Alcanii (cunoscuți și sub denumirea de parafine) sunt hidrocarburi saturate aciclice cu catenă liniară și cu formula generală CnH2n+2.

1. 1 | P a g e

2. 2 | P a g e
Hidrocarburile saturate se impart in functie de
natura catenei in hidrocarburi saturate aciclice, liniare
sau ramificate (cu formula generala CnH2n+2) si
hidrocarburi saturate ciclice (cu formula generala
CnH2n).
Alcanii (cunoscuți și sub denumirea
de parafine) sunt hidrocarburi saturate aciclice cu
catenă liniară și cu formula generală CnH2n+2.
FORMULA GENERALA
Intr-o molecula de alcan la n atomi de carbon
se gasesc 2n+2 atomi de hidrogen. Prin urmare, formula generala a alcanilor este CnH2n+2. Pe
baza formulei generale se poate stabili formula moleculara a oricarui alcan daca i se cunoaste
numarul atomilor de carbon. De exemplu, pentru o molecula care contine doi atomi de carbon
(n=2), numarul atomilor de hidrogen este 2*2+2=6; formula hidrocarburii respective este deci
C2H6 (etan).
Alcanii conțin atomi de carbon în starea de
hibridizare sp3
. Primul reprezentat al seriei omoloage,
care este și cel mai simplu compus organic, este
alcanul cu un sigur atom de carbon, la care se leagă
patru atomi de hidrogen: metanul cu formula CH4.

3. 3 | P a g e
Alcanii sunt compusi organici nepolari si sunt practic insolubili in apa, dar sunt buni
solventi pentru alte substante organice cu molecule nepolare. Cunoasterea acestor proprietati face
posibila, atat utilizarea alcanilor ca materii prime sau auxiliare in fabricarea unor produse utile,
cat si evaluarea si reducerea riscurilor in cazul dezastrelor ecologice.
Unii alcani se formeaza prin descompunerea lenta, in absenta aerului, a materiilor
organice, mai ales din lemn, turba, lignit, huila. De aceea, ei se gasesc in gudroanele de distilare
ale acestor substante. Cantitati mari de alcani se
gasesc in petrol si gaze naturale. Astfel,
parafina din petrol este un amestec de alcani
superiori.
Alcani cu numar de atomi de carbon se
gasesc in unele plante. Extragerea alcanilor in
stare pura din produsele naturale este
anevoioasa, proprietatilor lor fiind foarte
asemanatoare si punctele de fierbere foarte
apropiate.

4. 4 | P a g e
Alcanii superiori in stare solida, vaselina sau parafina, care au un grad mare de puritate,
se folosesc ca substante auxiliare la fabricarea unor produse farmaceutice sau cosmetice
comercializate sub forma de crema. Vaselina are efect emolient si ajuta la mentinerea umiditatii
pielii.
Benzina este un bun solvent pentru grasimi. In contact direct cu pielea sau prin inhalarea
vaporilor, benzina dizolva grasimile de la nivelul membranelor celulelor determinand efecte
fiziologice grave: iritatii, inflamatii sau chiar arsuri chimice. Din acest motiv se recomanda
folosirea manusilor de cauciuc chiar si in cazul alimentarii autovehiculelor cu benzina.
Nomenclatura
Nomenclatura alcanilor, ca si a altor compusi organici trebuie sa permita fie denumirea
lor daca se cunoaste formula de structura sau scrierea formulei de structura daca se cunoaste
denumirea. Cea mai simpla hidrocarbura aciclica, saturata este metanul, CH4. Celelalte
hidrocarburi din aceasta clasa pot si considerate formal ca derivati ai metanului rezultati prin
substituirea unuia sau mai multor atomi de hidrogen cu radicali de hidrocarburi.

5. 5 | P a g e
Astfel, daca in locul unui atom de hidrogen din metan se gaseste un radical metil, -CH3,
hidrocarbura (imediat superioara metanului) are compozitia C2H6 si este etanul. Etanul poate fi
considerat ca rezultat prin unirea a doi radicali -CH3.
Daca in molecula etanului unui din atomii de hidrogen este inlocuit formal cu un radical
metil, -CH3 hidrocarbura saturata respectiva C3H8, este propanul: CH3-CH2-CH3. Propanul
mai poate fi considerat format ca derivand din metan prin inlocuirea a doi atomi de hidrogen cu
doi radicali metil, -CH3 (sau prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu un radical etil, -C2H5).
Daca se continuia inlocuirea in mod succesiv a cate unui atom de hidrogen din
hidrocarburi cu cate un radical -CH3 rezulta o serie de hidrocarburi fiecare deosebindu-se de cea
precedenta printr-o gurpa CH2:
Primii patru alcani cu catena neramificata se numesc metan, etan, propan, butan.

