Izolarea romaniei in cel de al ii-lea razboi mondial
Revista februarie-martie-2010
1. 10,9 LEI • NR. 24 • FEBRUARIE -MARTIE 2010
CUPA AMERICA • SNOWCROSS • ARCTIC WINTER GAMES • SUPERBOWL
MOTORSPORT: RAIKKONEN • CHAMPIONS LEAGUE• ALL STAR GAME
JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ -VANCOUVER 2010
VIZE DE CANADA
2. Eurosport Player: trei canaleTV dedicate sportului, transmisii simultane multiple, înregistrări şi programe exclusive.
Eurosport Player este accesibil oricărui computer conectat la Internet, 24/7. Nu este nevoie să instalezi un program
suplimentar,EurosportPlayerfuncţioneazădoarcuunnumedeutilizatorşioparolă,unicepentrufiecareabonat.Eurosport
Player îţi conferă avantajul mobilităţii: oriunde ai fi, dacă ai o conexiune bună la net, nu vei rata nici un meci important,
buletin de ştiri sau program favorit. Eventual, le poţi viziona şi mai tîrziu, ulterior primei difuzari.
La tenis, turneele de Mare Şlem au acum o expunere fără precedent. Eurosport Player permite accesul simultan pe toate
terenurile televizate, astfel încât să poţi urmări meciul preferat în direct, chiar dacă acesta nu este difuzat la TV. Atunci,
EurosportPlayerestesingurataşansă.NumaiprinEurosportPlayerailadispoziţietransmisiuniexclusive,îndirect,cumar
fi meciurile din Bundesliga 2, din Campionatul de fotbal al Rusiei sau masa a doua la snooker. Unele transmisiuni nu sunt
întrerupte de publicitate sau de alte programe, iar altele au în plus faţă de canalele cunoscute, Eurosport şi Eurosport 2,
maimulteoredetransmisie.OlimpiadadeIarnădelaVancouvervafitransmisă24deore,7ziledin7.Şi,în2010,urmează
şi alte surprize!
Poţi alege chiar şi limba în care să asculţi comentariile sportive. Ai de ales între engleză, bulgară, turcă, greacă, poloneză,
spaniolă,olandeză,italiană,maghiară,daneză,rusă,cehă,portugheză,sârba,şi-bineînţeles-română.Nuaiprinsmeciul
de la început sau vrei o pauză? Time-shift este soluţia. Un click de mouse şi meciul reîncepe când doreşti. Confortul şi
siguranţa conferite de un abonament la Eurosport Player sunt unice: interfaţa oferă trei niveluri de rezoluţie, format 16:9,
full screen, video-on-demand şi EPG.
www.eurosportplayer.ro
4. EVENIMENT
Pe 6 februarie, pe stadionul Croke Park din Dublin, 80000 de irlandezi vor cânta în picioare
celebrul Ireland’s Call, într-un cor impresionant care uneşte două ţări despărţite de multe alte
lucruri. ÎncepeTurneul Celor Şase Naţiuni, cea mai cunoscută şi cea mai aşteptată competiţie
rugbystică din Europa. În aceeaşi zi, dar la Bucureşti, maximum 2 000 de oameni vor veni
pentru a vedea cum Stejarii pornesc în ultima bătălie pentru a ajunge la o Cupă Mondială,
Cupă ce pare mai mult o himeră. Diferenţa este uriaşă, însă asta pentru că ei au ajuns atât de
sus încât nici nu ne mai văd. Rugbyul românesc priveşte cu jind laTurneul celor Şase Natiuni,
competiţia supremă în Europa.
Giganţii
Celebrul turneu ajuns la
varianta 6.0 prin includerea
Italiei este cea mai importantă
atracţie rugbystică europeană în an fără
Cupă Mondială - cum e cazul în 2010. Nici
chiar venirea unor echipe precum Noua
Zeelandă sau Africa de Sud nu reuşeşte să
stârnească atât de multe pasiuni precum
un joc Anglia – Franţa.
Vedeta renăscută Johnny Wilkinson va
fi faţă în faţă cu mândria marketingului
din Hexagon, Sébastien Chabal. Iar când
se înfruntă Irlanda şi Anglia, la Dublin, se
vorbeşte deja despre eveniment naţio-
nal. Simbolul rugbyului irlandez din ulti-
mii ani, Brian O’Driscoll, numit ’’jucătorul
secolului’’ de către revista Rugby World,
vrea să demonstreze de ce a luat acest
titlu.
Turneul are o istorie de 137 de ani, cu
37 mai mult decât sportul cu balonul oval
de la noi din ţară. Britanicii l-au pornit la
12 ani de la primul lor meci internaţional
şi două decenii n-au lăsat pe nimeni să-i
deranjeze. Cu greu a fost inclusă Franţa,
însă au trebuit să treacă 45 de ani şi o ex-
cludere temporară a ’’cocoşilor’’ pentru ca
francezii să se poată lăuda cu un trofeu în
acest turneu. Revanşa Franţei a fost, to-
tuşi, cu vârf şi îndesat. În 1977 au câştigat
turneul jucând toate meciurile cu aceiaşi
15 jucători şi fără să primească măcar un
singur eseu. În ceea ce ne priveşte, avem o
consolare: în acel an România ’’reuşea’’ un
6-9 în faţa francezilor (e drept că fără ve-
dete), rămas în memoria ambelor naţiuni.
Ei in superliga,
noi in divizia a doua
Anul acesta se rodează echipele pentru
Cupa Mondială. Este ultimul an înainte de
marele eveniment şi nimeni nu-şi permite
vreo greşeală. Resuscitarea lui Wilkinson
si depăşirea momentului ’’un eseu în trei
Recordmenul Wilko
Wilkinson si Italia sunt protagoniştii
principalelor recorduri ale turneului.
The Golden Boy a reusit să înscrie cele
mai multe puncte într-un meci, 35, şi
într-un sezon, 89. Majoritatea acestor
puncte a venit din partida Anglia – Italia
80-23, meci jucat în 2001, atunci când
şi România era învinsă de englezi cu
134-0. Cele mai multe puncte marcate în
Six Nations le are însă irlandezul Ronan
O’Gara, care a reuşit să înscrie 499 de
puncte în 10 ani.
FEBRUARIE - MARTIE 2010 7EUROSPORT
5. EUROSPORT8 FEBRUARIE - MARTIE 2010 FEBRUARIE - MARTIE 2010 9EUROSPORT
meciuri’’ este ceea ce şi-a propus Martin
Johnson, managerul Angliei. Soluţii pen-
tru înlocuirea lui Dupuy, Pelouse sau
Yachivili caută francezul Marc Lievremont,
în timp ce irlandezii încearcă să descopere
o modalitate de a depăşi euforia victorii-
lor consecutive din turneul precedent.
Marele duel din acest an se va da, în
opinia specialiştilor, între Franţa şi Anglia.
Ele au cel mai bun program şi joacă acasă
meciuri decisive (cu Irlanda şi Anglia, re-
spectiv Ţara Galilor şi Irlanda). Sistemul de
Campioanele
Six nations (2000-2009)
Franţa – 4 titluri (2 Mare Şlem)
Anglia – 3 titluri (1 Mare Şlem)
Ţara Galilor – 2 titluri (2 Mare Şlem)
Irlanda – 1 titlu (1 Mare Şlem)
Turneul Celor 6 Naţiuni 2010
Etapa I
6 februarie: Irlanda - Italia
(Croke Park, Dublin)
6 februarie: Anglia –Ţara Galilor
(Twickenham, Londra)
7 februarie: Scoţia – Franţa
(Murrayfield, Edinburgh)
Etapa a II-a
13 februarie:Ţara Galilor – Scoţia
(Millennium, Cardiff)
13 februarie: Franţa – Irlanda
(Stade de France, Paris)
14 februarie: Italia - Anglia
(Stadio Flaminio, Roma)
Etapa a III-a
26 februarie:Ţara Galilor - Franţa
(Millennium, Cardiff)
27 februarie: Italia - Scoţia
(Stadio Flaminio, Roma)
27 februarie Anglia - Irlanda
(Twickenham, Londra)
Etapa a IV-a
13 martie: Irlanda -Ţara Galilor
(Croke Park, Dublin)
13 martie: Scoţia - Anglia (Murrayfield,
Edinburgh)
14 martie: Franţa - Italia
(Stade de France, Paris)
Etapa aV-a
20 martie:Ţara Galilor - Italia
(Millennium, Cardiff)
20 martie: Irlanda - Scoţia
(Croke Park, Dublin)
20 martie: Franţa - Anglia
(Stade de France, Paris)
disputare al competitiei presupune doar
un singur meci între competitoare, acasă
sau în deplasare, rotaţia făcându-se la fi-
ecare ediţie.
La mijloc sunt galezii care nu-şi fac ilu-
zii pentru a nu avea deziluzii. Chiar dacă
au învins în 2008, apropierea de Cupa
Mondială îi face, prin tradiţie, din ce în ce
mai puţin competitivi. Italia şi Scoţia sunt
doar fericite că există acolo, mai ales că,
de curând, a început să se vorbească tot
mai des de sistemul promovare-retrogra-
dare. Beneficiară ar putea fi România, însă
noi ne luptăm acum în Six Nations B (Cupa
Europeană a Naţiunilor) unde suntem pe
locul patru la finalul turului şi trebuie să
urcăm pe doi pentru a ajunge la Mondiale.
De la includerea Italiei şi apariţia forma-
tului cu şase echipe cele mai multe trofee
le-a cucerit Franţa. Ea ar putea fi însă ega-
lată chiar în acest sezon de Anglia, ţară
care nu a mai luat marele titlu de şapte
ani. Irlandezii şi galezii au reuşit perfor-
manţa de a realiza Marele Şlem (victorii în
toate meciurile) de fiecare dată când au
triumfat. Scoţia şi Italia încă nu au câştigat
niciun trofeu.
Trofeele locale,
marea miză
În joc în acest mega-turneu nu se găses-
te doar orgoliu, bani şi glorie sportivă. La
mijloc sunt şi câteva trofee locale pentru
care o ţară întreagă se uită la televizor.
Triple Crown este mândria britanicilor,
pentru că se acordă celei care câştigă
meciurile dintre Anglia, Scoţia, Irlanda şi
Ţara Galilor. De multe ori nu contează cine
ia titlul Six Nations, mai importantă este
Tripla Coroană. Pentru a nu rămâne mai
prejos, Anglia şi Scoţia îşi dispută Calcutta
Cup, în timp ce Anglia şi Irlanda au pe
masa Millenium Trophy. Italia şi Franţa au
decis să intre şi ele în horă în 2007, când
a apărut Trofeul Giuseppe Garibaldi, în
memoria unui erou naţional din Cizmă.
Ultima, dar nu cea din urmă, este celebra
Lingură de Lemn. Ultima clasată din tur-
neu primeşte un suvenir amar al perfor-
manţei sale.
Beneficii de sute
de milioane de lire
Şase echipe, 150 de jucători, 1,5 milioa-
ne de spectatori, peste 100 de milioane
de telespectatori şi mai mult de 500 mi-
lioane lire sterline venituri. Acesta este
Turneul celor 6 Naţiuni, competiţia la care
România râvneşte ca la singura speranţă
de a reuşi să păstreze acest sport la un ni-
vel profesionist.
Din păcate, ”ei” au ajuns acolo unde
noi abia cu gândul ne permitem acum
să mergem. Dacă ne uităm la palmaresul
echipei noastre vedem că în ultimii 15 ani
abia am reuşit să câştigăm o singură dată
în faţa Italiei, dintre toate cele şase naţi-
uni, şi atunci la un punct diferenţă. ’’Am
6. reuşit’’ în schimb înfrângeri la 134, 80, 70 sau 60 de puncte în
faţa celorlalte. În aceste condiţii nu ne rămâne decât să ne ui-
tăm la televizor cum alţii fac performanţă şi să sperăm că, la un
moment dat, vom fi primiţi să culegem oasele de la masa boga-
ţilor. Pentru că, din păcate, în acest moment englezii, francezii,
irlandezii, galezii, scoţienii şi chiar italienii sunt ’’extratereştrii’’
pentru noi.
Festinul Six Nations nu este doar la nivel sportiv, ci are ne-
numărate implicaţii financiare. Sponsorul oficial, Royal Bank of
Scotland, a calculat că în 2008 a existat un impact de aproape
400 milioane de lire sterline asupra economiilor celor şase ţări
participante. Jumătate din această sumă a fost atrasă exclusiv
de stadioanele pe care s-a jucat. Pentru susţinerea turneului
sunt angajaţi 2 700 de oameni plus alte 22 000 de slujbe tem-
porare. Cu o medie de 9 milioane de telespectatori pe meci, Six
Nations atrage venituri considerabile şi din partea televiziuni-
lor. Previziunile specialiştilor vorbesc despre faptul că venituri-
le cumulate de pe urma a 3 ani de turneu le vor depăşi pe cele
generate de Jocurile Olimpice din 2012, organizate la Londra.
Vă vine să credeţi sau nu, naţionala României a fost la un mo-
ment dat la un pas de a juca şi ea in Turneul celor Şase Naţiuni.
Se întâmpla în anii 80, când echipa noastră mai reuşea să câşti-
ge în faţa Franţei sau Ţării Galilor. “Invitaţia era tentantă, dar
le-am spus englezilor că refuzăm”, a mărturisit fostul antrenor,
căpitan şi preşedinte de Federaţie, Viorel Morariu, invocând
motive financiare şi sportive. Actualul preşedinte, Alin Petrache,
este mai optimist. “În opt ani vom învinge din nou Franţa cu
15-0”, a spus el. Să aşteptăm aşadar 2018 !
