru proba individuală, cea
care constituie grosul etapelor de Cupă Mondială. Păs-
trând proporţiile, este ca şi cum ai decide că un meci de
fotbal are doar 45 de minute, iar pe teren nu mai sunt 11
jucători într-o echipă, ci doar 7. Această schimbare dras-
tică în formatul unei discipline olimpice i-a luat prin sur-
prindere pe sportivii de top, inclusiv pe Christoph Bieler. “Eu
oricum am de gând să mă retrag după acest sezon, aşa că pe
mine nu o să mă afecteze prea tare, dar este puţin ciudat ce
se întâmplă” ne mărturisea austriacul în cantonamentul de la
Villach, acolo unde s-a pregătit în intersezon şi lotul nostru de
sărituri cu schiurile.
Modificările din combinata nordică, sport care depinde
enorm de condiţiile meteo, arată cum televiziunea poate să
taie în carne vie pentru a nu-şi da peste cap grila, în eventua-
litatea în care un asemenea concurs se transmite în direct.
Ghinionistul număr 21
La Olimpiada de iarnă de la Nagano (1998), primele două
manşe ale concursului masculin de sanie au durat trei ore,
mai mult chiar decât întrecerea de bob. Au fost acceptaţi la
start inclusiv sportivi care doar auziseră de zăpadă, oameni
veniţi din ţări exotice în căutarea gloriei olimpice. A fost ulti-
ma dată când dictonul “important este să participi” şi-a găsit
aplicaţie practică pe o pârtie de acest gen. Începând cu ediţia
Salt Lake City (2002), în manşele finale au ajuns numai primii
20, iar selecţia s-a păstrat pentru etapele de Cupă Mondială.
Astfel, o manşă la sanie, bob sau skeleton nu durează astăzi
mai mult de 45-50 de minute, suficient pentru a nu plictisi te-
lespectatorul prea tare.
De altfel, cifra 20 tinde să fie capătul de linie în transmisiile TV
din multe sporturi de iarnă. Ţi se arată cei mai buni 20 de schi-
ori la coborâre sau slalom, emisia se încheie după ce al 20-lea
biatlonist sau fondist trece linia de sosire, iar dacă ai neşansa
să fii al 21-lea, atunci ai o problemă: cei care te sponsorizează
vor să te vadă acolo în faţă, nu sosind când postul care acope-
ră evenimentul a trecut deja la următorul program.
Se poate vorbi aici de o cale de mijloc. Televiziunea agrea-
ză competiţiile cu un număr limitat de protagonişti, pentru
că astfel îşi controlează mai uşor grila, în timp ce federaţiile
au interesul să aibă cât mai mulţi adepţi. În cele din urmă s-a
ajuns la un compromis pe undeva logic: broadcasterul nu se
bagă (încă!) peste lista de start, dar decide să transmită doar
cât vrea din concurs, nu integral, ci partea în care evoluează
cei mai buni.
M-M-M-TV
Antrenorii de top din sporturile de iarnă trebuie să ţină cont
de toate detaliile care pot duce la obţinerea performanţelor.
Nu au cum altfel. O vedetă din schiul alpin, de pildă, are în
spate o întreagă echipă de specialişti, din mai multe domenii
de cercetare, iar aceşti experţi caută constant aşa zisa formulă
ideală din partea celor 3 M (Materiale, Mijloace, Metode), for-
mula din care se nasc marii campioni.
Scos în afara ariei de performanţă, sportul de iarnă este un
mijloc excelent de recreere şi petrecere a timpului liber. Pen-
tru un profesionist însă, sporturile de iarnă fac parte din ca-
tegoriile de activităţi stresante. Efortul fizic, depus de regulă
la altitudine, este impresionant - nu doar în competiţii, să nu
uităm miile de ore de antrenamente dure - iar pe lângă soli-
Norvegianca MARIT BJOERGEN excelează în
schiul fond, atât la probele de sprint, cât şi la
cele pe distanţe lungi
Germanii STEFAN KRAUSSE şi JAN BERENDT, în
timpul cursei de aur de la Nagano, ultimul con-
curs olimpic de sanie in care participarea a fost
numeroasă.
30 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009

17. citarea fizică sportivul trebuie să găsească
antidotul şi la temperatura scăzută, ce are
prin definiţie o influenţă negativă asupra
organismului său.
Să presupunem că experienţa îl ajută să re-
zolve problema cu frigul pătrunzător şi îşi
va găsi un ritm optim de a concura. În afară
de temperatură, mai rămân câteva “mici”
detalii de analizat împreună cu staff-ul său:
altitudine, vizibilitate, profilul terenului,
consistenţa stratului de zăpadă, umiditate,
direcţia şi viteza vântului, adversari, spec-
tatori etc. Uneori, pe lângă toate acestea
apare şi diferenţa fusului orar. Este adevă-
rat, Cupa Mondială are programate etape
preponderent pe Bătrânul Continent, dar
schiorii, fondiştii ori săritorii mai dau câte
o fugă prin America de Nord sau Asia şi se
aşteaptă de la ei evoluţii perfecte.
Ce face televiziunea în condiţiile acestea?
Simplu, programează concursurile în func-
ţie de prime time sau rating, nu de dificulta-
te sau orice ar avea legătură cu sportivii.
Bioritm
De-a lungul vieţii, ritmul circadian (ritm bi-
ologic intern pe o durată de aproximativ
24 de ore al unui organism), aflat în impo-
sibilitatea de a sesiza alternanţa dintre zi şi
noapte, ajunge să se stabilească în funcţie
de programul cotidian. Nu este niciun se-
cret că sportivii de top ajung să participe la
competiţii de mare anvergură după foarte
mulţi ani de muncă. Se pregătesc zilnic, de
obicei fac un antrenament în prima par-
te a zilei şi un altul după-amiaza. Astfel se
formează anumite legături temporale, iar
organismul sportivului este stimulat şi re-
acţionează în funcţie de cum este antrenat.
E o adevărată ştiinţă să reuşeşti ca antrenor
să-l aduci pe sportiv în vârf de formă. Este
un joc de-a şoarecele şi pisica între volum,
intensitate şi complexitatea efortului.
S-a ajuns până acolo încât şi alimentaţia
sportivului se stabileşte în funcţie de caren-
ţele găsite în analiza sângelui. La acest nivel
de performanţă, totul este individualizat şi
nimic nu se programează la întâmplare.
Până la proba contrarie, zestrea genetică
poate fi influenţată prea puţin. Sunt spor-
tivi la care predomină anumite tipuri de
fibre musculare, iar în funcţie de aceste fi-
bre ei reuşesc să dea randament la anumite
discipline şi pe anumite distanţe. Teoretic
aşa stau lucrurile, dar există şi excepţii ce
infirmă regula, vezi cazurile Virpi Kuitunen
şi Marit Bjoergen, care domină schiul fond
feminin pe distanţe între 800 m şi 30 km.
Aşadar, antrenorii se chinuie să găsească
reţeta ideală a bioritmului sportivilor, în
cazurile fericite aceştia reacţionează destul
de bine, iar în final totul este dat peste cap
de ora de start, care poate să difere de la o
zi la alta, de la un concurs la altul, de la un
fus orar la altul...
În loc de concluzii
Acum o jumătate de secol, televiziunea s-a
ataşat de sporturile de iarnă. Astăzi, broad-
casterul schimbă regulamente în discipline
olimpice şi poate că n-o face din răutate, ci
din dorinţa de a avea un produs mediatic
de calitate dintr-un eveniment sportiv cât
mai predictibil ca durată. Ce va urma? Este
greu de spus. Probabil că schimbări vor mai
exista, concesii se vor mai face, dar unde se
va opri totul este dificil de estimat.
Cert este că sportivii iernii, deveniţi nişte
simpli pioni care joacă după cum le cântă
alţii, încearcă să se adapteze cum pot la niş-
te schimbări venite de sus. A-i numi sclavi
moderni este probabil o exagerare, pentru
că fetele şi băieţii aceştia nu muncesc toc-
mai gratis. Ei formează însă o masă de ma-
nevră la discreţia celor care fac jocurile şi
care au un singur etalon după care se ghi-
dează: audienţa. Dacă eşti un sportiv de
top, te-ai pregătit exemplar, eşti în formă şi
speri la un rezultat notabil, nu-ţi mai rămâ-
ne decât să rosteşti următoarea rugăciune
înaintea startului: “Dă Doamne să înceapă
transmisia TV la timp!”. Poate ai noroc să nu
fie întârziată de breaking news...

18. R
usia adună vedete în fotbal, în
volei, în hochei sau în handbal şi
propune competiţii de anvergură
organizate impecabil. Gazele natu-
rale şi petrolul sunt sursele acestui boom
economic sportiv înregistrat în ultimii ani.
Nu vorbim despre un fenomen iscat din
senin, ci mai degrabă despre o politică de
stat. Pentru că la Kremlin s-a crezut că îm-
bunătăţirea imaginii Rusiei şi a credibilităţii
ei se poate face şi prin sport. Şi cum cele
mai bogate şi mai importante companii de
gaze naturale şi de petrol sunt controlate
de stat, s-a dat undă verde investiţiilor în
sport. Nu doar în fotbal, unde este expune-
re maximă, dar şi în volei, în hochei, în spor-
turile individuale.
