Documentul detaliază un plan de afacere pentru un serviciu de catering, inclusiv descrierea afacerii, produsele sau serviciile oferite, analiza pieței și planurile financiare. Cateringul este definit atât ca proces alimentar complex, cât și ca un tip de afacere care furnizează mese și servicii asociate. Se discută despre avantajele și dezavantajele cateringului interior și exterior, precum și evoluția acestui sector în România, subliniind importanța adaptării la nevoile consumatorilor moderni.

1. Formular Standard Plan de Afacere (Anexa 1)
“Performan a economică prin antreprenoriat în Regiunea Centruț ”
Numele cursantului:
Statut:
Locul de munca:
Specializarea/Domeniul ocupational
CNP:
Seria si numarul actului de identitate:
Adresa:
Telefon:
E-mail:
Data completarii:
CUPRINSUL PLANULUI DE AFACERE
I. Cuprins
II. REZUMATUL PLANULUI DE AFACERE
III. DESCRIEREA AFACERII
IV. DESCRIEREA PRODUSELOR SAU SERVICIILOR
V. ANALIZA PIETEI
VI. PLANUL DE MARKETING
VII. PLANUL OPERATIONAL
VIII. MANAGEMENT SI ORGANIZARE
IX. PLANUL FINANCIAR
X. ANEXE
Realizați un rezumat al planului de afacere într-un limbaj profesional, în maximum o
pagină.
Tineți minte că această parte este citită de investitori în primul rând; dacă nu atrage atenția
asupra potențialului afacerii și nu stârnește interesul, este posibil ca finanțatorii să nu
citească mai departe!
III. DESCRIEREA AFACERII
 Descrieți pe larg afacerea dvs., obiectivele, modul de funcționare, acționariatul;
 Includeți câteva informații despre industria în care veți activa, mai ales dacă acesta este un
domeniu de nișă sau unul cu care potențialii investitori nu sunt familiarizati. Descrieți
situația industriei, precum și orice estimări în ceea ce privește creșterea economică și
schimbările în următorii ani - și modul în care societatea dumneavoastra se va adapta sau
va valorifica aceste schimbări
Prezentați motivele pentru care credeți că afacerea va fi una de succes. Realizați o listă cu
punctele forte specifice și competențele dumneavoastră și ale echipei;

2.  Introduceți și orice considerente juridice speciale, pe care ar trebui să le cunoască
investitorii: licențe necesare, condiții speciale de muncă, de mediu, taxe de autorizare etc.;
 Dacă aceasta este o afacere de vânzare cu amănuntul, ce vindeti și cui? Cum vă situați pe
piață?;
 Utilizați atât concepte precum ‘satisfacerea nevoilor clienților’ – dar precizând exact ce, cum
și de ce, cât, și estimări privind vânzarile în unități (la acest paragraf nu este nevoie să
precizați ținte financiare, ci numai operaționale).
1.1. Ce este cateringul?
Cuvântul catering provine de la „cate”=substantiv cu sensul de cumpărătură,
aprovizionare, şi ulterior de mâncaruri cumpărate.
Verbul „to cate” = a îmbrăca = substantivul „caterer” = persoana care asigura
provizii pentru o gospodarie sau furnizeaza alimente necesare unei sarbatori.
La ora actuala ne aflam într-un stadiu avansat al evolutiei în care cosumatorul de
alimente se detaseaza tot mai mult de producatorul industrial. Acest decalaj se datoreaza
implicării femeii in activitatile social-economice, a lipsei de timp a consumatorului
contemporan şi a creşterii interesului individului pentru eficiență şi eficacitate. Din aceste
motive în domeniul alimentației a apărut necesitatea dezvoltării unei noi industrii care să
obțina produse superior prelucrate care să vină atât în întâmpinarea consumatorului
modern cât şi a unități lor de alimentatie care efectuează servicii alimentare menite să-i
satisfacă consumatorului şi cele mai exigente pretenții.
Cateringului i se pot atribui două definiții în funcție de modul de abordare: ca proces
sau ca afacere:
A. Ca proces defineşte cateringul astfel: „Proces complex care are drept scop
transformarea materiilor prime alimentare în produse cu un înalt grad de prelucrare
menite să conducă la reducerea timpului de obținere a meniurilor într-o unitate de
alimentație publică (resaturant, izzerie, fast-food, cantine), a timpului de servire al
clienților.”
B. Ca afacere – defineşte cateringul astfel: „Activitatea de furnizare a mâncărurilor
(meniurilor de tip catering) şi a altor servicii auxiliare comandate de către client şi menite
să satisfacă o gamă variată de preferințe ale consumatorilor.
Afacerile de tip catering se pot dezvolta prin:
• Extinderea activitaților structurilor de primire deja existente şi cu funcțiuni de
alimentație cu activități de distribuție a unor meniuri la domiciliul clientului
• Dezvoltarea doar a unității de preparare (a bucătăriei) şi a sistemului de distribuție
la domiciliul clientului cu sau fără implicarea în organizarea unor manifestari.
Astfel de preparate stau la baza meniurilor comercializate zilnic în restaurante,
cantine, bufete, linii aeriene, spitale, penitenciare, gradinițe, cazări. Din categoria acestor
produse fac parte:
a) Produsele alimentare de tip „instant”, se caracterizează printr-o prelucrare în asa fel
condusă încât pregătirea ulterioara realizată de consumatori să fie rapidă şi simplă.
b) Produsele alimentare de tip „catering” semi şi gata preparate pentru consum, sunt
obținute prin aplicarea unor sisteme de fabricație adecvat concepute care să faciliteze şi să
simplifice păstrarea, distribuția, comercializarea şi servirea.
Aceste sisteme care contribuie la obținerea produselor de tip „catering” se numesc
sisteme de tip „catering”.

3. Sistemele de tip catering se desfasoara în doua etape distincte, separate în timp şi
spațiu şi anume:
• Cateringul INDUSTRIAL - căruia îi revine sarcina de a fabrica produsele alimentare
de tip catering semi şi gata preparate.
• Cateringul COMERCIAL - ansamblul proceselor ce au loc cu aceste produse în
cadrul circulației marfurilor de la producator spre consumatorul final.
. Cuprinde activitățile de păstrare pe timpul transportului şi conservarea acestora; de
asemenea el cuprinde activitățile de desfacere ca atare în cazul consumului menajer ( acel
consum format din sortimente servite la domiciliu), dar şi a produselor consumate în
deplasare (cu mijloace auto) – de exemplu MacDrive; precum şi activități de transformare,
convertire şi pregatire pentru consumul colectiv realizate prin decongelare, încalzire,
porționare, dezambalare şi prăjire.
In funcție de aceste direcții de dezvoltare, cateringul poate fi clasificat în două
categorii:
Cateringul cu local / INTERIOR
Cateringul fără local / EXTERIOR
Elemente definitorii ale cateringului EXTERIOR : Unii furnizori preferă să prepare
complet meniurile în cadrul unei bucătării (unități de preparare) şi apoi să o livreze la locul
evenimentului.
Alți furnizori apelează la prepararea meniurilor la locul petrecerii (manifestării) şi să
o serveasca cu propriul personal specializat. Problemele care apar în primul caz sunt
probleme, în special de distribuție (siguranța distribuției reprezentată de condițiile de
conservare, păstrare, etalare şi servire).
În cel de-al doilea caz apar probleme legate de obținerea echipamentului necesar
pentru servire şi preparare, şi anume: bucătării mobile, vesela rezistentă la transport, fețe
de masă, ustensile de servire, containere pentru strângerea gunoiului, conectare la curent.
Angajarea subcontractanților (o alta problemă) pentru alte servicii (divertisment,
muzică, aranjamente florale, firme de salubritate).
Furnizorii vin in contact cu nevoile tuturor segmentelor de piață, de aceea se poate
afirma de, cateringul exterior că este o artă ( arta de a crea anumite preparate şi a menține
buna dispoziție) şi este o ştiință ( adica se bazeaza pe măsura banului ).
Avantaje şi dezavantajele cateringului EXTERIOR:
AVANTAJE: Depuneri sau depozite în avans– aceste depozite conferă furnizorului o
anumită securitate în cazul în care evenimentul este anulat (în acest caz trebuie să se
respecte obligațiile contractuale încheiate între cele doua părți ).
Investiția de pornire poate fi limitată numai în cazul în care o afacere de tip catering
începe utilizând propria bucătărie a unui hotel, restaurant, club sau alte posibilități
autorizate.
Costuri sunt controlabile deoarece există o situație clară a valorii totale a manifestării
şi valorii de avans.
DEZAVANTAJE: Stressul constant şi necesarul foarte mare de energie – acest stres este
legat de sezonalitatea afacerii care impune găsirea unui personal potrivit.
Veniturile sunt inconsecvente făcând dificilă gestionarea capitalului mai ales în timpul
perioadelor moarte când cheltuielile continuă (cheltuielile cu personalul), iar veniturile nu
există sau sunt foarte mici.

4. Realizarea de blocaje a echipamentelor care sunt foarte costisitoare în cazul
cateringului exterior.
Cateringul INTERIOR: şi aici apar probleme legate de servirea promptă, de
menținerea igienei locului de servire, siguranța servirii, de realizarea unor subcontractări
şi de calitatea personalului.
AVANTAJELE cateringului interior:
1. Furnizorii de catering interior nu sunt limitați în privința pregătirii meniurilor.
2. Echipamentele de preparare a meniurilor pot suporta o mare varietate de preparate.
3. Personalul care lucrează în cateringul interior este mult mai familiarizat cu
posibilitățile de defăşurare a unei manifestări deoarece cunosc deja arhitectura spațiului de
servire precum şi posibilitățile de amenajare a acestuia.
4. Cateringul interior nu este afectat de sezonalitate.
.DEZAVANTAJELE cateringului interior:
1. Cateringul interior poate suferi de promovare redusă.
2. Desfăşurarea unei manifestări în spațiul de cazare va fi întotdeauna limitat deoarece
acesta nu asigură o lărgire a acestui spațiu aşa cum o poate oferi cel de exterior.
Catering= afacerea de a servi mancare in locatii indepartate de locul unde ea a fost
preparata.
Sistemul de catering este nou şi a apărut odată cu modernizarea societății umane.
1.2. Cum a apărut cateringul. Cauzele apariţiei cateringului:
- Modificări în sfera socială, economică, demografică în societatea modernă;
- Accentuarea participării femeilor la activități diverse din diferite domenii din societate;
- Schimbările obiceiurilor alimentare;
- Lipsa timpului;
- Creşterea necesității de consum imediat , simplu, comod, plăcut.
În anii ’80 a apărut intresul față de alimentația sănătoasa şi dieta hipocalorică. În
prezent sunt acceptate doar produsele hipocalorice, bogate în fibre, cu conținut scăzut de
grăsimi saturate, colesterol, zahăr dar care au un gust, o aromă şi un aspect de prezentare
cât mai plăcut.
Cunoscând mai întâi o evoluție lentă, în ultimii ani fenomenul a luat amploare, astăzi
încercând să se alinieze la standardele europene.
Începutul anilor ’90 aduceau într-o Românie aflată la început de democrație o
mulțime de afaceri şi idei noi, mare parte din ele venite din țările dezvoltate din Europa.
Printre ele se găsea şi un concept relativ nou, acela de catering, care presupune furnizarea
unor preparate culinare în diferite locații.
Până în acel moment, singura formă de catering cunoscută în România erau serviciile
oferite de câteva restaurante care organizau petreceri ce se desfăşurau în afară sălilor
proprii.
Acesta era însă un lucru rar şi fără o organizare bine stabilită, majoritatea petrecerilor de
firmă fiind încropite cu preparate aduse de acasă sau de la magazinele din jur, iar musafirii
de acasă puteau fi întâmpinați cu produse de la case de comenzi gen Gospodina, livrarea la
domiciliu fiind inexistentă.
După 1992 au apărut însă şi firmele care aveau strict acest specific, puține la număr
în primele momente. De asemenea, restaurantele nou apărute preluau şi ele modelele de
peste granițe şi dezvoltau departamente speciale pentru aceste servicii. Faptul că românii

5. nu cunoşteau aceste practici a ridicat unele probleme: "Atunci, la început, clienții erau
puțini şi trebuia să stai să le explici ce înseamnă o recepție, ce înseamnă un eveniment şi nu
a fost uşor pentru că oamenii nu erau învățați cu genul ăsta de activitate".
Sfârşitul anilor ’90 a adus însă o mare schimbare pe acesta piață, după introducerea
bonurilor de masă. Acest lucru a dus la o adevărată explozie de firme de catering. Inițial,
aceste bonuri au fost concepute pentru a oferi salariatului o masă caldă la prânz, la sediul
firmei, masa care era asigurată de firme specializate de catering, care primeau de la patron,
pentru serviciile oferite, respectivele tichete.
Dar, după un timp, ele şi-au pierdut scopul pentru care au fost făcute, pentru că
sindicatele au insistat din ce în ce mai mult că aceste tichete să li se dea în mâna angajaților.
Aceştia nu au mai avut interes să îşi plătească masa de prânz la firmă, preferând să asigure
hrana întregii familii cu ajutorul lor.
În acel moment, un mare număr de firme a dispărut de pe piață, piezandu-şi domeniul
de activitate. Au supraviețuit acelea care nu se ocupau în exclusivitate de catering şi au avut
un alt punct de sprijin, de genul restaurante şi hoteluri, care chiar dacă nu mai aveau clienți
pentru livrări, rămâneau totuşi cu cei direcți. De asemenea, au supraviețuit firme care se
aflau de mai mult timp pe piață, cele cu "tradiție" şi o calitate bună a produselor.
Acesta a fost un prim mare test, în urmă căruia s-a triat numărul mare de afaceri care
aveau această activitate. "La ora actuală sunt firme care sunt vechi, consacrate şi au
activitate din plin, sunt firme care şi-au format o clientelă care apelează mereu la ele şi
firme care încearcă piața.
Dezvoltarea asta a celor care nu fac parte din top este că şi economia capitalistă:
inegală şi în salturi.
Cui se adresează sistemul de catering?
Potențialii consumători:
- Tineri (elevi, studenți);
- Familii din 2 soți cu slujbe bune;
- Familii din 2 soți şi unul, doi copii;
- Bătrâni singuri;
- Unități de consum colectiv (cantine, creşe, spitale, închisori);
- Unități cu funcționare sezonieră (munte, mare, şosele cu trafic variabil).
Fiind un domeniu destul de vast, cateringul a oferit mai multe nişe, mai multe domenii
de activitate, fiecare firmă alegând unul anume sau, uneori, împletind chiar câte două. Cel
mai vast, mai mare ca număr de persoane care trebuie servite este cateringul industrial,
care presupune livrarea de produse gastronomice la scară largă: în unități militare, spitale,
mari şantiere etc.
Aici numărul de persoane servite poate ajunge până la cinci-şase mii. Mai nou însă,
este o tendința clară a acestor clienți de a-şi deschide cantine proprii, administrandu-le
singuri sau lăsând o firmă de catering să o facă, reducând astfel destul de mult costurile.
Urmează apoi cateringul aerian, care este menit să asigure hrană pasagerilor care
călătoresc cu avionul. Şi aici, marile companii aeriene au renunțat la serviciile firmelor
specializate şi au început să deschidă propriile departamente care se ocupă de acest aspect.
Ca amploare şi număr de oameni care trebuie serviți, cateringul de eveniment se
situează pe treaptă următoare. Acest domeniu este cel care a cunoscut şi cel mai mare
succes în România, dezvoltandu-se odată cu economia, deoarece clienții sunt firmele mai
mari sau mai mici.

6. Acest tip de catering a încetat de ceva vreme să se limiteze la transportarea la locul
evenimentului a mâncării. Evenimente ca recepții, cocktailuri, petreceri de firmă, lansări de
produse, inaugurări de sedii şi sucursale, prezentări de modă etc., devin o desfăşurare
impresionantă de forțe, firmele de catering ocupându-se tot mai mult de orice aspect. Ele se
implică în organizare, începând cu găsirea şi amenajarea spațiului, personal, logistică
necesară pentru a servi mâncarea în condiții excelente, mergând uneori chiar şi până la
publicitatea din jurul evenimentului şi coordonarea "programului artistic": DJ, formație,
orchestră, trupă de teatru sau balet etc.
Fiecare are limitele ei, însă în general se tinde către situația în care clientul care
contacteaza o firmă de catering se gândeşte numai la tipul şi scopul evenimentului sau şi la
invitați, urmând că restul să rămână în sarcina specialiştilor.
Cateringul de prânz a căzut foarte mult în ultima perioadă, după ce a cunoscut acea
explozie, din ce în ce mai puține firme oferind angajaților săi masa de după-amiază. De ceva
vreme, chiar angajații se ocupă de acest aspect, comândând la birou prânzul de la firmele
de catering cu livrare la domiciliu.
Acest ultim domeniu a cunoscut şi el un avânt foarte mare, în ultimii ani apărând din
ce în ce mai multe afaceri de acest gen, cu specific divers, pe toate gusturile. De la mâncare
chinezească la pizza şi de la delicatesele indiene la produse de patiserie franțuzească, oferta
este foarte generoasă.
În urmă cu câțiva ani, cei care încercau să între pe această piață se loveau de o
problemă majoră: lipsa materiei prime, a unor ingrediente speciale care trebuiau
importate, crescând astfel preturile. De acest impediment s-au lovit mai ales străinii care
încercau să pună în aplicare rețetele cu care au fost învățați, sau românii care se întorceau
acasă după mai mulți ani petrecuți în afară. Importarea celor necesare presupune de multe
ori costuri covârşitoare şi, nu de puține ori, pentru supraviețuire, s-a ajuns la compromis.
De asemenea, aparatura necesară nu s-a găsit de la început în România.
O altă mare problemă care a fost şi care continuă să se facă simțită din ce în ce mai
acut este lipsa personalului pregătit, soluția în acest caz fiind aducerea profesioniştilor din
străinătate pentru traininguri. Şi în prezent, chiar şi cele mai mari firme continuă să aducă
pentru angajați nume mari de pe piața internațională, sau îi trimit la studii în exterior.
Cei care au reuşit să supraviețuiasca acestor impedimente, se confruntă mai nou cu
necesitatea alinierii la standardele Uniunii Europene, în ceea ce priveşte dotările, condițiile
de igienă în bucătărie, transport, depozitare etc. În plus, firmele de catering vor trebui să
facă față unui client mult mai experimentat de acum înainte, fie el firmă din România care s-
a învățat deja cu aceste practici, fie el firmă din străinătate care aşteaptă un nivel al
serviciilor la fel de mare că cel din exterior. Clienții care ştiu de acum ce vor, ce să ceară, vor
ajuta şi ei la triere, mergând pe principiul că cererea poate să influențeze oferta.
Sunt aspecte cu care se confruntă firmele de catering şi aceste aspecte crează
probleme acum. Este o nouă mare sită în care se vor cerne iar firmele. Vor putea rămâne
cele care îşi desfăşoară activitatea conform standardelor, iar cele care nu vor face față o să
dispară.
Merită să începi o asemenea afacere, dar trebuie să ştii în ce te bagi şi să ai clienți
care se câştiga şi se păstrează dacă ai calitate şi anumite standarde. Nimeni nu spune că nu
mai e loc şi de alte firme de acest gen pe piață.
Scopul produselor de catering.
Amintim funcțiile pe care le au mesele servite pe fiecare din momentele zilei.