FEBRUARIE - MARTIE 2010 11EUROSPORT
7. Totul a început în urmă cu şap-
te ani. La Praga, membrii CIO ale-
geau oraşul canadian Vancouver
drept gazdă a Jocurilor Olimpice de iarnă
din 2010. Drumul nu a fost deloc uşor ; orga-
nizatorii din Columbia Britanică au fost ne-
voiţi să lupte şi să învingă pretendenţii in-
terni, aşa cum a fost cazul oraşului Calgary,
gazda Olimpiadei Albe din 1988 şi Quebec
City. În capitala Cehiei, Vancouver a trecut
de primul tur de balotaj, când Salzburgul a
ieşit din cursă, pentru a câştiga duelul final
cu staţiunea sud-coreeană PyongChang la
doar trei voturi.
Odată obţinut dreptul de organizare,
canadienii au trecut la punerea în practică
a celor scrise în dosarul de candidatură.
Cum distanţa dintre oraş şi zona montană,
situată în nord, este de aproximativ 125
km, a fost decisă amenajarea a două sate
olimpice, unul în Vancouver, celălalt pe
munte, la Whistler. Dacă în cel mai populat
oraş care va găzdui vreodată Jocurile de
Iarnă numărul locurilor din satul olimpic
este de peste 2 800, în zona montană vor fi
cazaţi 2 400 de participanţi.
Competiţiile vor avea loc
în nouă baze sportive,
amplasate înVancouver
şiWhistler şi în zonele
adiacente dinVestul
metropolei şi Richmond.
Întrecerile pe gheaţă se vor desfăşura
în oraş, în timp ce Whistler, una din cele
mai cunoscute staţiuni de schi alpin din
America de Nord, va fi gazda celor mai
multe dintre probele pe zăpadă. În mar-
tie 2006, Comitetul de Organizare a înce-
put lucrările de construcţie de la Cypress
Mountain, la 30 de minute de mers cu ma-
şina înspre nord de Vancouver. Opt luni mai
târziu, baza sportivă care va găzdui concur-
surile de snowboard şi schi acrobatic era
deja funcţională.
Cel mai spaţios centru olimpic este
Canada Hockey Place, în fapt General
Motors Place, cu o capacitate de peste 18
500 de locuri. Aici vor avea loc cele mai
multe dintre meciurile turneului de hochei
pe gheaţă. Tot în Vancouver este amplasat
Pacific Coliseum, gazda întrecerilor de pati-
naj artistic şi patinaj viteză pe pistă redusă
(short track), o arenă dotată cu peste 14 000
de locuri.
Întrecerile de schi alpin vor putea fi ur-
mărite la faţa locului de mai bine de 7 500
de spectatori, iar cele din Parcul Olimpic
Whistler (biatlon, schi fond, combinată
nordică şi sărituri cu schiurile) vor avea
parte de o arenă dotată cu 6 000 de locuri.
Organizatorii s-au întrecut pe sine atunci
când au amenajat Whistler Sliding Center,
o bijuterie amplasată la poalele Muntelui
Blackcomb şi care a costat aproape 70 de
milioane de euro. Aici, concursurile de
bob, sanie şi skeleton vor putea fi urmări-
te de nu mai puţin de 12 000 de spectatori.
Performanţele obţinute deja de sportivi în
acest loc sunt excepţionale. În urmă cu un
an, în ultima etapă a Cupei Mondiale la sa-
nie, germanul Felix Loch a fost surprins de
radar cu o viteză superioară celei maxim
admise pe majoritatea autostrăzilor din
Europa.
Doar circa 5500 de
sportivi sunt aşteptaţi la
Vancouver să participe
la 86 de probe, numărul
fiind cam la jumătate din
cel al concurenţilor la un
Campionat Mondial.
Naţiunile neimportante în sporturile de
iarnă, cum este din păcate şi România, se
căznesc să califice măcar un sportiv la câte
o probă, în timp ce forţe precum Germania,
Norvegia, Rusia, Austria, Canada, Elveţia
sau SUA se confruntă cu o problemă de-
licată de selecţie: la cine să renunţe între
atâţia sportivi buni, pentru că locurile sunt
limitate.
Metodele de pregătire ale schiorilor, bi-
atloniştilor, patinatorilor au ajuns să creeze
FEBRUARIE - MARTIE 2010 13EUROSPORTEUROSPORT12 FEBRUARIE - MARTIE 2010
Acum mai bine de un secol, baronul
Pierre de Coubertin îşi construia filosofia
revigorării Jocurilor Olimpice antice după
principiul„important este să participi, nu
să câştigi”. De fapt, vorbele lui au fost :
„cel mai important lucru la JO nu este să
câştigi, ci să participi, aşa cum în viaţă nu
conteazătriumful,cilupta.Esenţialnuesă
cucereşti, ci să lupţi bine”. Aceste cuvinte,
spuse la sfârşit de secol XIX, derivau din
crezul lui Coubertin că sportul organizat
poate aduce forţă morală şi socială şi
încurajează dezvoltarea intelectuală.
Ignorându-l pe Coubertin
Jocurile Olimpice de IarnăVancouver 2010
WHISTLER, Canada: Day Lodge, facilitate
prezentă în zona de start circuitului de schi
fond din parcul OlimpicWhistler
Ministrul Olimpic David Emerson şi Minis-
trul Dezvoltării Economice Colin Hansen se
bucură de terminarea pistei de bob, sanie
şi skeleton de laWhistler
8. EUROSPORT14 FEBRUARIE - MARTIE 2010
adevăraţi roboţi umani pe zăpadă sau gheaţă, iar de aici spec-
tacolul sportiv are în mod cert de câştigat – în fond, dramatis-
mul duelurilor pentru o medalie face toţi banii. Amatorismul
la JO a fost anihilat şi nu de ieri de azi, iar la Vancouver se aş-
teaptă inclusiv dueluri „fratricide” duse la un nivel foarte înalt,
precum cel dintre „regele biatlonului”, Ole Einar Bjoerndalen,
şi coechipierul Emil Hegle Svendsen. Ultimul l-a avut ca idol pe
Bjoerndalen, dar a declarat că admiraţia sa va fi dată uitării în
complexul de la Whistler, unde va face tot posibilul să-l bată
pe King Ole.
La sărituri cu schiurile, Malysz şi Ahonen au fost modele
pentru Schlierenzauer, dar austriacul nu are de gând să arate
milă faţă de cele două simboluri ale trambulinei, în condiţiile în
care este ultima şansă pentru polonez să câştige aurul olimpic
şi pentru finlandez să obţină o medalie de acest gen la indi-
vidual. Şi mai aprinsă este lupta în sania feminină, unde două
nemţoaice, Tatjana Hufner şi Natalie Geisenberger, sunt depar-
tajate de miimi de secundă în concursurile importante.
Performanţa unui campion olimpic din 1980 ar putea părea
ridicolă astăzi. Legendarul patinator american de viteză Eric
Heiden câştiga aurul la Lake Placid în proba de 500 m în 38 de
secunde, timp care astăzi este bătut şi de fete.
„Olimpismul s-a schimbat, pentru că
societatea s-a schimbat”, Jacques Rogge
Jacques Rogge, reales în toamna trecută pentru un nou
mandat în fruntea mişcării olimpice, recunoştea la ultimul
Congres CIO că „olimpismul s-a schimbat, pentru că societatea
s-a schimbat” şi totul devine o problemă de adaptabilitate la
această tendinţă. O schimbare care se produce chiar dacă sunt
călcate în picioare principii precum cel al lui Coubertin. Jocurile
Olimpice de astăzi nu mai reprezintă o adunare câmpenească
la scară largă în care se leagă prietenii, iar pro-
bele sportive îşi interpretează cuminţi rolul de
mijloc de propovăduire a păcii şi înţelegerii
între popoare, totul sub oblăduirea spiritului
ludic. Astfel de lucruri idealiste au rămas în
trecut. Acum, pentru a ajunge să defileze la
ceremonia de deschidere, un sportiv trebuie
să treacă prin chinurile calificărilor la
Olimpiadă, iar dacă nu demonstrează că are o
anumită valoare, i se rezervă politicos dreptul
de a „participa” la JO ca... telespectator.
Favoriţii la medalii caută la Vancouver gloria
olimpică şi mulţi bani, nu neapărat în această
ordine, căci o medalie de aur la JO, recompen-
sată regeşte acasă, devine cheia spre un trai
liniştit. Pentru ei, dar şi pentru cei care nu vor
câştiga, monsieur Coubertin are o maximă, de
data aceasta actuală: „Ai învins? Continuă! Ai
pierdut? Continuă!”. În fond, patru ani până la
prima olimpiadă de iarnă găzduită de ruşi, la
Soci în 2014, trec repede.
9. Românii nu au o cultură bogată în ceea ce priveşte sporturile
de iarnă, motiv pentru care oricine vorbeşte despre schi alpin,
biatlon, sărituri cu schiurile, bob sau patinaj este privit cu o
anume curiozitate de multă lume.
Ora
adevărului
6 februarie 2009,Val d’Isere, Franţa:
EDITH MIKLOS la Campionatul Mondial de Schi Alpin
10. Îşi dozează toate eforturile către biatlon, nu
lipseşte de la nici un antrenament şi nu s-a
certat cu nici unul dintre colegii săi. Gavrilă,
aprig la mânie, vrea să fie respectat de că-
tre cei din jurul său. Are atitudine de învin-
gător şi nu acceptă prea uşor înfrângerile.
Am închis capitolul biatlon. Ceilalţi
membri ai delegaţiei României la Jocurile
Olimpice nu vor merge în Canada cu un
obiectiv precis. Avem de-a face cu tineri
care şi-au îndeplinit obiectivul prin califi-
carea la competiţia din Vancouver. Ce se
va întâmpla acolo are prea puţină impor-
tanţă pentru ei. Esenţial este că vor purta
hainele cu însemnele Comitetului Olimpic
şi Sportiv Român.
SCHI ALPIN
Edit Miklos, cel mai bun produs al ţării
noastre de după Revoluţie, vorbea cândva
despre o clasare în primele zece schioare.
Din cauza problemelor de comunicare pe
care le-a avut în ultimii ani cu Federaţia
Română de Schi şi Biatlon, dar şi cu CS
Dinamo, sportiva din Miercurea Ciuc ar me-
rita o statuie dacă s-ar clasa în primele 30
de schioare în proba de coborâre.
În luna decembrie, a căzut şi s-a lovit la
cap în timpul unui antrenament desfăşurat
în Austria. Tuturor le-a venit în minte filmul
din urmă cu patru ani, atunci când Miklos a
ratat prezenţa la Torino din cauza unei acci-
dentări. De data aceasta nu a mai fost la fel
de grav şi, după o pauză de câteva săptă-
mâni, a început din nou să concureze.
Tot la coborâre, România va fi reprezen-
tată de Dragoş Staicu, numai că cei care îl
cunosc pe sportivul din Predeal spun că
nu ne putem aştepta la vreun rezultat prea
grozav din partea sa. A obţinut calificarea
la Kope, în Slovenia, pe o pârtie nu foarte
dificilă, iar în prima jumătate a acestui se-
zon nu a reuşit să termine nici o cursă! Are
totuşi meritul că a obţinut calificarea au-
tofinanţându-se şi antrenându-se de unul
singur. El spune că a avut un plan bine pus
la punct!
Al doilea băiat de la schi alpin care va
urca în avionul de Vancouver este Ioan Nan,
cel care domină de ani buni întrecerile in-
terne de slalom. Antrenat de Florin Cristea,
dinamovistul a reuşit să se califice dato-
rită rezultatelor bune obţinute la Bansko
– Bulgaria. De altfel, braşoveanul este
BIATLON
La Jocurile Olimpice de anul acesta, de-
legaţia României speră să cucerească o me-
dalie. Această misiune cade pe umerii Evei
Tofalvi. Biatlonista de la SC Miercurea Ciuc
are în spate câteva rezultate fabuloase pen-
tru nivelul sporturilor de iarnă din România,
motiv pentru care atât Federaţia Română
de Schi şi Biatlon cât şi Comitetul Olimpic
şi Sportiv Român îndrăznesc să viseze fru-
mos. E bine totuşi să rămânem cu picioare-
le pe pământ şi să ne gândim la faptul că
Jocurile Olimpice de iarnă organizate peste
Ocean nu ne-au purtat niciodată noroc.
În 2002, la Salt Lake City, Tofalvi era co-
tată cu şanse la câştigarea unei medalii.
Din păcate, rezultatele obţinute atunci de
sportiva antrenată de Marton Şimon au
fost departe de aşteptări. “Nici nu vreau
să-mi mai amintesc de ceea ce s-a întâm-
plat atunci. Nu m-am simţit deloc bine
atunci. Acum, pentru Vancouver, vreau
să plec în Canada încă din ianuarie, ca să
nu am din nou probleme cu fusul orar. E
nevoie de mai mult de o săptămână ca să
îmi revin după schimbarea fusului orar”,
a precizat Tofalvi, care intenţionează să
se retragă din activitate dacă nu va reuşi
să câştige o medalie la Jocurile Olimpice.
“Îmi cam ajunge şi mie. Am
o vârstă, trebuie să încep
să mă gândesc şi la familia
mea. Dar dacă voi lua o
medalie laVancouver, voi
continua să fac biatlon.
E păcat să abandonezi când
eşti pe val”.
EvaTofalvi
Tot la Salk Lake City, în 2002, România
a avut parte de o întâmplare tragi-comi-
că. Biatlonista Alexandra Stoian, pe atunci
Rusu, a rămas fără armă. “La aterizare pe
aeroport au venit toate bagajele, mai pu-
ţin arma mea. Nu mi-a picat deloc bine,
mai ales că eram la prima mea participare
la Jocurile Olimpice”, îşi aminteşte Stoian.
