Articolul "Război pe calea undelor" a fost publicat în numărul 101 din iunie 2008 al revistei Dominus.

1. Seria Biografii
Război pe calea undelor
Monica Lovinescu (n. 19 noiembrie 1923, Bucureşti – d. 20 aprilie 2008, Paris) a fost ziaristă
(binecunoscută comentatoare de radio) şi critic literar. Soţia poetului şi publicistului Virgil
Ierunca, a fost fiica criticului literar Eugen Lovinescu, precum şi verişoara scriitorilor Anton
Holban, Vasile Lovinescu şi Horia Lovinescu
Şi-a luat licenţa în Litere la Universitatea din Bucureşti, debutând cu o serie de nuvele şi
schiţe în revista Vremea. Monica Lovinescu a făcut critică teatrală la revista Democraţia şi a
publicat pagini de proză în Revista Fundaţiilor Regale. De asemenea, a fost asistenta lui
Camil Petrescu, în cadrul seminarului de teatru pe care acesta l-a condus.
În septembrie 1947, după instaurarea regimului comunist în România, Moniva Lovinescu a
plecat în Franţa ca bursieră a statului francez, unde – în primele zile ale anului 1948 – a cerut
azil politic.
La Paris, Monica Lovinescu a publicat articole şi studii despre literatura română şi despre
ideologia comunistă în revistele East Europe, Kontinent, Preuves, L'Alternative, Les Cahiers
de l'Est, Temoignages şi La France Catholique. Este autoarea capitolului despre teatrul
românesc din Histoire du Spectacle (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard). Monica
Lovinescu a tradus în franceză cărţi româneşti sub pseudonimele Monique Saint-Côme şi
Claude Pascal. De asemenea, a colaborat la unele reviste ale exilului românesc (Luceafărul,
Caiete de dor, Fiinţa românească, Ethos, Dialog, Agorai). Începând cu anul 1990 – după o
întrerupere de peste 40 de ani –, Monica Lovinescu a publicat din nou în reviste literare din
România (Contrapunct, România literară, 22 etc).
Între anii 1951 şi 1974, Monica Lovinescu a colaborat la emisiunea în limba română a
Radiodifuziunii Franceze, precum şi la redacţia centrală a emisiunilor pentru Europa de est.
Începând cu anii 60, a colaborat la Radio Europa Liberă, aici având două emisiuni
săptămânale (Actualitatea culturală românească şi Teze şi antiteze la Paris), care au exercitat
o puternică influenţă asupra vieţii culturale şi sociale româneşti, privată la vremea aceea de
informaţii cu privire la evenimentele culturale şi politice din occident.
În anul 1977, nu cu mult timp înainte de sosirea lui Paul Goma la Paris, Monica Lovinescu a
fost agresată fizic de un agent al Securităţii (serviciul secret al statului român), acesta bătând-
o bestial într-o parcare din faţa casei sale. La scurt timp după eveniment, a părăsit spitalul în
care fusese internată pentru a-i denunţa – prin intermediul microfonului Europei libere – pe
cei în slujba cărora se afla agresorul (statul comunist român şi instrumentul său, Securitatea).
O parte din cronicile literare radio, scrise şi difuzate de Monica Lovinescu, au apărut în
volumul Unde scurte (Ed. Limite, Madrid, 1978). Aceasta a scris capitolul consacrat Istoriei
teatrului românesc în Histoire des spectacles (Pléiade, Ed. Gallimard, 1965). Monica
Lovinescu a fost distinsă cu Diploma de Onoare pe anul 1987 a Academiei Româno-
Americane de Ştiinţe şi Arte, pentru întreaga sa activitate de ziaristă şi critic literar. Din anul
1990 editura românească Humanitas a început să-i publice cărţile, jurnalul şi volumele de
studii şi articole citite la Europa Liberă.
În colaborare cu Doina Jela, Monica Lovinescu a scris Această dragoste care ne leagă.
Reconstituirea unui asasinat (Editura Humanitas, 1998), o carte cutremurătoare în care este
evocată figura mamei sale, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, arestată de comunişti la vârsta de
70 de ani (în timpul celui de-al treilea val terorii comuniste: 1956-1960) şi care (lipsită de
asistenţă medicală) a murit în închisoarea din Jilava, fiind apoi aruncată într-o groapă comună.
De asemenea, în colaborare cu Gabriela Omăt, a editat agendele literare ale tatălui său.

2. În martie 2008, a lăsat moştenire statului român casa din Paris, pentru a fi pusă la dispoziţia
studenţilor bursieri români din Franţa, în pofida faptului că nu a fost de acord cu politica
României postdecembriste, în special cu cea a regimului Iliescu.
Monica Lovinescu a fost căsătorită cu Virgil Ierunca, una dintre personalităţile cele mai
importante ale exilului românesc. Critic literar, publicist şi poet, una dintre cele mai cunoscute
voci ale Europei Libere, Virgil Ierunca s-a stins din viaţă în septembrie 2006, la Paris, în
varstă de 86 de ani.
Monica Lovinescu a încetat din viaţă în aprilie 2008, la vârsta de 85 de ani, la un spital de
lângă Paris. A fost distinsă postmortem cu ordinul Steaua României în rang de Mare Cavaler.
Urnele conţinând cenuşa Monicăi Lovinescu şi a lui Virgile Ierunca au revenit în România,
unde au fost expuse public la Ateneul Român, fiind apoi depozitate în Casa Lovinescu, care
adăposteşte mai multe fundaţii culturale.
Documentarul Cold Waves – Razboi pe calea undelor, regizat de Alexandru Solomon, şi
lansat în premieră internaţională pe 22 octombrie 2007 la Astra Film Fest, este un film despre
Radio Europa Liberă din anii ‘70-’80, fiind realizat pe baza unor interviuri cu foşti jurnalişti
ai acestui post (Emil Hurezeanu, Monica Lovinescu, Ioana Magură Bernard, Şerban Orescu,
Nestor Ratesh, Neculai-Constantin Munteanu şi Andrei Voiculescu), dar şi cu oameni care, la
acea vreme, erau ascultători ai radioului din Munchen sau membrii de partid. Cold Waves a
rulat în cinematografele româneşti din 29 noiembrie 2007, premiera având loc la
cinematograful Scala din Bucureşti.
Traian Anghel