Fotbalul inainte de
toate
Echipa naţională de fotbal a primit în ulti-
mii trei ani o investiţie de peste 10 milioane
de euro, patru milioane fiind doar salariul
pe doi ani al selecţionerului Guus Hiddink,
olandezul care a pus pe roate o nouă for-
maţie şi care a scos oamenii în stradă la Euro
2008. De asemenea, o nouă bază de pregă-
tire, o Academie care înghite 4 milioane
de euro anual, asigură condiţii impecabile
pentru dezvoltare. La nivel de club lucrurile
sunt oarecum similare. Prima Ligă de fotbal
din Rusia este a cincea cea mai bogată din
Europa. Spre exemplu Zenit St Petersburg,
deţinătoarea Cupei UEFA, are un buget de
5 ori mai mare în 2008 decât în urmă cu 3
ani. În 2005 bugetul era de 25 de milioane
de euro, în acest sezon de 125 de milioane.
Nu la nivelul celor mai mari cluburi de pe
continent, Manchester având, spre exem-
plu, 450 de milioane de euro buget anual,
dar la un nivel peste media obişnuită. Zenit
a cumpărat în vara anului 2008 un jucător
pentru care a plătit nu mai puţin de 30 de
milioane de euro. Portughezul Danny Alves
a venit de la Dynamo Moscova, şi e plătit
cu aproape 2 milioane de euro anual. Ve-
detele lui Zenit, Arshavin sau Denisov, sunt
plătiţi şi ei la acelaşi nivel. Dar nu doar Zenit
îşi permite astfel de sume pentru a păstra
jucătorii importanţi.
Rubin Kazan, noua campioană, îi plăteşte
turcului Kokdeniz Karadeniz 8,7 milioane
de euro pentru un contract de cinci ani. FC
Moscova îi dă anual 1,8 milioane de euro
argentinianului Maxi Lopez, fostul atacant
al Barcelonei. CSKA Moscova are suficienţi
bani pentru a-l ţine pe atacantul brazilian
Wagner Love, titular indiscutabil în naţio-
nala lui Carlos Dunga. Ar mai fi de remarcat
sosirea lui Jan Koller, uriaşul atacant ceh, la
Krilya Sovetov Samara, pentru un salariu
năucitor: aproape 75 000 de euro pe săp-
tămână.
Sumele investite nu au rămas fără rezultate.
Zenit a câştigat Cupa UEFA în 2008, la trei
ani după ce CSKA Moscova reuşise acelaşi
lucru. Naţionala de fotbal condusă de Guus
Hiddink a reuşit să se califice la EURO 2008
până în semifinale, fiind una dintre surpri-
zele competiţiei continentale. Iar prezenţa
formaţiilor ruseşti în grupele Ligii Campio-
nilor e deja o obişnuinţă.
Explozie în hochei
Din acest an a luat fiinţă Kontinental Hockey
League, competiţie europeană cu formaţii
din Rusia, Belarus, Letonia şi Kazakhstan.
Organizată după sistemul NHL, liga a re-
uşit să înregimenteze imediat jucători cu
nume şi vedete, oferind salarii chiar peste
cea nord-americană. Fiecare formaţie are
un buget anual de salarii de 24 de milioane
de euro, fără plafon maxim. Astfel, venit din
postura de agent liber la Avangard Omsk,
Russki
El DoradoRusiaaexplodatpepiaţafinanciarăsportivă,devenindunnoutărâm
al făgăduinţei. Salarii inimaginabile, investiţii în infrastructură fără
precedent, bugete record şi un viitor - teoretic – promiţător.
cosmin stăniloiu
DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 35

19. banca oferă pentru sponsorizări ale acţiu-
nilor sportive 30 de milioane anual, în mai
multe ramuri sportive şi competiţii, inclusiv
de amatori. Ar mai fi organizarea Jocurilor
Olimpice de iarnă de la Soci. Un buget de
7,3 miliarde de dolari este asigurat din bu-
getele federal şi regionale. Alte 4,6 miliarde
vin din investiţii private. Pentru ediţia din
2014 a Jocurilor Olimpice de iarnă, organi-
zatorii au planificată construcţia Balşoi Ice
Palace, arenă cu 12 000 de locuri şi care va
costa aproximativ 180 de milioane de do-
lari. Maly Ice Place va avea doar 7000 de lo-
curi şi un buget de 27 de milioane de dolari.
Peste 500 de milioane de dolari vor costa
numai arenele noi construite, iar în infra-
structură s-a anunţat investirea a aproape
300 de milioane.
Săli şi stadioane noi
Nu doar salarii şi bugete mărite pentru echi-
pe, ci şi arene noi. Aceasta a fost politica de
dezvoltare a sportului în Rusia în ultimii opt
ani. Astfel, din 2000 pînă în 2006 au fost
inaugurate nu mai puţin de 19 săli şi stadi-
oane. La Rostov, la Volgograd, la Naltchik,
la Novkorod, la Lipetsk sau la Ramenskoye,
echipele locale de fotbal beneficiază de sta-
dioane moderne la standarde continentale.
Khodynka Arena din Moscova are 14 000 de
locuri şi din 2006 aici se dispută partide de
hochei pe gheaţă, baschet, handbal şi de
asemenea meciuri de tenis. Dvorec Sporta
Arena din St Petersburg e funcţională din
2000, are 12 000 de locuri şi e gazda echipei
de hochei HK SKA Spb. La Yaroslavl, Loko-
motiv, de asemenea echipă de hochei, are
o arenă nouă cu 9400 de locuri din 2002, iar
Mitischi, oraş satelit al Moscovei cu echipă
de hochei în prima ligă, a inaugurat în 2006
un patinoar în care încap 9000 de specta-
tori. La Moscova şi la Koloma au fost date
în folosinţă în 2004, respectiv în 2006, două
patinoare exclusive pentru patinaj artistic,
ambele având o capacitate de 9500 de
locuri. La Kazan, localnicii de la BC Unics
joacă partidele de pe teren propriu în pri-
ma divizie masculină de baschet într-o sală
nouă, cu 7000 de locuri.
Spre o nouă
putere rusă ?
Dincolo de răceala datelor statistice, evi-
denţa nu suportă nici un fel de incertitu-
dine. Sportul din Rusia a crescut ca valoare
nu doar prin aducerea de vedete sau de
antrenori cărora li se plătesc salarii compa-
rabile cu orice alte campionate puternice, ci
şi prin construirea unor noi complexe spor-
tive moderne. A fost şi o necesitate, pentru
că vedetele au adus rezultate, rezultatele
au readus publicul în tribune, într-un număr
din ce în ce mai mare. Astfel, a fost nevoie
de mai multe locuri pentru spectatorii care
în ultimii ani au revenit pe arene din Rusia.
Faţă de anul 1998, spre exemplu, numărul
spectatorilor la meciurile de fotbal din pri-
ma divizie rusă a crescut de aproape 5 ori.
Deşi în vizibilă ascensiune, sportul rus pare
a fi ameninţat pe terenul pe care s-a reclă-
dit cel economic. Dacă actuala criză econi-
mică va fi, după cum se spune, profundă şi
de durată, atunci va fi din ce în ce mai dificil
să se menţină fluxurile financiare orientate
către sport, atât cererea cât şi consumul de
energie urmând a scădea. Totuşi, cifrele ve-
hiculate în sport sunt mici faţă de profiturile
giganţilor energetici ruşi. Dacă nivelul me-
diu de trai va scădea, spectatorii s-ar putea
împuţina. Ruşii sunt însă expansivi şi pasio-
nali, vor face sacrificii pentru a asista la me-
ciuri. Ca urmare, reculul pe baze economi-
ce pare improbabil, mai ales în contextul în
care Olimpiada de Iarnă din 2014 se va des-
făsşura la Soci şi în condiţiile în care Statul
Rus este paternalist; dacă chiar va fi nevoie,
va interveni cu subvenţii directe.
Cel mai mare “inamic” ar rămâne atunci
distanţa fizică faţă de ţările din Occident şi
mărimea însăşi a Rusiei, ceea ce face difici-
lă o reală şi profundă integrare a sportului
rus în circuitul internaţional, altfel decât pe
o bază individuală (exemplu tenis) sau de
excepţie (Zenit Petersburg).
Hiperdezvoltarea Moscovei (cu tot cu pre-
ţurile ei!), nu poate suplini o logistică dez-
voltată serios, la nivel vestic, în primele –
măcar – 10 oraşe din Rusia. Şi, în final, câtă
vreme poţi face performanţă sportivă pe
subvenţie?
cehul Jaromir Jagr (foto sus) primeşte 30
de milioane de dolari plus taxe, pentru un
contract de doi ani, devenind cel mai bine
plătit jucător de hochei din lume. Steve Mc-
Carthy, un canadian de 27 de ani care
a jucat la Atlanta Trashers din 2005, a
ales la începutul anului să vină la Sala-
vat Yulaev Ufa, oferta financiară fiind
irezistibilă. Aceeaşi echipă l-a repa-
triat de la Nashville Predators pe Ale-
xandr Radulov, pentru un salariu de 1
milion de euro anual. Investiţiile vin
spre echipe care oricum dominau ho-
cheiul continental, spre exemplu ulti-
mele cinci ediţii ale European Cham-
pions Cup fiind câştigate, într-un nou
format al competiţiei, de formaţii din
Rusia.
Volei şi baschet la
maxim
Echipele masculine de volei din Rusia
adună la rândul lor, din motive finan-
ciare, cei mai buni jucători ai lumii.