7. FUNCŢIA PRÂNZ CINĂ TOTAL
hrănire 59℅ - 59℅
- loisir (petrecere , timp liber,destindere) 5℅ 20℅ 25℅
- ,,convivialite,, (socializare) 5℅ 10℅ 15℅
afaceri 1℅ - 1℅
Total 70 30 100
Funcţia de hrănire – realizată în procent cel mai mare de masa de prânz, luată în
afara casei sau despremesele frugal luate în afara orelor obişnuite.
Funcţia de loisir ( de petrecere a unui timp liber) – deşi rămâne o masă – necesitate
fiziologică, restricțiile de timp şi preț sunt mai puțin importante. Este masa luată seara, în
drum spre casă, sau masa din timpul unui voiaj turistic.
Funcţia de ,,convivialite,, (de socializare) – masa se ia cu familia, prietenii şi
constituie o atracție de sine. Clientela caută o ambianță deosebită şi un meniu cu suficiente
variante de alegere. Timpul nu mai are importanță, iar prețul de la caz la caz.
Funcţia de afaceri – este masa (de prânz) luată de cadrele superioare, agenți de
vânzări împreună cu partenerii lor de afaceri. Decorul , ambianța şi calitatea preparatelor
sunt esențiale în acest caz. Restricțiile de timp sunt mai puțin importante, iar prețul este
relative ridicat. Comparativ cu ce este înscris în tabel serviciul de catering prezintă
următoarele particularități:
- Satisfac necesitatile fiziologice ale organismului;
- Urmăreşte obținerea unei satisfacții psihologice dată de o prezentare atractivă a
produsului.
- Ready-to-serve = preparate pe care consumatorul cu efort minim le poate converti în
produse gata de consum.
- Ready-to-eat = produse gata de consum.
Factorii ce determină opțiunea consumătorului petru servirea mesei într-un sistem de
catering:
- Sociali;
- De afaceri;
- Accesibilitatea şi timpul;
- Atmosfera şi serviciile;
- Prețul;
- Meniul.
Factori sociali = ocazie specială cum ar fi:
- Zile de naşteri;
- Aniversări;
- Date speciale (Crăciun, An nou, Haloween, Ziua îndrăgostiților);
- Evenimente speciale (promovarea în funcție,câştigarea unui concurs sau examen,
pensionări).
Factori de afaceri = calitatea restaurantului ales e proporțională cu importantă afacerii în
derulare. Mesele de prânz sau cina de afaceri sunt cele mai frecvente.
Accesibilitatea şi timpul = datorită vitezei de servire şi a meniului oferit multe persoane
preferă fie să consume acasă preparate de tip catering fie în oraş la diferite unități

8. specializate ale sistemului de catering (fast-food-uri, pizzerii, cantine, automate de vânzare
plasate în şcoli, spitale, birouri).
Atmosfera şi serviciile = curățenia, igiena, politica de primire şi tratare a clienților. Prima
impresie contează: aspectul exterior şi design-ul interior al restaurantului:
- Decor;
- Aranjarea meselor şi a scaunelor;
- Atitudinea şi ținuta personalului;
- Tempoul servirii;
- Vârsta, ținuta şi sexul celorlalți clienți;
- Nivelul de zgomot din restaurant, genul de muzică abordată;
- Condiționarea şi iluminarea interiorului.
Preţul = se caută produse bune la prețuri mici (unora li se par prețurile mici altora li se par
mari)
Meniul = elemente de atracție. Tipul de meniu şi varietatea ofertei pot încuraja noi
experimentări de consum. Dacă meniul servit este la un standard înalt de calitate,
consumatorul va plăti prețul cerut.
Sistemul de catering oferă 4 grupe principale de produse gata-preparate, clasificate în
funcție de tehnologia de procesare şi de poziția ocupată de acestea în meniu:
I. Gustări:
- Calde
- Reci
II. Preparate de catering care se servesc la felul unu:
- Antreuri
- Preparate lichide (supe, ciorbe, borşuri, creme, consomme-uri - Supă care se prepară prin
fierberea înceată și îndelungată a carnii de vită)
- Preparate din legume
III. Preparate de catering de baza ale meniului:
- Preparate din legume
- Preparate din peşte şi crustacee
- Preparate din paste făinoase
- Preparate din carne tocată cu diverse adaosuri
- Preparate din legume şi carne de pasăre, porc, vițel, vită, oaie
- Preparate din vânat
- Fripturi
IV- Garnituri la piață autohtonă.
1.3. Tipuri de catering.
Industria de catering cuprinde ansamblul structurilor sectoriale având caracter
comercial şi social, autorizate în producerea şi ofertarea, strict specializată şi cu destinăție
bine definită, a produsului total de catering.
Principalele ramuri ale industriei de catering sunt:
a) cateringul comercial;
b) cateringul social.
a) Cateringul comercial are 2 subramuri, în funcție de orientarea de servire a
intereselor pieței generale respectiv pieței restrictive.
Particularitățile cateringului comercial.

9. Cateringul comercial este sinonim cu organizarea desfacerii produsului de catering
industrial. Veriga de legătură între cateringul industrial şi cel comercial este distribuția.
Experiența unor țări care folosesc pe scâră largă cateringul, că de exemplu SUA şi
Suedia
indică nişte principii de bâză în acest domeniu: nu este de conceput utilizarea cateringului
fără lanț frigorific perfect pus la punct, respectiv, fără asigurarea transportului cu mijloace
specializate şi de preferință în instalații izoterme de dimensiuni tipizate; răționalizarea
comerțului en-gros cu realizarea unor depozite frigorifice şi amplasarea de preferință în
centrele de consum pentru a fi accesibile punctelor sau unităților de desfacere.
În general fiecare punct sau centru de consum are instalațiile proprii pe care le
depune la
antrepozit la o anumită oră în cursul zilei urmând să le ridice a două zi răcite şi încărcate cu
marfa comandată şi să le descarce în depozitul propriu.
Cateringul comercial soluționează problemele puse de aprovizionare şi prepararea
hranei în marile bucătării ale spital elor, cantinelor, cazărmilor care cer cheltuieli de
investiție mari, personal specializat şi numeros.
Compararea costurilor între bucătăria clasică şi cea care utilizează preparate culinare
congelate indică economii care reprezintă circa 65% din cheltuielile de investiții şi 85% din
salarii. Chiar conducerea şi administrarea unei astfel de cantine nu mai prezintă probleme
în cazul în care furnizorul asigură o gamă suficientă de produse puțându-se alcătui meniuri
variate la care să se calculeze cu uşurință cheltuielile curente şi pentru care să nu mai
existe probleme referitoare la aprovizionare sau personal.
Problema plasării unităților centralizate şi problema transporturilor constituie
punctele cheie ale sistemului. Elementul hotărâtor în fixarea rețelei de unități este
atingerea unui înalt grad de utilizare a capacității şi asigurarea unor cheltuieli de fabricație,
transport, comercializare minime. Livrarea preparatelor culinare către unitățile de
comercializare, convertirea lor, astfel încât să treacă câteva minute de la starea congelată la
starea adecvată pentru consum, este condiționată de timp.
a) Afacerile în cateringul comercial au următoarele caracteristici fundamentale:
1. procent mare al costurilor fixe (rate, impozite, asigurări, costul funcțiunii manageriale
şi manoperei), a căror valoare este independentă de volumul vânzărilor;
2. un procent mare al profitului reînvestit;
3. tendinţa accentuată de creştere a vânzărilor, dar redusă de scădere a costurilor
pentru creşterea profitabilității;
4. cerere de consum instabilă;
5. politică de preţuri flexibilă.
b) Cateringul social se subdivide în catering instituțional şi cateringul industrial (al
angajaților).
Particularitățile cateringului social.
Dezvoltarea turismului şi accentuarea tendinței de servire a mesei în afară
domiciliului au contribuit la creşterea permanentă a cererii de produse culinare precum şi
la o distribuire neuniformă a cererii în timpul zilei cu diferențe mari între nivelul maxim şi
nivelul minim al cererii.
Sistemul catering are drept obiectiv principal soluționarea deficiențelor producției din
bucătăriile clasice, nu numai prin producția unor preparate finite (gata de consum) intens

10. solicitate, ci şi a unor semipreparate tip gospodină, sau cel mai adesea, prelucrarea primară
centralizată a legumelor şi cărnii, soluție practicată la noi.
Trecerea la sistemul catering se realizează numai în urmă unor studii tehnico-
economice competente, care fundamentează soluțiile alese ca fiind cele mai eficiente.
Producția în sistem catering se desfăşoară în mod continuu cu ajutorul unor utilaje de
înalt randament cărora nu le-am putea justifica exploatarea judicioasă în bucătăriile
tradiționale ale unităților de alimentație publică, oricât de mari ar fi ele.
Unele probleme tehnico-organizatorice, datorate separării locului de producție de cel
al consumului, sunt de o importanță deosebită. Dintre acestea menționăm: ambalarea, se
poate face în porții individuale sau într-un număr determinat de porții. Pentru rezolvarea
optimă a acestei probleme complexe este solicitat sprijinul industriei ambalajelor care
trebuie să asigure o mare diversitate de ambalaje.
Pentru conservare se pot folosi metodele cunoscute : sărare şi afumare pentru carne
şi peşte, deshidratarea pentru legume, pasteurizarea, sterilizarea, însă trebuie făcută o
mențiune specială pentru congelarea rapidă, la –35°C, care este cea mai utilizată în practica
mondială şi care, la rândul ei, presupune rezolvarea problemei condițiilor optime de
transport, depozitare şi a duratei de distribuție.
Există 4 criterii principale care stau la baza diferențierii unităților de catering:
1. tipul de orientare al afacerii:
a. unități comerciale;
b. unități sociale.
2. tipul de piaţă deservit:
a. unități orientate spre piața generală (piața de larg consum);
b. unități orientate spre piața restrictivă (de grup sau colectivitate cu particularități
specifice de consum).
3. forma de proprietate:
a. unități publice;
b. unități private.
4. importanţa serviciului de catering în raport cu profilul unităţii:
a. unități în care cateringul este activitatea principală (restaurante, pub-uri, braserii,
pizzerii etc);
b. unități în care cateringul este activitate conexă sau secundară în raport cu profilul
unității: şcoli, unități medicale, sisteme de transport, hoteluri.
Sectorul comercial al industriei de catering are o orientare de afaceri către piața de
consum în timp ce sectorul social are o orientare către costuri a afacerilor derulate.
Afacerile în cateringul social au următoarele caracteristici esențiale:
1. procent redus al costurilor fixe dar ridicat al costurilor variabile, direct dependente de
volumul vânzărilor (costul materiilor prime, auxiliare, aditivi);
2. tendinţă accentuată de reducere a costurilor şi nu de creştere a vânzărilor pentru
mărirea profitabilității afacerii;
3. cerere de consum relativ stabilă;
4. politică rigidă de prețuri.
1.4. Cateringul în România.
Cunoscând mai întai o evoluție lentă, în ultimii ani fenomenul a luat amploare, astăzi
încercând să se alinieze la standardele europene.

11. Începutul anilor ’90 aduceau într-o Românie aflată la început de democrație o
mulțime de afaceri şi idei noi, mare parte din ele venite din țările dezvoltate din Europa.
Printre ele se găsea şi un concept relativ nou, acela de catering, care presupune furnizarea
unor preparate culinare în diferite locații.
Până în acel moment, singura formă de catering cunoscută în România erau serviciile
oferite de câteva restaurante care organizau petreceri ce se desfăşurau în afara sălilor
proprii.
Acesta era însa un lucru rar şi fără o organizare bine stabilită, majoritatea petrecerilor de
firmă fiind încropite cu preparate aduse de acasa sau de la magazinele din jur, iar musafirii
de acasa puteau fi întâmpinați cu produse de la case de comenzi gen Gospodina, livrarea la
domiciliu fiind inexistentă.
După 1992 au apărut însă şi firmele care aveau strict acest specific, puține la număr în
primele momente. De asemenea, restaurantele nou apărute preluau şi ele modelele de
peste granițe şi dezvoltau departamente speciale pentru aceste servicii. Faptul că romanii
nu cunoşteau aceste practici a ridicat unele probleme: "Atunci, la început, clienții erau
puțini şi trebuia să stai să le explici ce înseamna o recepție, ce înseamna un eveniment şi nu
a fost uşor pentru că oamenii nu erau învățați cu genul ăsta de activitate.
Sfârşitul anilor ’90 a adus însa o mare schimbare pe acesta piață, după introducerea
bonurilor de masă. Acest lucru a dus la o adevărată explozie de firme de catering. Inițial,
aceste bonuri au fost concepute pentru a oferi salariatului o masă caldă la prânz, la sediul
firmei, masa care era asigurată de firme specializate de catering, care primeau de la patron,
pentru serviciile oferite, respectivele tichete.
Dar, după un timp, ele şi-au pierdut scopul pentru care au fost făcute, pentru că
sindicatele au insistat din ce în ce mai mult că aceste tichete să li se dea în mână angajaților.
Aceştia nu au mai avut interes să îşi plăteasca masa de prânz la firmă, preferând să asigure
hrana întregii familii cu ajutorul lor.
În acel moment, un mare număr de firme a dispărut de pe piață, pierzându-şi
domeniul de activitate. Au supraviețuit acelea care nu se ocupau în exclusivitate de catering
ş au avut un alt punct de sprijin, de genul restaurante şi hoteluri, care chiar dacă nu mai
aveau clienți pentru livrări, rămâneau totuşi cu cei direcți. De asemenea, au supraviețuit
firme care se aflau de mai mult timp pe piață, cele cu "tradiție" şi o calitate bună a
produselor.
Acesta a fost un prim mare test, în urma căruia s-a triat numărul mare de afaceri care
aveau această activitate. "La ora actuală sunt firme care sunt vechi, consacrate şi au
activitate din plin, sunt firme care şi-au format o clientelă care apelează mereu la ele şi
firme care încearca piața.
Dezvoltarea asta a celor care nu fac parte din top este că şi economia capitalistă: inegală şi
în salturi.
Fiind un domeniu destul de vast, cateringul a oferit mai multe nişe, mai multe domenii
de activitate, fiecare firmă alegând unul anume sau, uneori, împletind chiar câte două. Cel
mai vast, mai mare ca număr de persoane care trebuie servite este cateringul industrial,
care presupune livrarea de produse gastronomice la scară largă: în unități militare, spitale,
mari şantiere etc.
Aici numărul de persoane servite poate ajunge pâna la cinci-şase mii. Mai nou însă,
este o tendința clară a acestor clienți de a-şi deschide cantine proprii, administrându-le
singuri sau lăsând o firmă de catering să o facă, reducând astfel destul de mult costurile.

12. Urmează apoi cateringul aerian, care este menit să asigure hrana pasagerilor care
călătoresc cu avionul. Şi aici, marile companii aeriene au renunțat la serviciile firmelor
specializate şi au început să deschidă propriile departamente care se ocupă de acest aspect.
Ca amploare şi număr de oameni care trebuie serviți, cateringul de eveniment se
situează pe treaptă următoare. Acest domeniu este cel care a cunoscut şi cel mai mare
succes în România, dezvoltându-se odată cu economia, deoarece clienții sunt firmele mai
mari sau mai mici.
Acest tip de catering a încetat de ceva vreme să se limiteze la transportarea la locul
evenimentului a mâncarii. Evenimente ca recepții, cocktailuri, petreceri de firmă, lansări de
produse, inaugurări de sedii şi sucursale, prezentări de modă, devin o desfăşurare
impresionantă de forțe, firmele de catering ocupându-se tot mai mult de orice aspect. Ele se
implică în organizare, începând cu găsirea şi amenajarea spațiului, personal, logistica
necesară pentru a servi mâncarea în condiții excelente, mergând uneori chiar şi până la
publicitatea din jurul evenimentului şi coordonarea "programului artistic": DJ, formație,
orchestră, trupă de teatru sau balet etc.
Fiecare are limitele ei, însă în general se tinde către situația în care clientul care
contactează o firmă de catering se gândeşte numai la tipul şi scopul evenimentului sau şi la
invitați, urmând ca restul să rămână în sarcina specialiştilor.
Cateringul de prânz a căzut foarte mult în ultima perioadă, după ce a cunoscut acea
explozie, din ce în ce mai puține firme oferind angajaților săi masă de după-amiază. De ceva
vreme, chiar angajațîi se ocupă de acest aspect, comândând la birou prânzul de la firmele
de catering cu livrare la domiciliu.
Acest ultim domeniu a cunoscut şi el un avânt foarte mare, în ultimii ani apărând din
ce în ce mai multe afaceri de acest gen, cu specific divers, pe toate gusturile. De la mâncare
chinezească la pizza şi de la delicatesele indiene la produse de patiserie franțuzească, ofertă
este foarte generoasă.
În urmă cu câțiva ani, cei care încercau să între pe această piață se loveau de o
problemă majoră: lipsa materiei prime, a unor ingrediente speciale care trebuiau
importate, crescând astfel prețurile. De acest impediment s-au lovit mai ales străinii care
încercau să pună în aplicare rețetele cu care au fost învățați, sau românii care se întorceau
acasă după mai mulți ani petrecuți în afară. Importarea celor necesare presupune de multe
ori costuri covârşitoare şi, nu de puține ori, pentru supraviețuire, s-a ajuns la compromis.
De asemenea, aparatura necesară nu s-a găsit de la început în România.
O altă mare problemă care a fost şi care conținuă să se facă simțită din ce în ce mai acut
este lipsa personalului pregătit, soluția în acest caz fiind aducerea profesioniştilor din
străinătate pentru traininguri. Şi în prezent, chiar şi cele mai mari firme conținuă să aducă
pentru angajați nume mari de pe piața internaționala, sau îi trimit la studii în exterior.
Cei care au reuşit să supravietiuasca acestor impedimente, se confruntă mai nou cu
necesitatea alinierii la standardele Uniunii Europene, în ceea ce priveşte dotările, condițiile
de igienă în bucătărie, transport, depozitare etc. În plus, firmele de catering vor trebui să
facă față unui client mult mai experimentat de acum înainte, fie el firmă din România care s-
a învățat deja cu aceste practici, fie el firmă din străinătate care aşteaptă un nivel al
serviciilor la fel de mare ca cel din exterior. Clienții care ştiu de acum ce vor, ce să ceară, vor
ajuta şi ei la triere, mergând pe principiul că cererea poate să influențeze ofertă. "Sunt
aspecte cu care se confruntă firmele de catering şi aceste aspecte crează probleme acum.

