Ominoritate poate sa-si pastreze identitatea si prin asimilarea culturii majoritare. Ce ai asimilat, nu te asimileaza. Stiu, ca e mai greu, decat refuzul prin reactii pavloviene pe fondul reflexelor istorice. E vorba de un nivel mai inalt pe plan spiritual si cultural, a constiintei nationale minoritare. Minoritatea e tentat ca sa izoleze in natiune, si mai tare decat nationalismul mod general, care se afla in propria tara. E nevoie sa iesi din acest izolare, inchidere, in natiune in directia unitatii, universalitati culturii in sens clasic.

1. Meditatiile unui secui - Punte existentiale intre minoritate si majoritate
O minoritate poate sa-si pastreze identitatea si prin asimilarea culturii majoritare. Ce ai asimilat,
nu te asimileaza.
Stiu, ca e mai greu, decat refuzul prin reactii pavloviene pe fondul reflexelor istorice. E vorba de
un nivel mai inalt pe plan spiritual si cultural, a constiintei nationale minoritare.
Minoritatea e tentat ca sa izoleze in natiune, si mai tare decat nationalismul mod general, care
se afla in propria tara. E nevoie sa iesi din acest izolare, inchidere, in natiune in directia unitatii,
universalitati culturii in sens clasic.
Nu e vorba de o negare a natiuni in sens neoliberal. Nu e vorba de o ideologie multiculturalista,
globalista. E vorba de o experienta a universalitatii, unitatii ale totalitatii fiintei, pe plan cultural,
simbolistic. Experienta universalitatii pe fondul unitatii fiintei, te deschide in cazul nostru catre
majoritate, catre experienta, trairea romaneasca ale unitatii fiintei.
Tendinta izolarii incepe in modernitate. Cum scrie Eliade in culturile vechi, arhaice, eram mai
aproape pe fondul sentimentului unitatii fiintei. Prin trairea unitatii totalizatoare ale fiintei, pe
fondul unitatii colectivitatii inconstientului colectiv.
Acesta ne arata foarte bine baladele comune, Mesterul Manole si varianta maghiara Kőműves
Kelemen, care vorbeste despre constructia cetatii Devei. E vorba de o experienta existentiala
ale unitatii fiintei, prin realizarea centrului, Sinelui interior, care este expresia unitatii fiintei, prin
rolul sau totalizator. Sinele, acest rol totalizator, exprima prin simboluri universale, unificatoare.
Jung scrie ca adevarata realitate e universalul, particularul nu e real. Dar cum spune tot el,
universalul ramana fara expresie, fara particularitati. Putem sa spunem, ca sa valorific si aicea
mesajul baladelor, prin realizarea Sinelui, pe fondul imaginarului universal, unificator, totalizator,
se poate apropia intre minoritate si majoritate. Printr-un simbol universal ale Centrului, care este
expresia unitatii, totalitatii fiintei.
Omul pierzand experienta unitatii fiintei, a inceput sa compenseze cu posesie. Sentimentul
unitatii totalitatii fiintei, ale plinului existential, pierdute in interior, se compenseaza in exterior
prin posesie acumulata, care da iluzia numai ale plinatatii. Plinul spiritual noncantitativ in interior,
era inlocuit cu iluzia plinului cantitativ, acumulat in exterior. Asa s-a ajuns prin posesivitate,
posesiune, ca sa intrebe omul modern, a cui e balada pe urma. Imaginarul universal ale
baladei, devenind un continut a constiintei colective moderne, posesive, devine un obiect pur
rational ale posesiei, nefiind experimentat in interior, pe plan spiritual, sursa sa interioara,
inconstienta, ale unitatii, totalitatii fiintei, pe care exprima. In asa fel devin simbolurile culturie
obiecte ale posesivitatii, constiinta uitand radacinile lor arhetipale, inconstiente.
Fara experienta radacinilor inconstiente ale baladei, balada devine un obiect pur rational. Numai
la un obiect se adreseaza a cui e, adica cine este primul autor, care natie, care justifica a cui e.
Omul modern a pierdut experienta inconstientului colectiv, universalitatea acestuia prin unitatii
sale, care se exprima prin imaginarul de baza ale culturii. Nu mai stie de unde provin miturile,
baladele, ca sursa este propriul inconstient, unitatea acestuia, constiinta s-a fiind rupt de
inconstientul sau colectiv. Experienta unitatii, totalitatii fiintei necesita o traire comuna intre
constient si inconstient. Numai asa devine constient sursa unitatii, universalitatii, inconstientul
colectiv. Numai asa putem constientiza ca universalitatea baladei se datoreaza sursei sale
comuna, fiind revelatia inconstientului colectiv.
Miturile, baladele, cultura arhaica, avea rolul, prin retraire, experienta unitatii fiintei. In constiinta
unilaterala pe plan rational ale omului modern, s-a pierdut acest rol. Omul modern adresand
baladei cu o ratiune analitica numai. In asa fel, cultura pierzand rolul sau arhaic, unificarea
constiinta cu inconstientul, care rezulta sentimentul unitatii fiintei.
Pentru o minoritate si pentru majoritate, trebuie gasit o punte comuna, care nu poate sa fie pur

2. rationala, ci ceva comun in noi, care nu este altceva, decat inconstientul colectiv si revelatiile
culturale ale acestuia.
O apropiere sincera intre minoritate si majoritate, se poate realiza numai pe fondul trairilor
existentiale ale fiintei. Ce ar fi mai sincera, decat existentialul. Prin acesta esti sincer cu tine
insuti si poti fi sincer si cu partea opusa. O traire comuna ale unitatii, totalitati fiintei, pe fondul
inconstientului colectiv, ca ne apartinem la inacelasi intreg viu, ne poate da sentimentul unei
punte intre minoritate si majoritate. Cand te izolezi ca minoritar, traiest intr-o fiinta fragmentata,
sau si mai rau, traiesti fiinta ta fragmentata. Si vorbest de identitate, cand orice identitate trebuie
sa exprime unitatea, totalitatea fiintei. Din acest "inferioritate" ca minoritar, poti iesi prin
sentimentul unitatii fiintei, care te apropie de majoritate, la o inacelasi traire comuna.
Putem sa spunem in final, ca numai constiinta prea puternica pe plan rational, rupt de
inconstient, ne desparte. In inconstientul nostru colectiv, care e comun prin unitatea sa, suntem
mult mai aproape.
#minoritate #majoritate #unitate #fiinta #inconstientulcolectiv #constiinta #omulmodern #posesie
#posesivitate #universal #ideologie #natiune #nationalism #multiculturalism #globalism #cultura