Alergiile, cunoscute sub denumirea de boli alergice, sunt afecţiuni cauzate de rãspunsul exagerat al sistemului imun la contactul cu substanţe considerate inofensive. Dintre bolile alergice, cea mai severã formã este anafilaxia. Fenomenul anafilaxiei a fost descris în Grecia anticã și în literatura medicalã chinezã. Termenul de “anafilaxie” derivã din greaca “ana” care înseamnã înapoi şi “filaxie” care semnificã protective.

1. Page | 0
Alergiile, cunoscute sub denumirea de boli alergice, sunt afecţiuni cauzate de rãspunsul
exagerat al sistemului imun la contactul cu substanţe considerate inofensive. Dintre bolile
alergice, cea mai severã formã este anafilaxia. Fenomenul anafilaxiei a fost descris în Grecia
anticã și în literatura medicalã chinezã. Termenul de “anafilaxie” derivã din greaca “ana” care
înseamnã înapoi şi “filaxie” care semnificã protective.
Alergia reprezintã o reacţie de hipersensibiliate, determinatã de un mecanism imunologic
specific, un rãspuns anormal de puternic la un stimul care în mod normal nu cauzeazã reacţie
imunã, fiind tolerat de organism. Substanța care poate sã determine o reacție alergicã este numitã
“alergen” sau” trigger”. În practica clinicã, alergia se poate
manifesta prin anafilaxie, angioedem, urticarie, rinitã
alergicã, astm alergic, vasculitã alergicã, dermatitã atopicã,
dermatitã de contact, pneumonie alergicã, boala serului,
reacții granulomatoase, reacții alergice alimentare și la
medicamente.
Anafilaxia este o afecțiune potențial fatalã, o reacție alergicã multi-sistemicã care poate
fi declanșatã de o varietate de agenți. Termenul corect ”anafilaxie” este preferat în loc de ”şoc
anafilactic” deoarece şocul nu este prezent la toţi pacienţii cu anafilaxie. Termenul de
”anafilaxie” ar trebui sã fie utilizat în loc de termenii ”reacţie alergicã”, ”reacţie alergicã acutã”,
”reacţie alergicã sistemicã”, ”reacţie acutã Ig E mediatã”, ”reacţie anafilactoidã” sau
”pseundoanafilaxie’’.
Reacția anafilacticã non-imunã (anafilactoidã/
pseudoalergicã) este greu de deosebit clinic de
anafilaxie, mecanismul este non-imunologic, în care
mediatorii chimici sunt eliberați prin acțiunea directã a
substanțelor alergene pe mastocite, farã sensibilizarea
prealabilã de cãtre (IgE imunoglobuline).

2. Page | 1
Este o reacție dependentã de dozã, se aseamãnã cu o
reacție alergicã dar apare la primul contact cu substanța. În
practicã, anafilaxia și reacția anafilacticã non-imunã se
considerã reacție anafilacticã. Reacțiile anafilactice apar în
general la pacienții cu un teren atopic.
Şocul anafilactic reprezintã o reacție de hipersensibilitate imediatã, severã, cu prãbușire
hemodinamicã și insuficiențã respiratorie care apare la interacțiunea organismului cu o anumitã
substanțã, mai ales proteicã, provocȃnd eliberarea de mediatori chimici.
Alergia alimentarã, este cea mai comunã cauzã de reacție anafilacticã la copil, urmat de
alergia la medicamente şi veninul de insecte. Antibioticele, în special betalactaminele şi
penicilinele, au fost cele mai frecvente medicamente implicate în reacții alergice.
Cauzele anafilaxiei nemediate IgE - transfuzii de sănge şi
derivate la pacienţii deficitari IgA, hemodializă cu membrană
cuproformă - eliberare directă de mediatori chimici: protamina,
substanţe iodate de contrast, dextran, HES, relaxante musculare,
ketamină, anestezice locale, morfinice, antibiotice, amfotericina B. -
inhibitori ai ciclooxigenazei: indometacin, acid salicilic etc. - alte:
citostatice, efortul, anafilaxia idiopatică.
Clinica şocului anafilactic
Simptomele principale ale anafilaxiei sunt: - urticaria - obstrucţia respiratorie - colapsul
vascular. În general debutul instalării reacţiilor alergice variază ca timp, de la debut acut
dramatic până la zile sau mai mult. Timpul de 30 minute este cel afectat reacţiilor la substanţele
administrate parenteral. Reacţiile pot fi fatale, medii sau uşoare. Reacţiile alergice se manifestă
pe diferite sectoare ale organismului: - cutanat - cardio-vasular - respirator - gastrointestinal,
separat sau în combinaţii.
• Cutanat: - înroşire tegumentară - urticarie
generalizată - - angio-edem - conjunctive injectate - paloare
şi cianoză.
• Cardio-vascular: tahicardie, hipotensiune, şoc - sunt
cele mai comune şi uneori singurele manifestări.