Brazilianul Giba joacă la Iskra Odint-
sove, conaţionalul său Dante Amaral,
la Dynamo Moscova, fiind cei mai
bine plătiţi la formaţiile lor. VC Zenit
Kazan, campioana europeană a cluburilor,
are în componenţă cei mai buni doi jucă-
tori ai naţionalei Statelor Unite, campionii
olimpici de la Sydney Lloy Ball şi Clayton
Stanley. Situaţie identică în liga de baschet,
unde mai multe vedete au ales banii ruşi-
lor. Şi nu doar jucători, ci şi tehnicieni. Asta
şi datorită faptului că nu se reduce totul la
salarii. Există condiţii de pregătire identice
cu cele din NBA, săli impecabile, în general
bugete care asigură liniştea tehni-
cienilor.
În liga feminină rusă de baschet,
Spartak Moscova este condusă de
excentricul Shabtai von Kalmano-
vic, care nu s-a ferit să plătească
un salariu de 500.000 de euro anu-
al pentru două jucătoare america-
ne sosite din WNBA. Astfel, Sue
Bird încasează de patru ori mai
mult decât la fosta sa formaţie, iar
Diana Taurasi de mai bine de zece
ori mai mult decât la Phoenix Mer-
cury.
Ca şi la hochei, echipele ruseşti
de volei sau baschet sunt în prim-
planul competiţiilor continentale.
Campioana europeană la mas-
culin este Zenit Kazan, după ce
în 2003 şi 2004 competiţia a fost
câştigată de Lokomotiv Belgo-
rod. La feminin, Zarechie Odin-
stovo şi Dynamo Moscova sunt
finaliste în ultimele două ediţii. La
baschet, ultimele trei sezoane ale Euroligii
masculine au fost dominate de către CSKA
Moscova, care a câştigat în 2006 şi în 2008
competiţia, pierzând finala din 2007
la diferenţă de 2 puncte contra lui
Panathinaikos. În Euroliga feminină,
cinci dintre ultimele şase finale au
avut o echipă din Rusia, UMMC Eka-
terinburg, VMB SGAU Samara şi Spar-
tak Moscova câştigând patru dintre
ele, ultima în 2007 şi în 2008.
Sponsori
de miliarde
Dacă în 2002 compania Fenton cal-
cula că suma investită în publicitate
şi sponsorizări în sportul din Rusia
era aproximativ de 80 de milioane de
euro, în 2007 suma aproximată era de
cel puţin 12 ori mai mare. Spre exem-
plu, compania Lukoil a investit în
construcţia de arene, stadioane sau
săli, care se numesc Yukos, Tatneft,
Sibneft sau Rosneft, pentru a numi
doar câteva. Sponsorii vin cu bani şi
în alte sporturi. Kremlin Cup, turneul
de tenis masculin găzduit de capitala Rusi-
ei, oferă premii de 2,2 milioane de dolari,
sumă oferită de Bank of Moscow. În total,
DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 3736 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009

20. P
entru mulţi, Rudolf Nureev ră-
mâne singurul maestru al dansului
pe care l-a dat Başkiria, tărâmul cât
două Ardealuri, cuibărit la poalele
Uralilor de miazăzi. Adoptat de o familie de
tătari şi crescut într-un sat din apropierea
capitalei Ufa, Nureev avea să revoluţioneze
arta baletului şi să-şi delecteze admiratorii
cu reprezentaţiile susţinute la Covent Gar-
den sau pe scena Operei din Paris.
Alţi compatrioţi au preferat însă un alt fel
de dans: pe două roţi, sub frigul crâncen al
amfiteatrelor de gheaţă. Aşa s-au născut, la
începutul anilor ’20, în inima Başkiriei, com-
petiţiile moto pe zăpadă în cea mai simplă
formă a lor. Cel puţin aşa susţin ruşii, naţi-
unea dominantă a disciplinei. Scandinavii
nu au ezitat nici ei să aspire la paternitatea
acestui sport, pe care îl practicau în voie, în
aceeaşi epocă interbelică, pe lacurile înghe-
Dansul
fachirilor.
Pe gheaţă
Speedway-ul pe gheaţă este un monopol rusesc
În inima Europei, cursele moto pe gheaţă nu reprezintă decât o
amabilă curiozitate. O disciplină excentrică pentru mulţi dintre noi,
însă o veritabilă religie într-un colţ îndepărtat de Rusie.
ţate din nordul Suediei. Cert este că primul
înscris oficial despre Ice Speedway datează
din 1925 şi cuprinde o relatare a unei reuni-
uni derulate în Germania, pe Eibsee. Ca şi în
cazul speedway-ul clasic însă, ale cărui ori-
gini sunt disputate şi astăzi de australieni şi
britanici, paternitatea disciplinei contează
mai puţin. Căci, dincolo de controversa is-
torică, ruşii şi amicii lor başkiri au ridicat în-
trecerile moto pe gheaţă la nivel de artă.
După un prim campionat european orga-
nizat în 1963, sovieticii au făcut presiuni
asupra Federaţiei Internaţionale de Motoci-
clism pentru organizarea unei prime com-
petiţii de gen cu titulatura de campionat
mondial. Lucru bifat în 1966, atunci când
Gabdrahman Kadîrov avea să-şi treacă în
cont primul dintre cele 6 titluri mondia-
le din carieră. Kadîrov nu mai este printre
noi, însă recordul său rezistă şi astăzi într-o
lume a Speedway-ului pe gheaţă care - în
43 de ediţii ale Campionatelor Mondiale - a
dat doar cinci campioni din afara spaţiului
sovietic.
„Pentru ruşi e mai uşor să practice acest
sport, prin prisma lunilor de iarnă grea pe
care le au”, explică Günther Bauer, vice-
campion mondial în 2003. Iar germanul
ştie despre ce vorbeşte, căci continuă să
deţină şi astăzi cea mai bună performanţă
a unui pilot european în ultimele 6 ediţii ale
Mondialului de specialitate. De altfel, chiar
şi după căderea comunismului, ruşii au ras
titlurile pe bandă rulantă: 16 medalii de aur
în ultimii 18 ani. „Cred că ruşii au reuşit să-
şi menţină supremaţia pentru că această
disciplină nu este una atât de pretenţioasă
în ceea ce priveşte antrenamentele şi echi-
pamentele utilizate. În Ice Speedway ceea
ce contează e feelingul procurat de motoci-
cletă, să simţi unde rupe aderenţa, să judeci
caracteristicile unei piste de gheaţă. De ase-
menea, în plan tehnic, lucrurile au rămas
cam la fel. Tehnologia n-a evoluat masiv, iar
piloţii ruşi au putut trece la profesionism.
Nu mai trebuie să lucreze vara, au sponsori
puternici acum şi se pot pregăti în voie”, ex-
plică Bauer (38 de ani), care are în program
3-4 săptămâni de pregătire în Rusia, apoi o
săptămână de antrenamente pe terenul de
predilecţie al europenilor, în Suedia. De al-
tfel, pentru piloţii de nivel mediu Scandina-
via reprezintă locul ideal pentru a înţelege
şi a pregăti în linişte o motocicletă pentru
gheaţă. „Pot ajunge în Suedia în două zile,
cu tot cu materiale, în timp ce pentru Rusia
avem nevoie de viză, iar distanţele sunt uri-
aşe. M-am antrenat şi cu ruşii, însă primele
antrenamente ale sezonului prefer să le fac
în Suedia, pentru că acolo pot experimenta,
înainte să mă arunc în competiţie. În Rusia,
băieţii se antrenează întotdeauna în regim
de cursă, la viteze mari. Asta înseamnă că
am la dispoziţie doar un minut, patru tururi
de cursă, în care nu prea am timp să testez
în voie componente şi pneuri noi”, susţine
ALEXANDRU COCU
foto: red bull
foto:redbull

21. olandezul Rene Stellingwerf (37 de ani). De
profesie inginer, Stellingwerf a debutat în
cursele pe gheaţă doar în urmă cu 6 ani.
„În Olanda n-avem circuite naturale. Iernile
nu sunt suficient de dure pentru aşa ceva.
Avem uneori câţiva centimetri de gheaţă
naturală, dar ţine câteva zile şi apoi se sub-
ţiază. În plus, pentru Ice Speedway ai nevo-
ie de minimum 10-12 centimetri de gheaţă”,
spune olandezul, care a început iniţial ca
mecanic al bunului său prieten, Tjitte Boot-
sma, pilot cu două decenii de Ice Speedway
în spate şi o puzderie de clasări în Top 10 în
reuniunile Mondialului de profil. Aşa a învă-
ţat Rene să-şi prepare pneurile cu cuie care
constituie particularitatea disciplinei. „Ne
pregătim singuri pneurile. Le cumpărăm,
sunt pneuri de Speedway cărora le modifi-
căm designul, apoi le fixăm singuri cuiele.