6. 6 | P a g e
Numele alcanilor superiori ai seriei omoloage cu catene liniare se formeaza printr-un
prefix numeric (ce indica in limba greaca numarul atomilor de carbon din molecula), urmat de
terminatia -an. De exemplu: pentan, hexan, heptan etc. Pentru hidrocarburile cu doua grupe
metil, -CH3, la sfarsitul unei catene liniare, se foloseste prefixul izo- la numele hidrocarburii, iar
pentru acelea care contin trei grupe -CH3 la sfarsitul catenei se foloseste prefixuo neo- la numele
hidrocarburii.
O serie de substante in care fiecare termen al seriei se deosebeste de cel precedent si de
cel urmator printr-o grupare CH2 se numeste serie omoloaga.Fiecare termen al acestei serii este
omologul superior al celui precedent.
Structura chimica a catenei termenilor seriei omoloage, adica a omologilor este identica.
Ca urmare, si proprietatile chimicie ale omologilor sunt foarte asemanatoare.

7. 7 | P a g e
Atomii de carbon ai alcanilor sunt hibridizaţi sp3, ceea ce determină un unghi dintre
covalenţe de 109,5 grade şi o lungime a legăturilor C-C de 1,54 A.
Alcanii pot fi: cu catena continua, daca toti atomii de carbon sunt legati de cel multi alti
doi atomi de carbon si cu catena ramificata daca unul sau mai multi atomi de carbon din
molecula sunt legati de mai mult decat doi alti atomi de carbon.
O asemenea izomerie de catena este posibila incepand cu butanul. Numarul izomerilor
hidrocarburilor saturate aciclice este foarte mare; el creste cu numarul atomilor de carbon din
molecula. De exemplu carbura C10H22 are 75 de izomeri, hidrocarbura C20H42 (eicosan) poate
avea 366.319 izomeri. In realitate insa nu s-au izolat toti izomerii posibili.
Alcanii cu catene ramificate se numesc izoalcani.
Alcanii cu catena ramificata au numele format din numele catenei laterale notat ca prefix
la numele mai cele mai lungi catene prezente in formula. Pozitia catenei laterale se indica printr-
un numar.

8. 8 | P a g e
Pentru aceasta, catena cea mai lunga se numeroteaza de la un capat la altul, cu numere
arable, in acea directie in care catena laterala sa ocupe pozitia cu numarul cel mai mic. Prezenta
ma multor catene laterale identice se indica prin prefixele di-, tri-, tetra-, penta-, hexa-, hepta-,
octa-, nona-, deca- .etc la numele radicalului.
Inlaturind imaginar de la fiecare hidrocarbura cite un atom de hidrogen, vom obtine grupe
de atomi numite radicali.
Denumirea radicalilor se formeaza de la numele alcanului respectiv, prin inlocuirea
terminatiei -an cu terminatia -il. Pentru alcanii cu mai mult de 2 atomide carbon hidrogenul poate
fi indepartat de la atomii de carbon primari, secundari sau tertiari. Deci, se pot obtine mai multe
grupe alchil.
Radicalii bivalenti si trivalenti derivati din alchili, prin indepartarea unui sau a doi atomi
de hidrogen de la atomul de carbon care are valenta libera, au numele format prin adaugarea
terminatiei -iden respectiv -idin la numele radicalului monovalent corespunzator.

9. 9 | P a g e
De exemplu CH3-CH= se numeste etiliden.
Radicalul CH2= se numeste metilen, CH se numeste
metilidin iar CH3-C se numeste etilidin.
Izomeria de catena - Compusii care au aceeasi compozitie dar structura diferita se
numesc izomeri. Atomii din catenele de metan, etan,
propan, nu se pot aranja decât în câte un singur mod.
Aceştia sunt izomeri de catenă.

10. 10 | P a g e
Numărul de izomeri de catenă creşte odată cu numărul atomilor de carbon din moleculă.
Este foarte important de reţinut că toţi izomerii unei substanţe au aceeaşi formulă moleculară dar
sunt substanţe chimice diferite.
Izomerii de catenă ai alcanilor se denumesc după următoarea regulă:
 se stabileşte cea mai lungă catenă liniară;
 se numerotează de la un capăt atomii de C astfel încât catena laterală să ocupe
poziţia cu numărul cel mai mic;
 se denumesc radicalii catenelor laterale şi se indică poziţia lor prin cifre;
 citirea radicalilor se face în ordine alfabetică (etilul înaintea metilului);
 dacă sunt mai mulţi radicali identici se folosesc prefixe: di-, tri-, etc;
Principalele surse de alcani sunt gazele naturale şi petrolul. Gazele naturale pot fi formate
din metan (zăcăminte de gaz metan) sau gaze de sondă (gaze de petrol) care conţin alcani de la
C1 la C5.
Proprietati fizice
În functie de masa lor molara, alcanii sunt gazosi,
lichizi sau solizi. Datorita diferentei mici de
electronegativitate dintre atomii de carbon si hidrogen,
alcanii contin numai legaturi covalente nepolare.