3. Page | 2
• Respirator: rinită, bronhospasm, edem-spasm laringian
• Gastro-intestinal: greţuri, vărsături, crampe abdominale,
diaree.
Alte simptome: teamă, gust metalic, senzaţie de înăbuşire,
tuse, parestezii, artralgii, convulsii, tulburări de hemostază,
pierdere de cunoştinţă. Edemul pulmonar este de obicei o
constatare postmortem.
Șocul anafilactic se poate manifesta și sub formă de reacție anafilactică generând semne
clinice de o intensitate redusă, stare care de cele mai multe ori este trecuta cu vederea.
Diagnosticarea este extrem de importantă chiar și în aceste condiții, deoarece la alt contact cu
alergenul, se va declanșa șocul anafilactic server, posibil fatal.
Atitudinea în şocul anafilactic
Diagnosticul trebuie pus in maximum 20 de secunde. Adrenalina şi oxigenoterapia sunt
cei mai importanţi agenţi terapeutici în Anafilaxie. Repleţia volemică şi spitalizarea este
esenţială în caz de hemodinamică instabilă sau Anafilaxie refractară la tratamentul standard.
Acordarea asistenşei medicale de urgenţă în şocul anafilactic:
1 Întreruperea contactului cu alergenul, dacă este posibil (scoaterea bolnavului din
încăpere, eliminarea cauzei, ş.a.), după administrare de adrenalină şi preparate hormonale.
2. Poziţie confortabilă – decubit dorsal cu/sau fără ridicarea membrelor inferioare,
benefică pentru pacientul hipotensiv şi contraindicată în prezenţa dificultăţilor respiratorii, sau
poziţie de siguranţă în vomă;
a. aplicarea proximală, faţă de locul inoculării, a garoului (pentru 25 minute),
pentru a bloca întoarcerea venoasă şi absorbţia alergenului, cu desfacerea la intervale de
10 minute pe o perioadă de 2-3 minute;
b. comprese reci în locul inoculării (punga de gheaţă) pentru 15 minute;
c. infiltrarea în 5-6 locuri din jurul inoculării
alergenului Sol.Epinefrină (Adrenalină) 0,1% sau
0,18%, 0,1-0,3 ml din soluţia 1:1000 ;
3. Oxigenoterapie – oxigenul se administrează în flux
crescut 5-10 l/minut;