Sunt 100-150 de cuie pe pneul faţă şi cam
160-200 pe pneul spate. Asta ne ia o groază
de timp, cam 10-20 de ore de muncă. Apoi
trebuie testate şi, atenţie, aici fiecare adop-
tă un desen şi o structură diferită pentru
cuie. Se testează care este cea mai bună
arhitectură, iar asta depinde şi pe ce tip de
circuit rulezi: artificial sau natural, cât de
dură sau cât de aderentă este gheaţa”, ex-
plică Stellingwerf. Cuiele impun echiparea
roţilor cu aripi me-
talice de protecţie,
până aproape de
nivelul suprafeţei
de rulare. Nici pi-
loţii nu scapă de o
armură specifică:
combinezon de
piele, cu plăci în-
tărite din kevlar, la
nivelul pieptului,
spatelui şi umerilor,
plus genunchiere şi cotiere. Evident, casca,
ochelarii de protecţie şi cizmele cu carâmb
de peste 20 de centimetri nu lipsesc. Nu de
alta, dar nu-i tocmai relaxant să pilotezi sub
ameninţarea sutelor de cuie ale propriei
motociclete. Iar aici, bolidul pe două roţi nu
prea are complexe faţă de modelele simila-
re din Speedway-ul clasic. Regăsim acelaşi
motor Jawa fabricaţie cehească, de 500
cmc şi 60 de cai-putere, însă ampatamentul
este mai lung, iar cadrul – mai rigid, pentru
o masă totală ceva mai mare decât a moto-
cicletelor de dirt-track: 110 kg. Cuiele joacă
însă aici un rol major, iar aderenţa procurată
este remarcabilă. „În plan tehnic, în Speed-
way-ul clasic se derapează cu roata spate.
În întrecerile pe gheaţă însă ai o aderenţă
uriaşă dată de cuie. Abordezi virajele cu vi-
teză mai mare, trasa e mai exactă, pilotajul
trebuie să fie mai curat. În plus, înclinarea
pe viraje e teribilă”, explică Stellingwerf.
În planul performanţelor, asta se traduce
printr-o acceleraţie 0-100 km/h realizată
în numai 2,7 secunde, o viteză maximă de
150 km/h şi viteze înregistrate de peste 90
km/h pe virajele negociate cu mânerul ghi-
donului mângâind gheaţa.
Asemeni suratelor din dirt-track-ul tradiţio-
nal, motocicletele de Ice Speedway nu pre-
zintă frâne. Din cauza tracţiunii uriaşe dez-
voltate, au adoptat o transmisie cu două
rapoarte, în care primul este utilizat doar la
start.
Campionatul Mondial individual 2009
Data Oraş Ţară Reuniune
11 ianuarie Saalfelden Austria Calificări 1
25 ianuarie Sanok Polonia Calificări 2
7-8 februarie Krasnogorsk Rusia Etapele 1-2
14-15 februarie Ufa Rusia Etapele 3-4
7-8 martie Berlin Germania Etapele 5-6
14-15 martie Assen Olanda Etapele 7-8
Cupa Mondială pe echipe 2009
31 ianuarie - 1 februarie Inzel Germania Finala

22. INTERVIU
rĂZBOIUL
LUI rUDELPreşedinteleFederaţieiRomânedeBoxvorbeşteîntermeniduridespreceicareconduc
boxul amator la nivel mondial şi care, în opinia sa, au dus această disciplină la un nivel
foarte jos
ioan viorel

23. R
udel Obreja este unul dintre acei
şefi ai sportului românesc care pare
uns cu toate alifiile. Elegant şi alune-
cos deopotrivă, nu se sfieşte să vor-
bească deschis despre tot ce nu-i convine
în box şi în sportul românesc în general. O
face cu degajarea omului care are în spate o
siguranţă financiară ce-i permite să fie poa-
te chiar abrupt de sincer şi de direct.
- Domnule Rudel Obreja, nu cu foarte mult
timp în urmă boxul era un sport foarte
popular printre români. În ultimii ani, însă,
interesul faţă de această disciplină a scăzut
dramatic. De ce?
- Boxul la nivel mondial înregistrează un
regres de audienţă, nu numai la noi se în-
tâmplă asta. Mă refer strict la boxul amator.
De ce s-a ajuns aici? Pentru că măsurile lua-
te de federaţia mondială în ce priveşte aşa
zisa protecţie a sportivului au redus dras-
tic spectaculozitatea acestui sport. Lumea
vrea să vadă KO-uri, vrea să vadă sânge, ori
aşa ceva se vede foarte rar în ziua de azi. De
altfel asta a fost în permanenţă lupta mea
la nivel mondial, ca vicepreşedinte al AIBA.
Am susţinut tot timpul readucerea spec-
tacolului în box. De asta am şi pus umărul
la înlăturarea fostului preşedinte Anwar
Choudry şi l-am susţinut pe Chingkuana să
ajungă şef. Dar i-am spus şi lui: “Te ajut să
ajungi preşedinte pentru că vreau să schim-
băm ceva. Dacă nici tu n-ai s-o faci, atunci
am să te schimb şi pe tine “. Din păcate, pro-
babil că asta o să se întâmple! La momentul
actual boxul amator mondial e condus de
persoane care nu prea au sau nu prea au
avut treabă cu acest sport. Revenind la noi,
boxul românesc evoluează într-o direcţie
care nu ne dă mari speranţe pentru viitor!
Se merge pe o concepţie învechită, de di-
nainte de ‘89, nu s-a investit într-un sistem
nou. Statul nu face ceea ce ar trebui să facă,
nu numai în privinţa boxului, ci a sportului
în general. Trăim într-o economie de piaţă,
nu mai suntem pe vremea comunismului.
“Înainte de introducerea
căştilor de protecţie, boxul
era încadrat ca audienţă la
Jocurile Olimpice în grupa A.
Astăzi este în grupa C!”
- Care sunt acele măsuri de care vorbeaţi şi
care au scăzut spectaculozitatea boxului
amator?
- În primul rând introducerea a patru re-
prize a câte două minute, în loc de trei de
câte trei minute, cum erau înainte. Păi, ce
e aia, luptă de două minute? Sportivul nici
n-are timp să obosească, ce să mai vorbim
de lovituri tari? O pisiceală permanentă
între boxeri, asta este! Apoi, introducerea
căştii de protecţie. O minciună! Da, da, o
minciună! Se crede că dacă sportivul are
acea cască este mai protejat. Fals! Studiile
au demonstrat că felul în care se propagă
lovitura prin acea cască este mai periculos
pentru boxer decât dacă n-ar purta casca.
În sfârşit, maşina de punctaj, care e cel mai
ticălos sistem cu putinţă. Cu maşina se fură
mai tare ca înainte, de ce să ne ascundem
de cuvinte? Şi vă dau un exemplu. Dacă un
boxer dă cinci pumni pe secundă, arbitrul
dă un singur bip, nici n-ar putea da mai
multe. Dacă celălalt dă un singur pumn în
acelaşi interval şi el beneficiază de un bip
la maşina de punctaj. Şi atunci, vă întreb, e
corect? Ce să mai spun, cu chiu, cu vai, la
iniţiativa mea, din 6 ianuarie anul viitor se
va reveni la sistemul cu 3 reprize de câte
trei minute. Sigur, acum lumea ar putea să
spună “bine, mă, Obreja, că eşti tu mare şi
le ştii pe toate, eşti tu mai deştept ca alţii”,
dar chiar am fost principalul susţinător al
acestei idei. Din păcate, repet, boxul ama-
tor mondial este condus de persoane care
nu au multe în comun cu acest sport. Sunt
mulţi acolo care se mulţumesc cu poziţia pe
care o au în cadrul forului mondial, cu fap-
tul că prin prisma asta sunt bine văzuţi la ei
în ţară. Pe mine nu mă interesează asta, nu
mă încălzeşte cu nimic că sunt vicepreşe-
dinte în acel for, sunt de principiul că dacă
am ajuns acolo trebuie să fac ceva pentru
box, nu să mă complac, aşa cum fac mulţi
de acolo. Le ceream şi colegilor mei, “hai, să
facem ceva”. Toţi se tem însă să nu-şi piardă
poziţiile câştigate şi preferă să adopte o po-
ziţie de “yes-men”.
- Aveţi ce aveţi cu cei din federaţia interna-
ţională. Apropo, ce se mai aude cu procesul
pe care li l-aţi intentat după episodul de la
Olimpiadă?
- La Olimpiada de la Beijing am acuzat că
arbitrii au fost schimbaţi în mod discrimina-
toriu, în condiţiile în care delegările acesto-
ra se făceau de către un soft computerizat.
Deocamdată nu este nici un proces, pentru
că în conformitate cu prevederile TAS de la
Lausanne pedepsele mai mici de trei luni
sunt judecate de ei, adică de forul mondial
al boxului. De fapt, de Comisia de Disciplină
a AIBA, care este tot o coadă de topor a lor!
Suspendarea mea este pe termen nedeter-
minat, de asta trebuie să aştept. Să văd ce
vor decide, după care este foarte probabil
să mă adresez justiţiei. La Beijing, pe 22
august, după acel episod, eu am organizat
o conferinţă de presă, seara, în care mi-am
spus punctul de vedere. Culmea a fost că a
doua zi, dimineaţa, am primit o înştiinţare
din partea lor, conform căreia eram sus-
pendat pe termen nedeterminat. Când s-or
fi întrunit aşa repede? Probabil la cină au
conceput acel comunicat, printre râgâituri,
de cât de sătui erau!
“E dureros ce spun, dar dacă
se merge pe actuala direcţie
niciodată boxul românesc nu
va mai da un campion mondial
sau unul olimpic!”
– Haideţi să revenim la boxul românesc. De
ce nu mai apar un Vaştag, un Obreja, un Do-
roftei, un Bute sau un Diaconu?
