Oglinda inimii omului

Oglinda inimii omului 1

Preot Iosif Trifa

Oglinda inimii omului

2 Preot Iosif TRIFA

Coperta I: Claudiu CÂNDEA

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale
TRIFA IOSIF
Oglinda inimii omului / preot Iosif Trifa. -
Ed. a 5-a. rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2000
144 p. ; 20 cm.
ISBN 973-9364-00-4
2

© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu
Str. Ch. Darwin, nr. 11
tel. 069/216677; fax 069/216914

ISBN 973-9364-00-4


Preot Iosif TRIFA

OGLINDA
OMU
INIMII OMULUI
Edi ia a VII-a

Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2009


Prefaţă
Prestigioasa editură «Oastea Domnului» din Si-
biu, cunoscută deja prin lucrările de excepţie pe care
le editează, ne oferă bucuria duhovnicească de a ne
dărui acum una din lucrările de spiritualitate cu mare
trecere în rândul credincioşilor şi anume: «Oglinda
inimii omului».
Este o lucrare ce apare acum în a V-a ediţie, ul-
timele două fiind scoase după 1990, lucru ce dove-
deşte faptul că ea a fost foarte bine primită de către
cititori, mai ales în aceste vremuri pe care le trăim.
Dintotdeauna, cărţile de popularizare a credinţei
în rândul maselor au fost apreciate şi citite cu spor
de către credincioşii dornici de a cunoaşte şi de a pă-
trunde tainele credinţei creştine şi, mai ales, de a le
pune în practică zi de zi.
Ele au avut rolul de a le face accesibile credincio-
şilor adevărurile revelate, de a-i îndemna la o trăire
autentică a lor în duhul Evangheliei lui Hristos şi de a
le da posibilitatea de a transmite şi altora ceea ce şi
ei au descoperit ca bunuri de mult preţ pentru viaţa
lor duhovnicească.
Între aceste două lucrări se înscrie şi cea de fa-
ţă, «Oglinda inimii omului», care a fost tradusă
aproape în toate limbile de circulaţie, fiind citită de
credincioşi aparţinând diferitelor confesiuni creşti-
ne. La succesul ei deosebit a contribuit şi ilustraţia

6 Preot Iosif TRIFA

sugestivă ce a avut un efect benefic şi întăritor asu-
pra cititorilor.
În «Cuvântul înainte» al Părintelui Iosif Trifa,
scris la ediţia din 1936, se arată că ea nu este o tra-
ducere propriu-zisă după ediţia franceză în vogă a-
tunci, ci este o prelucrare a ei în care el a pus ceva
din sufletul său şi anume dragostea faţă de Hristos şi
faţă de mântuirea sufletească a semenilor săi.
Cu siguranţă că şi această nouă ediţie va aduce
un balsam binefăcător în sufletele şi în inimile cele
însetate de Dumnezeu şi mai ales le va înmuia şi le va
preface în aşa fel încât în ele să-şi facă sălaş Crucea
răscumpărătoare a Domnului, iar cititorul să devină
„o făptură nouă” în Hristos Iisus Mântuitorul nostru.
Felicitând pe iniţiatorii acestei lucrări şi binecu-
vântându-i pe cei care au ostenit la apariţia ei, cerem
harul şi ajutorul lui Dumnezeu asupra tuturor celor
care se vor apleca cu dragoste şi cu dorinţă de înnoi-
re sufletească asupra paginilor ei.

† VISARION RĂŞINĂREANU

episcop-vicar
Sibiu

Sibiu, la 1 noiembrie, 2000


Cuvânt înainte

O carte tipărită cu slove vechi (chirilice) a umblat
odinioară între creştinii noştri. Era întitulată Oglinda
inimii omului celui dinlăuntru. Era o traducere din sla-
voneşte, făcută de un călugăr cu numele Macarie.
Călugărul Macarie spunea că Oglinda aceasta ar fi
scrisă de un călugăr rus. Adevărul însă este că
această carte a fost scrisă în Fran a de un anume I.
Gossner, în spiritul Bisericii Romano-Catolice, înainte
de anul 1820. Traducerea slavonească n-a făcut decât
unele mici schimbări.
Cartea de fa ă nu e o traducere a căr ii franceze,
nici o tipărire din nou a traducerilor ei. Eu am pre-
lucrat această carte şi am prefăcut-o cu totul din
nou, punând în ea prisosul meu sufletesc. Mai mult
de jumătate din ea are un mers diferit de cum e
cartea franceză şi traducerile ei. Aşa cum se pre-
zintă Oglinda aceasta, este o carte cu totul nouă şi
originală.
Despre folosul şi plăcerea cu care se citeşte
această carte mărturiseşte şi faptul că, în decurs de
câ iva ani, s-a tipărit în 35 de mii de exemplare.

8 Preot Iosif TRIFA

Domnul să binecuvânteze cu dar de mântuire su-
fletească pe cei care o vor citi şi pe cei care o vor răs-
pândi, căutând să pescuiască cu ea suflete din adân-
cul fărădelegilor.

