"Omul plat, este omul prabusit, orizontal. Lipsa verticalului explica platitudinea omului. A cunoaste este un drum vertical, urcus. A se reintegra, a se unifica, ce este despartit. Incepand, cu partile neunificate ale sufletului. A cunoaste, prin unificare, prin intreg. Drumul individuatiei, cum spune Jung. Imaginarul are sens, numai in drumul individuatiei. A fi intreg, inclus in integrul transcendent, nu inseamna un lux optional, este o necesitate existentiala."

1. Omul plat, este omul prabusit, orizontal. Lipsa verticalului explica platitudinea omului. A
cunoaste este un drum vertical, urcus. A se reintegra, a se unifica, ce este despartit. Incepand,
cu partile neunificate ale sufletului. A cunoaste, prin unificare, prin intreg. Drumul
individuatiei, cum spune Jung. Imaginarul are sens, numai in drumul individuatiei. A fi
intreg, inclus in integrul transcendent, nu inseamna un lux optional, este o necesitate
existentiala.
Imaginarul, gandirea are rol, de a uni invizibilul, cu vizibilul. Imaginea este trimisul
invizibilului, adresat vizibilului. Marea cu valuri, ne arata arhetipal, simbolic, cu miscarea
verticala a valurilor, cum este gandirea, imaginarul, dupa natura, care este si natura omului.
Din adancuri se ridica spre cer, dupa, iarasi coboara in adancuri. Are o miscare verticala,
continua. Dupa ce coboara in adancuri uita ce a fost, ca sa aiba posibilitate de a renaste, dar
tot ca val iese la suprafata, nu isi pierde identitatea de val si de mare. Gandirea este artificial
despartit de imaginar, ca la Inceput a fost acolo si Verbul.
Omul trebuie gandeasca ca marea, ca sa nu fie om plat, orizontal, ca sa fie om vertical, crucit
cu orizontalul, ca omul este cruce, din cauza asta isi duce crucea. Platitudinea omului,
inseamna de a nu fi cruce si nu duce crucea. Tensiunea cruci, ca verticalul este in tensiune cu
orizontalul, da energia miscari verticale ale gandiri. Tensiunea uneste partile neunite ale
sufletului. Prima data desparte, dupa uneste. Tensiunea este suferinta, asta inseamna a duce
crucea, care duce la transfromare la o mai mare plinatate.
Miscare continua a valurilor mari, da impresia eternitati tensiuni. Energia cruci, este o
energie necreata ale transcendentai, care nu se epuizeaza. Care uneste pe omul, cu radacinile
sale ontologice.