– Românii sunt foarte talentaţi, şi nu nu-
mai la box. Le trebuie însă şi antrenori de
calitate. La loturile naţionale avem aşa
ceva, dar în ţară nu prea! Sunt antrenori la
noi care nici nu ştiu grupele de muşchi la
care trebuie să lucreze cu un sportiv! Ei au
senzaţia că dacă îl muncesc pe boxer două
DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 4544 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009

24. ore şi storc apă din el, gata, e pregătit. Fals.
Trebuie să ştii şi cum să lucrezi cu el. Nu mai
zic de faptul că 90 la sută dintre tehnicienii
noştrii nu ştiu să folosească calculatorul! Ca
să scoţi un sportiv de calitate trebuie să ai şi
un antrenor cu pregătirea necesară. Ori, la
noi, ce antrenor bun acceptă să lucreze pe
patru milioane pe lună? Atât primesc, patru
milioane! Aş putea să le dau mai mult din
venituri extrabugetare, dar nu-mi permite
legislaţia. Plus că, cine mai este interesat să
investească în boxul amator? Nimeni nu-ţi
stă pe banii ăştia, e clar. Preferă să facă alt-
ceva, unde câştigă mai mult. Pasiune, pa-
siune, dar şi asta trece tot prin stomac. Ve-
deţi, şi din acest motiv nu mai apar sportivi
de valoare. De altfel, nici nu mai avem lot
de seniori, am instituit centre de pregătire,
din care sperăm să apară ceva. În condiţiile
în care centre renumite Brăila, Galaţi, Plo-
ieşti, nu mai produc nimic, mai răsare câte
unul, accidental! Dar răsare! Uitaţi, acum, la
profesionişti, Viorel Simion este un exce-
lent boxer, a făcut furori la o gală a lui Bute.
Bogdan Dinu este şi el o mare speranţă, dar,
din nefericire, nu prea are unde boxa, pen-
tru că nu facem gale. Şi riscăm să-l pierdem.
Trebuie să avem grijă de ei, dar trebuie şi să
avem unde să-i scoatem în lume, să fie vă-
zuţi.
- Nici interesul publicului românesc nu mai
este acelaşi faţă de box.
- Păi, am spus mai devreme de ce se întâm-
plă asta, nu mai este spectacol. Şi apoi, să
fiu sincer, nici mie nu mi-ar plăcea să merg
la o gală de box amator! Ce să văd? Ăsta nu
e box! Boxul e un sport dur, frumos, bărbă-
tesc. Acum s-a ajuns la situaţia ca un dele-
gat tehnic, cel care transmite mai departe
rezultatele unei gale, să ajungă să trateze
ca un fapt pozitiv faptul că nu s-au înregis-
trat decât două KO-uri în 200 de meciuri. E
strigător la cer! Arbitrii au ajuns să fie conta-
bili, nu mai sunt arbitri! Sunt numărători de
pumni. Actualul sistem de punctaj încura-
jează violenţa, pentru că acolo se contabi-
lizează doar loviturile, uitându-se că boxul
este în primul rând o artă, nu un sport unde
doar se cară pumni. Nici afară publicul nu
mai vine la galele de amatori. M-am uitat
recent la Mondialele de tineret din Mexic -
sala goală! La Beijing, la Olimpiadă, a fost
mereu sala plină, dar acolo oamenii cred că
au fost aduşi cu forţa!
- Cum cu forţa?
- Foarte bine, cum aţi auzit. Eu am fost de-
legat tehnic acolo şi de multe ori preferam
să nu mai plec la hotel, rămâneam la sală
între cele două gale, aşa că vedeam că mul-
ţi dintre spectatorii de la gala de dimineaţă
rămâneau şi pentru cea de după-amiază. A,
dacă era vorba de 10, 20, 50, puteai spune
că sunt nişte pasionaţi, dar erau sute! Ace-
leaşi feţe, pe aceleaşi locuri. Cum să nu te
gândeşti că erau obligaţi să fie prezenţi
acolo?
- De ce există atâtea fricţiuni în boxul ro-
mânesc, de ce atâtea certuri, orgolii? Stau
şi mă gândesc şi nu cred că ar fi posibilă o
poză în care să-i pui alături pe Obreja, pe
Vaştag, pe Doroftei şi pe Bute. De ce?
- Nu ştiu! Credeţi-mă, eu am încercat tot
timpul să creez o stare de linişte în boxul
nostru, în care să putem lucra cot la cot.
N-a fost să fie. De ce? Asta n-a mai depins
de mine. Pe Doroftei l-am pus şi antrenor
la lotul naţional. Degeaba! Am vrut să fac
un Centru Olimpic de box la Ploieşti special
pentru el, dar mi-a zis Octavian Morariu că
am înnebunit, că la noi se desfiinţează cen-
tre, iar eu vreau să înfiinţez unul. Doroftei
nu ştie nici el ce vrea de fapt! Când a plecat
de la lot a zis că a fost spălător de proteze,
dar spălători de proteze am fost toţi. Care
antrenor nu-i spală proteza sportivului său?
Cât despre Vaştag, ce pot să spun este că
m-am trezit într-o dimineaţă fără el antre-
nor la lot. Pur şi simplu, plecase! Nici până
în ziua de azi nu ştiu de ce a plecat. L-am
căutat la telefon, am vrut să ne vedem să-l
întreb de ce, n-am reuşit. Nu vrea să discute
şi gata. Nu ştiu, poate se simte mai bine la
el la Reşiţa, la afacerile lui, la vânătoare, el
ştie! Cât despre Bute sau Diaconu, cu ei nu
e nici o problemă, chiar avem relaţii foarte
bune. Pot spune că la creşterea lui Diaconu
am avut şi eu o contribuţie, iar pe Bute l-am
ajutat să se transfere în Canada.
– Faţă de ce se întâmplă la amatori, se poa-
te spune că la profesionişti nu stăm rău.
– Nu stăm, pentru că îi avem pe băieţii ăştia
din Canada, care evoluază pentru o grupare
serioasă care trăieşte într-o societate ce le
permite să se dezvolte şi să se producă nor-
mal. Acolo, se poate, la noi nu. Eu am încer-
cat aici să fac gale profesioniste cum n-au
mai fost organizate la noi după Revoluţie.
Economic nu se justifică însă, pentru că n-ai
cum să scoţi investiţia. O gală cu Bute sau
cu Diaconu te duce la peste un milion de
euro, iar televiziunile nu se bagă, pentru că
nu au cum să-şi scoată banii.
– Aveţi vreun plan pentru redresarea boxu-
lui?
– Planul meu este să-i fac pe cei care con-
duc sportul românesc să înţeleagă că este
nevoie de o reformă radicală. Iar asta ţine
directdefinanţareadelaminister.Abiaapoi
vine un alt plan, detaliat, cu ce trebuie făcut
pentru revigorarea boxului românesc.
- Detaliaţi puţin.
- Păi, de exemplu, eu aş dori să fac din bo-
xul amator o treaptă către profesionism.
Acesta este procesul logic, nimeni nu mai
face toată viaţa lui box amator, toţi vor să
câştige bani. Iar banii vin din profesionism,
nu din amatorism, de ce să nu spunem lu-
crurilor pe nume?
- Care sunt diferenţele la câştiguri între
amatori şi profesionişti?
- Oho! Păi, nici nu e greu de dat un exem-
plu. La recentele campionate mondiale de
tineret disputate în Mexic, Răzvan Andreia-
na, de la Dinamo, a luat argintul. Ştiţi cât va
primi băiatul ăsta pentru acest titlu de vice-
campion mondial? 4.200 de euro! Asta din
partea ANS. Iar de la clubul său, de la Dina-
mo, va mai lua 2.100 de euro! Asta în condi-
ţiile în care un profesionist câştigă cam de o
sută de ori mai mult! Ei, cum vi se pare?
“Eu sunt pentru reînfiinţarea
Ministerului Sporturilor. Ar
fi foarte bine pentru sportul
românesc. La momentul
actual, ANS este subordonat
cancelariei Primului Ministru”
- Acum vreo doi ani, parcă, anunţaţi că in-
tenţionaţi să intraţi în politică. V-aţi răzgăn-
dit între…
- Stop! N-am spus niciodată că vreau să in-
tru în politică. Am spus că am primit oferte
de a intra în politică şi nu din partea unui
singur partid. Am refuzat de fiecare dată,
însă recunosc că e tentantă o asemenea va-
riantă, mai ales că nu-mi place deloc ceea ce
fac mulţi oameni politici din România. Mi-ar
plăcea să fac bine ţării ăsteia şi credeţi-mă
că nu vreau să bravez, pur şi simplu eu am
un naţionalism mai pronunţat. Am spiritul
ăsta patriotic poate mai pronunţat decât la
alţii. Faptul că am purtat un trening pe spa-
tele căruia scria România, că mi s-a cântat
imnul, m-a făcut poate să fiu aşa. Revenind
la politic, acesta nu-şi vede decât interese-
le lui. Cel mai bun ambasador al României,
sportul, nu este cinstit cum trebuie. Când
se împart bucatele la Guvern, sportul ar tre-
bui să primească programe de dezvoltare şi
bugete, nu să fie în coada listei de priorităţi.
Mă opresc aici, pentru că uneori îmi vine
chiar să folosesc un limbaj de stradă când
văd cum este tratat sportul! Ba nu! Mai am
de zis ceva. Ştiţi cât am avut buget în acest
an? 600 000 de euro. Iar dacă vreau să orga-
nizez o gală cu Diaconu pe mine mă costă
un milion de euro. Ce naiba! Cu banii ăştia
pe care îi primesc eu trebuie să ţin patru
loturi naţionale, cu gale, cu cantonamente,
cu salariile antrenorilor.