11. 11 | P a g e
De aceea între moleculele alcanilor se exercita forte de atractie van der Waals. Cu cât
molecula este mai mare cu atât energia necesara pentru ruperea fortelor intermoleculare trebuie
sa fie mai mare, iar punctele de fierbere corespunzatoare vor creste.
Punctul de topire (albastru) si de fierbere (roz) la primii 14 alcani in grade Celsius
Punctele de topire şi fierbere ale alcanilor cresc odată cu creşterea numărului de atomi de
carbon. Ramificarea determină micşorarea punctului de fierbere.
Dintre izomerii de catena ai unui alcan, cel cu catena normala are punctul de fierbere
cel mai ridicat, iar izoalcanul cel mai ramificat are punctul de fierbere cel mai scazut.
Până la 4 atomi de C, starea de agregare este gazoasă. De la 4 până la 15 atomi de C,
starea de agregare este lichidă. De la 15 atomi de C in sus, starea de agregare este solidă.

12. 12 | P a g e
Deoarece alcanii gazoşi nu au miros, pentru
depistarea scăpărilor de gaze din conducte şi de la aragaz
se folosesc compuşi cu miros respingător, de avertizare,
numiţi mercaptani.
Proprietăţi chimice
Denumirea de parafine provine de la “parum affinis”- afinitate (chimică) mică, adică au
reactivitate chimică scăzută. Reacţiile chimice la care participă alcanii se grupează după natura
legăturilor covalente care se desfac(legăturile C─H se desfac la substituţie, dehidrogenare,
oxidare; legăturile C─C se desfac la descompunere termică, izomerizare, ardere).
1. Reacţiile de substituţie - constă în
înlocuirea unuia sau mai multor atomi
de hidrogen cu alți atomi sau grupe de
atomi.
Halogenarea:→ derivaţi halogenaţi
R─H + X2 → R─X + HX
2. Reacţiile de izomerizare au loc la
temperatura de 50 – 100°C sub acţiunea
unor catalizatori ca bromura sau clorura de aluminiu anhidră. Această reacţie a fost
descoperită de chimistul român C.D. Neniţescu.
3. Reacţiile de oxidare sunt reacţiile care au loc în prezenţa oxigenului. Acestea pot fi:
oxidări incomplete şi oxidări totale (arderi).
Toți alcanii reacționează cu aerul sau oxigenul.În urma acestor reacții rezultând produși
cu diferite trepte de oxidare.Această reacție se mai numeste și reacția de ardere a alcanilor.
Oxidări incomplete ale metanului
CH4 + 1/2O2 → CH3OH (metanol) la 60 atm şi 400°C;
CH4 + O2 → CH2O (aldehida formica) + H2O catalizatori oxizi de azot, 400-600°C;
2CH4 + O2 → 2CO + 4H2 (gaz de sinteză).

13. 13 | P a g e
Arderi: Oxidarea totala a alcanilor conduce la formarea dioxidului de carbon şi a apei, cu
degajare de căldură. Aceasta explică folosirea unor alcani ca şi combustibili.
CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O + Q (căldură).
4. Descompunerea termică a alcanilor
Alcanii prezintă stabilitate termică ridicată (la temperaturi mai mici are loc cracarea acestora,
iar la temperaturi mai mari de de 650°C are loc dehidrogenarea).
Cracare
CH3─CH2─CH2─CH3 → CH4 (metan) + CH2═CH─CH3
(propena)
→ CH3─CH3 (etan) + CH2═CH2 (etena)
Dehidrogenare
CH3─CH2─CH2─CH3 → CH2═CH─CH2─CH3 (1-butenă) + H2
→ CH3─CH═CH─CH3 (2-butenă) + H2
Principalele surse de alcani sunt gazele naturale şi petrolul.
Gazele naturale pot fi formate din metan (gazul metan) cât şi din gaze de
sondă sau gaze de petrol. Petrolul este un amestec de hidrocarburi.
O sursă naturală pentru
obţinerea hidrocarburilor este
cărbunele şi oxidul de carbon
obţinut din acesta.