Este căsătorită cu fratele antrenorului
Gheorghe Stoian şi face echipă în ştafeta
României alături de Dana Plotogea, vi-
cecampioană mondială de juniori, şi de
Mihaela Purdea, cea care este considerată
urmaşa Evei Tofalvi. Are o ambiţie pe care
o întâlneşti numai la marii sportivi. Dacă ar
fi făcut alt sport decât biatlon, tot o campi-
oană ar fi fost.
Pe lângă cele patru fete, COSR mai urcă în
avionul de Vancouver şi doi băieţi. Roland
Gerbacea şi Ştefan Gavrilă sunt doi flăcăi cu
rezultate extraordinare la nivel de juniori.
Sunt colegi de cameră în deplasările din
cadrul Cupei Mondiale, dar au caractere di-
ferite. Primul este cuminte ca o fată mare.
Pentru o ţară cu munţi, cum este România,
participarea la Olimpiada albă este cam
dureroasă. O umilinţă care durează de mai
bine de patru decenii, de la acea clasare pe
podiumaluiPanţuruşiNeagoelabobînediţia
Grenoble ’68, singura medalie olimpică de
iarnă din palmaresul tricolorilor. La aceeaşi
ediţie, bobul de 4 a pierdut bronzul pentru
doar 10 sutimi în favoarea Elveţiei şi au mai
fost doar două situaţii în istoria participării
româneşti la JO de iarnă când o medalie le-a
făcutcuochiulalornoştri:în1932,totlabob,
când echipajul Papană – Hubert a terminat
pe 4, la fel ca dublul Apostol – Cepoi la sanie
în 1992. Istoria mai consemnează alte cinci
rezultate în top 6, adică acolo unde obţii
puncte în clasamentul pe naţiuni. Ultimul
rezultat decent datează de la Lillehammer
în 1994, când aceiaşi Apostol şi Cepoi se
situau pe locul 6 la sanie, într-o perioadă în
care pârtia de la Sinaia încă putea fi folosită
pentruantrenament(nuaveagăuriînea...).
FEBRUARIE - MARTIE 2010 19EUROSPORTEUROSPORT18 FEBRUARIE - MARTIE 2010
11. considerat de multă lume ca fiind un schior
de Balcani, acesta evitând să concureze în
Europa Centrală. Anul trecut a fost prezent
la Campionatul Mondial de la Val d’Isère,
unde a făcut o figură frumoasă. Având ex-
perienţă, o vârstă destul de înaintată - 30
de ani – şi concentrare, el poate spera! Ar
fi totuşi o exagerare să-i cerem să se califi-
ce în primii 30 de slalomişti ai planetei din
moment ce el abia şi-a făcut rost de schiuri
ca să poată concura la Jocurile Olimpice...
SCHI FOND
Pepene! Nu e vorba de un fruct, ci de cel
mai tare fondist al Balcanilor din aceste vre-
muri. Dinamovistul Paul Pepene, plătit de
clubul său cu doar 700 de lei pe lună, nu are
rival la schi fond în această zonă a continen-
tului, iar de când a reuşit să câştige etapa
de Alpen Cup de la Alta Badia – Italia este
favorit la toate concursurile la care ia star-
tul. “La toate cursele la care am mers, m-au
aşezat pe scaunul favoritului. Organizatorii
te tratează cu ceai cald şi îţi dau o pătură
să te încălzeşti până când îţi vine rândul să
concurezi. Te simţi ca un rege”, povesteşte
sportivul din Măgura – Bran.
La Jocurile Olimpice va avea 7 starturi.
Şi-a fixat singur obiectivul. “Măcar la o pro-
bă să intru în primii 40. Deocamdată asta e
ţinta mea, dar în următorii patru ani trebuie
să trag serios de mine, ca să ajung în Cupa
Mondială”, spune dinamovistul. Două per-
soane i-au croit destinul în lumea sporturi-
lor de iarnă. “Am început să fiu motivat de
când Ion Lungociu, coordonatorul lotului
olimpic, mi-a dat echipament. Se întâm-
pla imediat după Jocurile Olimpice de la
Torino. Mi-a dat haine de antrenament şi
m-a dat pe mâna lui Daniel Borca, antre-
norul lotului olimpic. Fără aceşti oameni
n-aş fi ajuns să particip la Jocurile Olimpice,
n-aş fi ajuns campion balcanic şi poate nici
măcar campion naţional”. Ceilalţi fondişti
din delegaţia României la Vancouver sunt
Monika Gyorgy – cea mai bună fondistă
din ţara noastră, Gabriela Leancă, Cristian
Moşoiu şi Cornel Puchianu.
SĂRITURI
CU SCHIURILE
În România, săriturile cu schiurile de la
trambulină se identifică cu vocea lui Sorin
Hobana şi cu imaginea OMV. Compania
petrolieră din Austria derulează un
parteneriat cu Federaţia Română de Schi
şi Biatlon, scopul celor două părţi fiind ace-
la de a construi o bază de antrenament la
Râşnov şi de a duce ţara noastră în topul
celor mai puternice naţiuni din lume.
Până în 2017, OMV şi-a propus ca un ro-
mân să ajungă în primii 10 săritori din lume.
Deocamdată, a reuşit să califice doi juniori
– Szilveszter Kozma şi Remus Tudor – la
Jocurile Olimpice. Nu este însă prima parti-
cipare a României la o astfel de competiţie.
În 1992, la Albertville- Franţa, Virgil Neagoe
a fost cel care a reprezentat ţara noastră la
sărituri cu schiurile. Acum, la Vancouver,
prezenţa celor doi români poate fi consi-
derată mai mult un exerciţiu de marketing.
PATINAJ
Părăsită de Federaţia Română de Patinaj,
Roxana Luca, simbolul patinajului artistic
din România ultimilor ani, nu va putea par-
ticipa la Jocurile Olimpice de la Vancouver.
Măcinată de accidentări şi tot timpul împie-
dicată să-şi facă programul de pregătire,
Luca a cedat până la urmă. A căzut pradă
celor care nu i-au acordat nici un sprijin
financiar. În locul său, România va merge
în Canada cu Zoltan Kelemen, un tânăr de
23 de ani care trăieşte cam cu 500 de lei pe
lună.
“Norocul” lui constă în faptul că nu are
timp să cheltuie aceşti bani. Se trezeşte di-
mineaţa, mănâncă, după care merge la an-
trenament. Se întoarce de la patinoar, mă-
nâncă, face un masaj, după care merge din
nou la antrenament. Termină şedinţa de
pregătire, merge în camera de hotel unde
este cazat, se odihneşte, iar seara, înainte
de cină, mai face un antrenament. Înainte
de culcare cade lat. La Jocurile Olimpice
şi-a propus să intre în primii 24 de patina-
tori ai planetei, ceea ce, conform specialişti-
lor, ar fi un rezultat fantastic.
Ca să vă daţi seama de situaţia financiară
a Federaţiei Română de Patinaj, trebuie să
aflaţi de ce condiţii beneficiază cei de la
“Viteză”. În 2009, în urma Campionatului
Naţional de Role, a fost stabilită componen-
ţa lotului naţional. FRP i-a trimis la pregătire
în Germania, dar fără să le asigure sportivi-
lor masă şi cazare. Din diurna de 35 de euro
pe zi, patinatorii au trebuit să-şi plătească
tot, lucru care s-a întâmplat şi pe continen-
tul american, acolo unde Daniela Dumitru
şi Ion Marin au obţinut timpii care le dau
dreptul să participe la Jocurile Olimpice.
Zoltan Kelemen (foto dreapta) este din
Miercurea Ciuc; la 23 de ani este triplu
campion naţional la patinaj artistic. Îna-
inte de a se duce la şcoală, pe la 6 ani, în
urma unui accident la joacă şi-a pierdut
ochiul drept. Un spray a explodat şi o bu-
căţică din tub l-a nimerit exact în ochi.
Acum Zoltan are o proteză din sticlă, iar
pe pleoapa inferioară i-a rămas o cicatri-
ce. A lăsat în urmă acest handicap şi face
sport de performanţă. Vede cu un singur
ochi şi nu e cu nimic diferit faţă de ceilalţi.
În patinaj ai nevoie de orientare în spaţiu
şi dacă faci 3 rotaţii în aer într-o secundă
echilibrul şi precizia devin factori indis-
pensabili pentru acest sport. Zoli concu-
rează pe proprie semnătură. Dacă se acci-
dentează pe gheaţă există riscul pierderii
celuilalt ochi. În fiecare an la vizita medi-
cială doctorii de la Institutul Naţional de
Medicină Sportivă nu îi dau aviz pentru a
participa la competiţii sportive. Şi touşi el
a reuşit să se califice la Jocurile Olimpice.
Va fi singurul patinator român prezent la
Vancouver. Zoltan Kelemen e o excepţie.
Probabil cel mai hilar episod din istoria
prezenţei româneşti la JO de iarnă
s-a petrecut în 1998 la Nagano, când
reprezentanta ţării în proba de coborâre
la schi alpin a refuzat să ia startul în
antrenamentele oficiale, fiindu-i frică să
intre pe pârtie! Sportiva s-a poziţionat pe
locul de plecare, dar după ce a auzit beep-
ul premergător startului s-a întors spre
antrenor şi i-a spus:„Nu mă dau, mâncaţi-
aş. Mi-e frică!”. Şocat în primul moment,
tehnicianul a ameninţat-o cu bătaia dacă
nu intră pe pârtie, explicându-i că s-au
cheltuit sume importante cu pregătirea
şi cu deplasarea până în Japonia, iar
abandonul din motive de teamă era
exclus. N-a fost chip s-o convingă...
La JO de la Salt Lake City din 2002, o
fotografie surprinsă pe pârtia de sanie
făcea înconjurul lumii: doi sportivi se
legănaugingaşpeunvirajaltraseului,iar
saniaeracucâţivametrimaijos,coborând
singură. Protagoniştii erau din România,
iar cu o astfel de tehnică, mare mirare că
nu au obţinut o medalie...
EUROSPORT20 FEBRUARIE - MARTIE 2010
12. BOB ŞI SANIE
Chiar dacă sunt nevoiţi să ţină “naţionalele” tocmai la Innsbruck – Austria,
oficialii Federaţiei Române de Bob şi Sanie au reuşit să califice 16 sportivi la
Jocurile Olimpice. O adevărată performanţă dacă ne gândim că în ţară nu
avem nici o pistă de concurs. Valentin Creţu, Raluca şi Violeta Strămăturaru,
Mihaela Chiraş, Cosmin Chetroiu, Ionuţ Ţăranu, Paul Ifrim şi Andrei Anghel
vor participa în probele de bob ce se vor desfăşura la Vancouver. La sanie, ne
bazăm pe Nicolae Istrate, Florin Crăciun, Ionuţ Andrei, Dănuţ Dobalciuc,
Carmen Radenovici, Alina Savin şi Maria Drăgan. Skeletonul va fi reprezentat
de către Maria Mazilu.
TOP REZULTATE ROMÂNIA LA JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ
Locul Sportivul Proba Locaţia Anul
3 Ion Panţuru / Nicolae Neagoe Bob 2 Grenoble 1968
4 Alexandru Papană / Dumitru Hubert Bob 2 Lake Placid 1932
4 Panţuru / Neagoe / Hristovici / Maftei Bob 4 Grenoble 1968
4 Ioan Apostol / Liviu Cepoi Sanie dublu Albertville 1992
5 GheorgheVilmoş Biatlon Innsbruck 1964
5 Ion Panţuru / Ion Zangor Bob 2 Sapporo 1972
6 Papană / Hubert / Ionescu / Petrescu Bob 4 Lake Placid 1932
6 Mihaela Dascălu Patinaj viteză, 1000 m Albertville 1992
6 Ioan Apostol / Liviu Cepoi Sanie dublu Lillehammer 1994
La JO de la Albertville din 1992,
spre exemplu, prima olimpiadă
la care România participa după
evenimentele din decembrie
1989, reprezentantul nostru în
concursul de sărituri cu schiurile nu
avea echipament adecvat pentru
întrecerea de la trambulină, cea
mai mare rampă de zbor pe care
bietul băiat o vedea pe viu, după
ce se „antrenase” pe aşa-zisa
trambulină din Predeal, o construcţie
rudimentară din lemn, improprie
pentru performanţă. Organizatorilor
li s-a făcut milă de român şi i-au
dat o pereche de schiuri, încălţări şi
toate cele necesare, iar temerarul,
alb ca varul în momentul în care s-a
aşezat pe bara de start, i-a făcut pe
comentatori să le stea inima în loc,
având un zbor cam neortodox până a
aterizat la uluitoarea distanţă de 76
m, pe trambulina K120. Ultimul loc
cubrio,darbinecăascăpatcu viaţă...
13. Pentru a face performanţă nu este de ajuns să ai
talent, mai ai nevoie şi de susţinere materială. La biatlon
echipamentul utilizat este complex şi scump şi costă
5000 de euro, cel puţin. Pentru a achiziţiona cel mai important,
dar şi cel mai costisitor ”accesoriu”, arma, trebuie să scoţi din cont
aproape 3000 de euro. Se adaugă apoi cartuşele, care deşi costă
doar un leu bucata, se folosesc cel puţin 100 la fiecare antrena-
ment, iar asta înseamnă 1000 $ pe lună ! Federaţia Română de
Schi-Biatlon a făcut eforturi iar sportivei nu i-a lipsit nimic în pre-
gatirea pentru JO din acest an. ”Am beneficiat de toate condiţiile,
la fel ca şi colegele mele de echipă şi ceilalţi sportivi din loturile
de schi alpin şi schi fond”. Este dezamăgită, pe de altă parte, că
mass-media nu acordă destulă importanţă acestui sport, deşi exis-
tă mulţi copii care sunt de perspectivă şi care au nevoie de promo-
vare. În ceea ce o priveşte, Eva a reuşit peste ani să treacă peste
toate impedimentele şi să facă performanţă, deşi condiţiile au fost
unele dintre cele mai vitrege, de la lipsa bazelor de pregătire din
ţară până la problemele legate de bani şi sănătate.