- Sunteţi un om al extremelor. Elegant, ca-
rismatic, respectat ca şef de federaţie, dar
în acelaşi timp vă afişaţi la înmormântarea
lui Caiac, considerat un interlop al Craiovei.
- Ok, hai să lămurim şi problema asta. Ca
orice om şi eu am acasă o oglindă în care
mă uit în fiecare dimineaţă. Şi, credeţi-mă,
îmi place ceea ce văd în oglindă! Acest bă-
iat, Caiac, pentru mine a fost un prieten. Ne
ştiam de când eram puşti, când amândoi
practicam boxul. Ei bine, de fiecare dată
când ajungeam la Craiova, băiatul ăsta ve-
nea să mă primească indiferent că era ora
3 dimineaţa, era prânz sau era seară. Cum
să uit asta? Ce făcea el altfel, cu viaţa sa, era
problema lui sau a Poliţiei, nu a mea. Sigur,
puteam să evit să merg acolo, la funeralii,
el oricum n-ar mai fi ştiut. Dar aş fi fost un
măgar dacă nu m-aş fi dus. Gata! De aici
încolo oamenii nu au dreptul să mă jude-
ce, cum nici eu nu-i judec pe ei! Acum doi
ani am făcut Revelionul la el în casă şi am
stat la masa pe care acum l-am găsit mort.
L-am acceptat ca prieten cu toate riscurile
de rigoare. M-a respectat, iar eu nu sunt un
prieten de conjunctură. Dacă nu m-aş fi dus
la înmormântarea lui însemna că sunt o ja-
vră care m-am folosit de el în momentele în
care aveam nevoie. Nu sunt genul!
- Care sunt realizările şi nerealizările man-
datului dumneavoastră?
- Ca principală realizare aş pune instaurarea
unui climat de linişte în boxul nostru. De
doi ani n-a mai fost nici un scandal în boxul
46 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009 47

25. românesc. Am reuşit să creez acestui sport
o imagine bună, astfel încât să pot să ies
pe piaţă şi să aduc bani, pentru că nimeni
nu bagă bani acolo unde este scandal. La
nerealizări, aş pune pe primul plan faptul
că nu am reuşit să aduc un tehnician străin
de valoare. Atenţie, nu pentru sportivi, ci
pentru antrenorii noştri! Să vadă şi să audă
şi ei ce înseamnă un program performant.
Tot la capitolul nerealizări aş trece faptul
că nu am reuşit să creez încă un sistem ge-
nerator de performaţă.
“Copiii încă vin la box, în
România mai sunt pături
sărace. Dar în lumea asta
a tentaţiilor trebuie să ştii
să-l atragi pe copil. Să-l
cointeresezi. Iar pentru asta
ai nevoie de modele şi, mai
ales, de bani”
- Există meciuri aranjate în boxul româ-
nesc, domnule Obreja? Dar în cel mondi-
al?
- În boxul mondial există foarte multe me-
ciuri aranjate! O vreme au fost şi la noi, dar
am redus drastic chestia asta. Asta chiar că
pot s-o trec la realizări! A existat şi la noi
trafic de influenţă ! Arbitri care decideau
pe prietenii, pe interese, telefoane între
conducătorii de cluburi. Uite, păcat că
acum n-avem boxeri de valoare, că arbi-
traje corecte avem. Cei de la fotbal spun
că n-au dovezi în cazul meciurilor aran-
jate, eu am găsit imediat dovezi, pentru
că am vrut să elimin aceste practici. L-am
suspendat doi ani pe cel mai bun arbitru
român, Toma Matei, şi am dat un semnal
că aşa nu se poate continua. În ce priveş-
te boxul profesionist, cred că Mike Tyson
poate fi încadrat aici, la aranjamente, dar
ca victimă! Omul îi bătea rapid pe toţi. O
repriză, maximum două. Şi atunci, cei din
fenomen, adică promotori, pariori, cei din
televiziune, au spus că trebuie să schimbe
ceva. Pentru că nimeni nu mai dădea 50 de
dolari ca să vadă la un canal pay per view
cum Tyson câştigă într-o repriză. Nu meri-
ta banii ! Oamenii preferau să vadă meciul
în reluare, fără să-i coste ceva. Şi de-asta
s-a intervenit. Vă aduceţi aminte când a
pierdut Tyson titlul la Buster Douglas? S-a
întâmplat la Tokio. Ciudat, nu ? - dat fiind
că până atunci toate meciurile pentru titlu
se jucaseră la New York !
“Iubesc România şi îi iubesc
pe români. Poporul ăsta are
încă în el acel simţ sălbatic
al fiarei, cu care l-a înzestrat
Dumnezeu. Poporul ăsta încă
nu este robotizat”
- O ultimă întrebare. Se poate spune des-
pre box, despre kick boxing, poate despre
MRA, practic toată gama asta de sport, că
sunt discipline practicate de oameni aflaţi
la limita infracţionalităţii ? Incluzând aici
body-guarzi, recuperatori, bătăuşi?
- Boxul este altceva. Cei care ajung mari
sunt doar cei care respectă un regim pro-
fesionist. Aici nu poţi urca în ring precum
la celelalte discipline, nu poţi să reuşeşti
fără o pregătire de bază, care se face după
un tipar clar. Cu alte cuvinte, la box nu pot
apărea intruşi, de genul celor de care aţi
amintit. La celelalte discipline, da, cred că
da, vin şi oameni de altă factură.
RUDEL OBREJA
• Născut la 6 august 1965, la Galaţi.
• A practicat boxul de la 11 ani şi
până la 25 de ani, la CS Dinamo
• Opt titluri naţionale la juniori şi
seniori
• Vicecampion european în 1989
• Vicecampion mondial în 1989
• 230 de meciuri în carieră, 215
victorii
• Primul sportiv din istoria Jocurilor
Olimpice care a reuşit să câştige
prin KO după introducerea căştilor
de protecţie la sportivii amatori. S-a
întâmplat la JO 1984, Los Angeles

27. F
ebruarie 2006, Jocurile Olimpice
de iarnă de la Torino. Surprinzător,
Thomas Morgenstern câştigă meda-
lia de aur la trambulina mare, deve-
nind campion olimpic la doar 19 ani. O sur-
priză la fel de mare ca succesul elveţianului
Simon Ammann la ediţia precedentă de
la Salt Lake, când “Mr. Harry Potter” i-a în-
vins pe marii favoriţi Hannawald şi Malysz.
Morgenstern a plecat de la Torino cu două
medalii din cel mai strălucitor metal, luând
aur şi cu echipa, în timp ce “greii” probei, în
frunte cu Malysz, Ahonen şi nemţii, au ră-
mas cu buza umflată.
Ulterior, puţini ar fi pariat că “Morgi” va
face ceva deosebit într-o competiţie de
cu totul altă factură cum este Cupa Mon-
dială. A da randament maxim la 1-2 con-
cursuri este una şi a-ţi domina categoric
adversarii un an întreg e cu totul altceva.
Exact asta a izbutit austriacul în stagiunea
trecută, când i-a făcut pe comentatori să
tranziteze de la formule gen “extraordina-
ră victorie pentru Morgenstern!” sau “fan-
tastic, Morgenstern o face din nou!!” spre
“avem un favorit cert la câştigarea Cupei
Mondiale” şi apoi la concluzia: “prieteni,
iar a câştigat Morgenstern...”. Morgenstern
a făcut un sezon perfect, ucigând practic
orice fărâmă de suspans până în secunda în
care Globul de Cristal, matematic, nu-i mai
putea scăpa.
Austriecii nu mai câştigaseră Cupa Mondi-
ală din 1996, de pe vremea lui Andy Gold-
berger.
Andreas Widhoelzl a fost aproape de Glo-
bul de Cristal în 2000, dar Martin Schmitt
era încă prea puternic pentru a lăsa să-i sca-
pe locul 1. Apoi a început era Malysz, po-
lonezul câştigând trei titluri la rând şi încă
unul în 2007, după ce Ahonen reuşise şi el o
dublă. În tot acest timp, austriecii “impresi-
onau” prin clasări în afara podiumului. Dar
după 12 ani, aşteptarea lor a luat sfârşit.
Fenomenul
Schlierenzauer
Austria este locul în care există nu mai pu-
ţin de 54 de trambuline omologate pentru
sărituri cu schiurile. Pe una dintre ele, Ber-
gisel, din Innsbruck, avea să descopere tai-
nele sportului Gregor Schlierenzauer. Avea
doar doi ani când a pus primele schiuri în
picioare şi opt ani când a început să practi-
ce săriturile. Fiind nepotul lui Markus Prock,
multiplu campion mondial la sanie, devenit
ulterior managerul său, Gregor avea să pro-
fite de faima unchiului, care i-a pus o “pilă”
la producătorul Fischer. Astfel, puştiul a
semnat la timp primul contract de sponso-
rizare pentru a-şi putea continua formarea
sportivă, într-un moment în care talentul
încă nu-l recomanda, iar fizicul nu spunea
mare lucru. Rămas surd din naştere la ure-
chea stângă, Gregor trecea mai degrabă
drept un puşti pricăjit.