13. Este o nouă mare sită în care se vor cerne iar firmele. Vor putea rămâne cele care îşi
desfăşoară activitatea conform standardelor, iar cele care nu vor face față o să dispară",
"Merită să începi o asemenea afacere, dar trebuie să ştii în ce te bagi şi să ai clienți care
se câştigă şi se păstrează dacă ai calitate şi anumite standarde. Nimeni nu spune că nu mai e
loc şi de alte firme de acest gen pe piață. Dacă vine cineva în plus nu cred că este o tragedie,
cum nu cred că este o tragedie dacă cineva se retrage", a spus şi Iulia Multescu, catering
manager Gusto.
1.5. Sisteme de producţie în catering.
Producția în sistem catering se desfăşoară în mod continuu cu ajutorul unor utilaje de
înalt randament cărora nu le-am putea justifica exploatarea judicioasă în bucătăriile
tradiționale ale unităților de alimentăție publică, oricât de mari ar fi ele.
Unele probleme tehnico-organizatorice, datorate separării locului de producție de cel
al consumului, sunt de o importanță deosebită. Dintre acestea menționăm: ambalarea, se
poate face în porțîi individuale sau într-un număr determinat de porții. Pentru rezolvarea
optimă a acestei probleme complexe este solicitat sprijinul industriei ambalajelor care
trebuie să asigure o mare diversitate de ambalaje.
Pentru conservare se pot folosi metodele cunoscute : sărare şi afumare pentru carne
şi peşte, deshidratarea pentru legume, pasteurizarea, sterilizarea, însă trebuie făcută o
mențiune specială pentru congelarea rapidă, la –35C, care este cea mai utilizată în practică
mondială şi care, la rândul ei, presupune rezolvarea problemei condițiilor optime de
transport, depozitare şi a duratei de
Avantajele pe care le aduce cateringul în alte țări, au trezit interesul unor specialişti
din țara noastră, în special din Ministerul Turismului, privind posibilitatea implementării la
noi în țară, şi mai ales la ce nivel se poate extinde. Pentru țara noastră cateringul este foarte
interesant în special în vederea satisfacerii necesităților sezonului de vâră pe Litoral, când
flux ul turistic impune un număr mare de personal în rețeaua de restaurante şi când apar
serioase probleme privind aprovizionarea şi servirea în aceste unități.
Compararea costurilor între bucătăria clasică şi cea care utilizează preparate culinare
congelate indică economii care reprezintă circa 65% din cheltuielile de investiții şi 85% din
salarii.
Chiar conducerea şi administrarea unei astfel de cantine nu mai prezintă probleme în
cazul în care furnizorul asigură o gamă suficientă de produse putându-se alcătui meniuri
variate la care să se calculeze cu uşurință cheltuielile curente şi pentru care să nu mai
existe probleme referitoare la aprovizionare sau personal.
Problema plasării unităților centralizate şi problema transporturilor constituie
punctele cheie ale sistemului.
Elementul hotărâtor în fixarea rețelei de unități este atingerea unui înalt grad de
utilizare a capacității şi asigurarea unor cheltuieli de fabricație, transport, comercializare
minime.
Livrarea preparatelor culinare către unitățile de comercializare, convertirea lor, astfel
încât să treacă câteva minute de la starea congelată la starea adecvată pentru consum, este
condiționată de viteza de pregătire a preparatelor.
1.6. Sistemul clasic.
Cateringul cu local (de interior).

14. Aici apar probleme legate de servirea promptă, de menținerea igienei locului de
servire, siguranța servirii, de realizarea unor sub contractări şi de calitatea personalului.
AVANTAJELE cateringului interior:
1.Furnizorii de catering interior nu sunt limitați în privința pregătirii meniurilor.
2.Echipamentele de preparare a meniurilor pot suportă o mare varietate de preparate.
3.Personalul care lucrează în cateringul interior este mult mai familiarizat cu
posibilitățile de defăşurare a unei manifestări deoarece cunosc deja arhitectura spațiului de
servire precum şi posibilitățile de amenajare a acestuia.
4.Cateringul interior nu este afectat de sezonalitate
.DEZAVANTAJELE cateringului interior:
1. Cateringul interior poate suferi de promovare redusă.
2. Desfăşurarea unei manifestări în spațiul de cazare va fi întotdeauna limitat deoarece
acesta nu asigură o lărgire a acestui spațiu aşa cum o poate oferi cel de exterior.
Sistemul de catering este nou şi a apărut odată cu modernizarea societății umane.
Câteva din preparatele culinare specifice unui catering de interior sunt prezentate în
paginile ce urmează:

15. APERITIVE RECI

16. SUPE, CIORBE, FRIGĂRUI, FRIPTURI.

17. PREPARATE CALDE
DESERTURI
ASPECT INTERIOR RESTAURANT .

18. CATERING DE AFACERI.

19. ASPECT INTERIOR, CATERING DE EVENIMENT
1.7. Sisteme derivate (Cateringul fără local/exterior).
Cateringul exterior implică prepararea meniurilor în cadrul unei bucătării sau unitate de
preparare alimentară şi livrarea acestora la locul desfăşurării evenimentului. Mulţi sunt
însă şi cei care doresc prepararea meniurilor la locul desfăşurării evenimentului, acestea
fiind servite ulterior cu propriul personal specializat. În cazul cateringului de exterior pot
apărea emoriz de distribuţie, de conservarea mâncării, de păstrare, etalare şi chiar
servirea meniurilor. Iar dacă se optează pentru distribuţie cu personal propriu, există
posibilitatea întâmpinării de emoriz în obţinerea echipamentului: bucătării mobile, veselă
rezistentă la transport, feţe de masă, ustensile de servire, containere pentru gunoi etc.
Avantajele cateringului exterior:
• Depuneri sau depozite în avans, ce îi asigură furnizorului o securitate în cazul în
care evenimentul este anulat, caz în care se respectă obligaţiile .

20. • Investiţia de pornire poate fi limitată, în care o afacere de tip catering începe în
propria bucătărie a unui hotel, restaurant, club.
• Costuri controlabile
Dezavantajele cateringurlui exterior:
• Stresul şi consumul de energie, în găsirea personalului potrivit
• Veniturile neconsecvente şi perioadele ‘moarte’ când cheltuielile scad dramatic
• Blocaje în echipamente
1.8. Sisteme de servire în alimentaţia publică dar şi în catering.
Operaţiile de cea mai mare ce se efectuează într-o unitate publică de alimentaţie,
constau în manipularea obiectelor de servire pentru ca preparatele şi băuturile solicitate să
fie pregătite, să ajungă la dispoziţia consumatorilor, dându-le posibilitatea să le ingereze cu
un consum cât mai redus şi într-un climat de destindere. Aceste operaţii se realizează în
mai multe moduri, în funcţie de caracteristicile fizice, chimice şi tehnologice ale
preparatelor şi băuturilor, numărul persoanelor servite, timpul destinat de consumatori
pentru servirea mesei, volumul cerinţelor şi preferinţelor culinare, momentul desfăşurării
servirii hranei, gradul de calificare a personalului de serviciu şi de dotare a unităţii cu
obiectele de servire etc. Ţinând seamă de felul şi aportul personalului de servire în
efectuarea operaţiilor de servire a preparatelor şi a băuturilor, se desprind următoarele
sisteme de servire:
• sistem de servire direct sau englezesc – caracterizat prin faptul că toate operaţiile
se efectuează de personalul de serviciu
• sistem de servire indirect sau francez - când o mică parte din operaţiile de
servire se efectuează de către consumatori,
• autoservirea – care se realizează prin preluarea de către consumatori a majorităţii
operaţiilor de servire,
• servire rapidă – cunoscută sub denumirea englezească fast food,
• servire la domiciliu,
• servirea prin intermediul automatelor.
I. Sistemul de servire direct sau englez.
Se cunosc mai multe forme ale acestui sistem de servire:
A. Sistem de servire direct
Sistemul de servire direct cu ajutorul cleştelui sau luşului - constă în aducerea de la
secţie a preparatelor porţionate şi montate pe obiectele de servire ca: platouri, boluri,
supiere, legumiere care se aseaza pe antebraţul stâng, pe care în prealabil a fost aşezat
ancarul; se prezintă pe partea stângă a consumătorilor pe aceeaşi parte se şi serveşte,
apropiindu-se marginea obiectului, cu ajutorul căruia s-a transportat preparatul, de
marginea farfuriei aşezată în prealabil pe masă, în faţa consumătorului; cu mâna dreapta se
prinde cleştele sau luşul şi cu mişcări ordonate, sigure se trece preparatul în farfurie; după
servire cleştele sau luşul se aseaza pe obiectul de servire; se trece prin spatele
consumatorului servit, spre dreapta pentru a se efectua aceleaşi operaţii pentru alt
consumator; se foloseşte la servirea celor mai multe preparate (cu excepţia celor fragile:
ouă ochiuri, creier pane etc.) când timpul de servire este redus, dar când personalul are
calificare necesară pentru a şti să mânuiască cleştele, să prezinte preparatele pe care să le
porţioneze în mod egal; acest sistem scoate în evidenţă nivelul de pregătire profesională a
personalului.
Avantaje

21. • deschide apetitul consumatorilor
• este un sistem rapid
• este un sistem de servire elegant, sobru, care impresionează în mod plăcut
• pentru practicare nu necesită un spaţiu prea mare
Dezavantaje
• se deranjează clienţii prin solicitarea permisiunii de a fi serviţi
• nu da posibilitatea consumătorilor să-şi aleagă ceea ce doresc şi cât doresc
• prezintă riscul de a se păteze cu mâncare faţa de masă sau îmbracamintea
consumatorilor
B. Sistem de servire la gheridon
Sistemul de servire la gheridon constă în efectuarea mai multor operaţii:
• aducerea gheridonului de la locul de păstrare la masă unde urmează să fie folosit
• pe blatul gheridonului se aranjează obiectele de servire necesare: planşetă, furculiţă,
cuţit, cleşte, farfurii, platou, spirtieră etc.
• pe gheridon pot fi pregătite în faţa consumătorilor unele preparate ca: salate, clătite,
paste făinoase etc. Servirea la gheridon se practică în unităţi emoriz şi la banchete
organizate cu un număr mai redus de emorize. Este un serviciu elegant, îngrijit,
spectacular.
Avantaje
• aducerea şi prezentarea preparatelor montate în
piese mari, precum şi efectuarea operaţiilor de
porţionare, tranşare, decupare, filetare, flambare,
preparare etc. Pe gheridon, în faţa consumatorilor
stimulează apetitul atât al persoanelor servite, cât şi a
celorlalte din salon, determinându-i să solicite
preparatele respective
• consumătorii nu sunt deranjaţi în timpul servirii
• se poate practica mau uşor, chelnerul lucrând cu
două mâini
Dezavantaje
• este nevoie de un spaţiu mai mare
• este necesar un personal mai pregătit
• este nevoie de timp mai mult
C. Sistemul de servire de către doi lucrători.
Sistemul de servire de către doi lucrători se efectuează în felul următor: de la secţii un
lucrător transportă preparatul montat pe platou (pe mâna stânga) şi farfuriile (aşezate pe
antebraţul aceleiaşi mâini) pâna în apropierea mesei la care urmează să servească.
Antebraţul de şi mâna stânga sunt acoperite cu ancarul împaturit (funcţie de mărimea
preparatului); un alt lucrător prinde cu mâna stânga câte o farfurie, iar cu ajutorul
ustensilelor de servit (cleşte, luş) care se află în mâna dreaptă, trece preparatul din obiectul
folosit la transport, pe farfurie; se lasă ustensilele de servire lânga preparat (cleştele pe
platou, luşul în supieră), se trece farfuria de pe mâna stângă pe mâna dreaptă, se transportă
şi se asează pe masă în faţa clientului pe partea dreaptă a acestuia. Acest mod de servire
se foloseşte în situaţiile în care mesele sunt aşezate pe lângă pereţi sau coloane de
susţinere sau nu este spaţiu între consumatori pentru a practica alt mod de servire.
D. Sistemul de servire la farfurie.

22. Sistemul de servire la farfurie constă în ridicarea de la secţii a preparatelor porţionate,
montate pe farfurii. Acestea se aseaza pe mâna stânga peste care a fost aşezat ancarul
împaturit în funcţie de mărimea preparatului servit. În cazul în care se servesc preparate
lichide calde, se folosesc suporturi (farfurii mari întinse). Chelnerul se prezintă la secţie cu
antebraţul şi mâna stângă acoperite de ancar pentru a preluă preparatele montate pe
farfurii. Prima farfurie o prinde între degetul mare aşezat pe marginea de deasupra
farfuriei şi degetul arătător dedesubt. A două farfurie o introduce puţin sub prima farfurie
şi sprijină pe celelalte degete (mijlociu, inelar şi degetul mic). A treia farfurie o aseaza pe
antebraţ şi marginea celei de a două farfurii. În cazul transportului preparatelor lichide
calde, farfuriile adânci sunt aşezate pe câte o farfurie întinsa mare drept tavă treia.
Farfuriile transportate pâna la masă consumătorilor cu multă atenţie, se aseaza pe rând,
ţinându-se mâna stânga cu farfurii, cât mai departe posibil în spatele celui servit.
Înainte de a începe servirea se face atent fiecare emorize iv cu formula îmi permiteţi
să va servesc. Această servire se practică în unităţile modeste ( emori, emori, birturi) sau la
mese festive cu număr mare de emorize şi acolo unde timpul destinat consumării
preparatelor este limitat.
Avantaje
- servirea se face într-un timp scurt (porţionarea şi montarea se face la secţiile de
producţie)
Dezavantaje
- există riscul permanent de a păta îmbracamintea consumătorilor sau feţele de masă (atât
din neatenţia consumatorilor dar şi din cauza neîndemânării personalului).
E. Sistemul de servire la ceaşcă.
Preparatele se ridică de la secţii porţionate în ceşti (căni). Acestea sunt aşezate pe
tăvi din metal, peste care a fost aşezat un şervet şi se aduc purtându-se palma şi antebraţul
stâng, peste care s-a aşezat în prealabil ancarul. La masă se vine pe partea dreaptă a
primului consumator ce urmează să fie servit, în ordinea protocolară, se prinde cu degetele
mâinii drepte toarta ceştii (cănii), aşezate în marginea tăvii dinspre degetele mâinii stângi.
Se ridică şi se duce până deasupra farfuriei adânci din faţa consumătorului, îndreptându-se
cu gura spre mijlocul blatului mesei. Se răstoarnă conţinutul, prin aplicare lentă, avându-se
grijă să nu sară stropi care să murdărească faţa de masă. În tot timpul cât se efectuează
aceste operaţii, se are grijă că tava cu restul ceştilor să nu se răstoarne.
F. Sistemul de servire cu ajutorul căruciorului.
Sistemul de servire cu ajutorul căruciorului constă în aducerea preparatelor, în special
a gustărilor reci, salatelor, deserturilor (prăjiturilor, fructelor etc.) de la secţii porţionate şi
montate pe farfurii întinse mici, salatiere sau raviere, cu ajutorul unui cărucior de transport
special. Pe cărucior se aseaza farfuriile cu preparate. Căruciorul se aduce în salon, lânga
masă, chelnerul ia farfuria cu preparatul dorit şi o aşează pe blatul mesei. Acest sistem de
servire se foloseşte în unităţile pensiune (cantine) în care numărul de consumatori este
mare.
Avantaje
- asigură o servire rapidă
- nu necesită o calificare deosebită a lucrătorilor
- eforturile lucrătorilor sunt reduse (preparatele sunt transportate cu ajutorul căruciorului)
Dezavantaje

23. - lucrătorul trebuie să ştie numărul de preparate servite la fiecare masă (este necesar ca şi
clienţii să anunţe lucrătorul care întocmeşte nota de plată
II. Sistemul de servire indirect sau francez.
Acest sistem de servire constă în aducerea preparatelor tranşate, montate de la secţie
într-un număr sau cantitate mai mare, pe obiecte de servire şi se prezintă consumatorilor,
în aceleaşi condiţii ca şi la sistemul de servire direct. Deoarece consumatorii pot servi mai
mult decât cantitatea prevăzută pentru o porţie sau unii dintre ei doresc să mai repete, este
indicat să se aducă la masă o cantitate mai mare decât cea comandată iniţial, evitându-se
astfel situaţiile neplăcute că unii clienţi să fie obligaţi să servească mai puţin decât ar
prefera sau să nu mai aibă ce servi.)
1. preparatul este oferit de chelner pe partea stângă a consumatorilor, apropiind
marginea obiectului de servire de marginea farfuriei aşezate pe blatul mesei, consumatorul
ajutându-se de ustensilele de servire trece singur în farfuria din faţa sa preparatul oferit,
după preferinţa, chelnerul stă în stânga a consumatorului, cu piciorul stâng puţin fandat în
faţă şi cu mâna îndoita la spate, îndreptat cu bustul spre consumator; în cazul în care
numărul consumatorilor este mare, oferirea preparatelor se poate face concomitent de mai
mulţi lucrători.
2. preparatul, după ce a fost prezentat consumatorilor, se asează la mijlocul blatului
mesei în obiectul de servire folosit la transport, la o distanţă accesibilă mai multor comeseni,
urmând ca aceştia cu ajutorul ustensilelor de servire, să se servească pe rând, după
preferinţă, din preparatul oferit.
Acest sistem de servire se foloseşte de regulă în restaurantele pensiune, cantine şi
uneori la recepţii mai intime.
Avantaje
• prezentându-se în cantităţi mari, montate la secţie, aspectul preparatelor este mai estetic,
apetisant, stimulează apetitul consumatorilor
• consumatorul poate să servească după preferinţă, ceea ce doreşte şi în cantitatea dorită
• nu necesită spaţiu prea mare
Dezavantaje
- servirea preparatelor necesită un timp mai mare, ceea ce face ca acest sistem de
servire să fie folosit mai rar
- scoate în evidenţă stângacia unor clienţi care nu au îndemânarea necesară folosirii
ustensilelor de servire şi trecerii preparatelor în farfurie, din obiectele folosite la
transportarea lor; acest inconvenient face ca unii consumatori să servească mai puţin decât
ar dori, să dorească să mai servească, etc.
1.9. Autoservirea în alimentaţia publică.
Autoservirea este o formă de servire ce se practică în unităţile publice de alimentaţie,
care asigură condiţii ca timpul destinat pentru procurarea şi eventual consumarea unor
preparate sau băuturi să fie cât mai scurt. Prin această formă de servire, o parte din
operaţiile de servire intră în sarcina consumatorilor (ridicarea preparatelor de la locul
unde sunt expuse, aducerea la masă, aşezarea lor pe masă etc.)
În funcţie de numărul şi volumul operaţiilor pe care le efectuează consumatorii,
autoservirea este de două feluri:
1. totală sau liniară – în care clienţii realizează un număr şi un volum mai mare de operaţii,
folosind în acest scop o linie de servire (linie de glisare) montată pe utilajul de bază al