14. 14 | P a g e
Principala metoda de obtinere a alcanilor este
distilarea fractionara a petrolului in urma careia se obtin gaze
(butan, propan), lichide (benzina, motorina, pacura) si
reziduri solide (bitum).
Alcanii au multiple utilizari si astfel petrolul si gazele
naturale sunt materii prime valoroase in industria chimica.
Metanul a fost descoperit de A.Volts in 1778
in malul baltilor si a fost numit prima oara gaz de balta. Metanul este cel mai simplu alcan, o
hidrocarbura saturata aciclica, primul termen al seriei de hidrocarburi parafinice. Se gaseste sub
forma de zacaminte naturale in stare destul de pura. Tara
noastra poseda zacaminte de metan cu puritate ridicata
(98%-99%), cele mai importante fiind cele de la Sarmasel,
Copsa Mica, Bazna, Nades, Sincai, Deleni etc..
Cantitati apreciabile de gaz metan se gasesc si in
minele de carbuni. Metanul se produce si acolo unde a avut
loc o fermentare a celulozei in absenta aerului, sub influenta unor bacterii anaerobe; de aceea,
din fundul baltilor, unde continuu plutesc plante, se degaja uneori metan.
Este un component in proportie de 20-30% din gazul de iluminat rezultat prin distilarea
uscata a huilei. Separarea metanului din gazul de iluminat constituie un izvor pentru obtinerea lui
in tarile bogate in zacaminte de carbuni.
Ca si petrolul, gazul metan se extrage din zacaminte prin sonde. De la locul de extractie,
el este trimis prin conducte pana la centrele de consum.
In laborator metanul se poate prepara prin reactia dintre apa
si carbura de aluminiu intr-un dispozitiv de preparat gaze la cald
(metoda Moissan):
Al4C3 + 12H2O = 3CH5 + 4Al(OH)2
Carbura de beriliu formeaza cu apa, in mod preponderent, metan.

15. 15 | P a g e
O alta metoda de laborator este descompunerea
acetatului de sodiu (sau de potasiu) prin incalzire (metoda
Dumas):
CH3-COONa + NaOH = CH4 + NaCO3
Proprietati fizice
Metanul este un gaz incolor, mai usor decat aerul, insolubil in apa, solubil in alcool, eter,
benzen. Mirosul gazului metan din conductele industriale si casnice este dat de substantele
continand sulf (mercaptani) care sunt adaugate special pentru a face gazul usor de recunoscut
prin miros; eventualele scapari de gaze pot fi astfel descoperite la timp. El poate fi prins sub apa
fara pierderi insemnate.
Legaturile C-H din molecula metanului nu sunt polare; in schimb apa este dupa cum am
vazut un compus polar. Lipsind atractiile electrostatice,
moleculele de metan nu vor fi inconjurate de un roi de
molecule de apa (asa cum se intampla cu alte molecule
sau ioni, fenomen numit salvatare), iar fara aceasta nu
are loc dizolvarea.
Petrolul (titeiul), este un lichid vascos, de culoare bruna, neagra sau verde masliniu,
inflamabil, cu miros caracteristic, insolubil in apa, cu densitatea mai mica decat a apei. Nu are
temperatura de fierbere fixa fiind un amestec complex de hidrocarburi. Contine in cantitati mici
si substante anorganice ca sulf, oxigen si azot.
Petrolul contine hidrocarburi a caror masa moleculara
variaza de la 16 (metan) pana la circa 1800. Compozitia
petrolului difera de la un zacamant la altul, dar contine
amestecuri din trei clase de hidrocarburi: alcani, cicloalcani si
arene. In petrol nu se gasesc hidrocarburi nesaturate.

16. 16 | P a g e
Titeiul sau petrolul brut constituie una dintre
principalele bogatii naturale ale tarii noastre.
Zacaminte de titei se gasesc in judetele: Bacau,
Arges, Prahova si Gorj.
Compozitie
Din punct de vedere al compozitie chimice,
titeiul este un amestec complex de hidrocarburi
gazoase sau solide dizolvate in hidrocarburi lichide;
de aceea se prezinta in natura in stare lichida. Titeiul mai contine compusi organici cu oxigen
(fenoli, acizi naftenici), cu sulf (tiofen, mercaptani), cu azot (chinolina) etc. In hidrocarburi se
gasesc hidrocarburi aciclice saturate (alcani sau parafine), hidrocarburi ciclice saturate
(cicloparafine sau naftene) si hidrocarburi aromatice. Aceste trei clase de hidrocarburi in
proportii diferite se gasesc in toate tipurile de titei.
Originea titeiului
Asupra modului de formare a titeiului in scoarta pamantului s-au emis mai multe teorii.
Unele din acestea considera titeiul ca fiind de origine anorganica, altele ii atribuie origine
organica.
Teoria anorganica asupra originei titeiului a fost formulata de M. Berthelot si a fost
completata si sustinuta de D. I. Mendeleer. Acesta teorie afirma ca titeiul s-a format in straturi
adanci ale scoartei prin actiunea apei asupra carburilor metalice: CaCl2, Al4C3 etc. care in
contact cu apa se descompun rezultand acetilena, metan si alte hidrocarburi; sub actiunea
temperaturii si presiunii inalte din interiorul pamantului si in prezenta catalizatorilor naturali,
hidrocarburile nesaturate sau polimerizat formand titeiul de astazi.
Teoria organica se fundamenteaza pe mai mute
ipostaze, si anume:
 titeiul este de origune vegetala (Figuier),
formandu-se din plante, prin putrezirea acestora si
transformarea lor in metan, bioxid de carbon si
acizi grasi etc.;

