2. RECIPROCITATE
ÎNCREDERE INTUIŢIE
PREGĂTIRE SUSŢINERE
PROFESIONALĂ FINANCIARĂ
DORINŢA LUCRULUI EXEMPLE DE
BINE FĂCUT BUNĂ PRACTICĂ
EFORT SUSŢINUT EMPATIE
FAIR-PLAY
3. Misiune
Pasiune, putere, performanţă este sloganul care ne
ghidează de fiecare dată în munca noastră, fie că vorbim
despre sportul pentru începători sau cel de performanţă.
Scopul acestei activităţi este acela de a întări legătura
dintre tineri şi sport, de a-i ajuta să vadă în ea toate
bucuriile şi greutăţile inerente care îi ajută să se formeze,
mai ales, ca oameni. Educaţia tinerilor întru fair-play îi
încurajează să înveţe să fie mai calmi şi mai relaxaţi,
astfel, mai corecţi.
De aceea misiunea noastră este să împrietenim tinerii cu
sportul, să fim un sprijin pentru cei talentaţi, pentru a le
facilita drumul spre podiumuri naţionale şi internaţionale.
4. A fi fair-play înseamnă, în primul rând, să participi
la competiţie de dragul ei şi nu pentru câştigurile
puse în joc, situaţie care vine în paradox cu ce
avem azi, respectiv turnee sportive în care banul
este cel mai important.
Sportul este acela care formează şi cizelează
caractere, fapt subliniat şi cercetat îndeaproape în
domeniul psihologiei sportului.
Noţiunea de fair-play devine astfel un concept ce
stă la baza formării personalităţii jucătorilor.
5. Fairness înseamnă în primul rând adoptarea
unui comportament decent în viaţa de zi cu zi –
chiar dacă termenul a fost tot mai mult
restrâns doar la domeniul jocului.
Campaniile sportive în favoarea fairplay-ului
sunt numeroase. „Fair-ness-ul”, aşa cum apare
el în enciclopedia eticii în sport, „arată că, în
cadrul competiţiilor sportive, oamenii respectă
regulile în mod consecvent şi conştient, în
ciuda tuturor dificultăţilor."
6. Inamicii fair-play-ului:
*viclenia,
*şmecheria,
*păcăleala
*înşelăciunea.
Acolo unde se luptă cu bandaje dure, unde se
plăteşte pentru a fi numărul 1, ispita este mare
de a încălca, de a leza regulile jocului, de a se
concentra doar asupra propriilor avantaje.
Nevoia de victorie şi tensiunea succesului nu lasă
loc onestităţii. Fair-play-ul devine astfel un lux,
iar fairness-ul, o utopie
7. 1.Tensiune
Încă de la începutul meciului se simte tensiunea în
atmosferă, iar starea de spirit este încordată. Toţi
mai au încă în minte amintirea ultimului joc. Dacă nici
de data aceasta nu reuşim să învingem, toate
eforturile au fost inutile.
2. Provocări
O intervenţie regulamentară, dar destul de dură, a
unui jucător îşi atrage comentarii răutăcioase. Nu se
prea poate vedea dacă a fost o greşeală, dacă a fost
făcută cu intenţie, sau dacă a fost o provocare.
3. Ciocniri
Meciul este de abia la început, dar ciocnirile sunt tot
mai dese. Arbitrul este nesigur, se ţine încă
deoparte. Nervozitatea creşte. Jocul poate denatura
în orice clipă.
4. Spirit de turmă
Iarăşi mitocănii inutile. Jumătate din echipă îi
înconjoară într-o clipită pe cocoşii certăreţi. Apare
primul cartonaş galben. Asta n-are de fapt nimic de-a
face cu jocul!
8. 5. Gesturi obscene
Intenţie clară: acest gest obscen este o ofensă!
Cine nu se apără deîndată, va fi luat peste picior
după meci!
6. Ameninţări
Schimb de replici în loc de fotbal: jucătorii îşi pierd
concentrarea, încep să ameninţe: aşteaptă numai
până se termină jocul!
7. Faulturi
Pe la spatele arbitrului, faulturile se intensifică.
Ceea ce doare. Furia se amplifică, fiecare aşteaptă
ocazia de a i-o plăti celuilalt.
8. Spectatorii instigă la violenţe
Scânteia se transmite şi în rândul spectatorilor.
Aceştia huiduie, cer intervenţii şi mai dure. Pericolul
este iminent, lupta de pe teren poate ajunge în
gradene.