Admiterea sa la Stams, cea mai importantă
şcoală de schi din lume, avea să reprezinte
intrarea în laboratorul performanţei unde
s-a format cu adevărat. A început să impre-
sioneze în competiţiile rezervate vârstei
sale, iar la 16 ani s-a produs explozia valo-
rică. Mai întâi a devenit campion mondial
de juniori la Kranj, în Slovenia. Antrenorul
lotului de seniori al Austriei, Alex Pointner,
i-a simţit imediat potenţialul şi l-a aruncat
în “groapa cu lei”. A terminat al 24-lea la
Oslo-Holmenkollen, în primul său concurs
de Cupă Mondială şi i-a făcut imediat pe
specialişti să afirme că despre acest puşti se
va mai auzi. O previziune modestă pentru
ceea ce a urmat...
Schlierenzauer avea doar patru ani când
Lillehammer a găzduit Olimpiada din ‘94.
Doisprezece ani mai târziu, la 3 decembrie
2006, pe trambulina olimpică din oraşul
norvegian, puştiul din Innsbruck avea să
dea prima lovitură de imagine. Se afla într-
un sezon de acumulări, era acolo pentru a
se obişnui cu nivelul competiţional, după
o trecere totuşi bruscă de la juniori la elita
celor mari şi puternici.
Dacă îl vezi pe stradă, poate părea un ado-
lescent timid. Când intră pe bara de start
însă, se metamorfozează într-un uliu, a că-
rui pradă nu se află la punctul K de ateriza-
re, ci undeva spre... zona de frânare, acolo
unde se bat recordurile de lungime a sări-
turii. La Lillehammer a făcut două manşe
perfecte, iar comentatorii au riscat o nouă
previziune: s-a născut un fenomen.
DUELUL
AUSTRIECILOR
Puştii fac legea
Considerat cândva un sport în care nu
te poţi remarca dacă nu ai o anumită
vârstă şi experienţă, săriturile cu schiurile
reprezintăastăziuncâmpdebătălieîncare
puştii readuc Austria în ierarhia mondială
prin Thomas Morgenstern şi Gregor
Schlierenzauer.
VLAD BUCURESCU

28. Zbor istoric
Victoria din Norvegia i-a deschis lui Gregor
calea spre alte succese, dar în stagiunea tre-
cută încă nu era văzut ca un mare favorit.
Şi totuşi avea să fie singurul care i-a dat cât
de cât o replică “robotului” Morgenstern,
în condiţiile în care Malysz a fost de nere-
cunoscut, Ahonen se gândea tot mai mult
la retragere, iar norvegienii au ţinut prima
pagină a ziarelor doar prin escapadele din
cluburile de noapte.
Locul doi în clasamentul general al Cupei
Mondiale 2007/2008 a fost o realizare de ex-
cepţie pentru “Schlieri”. Deşi Morgenstern a
fost învingătorul sezonului, se vorbea parcă
mai mult despre Schlierenzauer. Thomas
câştigase lupta cu rutina şi constanţa, dân-
du-le peste nas scepticilor post-Torino, dar
Gregor avea să dea marea lovitură într-o
competiţie şi pe o trambulină unde nu mai
concurase vreodată: Campionatul Mondial
de zbor cu schiurile. S-a ţinut la Oberstdorf
în Germania, locul unde se află una dintre
trambulinele-mamut din lume. Acolo nu se
sare, ci se zboară, undeva dincolo de 200 m
GREGOR SCHLIERENZAUER
Data naşterii: 07.01.1990
Locul naşterii: Innsbruck, Austria
Reşedinţa: Fulpmes
Club: SV Innsbruck-Bergisel
Antrenor: Alex Pointner
Înălţime: 1,80 m
Greutate: 61 kg
Poreclă:“Schlieri”
Hobby-uri: fotbal, muzică, biliard
Debut în Cupa Mondială: 12.03.2006, Oslo
Prima victorie în Cupa Mondială:
03.12.2006, Lillehammer
Palmares:
- campion mondial la zbor cu schiurile,
Obersdorf (2008)
- campion mondial cu echipa la Sapporo
(2007)
- 11 victorii în etapele de Cupă Mondială.
THOMAS MORGENSTERN
Data naşterii: 30.10.1986
Locul naşterii: Spittal an der Drau, Austria
Reşedinţa: Lieserbrucke, Austria
Club: SVVillach
Antrenor: Alex Pointner
Înălţime: 1,84 m
Greutate: 66 kg
Poreclă:“Morgi”
Hobby-uri:schi,fotbalşiiubitasa,Kristina
Debut în Cupa Mondială: 29.12.2002,
Obersdorf
Prima victorie în Cupa Mondială:
11.01.2003, Liberec
Palmares:
- campion olimpic laTorino la trambulina
mare, aur şi cu echipa (2006)
- câştigător al Cupei Mondiale 2007/2008
- campion mondial cu echipa Austriei la
Obersdorf (2005).
din momentul desprinderii.
Până la momentul Oberstdorf, Gregor văzuse doar la televizor o
trambulină-mamut. Ar fi putut concura în 2007 la Planica, pe cele-
bra “Letalnica”, dar antrenorul l-a lăsat acasă, considerând că este
prea periculos pentru un copil de 17 ani. La baza din Germania,
Schlierenzauer a făcut două zile de antrenament şi apoi a câştigat
aurul, devenind cel mai tânăr campion mondial din istoria zborului
cu schiurile...
Morgenstern şi Schlierenzauer au uluit specialiştii prin tehnica lor,
elanul perfect, postură, modul cum reuşesc să controleze zborul,
totul făcut la o vârstă atât de fragedă. Ambii au ajuns în vârf foarte
devreme, într-un sport în care este greu să te menţii prea multă vre-
me acolo sus. N-ar fi exclus ca Thomas şi Gregor să schimbe această
percepţie, căci foamea lor de succes pare intactă.

29. MEDICINĂ SPORTIVĂ
D
urerea de genunchi sau durerea patelo-femurală, întinderea
tendonului patelar sau a celui popliteal, întinderea muşchiului
coapsei şi a infraspinosului, toate acestea apar în mod frecvent
ca diagnostic pe care îl pun schiorilor. Accidentările datorate su-
prasolicitării muşchilor sunt greu de diagnosticat din cauza debutului
lor treptat şi a durerii intermitente. La schiori, cel mai des e întâlnită dis-
funcţia musculară.
Muşchiul este cea mai bună forţă de atenuare din corp, iniţiază mişcarea,
o încetineşte şi controlează mişcarea oaselor. Cu alte cuvinte, muşchii
sunt cei mai buni absorbanţi de şoc. Încheieturile noastre sunt încon-
jurate de muşchi pentru a putea realiza toate aceste funcţii. Numai aşa
muşchii pot să lucreze pe grupe, fie agoniste, fie antagoniste; o grupă
musculară începe mişcarea şi o altă grupă musculară controlează miş-
carea.
Unii muşchi obosesc atunci când schiorii exagerează cu prelungirea an-
trenamentelor. În acest caz muşchiul nu mai poate fi un atenuator efi-
cient pentru şocuri şi poate fi afectat. Dezechilibrul muscular intervine
imediat ce schiorii ating nivelul maxim de oboseală, când flexibilitatea
devine din ce în ce mai scăzută şi apare o rezistenţă redusă atât în cazul
grupelor antagoniste, cât şi agoniste. De exemplu, Elliot B. şi Achland
au folosit o filmare cu multe cadre pe secundă pentru a studia efectele
oboselii asupra caracteristicilor mecanice la alergătorii experimentaţi pe
distanţe mari. Ei şi-au dat seama că, spre sfârşitul cursei, atleţii prezintă
o poziţionare a labei piciorului mai puţin eficientă atunci când calcă, dar
şi o scădere a lungimii şi a ritmului pasului. Toate acestea se transpun şi
în cazul sportivilor de la schi fond, pentru că vorbim de aceeaşi structură
Dezechilibrul
muscular
Accidentările sunt rezultatul
folosirii în exces a muşchilor
Munteleşizăpada.Elementeindispensabilepentruschiori.Cândvorbimdepasiunepentruperformanţă
totulesteperfectpentrusportiviicareîşidorescsăurcepepodiumurilemondiale.Darexistămomente
când accidentările devin un fenomen obişnuit. Şi totul se rezumă la folosirea excesivă a muşchilor.
Robert Donatelli
doctor terapeut
56 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009

30. DACĂ VREI SĂ TE BUCURI DE LIBERTATEA
ALEGERII, URMĂREŞTE TURNEELE WTA ŞI ATP
PE EUROSPORT PLAYER ŞI POŢI ALEGE
MECIUL DORIT DINTRE CELE CARE SE
DESFĂŞOARĂ ŞI SUNT TRANSMISE SIMULTAN.
Prin Eurosport Player poţi urmări Eurosport, Eurosport 2 şi
Eurosport News. Tot ce îţi trebuie este un cont personal şi o
conexiune internet. Pentru mai multe informaţii vizitează
www.eurosport.yahoo.com şi selectează “Eurosport Player”.
Eurosport Player; Eurosport Live pe calculatorul tău.
anatomică. Şi unii şi alţii
devin vulnerabili acci-
dentărilor.
Slăbirea muşchiului
popliteu poate cauza
o încordare crescută a
ligamentului cruciat an-
terior (LCA). Schiorii su-
prafolosesc genunchii şi
astfel devin extrem de
expuşi accidentărilor.
Încordarea muşchiu-
lui popliteu şi slăbirea
muşchiului cvadriceps
femural (muşchiul din
faţă al coapsei) au fost
asociate cu o durere de
genunchi anterioară.