Sibiu, la 1 mai 1936

Preot IOSIF TRIFA,
redactorul foii «Isus Biruitorul»


Golgota şi inima omului

Taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti are
două puncte principale. Punctul cel dintâi şi cel mai
însemnat, şi cel mai înalt este Golgota, este Jertfa
Mântuitorului. Fără Jertfa Crucii nu este şi nu poate fi
nici un fel de mântuire sufletească. Numai Sângele Lui
ne poate cură i de orice păcat (I In 1, 7).
Numai prin darurile Crucii putem dobândi mântuire,
iar aceste daruri ni se dau prin lucrarea Duhului Sfânt.
Dar tot atât de însemnat este şi al doilea punct:
inima omului şi darurile Crucii, care pot lucra numai
acolo unde li se deschide inima omului. Fa ă de noi,
darurile Crucii n-au nici un pre dacă nu le primim în
inima noastră şi dacă nu le lăsăm să lucreze în inima
noastră. După Golgota, în rândul al doilea, inima este
centrul vie ii şi mântuirii noastre sufleteşti. Spre inima
noastră se îndreaptă Domnul Iisus şi Duhul Domnu-
lui. Toate predicile Mântuitorului se îndreaptă spre
înlăuntrul, spre inima oamenilor. „Din belşugul inimii
vorbeşte gura”, zicea Mântuitorul (Mt 12, 34). Din ini-
mă ies, ca dintr-un izvor, şi cele bune şi cele rele: cu-
getele cele rele, desfrânările, ho iile, uciderile, adulte-
rele, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, ochiul piz-
maş, hula, trufia, uşurătatea” (Mc 7, 21-22).

10 Preot Iosif TRIFA

Că din inima oamenilor ies gândurile cele rele: prea-
curviile, uciderile furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile,
înşelăciunea, hula, trufia, uşurătatea (Mc 7, 21- 22).

Ferici i cei cura i cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu (Mt 5, 8).
În starea sa cea căzută şi păcătoasă, inima este


un izvor otrăvit, un cuib de omizi, o peşteră de tâlhari,
o magazie de răută i. Spre inima aceasta se îndreaptă
Duhul Sfânt cu darurile Golgotei. Cu ajutorul Golgotei
inima se poate face – şi trebuie să se facă – un lăcaş al
Duhului Sfânt (cf. I Cor 3, 16).
Îndreptarea noastră trebuie să pornească de aici,
de la izvorul răută ilor: de la inimă. Până nu îndrep-
tăm acest izvor, totul este în zadar.
Fântâna otrăvită o po i vindeca coborându-te la
izvorul ei şi vindecând izvorul ei. Repararea evilor
n-ajută nimic (cum se vede acest lucru în chipul de
alături). A căuta să te îndrep i şi să te mântuieşti fă-
ră îndreptarea inimii ar însemna ca şi când ai aş-
tepta tămăduirea unei fântâni otrăvite de la repara-
rea evilor.
Până când înlăuntrul nostru nu „se zideşte” o
„inimă nouă” şi curată, toată mântuirea noastră este o
spoială, o casă zidită pe nisip.
Iisus Mântuitorul mustra pe iudei tocmai pentru
această spoială. Din religia lor lipsea „inima curată”,
lipsea duhul. Religia lor ajunsese o religie de forme
goale. „Vai, vouă, fariseilor, pentru că voi cură i i par-
tea din afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru
sunt pline de necură enie şi de răutate” (Lc 11, 39).
„Poporul acesta cu buzele Mă cinsteşte, dar cu
inima sa departe este de Mine” – zicea Domnul Iisus
(Mt 15, 8).
Sub această mustrare stă şi creştinismul de azi.
Din creştinismul de azi lipseşte inima, care trebuie
să fie predată Domnului Iisus, lipseşte prisosul ini-
mii şi al duhului sau, mai bine-zis, lipseşte tocmai
Hristos din inimile oamenilor de azi, de aceea s-a
stins dintre oameni dragostea, mila, bunătatea şi vi-
a a cea curată.


Trăim un creştinism de suprafa ă, fără adâncimi
în Evanghelia Mântuitorului şi în inima noastră; de
aceea via a noastră e lipsită de dar şi de putere.
În special, noi, românii, trăim o via ă neadâncită
destul în Evanghelia Mântuitorului; trăim Evanghelia
neadâncită destul în inima noastră. De aceea e biruită
via a noastră de atâtea scăderi şi răută i.
Lozinca (parola) mântuirii noastre sufleteşti tre-
buie să fie: mai adânc în taina Golgotei şi mai adânc
Domnul Iisus în inimile noastre. Să arăm mai adânc!
După Golgota, în rândul al doilea, inima e centrul
vie ii şi mântuirii noastre sufleteşti. Inima noastră este
cetatea pe care vrea s-o cucerească Domnul Iisus şi
Duhul Domnului. Dar, pe de altă parte, şi satan îşi dă
seama despre însemnătatea ce o are inima omului.
Domnul Iisus bate la uşa inimii tale. Diavolul bate şi
el. Stă în voia ta şi în voin a ta să- i deschizi uşa inimii
tale Domnului Iisus ori diavolului.
Cetatea vie ii şi mântuirii noastre este inima. De
aceea, spre cetatea aceasta se îndreaptă şi Domnul şi
diavolul. „Fiule, dă-mi inima ta!”, zice Domnul (Pilde
23, 26). Domnului îi trebuie casa aceasta, cetatea
aceasta. „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva şi
va deschide, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mi-
ne” (Apoc 3, 20).


Domnul Iisus bate la uşa inimii tale

Domnul bate la uşă şi aşteaptă să I se deschidă,
căci uşa este încuiată şi zăvorâtă pe dinăuntru. E în-
cuiată cu voin a noastră şi cu păcatul, iar Domnul
Iisus n-o deschide cu for a. El nu este un spărgător
de uşi. Domnul Iisus respectă libertatea voin ei
omului. El nu sileşte şi nu for ează voin a omului,
căci în acest caz am avea o mântuire silită.
Domnul Iisus strigă
de afară şi aşteaptă răb-
dător ca omul să-I des-
chidă şi să-L primească în
inima lui şi în via a lui.
Taina mântuirii tale
sufleteşti, dragă citito-
rule, stă în zăvorul de la
uşă, stă în voin a ta şi
stă în urechile tale să
auzi glasul cel dulce ca-
re strigă la uşa inimii
tale să tragi zăvorul de
la uşă şi, deschizân-
du- i larg inima şi via a,
să strigi: Intră, Doamne
Iisuse, Mântuitorule, şi


Te fă Tu Stăpân, Poruncitor şi Împărat în casa inimii
mele! Eu Î i dau ie inima mea, Î i dau ie toate
vorbele mele, toate gândurile mele, toate faptele
mele şi toate purtările mele. Eu Î i dau ie şi toate
lipsurile, toate necazurile şi toate frământările mele.
Ia-mă Tu, Doamne, în slujba Ta şi în grija Ta.
Domnul Iisus vrea să ia în stăpânire casa inimii
şi vie ii tale, vrea să intre la tine ca să vegheze asu-
pra ispitelor tale. El vrea să- i aducă ajutor şi dar de
biruin ă.