4. Page | 3
4. Pentru asigurarea operativităţii măsurilor
terapeutice se începe administrarea Sol.Epinefrină
(Adrenalină) 0,1%; 0,18%-0,5 ml (0,5 mg) din soluţia
1:1000 intramuscular în partea laterală a coapsei, de
repetat la fiecare 5 minute până la stabilizarea TA. Se
administrează în locuri diferite ale coapsei.
5. După obţinerea căii venoase, în caz de hipotensiune severă se administrează Sol.
Epinefrină (Adrenalină) 0,1%; 0,18% - 0,01 mg/kg (0,1ml/kg) din soluţia 1:10000 intravenos, de
repetat la 3-5 minute (max 1 mg), dacă hipotensiunea persistă, de continuat în perfuzie 0,1-1
mcg/kg/min până la stabilizarea TA.
6. Administrarea de Sol.Dopamină (2-20 mcg/kg/min), în prezenţa tahicardiei
Sol.Dobutamină (5-20 mcg/kg/min).
7. Pacienţii cu angioedem prezintă risc crescut de deteriorare respiratorie şi necesită
intubaţie endotraheală de urgenţă.
8. Sol.Hidrocortizon hemisuccinat 300-500 mg intravenos lent (5-10 minute), sau
Sol.Metilprednisolon (Solu-Medrol) 300-400 mg intravenos lent (cel puţin 10 minute).
9. Compensare volemică: Sol.Refortan 6%; 10% - 1000-2000 ml sau Sol.Stabisol 6% -
1000-2000 ml şi Soluţii de cristaloizi (SN, Ringher, Ringher lactat) 1000-2000 ml intravenos în
perfuzie până la stabilizare hemodinamică.
10. Sol.Diphenhydramina (Dimedrol) 25-50 mg intravenos în perfuzie, repetat la fiecare
4-6 ore.
11. Salbutamol (Albuterol) aerosol dozator 0,1 mg/1 doză – 200 doze pentru suprimarea
bronhospasmului 1-2 spray (pufuri) 100-200 mcg, se poate de repetat la 20 minute.
12. Ranitidină 150 mg per os, repetat la 12 ore; copii 2 mg/kg/zi (maximum 300 mg/zi).
13. Sol.Glucagon 1 mg intramuscular sau intravenos, se poate de repetat la 15-20 minute.
14. Sol. Aminofilină (Eufilină) 2,4% - 5 ml doza de atac 5-6 mg/kg administrată timp de
20 minute. Copii: sub 3 luni - 20 mg; 4-12 luni - 30 mg; 2-3 ani – 60 mg; 4-7 ani – 80 mg; 8-18
ani – 160 mg intravenos.
15. În caz de edem laringian: Sol. Adrenalină 0,1%; 0,18% - 2,0 ml (2 mg) intratraheal în
2,5 ml sol.NaCl 0,9%.
16. În stopul cardiorespirator – resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală.

5. Page | 4
17. Sol.Epinefrină 0,18% sau 0,1% - 1,0 ml sol
1:10000 în 10 ml soluţie SN intravenos, la necesitate se
poate de repetat la 5-10 minute sau de continuat
administrarea 1 mcg/min în 250 ml Sol.glucoză 5%;
Potrivit Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi
a Dispozitivelor Medicale (Autorizaţia de punere pe
piaţă nr. 6111/2014/01-02), EpiPen este un stilou
autoinjector conceput pentru a fi utilizat cu ușurință de către persoane fără pregătire medicală, în
tratamentul de urgență al anafilaxiei.
CALCULAREA DOZELOR DE ADRENALINA
- O fiola de 1:1000 adrenalina in 1 ml solutie. Reprezinta 1mg pe 1 ml (Reprezinta
1000 μg/ml).
- Dacă o fiolă este diluata în 10 ml ser fiziologic: Reprezinta 0.1 mg/ml (Reprezinta 100
μg/ml). Este o solutie 1:10.000 adrenalina.
- Dacă o fiolă este diluată în 100 ml ser fiziologic: Reprezinta 0.01 mg/ml (Reprezinta
10 μg/ml). Este o solutie 1:100,000 adrenalina.
- Dacă o fiolă este diluată în 1000 ml ser fiziologic: Reprezinta 0.001 mg/ml
(Reprezinta 1.0 μg/ml). Este o solutie 1:1.000.000 adrenalină.