24. unităţii de prezentare şi servire; se practică în restaurantele – cantina, la bufetele din
incinta întreprinderilor şi instituţiilor, preparatele şi băuturile sunt expuse în vitrine
frigorifice, termice sau client sau în alte rafturi de construcţii clienţii, formând o linie
continuă de prezentare şi servire; consumatorii preiau tăvile, le asează pe linia de glisare şi
trecând prin faţa preparatelor şi băuturilor expuse, îşi aleg meniul dorit şi tacâmurile
corespunzătoare, pahare şi şerveţele, le aseaza pe tăvi şi împingând uşor tăvile se îndreapta
spre capătul opus al liniei unde se găseşte casa de marcat; clienul efectuează plata,
consumatorii transportă tăvile pâna la mese, unde le consumă clienţii pe scaune sau în
picioare; obiectele de servire folosite de consumatori se debarasează de lucrătorii unităţii
care au aceste atribuţii (tot ei şterg blatul mesei).
2. parţială – în care numărul şi volumul operaţiilor executate de client sunt reduse.
1.10. Servirea rapidă (fast food).
Acest fel de servire cunoaşte o dinamică de dezvoltare deosebită, completând sau
înlocuind formele de autoservire; preferinţele pentru acest fel de servire sunt determinate
de modificarea modului de viaţă a unor categorii largi de populaţie, care consumă hrana
necesară într-un timp redus, fără pretenţii prea mari. Realizarea acestui mod de servire
impune următoarele condiţii organizatorice şi operaţii:
- produsele agroalimentare sunt supuse unui grad ridicat de prelucrare în unităţile
industriei alimentare
- spaţiile destinate preparării şi servirii preparatelor sau băuturilor sunt reduse şi
sunt folosite în mod prin dotarea cu instalaţii şi utilaje cu gabarit mic, consum redus de
energie, adecvate operaţiilor ce se execut (cuptoare cu microunde, aparate pentru prăjirea
cartofilor etc.); prepararea, servirea şi consumarea se realizează în acelaşi spaţiu
- obiectele de servire sunt confecţionate din material plastic, folosite la o singură
consumaţie, fără să fie refolosibile
- operaţiile de preparare, servire, debarasare şi întreţinerea utilajelor, a mobilierului
şi a obiectelor de servire sunt mult reduse, serviciile fiind efectuate de 1 – 2 persoane cu o
pregătire profesională specifică.
1.11. Servirea la domiciliu(catering).
Servirea la domiciliu se practică la casele de comenzi. În unele situaţii special
(organizarea unor banchete sau recepţii în afară unităţii, organizarea revelionului la
domiciliul consumatorului etc.), sistemul se foloseşte şi în alte tipuri de unităţi.
Consumatorii solicită prin telefon, în scris sau verbal, meniurile pe care le doresc,
indicând cantitatea şi ora la care urmează să fie aduse, adresa domiciliului şi eventualele
condiţii în care se va face transportul şi servirea – cu obiecte ale unităţii, cu personalul
unităţii etc.
1.12. Sistemul de servire prin intermediul automatelor.
Acest sistem se foloseşte la vânzarea gustărilor, a băuturilor alcoolice şi răcoritoare în
unele unităţi publice de alimentaţie sau chiar pe străzi, unde sunt amplasate aparate
speciale pentru prepararea şi dozarea acestora. Aceste aparate de construcţie specială,
acţionează electric în urma introducerii unei monede sau a unei fise, cu anumite
caracteristici. Personalului unităţii îi revine sarcina ca în permanenţă să aprovizioneze

25. aparatele respective şi să urmărească buna funcţionare, să asigure obiectele necesare
servirii şi consumării preparatelor sau băuturilor, precum şi debarasării acestora de pe
mese după ce au fost folosite.
Este momentul să fii propriul tău STĂPÂN ! Să schimbi calitatea de angajat cu cea
de PATRON ! Să munceşti pentru tine , să fii propriul tău ŞEF dar şi al altora ! Cu siguranţă
este o idee la care aspiri mai demult, dar birocraţia, legea şi procedura greoaie de înfiinţare
a unei firme poate te-au descurajat. Până nu demult, birocraţia necesară şi timpul petrecut
pe la ghişeele publice i-ar fi descurajat pe mulţi să înfiinţeze o firmă. Începând din acest an
însă, timpul alocat înfiinţării unei firme s-a redus la trei zile, prin urmare şi visul de a
deveni propriul patron este mai aproape de realitate.
Pentru a-ţi uşura misiunea, care sunt paşii exacţi pe care îi ai de parcurs şi cât te costă
actele necesare pentru a infinţa o firmă:
- Primul pas în vederea înfiinţării unei firme (S.R.L) îl reprezintă verificarea
disponibilităţii şi rezervării denumirii societăţii la Registrul Comerţului.
- Pasul doi îl constituie stabilirea sediului social.
- În continuare în cazul imobilelor aflate la bloc este obligatoriu acordul asociaţiei de
proprietari, şi vecinii cu pereţi comuni.
- Pasul patru îl reprezintă completarea Actului Constitutiv care va conţine: datele de
identificare ale asociaţilor, forma de organizare, denumirea societăţii, indicarea sediului
social, sediul secundar (punct de lucru-dacă este cazul), activitatea principală, activitatea
secundară, se va stabilii capitalul social şi cota de participare a asociaţilor la profit şi

26. pierderi, se va numi minim un administrator, care va avea un mandat pe o perioadă
stabilită de asociaţi (limitată sau nelimitată).
- Dovada efectuării vărsământelor în condiţiile actului constitutiv.
- Următorul pas îl reprezintă declaraţiile pe propria răspundere, după caz, de către
asociaţi/ administratori din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile legale pentru deţinerea
acestor calităţi.
- Administratorii viitoarei societăţi se vor prezenta în faţa notarului pentru obţinerea
specimenului de semnătură. Primul pas pe care trebuie să-l faceţi este procesul de
înfiinţare a firmei şi dezvoltarea ei; iar dacă încă nu v-aţi hotărât cum să începeţi afacerea
visată, noi vă stăm alături oferind consultanţă în alegerea celei mai bune variante pentru
dvs.
- Înfiinţări firmă S.R.L., S.A. etc.
- Înfiinţăm societăţi comerciale (S.R.L., S.A., S.N.C.), persoane fizice autorizate (P.F.A.)
Acte necesare pentru înfiinţare firmă:
- Copie C.I. - Asociat(i).
- Copie C.I. - Administrator(i).
- Copie Contract Spaţiu - al locaţiei în care se va afla sediul social. În situaţia în care veţi
opta pentru găzduirea sediului social în locaţia noastră, este suficient să ne aduceţi pentru
început doar copii ale actelor de identitate ale asociaţilor/ administratorilor şi să va gândiţi
la cele trei denumiri ale societăţii. Contractul de găzduire sediu social în locaţia noastră sau
contractul de comodat/ închiriere îl veţi putea încheia în baza rezervării de denumire
eliberate de ONRC, în posesia căreia veţi intra în maxim 24 de ore. Dacă veţi alege varianta
contractului de comodat/ închiriere, vom avea nevoie şi de o copie a titlului de proprietate
sau de administrare a respectivului imobil.
- Alegerea obiectului de activitate al firmei, potrivit clasificarii Codului CAEN.
Infiinţarea unei firme reprezintă primul pas în dezvoltarea unei afaceri.
Ce categorie de servicii interesează atunci când vorbim de infiinţări firme?
Înfiinţare şi autorizaţii funcţionare restaurant, catering, fast-food, patisserie,
implementare HACCP.
CONSULTANŢĂ EVALUARE - EXPERTIZĂ; Achiziţionare, Proiectare - Schiţare, Construire,
Compartimentare, Dotări, Autorizaţii Funcţionare (Mediu, DSVSA, DSP, Pompieri,
Primărie), Licenţe, Implementare Sistem Management HACCP (conform norme DSVSA) -
ISO, Training cu personalul, Şcolarizare ( Formare): Fabrici; Mezeluri, Conserve, Ambalaje-
Ambalare, Băuturi Alcoolice - Nonalcoolice, Supermarket, Hoteluri, Pensiuni, Abatoare,
Ferme, Depozite - Logistică, Transport - Distribuţie, Morărit, Panificaţie, Pescării,
Carmangerii - Măcelării - Tranşare, Catering - Restaurante - Fâşt - Food, Cafenele - Baruri,
Cofetării - Patiserii - Gogoserii - Covrigării, etc.
Ofertă completă cuprinde următoarele categorii de servicii:
1) Înfiinţarea firmei la Registrul Comerţului.
2) Înregistrarea punctului de lucru – eliberarea Certificatul constatator cu
activităţile ce se vor desfăşura în spaţiul repectiv;
3) Servicii pe linie sanitară şi sanitar-veterinară - demersuri obţinere autorizaţii
(la solicitarea clientului):
• Evaluarea spaţiului de către un specialist - în vederea obţinerii autorizaţiilor
sanitare şi sanitar-veterinare;
• Asistenţă şi îndrumare privind amenajarea spaţiului;

27. • Întocmirea documentaţiei tehnice şi depunerea dosarului la instituţiile
abilitate legal să elibereze autorizaţiile de funcţionare;
• Reprezentarea clientului în relaţia cu funcţionarii instituţiilor respective.
4) Servicii pe linia protecţiei muncii şi PSI – demersuri obţinere autorizaţii (la
solicitarea clientului):
• Evaluarea spaţiului, a activităţilor şi a personalului de către un specialist – în
vederea îndeplinirii condiţiilor legale de funcţionare pe linia protecţiei muncii şi PSI;
• Întocmirea documentaţiei tehnice şi depunerea dosarului la instituţiile
abilitate legal să elibereze autorizaţiile de funcţionare;
• Reprezentarea clientului în relaţia cu funcţionarii instituţiilor respective.
5) Asistenţă privind obţinerea autorizaţiei de funcţionare eliberate de
primărie (la solicitarea clientului)
6) Asistenţă privind obţinerea licenţei de difuzare a muzicii ambientale (la
solicitarea clientului)
7) Asistenţă pentru îndeplinirea formalităţilor legale privind montarea unei
reclame/ firma/ panou (la solicitarea clientului)
IV. DESCRIEREA PRODUSELOR SAU SERVICIILOR
 Descrieţi produsul și/sau serviciile oferite, în contextul climatului actual pentru acest tip de
afacere;
 Ce nevoi satisfac produsele/serviciile oferite?
 Cum și de ce sunt mai bune produsele dvs. decât cele ale competiţiei?
 Care sunt preţurile la care vor fi vândute produsele/serviciile dvs. și cum se situează ele în
raport cu preţurile competitorilor?
 Ce calităţi sau avantaje competitive au produsele sau serviciile dvs.?
 Aveţi posibilitatea să atașati desene, specificaţii, broșuri și alte materiale de marketing,
capturi de ecran Web și fotografii de prototipuri la sfârșitul planului de afacere, pentru a
completa aceste informaţii.
Serviciile de catering au caracteristici specifice:
a) consumatorul este prezent in etapele de productie-servire a produsului de catering,În
industria serviciilor alimentare,intr-un restaurant care ofera serviciile clasice,de
exemplu,clientul aşteapăa ca produsul catering să fie preparat şi îl consumă la masă,de
obicei în spaţiul unităţii de catering.Nu există interval de timp cuprins între producţie şi
servirea meselor spre deosebire de alte sectoare industriale.Excepţia este reprezentată de
unităţile care operează în sistem gatire- conservare (cook-chill,cook-freeze,sous vide),unde
sfera de producţie este separata în spaţiu de cea de servire şi doar etapa de regenerare
termică este parcursa în prezenţa cilentului.
b) clientul este implicat în crearea serviciului.

28. În industria de servicii implicarea clientului este o necesitate pentru crearea
serviciului.Gradul de implicare a clientului este variabil,de la simpla prezenţă în spaţiul
unităţii de catering sau în sala de servire până la autoservire de la un automat de vânzare,în
care clientul contribuie la producerea completă a serviciului,prin selectarea unui meniu
cook-chill,regenerabil intr-un
cuptor cu microunde,pe care îl transportă singur la masă ăi o eventual debarasare a
mesei,după consumul meniului.
c) consumarea serviciului se face la punctul de productie,cu excepţia operării însistem take-
away.
d) serviciile nu pot fi examinate preliminar dar produsul poate fi vizualizat în avans,prin
expunerea în bufete sau vitrine a preparatelor şi băuturilor.
e) timp de contact prelungit intre client şi personalul de servire.
Canalele de distribuţie din industria de servicii sunt formate din angajaţi a căror pregătire
pentru relaţia cu clientul este deosebit de importantă,mai ales serviciile puternic
personalizate.
f) serviciile au un puternic caracter de perisabilitate. O cameră de hotel rămasă neocupată
pentru o noapte sau un meniu necomandat sunt servicii complet pierdute.Odată create
serviciile trebuie consumate,datorită perisabilităţii fiind mult mai vulnerabile la fluctuaţiile
de cerere.Instabilitatea cererii este caracteristică pentru cele mai multe unităţi de
catering,volumul vânzărilor fiind diferit de la o zi la alta,de la o oră la alta.
g) serviciile nu pot fi păstrate în timp(depozitate),prin insăşi natura lor nepermiţând acest
lucru.
Un restaurant care funcţionează 6 ore pe zi işi poate oferi serviciile doar în acest interval
de timp.Odată inchis acesta nu mai poate produce servicii care să fie păstrate şi vândute a
doua zi.Vârfurile de activitate caracterizează operările din industria de servicii.Într-un
hotel acestea sunt reprezentate de perioadelor meselor de dimineată,prânz şi seara,în
special de timp de vară
şi în intervalul sărbatorilor de iarnă.De aceea,echilibrul între cerere si ofertă este crucial în
industria de servicii.Dacă cererea este mai mare decât oferta,rezultatul este reprezentat de
pierderi de vânzări şi dezamăgirea clientelei.O organizaţie trebuie să acopere nivelul de
cerere prin practicarea preţurilor diferenţiate.De exemplu,se poate realiza o încurajare a
vânzărilor pe perioada mesei de prânz,prin oferirea unor meniuri table d'hote mai
ieftine,lasand meniurile extensive à la carte doar pentru serviciile de cina.Pentru atenuarea
vârfurilor de activitate se practică reduceri de preţ care să încurajeze experienţele de
consum la alte ore decât cele din intervalul meselor principale.Cu cât operarea este mai
puţin standardizată cu atât va fi mai puternic afectată de diferenţele dintre cerere şi
oferta(un fast-food care operează cu produse confort alimentar va fi mai puţin afectat de
fluctuaţiile de cerere decât un restaurant de înaltă clasă,care utilizează un procent mare de
produse proaspete).
h) dificultăţi în controlul de calitate datorită succesiunii în cascadă a etapei de servire imediat
după finalizarea etapei de producţie.Viteza cu care se realizează operarea nu permite
includerea unor etape consistente de control.
Serviciile de catering intră in categoria serviciilor moderne pentru populaţie, fiind
servicii de piaţă. Au un caracter industrial, similare prin tehnicile de producţie si
organizare a activităţilor din industrie. Aceste servicii pot fi atât personale (activitatea de
catering pentru diverse evenimente), cât şi colective personalizate (activitatea de catering

29. de intreprindere sau de catering aerian).
Astfel, in prezent, aceste servicii s-au specializat pe trei direcţii distincte:
1) catering de aviaţie, folosit pe liniile aeriene pentru hrănirea pasagerilor;
2) catering de eveniment, pentru organizarea de banchete, cocktail-uri, onomastici,
reuniuni etc;
3) catering de intreprindere, folosit pe scară largă in diferite firme, spitale, şcoli,
companii de transport (altele decât cele aeriene).
Cateringul comercial rezolvă printr-o soluţie modernă aprovizionarea si prelucrarea
produselor culinare in marile bucătării ale spitalelor, cantinelor unităţilor militare, care cer
cheltuieli mari de investiţii, personal specializat si numeros.
Cateringul de întreprindere reprezintă sectorul industriei de catering care se ocupă cu
ofertarea alimentelor la locul de muncă de către organizaţiile angajatoare.
Operarea in cadrul cateringului de întreprindere are două forme: cateringul extern si
cateringul intern.
Cateringul extern se poate realiza prin încheierea unui contract cu o firmă de servicii
de catering prin care aceasta se obligă să ofere angajaţilor firmei masă (caldă sau rece) în
timpul pauzei. A doua modalitate este ca firma să-şi angajeze personal care operează intr-o
cantină proprie, oferind toate serviciile de catering necesare. Spre exemplu, în Marea
Britanie, acest sector cuprinde peste 20000 de unităţi care servesc aproximativ 600
milioane de mese anual, reprezentand 8% din totalul meselor luate in afara domiciliului.
Cateringul intern („in-house”) presupune ca întreprinderea să-si organizeze si să-si
conducă propria reţea: instalarea echipamentelor de bucătărie si servire, achiziţionarea
mâncării şi băuturilor, remunerarea personalului şi stabilirea preţurilor.
În cantinele de intreprindere meniurile disponibile sunt, in general, mult mai limitate
ca selecţie comparativ cu operările din sistemul comercial. Un meniu de cantină industrială
constă din 2-3 antreuri, 2-3 feluri principale pe bază de peste si două tipuri de carne, salate,
snack-uri si 2-3 deserturi.
AVANTAJELE PRODUSELOR DE CATERING
În economia de piaţă, întreprinderile sunt în concurenţă în vânzarea bunurilor şi
serviciilor lor. Pentru a face faţă cu succes concurenţei, preocuparea lor principală este de a
servi interesele consumatorilor. Ca urmare ele se vor strădui să producă numai bunuri care
satisfac mai bine cerinţele clienţilor.Întreprinderile care reuşesc să lanseze noi produse sau
să îmbunătăţească nivelul calitativ al produselor existente au şanse să câştige un segment
mai mare de piaţă în
defavoarea celorlalte care vor trebui să-şi reducă activitatea.
Gusturile şi preferinţele clienţilor au o evoluţie dinamică. Producătorii trebuie să
urmărească aceste schimbări, să le anticipeze şi chiar să-şi pregătească din timp
restructurarea producţiei în direcţia adecvată pentru a fructifica oportunităţile oferite de
piaţă. Omul modern, este tentat tot mai mult de procurarea hranei gata preparată
(convenience foods).
Produsele clasice oferite de industria alimentară, insuficiente sortimental, nu satisfac
dorinţele şi exigenţele marii mase a consumatorilor care, caută modalităţi noi de procurare
a unor elemente uşor convertibile, rapid, comod şi economic totodată.