Aşadar încordarea muş-
chiului popliteu creş-
te forţele compresive
asupra încheieturii pa-
telo-femurale (rotulă),
iar slăbirea muşchiului
cvadriceps femural, în
special în vastus medi-
alis (partea interioară
a muşchilor coapsei)
poate avea ca rezultat
afectarea patelei late-
rale în timpul îndoirii şi
întinderii genunchiului.
Dezechilibrul muscular
nu face decât să influen-
ţeze capacitatea patelei
de a lucra corespunză-
tor.
În plus faţă de dezechi-
librul muscular dintre
cvadriceps şi grupele
popliteale,celealecoap-
sei pot cauza la rândul
lor probleme ale muş-
chiului patelo-femural.
Am observat că slăbi-
rea câtorva stabilizatori
cheie ai coapsei, cum
ar fi muşchii aductori
ai coapsei (pe lateralul
şoldului) şi muşchii rotatori externi ai şol-
dului (muşchi ce mişcă laba piciorului spre
piciorul opus) are un efect devastator asu-
pra încheieturii patelo-femurale. Un studiu
recent a arătat o legătură importantă între
slăbirea muşchilor coapsei şi rănirea părţii
inferioare a picioarelor la sportivi. Ei trebu-
ie să aibă muşchii şoldului şi ai trunchiului
suficient de puternici pentru a oferi stabi-
litate în toate planurile de mişcare (Leetun,
Lloyd-Ireland şi Al. Core: Măsuri de stabili-
tate privite ca şi factori de risc ale extremi-
tăţilor inferioare la sportivi, vol 36: 926-934,
2004). Antrenamentele pentru forţă sunt
cea mai bună metodă
pentru a evita dezechili-
brele şi accidentările care
apar în urma suprasolici-
tării musculare. Refacerea
forţei musculare repre-
zintă deja un obiectiv
deosebit de important
pentru genunchi, pentru
că atât extensorii cât şi
flexorii acestuia fac parte
din musculatura antigra-
vitaţională şi în plus sunt
indispensabili stabilităţii
lui active.
Cvadricepsul cu toate cele
patru componente este
extensorul genunchiului.
Principiul ce stă la baza
exercitiilor de tonifiere a
musculaturii extensoare
este acela de a se men-
ţine articulaţia la 90 de
grade, din această poziţie
executându-se extensia
genunchiului; pe ultimele
grade de extensie se opu-
ne şi rezistenţă. Pacientul
trebuie să stea în şezând
la marginea patului şi exe-
cută extensia genunchiu-
lui, având aplicat de gam-
bă un săculeţ cu nisip sau
kinetoterapeutul opune
rezistenţă pe ultimele gra-
de de extensie la mişcarea
făcută de pacient.
Tonifierea musculaturii
flexoare reprezintă o or-
ganizare complexă fiind
în majoritate o muscula-
tură biarticulară fie cu şol-
dul fie cu piciorul, asupra
cărora are şi alte acţiuni. În
plus aceşti muschi au şi
rolul de rotatori ai genun-
chiului, asigurând şi stabi-
litatea laterală şi medială a
acestuia. Pacientul este
aşezat în decubit dorsal cu coapsa la margi-
nea mesei. Kinetoterapeutul face priză pe
faţa dorsală a coapsei şi pe talpă. Se execu-
tă o extensie de coapsa contrată de asis-
tent, apoi o extensie de picior, de aseme-
nea contrată, în continuare făcându-se
flexia genunchiului.
58 DECEMBRIE 2008 - IANUARIE 2009

31. R
endez-vous cu ziariştii
la Berna, 16 octombrie ora
11.02 a.m. Elveţianul Stépha-
ne Lambiel e surâzător, dar
emoţionat în momentul anunţării
retragerii sale din competiţii. Gu-
rile rele ar spune că e vorba de un
nou capriciu în acelaşi stil în care
anunţa pe 17 ianuarie 2007 că nu
mai are “focul sacru” şi declara for-
fait europenelor de la Varşovia. Dar
asul piruetelor este extrem de sen-
sibil. Corpul l-a trădat, iar decizia sa
a fost luată cu maturitate. Lambiel
se retrage din cauza unor dureri
profunde şi persistente ale muş-
chilor aductori de la piciorul stâng
care l-au împiedicat în ultimele 7
luni să se concentreze. Nu a mai
suportat sesiunile de antrenament
extenuante pe care sportul de înal-
tă performanţă le cere.
După decepţia suedeză de la Gö-
teborg, când nu a prins decât locul
5 la mondiale, dublul campion al
lumii a decis să îşi schimbe an-
trenorul, beneficiind de sfaturile
ucrainianului Vikor Petrenko, cam-
pionul olimpic de la Alvertville.
Cei doi au lucrat în Statele Unite
la Wayne în New Jersey pregătind
sezonul care debuta cu Grand Prix-
ul Canadei. Durerile s-au accentu-
at, iar şedinţele de fizioterapie nu
au avut efect. Patinatul cotidian a
devenit un calvar! Stéphane a fost
în Germania unde a fost luat sub
observaţie de specialişti în medi-
cină sportivă care i-au recomandat
repaus câteva săptămâni. Şi totuşi,
nu a mai fost în stare să se antre-
neze la capacitate maximă.
“Trebuie să suferi ca să ajungi în
vârf!” – declara el în aprilie 2007 în
timpul emisiunii “Pardonnez-moi”
de la Television Suisse Romande,
făcând referire la spiritul său de
învingător, dar şi la sensibilitatea
lui nativă.18 luni mai târziu Prinţul
Saxon, deşi animat de aceeaşi pa-
siune, are corpul uzat, obosit, rănit.
Lambiel a spus STOP !
Retrageri
strategice
Campionii mondiali faţă în faţă cu destinul
Proaspăt încoronat cu titlul de campion al
lumii, canadianul Jeffrey Buttle a anunţat că
se retrage în culmea gloriei la 26 de ani. S-a
declarat mulţumit cu tot ce a reuşit în cari-
eră. A recunoscut că decizia a luat-o destul
de greu, cu un an şi jumătate înainte de Jo-
curile Olimpice de la Vancouver, după ce a
bătut la câteva uşi după ajutor. S-a îndrep-
tat spre Kurt Browning şi Brian Orser, doi
mari patinatori canadieni, pentru a-l ajuta
să stăpânească săritura cvadruplă, singura
care îi lipsea din repetoriul tehnic. Aceasta
îi cauza mai multe griji decât o cădere pe
gheaţă, mai ales că este elementul pentru
care se primeşte cel mai mare număr de
puncte, după noul sistem de punctaj.
La capitolul antrenamente totul a decurs
exact ca şi anul trecut, dar la sfârşitul ve-
rii a răbufnit spunând “Nu mai resimt nici
o pasiune!”. Bronzul olimpic de la Torino a
rămas doar o amintire frumoasă. De acum
încolo, Buttle şi-a propus să devină cel mai
bun student de la Univeristatea de chimie
din Toronto.
De ce să te retragi în culmea gloriei? Să fie
accidentările şi lipsa pasiunii de a mai pati-
na adevăratul motiv? Să nu mai ai încrede-
re în tine după cucerirea atâtor medalii?
Pentru cei doi patinatori vara a reprezentat
punctul de plecare pentru un nou sezon, cu
noi programe, noi coregrafii, cu anunţarea
prezenţei lor la concursurile de Grand Prix.
Şi, când am intrat în calendarul competiţio-
nal, campionii lumii au spus “pas”.
Ne-am obişnuit ca doar după mari compe-
tiţii să se anunţe abandonarea carierei de
amatori şi imediat trecerea la profesionişti.
La ei scenariul nu e clasic! Rămân aceste
semne de intrebare. Vom avea oare răs-
punsuri?
Cu certitudine un stil artistic propriu, cu mij-
loace variate de exprimare, ce i-au permis
abordări diferite şi programe cu multe ele-
mente şi paşi de legătură, tipic canadian. Pu-
terea de concentrare şi stăpânirea de sine au
fost atuurile sale. Un patinator care s-a impus
prin acurateţea execuţiilor sale. Nu a reuşit
săritura cvadruplă în concurs, de prea multe
ori, pentru că nu avea forţa necesară, adică
înălţime suficientă pentru a termina cele 4
rotaţii. Totuşi, un foarte bun săritor de 3 Axel
şi de combinaţii de sărituri triple.
FlorinGafencu,arbitruISU
ivonne ghiţă
“Lambiel nu s-a impus prin sărituri foar-
te înalte, dar a avut viteză excelentă de
rotaţie, calitate primordială pentru un
patinator. Tipic pentru el este poziţia pal-
melor, lipite una peste alta, sus pe piept,
în momentul rotaţiei şi cu coatele puţin
în lateral, nu prea lipite de corp, cum fac
majoritatea patinatorilor, trăgând şi de
umeridestuldemultînsus.Fărăotehnică
perfectădedesprinderelasărituri,acom-
pensat cu forţa în picioare, având glezna
puternică la săriturile cu bătaie Toeloop,
Flip şi Lutz şi viteză mare pe elan.
Unul dintre puţinii patinatori care pre-
zentau chiar două sărituri cvadruple, iar
de multe ori cea de-a doua era mai bine
executată, mai curată. Poate cel mai bun
executant de piruete din lume, în special
cele în poziţie joasă, Lambiel a prezentat
poziţii foarte originale şi deosebite faţă
de ceilalţi, şi cu o viteză extraordinară de
execuţie.”
MariusNegrea,antrenor