Diavolul bate şi el la uşa inimii tale

Diavolul bate şi El la uşa inimii noastre. El stă la
uşă ca un ho şi duşman. El ar sparge uşa, dar n-are
putere, de aceea se apropie şi el cu vorbe dulci şi is-
pititoare.
El bate la uşă cu fel de fel de şoapte şi ispite vicle-
ne, el bate la uşă cu toate plăcerile şi desfătările aces-
tei lumi. El bate la uşă cu stăruin ă şi ascultă îngrijo-
rat, să nu-şi piardă prada. Ochii îi scapără după pra-
da dinăuntru.
Diavolul Îl imită pe
Domnul Iisus. El stă şi
bate la uşa inimii cu
răbdare şi stăruin ă.
Numai că este o mi-
că deosebire: pentru
Domnul Iisus, uşa inimii
se deschide mai greu.
De multe ori Domnul
Iisus bate la uşă ani de
zile până când omul îi
deschide.
Însă, vai, satan cio-
căneşte numai o singură
dată, şi uşa îndată i se


deschide. Iar când i-ai deschis uşa lui satan, atunci el
intră triumfător şi se face stăpân şi poruncitor în casa
sufletului tău, iar tu te faci sluga şi robul lui. O, ce vi-
clean mare e diavolul! El stă la uşă şi bate cu fel de fel
de şoapte şi de înşelăciuni.
N-asculta, dragă suflete! N-asculta de şoaptele lui
satan. ine- i uşa inimii încuiată şi închisă de tot în
fa a lui satan. Gândeşte-te că fiecare ispită pe care o
primeşti şi fiecare păcat pe care îl faci deschide o uşă
pentru satan. Gândeşte-te neîncetat că satan se gu-
dură mereu ca un câine pe la uşa inimii tale. Alun-
gă-l prin cuvintele Domnului Iisus: „Mergi înapoia
mea, satan!
Dragă cititorule! Nu uita că în fiecare clipă la
uşa inimii tale bate Domnul Iisus şi bate şi diavolul.
Stă în voia ta să tragi zăvorul pentru unul sau pen-
tru altul. Din două trebuie să alegi una, căci
„nimeni nu poate sluji la doi domni: şi lui Dumne-
zeu şi lui Mamona” (Mt 6, 24).
Cei mai mul i creştini îşi pierd sufletul şi via a de
veci tocmai pentru că îşi închipuie că pot sluji deodată
şi lui Dumnezeu şi diavolului. Noi, oamenii, n-avem în
această lume o altă slobozenie şi libertate decât a fi ori
robii lui Dumnezeu, ori robii diavolului. O altă cale de
mijloc nu este şi nici nu poate fi.


Inima şi viaţa omului sunt ca o cetate
pe care umblă să o cuprindă
doi cuceritori

Pentru mântuirea sufletului se dă o luptă la care
iau parte trei inşi: Domnul Iisus, omul şi diavolul.
Soarta acestei bătălii o hotărăşte omul. De ce? Întâia
dată, pentru că această luptă se dă pentru cucerirea
lui. A doua oară, pentru că omul e înzestrat de la
Dumnezeu cu libertatea voin ei.
Inima omului şi libertatea voin ei lui sunt ca o
cetate pe care umblă să o cucerească doi „asediatori”:
Domnul Iisus şi diavolul. Însă această cetate nu se
poate cuceri cu for a. Domnul ar putea face acest lucru,
dar nu vrea, căci în acest caz omul ar avea o mântuire
silită. Diavolul ar vrea să o cuprindă şi cu for a, dar nu
poate. De aceea, fiecare din cei doi „asediatori” umblă să
câştige de partea sa voin a omului.
Pentru acest lucru fiecare îşi are mijloacele şi ar-
mele lui de luptă. Domnul Iisus le are pe cele bune,
diavolul pe cele rele, aşa cum se vede în cele două
imagini din paginile următoare.
Libertatea voin ei omului e ca o cetate încuiată. În
fa a libertă ii voin ei omului Se opreşte şi Domnul şi se
opreşte şi diavolul.


Iată cu ce vrea Domnul să cucerească inima omului...

Atârnă de voin a omului să-şi deschidă cetatea
inimii sale pentru Domnul Iisus sau pentru diavolul.
Domnul Iisus ne cere „alian a” noastră, diavolul ne-o
cere şi el. Fără ,,alian a” noastră, Domnul Iisus nu
vrea să cucerească cetatea inimii, iar diavolul nu poa-
te. Omul câştigă sau pierde această luptă aşa cum se
aliază, cu unul sau cu altul dintre cei doi asediatori,
după cum îşi deschide cetatea inimii şi vie ii sale pen-
tru Domnul sau pentru diavolul.
Omul nu poate câştiga această luptă a mântuirii
sale sufleteşti decât în alian ă cu Domnul Iisus şi cu
darurile Lui.