30. Metoda clasică de realizare a numeroase preparate culinare în bucătării mari şi în unităţi
cu autoservire prezintă numeroase dezavantaje:
 costuri mari impuse de investiţiile pentru dotarea spaţiilor de producţie;
 un indice scăzut de utilizare a capacităţilor de producţie;
 volum mare de muncă manuală;
 dificultăţi mari în aprovizionare datorate unor materii prime sezoniere şi din
această cauză o gamă sortimentală relativ restrânsă.
Sistemul catering implică două etape distincte separate în timp şi spaţiu:
1. Cateringul industrial care curpinde fazele de producţie industrială (centralizată) şi de
conservare (de obicei prin congelare). Această etapă se desfăşoară în unităţi de producţie şi
constă în producerea centralizată a preparatelor culinare (prelucrare primară, preparare,
porţionare) şi conservarea acestora pe lungă durată printr-un sistem adecvat (congelare,
refrigerare, sterilizare, deshidratare). Cea mai indicată şi cea mai utilizată metodă de
conservare este congelarea.
2. Cateringul comercial care cuprinde fazele de conservare, respectiv depozitare în
spaţii de congelare, faza de convertire a preparatului prin decongelare şi tratament
termic
şi respectiv cea de consum (într-o unitate de alimentaţie publică sau consum
familial).Se
desfăşoară în unităţile de alimentaţie publică, unităţi de consum colectiv sau la
domiciliu. Preparatele culinare sunt depozitate până în momentul convertirii lor în produse
ce se pot consuma direct.
Meniurile realizate prin sistemul catering prezintă avantajul nu numai al diversităţii
dar şi al asigurării conţinutului nutriţional adecvat, iar preţul la care se realizează
preparatele
sunt mai scăzute decât în tehnologia culinară clasică.
Pentru a face faţă, o întreprindere trebuie:
 să organizeze producţia zi de zi;
 să stabilească ce sortimente de produse să realizeze şi în ce cantitate;
 ce materii prime ar fi cel mai bine să utilizeze;
 câţi şi ce fel de lucrători trebuie să folosească, ce anume şi cum trebuie utilizate
utilajele existente în modul cel mai eficient,
 în ce fel trebuie distribuite consumatorilor produselor finite şi cu ce preţ.
în economia de piaţă preţul are un rol crucial. Prin preţ clienţii primesc informaţii cu
privire la suma de bani pe care trebuie să o cheltuiască pentru a obţine un produs. La
producători, preţul determină mărirea profilului la care se pot aştepta producând şi
vânzând produsele.
Pe baza cunoaşterii preţurilor factorilor de “input” pentru producţie ,(muncă, capital şi
materii prime) şi preţurilor produselor pe care le realizează, fabricantul are competenţa să
decidă ce, cum şi cât de mult trebuie produs din fiecare tip de produs, astfel încât, să se
obţină o eficienţă cât mai ridicată.
Turismul şi tendinţa de servire a mesei în afara domiciliului au contribuit la creşterea
permanentă a cererii de produse culinare, la creşterea permanentă a cererii de produse
culinare, la creşterea ponderii producţiei proprii în totalul cifrei de afaceri. Fluxul turistic
determină o permanentă fluctuaţie a intensităţii cererii de produse culinare creând în

31. anumite ore ale zilei o aglomeraţie în care satisfacerea exigenţei clienţilor devine o
problemă greu de soluţionat, în special datorită prelungirii timpului de servire, cauzat de
lipsa temporară de locuri şi de timpul executări comenzii.
Sistemul catering propune soluţionarea eficientă a deficienţelor producţiei din
bucătăriile clasice prin realizarea pe cale industrială a unor preparate, sau prelucrarea
primară centralizată a legumelor şi cărnii.
În practica internaţională se observă extinderea sistemului catering datorită posibilităţii
sporite pe care le oferă în vederea adoptării ofertei de preparate culinare la cererea
clienţilor
precum şi a avantajelor pe care le asigură aplicarea sa:
- mari capacităţi de producţie, cu linii continue de fabricaţie;
- mecanizarea şi automatizarea procesului tehnologic;
- modernizarea procesului de obţinere a alimentelor prin aplicarea de tehnologii
tradiţionale şi noi, biotehnologia, emulsionarea;
- respectarea riguroasă a condiţiilor de lucru, cu obţinerea calităţii superioare
produsului finit;
- extinderea gamei de aditivi alimentari;
- economii de timp şi eforturi pentru pregătirea şi servirea hranei in favoarea
clientului;
- posibilitatea implementării practice a piramidei alimentelor;
- valorificarea superioară a resurselor de materii prime;
- operând cu semifabricate rezultate din cateringul industrial se poate asigura
inocuitate maximă;
- un lanţ frigorific perfect pus la punct, in special reţeaua de transport şi spaţiul de
depozitare la consumator;- sistemele noi de preambalare şi ambalare corespund;-
sistemele adecvate de decongelare şi incălzire a produselor finite.
În funcţie de nivelul de dezvoltare atins de alimentţia publică în diferite ţări,
ponderea utilizării semipreparatelor catering este diferită, dar avantajele sistemului
atrag din ce în ce mai mult interesul specialiştilor.
Un factor hotărîtor în schimbul modului de a se hrănii populaţia este atenţia
deosebită pe care oamenii au început să o acorde sănătăţii lor.
Principalele valenţe ale produsului de catering, care-l diferenţiază de alimentele
clasice, produse ale industriei alimentare, sunt următoarele:
 nivel maxim de confort alimentar (nu mai este nevoie de nici un efort pentru a fi consumat
direct şi indirect);
 accesibilitate în timp (oferit la orice moment,pe bază de comandă) şi spaţiu (serviciul
“merge” la client acolo unde necesitatea de consum alimentar se conturează pentru un
individ, grup sau colectivitate de consum);
 creare personalizată şi ofertare pe bază de comandă formulată de client, reprezentant de
un grup sau o colectivitate de consum;
 creare şi ofertare personalizată, pentru un client particular sau un profil cunoscut al
clientele deservite;

32.  autenticitate şi identitate standardizate (produsele cau autenticitate şi identitate de firmă-
brand sau de tradiţie locală, naţională, etnică, internaţională), care permit un control
riguros şi drastic de calitate şi determinare a valorii de piaţă, realizate foarte pronunţat de
către client;
 proiectate şi realizate exclusiv de unităţile profesionale şi autorizate în producţia şi
furnizarea de servicii de catering;
 grad înalt de perisabilitate (necomandat, produsul şi serviciul se autoanulează iar
conservat, produsul are un termen maxim de garanţie de 2 luni-sistem sous-vide);
 clientul este implicat în crearea serviciului la un grad diferit, în funcţie de natura şi
standardul unităţii de catering, de la simpla prezenţă şi ordonarea comenzii până la crearea
totală a serviciului (autoservire la automat de vânzare);
 serviciile au o componentă intangibilă care presupune un contact şi o comunicare direct
client operator de catering, cu un timp de contact cu atât mai prelungit şi valoros, ca bagaj
informaţional, cu cât standardul de produse catering creşte;
 flexibilitate maximă în adaptarea ofertei şi acordarea serviciilor oriunde-oricând, pe bază
de comandă,la volumul şi standardul impus; adaptare la noile tendinţe (“moda”) în
consumul public.
5.5. Momente de referinţă pentru activitatea de catering.
5.5.1. Cateringul se dublează de sărbători.
Firmele de catering vor clienţi multumiţi, pentru a câştiga alţi clienţi. De sărbători
serviciile de catering se dublează.
» Firmele de catering îşi dublează activitatea în perioada sărbătorilor, când pe piaţă creşte
cererea de mese festive.
» Tichetele de masă stimulează afacerile companiilor care furnizează mâncare în locurile
alese de clienţi.

33. » Cateringul aerian şi cel "de garnizoană" sunt mai rentabile decât servirea mesei de prânz,
susţin firmele de profil.
Piaţa serviciilor de catering creşte de la un an la altul, însă nimeni nu cunoaşte cu
exactitate valoarea ei, datorită numărului mare de companii care furnizează mâncare în
locurile solicitate de clienţi. Marii jucători din acest domeniu arată că în perioada
sărbătorilor afacerile tuturor firmelor de catering se dublează. Câştigă din creşterea
volumului activităţilor nu numai restaurantele unor prestigioase hoteluri, ci şi firmele de
apartament, care îşi fac muşterii fideli în timpul anului.
"In perioada sărbătorilor, majoritatea firmelor de catering îşi dublează activitatea şi
veniturile le cresc proporţional. Majorarea încasărilor este de 30-50% pentru o firmă
medie, care poate ajunge să câştige câteva zeci de mii de lei", a declarat Teofil Vultur,
preşedintele Asociaţiei de Catering din România. In opinia sa, cel mai rentabil serviciu de
catering este cel aerian ", deoarece este constant, are comenzi ferme. Cateringul de
eveniment, solicitat cu ocazia conferinţelor, a meselor festive şi a altor ocazii, oferă 50% din
veniturile firmelor de profil. Cateringul de prânz este cel mai puţin rentabil, el asigură doar
venituri de supravieţuire pentru firme", a explicat Vultur.
La dezvoltarea cateringului de prânz au contribuit atât tichetele de masă folosite de
angajaţi pentru a servi hrana caldă la serviciu, cât şi dezvoltarea noilor clădiri de birouri,
situate în afara zonelor rezidenţiale, în care lucrează numeroase persoane care-şi comandă
on-line sau prin telefon mâncarea.
Un alt serviciu profitabil este furnizarea meselor pentru angajaţii unor intreprinderi,
pentru spitale sau pentru garnizoane, aşa-numitul catering industrial. "Firmele de catering
industrial au avantajul unor contracte pe termen lung şi câştigă din volumul activităţii".
"Profitul din cateringul de eveniment depinde de numărul evenimentelor atrase, de
reclama pe care ţi-o faci, siguranţa alimentară, o problemă.
Pe piaţă există la ora actuală atât firme mari şi serioase care prestează servicii de
catering, cât şi firme de apartament, la care îndeplinirea normelor de siguranţă alimentară
este problematica. "Din totalul firmelor existente în sectorul serviciilor, maximum 15%
sunt firme de catering. Pe piaţă există 28-30 de firme mari şi o serie de restaurante mai
mici sau unităţi de alimentaţie publică care nu fac numai activităţi de catering.
Există, de asemenea, restaurante ale unor hoteluri prestigioase care au activităţi de
catering, pentru ocazii festive sau pentru diverse evenimente. Toate acestea respectă
bunele practici în domeniul siguranţei alimentare. Firmele de apartament nu pot respecta
condiţiile de igienă,se neagă totuşi posibilitatea ca unele firme de apartament, care oferă
catering la prânz angajaţilor companiilor, să prepare supa în cada sau să încalce alte norme
elementare de igienă: "
Totusi, firmele care oferă catering de prânz sunt serioase, au site-uri Internet şi pot
fi verificate de Protecţia Consumatorului". Nici alţi jucători din piaţă nu au o părere buna
despre firmele de apartament. "
Cei care serbează Crăciunul acasă şi nu au timp să prepare singuri caltaboşul şi
sarmalele au la îndemană o soluţie. Firmele de catering vă aduc mâncarea gata pregătită,
direct pe masă, iar preţul pentru un meniu de patru persoane ajunge pană la 4.200.000 de
lei vechi. Tort tuflit şi mancare arsă, timp şi nervi consumaţi în bucătărie pentru pregătirea
unei mese de Crăciun. Toate acestea pot fi rezolvate prin serviciile de catering oferite de
firmă. Aceasta a pregătit deja meniuri speciale pentru sărbători, iar mâncărurile aburinde
vă pot fi livrate în trei zile de la momentul comenzii.

34. Mâncarea tradiţională costă mai puţin "Pentru masa de Crăciun, s-au făcut
comenzi cu o săptămană înainte de sărbătoare, iar pentru Revelion au făcut comenzi încă
de la începutul lunii decembrie. Meniurile sunt complexe. Cele tradiţionale au un preţ mai
mic, în jur de 280 de lei de persoană, faţă de cele rafinate, care constau în ardei gras cu
somon, ruladă de curcan sau ciuperci umplute cu branză dulce de vaci şi alune, şi care ajung
la 700lei de persoană. Băuturile nu sunt incluse.
Comenzi on-line sau prin telefon "Clientul poate să creeze singur un meniu din
ceea ce i se oferă". Comanda se poate face on-line, pe site-urile firmelor de catering sau prin
telefon.
Menajerele şi bonele, la mare preţ de Sărbători Printre cele mai solicitate servicii
în această perioadă se numără cele de curăţenie şi baby-sitting. De sărbători, o guvernantă
este plătită cu salariul minim pe economie. Sărbătorile de iarnă sunt pentru unii mumă, iar
pentru alţii ciumă. In aceiaşi termeni poate fi descrisă situaţia şi în cazul firmelor de
catering din Buzău, aşa cum este şi firma în discuţie. Astfel, în timp ce unele dintre ele îşi
dublează activitatea în preajma sărbătorilor, sunt şi cazuri în care lipsa comenzilor îi
trimite pe angajaţi într-o vacanţă forţată.
Apelarea la serviciile firmelor de catering când vine vorba de organizarea unor mese
festive este soluţia la îndemână pentru familiile care au un ritm alert de muncă şi prea
puţin timp liber. În apropierea sărbătorilor de iarnă când musafirii bat la uşă, sunt şi
buzoieni care preferă să comande mâncarea pentru petrecerile de Crăciun şi Revelion de la
firmele de catering. „Afacerea merge foarte bine! In proportie de 50%, clienţii comandă
prin telefon platouri de mâncare pentru sărbători, iar cealaltă jumatate vine direct la
restaurant să le aleagă.
Cele mai solicitate mâncăruri sunt scăriţa la proţap, ceafa de porc, sărmăluţele, puiul
la proţap, pastramă de oaie sau de vită şi mititeii, toate la preţuri extrem de convenabile.
Nu toate firmele de catering se bucură însă de acelaşi succes. „In timpul anului nu s-a dus
lipsa de comenzi, dar acum, în pragul sărbătorilor, nu s-a primit nicio comandă pentru
masa de Crăciun sau de Revelion, aşa încât, lucrătorii vor intra în vacanţa”, a declarat
administratorul firmei „ Diana”.
Meniurile de sărbători nu se mai fac cu mâna proprie, ca în timpul bunicilor. Mulţi
au treabă. Şi mai mult, nu sunt atât de pricepuţi la gătit. In aceasta situaţie ce altă soluţie
mai buna decât să se apeleze la serviciile unei firme de catering ?
Oferta acoperă toate gusturile. O cautare simplă pe net, vă aduce în faţă pagini întregi
cu platouri îmbelşugate la preţuri de criză.
Pentru un meniu care include statul în bucătărie, mersul la cumpărături şi livrarea
mâncării la tariful cerut se găseşte în jurul de 500 de lei. Asta înseamnă 125 de lei de
persoană, pentru o familie de patru persoane.
In meniurile de sărbători se regăsesc platourile reci, unde şoriciul şi zacusca fac casă
bună. Unde telemeaua de oi şi brânza de burduf în coajă de brad alături de salata de ceapă
roşie şi de masline.
Nu sunt uitate nici sarmalele cu mămăligă, pomana porcului sau cartofii cu sos de
brânză, şi o varietate mare de murături. Important că multe firme de catering renunţă la
cozonacul Panetone şi cuprind în lista de crăciun cozonacul şi plăcintele de casă şi
cornuleţe cu nucă.

35. Pentru cei care îşi doresc un Crăciun light, soluţia stă în firmele de catering, dar şi în
abilitatea bucătarului de acasă. E drept, mâncarea de la catering nu e facută cu dragoste,
însă vine repede şi nu trebuie decât să plătesti ca să o savurezi.
V. ANALIZA PIE EIȚ
 Elaboraţi analiza mediului extern al afacerii dumneavoastră; includeţi referiri la legislaţia și
reglementările relevante, situaţia economică, informaţii cu privire la structura populaţiei și
la mediul tehnologic etc.;
 Includeţi o descriere a pieţei pe care veţi activa, precum și o analiză a principalilor
competitori;
 Analizaţi avantajele competitive ale produselor/serviciilor principalilor dumneavoastră
competitori;
 Colectaţi informaţii în vederea analizării modului în care ele vor influenţa activitatea viitoare
despre orice alţi factori pe care îi condideraţi relevanţi;
 Elaboraţi o analiză SWOT a afacerii dvs.
În concordanţă cu rezultatele cercetării de piaţă efectuate, clienţii-ţintă au din ce în ce mai
puţin timp şi abilităţi să gătească pentru ei, preocupările lor îndreptându-se în general
către viaţa socială şi realizarea profesională. Restaurantul Cardinal îşi propune să răspundă
eficace acestor tendinţe ale persoanelor ce doresc să servească mâncăruri de calitate,
sănătoase, la preţuri accesibile.
2.1 Descrierea pie ei:ț
În cadrul sectorului terţiar serviciile de alimentaţie publică ocupă locul 14 la nivel naţional,
vânzările anuale fiind de aproximativ 950.000.000 mii lei (potrivit unui studiu publicat în
Buletinul Static nr. 9/ 2001). În aceste condiţii, activitatea restaurantelor private reprezintă
cca. 90% din totalul activităţii de alimentaţie publică.
Conform cercetării de piaţă comandate de societatea Cardinal românii cheltuiesc în medie
7% din venituri pentru a lua masa în oraș. Potrivit statisticilor oficiale, acest procent a
înregistrat o evoluţie fluctuantă în ultimii 4 ani. În anul 2001 veniturile din activitatea
restaurantelor au crescut în termeni reali, ajungând la 3% din veniturile sectorului terţiar.
Aceasta tendinţă este explicată de un raport întocmit de Agenţia de monitorizare a
tendinţelor de consum ca fiind efectul schimbării stilului de viaţă, climatului economic și
creșterea varietăţii ofertei existente de piaţă.
Anual în Bacau se deschid în medie de 3-6 restaurante, 90% fiind localizate în
zone ușor accesibile ale municipiului. Aceste activităţi se dezvoltă în special în zone bune,
în apropierea centrelor de afaceri/ spaţilor de birouri, calitatea ofertei scăzând în general
odata cu depărtarea de zona centrală.
2.2 Segmentul de piată urmărit:
Servicile actuale ale firmei se adresează următorului tip de clienţi:

36. -adulţi peste 28 ani, persoane ocupate, cu un nivel al salariului de minimum 400 USD/lunar
cu locuinţa sau biroul amplasat în zona de est a municipiului Bacau.
Pentru restaurantul ce se intenţionează a fi deschis segmentul-ţintă va fi reprezentat de:
-adulţi peste 28 ani, persoane ocupate, cu un nivel al salariului de minimum 400
USD/lunar cu locuinţa sau biroul amplasat în zona de vest a municipiului Bacaului..
2.3 Trendul pie ei:ț
Atât previziunile pe termen scurt, cât si cele pe termen lung indică un trend crescător al
acestei activităţi, în directă corelaţie cu evoluţia previzionată a economiei naţionale. Același
studiu publicat de agenţia de monitorizare a tendinţelor de consum arată că, persoanele au
venit cel puţin mediu vor fi nevoite să servească masa în oraș din ce în ce mai des.
2.4 Concuren a și alte influen e:ț ț
Concurenţa poate fi apreciată ca fiind foarte intensă în acest domeniu, la nivelul
capitalei activând peste 100 unitaţi. Din acest motiv Restaurantul Cardinal. Încearcă să se
diferenţieze și vine cu o oferta cât mai variabilă la preţuri accesibile, păstrând standardele
de calitate cu care și-a câștigat un segment cu piaţă bine definită.
Restaurantele ce sunt percepute în mod direct drept concurenţi pentru Cardinal sunt
prezentate în tabelul de mai jos:
Concurent Capacitate
(locuri)
CA lunară
estimată mii
lei
Calitate Preţuri Amplasament Distanţa
aprox faţă de
amplasament
(KM.)
Restaurant A 60 1.000.000 Similară Similare Similar 0.5
Restaurant B 100 1.700.000 Similară Similare Inferior 5
Restaurant C 40 1.200.000 Superioară Superioare Superior 2
Restaurant D 200 3.000.000 Inferioară Inferioare Inferior 2.5
Restaurant E 80 1.400.000 Similară Superioare Similar 6
Pentru noul restaurant ce se va deschide în zona de vest a Bacaului concurenţii
zonei sale de amplasare vor fi:
Concurent Cpacitate
(locuri)
CA lunară
estimată mii
lei
Calitate Preţuri Amplasament Distanţa
aproximativ
faţă de
Restaurantul
Cardinal
(KM)
Restaurant F 80 1.200.000 Inferioară Similare Similar 2
Restaurant G 70 1.500.000 Similară Superioare Superior 1
Restaurant H 150 2.000.000 Inferioară Inferioare Similar 1
Restaurant I 60 900.000 Similară Superioare Inferior 3

37. Restaurant J 80 1.300.000 Similară Similare Superior 2
Competitorii secundari ai societaţii se stratifică pe urmatoarele 3 categorii:
- restaurantele de clasă superioară și preţuri mari amplasate în zona-ţintă (X1, Y1, Z1-în
zona de vest și X2, Y2, Z2- în zona de vest).
- restaurantele similare, dar aflate la distanţă considerabilă de aceasta (M1,N1, P1- în zona
de vest și M2, N2, P2- în zona de est).
- restaurantele cu preţuri și oferta inferioară amplasate în zona ţintă (S1, T1, U1-în zona de
vest și S2,T2,U2- în zona de est).
Migrarea cererii către acești competitori se produce în genere ca urmare a
fluctuaţiilor veniturilor individuale.
Deşi au o mare popularitate restaurantele tip MC Donald’s, Pizza Hut, Sheriff’s,
Spring Time nu sunt considerate concurenţi direcţi sau secundari, ele adresându-se altui
segment de piaţă. Totusi aceasta exercită o anumită atracţie asupra clienţilor-ţintă.
Din punct de vedere al serviciilor oferite, o pondere tot mai mare în concurenţă o au
firmele de catering specializate exclusiv pe servicii de livrare a comenzilor la domiciliu sau
la birou. Acest tip de activitate a înregistrat în ultimii 2 ani o creștere de 20%, la ora actuală
existând la ora actuală pe piaţă aproximativ 18- 20 concurenţi direcţi (cercetare efectuată
de firma Quadrant și publică în revista Market Research).
Numărul care servesc masa în oraș este în creștere de la an la an. Pe această piaţă
factorii-cheie îi constituie amplasamentul, cantitatea produselor, servicilor și preţurilor
practicate.
Concurenţa
Tabelul nr.3: Concurenţa
NUME COMPANIE RULAJ
(EUR,
2008)
COTA DE
PIAŢĂ
%
PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE
Eurest 5.592.572 25 % Investiţii majore in
dotarea punctelor de
lucru
Know-how /
experienţă
Firmă internaţională
Prea multe puncte
de vânzare, unele
dintre ele prost
gestionate.
Catering Partner 2.171.225 10 % Poziţia favorizată în
care se afla punctul de
lucru, în incinta
Business Park Iridex,
unde lucrează mai bine
de 1000 de persoane.
Vechime pe piaţă şi
numele, care este
destul de cunoscut
Investiţie norvegiană
Lipsa de personal
calificat, care să
raspundă cerinţelor
clienţilor.
Meniul redus din
punct de vedere al
ofertei.