„Aveam doar 13 ani, am învăţat mai întâi să schiez, cum face toa-
tă lumea, am practicat întâi schiul fond, iar mai apoi antrenorul
meu, Marton Şimon mi-a remarcat potenţialul. Dânsul m-a îndru-
mat către biatlon, acolo aveam mai multe şanse. La schi fond nu am
avut rezultate bune, am participat doar la categoria de copii; când
am trecut la biatlon, eram junioare. Prin muncă, răbdare şi sacrifi-
cii am reuşit să mă fac remarcată ca sportivă de top. Participam la
concursurile organizate pe Valea Râşnoavei şi Predeal; aici aveau
loc majoritatea curselor, aşa că până la urmă m-am mutat în
Predeal. Zece ani am locuit aici. Pe vremea aceea lumea era altfel,
cluburile mari aveau o forţă mare şi dominau acest sport, pârtia
era amenajată mereu, publicul era mai numeros, interesul era al-
tul. Am alergat alături de Ileana Hangan şi Adina Şotropa, sportive
care la vremea aceea erau în top şi au deschis noi drumuri pentru
noi cele mici, care veneam tare din spate. În final le-am egalat ca
valoare, dar le-am şi depăşit. Atunci, in ‚97, au început ieşirile la
competiţiile de afară’’.
„În 1998 la Nagano a fost un moment în care am rămas cu
gura căscată. Aşa ceva nu vede oricine! Când mergi prima dată
la un eveniment major este fascinant, incredibil, o experienţă
de viaţă de neuitat. Să ajungi acolo e un lucru mare, dar să mai
şi participi...e cu totul altceva”. A venit pe 11 la individual si pe
31 la sprint.
Anul 2002. Eva participă la JO de la Salt Lake City. Acolo…
’’A fost dezamăgire mare!” doar locul 52 la individual şi 61 la
sprint. ”Ne-am pregătit prea mult … şi asta e o problemă!
Antrenorul ne-a fost schimbat, prefer să nu dau nume, dar
pentru că s-a dorit prea mult obţinerea unor rezultate bune,
pregătirea a fost prea intensă. Am trecut peste limitele noas-
tre. Chiar aici eram la Fulg de Nea în Predeal. A venit doctorul
de la Bucureşti, ne-a făcut analize şi teste şi a spus: <Pe fetele
astea trimiteţi-le undeva la mare, la recuperare pentru că sunt
terminate din punct de vedere fizic!> Dar am învăţat ceva şi
din asta, nu ne-am dat bătuţi, am reluat încet-încet pregătirea
şi am mers mai departe cu multă muncă şi răbdare. Fără asta
nu poţi face performanţă.”
Anul 2006, Torino. Eva obţine locul 19 la individual şi 14 cu
ştafeta. Nu-şi intră în formă, deşi după cum spune ”Nu ne-a
lipsit nimic, am avut toate condiţiile să ne pregătim, dar nu am
reuşit mai mult de atât’’
Anul 2008 este unul de vis pentru sportiva din Miercurea-
Ciuc. Locurile 7 si 9 de la etapa de cupă mondială din luna
decembrie de la Ostersund (SWE) anunţă parcă rezultatul memo-
rabil pe care îl obţine după 7 zile la 15 km individual la Hochfilzen
(AUT) unde trage cu 0 la toate cele 4 opriri în poligon şi aleargă
pe schiuri cum nu a mai făcut-o până atunci, pentru ca la final să
termine cursa a 2-a, în spatele rusoaicei Albina Akhatova, care ul-
terior este descalificată pentru că testul antidoping iese pozitiv. Pe
18 decembrie 2008 imnul României este auzit de o lume întreagă
iar visul Evei se împlineşte, câştigă o etapă de cupă mondială.”A
fost minunat! A meritat munca! Am sacrificat multe pentru acest
sport, mai ales copilăria. Dacă alte fete se jucau cu papuşile, mer-
geau la scăldat, şi făceau alte 1000 de lucruri, eu nu le făceam, mă
antrenam şi urmam un program de pregătire destul de strict. Asta
este, copilăria mea s-a pierdut.”
2009/2010. Dacă în extrasezon pregătirea merge bine, nu pu-
tem spune acelaşi lucru şi despre pregătirea din intrasezon, pe
zăpadă. Eva, răcită, pleacă din ţară pe 6 noiembrie la Idre în Suedia
unde lotul de biatlon se antrenează şi din păcate răceala se agra-
vează. “Vreau să mă vindec mai rapid, aşa că mă tratez cu polidin,
injecţii. Cum doctor nu avem, pentru ca nu ne însoţeşte unul per-
manent, cum se întâmplă la echipele mari din Cupa Mondială, mi-
am injectat polidin singură şi unul dintre ace nu a fost sterilizat
cum ar fi trebuit, iar de aici până la infecţie a fost decat un pas.Am
ajuns la spital, acolo m-au operat şi totul a fost bine, dar în total 3
săptămâni nu m-am putut antrena 100%. În timp ce eu stăteam,
ceilalţi se antrenau. Rămâne de văzut ce se va întâmpla la
Vancouver, dar mă simt în formă. Sper să îmi găsesc forma din se-
zonul trecut” când s-a clasat a 11-a in clasamentul general al Cupei
Mondiale. De sărbători a revenit în ţară dar nu a avut timp de stat,
a continuat să se antreneze intens la baza de pregătire din
Harghita Băi. De aici începe călătoria spre Canada.
LaVancouver atenţia noastră se îndreaptă în special către EvaTofalvi, biatlonista de 31 de ani
din Miercurea-Ciuc, poate singura sportivă cu şanse reale la obţinerea unei medalii.
Drumul spre
Vancouver trece pe
la Miercurea Ciuc
Orice e posibil
EVATOFALVI-Ceamaititratăbiatlonistăamomentului
•născutăpe4decembrie1978,laMiercurea-Ciuc
•aabsolvitAcademiaNaţionalădeEducaţieFizicăşiSport
•necăsătorită
•de15anipracticăbiatlonul
•legitimatălaSportClubMiercurea-Ciuc
•îiplaceschiulalpin,înspecialcoborâreaşibineînţelesîndrăgeştetirul
•areprezentatRomâniala9CampionateMondialeşi3Olimpiadedeiarnă
•andean,din1997pânăastăzialeargăînCupaMondială
FEBRUARIE - MARTIE 2010 25EUROSPORTEUROSPORT24 FEBRUARIE - MARTIE 2010
PERFORMANŢE LA CAMPIONATE MONDIALE:
1999 - Oslo Holmenkollen (NOR) a 12-a la individual
2000-OsloHolmenkollen(NOR)inprimele37laindividual,loc18lapursuit
2001 - Pokljuka (SLO) a 6-a la individual şi a 10-a la proba cu start în masă
2003 - Khanty-Mansiysk (RUS), locul 28 la proba individuală
2004 - Oberhof (GER), locul 23 la proba de pursuit
2005 -Hochfilzen (AUT), locul 16 la pursuit şi locul 14 cu echipa de ştafetă
foto:SorinAnghel
foto:SorinAnghel
PROFIL
14. Doi bătrâni care încearcă să
se ţină drepţi, în ciuda faptului
că anii au cam trecut peste ei.
Nici unul, nici celălalt nu se poate lăuda
că au încă o sănătate de fier, dar cu mân-
dria proprie oamenilor de la munte caută
să ascundă eventualele urme ale vârstei.
Sunt haioşi, se tachinează reciproc, îşi mai
strecoară câte o ironie, parcă sunt Walter
Matthau şi Jack Lemmon în „Morocănoşii”.
Dincolo de aceste „ciupituri” rămâne însă
un respect reciproc de neclintit.
Dacă i-ar întâlni pe stradă, cu siguranţă
că 99,99 la sută din cei din categoria „un-
der” 50 nu i-ar recunoaşte. Îi recunosc însă
cei care şi-au petrecut tinereţile pe pârtii
sau cei pentru care sportul nu înseamnă
doar fotbal. Şi cum să nu-i recunoşti pe
Ion Panţuru şi Nicolae Neagoe, care în fe-
bruarie 1968, la Grenoble, la proba de bob
două persoane, au adus singura medalie
olimpică din istoria sporturilor de iarnă de
la noi? De la acea performanţă au trecut 42
de ani şi la cum se prezintă lucrurile în mo-
mentul de faţă probabil că vor mai trece alţi
42 până să mai vedem cum arată o medalie
olimpică.
De la fotbal de
divizia B la medaliaţi
olimpici la bob
Povestea unicei medalii olimpice de iar-
nă a sportului românesc începe undeva
pe la mijlocul anilor ‚60, când cei doi erau
fotbalişti la divizionara secundă Carpaţi
Sinaia. Panţuru (născut în 1934), juca por-
tar, în ciuda taliei puţin peste 1,70 metri –
„eram ca Voinescu, doar neşansa a făcut să
nu fiu mai bun decât el”, glumeşte fostul
medaliat olimpic -, în timp ce Neagoe (năs-
cut în 1941), mai înalt, mai bine făcut şi mai
rapid, evolua fie fundaş central, fie fundaş
lateral. Pe lângă fotbal, fiecare mai practica
şi un alt sport în paralel. Panţuru făcea bob,
unde ajunsese întâmplător, după o ceartă
mai veche cu antrenorul de la fotbal, care-l
scosese o vreme din lot, iar Neagoe practi-
ca luptele, unde a apucat să prindă chiar un
loc 4 la campionatele naţionale.
„Într-o zi – povesteşte Neagoe -, mă în-
treabă Panţuru dacă nu vreau să vin la bob,
că nu era mulţumit de frânarul pe care îl avea,
iar pentru un pilot este vital să aibă un frânar
bun. Am luat-o în glumă şi i-am zis că vin la
bob dacă vine şi el la lupte. Abia-l aşteptam
să-l jumulesc eu niţel, să-l înghesui pe saltea,
că prea era cu gura mare pe teren. Numai că
<nebunul> ăsta s-a ţinut scai de mine în fi-
ecare zi, aşa că m-am dus cu el la bob. Bine,
aveam viteză, forţă, că nu mă lua el pe ochi
frumoşi! Performanţele pe plan intern au
venit rapid şi, uşor, uşor, am început să facem
treabă şi afară”.
Panţuru îl completeză pe fostul său coe-
chipier: „Am început să terminăm în primele
locuri pe la mai toate marile competiţii, iar
în an preolimpic am câştigat titlul european
la bob patru persoane, în timp ce la dublu
am venit pe doi. Eram singura ţară din fostul
bloc comunist în care se practica bobul iar
occidentalii au început să ne privească atent,
cu teamă chiar, eram necunoscuţii care le
puteau pune lor probleme într-o disciplină
în care până atunci se băteau doar italienii,
nemţii sau elveţienii”
Cel mai rapid
din lume pe linie
dreaptă
Totuşi - vine întrebarea reporterului - în
ce constă un antrenament la bob? Marea
majoritate a oamenilor consideră probabil
că o şedinţă de pregătire înseamnă doar a
te da cu bobul de câteva ori. Ei bine, nu!
„Antrenamentul nu se referă strict la datul
cu bobul. Sunt sporturi adiacente, care te aju-
tă în cursă. De pildă, făceam karting, motoci-
clism, bob pe role sau aviaţie acrobatică, dar
aici aveam pilot, evident. Executam zeci de
starturi, pentru că în bob este foarte impor-
tantă plecarea, cu cât pleci mai tare, cu atât
cursa este mai rapidă, eşti într-o continuă ac-
celerare. Nu lipseau probele atletice de viteză,
60 şi 100 de metri, dar şi 400 de metri contra-
timp, săritura în lungime de pe loc, sală de
forţă. Astea şi vara şi iarna”, ţine să precizeze
Panţuru, care mai adaugă că „mergeam pa-
tru ore la muncă zilnic, iar în celelalte patru
ore aveam scoatere de la program pentru
antrenament. Practic, doar în preajma con-
cursurilor nu mergeam la muncă, eram scoşi
totaldinproducţie”. Printre înţepăturile ami-
cale, Neagoe strecoară şi o laudă la adresa
fostului partener: „Ai uitat să spui despre
inspecţia traseului”, apoi către noi: „înaintea
antrenamentelor oficiale Panţuru, care era
un dur, nu accepta nici cea mai mică eroare
din partea nimănui din echipa lui, mergea şi
inspecta traseul. Studia fiecare curbuliţă, fi-
ecare metru al pistei, pentru a evita orice su-
priză în timpul cursei. Doar italianul Eugenio
Monti, cel mai mare bobeur al tuturor timpu-
rilor, mai proceda aşa. Dar vreţi să vă spun
ceva? Panţuru, că-l vedeţi aici, era mai tare ca
Monti în linie dreaptă. N-avea rival în lume pe
linie dreaptă!”.
La Grenoble cuVolga
şi remorcaPanţuru se face că nu aude laudele ve-
nite de la Neagoe, dar îl trădează ochii,
care îi sclipesc de mulţumire. Cel care este
singurul sportiv român recompensat cu
titlul de cetăţean de onoare în trei oraşe,
Sinaia, Buşteni şi Comarnic, continuă po-
vestea medaliei olimpice: „Abia ce ne venise
un bob performant, un <Podar>, aşa că pu-
team privi cu încredere cursa olimpică. Am
pus bobul în remorcă, l-am luat pe Neagoe
ION PANŢURU şi NICOLAE NEAGOE rămân deocamdată
singurii medaliaţi olimpici din istoria sporturilor de iarnă de la noi
15. în Volga aia a noastră veche, rusească şi aşa
am plecat la Grenoble, cu Volga şi remorca!