17. 17 | P a g e
 titeiul este de origine animala (Engler), rezultand din
transformarea grasimilor animalelor marine, in special a
pestilor, la temperaturi si presiuni mari in scoarta
pamantului;
 titeiul este de origine mixta, vegetala-animala (Potonié):
prin transformarea unor plante si animale marine microscopice, acoperite de namol, si
sub actiunea unor bacterii anaerobe a rezultat o materie organica, numita “sapropel”, care
a imbibat namolul. Sub influenta temperaturii si a presiunii inalte, “saprolpelul” din
namol a suferit transformari chimice, rezultand titeiul.
Principalele derivate ale titeiului sunt cele date in scheme urmatoare:
- Benzina usoara;
- Benzina grea;
- Gaze de cracare;
- Petrol lampant – Benzine;
- Motorina - Uleiuri
- Pacura prin cracare – Bitum;
- Parafina;
- Cocs de petrol;
- Pacura de cracare.
Inainte de a fi supus operatiei de distilare
fractionata, titeiul este supus unui proces preliminar, pentru indepartarea gazelor de sonda care
insotesc totdeauna titeiul. In urma acestui tratament se obtin: gaze sarace, alcatuite din
hidricarburi saturate gazoase cu 1-4 atomi de carboni, gazolina, o fractiune lichida foarte volatila,
care contine in special alcani cu 5 atomi de carbon (pentan+izopentan) si titeiul dezbenzinat.
Din gazele sarace se separa butanul si propanul care, comprimate in buteli sunt utilizate
in gospodarie sub numele de aragaz. Instalatiile speciale folosite pentru separarea titeiului in
fractiuni, prin distilare, sunt alcatiute din coloane de distilare prevazute cu talere si cu clopote.

18. 18 | P a g e
Fractiuni de titei care se obtin sunt urmatoarele:
benzinele (fractiuni lichide, contin hidrocarburi cu 5-10
atomi C), petrolul lampant (fractiune lichida, contine
hidrocarburi cu 10-15 atomi C), motorina (lichid galben-
brun, contine hidrocarburi cu 12-20 atomi de C), pacura
(rezid obtinut dupa separarea din titei), parafina (masa
alba, semiopaca, contine hidrocarburi cu mai mult de 20
atomi de C), uleiurile de uns (fractiuni lichde-vascoase, contin hidrocarburi cu 20-50 atomi de
C), asfalt (bitum, smoala de petrol, substanta lichda-vascaosa, contine hidrocarburi grele, mai
ales aromatice).
Benzina, fractiunea cea mai volatila, contine hidrocarburile cu punct de fierbere intre
aproximativ 25° si 200°. Hidrocarburile din benzina contin intre 5 si 10 atomi de carbon in
molecula.
Benzina este utilizata drept combustibil in
motoarele cu explozie ale automobilelor si avioanelor. In
cilindrii acestor motoare un amestec de vapori de benzina si
aer este aprins de o scanteie electrica. Benzina obtinuta prin
distilarea directa a titeiului, asa cum s-a aratat mai sus, nu
satisface toate cerintele motoarelor moderne. De aceea se
foloseste mult si benzina de cracare.
Petrolul lampant fierbe intre limitele 170°C si 270°C si contine hidrocarburile cu
aproximativ 10 pana la 15 atomi de carbon.
Motorina fierbe intre 220°C si 360°C si cuprinde hidrocarburil de la 12 la 20 de atomi de
carbon.
Motorina este un comustibil folosit in motoarele Diesel. In aceste motoare combustibilul
pompat in cilindru simultan cu aer se aprinde prin
caldura produsa de compresia gazelor.mult utilizat
inainte in lampile cu petrol, serveste in prezent anumite
tipuri de motoare cu explozie (tractoare), dar mai ales in
motoarele cu reactie ale avioanelor moderne.