şi cu ce vrea diavolul să o cucerească

Când omul îşi deschide cetatea inimii sale şi Îl
primeşte pe Iisus Biruitorul, atunci via a lui deodată
se umple de darurile biruin ei. Atunci omul a căpătat
un aliat şi o „alian ă” de daruri, cu ajutorul cărora în-
dată îl biruie şi îl alungă pe diavolul.

În cartea aceasta vom arăta, mai departe, inima
omului cucerită de Domnul Iisus sau de diavolul, aşa
după cum omul a primit în casa inimii sale pe unul
sau pe altul.
Vom arăta, ca într-o oglindă, starea binecuvântată
a omului care L-a primit pe Domnul Iisus şi vom arăta


starea grozavă şi fioroasă a omului care L-a primit pe
satan. Vom arăta că diavolul este un duh puternic (cf.
Ef 6, 12), dar puterea şi domnia lui au fost înfrânte.
Iisus Mântuitorul a venit în lume anume ca să
nimicească lucrurile lui (I In 3, 8). Omul îl biruie pe
diavolul aşa după cum primeşte alian a Domnului sau
amăgirea diavolului.
Citi i cu luare-aminte aceste învă ături, gândin-
du-vă neîncetat la mântuirea scump-sufletului vostru!


Diavolul caută inima noastră

Diavolul nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case
părăsite, cum cred unii oameni, ci dă neîncetat târ-
coale să poată intra în inimile oamenilor. Aici este lo-
cul lui cel plăcut de şedere.
Diavolul este un domnitor ce caută cetatea inimii
noastre (cf. Ef 6, 12); diavolul este un ucigător ce ca-
ută via a noastră (cf. Ioan 8, 44); este un leu ce caută
pe cine să înghită (cf. I Ptr 5, 8); este un semănător de
neghină care caută arina inimii noastre; este un amă-
gitor care caută pe cine să amăgească.
Diavolul e potrivnicul credincioşilor şi vrăjmaşul
lor (cf. I Ptr 5, 8). Toate Scripturile ni-l arată lămurit
pe diavolul şi strigă după noi să ne ferim de uneltirile
lui. Însă diavolul e mişel mare. El se tăgăduieşte pe
sine însuşi, pentru ca oamenii să nu-l cunoască şi să
nu se ferească de înşelăciunile lui.

În cele ce urmează vom arăta, ca în nişte „oglinzi“,
starea cea dinlăuntru a omului, aşa după cum L-a
primit pe Domnul sau pe diavolul.
Priveşte, dragă cititorule, în aceste „oglinzi“, să
vezi în care din ele te vei afla pe tine. Să afli dacă lo-
cuieşte în tine Hristos sau diavolul; Împără ia lui
Dumnezeu sau împără ia diavolului. Uită-te în aceste


„oglinzi“ şi judecă drept şi cinstit. Ia seama, căci stai
în fa a lui Dumnezeu, Care cunoaşte toate „cele dinlă-
untru ale tale“. În zadar ai căuta să ascunzi adevărul.
Spune adevărul, căieşte-te, apleacă-te cu lacrimi la pi-
cioarele Crucii Mântuitorului, căci El a venit anume să
te scape de sub puterea lui satan.


Inima omului care l-a primit înlăuntru
pe satan

Iată acum inima omului care l-a primit înlăuntru
pe satan. Iată inima omului biruită de ispitele lui satan.
O, dragă suflete, poate tu zâmbeşti privind imagi-
nea de mai jos! Dar aceasta nu e de râs, ea nu e o în-
chipuire, ci, vai, e un lucru ce aievea se şi întâmplă.
Aş putea să întăresc acest lucru cu nenumărate
locuri din Sfânta Scriptură. Voi aminti aici unul sin-
gur: Despre Iuda ne spune Evanghelia că, în clipa
când L-a trădat pe Mântuitorul, a intrat satan în el.
„Satan a intrat în Iuda“, zice Evanghelia (In 13, 27).
Satan a intrat în Iuda cu patima iubirii de bani.
Cu ajutorul patimilor rele intră şi azi satan în ini-
mile oamenilor.
O! Satan nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case
părăsite, cum cred unii oameni, ci dă târcoale neînce-
tat să poată intra în inimile oamenilor.
De câte ori te ispiteşte vreo patimă lumească, să ştii,
dragă cititorule, că satan e la uşa inimii tale şi încearcă să
intre înăuntru. Dacă nu respingi ispita, satan deschide
uşa; o deschide mai întâi încet-încet, pe neaşteptate şi pe
nesim ite, şi pe urmă dă năvală înăuntru cu toată gloata
lui, cum se vede în chipul de pe pagina următoare.


Cu cele şapte păcate de moarte umblă diavolul să cu-
prindă inima omului: cu trufia, cu desfrânarea, cu pizma,
cu mânia, cu zgârcenia, cu lăcomia (îmbuibarea cu mân-
cări şi be ii) şi cu lenea. Aceste şapte păcate de moarte