Antrenamentele din zilele premergătoare
cursei au arătat că suntem în cărţi pentru o
medalie, deşi la plecarea de acasă ni-
meni nu ne dădea vreo şansă. Ce mai
încolo-încoace, la finalul celor patru
manşe am scos al doilea timp. Numai
că italienii şi germanii, care erau îna-
intea noastră, au terminat cu exact
acelaşi timp. Era pentru prima oară
în istorie când două echipaje încheiau
la egalitate perfectă. Noi am fi vrut
să li se dea la ambele aurul, iar noi
să primim argintul, numai că oficialii
au decis să fie desemnată câştigătoa-
re echipa cu cel mai rapid timp pe o
manşă. Aşa a ajuns să ia Italia aurul,
Germania argintul, iar noi bronzul”.
Nicuşor
Ceauşescu nu i-a
mai putut ajuta
Performanţele internaţionale au
mai continuat o vreme, dar apoi,
după abandonul celor doi, au înce-
tat. „La un moment dat, după 1970,
l-am adus preşedinte de onoare la
federaţie pe Nicuşor Ceauşescu şi
speram ca el să ne ajute în obţinerea
fondurilorpentrurealizareauneipiste
artificiale la Sinaia. De la partid, fede-
raţia noastră nu primea anual mai
mult de 10 000 de dolari, ori nouă ne trebu-
ia mult mai mult. I-am dat documentaţia lui
Nicuşor, tot ce ne trebuia, el a spus că e OK,
dar tocmai atunci a venit inundaţia aia mare,
din 1975. Ţara era răvăşită, pierderile colosale,
iar lui i-a fost teamă să se ducă la taică-său
cu problema noastră tocmai atunci. I-a dat
dosarul lui Ilie Verdeţ, care şi l-a băgat unde-
va la fundul sertarului şi acolo a rămas. Apoi,
lipsa parformanţelor a făcut ca acest sport să
se ducă, încet, încet, şi el la fund”, povestesc
cei doi foşti mari campioni.
Of-ul lor rămâne actuala stare de la fede-
raţia de specialitate. Panţuru e cel mai ve-
hement. „Federaţia noastră este un S.A., pe
principiul că acolo vin doar rudele, cumetrii,
fiii celor care conduc. Păi, bobeurii noştri sunt
acum fiul preşedintelui, fiul secretarului şi tot
aşa. Unde s-a mai pomenit ca sportivii de la
bobsăvinădelacâmpieşinudelamunte?Ca
să vă daţi seama: la Olimpiada de la Torino
au fost 52 de sportivi şi 62 de oficiali! Iar torţa
olimpică n-au dus-o performeri ai sporturilor
de iarnă ! ”
Dacă la început bobul era constru-
it din lemn, aşezat pe 4 patine, din care pe-
rechea anterioară putea fi virată cu ajutorul
unui volan, bobul zilelor noastre este un
vehicol foarte complex, cu un şasiu de oţel,
cu patine de oţel şi carenaj din fibră de car-
bon, construcţie foarte asemănătoare cu
cea a maşinilor de curse. Şi direcţia a suferit
în timp modificări radicale, cea modernă
fiind reprezentată de aşa numitele «fisele»,
un fel de frânghii care aduc la mâinile pilo-
tului un sistem de pârghii care acţionează
ansamblul ax-sanie- patine faţă aidoma
unui ghidon. Pentru cei interesaţi de date
tehnice, voi spune că un bob de 2 persoane
are aproximativ 2,8m lungime şi 170Kg gol
(150kg bobul pentru fete), respectiv maxi-
mum 390kg cu echipaj cu tot (340kg bobul
pentru fete), iar un bob de 4 persoane mă-
soară în jur de 3,7m şi cântăreşte 210kg gol
şi maximum 630kg cu echipaj cu tot, şi că
atinge viteze de până la 150 km pe oră.
Nici din punct de vedere al echipajului
lucrurile nu au stat întotdeauna ca astăzi;
iniţial, echipajul era format din 3 până la 6
membri, între care era obligatorie prezen-
ţa unei femei. Startul se efectua din poziţia
şezândă a echipajului în bob prin mişcari
de pendulare înainte şi inapoi («to bob»
în limba engleză - de unde şi numele de
«bob»), iar astăzi prin împingerea bobului
de către echipaj. De prisos să spunem că
startul reprezintă componenta atletică a
acestei probe, fiind determinant în econo-
mia unei coborâri (diferenţa de timp dintre
două echipaje la start se amplifică de 2-3
ori până la sosire în cazul unui pilotaj apro-
piat calitativ).
Federaţia Internaţională de Bob a fost
fondată în 1923 la Paris de către Marea
Britanie, Franţa, Elveţia, Canada şi Statele
Unite, România afiliindu-se un an mai târ-
ziu, în 1924. Din 1928, bobul a devenit pro-
ba olimpică şi nu a lipsit din programul
Jocurilor Olimpice decât o singură dată, în
1960 în Statele Unite.
În 1930, bobul a adus primul titlu mondi-
al din istoria sportivă a României, prin echi-
pajul Alexandru Papana - Dudu Frim. Fără
îndoială, cel mai valoros rezultat al sportu-
rilor de iarnă româneşti a fost realizat tot de
bob prin medalia de bronz obţinuta la
Jocurile Olimpice de la Grenoble 1968 de
echipajul Ion Panţuru - Nicolae Neagoe.
Păstrând o frumoasă tradiţie postbelică
(bobul românesc nu a lipsit de la nici o edi-
ţie a J.O. de iarnă), am reuşit calificarea la
J.O. Vancouver atât cu bobul masculin 2
persoane (Nicolae Istrate - Florin Crăciun),
respectiv 4 persoane (Nicolae Istrate - Ionuţ
Andrei - Dănuţ Dovalciuc - Florin Crăciun),
cât şi cu bobul feminin (Carmen Radenovici
- Alina Savin). Vor fi în «canalul de gheaţă»
de la Whistler-Vancouver începand cu 20
februarie 2010.
Papucii zburătoriApărutlasfârşitulsecoluluiXIXlaSt.Moritz-Elveţiacaunhobbyalaristocraţieiengleze,bobul
a cunoscut de-a lungul vremii o evoluţie spectaculoasă, fiind pe drept cuvânt supranumit
astăzi «Formula I a sporturilor de iarnă».
16. Ceremonia de deschidere a
celei de-a XXI-a ediţii a Jocurilor Olimpice de Iarnă
este programată pe 12 februarie şi va fi transmisă în
direct la Eurosport, de la ora 4 în dimineaţa zilei de
sâmbătă,13februarie.GazdăvafiBCPlaceStadium,
o arenă de aproximativ 60 000 de locuri, construită
la începutul anilor ‚80, în tentativa eşuată a atrage-
rii unei franşize de fotbal american. Este vorba de
cel mai mare stadion dotat cu acoperiş gonflabil
din lume, în fapt un uriaş balon de aer având for-
mă de dom. Discursul de deschidere a Jocurilor va fi
rostit de Guvernatorul General al Canadei, Doamna
Michaelle Jean. Originară din Haiti, aceasta s-a refu-
giat în Quebec, împreună cu familia, în 1968, la vâr-
stade11ani,şiaprofesatcajurnalist,pânălanumi-
rea în înalta funcţie. Cel mai important moment al
ceremoniei de deschidere rămâne aprinderea flăcă-
riiolimpice,unevenimentînvăluitde fiecaredatăîn
cel mai adânc mister.
Ca de obicei, proba regină a schiului alpin este
coborârea. Dacă vremea va permite, cele
două curse se vor desfăşura sâmbătă, 13 februarie,
întrecerea masculină, şi miercuri, 17 februarie, cea
feminină. Este dificil de prevăzut cine va câştiga
întrecerea, însă două nume ies în evidenţă. La mas-
culin, trebuie urmărită tentativa lui Bode Miller de
a reveni în elita mondială. Fiul risipitor al lotului
american s-a întors cuminte acasă şi aşteaptă, la 32
de ani, să-şi treacă în palmares primul titlu de cam-
pion olimpic, după cele două medalii de argint de
la Salt Lake. La feminin, Lindsey Vonn va fi nevoită
să concureze cu presiunea uriaşă a aşteptărilor unei
naţiuni întregi. În cazul unei victorii, ea va deveni
prima reprezentantă a Statelor Unite care câştigă
aurul olimpic la coborâre. Eurosport va transmite în
direct cele două curse-eveniment: cea masculină de
la ora 21:30, iar cea feminină de la ora 21.
Pacific Coliseum îi aşteaptă pe gheaţă pe
patinatorii care excelează la capitolul teh-
nic. Punctul de maxim interes va fi concursul băie-
ţilor.BrianJoubert,EvanLysacek,EvgheniPluşenko,
Stephane Lambiel, sunt câţiva dintre cei care pot
deveni campioni olimpici. Primul lucru la care Brian
Joubert s-a gândit în fiecare dimineaţă în ultimii
ani a fost să se antreneze pentru a deveni campion
olimpic.Acumantrenamentelei-aufostsupervizate
din nou de Laurent Depouilly cu care a obţinut pri-
mul titlu european în 2004. Va avea acelaşi program
scurt ca în sezonul trecut. După o lungă perioadă de
absenţă campionul olimpic de la Torino 2006, triplu
campion al lumii, cvintuplu campion al Europei,
rusul Evgheny Pluşenko revine. La Vancouver în
2001 câştiga primul său titlul mondial. După 9 ani
se întoarce pe gheaţa canadiană care l-a consacrat.
Patinatorul din Lausanne, Stéphane Lambiel, dublu
campion mondial, care îşi agăţase patinele în cui
în octombrie 2008 din cauza unor accidentări la
adductori, a vrut să se odihnească în anul pre-olim-
pic pentru a-şi pregăti un nou program. Interesant
este că Lambiel şi Pluşekno se reîntorc în ritmuri de
tango... Evan Lysacek campionul lumii en titre vine
la Olimpiadă după ce a reuşit să câştige şi finala de
Grand Prix din decembrie de la Tokyo cu un pati-
naj dinamic pe muzica „Şeherazada” a lui Rimski-
Korsakov. Nu ar trebui uitat elementul surpriză care
ar putea fi chiar patinatorul din ţara gazdă Patrick
Chan, vicecampion mondial, una dintre speranţele
Canadei. Programul liber la masculin va fi transmis
în direct la Eurosport, în dimineaţa zilei de 19 fe-
bruarie, începând cu ora 3.
Un american porneşte cu prima şansă la vic-
torie în concursul de halfpipe de la Cypress
Mountain. Shaun White este una din marile vedete
ale întrecerii din Columbia Britanică. Câştigător în
halfpipe-ul de la Bardonecchia, în urmă cu patru
ani, copilul-minune al snowboard-ului din State
doreşte să confirme. Profesionist de la 9 ani, White
va încerca să repete succesul din Piemont, acum, la
23 de ani. Dacă acesta ar fi punctul de atracţie al
întrecerii masculine cu placa pe zăpadă, la feminin
trebuie urmărită evoluţia compatrioatei lui White,
Lindsey Jacobellis. Tânăra din Vermont, de cinci
ori câştigătoare a întrecerii de snowboardcross la
Jocurile Extreme, a ratat de o manieră copilărească
victoria la Torino, când a încercat să facă spectacol
şi a fost depăşită la linia de finiş de elveţianca Tanja
Frieden. Finala masculină la halfpipe este progra-
mată în dimineaţa de joi, 18 februarie, în direct la
Eurosport, de la ora 5:15, în timp ce finala feminină
de snowboardcross va avea loc marţi, 16 februarie,
în direct la Eurosport, de la ora 22:15.
Canada este de ani buni prin pista de la Calgary
o adevărată Mecca pentru patinatorii de
viteză, care au stabilit acolo multe recorduri
mondiale, pe toate distanţele omologate. Concursul
olimpic de la Vancouver se va desfăşura însă într-o
altă locaţie, pe Richmond Olympic Oval, care spre
deosebire de Calgary Oval, aflat la altitudine, se si-
tuează pe aceeaşi linie cu... nivelul mării, o raritate
în istoria JO. Teoretic, patinatorii nu au nici o şansă
să scoată timpi competitivi, dar practic lucrurile pot
sta altfel. Se ştie că gheaţa de la Calgary este pre-
parată după o formulă strict secretă şi este cea mai
rapidă din lume alături de cea de la Salt Lake City.
Ei bine, aceeaşi echipă de specialişti va crea supra-
faţa de concurs şi la Vancouver şi este de aşteptat
ca rezultatele să fie mult mai bune decât la Torino,
unde gheaţa a fost lentă. Adăugând că destui pati-
natori de top sunt într-o formă fizică ideală - la ulti-
ma etapă de Cupă Mondială, găzduită de Salt Lake,
câteva recorduri mondiale au fost doborâte – este
de aşteptat un concurs olimpic memorabil.
Dacă cineva îşi va rupe gâtul la Olimpiada de la
Vancouver, un astfel de incident regretabil s-ar
putea să nu se producă pe traseul de coborâre la
schi alpin, ci la Whistler Sliding Center, pârtia care
va găzdui probele de bob, sanie şi ske-
leton. Acest canal de gheaţă din Muntele
Blackcomb este pârtia cu cea mai mare diferenţă de
nivel din lume (152 m), are o lungime de aproape
1,5 km, şaisprezece viraje, iar viteza care se poate
atinge aici depăşeşte 150 km/h. Traseul a fost testat
oficial prima dată de săniori, în noiembrie 2008,
când mai mulţi sportivi, inclusiv campionul mondial
Felix Loch, au suferit accidentări serioase. Câteva
luni mai târziu, acelaşi Loch stabilea aici recordul de
viteză din istoria saniei, 153,98 km/h, făcându-l pe
preşedintele Federaţiei Internaţionale, Josef Fendt,
să afirme că Whistler este un atentat la siguranţa
sportivilor. Virajul numărul 6 îi poartă numele cam-
pionului canadian la bob, Pierre Lueders, care s-a...
răsturnat acolo în test-eventul dinaintea JO.