19. 19 | P a g e
Pacura este reziduul, de culoare neagra, ce se aduna la
fundul coloanei dupa distilarea fractiunii aratate mai sus.
Pacura se arde, in cea mai mare parte, pentru
producerea aburului, in locomotive, vapoare, dar si in instalatii
fixe (in aceestea din urma, combustibilul cel mai indicat este
insa metanul, mai ieftin si mai usor de transportat, prin
conducte). Pacura serveste insa si pentru obtinerea a doua
produse importante: uleiurile de uns si asfaltul.
Uleiurile de uns obisnuite (pentru masini cu turatie mica) se fabrica din pacura obtinuta
din titeiurile neparafinoase sau asfaltoase, prin distilare sub presiune redudusa. Uleiurile de
calitate superioara pentru motoarele cu turatie mare ale automobilelor si avioanelor, se fabrica
din pacurile titeiurilor parafinoase care intai se parafineaza, iar apoi sunt supuse unei rafinari cu
un solvent selectiv.
Gazul natural este un amestec de gaze,
care poate fi foarte diferit după așezarea zăcământului. Cea mai mare parte este constituită din
metan, la care se adaugă uneori cantități apreciabile de hidrocarburi saturate
(alcani), metan (CH4), etan (C2H6), propan (C3H8), hidrocarburi nesaturate, alchene sau olefine,
și hidrocarburi aromatice sau arene.
Gazele naturale mai conțin: vapori de gaze condensate din care cauză mai sunt numite
gaze umede, hidrogen sulfurat (H2S), care necesită îndepărtarea sulfului, și până la 9% dioxid de
carbon (CO2) care diminuează calitatea gazului.
În general, gazul natural are în compoziție
85% metan, 4% alți alcani (etan, propan, butan, pentan) și
11% gaze inerte (care nu ard). Deosebit de valoroase sunt
gazele naturale care conțin heliu, aceste gaze fiind sursa
principală de obținere a heliului.

20. 20 | P a g e
Proprietăți
Gazul natural este un amestec puternic
inflamabil, de regulă insipid și inodor (din care cauză
pentru odorizare se adaugă gazului mercaptan cu
scopul de a ușura detecta scurgerile) cu o temperatură
de aprindere de circa 600 °C.
Este un gaz mai ușor ca aerul; pentru arderea 1
m³N de gaz sunt necesari circa 10 m³N de aer. Gazul este clasificat după compoziție în diferite
categorii, gaz sărac și gaz bogat. Gazul sărac are un procent mai ridicat de metan (87–99%
volumic), pe când în gazul bogat conținutul în metan oscilează între 80 și 87% volumic, având în
compoziție cantități mai mari de dioxid de carbon și azot. Densitatea este între 0,700–0,840
kg/m³.
După compoziție (gaz sărac sau gaz bogat), căldura degajată prin ardere (puterea
calorifică) este: 8,2– 11,1 kWh/m³N = 30–40 MJ/m³N, iar temperatura de fierbere este de -161°.
Producția mondială de gaz
15 state exploatează 84% din producţia
mondială de gaz.

21. 21 | P a g e
Cantitatea netă de gaz exploatat în anul 2004 a fost de 2.689 miliarde m³, din care 22%
revine Rusiei, 20% Statelor Unite ale Americii, 6,8% Canadei, 3,6% Regatului Unit,
3% Algeriei și17,2% Indoneziei, Olandei,Uzbekistanului, Iranului, Argentinei, Mexicului, Arabi
ei Saudite, Malaysiei și Germaniei, iar 0,6% Austriei.
Gazul natural acoperă 24% din necesarul de energie al lumii. Pentru prima oară
în 1844 s-a găsit în Europa gaz natural în zona gării de est din Viena, urmate de noi descoperiri
în 1892 prin forajele din regiunea Wels, Austria. Zăcăminte mari de gaz se găsesc în North Field
(peste 900 TCF sau 25 miliarde (10¹²) m3
) în Qatar (peninsula Arabiei) și Urengoi (peste 300
TCF sau 8 milarde (10¹²) m3
) din Siberia, Rusia. De asemenea se presupune existența unor
zăcăminte de gaz și mai mari în Iran.
Zăcămintele de gaz, de regulă, sunt sub presiune, fapt ce ușurează exploatarea lui.
Rezervele globale de gaz estimate în anul 2004 sunt de 170.942 miliarde m³, respectiv 185
miliarde tone (SKE) care ar acoperi necesarul pe o perioadă de 67 de ani. Din această cantitate de
gaz, 2.830 miliarde m³ aparțin Orientului Apropiat (Peninsula Arabă, o parte din Nordul Africii),
64.020 miliarde m³ Europei și Statelor GUS (Uniunii Sovietice), 14.210 miliarde m³ Asiei și
Australiei, 14.060 miliarde m³ Africii, 7.320 miliarde m³ Americii de Nord și 7.100 miliarde m³
Americii de Sud.