38. Gastrom 2.676.449 12 % Vechime pe piaţă
Personal calificat
Promovarea
persoanelor pe baza
unor criterii
îndoielnice
Concurenţa din domeniul catering-ului se caracterizeză astfel:
• Concurenţa frontala este puternică - deoarece exista numeroşi concurenţi de
aceeaşi marime, care oferă aceleaşi produse pe aceeaşi piaţă. Sunt prezente firme cu capital
strain, ce au o susţinere financiară mai puternică şi care implică o dezvoltare de lungă
durată, cu investiţii substanţiale în utilaje şi ambient.
• Concurenţa laterală este slabă, deoarece :
- nu există căi diferite de asigurare a aceluiaşi avantaj;
- domeniul producţiei alimentare implică norme noi de siguranţă şi calitate,
necesită personal calificat atât în productie cât şi în middle management; compania noastră
deţine o organigramă bine pusă la punct şi profesionistă, personal cu experienţă.
Structura concurenţială – Porter afirma că există cinci puncte forte principale ce
determină profitabilitatea unei ramuri:
a) intensitatea competiţiei dintre concurenţii existenţi este mare deoarece :
• exista concurenţi numeroşi, apropiaţi ca forţă;
• liderul în domeniu are o cotă mare de piaţă (25 %);
• există unităţi de catering cu produse şi servicii similare.
b) puterea de negociere a cumpărătorilor - se află la clienţii organizaţiei, deoarece :
• produsele oferite de organizaţie sunt asemănătoare cu cele oferite de alţi
furnizori;
• costurile de transfer ale clienţilor sunt mici.
c) puterea de negociere a furnizorilor - se află la aceştia deoarece:
• nu există înlocuitori pentru produsele pe care le oferă;
• produsele pe care le achiziţionăm de la furnizori sunt componente principale
ale activităţii organizaţiei.
d) ameninţarea din partea noilor sosiţi este mare, deoarece barierele de intrare
ridicate în calea acestora sunt slabe, şi anume:
- economia la scară este principala taxă de intrare cerută potentialilor nou – sosiţi; acest
lucru depinde, totuşi, de cât de mult doresc şi pot să investească potenţialii concurenţi într-
un domeniu nou;
- accesul la canalele de distribuţie poate constitui urmatoarea piedică pentru noii sosiţi;
totuşi, nu trebuie uitat că puterea de negociere, în raport cu ramura industrială, se află la
cumpărători;
e) ameninţarea reprezentată de înlocuitorii produselor este mică, deoarece nu există
înlocuitori imediaţi.
3.1.5 Analiza S.W.O.T.

39. Analiza S.W.O.T.
PUNCTE TARI
Produs:
- posibilitatea diversificării sortimentale mari: brutărie, cofetărie, bucătarie rece, bucătarie
caldă;
- ineditul produselor tip piese pentru cateringul de evenimente;
- mâncarea dietetică şi disociată, pentru exigenţele medicale;
- răspunsul la orice exigenţă gastronomică.
Preţ:
- creşterea puterii de negociere în relaţia cu furnizorii şi paleta mare pe piaţă a acestora,
posibilităţi de alegere variate;
- formarea preţurilor de vânzare, condiţionate de cheltuielile ridicate de chirie şi de
variabilitatea specifică a preţurilor pentru regie şi personal.
Promovare:
- pliante, mape;
- Internet;
- reviste de specialitate, şi nu numai;
- adoptarea unui sistem barter cu firme de publicitate;
- contracte cu firme de specialitate în organizarea petrecerilor, sonorizare, lumini;
- colaborarea cu supermarket-uri pentru livrarea de semipreparate;
- creearea unei divizii de delivery cu un nou concept de livrare ’in time’.
Poziţie:
- piaţa restaurantelor cu autoservire din toate centrele industrializate, noile parcuri
industriale ale companiilor naţionale;
- delivery pentru toate firmele doritoare.
Personal:
- implicarea personalului printr-o conducere consultativă şi participativă, la toate
nivelurile;
- training constant la nivelul departamentului;
- o schemă logistică destul de bine pusă la punct a personalului.
Premise fizice:
- flexibilitatea producţiei;
- locaţia echipată şi construită în acord cu normele UE.
Resurse materiale:
- echipament tehnologic ce permite realizarea de produse de calitate;
- spaţii care asigură calitatea şi igiena produselor.
PUNCTE SLABE
Produs:
- soluţii “importate” pentru design;
- ambalaj;
- nivel scăzut al personalizării la nivelul cumpărătorilor (culori, modele, servicii);
- momentan, marketingul produselor şi serviciilor, care este în lucru.
Preţ:
- tendinţăde scădere a preţurilor la anumite servicii şi / sau produse pentru penetrarea
pieţei, fapt ce necesită un volum mare de vânzări pentru acoperirea cheltuielilor.

40. Promovare:
- lipsa fondurilor pentru promovare la nivelul aspiraţiilor de ridicare a vânzărilor, şi
bugetarea prin autofinanţare
- pagină web, catalog - îmbunătăţite sau refăcute;
- nivel scăzut de livrare datorat lipsei de noi achiziţii.
Poziţie:
- lipsa canalelor de distribuţie alternative;
- lipsa unor statistici privind piaţa, tendinţele viitoare;
- studiul insuficient al mediului extern.
Personal:
- deficienţe de comunicare în organizaţie
- organizare deficitară, lipsă evaluare;
- lipsa unui departament important (resurse umane);
- fluctuaţia personalului în limite destul de periculoase datorită deschiderii pieţei externe.
Resurse materiale:
- capacitate de livrare limitată, necesitatea achiziţionării de noi mijloace de transport.
Resurse financiare:
- investiţiile necesare se fac prin autofinanţare.
OPORTUNITĂŢI
Factori sociali:
- noile tendinţe ale segmentelor de piaţă vizate.
Factori tehnologici:
- exploatarea spaţiilor şi utilajelor prezente;
- posibilităţi de închiriere a spaţiilor nefolosite.
Factori economici:
-creşterea economică înregistrată;
-stabilitatea monetară;
-reducerea ratelor dobânzilor;
-accesibilitatea creditelor;
-puterea de cumpărare a pieţei din zonă.
Factori politici:
- stabilizarea mediului politic.
Mediul concurenţial:
- extinderea parcurilor industriale cu nevoie de proiecte de catering şi servicii.
AMENINŢĂRI
Factori sociali:
- lipsa de educare a populaţiei în sensul serviciilor specificate.
Factori tehnologici:
-creşterea preţurilor la utilaje, echipamente gastro, ustensile.
Factori economici:
- creşterea nivelului taxelor şi impozitelor;
- povara taxelor salariale.
Factori politici:
- schimbarile legislative frecvente.
Mediul concurenţial:

41. - intensitatea mare a competiţiei dintre concurenţii existenţi;
- creşterea concurenţei
- barierele de intrare slabe.

42. Puncte tari (Strenghts)
- experienţă în domeniu;
- imagine foarte bună pe piaţă;
- echipă de conducere experimentată și
unită;
- amplasament favorabil al restaurantelor;
- strategie de marketing eficientă;
- servicii variate și de calitate;
- raport preţ/ calitate favorabil;
- relaţii strânse cu un important post TV
Produs:
- posibilitatea diversificării sortimentale
mari: brutărie, cofetărie, bucătarie rece,
bucătarie caldă;
- ineditul produselor tip piese pentru
cateringul de evenimente;
- mâncarea dietetică şi disociată, pentru
exigenţele medicale;
- răspunsul la orice exigenţă gastronomică.
Preţ:
- creşterea puterii de negociere în relaţia cu
furnizorii şi paleta mare pe piaţă a acestora,
posibilităţi de alegere variate;
- formarea preţurilor de vânzare,
condiţionate de cheltuielile ridicate de chirie
şi de variabilitatea specifică a preţurilor
pentru regie şi personal.
Promovare:
- pliante, mape;
- Internet;
- reviste de specialitate, şi nu numai;
- adoptarea unui sistem barter cu firme de
publicitate;
- contracte cu firme de specialitate în
organizarea petrecerilor, sonorizare, lumini;
- colaborarea cu supermarket-uri pentru
livrarea de semipreparate;
- creearea unei divizii de delivery cu un nou
concept de livrare ’in time’.
Poziţie:
- piaţa restaurantelor cu autoservire din
toate centrele industrializate, noile parcuri
industriale ale companiilor naţionale;
- delivery pentru toate firmele doritoare.
Personal:
- implicarea personalului printr-o conducere
consultativă şi participativă, la toate
nivelurile;
- training constant la nivelul
departamentului;
- o schemă logistică destul de bine pusă la
punct a personalului.
Premise fizice:
- flexibilitatea producţiei;
- locaţia echipată şi construită în acord cu
normele UE.
Puncte slabe (Weaknesses)
-lipsa spaţiilor de parcare proprii;
-suprasolicitarea personalului de deservire;
-imposibilitatea de a prelua comenzi mici de
deservire la mai puţin de două zile până la
data livrării;
-capacitate insuficientă de deservire în orele
de vârf (prânz);
-distanţa faţă de centrul capitalei;
-traficul aglomerat al zonelor de amplasare;
-limitarea operaţiunilor de amenajare
datorită caracteristicilor constructive ale
blocului ( Restaurantul Cardinal ).
Produs:
- soluţii “importate” pentru design;
- ambalaj;
- nivel scăzut al personalizării la nivelul
cumpărătorilor (culori, modele, servicii);
- momentan, marketingul produselor şi
serviciilor, care este în lucru.
Preţ:
- tendinţăde scădere a preţurilor la anumite
servicii şi / sau produse pentru penetrarea
pieţei, fapt ce necesită un volum mare de
vânzări pentru acoperirea cheltuielilor.
Promovare:
- lipsa fondurilor pentru promovare la
nivelul aspiraţiilor de ridicare a vânzărilor,
şi bugetarea prin autofinanţare
- pagină web, catalog - îmbunătăţite sau
refăcute;
- nivel scăzut de livrare datorat lipsei de noi
achiziţii.
Poziţie:
- lipsa canalelor de distribuţie alternative;
- lipsa unor statistici privind piaţa,
tendinţele viitoare;
- studiul insuficient al mediului extern.
Personal:
- deficienţe de comunicare în organizaţie
- organizare deficitară, lipsă evaluare;
- lipsa unui departament important (resurse
umane);
- fluctuaţia personalului în limite destul de
periculoase datorită deschiderii pieţei
externe.
Resurse materiale:
- capacitate de livrare limitată, necesitatea
achiziţionării de noi mijloace de transport.
Resurse financiare:
- investiţiile necesare se fac prin
autofinanţare.

43. VI. PLANUL DE MARKETING
 Includeţi informaţii cu privire la clientii dvs. în funcţie de vârstă, gen și nivelul veniturilor
(dacă este vorba despre persoane fizice), respectiv tipul de companii în funcţie de cifra de
afaceri și locaţie geografică;
 Aflaţi cât de mare este piaţa, precum și tendinţele și modificările anticipate. Dacă prevedeţi
orice obstacole, cum le veti depăși? Realizaţi (dacă știţi și aveţi capabilităţile necesare) și
cercetări independente: de exemplu exploraţi modelele de trafic în cartierul în care aveţi de
gând să vă localizaţi, aflaţi care este competiţia directă și indirectă pentru compania
dumneavoastră (includeţi în mod obligatoriu lista principalilor concurenţi) etc;
 Planul dvs. ar trebui să includă statistici solide, cifre, precum și alte detalii care vor pune
bazele pentru proiecţiile dvs. de vânzări și perspectivele pe termen lung ;
 Decideţi cum vor fi stabilite preţurile;
 Includeţi informaţii cu privire la politica de vânzări, precum și o previzionare a acestora pe
termen scurt, mediu și lung;
 Descrieţi nișa dvs. de piaţă și strategia dvs. pentru a o ocupa;
 Cum veţi promova afacerea dvs. și cum vă veţi maximiza bugetul pentru publicitate? Veţi
folosi networkingul social, târguri, adeziunea la un grup de afaceri, ș.a.m.d.?
 Care este imaginea pe care doriţi să o oferiţi companiei și prin ce eforturi de publicitate și
promovare doriţi să o sprijiniţi?
 Motivaţi fiecare decizie privind strategia aleasă.
e)Cercetarea de pia ă:ț
Restaurantul Cardinal a solicitat o cercetare de piaţă firmei IRECSON pentru a
identifica imaginea restaurantului în piaţă și situaţia generală a pieţei-ţintă. Cercetarea s-a
realizat pe un eșantion reprezentativ de 1.000 de subiecţi. Rezultatele acestui sondaj se
prezintă astfel:
- 65% dintre subiecţi iau masa cel putin de 4 ori/ săptămână la restaurante de clasă
similară;
- 7% declară că iau în mod frecvent masa la restaurantul Cardinal;
- 15% preferă restaurantele luxoase;
- 25% preferă serviciile de livrare a produselor la domiciliu/ birou;
- 45% au auzit de Restaurantul Cardinal, dar nu au servit masa la aceasta (60% sunt din
zona de vest a capitalei);
- 15% nu au auzit de restaurantul Hendon ( numai 40% din aceștia sunt din zona de vest a
Bucureștiului);
- 40% declară că au fost cel putin o dată clienţi ai restaurantului;

44. - 60% consideră rezonabil sau atrăgator raportul calitate/ preţ pe care operatorul de
interviu l-a descris;
- conform declaraţiilor lor, subiecţii chestionaţi cheltuiesc în medie 7% din veniturile
lunare pentru a lua masa în oraș;
- 75% cred că vor apela mai des la serviciile restaurantelor în noul an.
2.6 Identificarea și analiza riscurilor:
a) Elemente de risc ce ar putea afecta evolu ia activită ii societă ii sunt:ț ț ț
Calitatea conducerii- pentru aceasta se estimează un risc scăzut.
Justificarea acestui nivel de risc este dată de respectarea angajamentelor asumate până în
prezent, preocuparea permanentă pentru menţinerea și dezvoltarea relaţiilor de afaceri și
portofoliul de clienţi, experienţă profesională, structură organizatorică bună și capacitatea
mare de influenţare.
Dinamica industriei- prezintă un risc mediu în lumina previziunilor favorabile la nivel
macroeconomic, trendului crescător al pieţei, poziţiei concurenţiale avantajoase, strategiei
realiste, corect dimensionate și direcţionate. Un element de risc important îl constituie
totuși intenţia unor lanţuri de restaurante de renume internaţional de a-și extinde prezenţa
în apropierea celor două restaurante ale de Restaurantul Cardinal., precum și desele
conflicte apărute în ultima vreme între Patronul Cărnii și Guvern (care ar putea afecta
politica de preţ a societăţii).
Situa ia financiară-ț prezintă de asemenea un risc moderat, fiind
caracterizată de: dublarea cifrei de afaceri, lichiditatea imediată peste 0.26, indicatori de
rentabilitate pozitivi și grad de îndatorare previzionat în jurul valorii admisibile-50% (doar
în anul N+1 atinge valoarea de 0.64), în proporţie de aproximativ 80% datoriile curente ale
firmei sunt către acţionarii săi, ca urmare a repartizării profiturilor anilor de previziune. În
cazul unor presiuni asupra trezoreriei se poate diminua programul de distribuire de
dividende în anii de rambursare a împrumutului.
3.1. Planul de marketing
După identificarea pieţei-ţintă, obiectivelor şi concurenţilor este necesară
planificarea modului în care societatea va utiliza oportunităţile existente pe piaţă şi
determinarea clară a modului în care se va cuceri segmentul de piaţă dorit. Fixarea
scopurilor şi obiectivelor de marketing precede alegerea celei mai adecvate strategii.
Creşterea continuă a complexităţii fenomenelor pieţei, dinamica accelerată a
evenimentelor din mediul economic înconjurător fac ca necesităţile de informaţii de
marketing ale întreprinderii, privind atât mediul economic naţional cât şi cel internaţional,
să fie în continuă creştere. De calitatea informaţiilor obţinute depinde calitatea deciziilor ce
preced acţiunea, rezultatele întreprinderii şi respectiv, rentabilitatea ei.