9. Violenta ajusa la apogeu
Adversarul devine victimă. Se ajunge la răni grave,
cartonaşele roşii apar unul după altul, jucătorii şi
spectatorii îşi ies din fire, jocul este întrerupt.
Nimeni nu câştigă nici un punct, privirile sunt goale,
lacrimile şi reproşurile izbucnesc de ambele părţi.
9. 1. Fair-play-ul este comportamentul plin de
consideraţie faţă de sine, faţă de alţii, dar şi faţă de
mediul înconjurător.
Fair-play-ul se manifestă cel mai vizibil în sport, dar
nu numai aici;
*înseamnă respectarea regulilor, renunţarea la
avantajele obţinute pe nedrept, egalitatea de şanse,
comportamentul preventiv, respectarea adversarilor
sportivi şi acceptarea celorlalţi.
*ca atitudine fundamentală sportivă şi morală, este
însă ameninţată azi - nu numai în sport, ci şi în alte
domenii. Trebuie avut în vedere faptul că fair-play-ul
ne oferă posibilităţi autentice pentru o mai bună
orientare într-o lume plină de elemente
concurenţiale.
10. 2. Fair-play-ul este calitatea esenţială care
trebuie să definească relaţiile
interumane. Apelurile, interdicţiile sau
sacţiunile nu sunt mijloace destul de bune
pentru a-l impune într-o sferă mai largă şi
de durată.
De aceea, metodele alese trebuie să fie
foarte eficiente.
11. 3. Un comportament în spirit de fair-play presupune ca
oamenii să aibă anumite calităţi.
Atenţia,cinstea, încrederea în sine,
consideraţia, capacitatea de a pierde
şi empatia
sunt condiţiile necesare în acest sens, care trebuie
promovate şi dezvoltate.
A învăţa să devii o fiinţă morală înseamnă să lucrezi
neîncetat la propria personalitate.
Comportamentul fair-play nu poate fi predat, la urma
urmelor, el trebuie trăit şi învăţat.
12. 4. Principiului succesului, exprimat în termeni
de concurenţă, victorie şi înfrângere, trebuie
să i se suprime duritatea.
Bunăstarea, jocul în comun, experienţa jocului
ca atare, calitatea lui, precum şi trăirile
interioare trebuie să constituie scopul, ele
trebuie mereu scoase în evidenţă şi cultivate.
13. 5. Aceste calităţi sunt promovate într-o
atmosferă constructivã, care lasă loc
camaraderiei, deschiderii faţă de ceilalţi şi
înţelegerii.
14. 6. Nu numai ce facem este
important, ci mai ales cum o
facem.
15. 7. Noi suntem modelele - nu cuvintele
noastre, ci felul în care de comportăm cu
sportivii noştri şi felul în care
soluţionăm conflictele ne dă
credibilitate.
16. 8. Un comportanent moral trebuie să aibă
mereu la bază principiul autonomiei şi cel al
responsabilităţii.
În acest sens trebuie create ocazii care să
le permită sportivilor să înveţe mai uşor, de
exemplu în cadrul elaborării orelor de
pregãtire.
17. 9. Arbitrul trebuie să fie „transplantat“ în
fiecare din noi.
În acest sens vorbeşte şi următorul citat:
„Fiecare este atent ca vecinul să nu-l înşele.
Dar va veni şi ziua, când omul va începe să fie
atent ca el să nu-şi înşele vecinul.“
18. 10. Dispoziţia şi capacitatea de a rezolva
conflicte trebuie să fie stimulate de devreme.
Conflictele nu trebuie evaluate doar ca fiind
fapte negative;
ele pot - şi trebuie - să fie percepute şi ca o
şansă de schimbare şi dezvoltare, dar şi ca o
provocare de a lucra mai mult pe tema
fair-play-ului.
19. Ce şanse are fair-play-ul?
*Vã consideraţi a fi persoane corecte? Sau preferaţi să
blufaţi?
*Credeţi că fair-play-ul este unul dintre acele domenii în
care se poate lupta, la fel ca în politică sau economie?
*Este fair-play-ul o atitudine de urmat în relaţiile cu
adversarii?
*Aveţi adversari? Îi respectaţi ca parteneri?
*Care sunt şansele fair-play-ului de a se impune în
societatea de astăzi, în care obţinerea de avantaje şi
lezarea normelor se fac tot mai des simţite?