22. 22 | P a g e
Cererea globală este așteptată să sară de 5,1 trilioane de metri cubi (tmc) până în 2035, cu
1,8 tmc mai mult decât în 2011.
Transport și depozitare
Poate fi transportat prin conducte sau cu alte mijloace de transport în stare comprimată
sau în stare lichidă, actualmente fiind folosit pe scară tot mai largă ca înlocuitor al benzinei.
Uscarea gazului reprezintă procesul de înlăturare a vaporilor de apă, care face parte din
metodele de pregătire a gazului înainte de utilizare. Îndepărtarea apei din gaz este importantă,
deoarece prin uscarea gazului se înlătură posibilitatea formării cristalohidraților. Aceștia sunt
impurități solide care blochează conductele și dăunează armăturilor. Gradul de uscare al gazului
se stabilește astfel încât cristalohidrații să se formeze doar sub -8 °C.
Pentru a trăi pe pământ, omul are nevoie de existenta stabilă, continuă, a unui mediu
favorabil de viaţă, capabil să-i asigure existenţa fizică şi să-i ofere posibilitatea dezvoltării sale
intelectuale, morale, sociale şi spirituale.
Multă vreme omul a presupus că aerul, solul, apa,
pot prelua, absorbi şi recicla produsele reziduale ale
activităţii sale, atmosfera, oceanul şi chiar pământul, fiind
considerate astfel un fel de receptoare cu capacitate
nelimitată.

23. 23 | P a g e
Tratând natura neglijent şi considerându-se în afara ei,
omul a reuşit să-şi provoace atât lui însuşi, cât şi Pământului
pagube imense. Poluarea mediului ambiant este una dintre
problemele cele mai actuale şi cele mai importante ale omenirii.
Această problemă a fost tratată cu îngăduinţă până acum
15-20 de ani, dar in condiţiile dezvoltării tehnico-ştiinţifice, pe de o parte, şi a tendinţei obţinerii
unei rate cât mai mari a profitului, pe de altă parte, problema protejării naturii adevenit o
preocupare majoră atât pentru oamenii de ştiinţă din diverse domenii, cât şi pentru oamenii
politici.
Termenul de poluare a aerului presupune un anumit tip de formă atmosferică, de la care
poate fi observată o variaţie. Astfel, adăugarea unor compuşi chimici la compoziţia obişnuită a
aerului şi care determină modificări preponderente ale proprietăţilor fizice şi chimice ale
acestora, se numeşte poluarea aerului.
Alcanii, substante utilizate in variate domenii, sunt
un factor economic important al societatii in care traim,
insa acestia au si efecte nocive asupra mediului.
Metanul
Emisiile de CH4 contribuie cu aproape 15% la
creşterea potenţialului efectului de seră. Metanul este principalul componenet al gazului
natural ars de către utilajele de încălzit. El provine de la descompunerea vegetală (arderile
anaerobe - descompunerea vegetaţiei in lipsa de O2) dar provine în egală măsură si de la
scurgerile conductelor de gaze, de la centrele de tratament, de la instalaţiile de foraj şi de la
minele de cărbune, de la materialeorganice in descompunere (cum ar fi produsele alimentare
aflate în depozite). Cercetătorii sunt alarmaţi, ca o nouă încălzire a climei va antrena eliberarea
unei părţi de CH4 natural acumulat în cantităţi mari sub gheţari şi în calotele polare, provocând
astfel efectul de retroacţiune. Altfel spus, reîncălzirea climei va avea un efect de creştere.

24. 24 | P a g e
Negrul de fum
Este o sursa majora de poluare, acesta se gaseste
sub forma de pulberi in suspensie in aer, fiind produs de
motoare diesel cu evacuare, fie de arderea biomasei, dar
si atunci cand gatim cu combustibili solizi.
Acesta are un efect de încălzire a atmosferei de
trei-patru ori mai mare decat estimarile actuale, potrivit oamenilor de stiintaintr-un articol
din revista "Nature Geoscience. "Omul de stiinta atmosferica V. Ramanathan de la Institutul de
Oceanografie Scripps de la Universitatea din California, inginerul chimist Greg Carmichael de la
Universitatea din Iowa, San Diego, au declarat că funinginile și alte forme de negru de fum ar
putea avea cam 60 la suta din efectul încălzirii globale cauzat de dioxidul de carbon, maimult
decât cel al oricărui gaz cu efect de seră (în afară de dioxid de carbon).
Utilizarea petrolului provoaca poluari masive ale aerului in multe orase. Gazele de
esapament evacuate de autoturisme si de alte masini cu combustie interna contin gaze otravitoare
cum ar fi monoxidul de carbon, hidrocarburi nearse, oxizi de azot si plumb. Unii dintre acesti
agenti de poluare reactioneaza cu lumina soarelui producand acel smog neplacut, fotochimic,
care pluteste deasupra multor oras, cum ar fi Los Angeles sau Mexico City.