sunt prezentate în chipul celor şapte dobitoace urâte
şi flămânde. Potrivită asemănare! Căci cu adevărat
patimile cele rele sunt lighioanele, sunt „oile“ lui
satan, pe care diavolul le scoate la păşune în arina
inimii oamenilor.
Trufia înseamnă mândria. Ea e arătată în chip de
păun, pentru că păunul este o pasăre care se mân-
dreşte cu penele ei cele frumoase. Prin păcatul trufiei
a intrat satan în lume şi în inima primilor doi oameni.
Mândria este şi azi un izvor de păcate şi de păcă-
tuiri. Mândria îl face pe om să nu se plece în smerenie
în fa a lui Dumnezeu, iar, pe de altă parte, tot mân-
dria stârneşte între oameni zavistii, certuri, asupriri şi
alte multe păcate.
Desfrânarea este arătată în chip de ap, pentru că
apul este un dobitoc desfrânat, puturos şi neruşinat.
Aşa e şi patima desfrânării.
Lăcomia, îmbuibarea de mâncări şi băuturi e ară-
tată în chipul porcului. Tot aici se in şi be iile şi che-
furile ce îl schimbă pe om în chipul porcului, care se
tăvăleşte în noroi şi în fărădelegi.
Pizma e arătată în chipul şarpelui care stă gata să
muşte, de moarte, sufletul oamenilor. Graficianul nos-
tru a făcut acest şarpe, în alte reprezentări, şi ca fiind
coada diavolului. Potrivit lucru… Pentru că pizma şi
zavistia sunt cu adevărat coada şi codi a diavolului ca-
re tulbură satele şi oraşele, făcând grozave pustiiri
sufleteşti.
Mânia şi răzbunarea e arătată în chip de tigru fu-
rios, gata să sfâşie pe aproapele. Mânia îl schimbă pe
om în dobitoc furios.
Lenea şi nepăsarea e arătată tot în chipul porcu-
lui, iar zgârcenia, în chipul broaştei, care, în pofta ei


nesăturată, mănâncă până şi pământ. Acestea sunt
cele şapte păcate de moarte din care izvorăsc, ca din-
tr-un izvor plin de otravă, toate păcatele şi fărădelegile.
Aceasta e firea noastră cea veche cu patimile ei.
În această imagine, firea noastră cea veche cu pa-
timile ei e reprezentată în chipul dobitoacelor, în mij-
locul cărora stă comandant diavolul.
Foarte potrivită asemănare, pentru că obârşia firii
noastre celei vechi e de la satan. Ea a intrat în Adam
şi în Eva prin păcatul şarpelui-diavolul, iar prin acest
păcat a intrat şi în noi.
Cu cele şapte păcate de moarte umblă neîncetat
diavolul să se poată furişa în inima oamenilor. Cu
aceste şapte păcate de moarte cuprinde satan inima
omului şi se aşează în ea ca un stăpân şi poruncitor
atotputernic. Dintr-o astfel de inimă Duhul Sfânt Se
depărtează şi fuge. „Voi sunte i casa Duhului Sfânt“,
zice Apostolul Pavel (I Cor 6, 19), însă din „casa“ în ca-
re intră diavolul, Duhul Sfânt Se depărtează şi fuge. În
locul Lui se aşează un alt duh: duhul diavolului, alco-
olul. Ăsta e duhul cel rău care dă omului îndemn şi
putere în cele rele şi face „minuni“ mari pentru biru-
in a iadului şi pierzarea sufletelor.
Duhul diavolului, alcoolul, stă şi el în rând cu cele
şapte păcate de moarte – precum se vede în imagine –
ba încă, mai mult decât acelea, el stă tocmai pe fundul
inimii, în loc de frunte, pentru că face mare slujbă
pentru biruin a diavolului şi a iadului.
Îngerul cel bun, darul şi mila lui Dumnezeu, nu se
depărtează încă de cel păcătos. Tot mai sileşte pe om,
să-l trezească din pieire. Îi strigă mereu: Omule, ce-ai
făcut cu sufletul tău?… Ce va fi cu sufletul tău?... Însă
păcătosul n-aude. El este surdo-mut, adică surd şi
mut, când e vorba de cele sufleteşti. Ochi are, dar nu


vede pieirea. Urechi are, dar n-aude chemarea Dom-
nului. Satan l-a ame it, l-a îmbătat cu plăcerile şi pa-
timile cele rele.
Un astfel de om este un mort viu sau un mort
care trăieşte, cum foarte nimerit îl numeşte
Apocalipsa la capitolul 3, versetul 1. Mortul nu
simte, nu vede, n-aude, nu se mişcă. Întocmai aşa e
şi păcătosul. Îi po i tot predica, dar el n-aude nimic;
îi trimite Dumnezeu fel de fel de semne şi arătări,
dar el nu le vede; po i să plângi pentru el, că el nu
te aude. Nu aude şi nici nu vede, pentru că satan a
„orbit mintea lui ca să nu vadă strălucind Evanghe-
lia lui Hristos“ (II Cor 4, 4).
O, ce fioroasă e starea sufletească a omului biruit
de ispitele lui satan! În inima lui s-a stins lumina
vie ii duhovniceşti... S-a făcut întuneric şi noapte fio-
roasă… A voit să trăiască o via ă slobodă pentru
toate plăcerile şi patimile lumeşti şi acum, iată,
această „slobozenie“ l-a băgat într-o robie înfricoşată:
în robia patimilor rele, în robia diavolului. În această
înfricoşată stare ajung to i cei care trăiesc după
„duhul acestei lumi” (Ef 2, 2).
Pentru ca să ajungă omul în starea aceasta groza-
vă nu trebuie să se predea lui satan. E destul dacă
trăieşte „în voia gândurilor sale” şi în duhul acestei
lumi (Ef 2, 2-3).
Despre un mare necredincios se spune că şi-a testat
averea diavolului. Neavând urmaşi, dorin a i-a fost as-
cultată, aşa că averea şi casele au fost lăsate în voia lor.
Şi ce s-a întâmplat? Moşia a ajuns o pustietate plină de
spini şi bălării, iar casele, adăpost pentru bufni e.
Întocmai aşa şi inima omului lăsată în voia ei, în
voia lumii şi în duhul lumii, ajunge sigur un locaş al


diavolului şi un cuib al tuturor răută ilor. Vai, ce
„proprietar” bogat e diavolul în privin a asta! E plină
lumea de „casele” şi „moşiile” lui.
Dar oricât de păcătos ar fi cineva, el nu e pierdut.
Oricât de căzut şi de decăzut ar fi cineva, el poate fi
mântuit. El e ca pomul care şi-a pierdut frunzele când
a venit iarna cu viscolul ispitelor şi păcatelor, dar pu-
terea de înfrunzire o are. Şi în cel mai păcătos om
poate da o primăvară de trezire la o vi ă nouă, când
suflă vântul cel cald şi binecuvântat al Duhului Sfânt.

