Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Horia Hulubei

2,293 views

Published on

Articolul "Horia Hulubei" a fost publicat în numărul 89 din iunie 2007 al revistei Dominus.

Published in: Education
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Horia Hulubei

  1. 1. Seria Biografii Horia Hulubei Horia Hulubei (15 noiembrie 1896; 22 noiembrie 1972) a fost un fizician român, ale cărui contribuţii ştiinţifice au fost recunoscute pe plan modial. Hulubei face studii elementare (1903 – 1907) şi secundare (Liceul Internat, 1908 – 1916) la Iaşi, fiind bursier în timpul liceului. În anul 1916, H. Hulubei se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, Secţia de Fizică şi Chimie, fiind mobilizat în curând şi trimis pe front. În vara anului 1917, H.H. participă – având gradul de sublocotetent – la marea bătălie de la Mărăşeşti. În aceaşi an, împreună cu alţi tineri – la iniţiativa generalului Berthelot – este trimis în Franţa pentru a deveni pilot al aviaţiei militare. Devenind pilot de vânătoare, participă la operaţiunile de pe frontul de Vest, unde este rănit, fiind apoi decorat cu Legiunea de Onoare. În anul 1922, H. Hulubei se întoarce în România, unde – în calitate de şef al unei linii de navigaţie aeriană – deschide prima linie aeriană românească (Constantinopol – Bucureşti – Budapesta). Se reînscrie la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, iar în anul 1926 obţine licenţa Magna cum Laude. Descoperând-şi – sub îndrumarea profesorului Petru Bogdan – pasiunea pentru fizica atomică, obţine în 1926 o bursă de stat, plecând la Paris pentru specializare. Aici are prilejul să lucreze în laboratorul profesorului Jean Perrin (care, în acelaşi an, primeşte Premiul Nobel pentru Fizică, datorită cercetărilor sale asupra structurii discontinue a materiei), la Universitatea Sorbonne. În anul 1993, H.H. îşi ia doctoratul în fizică experimentală cu o disertaţie despre efectul Compton multiplu, din comisie – prezidată de Marie Sklodowska-Curie – făcând parte Jean Perrin şi Charles Mauguin. Bucurându-se de aprecierea lui Jean Perrin, este introdus de acesta în cercul unor fizicieni iluştri (Albert Einstein, Paul Langevin, Frédéric Joliot şi Pierre Auger). H.H. efectuează cercetări asupra spectrelor de raze X emise de unele elemente radioctive (radiu, poloniu) şi transuraniene. De asemenea, H.H. pune în evidenţă abateri de la legea lui Moseley ale spectrului X caracteristic emis de unele gaze nobile. În laboratorul lui H.H de la Sorbonne este construit unul dintre primele acceleratoare de protoni din Franţa. Din însărcinarea lui Jean Perrin, organizează sălile de electronică şi raze X, pentru expoziţia mondială din 1937 de la Palais de la Découverte. Obţine ca recompensă Medalia de aur a Expoziţiei şi Medalia “Henri Jouvenel”. Pentru activitatea ştiinţifică desfăşurată în Franţa, primeşte premiul Fosignon şi devine membru corespondent al Academiei Române (Secţia Ştiinţifică). Din 1938 devine profesor la catedra de Structura Materiei de la Universitatea din Iaşi, fiind şi director al CNRS – Centre National de la Recherche Scientifique, Paris. În 1939 revine definitiv
  2. 2. în România, iar în 1940 se transferă ca profesor la Universitatea din Bucureşti, la catedra de Structura Materiei. Împreună cu profesorul Victor Vâlcovici, creează în 1940 revista „Disquisitiones mathematicae et physicae”. Între anii 1940 şi 1944, H.H. este rector al Universităţii. În anul 1949, devine primul director al celui dintâi institut de fizică din România (Institutul de Fizică al Academiei), fondat împreună cu alte mari personalităţi ale ştiinţei româneşti (profesorii Ion Agârbiceanu, Eugen Bădărău, Theodor V. Ionescu, Şerban Ţiţeica şi Traian Gheorghiu), iar în 1955 devine membru titular al Academiei Române. În 1955, Institutul devine IFA – Institutul de Fizică Atomică, cu sediul la Măgurele, lângă Bucureşti, având filiale la Cluj şi Iaşi. Rămâne director al IFA până în 1968, unde contribuie în mare măsură la organizarea şi dotarea acestuia, precum şi la formarea specialiştilor. Aici, este realizat primul calculator electronic din România (1956), este instalat primul reactor nuclear de cercetare şi acceleratorul de particule – ciclotronul (1957, 1958) şi este creat primul laser românesc (1962). Tot lui H.H. i se datorează şi modernizarea laboratorului de fizică al Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti. În anul 1963 devine preşedintele Secţiei de Fizică a Academiei. În noiembrie 1966, Academia RSR şi IFA îl sărbătoresc pe Horia Hulubei, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani. H. Hulubei a fost ales membru a numeroase instituţii ştiinţifice din străinătate, dintre care amintim Academia de Ştiinţe din New York,, Societatea Americană de Fizică, Consiliul Ştiinţific al Institutului Dubna, Societatea de Fizică din Franţa, Societatea de Fizică din RFG. Horia Hulubei a fost strălucit experimentator, dar şi un foarte bun profesor. A creat şcoala de fizică atomică din România şi a pregătit un numar mare de fizicieni talentaţi. Astăzi, Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară îi poartă numele. Traian Anghel

×