Concursul de sărituri cu schiurile
reprezintă ultima şansă pentru ca doi mari sportivi
să-şi încheie cariera cu singurul titlu care le lipseşte
din palmares. Adam Malysz a câştigat în patru rân-
durimareleglobdecristal,însăpolonezulnuaajuns
niciodată mai departe de locul doi în competiţia
olimpică. La 32 de ani, cvadruplul campion al lumii
posedă în palmares două medalii olimpice, bronz şi
argint, câştigate în 2002. Considerat drept cel mai
valorossăritorcuschiuriledintoatetimpurile,Janne
Ahonen a revenit în activitate după o absenţă de un
an,tocmaipentruaparticipalaVancouver.Deosea-
măcuMalysz,finlandezuldeţinerecorduldevictorii
(5) în Turneul celor Patru Trambuline şi este de cinci
oricampionallumii.ReprezentanţiiAustriei,Gregor
Schlierenzauer, Andreas Kofler, Wolfgang Loitzl sau
Thomas Morgenstern sau dublul campion de la Salt
Lake, elveţianul Simon Ammann, vor fi adversari
redutabili ai celor doi veterani. Concursul olimpic
pe trambulina normală va fi transmis în direct la
Eurosport, sâmbătă 13 februarie, de la ora 19:30, iar
cel de pe trambulina mare este programat o săptă-
mână mai târziu, sâmbătă 20 februarie, cu începere
de la ora 21:30.
Momente ce nu
trebuie ratate
ESENŢIAL
Michaelle Jean Bode Miller
Stephane Lambiel
Adam Malysz
Thibaut Fauconnet
FEBRUARIE - MARTIE 2010 31EUROSPORTEUROSPORT30 FEBRUARIE - MARTIE 2010
17. De biatlon se leagă cele mai mari speran-
ţe ale delegaţiei României la Vancouver. Clasată a
doua în ierarhia probei individuale, la finele sezo-
nului trecut al Cupei Mondiale, harghiteanca Eva
Tofalvi este aşteptată să confirme, la 31 de ani, în
concursulolimpic.Probaindividualăde15kmlafe-
minin este programată joi 18 februarie, în transmi-
siune directă la Eurosport, de la ora 20. Însă vedeta
incontestabilă a întrecerilor de biatlon rămâne Ole
Einar Bjorndalen. Imediat după evoluţia modes-
tă de la Torino, cvadruplul campion olimpic de la
Salt Lake a pus la punct un program de pregătire
cu bătaie pentru Vancouver. Astfel, norvegianul
ajuns acum la 35 de ani şi-a intensificat ritmul de
tragere în poligon, acolo unde intră pe poziţie în
zece secunde, comparativ cu 20 de secunde, atât
cât durează pregătirea medie în cazul adversa-
rilor. Întrecerea masculină de biatlon va debuta
duminică, 14 februarie, în direct la Eurosport, de
la ora 21:15, cu proba de sprint 10 km.
Cele mai spectaculoase concursuri din
schiul fond sunt cele de sprint. Câte
şase concurenţi se aliniază la start şi luptă
pentru ocuparea primelor două locuri la finişul
programat după aproximativ 1,5 km, deoarece
aşa au asigurată calificarea în faza următoare.
La masculin, scandinavii domină competiţia.
Norvegienii Petter Northug, John Kristian Dahl,
Ola Vigen Hattestad, Oeystein Pettersen şi Eldar
Roening vor lupta în primul rând pentru dreptul
de a prinde un loc în lotul naţional, abia apoi
pentru a-l înfrunta pe marele adversar din ţara
vecină, suedezul Emil Joensson. La feminin,
Petra Majdic va porni cu prima şansă, în condi-
ţiile în care concursul din 2010 se va desfăşura
în procedeul clasic. Poloneza Justyna Kowalczyk
va veni la Vancouver recomandată de cele două
medalii de aur câştigate la Mondialele de la Liberec
2009. Arianna Follis (Italia), Aino-Kaisa Saarinen
(Finlanda) şi Marit Bjoergen (Norvegia) sunt şi ele
creditate cu şanse la aur, miercuri, 17 februarie, în
direct la Eurosport, de la ora 20.
Olimpiada de la Vancouver reprezintă ultima
şansă pentru ca finlandezul Hannu Manninen să
obţină o medalie la individual. Considerat cel mai
valoros competitor de combinată nor-
dică din istoria Cupei Mondiale, întrecere pe
care a câştigat-o de patru ori, Manninen avea 15
ani când a participat la primele lui JO, în 1994 la
Lillehammer, iar de atunci a fost prezent la alte trei
Olimpiade, fără să obţină o clasare pe podium. La
ediţia anterioară, Torino 2006, Hannu era văzut ca
mare favorit atât în proba de sprint, cât şi la indi-
vidual Gundersen, însă a sărit slab în sesiunile de
la trambulină, iar la partea de fond nu a avut forţa
să revină şi astfel a încheiat departe de podium.
Finlandezul, care va împlini 32 de ani în aprilie, şi-a
anunţat în 2008 retragerea din viaţa sportivă, pen-
tru a petrece mai mult timp cu familia şi a se con-
centra pe noua carieră de pilot de curse comerciale.
A revenit în acest sezon, reluând şirul victoriilor în
Cupa Mondială, iar şansele pentru Vancouver arată
mai bine ca oricând.
Turneul masculin de hochei este probabil
cel mai aşteptat eveniment la JO, atât de întreaga
suflare canadiană, care posedă din născare „gena”
acestui sport, dar şi de fanii hocheiului din întreaga
lume. Pentru prima dată în istorie, NHL îşi va în-
trerupe sezonul regulat şi le va permite jucători-
lor eligibili pentru echipele naţionale calificate să
participe la Vancouver. Team Canada, care va juca
în grupa A alături de SUA, Elveţia şi Norvegia, este
principala favorită la titlu, dar americanii, ruşii, ce-
hii, suedezii şi finlandezii nu au de gând să cedeze
fără o luptă crâncenă. Majoritatea meciurilor vor
fi găzduite de GM Place, unde îşi dispută meciu-
rile din NHL echipa Vancouver Canucks, şi de UBC
Winter Sports Center, ambele patinoare având di-
mensiunile obişnuite pentru Liga Nord-Americană
(61 x 26 m), mai înguste decât cele întâlnite la nivel
internaţional (61 x 30 m).
Ceremonia de închidere este
programată în ultima zi a lunii februarie şi va fi
transmisă în direct la Eurosport, de la ora 4 în dimi-
neaţa de luni, 1 martie. Evenimentul este progra-
mat în aceeaşi arenă BC Place Stadium care a găz-
duit şi festivităţile de deschidere. Anterior, vor fi
decernate ultimele două seturi de medalii, în cursa
masculină de schi fond 50 km cu start în bloc, aler-
gată acum în procedeul clasic, urmată de finala
turneului olimpic masculin de hochei pe gheaţă, în
fapt momentul de glorie pe care îl aşteaptă o
Canadă întreagă. Ulterior ceremoniei, stadionul va
fi renovat, iar acoperişul gonflabil va fi înlocuit cu
unul retractabil, în 2011. Arena va semăna foarte
mult cu stadionul din Frankfurt, deoarece lucrările
vor fi supervizate de acelaşi arhitect. Odată trecută
în istorie, cea de-a XXI-a ediţie a Jocurilor Olimpice
de iarnă va fi urmată de cea de la Soci 2014.
Ole Einar Bjorndalen
Canada vs SUA
EUROSPORT32 FEBRUARIE - MARTIE 2010
18. Octavian Morariu preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, este un adevărat
gentleman. Dialogul„sportiv”, condus cu abilitate, atinge toate zonele de foc ale sportului.
Un optimist care te face să crezi că pentru România urmează staţia Paradis. Şi poate chiar
aşa va fi...
„Vreau să aşez România pe harta sporturilor de iarnă”
Octavian Morariu:
INTERVIU
19. România a lipsit o sin-
gură dată, în 1960, de la
Olimpiada albă. Acum în 2010
cu ce gânduri şi speranţe ne îndreptăm
spre Vancouver la ediţia cu numărul 21?
Sportivii români au misiunea de
a face cunoscut faptul că şi în ţara
noastră se practică sporturi de iarnă
la un nivel corect. Voi fi prezent la
Vancouver alături de sportivi. E un loc
şi un moment unde toată lumea spor-
tului vine. E bine să fii acolo să între-
ţii relaţiile, să le dezvolţi, să le aşezi
mai bine, să îţi promovezi comitetul şi
ţara. Eu vreau să aşez România pe har-
ta sporturilor de iarnă, lucru benefic
pentru sportivi în primul rând, pentru
toată ţara, pentru turism. Din această
perspectivă misiunea sportivilor noş-
tri este uşoară. Lumea de multe ori e
surprinsă când vede un echipaj de bob
din România, sau un schior care co-
boară. Şi olimpismul are nevoie de ţări
noi, altfel JO de iarnă rămân apanajul
unui club închis. Mulţi întreabă dacă
Jocurile Olimpice de iarnă îşi mai au
rostul. Eu zic absolut da.
Dar pentru asta olimpismul are
nevoie de mai multe ţări care să fie
în frunte, care să acceadă la medalii.
Important e să avem aşteptări pozi-
tive din partea sportivilor, pentru că
ar putea în acea conjunctură să dea
tot ce au mai bun ca să iasă în eviden-
ţă. Sportivul are nevoie de susţinere
materială, dar şi de susţinere morală,
de o bună motivaţie şi de multe in-
fluxuri pozitive. Eu sunt convins că o
parte dintre sportivii noştri visează la
gloria olimpică şi îşi doresc să fie cât
mai sus în clasamente. Dar repet, nu
putem pretinde mare lucru, nu pentru
că ei n-au valoare. Sunt convins că fi-
ecare dintre cei care sunt prezenţi la
Olimpiadă vor să se autodepăşească.
Aş fi bucuros să avem o medalie. Sigur
ne-am mulţumi şi cu puncte, că nici
puncte nu am mai făcut de mult.
Daţi-mi un motiv să urmăresc evoluţia
sportivilor români la Jocurile Olimpice
de iarnă.
Important e să vedem dacă am pro-
gresat la Vancouver faţă de Torino
2006 pentru că TOŢI sportivii noştri
se pregătesc şi în străinatate, cot la
cot cu ceilalţi, pe cele mai bune pârtii
de schi, de bob, de sanie, pe cele mai
bune circuite de biatlon. Aş vrea să se
uite lumea pe ce locuri ne clasăm. Şi
dacă, de exemplu, la biatlon din 40-
50 de concurenţi la plecare, vorbesc
de fete unde avem cele mai bune ele-
mente, ajungem în primii 15, e deja o
mare performanţă pentru noi. La echi-
pe la fel, dacă vom fi în primele 10 ar
fi din nou o mare reuşită. Veţi vedea
foşti campioni olimpici, mondiali care
nu ajung în top. Ierarhiile se schimbă
rapid.
Concret, cu ce i-aţi ajutat?
Echipament, bani de pregătire, cu
tot ce am fost solicitaţi, absolut tot.
Dacă îi întrebaţi pe cei din federaţii o
să vă spună că au cele mai bune ma-
teriale sportive, cele mai performan-
te. Nu mai suntem ca acum câţiva ani
când nu aveam cea mai bună puşcă,
cele mai bune schiuri şi ne era jenă...
Şi dacă cineva poate să spună contra-
riul, aş fi foarte surprins; înseamnă
că nu mi-au cerut. Şi eu ştiu că şi MTS
şi înainte Agenţia Naţională pentru
Sport, au făcut eforturi mari. Deci,
de acum încolo – materiale sportive
bune - ca la ceilalţi, condiţii de pregă-
tire cu prioritate, şi pe urmă intervine
calitatea sportivului şi ştiinta şi price-
perea antrenorului. Am onorat toate
solicitările. Avem un contract cu Asics
(o marcă majoră) pentru echipamen-
tul de prezentare. Sportivii noştri o
să arate foarte bine, ca toţi ceilalţi.
România nu mai are de câtva timp pro-
blemele astea – cum ne prezentăm, ce
echipamente avem.
Pe cine putem considera vedeta lotului
olimpic al României?
Putem să ne gândim la biatlonista
Eva Tofalvi - o fată extraordinară, dar
toată echipa de biatlon e în creştere,
ca şi bobul de băieţi. Mai este şi pa-
tinatorul Zoltan Kelemen - un băiat
admirabil. Sper ca în 10 ani să avem şi
noi medalii. E mult, e un orizont foar-
te îndepărtat, dar trebuie să începi de
undeva.
V-aş propune să discutăm despre disci-
plinele de iarnă unde nu mai avem tradi-
ţie, deşi pare uşor utopic în clipa de faţă.
De ce nu excelăm la sporturile de iarnă,
nu există interes?
COSR are o strategie de revigorare.
Şi noi trebuie să fim ambiţioşi. E foar-
te greu la schi alpin - alte ţări dispun
de infrastructură, noi nu. Dar, la dis-
cipline cum ar fi biatlonul, schiul fond
avem aptitudini, mă gândesc la sări-
turi, pentru că vorbind în dreapta şi în
stânga mi-am dat seama că poţi ajun-
ge la un anumit nivel sau unul corect,
destul de repede; patinajul în pistă
scurtă – short track / sprint – unde
putem găsi atleţi nimeriţi pentru aşa
ceva; bobul – care are o anumită tra-
diţie şi au apărut şi rezultatele încura-
jatoare ale băieţilor la Cupa Americii.