45. Pentru a alege cea mai potrivită strategie concurenţială de marketing, firma va ţine
cont de poziţia sa în cadrul ramurii sale de activitate, de obiectivele fixate, de oportunităţile
existente şi de resursele disponibile.
Contribuţia informaţiei de marketing la diminuarea entropiei unui organism
economic, în cazul de faţă în întreprindere, se realizează pe de o parte prin fluxurile
informaţionale externe: mediu-întreprindere-mediu, iar pe de altă parte prin fluxurile
informaţionale interne, care circulă pe plan vertical şi orizontal între diversele
compartimente ale întreprinderii.
Scopul planului de marketing este de a sintetiza măsurile intenţionate în vederea
pregătirii pieţei pentru serviciile sau produsele companiei. Planul de marketing este uneori
folosit ca document separat. Strategia de marketing aleasă va depinde de poziţia sa pe piaţă
ca firmă specializată în deservirea nişelor de piaţă.
3.1.1 Politica de produs
Cele trei canale principale ale comunicaţiilor de marketing – produsul, vânzarea şi
publicitatea – contribuie simultan la construcţia şi dezvoltarea pieţei unui produs, astfel că
numai printr-o optimă corelare a mesajelor difuzate pe aceste canale se poate realiza
impactul necesar asupra pieţei.
Produsul nu este numai un articol fizic, ci şi un concept complex care trebuie definit
cu atenţie. În prezentarea unui produs este recomandată atât descrierea sa fizică, cât şi
identificarea utilităţii produsului precum şi a interesului pentru acesta.
Indiferent de calitatea publicităţii, dacă produsul nu oferă ansamblul de servicii
aşteptat de către consumator, dacă el nu este uşor de procurat din reţeaua de distribuţie la
preţul corespunzător puterii de cumpărare a segmentelor de consumatori atinse de
campania publicitară, ea va eşua, ca rezultat al unei strategii de marketing inoperante.
În ceea ce priveşte strategia de produs, societatea urmareşte :
• Menţinerea pieţei interne şi creşterea procentului deţinut pe piaţa actuală;
• Diversificarea produselor
• Îmbunătăţirea calităţii produselor prin introducerea de noi tehnologii;
• Necesitatea înlocuirii produselor;
• Posibilitatea apariţiei unor tehnologii concurente;
• Activitatea de cercetare-dezvoltare în curs, obiectivele, resursele necesare, etc.
3.1.2 Politica de preţ
În ţările cu putere de cumpărare redusă a monedei naţionale ( cazul României ),
politica de preţ devine un element extrem de important al strategiei de marketing.
Una dintre cele mai dificile decizii din viaţa unei afaceri este cea de determinare a
preţului produselor / serviciilor. Preţul reprezintă valoarea unui bun sau a unui serviciu
atât pentru vânzător cât şi pentru cumpărător.
Valoarea atasată unui bun sau serviciu, preţul său, se bazează atât pe elemente
tangibile (calitatea produsului, avantajele oferite) cât şi pe elemente intangibile (factorul
feel-good luat în calcul pentru produsele de lux). Un produs / serviciu de calitate poate
argumenta menţinerea unui preţ ridicat pentru a impune o anumită imagine. Totuşi, la
fixarea preţului sunt luate în considerare şi alte elemente extrem de importante: costul de
producţie, transportul, strategia generală, politica reducerilor comerciale şi financiare
adoptată.

46. Principalele obiective de preţ
- maximizarea profiturilor este obiectivul cel mai atractiv urmarit de o întreprindere, dar
care ridică şi unele probleme cum ar fi faptul că neglijează rezultatele financiare pe termen
lung în favoarea celor curente;
- realizarea unui indice de randament al investiţiilor - prin care se urmăreşte utilizarea cât
mai bună a capitalului;
- obţinerea unei cote ridicate de piaţă; multe dintre cele mai importante companii din lume
consideră acest obiectiv ca fiind primul pe lista lor de priorităţi sau, în orice caz, unul dintre
cele mai importante. Uneori, această strategie este riscantă deoarece, urmărind numai
creşterea cotei de piaţă, se pot pierde din vedere numeroase alte oportunităţi;
- stabilizarea preţurilor - se urmareşte deoarece cele mai multe întreprinderi nu agrează
variaţiile brusce ale preţurilor; variaţiile preţurilor au efecte negative asupra tuturor
competitorilor doar dacă nu cumva curba cererii este foarte elastică şi piaţa pentru
produsul respectiv se poate modifica cu repeziciune, ceea ce este puţin probabil;
- descurajarea concurenţei - prin practicarea unor preţuri mici sau chiar foarte mici
(predatory prices), obiectiv ce nu-şi atinge întotdeauna scopul deoarece şi concurenţii au
investit în uzine, echipamente, personal şi deci nu au nici un interes să se retragă de pe
piaţă.
Întrucât preţul este doar unul dintre elementele mix-ului de marketing, elaborarea unei
strategii eficiente trebuie să coreleze preţul cu celelalte trei elemente ale mix-ului:
- preţul unui produs sau al unui serviciu se bazează pe calităţile şi trasaturile acestuia - cu
cât acestea sunt mai bune, cu atât preţul stabilit este mai mare. De asemenea, preţul unui
produs determină şi nivelul cererii pentru acest produs şi al consumului acestuia;
- distribuţia; preţurile practicate sunt direct corelate cu modalităţile de distribuire a
produselor. Astfel, dacă bunurile de consum cu preţuri reduse sunt distribuite prin aproape
toate reţelele de desfacere posibile (magazin general, supermarket), bunurile durabile şi cu
preţuri ridicate, cum este automobilul, presupun puncte de desfacere în locuri special
amenajate (dealeri, saloane de prezentare), ceea ce înseamnă şi preţuri mai mari;
- promovarea; căile pe care interacţionează preţul şi activitatea promoţională sunt
numeroase:
- preţurile mari pentru un nou produs pot furniza fondurile necesare programelor de
informare a consumatorilor asupra produsului respectiv;
- publicitatea are un impact mai mare asupra vânzarilor la preţuri mici;
- promovarea agresivă şi continuă reduce sensibilitatea la preţ a consumatorilor.
Preţurile sunt partea cea mai transparentă a activităţii unei întreprinderi şi, de multe
ori, ele joacă un rol vital în supravieţuirea acesteia. Preţul este unul dintre factorii cheie pe
care îi ia în considerare consumatorul la achiziţionarea unui bun, şi este cel mai potrivit
termen de comparaţie cu concurenţa. Preţul bine fixat al unui produs impulsioneaza
vânzarea, distruge concurenţa şi poate duce întreprinderea la dominarea pieţei.
În ceea ce priveşte politica de preţuri, se acţionează permanent pentru reducerea lor
în vederea creşterii competitivităţii pe piaţă:
• Se caută furnizorii cu preţuri rezonabile;
• Se solicită furnizorilor reducerea preţurilor;
• Se urmăreşte reducerea pierderilor în procesele de execuţie a serviciilor;

47. • Se încheie contracte de cumpărare cu discount-uri de volum şi se urmăreşte
îndeplinirea lor.
Procedura stabilirii preţului
Pentru a nu aluneca pe panta falimentului, în fixarea preţurilor practicate este
necesar să se analizeze următoarele elemente de determinare a preţului:
a) Costurile implicate;
b) Aprecierile clienţilor faţă de produsul / serviciul oferit;
c) Preţurile competitorilor;
d) Elasticitatea cererii;
e) Strategia companiei;
f) Evoluţia mediului economic;
g) Canalele de distribuţie alese;
h) Capacitatea de producţie.
a) Costurile implicate - impun calcularea tuturor costurilor aferente activităţii, fără a
se limita la aprecieri generale.
b) Aprecierile clienţilor faţă de produsul / serviciul oferit – Imaginea ofertei în faţa
clienţilor şi valoarea ei nu au legătură cu costul realizării ei sau cu preţurile practicate de
către concurenţă.
c) Preţurile competitorilor – În cazul unei pieţe echilibrate, preţurile concurenţilor
reprezintă cel mai bun indiciu al nivelului costurilor şi marjei de profit ce pot fi acceptate
pe piaţă.
d) Elasticitatea cererii – Scăderea preţului implică întotdeauna o creştere a vânzărilor.
Cererea pentru produse / servicii de lux nu va creşte ca urmare a unei reduceri cu 5-10% a
preţurilor. Nu acelaşi lucru se poate spune în cazul produselor alimentare curente.
e) Strategia companiei – Ea poate oscila între exploatarea pieţei şi practicarea unor
preţuri mari (în cazul pieţelor noi, fără concurenţă puternică) şi practicarea unor preţuri
mici, obiective (în cazul pieţelor mature, cu concurenţă experimentată). Cu cât creşte
uşurinţa de imitare a afacerii, cu atât nivelul preţurilor se apropie de limită, aşa încât
competitorii vor fi descurajaţi să intre pe o piaţă cu rentabilitate scăzută, puţin atractivă.
f) Evoluţia mediului economic – Preţurile tind să crească în condiţii de expansiune şi
să scadă în condiţii de recesiune. Sezonalitatea are, şi ea, o mare importanţă.
g) Canalele de distribuţie alese – Preţul de vânzare faţă de politica de distribuţie (la
poarta fabricii, magazin propriu, reprezentanţe).
h) Capacitatea de producţie – Preţul de vânzare poate fi mai mare decât cel al
concurenţei atât timp cât cererea asigură ocuparea capacităţii de producţie existente.
În concluzie, preţul este, poate, cea mai complexă decizie de marketing. O politică de
preţuri este eficientă doar atunci când clientul este dispus să plătească preţul şi se
încasează un profit. Pentru a fi competitivi, strategia de marketing trebuie să fixeze preţuri
care trebuie atât să satisfacă clienţii, cât şi să fie profitabile pentru afacere.
3.1.3 Politica de promovare
Atât compania cât şi produsele acesteia trebuie să fie promovate. Scopul promovării
este:
- de a creşte cifra de afaceri;
- de a crea o imagine favorabilă a firmei;
- de a informa clienţii existenţi şi potenţiali.

48. Pentru a reuşi lansarea unei afaceri sau a unui produs, se obişnuieste constituirea
unui buget pentru publicitate de 8% din cifra de afaceri ce trebuie realizată.
Acest buget, destinat publicităţii de start, este indispensabil pentru surmontarea
rezistenţei naturale pe care o are piaţa faţă de orice nou produs sau serviciu. Nu ne putem
permite să lăsăm publicul să-şi schimbe "de la sine" obiceiurile în materie de cumparaturi,
trebuie să-1 influenţăm în acest sens şi chiar s-o facem în mod profitabil. Dacă bugetul de
8% pentru reclamă va fi concentrat mai cu seamă pe primele luni ale anului, rezultatele ar
putea fi chiar spectaculoase.
În cazul în care lansarea s-a facut deja, menţinerea atracţiei faţă de un produs sau faţă
de un serviciu presupune cheltuieli pentru reclamă ce se pot situa în jurul a 2% din cifra de
afaceri.
Această a doua formă de buget este, ca şi cealaltă, relativă. Cu ocazii speciale, cum ar
fi aniversarea firmei, se poate ieşi din rutina publicitară oferind cadouri, bonusuri etc. Tot o
ocazie specială, în care ar trebui revăzută rutina publicitară, este atunci când concurenţa
reuşeşte o străpungere semnificativă în propriul teritoriu comercial.
Capacitatea de a răspunde provocarilor pieţei, inclusiv prin modificarea
corespunzătoare a mesajului publicitar şi, în consecinţă, a bugetului firmei, constituie
atuuri pe care o companie de talie mică ar trebui să le ştie a le mânui.
Strategia de promovare cuprinsă în planul de afaceri se bazează pe următoarele
elemente:
• Efectul dorit în promovare;
• Costurile pe care le implică promovarea;
• Mesajul ce va genera efectul dorit;
• Mijloace mass-media ce vor fi utilizate;
• Analiza rezultatelor promovării.
Efectul dorit în promovare
Este absolut necesar să fie identificate de la început obiectivele strategiei promoţionale.
Având mai mult feedback din partea clienţilor, se pot analiza mai uşor atât succesul cât şi
eficacitatea demersurilor promoţionale.
Costurile pe care le implică promovarea
Există patru moduri principale de dimensionare a costurilor acestei activităţii:
• A stabili cât îşi poate permite societatea;
• Procentul de vânzări al afacerii;
• A face precum competitorii;
• A efectua analiza cost-beneficiu (presupune experienţă şi încredere crescută în efectele
promovării).
Mesajul ce va genera efectul dorit
Prin aflarea răspunsului la întrebarea „de ce ar cumpăra clienţii produsul / serviciul
oferit de societate” se poate stabili mesajul promoţional ce va avea forma şi direcţia care
vor produce cel mai mare efect.
Mijloace mass-media ce vor fi utilizate
Nu toate mijloacele de comunicare în masă au acelaşi rezultat, dar nici acelaşi cost de
utilizare. Trebuie alese acele căi ce se potrivesc cel mai bine naturii şi stadiului afacerii. Nici
o afacere cu o cotă de afaceri scăzută nu va începe prin a-şi face reclamă la TV, după cum
nici o afacere cu o cotă de afaceri ridicată nu se va rezuma doar la împărţirea de fluturaşi.

49. Analiza rezultatelor promovării
În funcţie de tipul afacerii, de posibilităţile financiare existente şi de finalitatea dorită se
alege metoda de promovare cea mai adecvată. Cele mai practicate metode de promovare a
vânzărilor sunt:
- reclama în mass-media;
- reclama directă, prin poştă;
- vânzarea directă „din casă-n casă” (prin comis-voiajori);
- promovarea de informaţii referitoare la produs (pliante, broşuri);
- târguri şi expoziţii.
Pentru companiile mai noi, cu resurse financiare mai modeste, campaniile de relaţii
publice pot fi mai avantajoase decât reclama plătită. Întreprinzătorii pot contacta mass-
media locală (publicaţii, radio, TV) ce difuzează articole, ştiri, reportaje despre noile afaceri
din comunitatea respectivă. Pot fi folosite materiale promoţionale (broşuri, afişe) şi
reclame luminoase.
În tabelul de mai jos sunt prezentate cele mai importante căi de promovare:
Tabelul nr.1: Avantajele şi dezavantajele canalelor de promovare potenţiale
Metoda Avantaje Dezavantaje
TV  cea mai întinsă arie de
acoperire
 grad maxim de control
 impact imediat
 costisitoare
 imposibil de direcţionat cu
precizie
 greu de oferit informaţii
tehnice
 evaluare dificilă
 greu de planificat
Reviste  uşor de
direcţionat
 se pot oferi
informaţii tehnice
 se pot utiliza
cupoane de promovare a
vânzării
acumulare lentă
impact redus
dificil de controlat
greu de indicat efectul
Presa
(naţională)
 arie de acoperire
extinsă
 acumulare rapidă
 uşor de planificat
 impact limitat
 greu de oferit informaţii
tehnice
Presa
(locală)
 uşor de planificat
 slabă capacitate de
informare tehnică
 relativ ieftină
 acumulare lentă
 acoperire limitată
Radio  uşor de planificat
 acumulare rapidă
 ieftină
 acoperire limitată
 dificil de
demonstrat avantajele
Cinema  culoare şi mişcare  slabă acoperire

50. (n.a.
atractivitate)
 costisitoare
Postere  acoperire largă
 auditoriu-ţintă specific
 costisitoare
 greu de demonstrat
avantajele
 necesită timp pentru
planificare
Ofertă prin poştă  auditoriu-ţintă
specific
 se pot explica
avantajele ofertei
 greu de controlat
 acumulare lentă
 costisitoare
Expoziţii  se pot demonstra
avantajele ofertei
 este necesară o
planificare atentă
 costisitoare
 greu de asigurat
prezenţa auditoriului vizat
Astfel, analiza rezultatelor promovării se va face pe baza raportării numărului de
clienţi potenţiali şi clienţi efectivi ce au contactat compania în urma promovării făcute.
Se va avea în vedere realizarea promovarii prin mijoace cum ar fi:
• cărţi de vizită, pliante;
• pungi inscripţionate;
• calendare cu promoţiile firmei;
• contracte cu reviste de specialitate, în sistem barter;
• Internet;
• promovare on line;
• colantare maşini cu numărul de telefon şi sigla firmei;
• îmbunatatirea brand-ului;
• contracte de barter cu furnizori sau distribuitori;
• contracte de publicitate cu radioul şi televiziunea;
VII. PLANUL OPERA IONALȚ
3.1 Etapele opera ionale ce vor defini implementarea planului investi ional suntț ț
cuprinse în diafragma următoare:

51. Anul 1
Opera iuniț 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Proiecte,
aprobări,
avize
X X
Amenajare
spaţiu
X X
Achiziţie
mobilier
utilaje de
bucătărie,
autovehicule
X
Transportul,
montarea și
probele
utilajelor
X
Recrutare și
angajare
personal
x X
Instruire și
verificare
personal
X
Inaugurarea
restaurantului
X
Amenajările necesare vor fi realizate de firma Gama Construct, conform devizului de
cheltuieli antecalculat cu ocazia întocmirii planului de afaceri. Societatea dispune de o
experienţă de peste 8 ani în astfel de activităţi.
Activităţile de marketing și promovare vor fi conduse de domnul Alex Voicus,
actualul director al societăţii, care s-a ocupat și de lansarea primului restaurant.
Răspândirea pliantelor și fluturașilor va începe cu 2-3 săptămâni înainte de deschiderea
restaurantului, iar reclama în presă și radio va fi difuzată din saptamana inaugurării.
Utilajele de bucătărie vor fi achiziţionate de la furnizorul S.C. Onix S.R., care în urma
unei selecţii de ofertă (5 ofertanţi) a produs cel mai bun raport calitate/preţ pentru dotarea
restaurantului la capacitatile planificate.
Periodic se vor organiza tombole/ concursuri pentru clienţii restaurantului,
formularele completate cu acel prilej cuprinzând și o serie de întrebări prin care se va
obţine feedback din partea acestora.
Pentru comenzile primite, pentru servicii de catering, modul de derulare a
procesului va fi:
Orele:
08.00 – 10.30 – primirea comenzilor pentru preparate primite în ziua respectivă
10.30 – 12.30 – pregătirea comenzilor primite

52. 12.30 – 13.30 – distribuirea comenzilor ( la domiciliu/ birou)
Astfel, se va evita supraaglomerarea bucătăriei în intervalul de vârf (12.30 – 15.00)
când restaurantul va trebui să facă faţă consumatorilor direcţi. Pentru livrarea comenzilor
în afara restaurantului, serviciile acestora vor fi contractate în prealabil. În cazul unor
solicitări neașteptate din partea unor clienţi permanenţi sau de volumi importanţi vor fi
disponibile 2 mașini ale angajaţilor în afara celor 3 autovehicule deja repartizate pentru
distribuţie și aprovizionare.
Programul de funcţionare al restaurantului se va desfășura între orele 10.00 – 22.00,
comenzile pentru bucătari care vor lucra în 2 schimburi (3 bucătari pe schimb), cu program
individual de 6 ore pe zi.
Structura personalului ce va deservii noul restaurant, precum și nivelul de salarizare
aferent se prezintă astfel:
Pozi ieț Număr Salariul individual net
(USD)
Șef restaurant 1 290
Șef de sală 1 200
Bucătari 6 155
Gestionari 1 120
Chelneri 5 100
Picoli/ Picoliţe 5 100
Garderobier 1 94
Personal de curăţenie 2 80
Șoferi-distribuitori 3 100
Pentru recrutarea și angajarea de personal ce dispune de abilităţile și experienţa necesară
atingerii parametrilor solicitaţi de conducere au fost câte 2 luni. În scopul limitării
riscurilor se va mai aloca o lună pentru acomodare și verificarea competenţei personalului.
Se vor organiza schimburi de experienţă și programe de pregătire comună a
angajaţilor celor două restaurante, mai ales în perioada de acomodare și verificare a
persoanelor nou angajate.
Imediat după finalizarea invenstiţiei vor fi făcute toate demersurile necesare pentru
extinderea poliţiei de asigurare încheiate de societate pentru Restaurantul Cardinal și
asupra noului restaurant.
1.4 Localizarea restaurantelor:
Restaurantul Cardinal dispune de un vad comercial deosebit, fiind amplasat în apropierea
intersecţiei dintre străzile Semicercului și Arcurilor, la parterul unui bloc de locuinţe de
curând construite. Amplasamentul se află visa-vis de Parcul Mioritei astfel încât
Restaurantul, beneficiază atât de vecinătatea unui loc intens circulat, cât și de priveliștea
oferită de vegetaţia parcului.
Amplasamentul viitorului restaurant va fi pe strada Orhideelor, nr 10 bis. Aceasta se află
într-o zonă ușor accesibilă, în vecinatatea Business Town – un important centru de afaceri
din jumătatea vestică a orașului.