Rugãciune
Preabunule şi milostive Doamne! Şi eu, nenorocitul,
sunt în starea păcătosului din chipul arătat mai nainte.
Ispitele lui satan m-au biruit. Lumina din mine a fost biru-
ită de întuneric. La început, când Tu, Doamne, ai făcut
lumea, întuneric mare a fost peste tot pământul. Aşa e şi
acum în lumea sufletului meu. Întuneric mare s-a făcut în
inima şi via a mea. Inima mi s-a umplut de toată necură-
enia. Mi-e scârbă de mine însumi şi de via a mea.
Ca un fulger de mustrare şi pieire aud în noaptea su-
fletului meu cuvintele Tale: „Oricine păcătuieşte este de la
diavolul, este robul diavolului şi un fiu al diavolului” (I In
3, 8-10).
O, sărmanul de mine, în ce ticăloasă stare am ajuns!
Sunt robul patimilor, sunt robul diavolului! Trăiesc în
dezmierdări şi plăceri. Dar aceste plăceri mă dor… Mă
dor, pentru că sufletul meu suspină şi Te doreşte pe Ti-
ne, Doamne!
Tu, Doamne, m-ai făcut un fiu al luminii, şi, iată, am
ajuns un fiu al întunericului. Tu m-ai făcut un fiu slobod


al Tău, şi, iată, am ajuns un rob al diavolului. Inima din
mine ai făcut-o spre a fi ie locuin ă, dar, iată, s-a făcut
locuin ă diavolului. O Doamne, cum voi scăpa de
această înfricoşată robie? Scapă-mă Tu, Doamne, căci
eu nu pot face nimic. Totul e rău şi stricat în mine. „Tot
capul meu este bolnav şi toată inima mea suferă de
moarte” (Isaia 1, 5) „Inima mea s-a tulburat intru mine şi
frica mor ii a căzut asupra mea” (Ps. 54, 4). Caută din
cerul îndurărilor Tale, Doamne, şi mă izbăveşte din sta-
rea aceasta! În bezna cea înfricoşată în care zac, aştept
cuvântul Tău: „Să fie lumină!” Scoate din temni ă su-
fletul meu... Scapă-mă, Preabunule Doamne, din
această stare grozavă!
Slăvit să fii, Doamne, acum şi de-a pururi să fii slă-
vit! Amin.

Eu am scăpat din starea aceasta grozavă prin
Crucea şi Jertfa Fiului Său şi mă rog acum şi pentru
tine, dragă cititorule, ca Dumnezeu să- i dea ie darul
şi ajutorul să po i şi tu scăpa din această fioroasă ro-
bie şi pieire.
Şi, dacă ai scăpat, vino, dragă suflete, să-i aju-
tăm şi pe al ii să scape... O, lumea aceasta e plină de
cei care dorm în somnul cel adânc al fărădelegilor!
Să-i trezim la via a Evangheliei prin rugăciunile noas-
tre, prin râvna noastră şi prin lucrul nostru pentru
Domnul.


Inima omului care tresare îngrozit şi
începe a se trezi din somnul păcatelor

Oricât de păcătos şi ticăloşit ar fi cineva, mântui-
rea sufletului său nu e pierdută. Dumnezeu nu voieşte
moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Da-
rul, mila şi dragostea lui Dumnezeu umblă neîncetat
să-l izbăvească şi să-l aducă iarăşi la via ă.
În multe chipuri şi feluri lucrează darul lui Dum-
nezeu ca să-i trezească pe cei păcătoşi din somnul pă-
catelor. Trebuie înainte de toate să ştim că trezirea pă-
cătoşilor, trezirea la o via ă nouă o face totdeauna Du-
hul Domnului. Şi trebuie să ştim că Duhul Sfânt lu-
crează cu putere în anumite clipe din via a omului. În
via a fiecărui om sunt anumite clipe în care bate cu
putere Vântul Duhului Sfânt. În via a fiecărui om sunt
anumite clipe în care se simte o revărsare, un dar, o
voin ă după o via ă nouă. Ferice de cel care simte
aceste clipe şi-L lasă pe Duhul Sfânt să lucreze mai
departe în inima lui.
Mul i dintre cei întorşi la Domnul mărturisesc că,
sim ind aceste clipe şi lăsând pe Duhul Sfânt să lucreze
mai departe, au apucat pe calea mântuirii sufleteşti.
Un ostaş din Oastea Domnului îmi scria că el a
găsit foaia «Isus Biruitorul» pierdută în tren de cineva;


a luat-o – şi azi e plin de râvnă pentru Domnul şi pentru
sufletul său. Iată cum, printr-o mică întâmplare, Duhul
Sfânt a trezit un suflet la o via ă nouă!