25. 25 | P a g e
Atunci cand acizii de azot se combina cu
picaturile de apa din nori, ia nastere ploaia acida care
polueaza lacurile si raurile, distrugand si padurile. S-au
facut pasi importanti pentru a micsora efectul gazelor de
esapament. Se produce benzina fara plumb, iar unele
masini sunt dotate cu filtre catalitice care transforma
gazele nocive in gaze inofensive. Insa eficienta acestor imbunatatiri este diminuate de cresterea
consumului de petrol.
Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezinta o problema deosebit de importanta si
greu de prevenit si remediat. Afecteaza atat apele de suprafata, cat si pe cele subterane. In
prezent, acest gen de poluare a devenit ubicvitar, iar consecintele ei asupra proprietatilor
organoleptice ale apei, faunei si florei acvatice sunt deosebit de nocive si durabile.
Reziduurile de petrol ajung in bazinele naturale de apa prin deversarea de ape reziduale
rezultate de la rafinarii, uzini de cracare si alte instalatii de prelucrare a titeilui. Aceste reziduuri
conduc la cresterea temperaturii si turbiditatii, la formarea unei pelicule de petrol la suprafata
apei sau a unor emulsii (apa- petrol sau petrol-apa) si la schimbarea compozitiei apei, prin
dizolvarea in aceasta a substantelor petroliere solubile, toxice in anumite concentratii, pentru
organismele acvatice, om si animale.

26. 26 | P a g e
Indicatorii de poluare cu reziduuri petroliere sunt
substantele extractibile, ca indicatori chimic global, ce evidentiaza
totalitatea reziduurilor si germenii petrol oxidanti, ca indicator
bacteriologic care, folosind pentru dezvoltarea lor substantele
petroliere, se inmultesc cu atat mai puternic, cu cat acest substrat
este in cantitate mai mare. Germenii petrol-oxidanti sunt in acelasi
timp si indicatori de autopurificare de reziduuri petroliere.
 Alcanii sunt folositi pe larg in viata cotidiana.
 Alcanii pot fi folositi drept combustibili.
 Alcanii sunt folositi pentru obtinerea de compusi chimici cu diferite
utilizari. Clorura de metil este un agent frigorific. Acidul cianhidric
folosit la obtinerea fibrelor sintetice. Clorura de metilen (CH2Cl2) şi
tetraclorura de carbon (CCl4) se întrebuinţează ca solvent. Tetraclorura de
carbon se întrebuinţează şi la stingerea incendiilor.

27. 27 | P a g e
 Metanul, componentul principal al gazului metan, se foloseste drept combustibil casnic
(aragaz) sau in industrie la obtinerea unor compusi cu imoprtanta practica deosebita.
 Solventii hidrocarbonati sunt folositi la diluarea sau indepartarea vopselelor.
 Alcanii au aplicatii in medicina sau in farmacie la obtinerea unor preparate pentru
protejarea pielii.
 Parafina solida si vaselina, constituite majoritar din alcani solizi, sunt utilizate la
obtinerea cremelor.
 Alcanii sunt substante nepolare, deci insolubile in apa, dar care dizolva alte substante
organice nepolare, cum sunt grasimile solide sau lichide. De aceea inhalarea vaporilor de
benzina afecteaza plamanii, ca urmare a dizolvarii grasimilor din membranele celulare.
Contactul prelungit dintre alcanii lichizi si piele are ca efect dizolvarea grasimilor,
producand inflamari sau chiar arsuri grave.

28. 28 | P a g e
 Prin oxidarea metanului cu vapori de apă se obţine gaz de sinteză folosit la scară
industrială în diverse sinteze de alcooli, aldehide etc.
 Alcani au o solubilitate scăzută în apă, astfel încât conţinutul în oceane este neglijabil; cu
toate acestea, la presiuni ridicate si temperaturi scazute (cum ar fi la partea de jos a
oceanelor), metanul poate co-cristaliza cu apă pentru a forma un hidrat de metan solid.
Deşi acest lucru nu poate fi exploatat comercial la momentul actual, cantitatea de energie
combustibila din domeniile cunoscute de hidrat de metan depăşeşte conţinutul energetic al
tuturor gazelor naturale şi a depozitelor de petrol puse împreună.
Metanul extras din hidratul de metan este considerat un candidat pentru
combustibilii viitor.

29. 29 | P a g e