Patrimoniul ca obiect al contabilitatii

1. Bazele contabilităţii

2. *
Conceptul, scopul şi obiectul contabilităţii
• Într-o formă simplă şi cuprinzătoare, contabilitatea este o metodă de
înregistrare, însumare şi prezentare a operaţiunilor economico-financiare
ale unei organizaţii, exprimate în etalonul universal (moneda).
• Într-o formă tradiţională, contabilitatea reprezintă disciplina care
înregistrează, calculează, analizează şi controlează, în expresie valorică, în
mod static şi dinamic (stare, mişcare, utilizare) patrimoniul, cu
evidenţierea raporturilor de proprietate şi financiare în care se află
acesta, precum şi a rezultatelor obţinute prin utilizarea sa.
• Obiectul de studiu al contabilităţii este PATRIMONIUL, format din
totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică,
aparţinând unei persoane fizice sau juridice, precum şi bunurile la
care se referă
*

3. *
Patrimoniul întreprinderii
Formarea patrimoniului este condiţionată de două elemente
interdependente:
● subiectul patrimoniului – adică persoana juridică sau
fizică, căreia îi aparţine patrimoniul sau de proprietar
care are drepturile şi datoriile corespunzătoare;
● mijloacele economice – bunurile materiale, nemateriale
şi mijloacele băneşti care formează patrimoniul ca
obiect al raporturilor dintre drepturi şi datorii

4. *
*
PATRIMONIU
Patrimoniu economic exprimă
totalitatea bunurilor deţinute de
agentul economic, utilizate
pentru
desfăşurarea activităţii, indiferent
de apartenenţa acestora.
Patrimoniu juridic exprimă
relaţiile juridice, drepturile şi
obligaţiile care se creează în
unitatea patrimonială ca urmare
a existenţei şi folosirii
patrimoniului economic.
Bunuri economice ca obiecte de
drepturi şi obligaţii
DREPTURI ŞI OBLIGAŢII
ACTIV
PATRIMONIAL
DREPTURI OBLGAŢII
Capital propriu Capital străin
PASIV PATROMONIAL

5. *
Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor agentului
economic poate fi exprimată cu ajutorul egalităţii
următoare:
Rezultatul financiar este profit (+) sau pierdere (-).
Întreprinderea obţine profit în cazul în care veniturile
depăşesc cheltuielile, iar atunci când cheltuielile
depăşesc veniturile, acesta suportă pierderi.
Patrimoniul este tratat ca totalitatea mijloacelor economice
şi respectiv putem construi următoarea ecuaţie contabilă:
Mijloace economice = Drepturi + Obligaţii
Rezultatul financiar = Venituri – Cheltuieli

6. *
Obiectul contabilităţii
reprezintă patrimoniul agentului economic
sub formă de sistem de indicatori care
reflectă situaţia acestuia, precum şi
● veniturile,
● cheltuielile şi
● rezultatele activităţii.

7. *
*
PROCEDEE
SPECIFICE
METODEI
CONTABILITĂŢII
Bilanţul contabil
Contul
Dubla înregistrare
Balanţa de verificare
Metoda contabilităţii

8. *
Structura Activului patrimonial

9. *
Structura Activului patrimonial

10. *
Structura Pasivului patrimonial

11. *
Există şase principii care sunt explicit redactate în
Regulamentul pentru aplicarea Legii contabilităţii în România, şi
anume:
1)Principiul prudenţei, care presupune că evaluarea pasivelor,
activelor, cheltuielilor şi veniturilor trebuie să ţină cont de
deprecierile, riscurile, pierderile posibile generate de
desfăşurarea activităţii în exerciţiul curent sau anterior.
Activele şi veniturile nu trebuiesc supraevaluate, în timp ce
pasivele şi cheltuielile nu trebuiesc subevaluate.
2)Principiul permanenţei metodelor contabile (principiul
coerenţei) se referă la necesitatea aplicării în mod unitar a
metodelor privind evaluarea şi înregistrarea activelor şi
pasivelor, cheltuielilor şi veniturilor în scopul asigurării
comparabilităţii în timp a informaţiilor contabile.
3)Principiul continuităţii activităţii însemnă că unitatea
patrimonială îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un
viitor previzibil, fără a intra în starea de lipsă de lichiditate
sau de reducere sensibilă a activităţii. În cazul în care ar fi
vorba de necontinuitate, conturile ar fi prezentate pe baza
unei evaluări în valori lichidative, nu s-ar mai amortiza
activele, nu s-ar mai permanentiza metodele de evaluare etc.
*
Principiile fundamentale ale contabilităţii

12. *
4)Principiul independenţei exerciţiului (principiul specializării
exerciţiilor, al contabilităţii de angajamente sau delimitării
perioadelor), presupune că fiecărui exerciţiu financiar să i se
atribuie numai acele cheltuieli şi venituri care se corelează ca
efort şi efect cu rezultatul obţinut. Acest mod de abordare a
contabilităţii duce la considerarea fiecărui exerciţiu ca un tot
independent, separate de exerciţiile anterioare sau viitoare.
Prin urmare se practică „contabilitatea de angajamente” care
presupune delimitarea şi înregistrarea veniturilor sub aspect
real, ca mişcare de bunuri şi servicii, şi nu sub aspect
monetar (mişcarea banilor).
5)Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere al unui
exerciţiu, care trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere
al exerciţiului precedent.
6) Principiul necompensării se referă la faptul ca nu este
admisă compensarea între posturile de activ şi pasiv al
bilanţului, precum şi între cheltuielile şi veniturile conturilor de
rezultate. Astfel se asigură transparenţa informaţiei.

13. *
Clasificarea documentelor contabile
Criterii de clasificare a documentelor contabile
După locul de
întocmire
După volumDupă conţinut
După
destinaţie
După modul de
întocmire
După modul de
utilizare
interne
externe
de
decontare
materiale
monetare
de perfectare
contabilă
justificative
de dispoziţie
executorii
de
dispoziţie
cumulative
unice
automatizate
manual obişnuite
cu regim
special