Un altul îmi spunea că pe el l-au străpuns ca un
„fulger“ cele scrise despre Sf. Ioan Botezătorul în «În-
semnările călătoriei la Ierusalim». Din acea clipă, s-a
hotărât să nu mai pună alcool în gura lui. Iată, şi
aceasta e o dovadă cum Duhul Sfânt a lucrat cu pute-
re într-o anumită clipă! Şi omul, primind această lu-
crare, a apucat la o via ă nouă.
Trebuie apoi să ştim că, pentru trezirea păcătoşi-
lor, Domnul foloseşte chemări dulci şi chemări mai
aspre. O predică duioasă, o Biblie, o foaie religioasă, o
carte bună etc. sunt tot atâtea chemări duioase prin
care Duhul Domnului încearcă să-i trezească la via ă
pe cei păcătoşi. Mul i se trezesc şi prin astfel de che-
mări. Însă cei mai mul i nu le bagă în seamă, nu le
ascultă. Râde păcătosul când îi vorbeşti de mântuirea
sufletului... Rupe Biblia (spunând că-i o carte „pocă-
ită“)... Face foi e de igări din cartea de rugăciuni (cum
de fapt am şi văzut pe un om fumându-şi cartea de
rugăciuni)... Rupe căr ile religioase şi te înjură când te
apropii de el cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Când omul se învârtoşează în fărădelegi şi nu mai
prinde chemarea cea blândă şi dulce pentru trezirea şi
izbăvirea lui din pieirea sufletească, Domnul foloseşte
şi chemări mai aspre. Când vreo boală te doboară la
pat, să ştii, dragă cititorule, că poate ea vine din cauza
depărtării tale de Dumnezeu, ca să te trezească din
somnul păcatelor. Încercările ce ne vin, necazurile, pa-
gubele etc. sunt tot atâtea lucrări ale Duhului Sfânt
pentru trezirea noastră din somnul fărădelegilor. (Un
ostaş îmi spunea că el cunoaşte cu adevărat pe Dom-
nul de când a fost odată greu bolnav.)
Mul i, foarte mul i se trezesc din pieire prin astfel
de chemări. Scripturile sunt pline de fii rătăci i şi de su-


flete pierdute pe care i-a scăpat certarea şi mustrarea
Domnului Dumnezeu. Cei pe care nici mustrarea şi cer-
tarea Domnului nu-i trezesc din somnul fărădelegilor
sunt cu adevărat nişte pierdu i. Domnul îi lasă în voia
lor. Nici încercările nu-i pasc, căci Domnul îi ceartă nu-
mai pe cei credincioşi, din care poate face „vase alese“.
Trezirea păcătoşilor s-ar putea asemăna cu trezirea
oamenilor din somn. Este om care se deşteaptă la o
uşoară chemare sau ciocănire în uşă. Altul abia se tre-
zeşte la zuruitul ceasului deşteptător, iar pe altul tre-
buie să-l scuturi zdravăn, strigându-i: Scoală, omule!
Este om care se trezeşte din somnul păcatului în-
dată ce aude chemarea cea dulce a mântuirii. Este om
care aude îndată glasul Celui Care bate la uşa inimii
sale, zicând: „Iată, stau la uşă şi bat (Apoc. 3, 20).
Sunt însă al ii pe care numai chemări mai stăruitoare
îi pot deştepta; şi, iarăşi, sunt al ii care se deşteaptă
numai când Mâna cea nevăzută a lui Dumnezeu îi
scutură prin fel de fel de încercări. Acei pe care nici
Mâna aceasta nu-i poate trezi sunt pe veci pierdu i.
În imaginea dinainte se vede chipul păcătosului
care tresare şi se trezeşte din somnul şi moartea pă-
catelor. Este păcătosul de mai înainte despre care am
scris că l-a slobozit pe satan să intre în inima lui. Hai
să-i zicem acestui păcătos Ion, un om oarecare din
mul imea oamenilor. Domnul a folosit multe chemări
dulci ca să-l trezească la via ă. Însă Ion acesta pe toate
le-a respins. Acum Domnul îi trimite o chemare mai
aspră. O boală grea l-a doborât la pat. Îngerul Dom-
nului – adică darul şi dragostea lui Dumnezeu – se
apropie de el. De data aceasta se apropie de el cu adu-
cerea aminte de moarte. Cu o mână îi arată starea
grozavă în care se află sufletul său încărcat de păcate,


iar cu alta îi arată cuvintele Scripturii: „…plata păca-
tului este moartea“ (Rom 6, 23 ).
„Omule! îi zice îngerul – iată, vin să- i aduc plata pă-
catelor tale: moartea trupească şi sufletească... Vai ie,
omule! Ca mâine vei muri... Ce va fi cu sufletul tău?… Ce
va fi cu via a ta cea veşnică… Vai ie, că i-ai cheltuit via a
în zadar... Te lăfăieşti în păcate şi nepăsare, dar ca mâine
vei intra în mormânt, iar dincolo de mormânt te aşteaptă
osânda de veci... O veşnicie întreagă vei plânge pentru cli-
pele pe care le-ai petrecut în desfătări lumeşti şi nepăsare
de suflet… Trezeşte-te, omule, trezeşte-te până nu soseşte
încă sabia mor ii...“
Ion se înfioară la auzul acestor cuvinte. Până acum
n-a ascultat chemarea Domnului... Şi-a bătut joc de cele
sufleteşti... Acum însă se vede deodată pus în fa a mor ii,
în fa a veşniciei – şi se cutremură. Tresare îngrozit şi se
trezeşte speriat, ca dintr-un vis urât. Abia acum i s-au
deschis ochii să vadă starea grozavă în care se află. Se
uită în inima sa şi o vede plină de dobitoceştile patimi. Se
înfioară, suspină, şi, prin suspinul său, Îi deschide Du-
hului Sfânt intrarea în inima sa. În întunericul inimii
sale pătrund razele Duhului Sfânt. Pătrunde lumina şi
fuge întunericul, pentru că lumina cu întunericul nu pot
avea nici un fel de legătură. Diavolul cu răută ile lui fuge
speriat când într-o inimă de om păcătos pătrunde Duhul
lui Dumnezeu.
Dar trebuie să ştim şi să băgăm de seamă ca trezirea
din somnul păcatelor să fie o trezire statornică. Trezirea
la o via ă nouă trebuie să înainteze mai departe, precum
vom arăta în paginile celelalte.
Dragă cititorule! Poate că şi tu ai adormit în
somnul păcatelor. Ia seama că darul şi dragostea lui
Dumnezeu umblă în multe feluri să te poată trezi! Nu


