2. Definiţia liniei sau ce este
linia în arta plastică
În desenul artistic, se foloseşte ca element de limbaj plastic. Ia
naştere dintr-un punct care "pleacă la plimbare".
trăsătură simplă și continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafață
cu tocul, cu creta, cu creionul etc.
Linia capată înţeles şi grai atunci când o privim din toate punctele de
vedere: formă, orientare, grosime şi chiar culoare. Numai discutată
din toate aceste aspecte capătă expresivitate şi sensuri.
Reprezintă invelişul material al gândirii artistice a copiilor.
3.
4. După forma lor liniile pot fi:
subşiri – groase
Liniile subţiri redau zonele luminate, colorile
deschise şi materialele fine, uşoare, iar cele groase
sunt folosite pentru redarea unei umbre, culorilor
întunecate şi materialelor grele.
continue - intrerupte
5. Ca sens, ca direcţie, liniile pot
fi:
curbe frânte drepte
Atât liniile frânte cât şi cele curbe pot fi
deschise sau închise.
În funcţie de poziţia lor pe suport, distingem
linii: orizontale , verticale, oblice.
6. Expresivităţi şi semnificaţii :
În funcţie de formă, de sens sau
de poziţie, liniile pot avea
semnificaţii şi expresivităţi
diferite:
18. Linia a fost folosită cu mult succes în gravură sub
formă de haşuri, de către Albert Durer iar în desen şi
pictură de către Vincent van Gogh, Henri Matisse,
Pablo Picasso, Theodor Pallady. În concluzie, linia
este un mijloc de materializare a simţurilor şi
conceptelor intelectuale ale elevilor. Ea este şi
mijloc de comunicare a afectivităţii şi inteligenţei
omului.
21. Întîlnire cu linia elevi au la şcoală încă de la primele lecţii, exerciţii ,
când învaţă să scrie. Trag lini drepte şi curbe adica cursive (înclinate).
Cu linia începe desenul – se face schiţa.
Cunoaştem două feluri de lini. Linia care apare ca urmă a materialului
sau formei trase pe o suprafaţă sau în spaţiu şi lini care le observăm
prin intersecţia a două suprafeţe de culori diferite. După rolul sau
funcţia liniei ce construieşte forma-obiectul, se recunosc:
Linia de contur – alcatuieşte forma exterioară, stabileşte graniţa
formei-obiectului între suprafaţă şi spaţiu.
Linia structurală- reprezintă construcţia, structura formei, raportul
părţilor în întregime.
În concluzie