Şi ar mai fi freestyle, deşi nu avem
încă reprezentanţi am putea convinge
gimnaştii.
Sunt discipline unde putem încerca.
Sigur că sunt foarte multe de făcut.
În primul rând trebuie să ai oameni
care să ştie să formeze, să antreneze
sportivii. Aici avem o mare carenţă.
Nu mai stăpânim bine ştiinta sportu-
lui.Ţara are un potential mare, şi mi
se confirmă de la zi la zi, pentru că
acum organizăm Festivalul Olimpic al
Tineretului European (FOTE) şi primim
experţi de la federaţiile internaţiona-
le, solidaritatea olimpică, de la CIO.
Aţi amintit de organizarea FOTE din
2013 – încep să se refacă şi să se con-
struiască anumite baze sportive. Acum,
ca membru al Comitetului Executiv al
Comitetului Olimpic European veţi avea
un cuvânt de spus. România, prin Dvs, a
pătruns în structurile de decizie ale olim-
pismului european.
FOTE are avantajul că va crea aces-
te baze de pregatire în ţară. Vom avea
circuite pentru biatlon, cross country,
trambuline, pârtii alpine – pentru co-
borâre nu avem o pârtie, costă mult
şi la FOTE nu este necesară, dar vom
face, sper, pe viitor; mai puţin pistă
de bob şi sanie pentru că sunt costuri
ridicate şi e un lux. Pista de la Sinaia
trebuie dată jos şi făcută alta pentru
că nu mai e în gabaritele geometrice.
Sigur, ideal e să avem tot ce trebuie
acasă. Sportivul se pregăteşte mai
bine alături de familie, de prieteni.
Pentru sporturile de iarnă FOTE poa-
te fi un început de răspuns, aşa cum
Izvorani e un răspuns pentru sportu-
rile de vară. COSR nu are vocaţia de a
investi în infrastructură. Noi am con-
struit Izvorani-ul pentru Comitet şi
pentru loturile olimpice, dar cam atât.
Ca peste tot în Europa, adminis-
traţia locală este cea care investeşte
în infrastructură, fie că este cea şco-
lară, spitalicească sau pentru sport.
Descentralizarea duce la acest lucru.
Nu există la Uniunea Europeană ca-
pitol pentru finanţare pentru sport
încă, dar ne vom lupta pentru asta. Nu
putem mobiliza fonduri cum sunt cele
din fondurile structurale pentru apă,
canal, etc. Poate la altă organizare de
mare eveniment sportiv, pe anumite
programe pentru tineret, aşa cum au
făcut finlandezii, olandezii şi toţi cei
care au organizat în Europa acest fes-
tival. Noi avem un proiect – două cen-
tre de pregătire olimpică la altitudine.
Două, pentru că sper să iasă cel puţin
unul.
Precum stiţi, noi nu avem o bază de
pregatire la altitudine. Există ale MTS-
ului – cea de la Poiana Braşov contro-
versată, contestată şi revendicată şi
cea de la Piatra Arsă care este mai ales
pentru un anumit tip de pregătire. Mai
există patinoarul la fel de discutat de
la Lia Manoliu şi cam atât. Mă bucur
că Primăria Braşov construieşte două
patinoare pentru FOTE, proiect care
duce la realizarea unei infrastructuri
pentru sporturile de iarnă .După ce se
termină competiţia acestea rămân în
FEBRUARIE - MARTIE 2010 37EUROSPORTEUROSPORT36 FEBRUARIE - MARTIE 2010
20. folosul comunităţii, tinerilor, copilor şi administraţiei loca-
le. Dacă vom putea aduce pentru România asemenea com-
petiţii care să ducă la dezvoltarea infrastructurii sportive,
ar fi perfect.
Din acel 2% din impozitul datorat statului din venituri-
le salariale din 2008 au intrat ceva bani? Ştiu că ar fi tre-
buit să contribuie la pregătirea sportivilor pentru Jocurile
Olimpice.
Foarte puţini pentru că în primul rând trebuie lucrat la
codul fiscal şi trebuie o anumită motivaţie fiscală pentru
parteneri şi sponsori. Nu există prevederi legale prin care
statul să fie finanţat de la loterie sau de jocurile de noroc,
cum se întâmplă în Europa. M-am întâlnit de curând cu pre-
şedintele Comitetului Olimpic Croat şi îmi spunea că numai
de la loterie, cazinouri şi tot ce înseamnă jocuri de noroc
au o finanţare de 13- 15 milioane euro. Croaţia, care are o
populaţie de trei ori mai mică decât a noastră! Vă daţi sea-
ma ce potenţial ar fi aici pentru finanţarea statului?
Sunt multe lucruri de făcut în sport, nu numai modifi-
carea codului fiscal. Sunt multe legi care ar trebui modi-
ficate în avantajul sportului, plecând de la legea spor-
tului care este Legea pentru Sport, mergând pe urmă la
administraţia locală, educaţie, sănătate, descentralizare,
la legea loteriei. Am lucrat împreună cu colaboratorii mei
de la Comitet şi deja de la începutul lui octombrie 2009
am depus la cabinetul ministrului tineretului şi sportului
propunerile noastre privind modificările legislative care
trebuie dezbătute în Parlament, la Camera Deputaţilor
şi Senat. Am avut şi o întâlnire cu comisia sport, ştiinţă,
cultură de la Camera Deputaţilor unde am anunţat sosirea
acestor cereri. Sperăm ca lucrurile să intre pe un făgaş nor-
mal pentru a ne promova strategia.
Am văzut sponsori mulţi şi importanţi care s-au alăturat mi-
siunii COSR. Cum aţi reuşit să îi atrageţi, care au fost principa-
lele motivaţii?
Din capul locului vreau să spun că avem mari probleme.
Nu mai poţi pe timpurile astea de criză să faci sponsorizări
pe prietenii sau pe relaţii. O companie, cât de mare ar fi ea,
nu mai acceptă în condiţiile actuale să fie partener şi pe
urmă să plătească şi impozit şi pe ce-ţi dă. E hilar. În mod
normal, când primeşti o sponsorizare, suma aceea trebuie
dedusă sau din impozit sau cel puţin din suma impozabi-
lă. Ne învârtim în cerc. Până nu punem pe picioare acest
nou cadru legislativ modern, favorabil sportului, în care
să putem pe de o parte să plătim antrenorii... Şi aici e o
mare diferenţă. Vedeţi câţi antrenori pleacă din ţară. De
ce oare? Nu se mai mulţumeşte nimeni să fie angajat sub-
locotenent sau funcţionar la Steaua sau Dinamo. Lucrurile
astea sunt terminate, trebuie să înţelegem!
Nu am să vă întreb cât a cheltuit COSR, pentru că investi-
ţia este majoră.Vă provoc amical. Spuneţi că întotdeauna me-
rită efortul... vor avea sportivii noştri rezultatele pe care le
aşteptaţi?
A merge la Olimpidă cu peste 30 de sportivi calificaţi
este clar un succes. Cei din Europa o să îmi spună că e o de-
legaţie destul de mare. Joacă în favoarea noastră şi criteri-
ile de calificare. Numărul de sportivi e limitat pe ţări, după
cum se ştie. Nu vreau să arunc o piatră nimănui, dar trebuie
să fim şi realişti, să nu ne spunem singuri poveşti care ne
plac. Sunt sporturi, nu toate, doar câteva, unde mergem
pentru că sistemul de calificare stopează participarea unui
sportiv mai bun din alte ţări pentru că nu intră în “cota”
ţării respective sau a numărului de calificabili şi calificaţi.
Dar aşa se scrie istoria. Astea sunt regulile, jucăm dupa ele şi
atunci avem acest număr de sportivi calificaţi. Am vorbit cu
Dragoş Staicu care s-a calificat la schi coborâre şi i-am spus că
nu mai vreau să retrăiesc momentele de la Torino unde am avut
un schior care a coborât în plug şi că o să mă uit foarte atent
cum va aborda cursa. Mulţi oameni de sport fac greşeala spu-
nând „de ce să cheltuim atâţia bani dacă oricum nu va avea re-
zultate?”. Noi trebuie să dăm fiecăruia posibilitatea să facă ma-
rea performanţă!
EUROSPORT38 FEBRUARIE - MARTIE 2010
21. Roata
norocului A doua ediţie desfăşurată în Argentina şi Chile a adus prima victorie din carieră pentru Carlos
Sainz, în timp ce Cyril Despres învinge pentru prima dată pe tărâm sud-american. Vladimir
Ceaghin a egalat recordul de succese în categoria camioane.
Dakar 2010, între consacrare şi premiere
22. A fost un raliu în care culoarea predominantă a fost albastrul, aceeaşi nuanţă care a fost prezentă şi pe combinezonul lui Cyril Despres, pentru a tre-
ia oară învingător la categoria moto (precedentele două succese, 2005 şi 2007, au fost reuşite în Africa) dar şi al lui Marcos Patronelli, argentinianul
care s-a impus în clasa quadurilor. La auto, Carlos Sainz a câştigat competiţia după o dispută aprigă cu coechipierul său de laVolkswagen, Nasser Al
Attiyah, iar„camionagiul”Vladimir Ceaghin a avut drum liber spre o suită de recorduri ale competiţiei:„Ţarul”a fost cel mai rapid în nouă etape, iar
la final a obţinut al şaselea succes din carieră, egalând performanţa cehului Karel Loprais.
După 14 etape, după un traseu ce a măsurat peste 4 800 de kilometri de probe speciale, Raliul Dakar 2010 şi-a primit supravieţuitorii la Buenos
Aires. 88 de motociclete, 14 quaduri, 57 de maşini şi 28 de camioane au defilat prin capitala Argentinei şi au primit aplauzele sutelor de mii de
spectatori prezenţi la festivitatea de premiere.
Fortuna l-a iubit pe Despres A trebuit să aştepte trei ani pentru a fi din nou cel mai bun, iar lacrimile de bucurie
care i-au curs la capătul ultimei speciale au reprezentat simbolul unui drum lung pe care l-a avut de parcurs. Au fost trei ani de dezamăgiri, frustrări
şi, mai presus de orice, antrenamente dure de la trofeul obţinut în 2007, pe malul Lacului Rose, la Dakar. Acum un an, Cyril Despres a avut de înfrun-
tat, pe lângă serioase probleme cu pneurile, un adversar mai tare decât el, pe numele său Marc Coma.
Dar soarta s-a întors în a 32-a ediţie a celebrului rally-raid. Mai motivat şi mai
pregătitcaniciodatăşicuoechipădevotatăpentrucauzalui,francezuladominat
competiţia de la un capăt la altul, iar motocicleta sa, KTM 690 - chiar dacă restric-
ţionată - a fost cea mai bună. Nu a avut oscilaţii în evoluţie, ci a fost constant aşa
cum trebuie să fie orice triplu câştigător în Dakar. Aceasta este reţeta învingăto-
rului, iar Despres a aplicat-o la perfecţiune, obţinând şi trei succese de etapă şi
alăturându-se regretatului Richard Sainct - fost coechipier al lui Cyril - pe lista
celor care s-au impus de trei ori.
Considerat principalul rival al lui Despres, Marc Coma a avut o evoluţie bună
pânăînetapaatreia,desfăşuratăîndecoruldunelordelaFiambala.Unmotorsu-
praîncălzit l-au făcut să piardă mai bine de 20 de minute, apoi, în runda a cincea,
catalanul a mai cedat o jumătate de oră (din cauza unui pneu) în duelul cu rivalul
francez. La toate acestea s-a adăugat penalizarea de şase ore pentru „asistenţă
ilegală”, astfel că deţinătorul titlului s-a recunoscut învins şi a încheiat al 15-lea,
dar s-a consolat cu faptul că a câştigat cele mai multe etape
(5).
În cele din urmă, tot un pilot ce a folosit un model KTM
690 a terminat pe locul secund, Pal-Anders Ullevalseter.
Obiectivul norvegianului era să încheie pe podium, dar s-a
autodepăşit graţie experienţei şi constanţei în evoluţie.
Bonus-ul a fost câştigarea primei etape din carieră, după opt
participări în Dakar. În precedentele trei participări la rally-
raid, Francisco Lopez nu reuşise să ajungă vreodată la sosire.
A patra oară pare să fi fost cu noroc pentru chilian, ba chiar
a terminat al treilea la „general” şi a triumfat în trei probe
speciale, iar „Chaleco” şi a sa Aprilia au fost cei mai buni la
clasa modelelor cu motor de 450 cmc.
Slovacul Stefan Svitko, clasat al 13-lea la „general” a câşti-
gat întrecerea debutanţilor şi demonstrează asaltul spre vârf
alest-europenilor,lucruconfirmatşidepoziţiaaoptaapolo-
nezuluiPrzygonski.Afosta45-alafinal,darAnnieSeelmeri-
tă toate laudele pentru că a fost cea mai bine clasată femeie.
23. Fraţi de aventură După emoţia creată de Marcos Patronelli, clasat al doilea în 2009 după Josef Machacek, fanii argentinieni
aveau aşteptări mari din partea noului idol. Marcos a pornit cu dorinţa de a-şi apăra faima, dar avea şi responsabilitatea unei naţiunii mereu
fascinată de motorsport. Susţinut de fratele său mai mare şi în ciuda unei opoziţii serioase din partea foştilor câştigători ai categoriei quad, Marcos
Patronelli s-a descurcat de minune şi a fost lider al clasamentului în toate 13 din cele 14 etape, excepţia fiind ziua secundă când primul loc a fost
ocupat de spaniolul Gonzalez Corominas. Cu patru victorii de etapă, Patronelli junior a devenit primul argentinian învingător în Dakar. Alejandro
(două etape câştigate), al doilea din etapa a şaptea, a contribuit la un succes nemaiîntâlnit al unei familii. Restul s-au mulţumit cu victorii de zi:
Hubert Deltrieu, Sebastian Halpern (2), Christophe Declerck (3), Gonzalez Corominas (1) şi Rafal Sonik (1).