53. 1.5. Descrirea mediului în care evoluează afacerea:
Serviciile de alimentaţie publică au fost și vor fi întotdeauna o afacere permisivă și
permeabilă, deci ușor de imitat și deschisă competiţiei susţinute. Prin urmare și riscul de
faliment este destul de mare.
În acest gen de activitate influenţele generate de sistemul politic, politicile macroeconomice
și sistemul juridic nu au o importanţă majoră. Ceea ce contează cel mai mult sunt abilităţile
managementului de a anticipa și percepe tendinţele pieţei, de a satisface dorinţele clienţilor
și de ai fideliza.
După o bună perioadă de timp în care a existat o preferinţă generală pentru restaurantele
fast-food, se constată o tendinţă de reconsiderare a restaurantelor clasice. Fast-food-urile
rămân însă preferatele tineretului și persoanelor cu venituri modeste, conform cererii de
piaţă ocazionate de întocmirea prezentului studiu.
Investiţii în echipamente :
Investiţiile necesare dezvoltării activităţii sunt estimate la 67.422 euro, şi sunt în
totalitate canalizate către tehnologizarea spaţiului de producţie.
Dintre utilajele necesare menţionăm:
Tabel nr. 6 : Lista echipamentelor necesare în dotare
Nr Echipamente Buc Preţ Valoare
1
Maşină gătit 6 arzătoare
+cuptor 2 6700,0 euro 13400
2 Grătar 400 MC 1 1619,0 euro 1619
3 Friteuză (gaz/electrică) 2 cuve 1 999,0 euro 999
4 Hotă aspirantă (3m) perete 1 1547,0 euro 1547
5 Motor hotă 1 227,0 euro 227
6 Dulap frigorific simplu ventilat 1 821,0 euro 821
7
Dulap congelator simplu
ventilat 1 2024,0 euro 2024
8 Dulap frigorific dublu ventilat 1 2642,0 euro 2642
9 Cuptor convecţie 6 gn1/1 1 2999,0 euro 2999
10 Spălător cuvă 1 buc 2 349,0 euro 698
11 Spălător cuvă 2 buc 2 522,0 euro 1044
12 Masă inox 1600/700/850 2 306,0 euro 612
13 Masă inox 2000/700/850 1 1024,0 euro 1024
14 Masă inox 1000/700/850 1 227,0 euro 227
15 Maşină spălat vase (capotă) 1 4362,0 euro 4362
16 Congelator vertical 360L 3 1903,0 euro 5709
17
Frigider de mână (pentru probe
alimentare) 1 231,0 euro 231
18 Raft inox 4 1369,0 euro 5476
19 Feliator 1 299,0 euro 299
20 Robot de bucătărie pentru 1 1677,0 euro 1677

54. legume
21 Cărucior Inox 1 191,0 euro 191
22 Raft mobil GN 3 382,0 euro 1146
23 Cuptor cu microunde 1 346,0 euro 346
24 Dulap neutru inox 1 520,0 euro 520
25 Robot de bucătărie "blender" 1 198,0 euro 198
26
Polonice inox (diferite
dimensiuni) 6 10,0 euro 60
27
Palete inox (diferite
dimensiuni) 4 9,0 euro 36
28 Tel inox (diferite dimensiuni) 4 9,0 euro 36
29 Cleşti diferiţi 4 9,0 euro 36
30 Furculiţă bucătar 2 5,0 euro 10
31 Spatulă plastic 6 3,0 euro 18
32 Cuţite bucătărie 15 9,0 euro 135
33 Site, ciururi 4 12,0 euro 48
34 GN 1/1 10 10,0 euro 100
35 GN 1/2 10 7,0 euro 70
36
Cratiţe cu capac (diferite
mărimi) 8 33,0 euro 264
37 Oală cu capac (diferite mărimi) 5 32,0 euro 160
38 Cântar electronic (15 kg) 1 295,0 euro 295
39 Cântar electronic (300 kg) 1 499,0 euro 499
40 Suport casă marcat 1 720,0 euro 720
41 Linie caldă de servire (4 gn1/1) 1 1851,0 euro 1851
42
Vitrină frigorifică servire (4
gn1/1) 1 2526,0 euro 2526
43 Suport chifle, tacâmuri, tăvi 1 930,0 euro 930
44 Dulap cald 1 520,0 euro 520
45 Tăvi servire (plastic) 200 18,0 euro 3600
46 Farfurii bază 200 7,0 euro 1400
47 Bol ciorbă, salată 400 7,0 euro 2800
48 Furculiţe inox 200 1,0 euro 200
49 Cuţite inox 200 3,0 euro 600
50 Linguri 200 1,0 euro 200
51 Oliviere 30 9,0 euro 270
Total necesar 67.422 euro

55. VIII. MANAGEMENT ȘI ORGANIZARE
 Includeţi informaţii privind conducerea afacerii, profilele persoanelor din conducere,
atribuţiile posturilor și limitele de competenţă;
 Proceduri de înlocuire a persoanelor din conducere în caz de incapacitate temporară sau
permanentă;
 Prezentaţi structura organizatorică;
 Includeţi informaţii privind previziunea și gestionarea riscurilor.
4.1 Echipa managerială
Resursele umane sunt primele resurse strategice ale unei organizaţii (societate
comercială, instituţie, asociaţie, etc), în noua societate informaţională capitalul uman
înlocuind capitalul financiar ca resursă strategică.
Resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialele lor de creştere şi
dezvoltare, în capacitatea lor de a-şi cunoaste şi depăşi propriile limite.
Descrierea echipei manageriale este cea mai importantă secţiune a acestui
subcapitol şi prezintă acele persoane ce au un rol hotărâtor în iniţierea şi derularea
afacerii.
Acţionarii societăţii
Derularea activităţii a devenit realitate prin participarea egală, la capitalul social al
S.C. Expert Catering S.R.L, a doi acţionari. Structura şi volumul capitalului social au variat în
timp. La data întocmirii planului de afaceri, structura capitalului social este de 60 % prima
parte şi 40% a doua parte.Toate acţiunile societăţii conferă drept de vot în AGA.
Descrierea echipei manageriale
Conducerea operativă a societăţii este asigurată de o echipă cu experienţă şi succese
înregistrate în activitatea anterioară. Componenţa acestei echipe se prezintă astfel:
Daniel Jalba, administrator şi manager general al unităţii, a absolvit Academia de
Studii Economice, Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, şi din 1998 a
lucrat pe postul de manager în diverse firme de catering.
Daniel Coman, managerul economic din cadrul departamentului financiar, a
absolvit A.S.E. Facultatea Finaţe Asigurări Bănci şi Burse de Valori în anul 2000, şi lucrează
în domeniu din anul 2001.
Ştefan Caragea, director de achiziţii în cadrul departamentului gestiune-achiziţii, a
absolvit Universitatea Româno-Americană, Facultatea de Marketing-Management, şi din
2000 a lucrat ca director de vânzari în firme de catering.
Alexandru Badea, director al departamentului de marketing-vânzari, este
absolvent al Academiei de Studii Economice, Facultatea de Comerţ. Are o experienta de
şapte ani în domeniul său de activitate.
Simona Necula, director recepţii-evenimente şi supervizor proiecte puncte de
desfacere, licenţiată a facultaţii de Economie Generală din cadrul ASE, a lucrat timp de cinci
ani ca administrator al unei companii de catering specializată în organizarea de
evenimente.
Maria Raducanu, director de producţie, a absolvit Universitatea Tehnică din Galaţi,
Facultatea de Industrie Alimentară; din anul 2000 a lucrat ca expert la catedra Gastro-
Tehnică a Centrului Naţional de Învăţământ Turistic, iar în 2003 a lucrat ca inginer
tehnolog în cadrul firmei de catering Gastro Service.

56. Ninel Sârbu, director calitate în cadrul departamentului de control-dezvoltare; are
studii de tehnologie alimentară, urmând cursurile Facultăţii de Chimie Alimentară din
cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. A urmat cursuri de specializare HACCP şi ISO
9001:2000 şi a lucrat în cadrul unei companii procesatoare de carne timp de 3 ani pe
acelaşi post.
Compania şi-a format o serie de relaţii de consultanţă cu firme de audit extern din
domeniul financiar-contabil, juridic, calitate, siguranţă alimentară care, prin experienţa şi
specificul activităţii lor, contribuie la buna desfaşurare a afacerii.
Supravegherea gestiunii societăţii este asigurată de doi cenzori aleşi de Adunarea
Generală a Asociaţilor, care la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune prezintă un raport al
activităţii firmei.
Atribuţii, responsabilităţi şi competenţe
Atribuţiile, responsabilităţile şi competenţele organismelor participative la
management sunt evidenţiate în Statutul societăţii şi Regulamentul de organizare şi
funcţionare. Pentru personalul de management şi execuţie, documentele ce consemnează
sarcinile, competenţele şi responsabilităţile sunt fişele de post.
Adunarea Generală a Acţionarilor îndeplineste următoarele atribuţii:
• aprobă repartizarea profitului şi vizează dividendul.
• alege administratorii, îi demite sau îi confirmă în continuare.
• se pronunţă asupra gestiunii administratorilor.
• stabileşte Bugetul de venituri şi cheltuieli, programul de activitate şi exerciţiul
următor.
• hotărăşte gajarea, încheierea şi desfiinţarea uneia sau mai multora dintre
unităţile societăţii.
Administratorul şi managerul general al societăţii, ales de A.G.A. pe o perioadă de trei
ani, are următoarele atribuţii:
• numeşte şi revocă directorii executivi, le stabileşte drepturile, obligaţiile,
salarizarea;
• stabileşte strategia de marketing;
• aprobă operaţiunile de cumpărare de bunuri mobile;
• aprobă deplasarea salariaţilor în străinătate şi analizează rezultatele acestora;
• supune anual către A.G.A. rapoartele cu privire la activităţile sociale pe anul
anterior, bilanţul şi contul de profit şi pierderi;
• rezolvă contestaţiile salariaţilor privind numirea în posturi şi salarizarea;
• ia măsuri legate de respectarea protecţiei muncii toate compartimentele;
• rezolvă orice alte sarcini primite de la A.G.A.;
• angajează şi concediază salariaţii societăţii;
• semnează contractele încheiate cu parteneri interni şi externi în numele
societăţii;
• semnează documentele de plată şi de încasare, împreună cu directorul
economic;
• conlucrează cu directorii executivi, şefii compartimentelor, controlează şi
îndrumă activitatea acestora şi a compartimentelor pentru realizarea obiectului de

57. activitate al societăţii, al programului de activitate şi hotărârile Consiliului de Administraţie
pentru obţinerea profitului aprobat de A.G.A.;
• semnează orice act care angajează activitatea comercială.
Managerul economic are, conform fisei postului, ca principale atribuţii:
• organizarea activităţii de control financiar intern;
• verificarea şi semnarea documentelor de contabilitate şi calcularea costurilor
societăţii;
• urmărirea fluxului de numerar în întreprindere;
• coordonarea activităţii informatice;
• coordonarea, conducerea şi desfăşurarea de analize economice şi stabilirea
preţurilor;
• executarea, din dispoziţia managerului general, a oricăror alte sarcini decât cele
prevăzute pentru acest post.
Directorul de producţie este subordonat managerului general şi are ca
principale atribuţii :
• elaborarea şi avizarea meniurilor săptămânale;
• întocmirea bonurilor de consum în funcţie de numărul de comenzi estimate
pentru ziua următoare;
• elaborarea reţetelor de fabricaţie în funcţie de pierderi şi de gramaje finite;
• elaborarea raportului de activitate a firmei pentru fiecare zi;
• calcularea preţurilor de cost pentru meniuri, semipreparate şi produse finite;
• aprovizionarea unităţilor în funcţie de meniul stabilit pentru săptămâna în curs
pe baza listei de piaţă în cazuri excepţionale, aprobată de către Administrator;
• ţinerea evidenţei stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric;
• ţinerea evidenţei tuturor materiilor prime intrate pe bază de factură şi ieşite din
depozitul central;
• ţinerea evidenţei oscilaţiei preţurilor de achiziţie la materii prime;
• ţinerea evidenţei listei de meniu trimisă clienţilor principali, a mărfurilor
auxiliare cumpărate pentru clienţii respectivi şi calcularea preţurilor de cost ale
preparatelor trimise;
• avizarea şi calcularea preţurilor de cost pentru diverse evenimente din afara
firmei;
• responsabilitatea pentru managementul activităţii de producţie: stabilirea
sarcinilor la fiecare punct de lucru, solicitarea comenzilor de la operatorul PC, gestionarea
punctelor de lucru, primirea rapoartelor zilnice de producţie de la punctele de lucru-satelit;
• verificarea aplicării normelor HACCP în activitatea de producţie şi stabilirea
punctelor critice de control pe fiecare sector de producţie în parte.
Directorul de aprovizionare are următoarele atribuţii:
• coordonează şi organizează aprovizionarea cu materii prime, desfacerea
produselor, situaţia facturilor;
• urmăreşte impactul pe care îl au produsele nou create cu piaţa şi, în urma
concluziilor rezultate, ia măsurile necesare pentru orientarea activităţii de creare şi
proiectare a noilor produse;

58. • organizează şi răspunde ca noile produse să fie la nivelul celor de pe piaţa
externă;
• organizează şi răspunde de întocmirea de cataloage, pliante şi prospecte pentru
prezentarea produselor nou create şi executate de către societate, la târguri şi expoziţii în
ţară şi în străinătate;
• execută, din dispoziţia managerului general, orice alte sarcini decât cele
prevăzute pentru acest post.
Relaţiile ce apar între componentele structurii de conducere şi care sunt înscrise
în fişa postului sunt:
a) relaţii de subordonare;
b) relaţii de colaborare (între directori, şefii de servicii, birouri, şefii de secţii);
c) relaţii de coordonare (între ocupanţii posturilor cu nivel de ierarhizare inferior-
executie).
În anexa nr.8 este prezentat un tip de fişă a postului.
Structura de personal a S.C.Expert Catering S.R.L.
Tabel nr.4 : Structură personal
TOTAL PERSONAL
Din care:
64 100 %
Management 9 14
Muncitori direct productivi 30 46
Muncitori deservire 17 26,5
Muncitori indirect productivi 8 12,5
În tabelul urmator este inclusă o previziune de personal pe 3 ani, cu funcţiile
corespunzătoare:
Tabel nr.5 : Previziune de personal
2009 2010 2011
Management 7 8 9
Contabilitate 2 3 4
Livrare 1 2 3
Depozite 2 2 2
Producţie 30 34 38
Şoferi 5 6 6
Operatori linie 10 15 18
Casieri 5 7 10
Ospătari 2 3 5
TOTAL 64 80 95
Graficul de organizare (organigrama) – vezi anexa 6.
Organigrama joacă rolul unei prezentări succinte a organizării resurselor umane.
În anexa nr 3 este prezentată organigrama după care se va lucra, realizată sub forma
unui simplu grafic ce conţine câteva informaţii esenţiale despre personalul din subordine.
Politica şi strategia

59. Politica de management a resurselor umane este definită de următorii factori:
- sincronizarea;
- selecţia;
- recompensarea salariaţilor;
- evaluarea performantelor.
Sincronizarea – se referă la asigurarea unei evoluţii raţionale a cheltuielilor
salariale în raport cu veniturile obţinute din afacere. La demararea afacerii trebuie păstrat
un nivel al cheltuielilor cât se poate de scăzut, dat fiind faptul că în acel moment, de cele
mai multe ori, afacerea generează prea puţine beneficii. Prin urmare trebuie să se planifice
exact data şi modul în care se vor realiza angajările.
Estimarea costurilor legate de recrutarea şi instruirea resurselor umane necesare:
- costuri generate de desfăşurarea proceselor de recrutare, selecţie şi training pe
post;
- costuri generate de rezultatele mai slabe din perioada de acomodare;
- costuri cu salariiile suplimentare;
- costuri suplimentare de regie (taxele către stat, echipamente de protecţia muncii);
- costuri de oportunitate.
Inventariererea resurselor umane:
- număr de angajaţi;
- tipuri de posturi (organigrama din anexa 3);
- aptitudini şi abilităţi;
- nivele de performanţă;
- nivel în carieră şi necesităţi.
Selecţia – se referă la necesitatea implementării unor proceduri eficiente de
recrutare a personalului. O corectă decizie de angajare este absolut necesară în companie,
când nu există, de obicei, o a doua şansă pentru corectarea greşelilor. Firma trebuie să
dispună de personal capabil pe tot parcursul funcţionării ei. Pentru acesta se va apela la:
- elaborarea specificaţiilor posturilor în baza cărora se va face recrutarea şi selectia
personalului;
- specificarea aptitudinilor şi competenţelor;
- întocmirea fişelor de post orientate către rezultate.
Recompensarea salariaţilor – se referă la prezentarea succintă a beneficiilor
angajaţilor. Nu este atât de importantă includerea unui stat de plată, cât abordarea
problemelor legate de structura salariului în funcţie de competiţie, pachete de beneficii,
planuri de prime şi stimulente similare, participarea salariaţilor la profit etc.
Stabilirea motivării angajaţilor în cadrul Expert Catering:
- rotaţia posturilor în producţie pe acelaşi nivel de specializare;
- sporirea atribuţiilor;
- creşterea responsabilităţilor postului;
- revizuirea sistemului de salarizare.
Evaluarea performanţelor
- performanţele actuale din cadrul organizaţiei;
- identificarea performanţelor potenţiale.
Stabilirea standardelor de performanţă
- eficienţa va fi măsurată cu ajutorul următorilor indicatori:
- raportul dintre numarul de ore teoretice şi numarul de ore lucrate;

60. - raportul dintre consumul teoretic de materii prime şi consumul real.
IX. PLANUL FINANCIAR
 Evaluaţi cheltuielile de investiţie;
 Realizaţi o previzionare a cheltuielilor directe și indirecte și a veniturilor pe 18 luni;
 Puteţi include și o proiecţie a profitabilităţii afacerii pe 3 ani;
 Analizaţi cash flow-ul și identificaţi sursele de finanţare necesare, precum și costurile
aferente atragerii finanţării respective;
 Prezentaţi o strategie de recuperare a investiţiei ;
 Realizaţi o analiză a volumului vânzărilor în funcţie de diferiţi factori.