Premieră pentru Sainz La patru ani după sosirea în lumea rally-raid-urilor, Carlos Sainz a reuşit să devină rege al
Dakarului. Spaniolul a făcut uz de întregul său talent şi de tot potenţialul modeluluiVW RaceTouareg pentru a ieşi în prim plan. A dovedit şi acel
sânge rece care uneori i-a lipsit în trecut - în special în 2009, când s-a răsturnat şi a pierdut victoria, deşi avea un avans de aproape o jumătate de
oră. Anul acesta,„El Matador”s-a impus în faţa coechipierului Nasser Al Attiyah într-un duel absolut fascinant.
Între Antofagasta şi Copiapo Stephane Peterhansel îşi forţează BMW-ul în cea de-a 8-a etapă a raliului. În cele din urmă Peterhansel a câştigat
etapa urmat de Sainz şi de concurentul american Mark Miller. La vremea aceea Carlos Sainz înca era în fruntea clasamentului, poziţie pe care a
reuşit să şi-o menţină pănă la final.
24. De la sosirea pilotului din Qatar în echipa Volkswagen, Sainz s-a
impus de două ori în faţa acestuia - Rally dos Sertoes şi Silk Way Rally
- ca urmare a erorilor făcute de adversar. La final de Dakar 2010,
Carlos şi-a confirmat superclasa, fără a beneficia de greşelile lui Al
Attiyah, incredibil de combativ până la ultimul kilometru al raliului.
Din etapa a cincea, când a preluat primul loc, Carlos Sainz a vă-
zut cum avansul său este topit de acest „nebun frumos” care este
Nasser, un pilot care a profitat de orice ocazie pentru a devora mi-
nute şi secunde. La finalul ultimei speciale, ecartul dintre cei doi a
fost de numai 2’12”, cea mai mică diferenţă din întreaga istorie a
Dakarului. Mai mult, 2010 a fost anul apogeului pentru Volkswagen,
care l-a plasat pe Mark Miller pe ultima treaptă a podiumului, iar ce-
lebrul rally-raid nu a mai avut primele trei locuri monopolizate de o
singură echipă din 2003, anul în care Mitsubishi domina cu cvartetul
Masuoka - Fontenay - Peterhansel - Sousa.
Perfecţiune rusească Nimeni nu va şti dacăVladimir Ceaghin caută recordurile, dar constanţa sa l-a făcut să câştige nouă
din cele 14 etape, să totalizeze 56 de victorii de zi în clasamentul all-time şi să egaleze recordul de succese finale (6), la egalitate cu Karel Loprais.
„Ţarul”s-a instalat la conducere în prima etapă şi nu a mai părăsit locul de onoare până la final, oferind firmei simbolizată de căluţul albastru cea
de-a noua victorie absolută - un alt record al categorie camioane. Dominaţia trupei dinTatarstan a fost totală, pentru că nu trebuie omise cele
patru etape trecute în contul lui Kabirov şi una (ultima) la Mardeev. Singurii adversari care puteau emite pretenţii au abandonat în etapa a doua
(Ales Loprais, din cauza răsturnării mastodontuluiTatra), respectiv a cincea (André de Azevedo, probleme mecanice la camionulTatra).
2 ianuarie 2010: în Argentina, între Colon şi Cordoba, traseul a pus probleme deosebite concurenţilor. Chilianul Francisco Lopez Contardo nu pare
însă a fi deranjat de pericolele ascunse de luciul apei. Aprilia sa nu a reuşit, din păcate în acea primă etapă, să se clasese pe podium acesta fiind
adjudecat de David Casteu, Cyril Despres şi Marc Coma.
25.
26. 13 ianuarie 2009: Zi cu ghinion pentru argentinianul OrlandoTerranova care şi-a zdrobit maşina în etapa a 10-a. Deşi polonezul Krzysztof Holowczyc
ar fi vrut să-i dea o mână de ajutor, nu se mai putea face nimic pentru argentinian care pierduse un timp important. Sainz a fost mai prudent, nu a
avut astfel de evenimente câştigând etapa şi menţinându-se pe poziţia de lider.
În ziua în care o etapă din Dakar se va desfăşura pe Lună peisajul nu va fi cu mult diferit de ceea ce sud-africanul Giniel DeVilliers a văzut şi a trăit pe
10 ianuarie în pustietăţile din Chile.
3 ianuarie 2010, Argentina: concurând pentru România, austriacul Martin Freinademetz cade de pe KTM-ul său în timpul celei de-a doua etape
desfăşurate între Cordoba şi La Rioja, lăsându-i astfel pe David Fretigne, David Casteu şi Marc Coma să ocupe podiumul.
Maşinile sunt adevărate piese de Lego. Modularitatea este o condiţie esenţială pentru ca mecanicii să poată interveni rapid şi să fie capabili să
schimbe aproape orice piesă în timp record. Hummer-ul lui Robby Gordon e făcut bucăţi iar mecanicul său profită de ziua de pauză a raliului pentru
a-l pune la punct.
27. Sistemul de disputare eli-
mină surprizele de proporţii, aşa
explicându-se de ce în fazele fi-
nale ajung întotdeauna reprezentantele
campionatelor puternice, echipele care (re)
investesc pe măsura câştigurilor sau ajung
cluburile de tradiţie. Cel mai bun exemplu
sunt chiar echipele româneşti. Ne amintim
cu toţii de victoriile uimitoare ale Stelei la
Kiev şi CFR-ului la Roma, nemaivorbind de
parcursul uluitor al Urziceniului în 2009.
Totuşi, niciuna dintre ele nu a trecut de faza
grupelor.
Tocmai acest sistem cu grupe favorizea-
ză echipele mari. Parcursul de 6 meciuri –
3 acasă, 3 în deplasare - dă timp unui club
mare să se redreseze în cazul unui accident,
aşa cum a fost cazul cu Roma în exemplul
de mai sus. Ceea ce era mult mai dificil în
cadrul dublelor manşe din vechea Cupă a
Campionilor Europeni.
Şi mai edificator este cazul Stuttgartului,
care a început ezitant grupa dar a termi-
nat-o înaintea Unirii, căreia i-a luat faţa
pe ultima sută de metri. A avut nevoie de
timp şi l-a avut, reparând din mers erorile
începutului.
Pentru echipele mici există
doar iluzii şi mărunţiş
(sau ceea ce pentru marile
puteri reprezintă mărunţiş).
Nu e de ajuns o victorie
izolată, trebuie constanţă în
rezultate pozitive.
Fără surprize
În acest sezon singura surpriză – în fapt,
doar o semisurpriză – a fost eliminarea lui
Liverpool de către Fiorentina. Până la urmă,
scoaterea din competiţie a unui gigant en-
glezesc care şchioapătă de către o formaţie
în ascensiune din Italia n-ar trebui să mire
mai mult decât e cazul.
În rest, rezultate fireşti care confirmă te-
oria de mai sus. Formaţiile mici au terminat
ultimele: Maccabi Haifa, Beşiktaş, FC Zürich,
Apoel Nicosia, Debrecen, AZ Alkmaar.
Excepţie Unirea, care a lăsat în urma ei un
Rangers surclasat de inteligenţa tacită şi
disciplina ialomiţenilor.
Inter şi Barcelona au suferit în grupa F,
dar în final tot s-au calificat în dauna lui
Dinamo Kiev şi Rubin Kazan (Rubin a câş-
tigat pe Camp Nou, dar n-a trecut de filtrul
subţire al grupelor!). Iar în grupa C, nici mă-
car o forţă ca Olympique Marseille n-a reu-
şit breşa în faţa redutabilelor Real şi Milan.
De asemenea, o situaţie interesantă în gru-
pa B. Campioana Germaniei, Wolfsburg, o
formaţie debutantă în această competiţie,
a capotat în faţa unei echipe obişnuite cu
aerul Ligii Campionilor şi care a investit ma-
siv, ŢSKA Moscova.
Se premiează
fotbalul ofensiv
O altă particularitate a Ligii Campionilor
o reprezintă promovarea aproape exclusivă
a echipelor care practică aşa-numitul fotbal
pozitiv. Ceea ce poate fi tradus prin fotbalul
ofensiv, fotbalul spectacol. Cine atacă şi în-
scrie mult, ajunge departe.
Cele 16 echipe calificate în primăvară
sunt clasate în primele 18 locuri în clasa-
mentul golurilor marcate în grupe (excepţi-
ile se numesc Wolfsburg şi Urziceni). La şu-
turi pe poartă conduce Arsenal (8,5 şuturi
pe meci), urmată de Manchester United, FC
Porto şi Real Madrid (8,33 şuturi pe meci).
La polul opus se află Dinamo Kiev (3 şuturi
pe meci), Rangers (2,67 şuturi pe meci) şi
Apoel Nicosia (2,17 şuturi pe meci). Nu-i aşa
că nimic nu-i întâmplător?
Singura echipă care a trecut
de grupe practicând un
fotbal de contraatac este
Fiorentina, care a avut o
posesie medie în cele 6
meciuri de doar 46%
Anglia şi Spania domină
Finalul fazei grupelor ne mai arată ceva:
repartizarea geografică a forţelor fotba-
listice. Aşadar, grupele Ligii 2009-2010
au fost câştigate de 3 formaţii din Anglia
(Manchester United, Chelsea şi Arsenal),
Champions League a fost concepută ca o competiţie
a bogaţilor şi este o competiţie a bogaţilor. Mirajul
banilor care se învârt aici îi ademeneşte pe toţi, dar la
ei nu ajung decât tot cei bogaţi.
Liga bogaţilor – ediţia 2010
Ban la ban trage
Tabloul optimilor de finală
Olympique Lyon – Real Madrid
AC Milan – Manchester United
FC Porto – Arsenal
Bayern München – Fiorentina
VfB Stuttgart – Barcelona
Olympiakos Pireu – Bordeaux
Inter Milano – Chelsea
EUROSPORT52 FEBRUARIE - MARTIE 2010
28. 3 din Spania (Barcelona, Real Madrid şi
Sevilla), câte una din Franţa (Bordeaux)
şi Italia (Fiorentina). De pe locurile 2 au
mai obţinut calificarea două formaţii din
Italia (Milan şi Inter), două din Germania
(Bayern München şi VfB Stuttgart) şi câte
una din Rusia (ŢSKA Moscova), Portugalia
(FC Porto), Franţa (Olympique Lyon) şi
Grecia (Olympiakos Pireu).
ŢSKA Moscova – Sevilla
Tragerea la sorţi pentru fazele elimi-
natorii este un alt argument în teoria fa-
vorizării formaţiilor mari. În primul rând,
echipele din aceeaşi ţară nu se pot întâlni
între ele. În al doilea rând, echipele care
au terminat pe locul 2 în grupe întâlnesc
obligatoriu o echipă de pe locul 1. Mai
mult, sunt obligate să joace primul meci
pe teren propriu, ceea ce teoretic repre-
zintă un dezavantaj. Aşadar, după ce s-a
triat plevuşca în grupe, începe selectarea
celor foarte mari dintre cei mari.
Granzii între ei
De aici încolo începem să vorbim candi-
datele la trofeu şi de sume care pot ajunge
la zeci bune de milioane de euro. Teoria
conspiraţiei nu poate merge până la aran-
jarea tragerilor la sorţi şi de aceea mai pot
exista şi confruntări de mai mică anvergu-
ră precum Olympiakos Pireu – Bordeaux
sau chiar ŢSKA Moscova – Sevilla. Ele apar
din cauza faptului că formaţii de tradiţie
merg mai slab în grupe şi se clasează doar
pe locul 2, dând astfel naştere unor super-
derbyuri ca Milan – Manchester sau Inter
– Chelsea încă din optimi. Dar situaţia se re-
glează fie în sferturi, fie în semifinale. Sau,
cel puţin, aşa susţine istoria competiţiei.
Privind retrospectiv, vedem că în semi-
finalele din 2009 au ajuns Barça, Chelsea,
Manchester şi Arsenal; în 2008 – Liverpool,
Chelsea, Barça şi Manchester; în 2007 –
Manchester, Milan, Chelsea şi Liverpool;
în 2006 – Milan, Barcelona, Arsenal şi
Villarreal (!); în 2005 – Milan, PSV (!), Chelsea
şi Liverpool.
Se mai pot, iată, strecura formaţii precum
Villarreal şi PSV Eindhoven. Spaniolii însă
veneau din cel mai puternic campionat la
acea dată, iar olandezii au reuşit un parcurs
de excepţie la una dintre multele partici-
pări în Ligă. Singura dată când o formaţie
din Est a ajuns în semifinale s-a întâmplat
în 1999, când Dinamo Kiev a reuşit această
performanţă după ce a acumulat o experi-
enţă uriaşă la precedentele (multe!) partici-
pări şi a profitat de sistemul de desfăşurare
cu doar 6 grupe şi nu 8 ca în zilele noastre.
Ultima finală în care
au ajuns doi outsideri s-a
disputat în 2004:
FC Porto – AS Monaco 3-0
Concluzia este aceeaşi cu introducerea.
Liga Campionilor este o competiţie bogată
creeată pentru cei bogaţi, iar echipele mici
vor continua să se hrănească din iluzia că va
pune mâna pe ceva mărunţis. Spor la trea-
bă!
EUROSPORT54 FEBRUARIE - MARTIE 2010