respinge mila şi dragostea lui Dumnezeu! Lasă-L pe
Duhul Domnului să lucreze în tine! Nu nesocoti clipele
în care Duhul Sfânt lucrează cu putere în via a ta!
Un vestitor al Evangheliei spunea că Domnul Dum-
nezeu foloseşte trei chei pentru descuierea inimii oa-
menilor şi trezirea lor din somnul păcatelor.
Cheia cea dintâi este o cheie de argint: predicile pe ca-
re le aude păcătosul în biserică şi afară de biserică, rugă-
ciunile ce se fac pentru el, chemările pe care le aude etc.
Când cheia aceasta nu poate descuia inima, intră
în slujbă cheia a doua, o cheie de fier: suferin ele şi
încercările. Când nici aceasta nu poate isprăvi, a treia
şi ultima cheie se apropie de inima omului. Aceasta e
o cheie de aur, e cheia darului şi harului Duhului
Sfânt. Cel care nici în fa a acestei chei nu cedează e
pierdut pentru totdeauna…

Rugãciune
Iisuse, Mântuitorul meu cel bun, mă înfior şi mă ru-
şinez gândindu-mă cât de mult ai umblat ca să mă tre-
zeşti din somnul păcatelor. Mi-ai trimis chemări dulci,
dar nu le-am ascultat... Mi-ai trimis chemări mai aspre,
dar nu le-am priceput. Împresuratu-m-ai cu dragoste,
dar eu am răspuns cu ticăloşie. Cu toate „cheile“ Te-ai
apropiat de uşa inimii mele, şi eu pe toate le-am respins.
Puteai să mă părăseşti, zicându-mi: Ticălosule, aşa răs-
plăteşti tu dragostea Mea?... Dar Tu nu m-ai părăsit, ci
m-ai împresurat mereu cu dragostea Ta. Fiind împietrit
în ticăloşie, ai deschis în fa a mea – printr-o boală grea –
mormântul pieirii mele trupeşti şi sufleteşti. Abia atunci


m-am îngrozit... Abia atunci mi-am dat seama că trăisem
o via ă pierdută, după care mă aştepta osânda veşni-
că... Abia atunci am alergat sub bra ele Crucii Tale unde
am aflat iertare şi via ă.
Duhule Sfinte, trezitorule de via ă! Î i mul umesc că
nu m-ai lăsat să adorm în somnul pieirii celei veşnice, ci
m-ai scuturat mereu până m-ai trezit. Î i mul umesc că ai
stăruit mereu cu darul şi harul Tău cel sfânt până m-ai
scăpat, aplecându-mă la picioarele Crucii. Amin.


Inima omului care a ajuns la cunoaşterea
stării sale nenorocite şi caută
mântuirea

Spuneam mai înainte că trezirea păcătoşilor, trezi-
rea la o via ă nouă, o face totdeauna Duhul Domnului.
Şi iarăşi spuneam că trebuie să-L lăsăm pe Duhul
Sfânt să lucreze mai departe în noi, căci altfel trezirea
dă înapoi; cel trezit iarăşi adoarme. Închipuie- i că
dormi într-o casă care a luat foc. Ce bine e că te-ai tre-
zit la timp! Dar ce folos ai avea de această trezire dacă
nu te-ai ridica din pat şi n-ai fugi afară? O trezire fără
ieşirea din focul păcatelor n-ajunge nimic.
Taina mântuirii sufleteşti îşi are şi ea anumite
stări prin care ne trece Duhul Sfânt când Îl lăsăm să
lucreze în noi. După trezirea din somnul păcatelor,
Duhul Sfânt începe a lucra mai departe. El î i deschide
mai întâi ochii să vezi deplin starea nenorocită şi tică-
loasă în care ai ajuns... Te opreşte dintr-o dată ca pe
fiul cel pierdut în calea pierzării, să afli unde ai ajuns
şi ce ai ajuns.
În această stare se vede, în chipul următor, şi Ion,
cel care s-a trezit din somnul păcatelor şi a lăsat pe
Duhul Sfânt să lucreze în inima lui. Duhul Sfânt l-a
adus la cunoaşterea stării sale celei păcătoase şi neno-


rocite. Cel trezit din păcate abia acum vede şi pricepe
în ce stare grozavă şi fioroasă se află... Abia acum i
s-au deschis ochii cei sufleteşti să vadă că a trăit o via-
ă pierdută în zadar... Să vadă că s-a făcut slugă şi rob


al diavoleştilor patimi şi ispite. Sim ind starea aceasta,
începe să-şi plângă via a pierdută, începe să stropeas-
că cu lacrimi trecutul său cel păcătos... Începe să
simtă lipsa unui ajutor şi Mântuitor. Sim ind starea
aceasta, strigă plângând: „O, nenorocitul de mine! Ci-
ne mă va izbăvi dintr-o astfel de moarte?“ (Rom 7, 24).
În clipa asta, Cerul îi aduce vestea cea bună: Sângele
Domnului Iisus, care s-a vărsat pe Crucea Golgotei, ne
cură eşte de orice păcat şi ne scapă din orice moarte...
Când omul înaintează pe această cale de mântui-
re, când îl lasă pe Duhul Sfânt să lucreze în inima lui,
diavolul cu dobitoceştile patimi fuge speriat. Diavolul
nu mai are nici o putere asupra unei inimi care se lasă
aprinsă, cuprinsă şi cârmuită de darul şi harul Du-
hului Sfânt. Patimile şi ispitele nu mai au nici o putere
asupra unei inimi în care a început să lucreze darul şi
harul Duhului Sfânt.
Un lucru trebuie să ştim: începutul mântuirii
noastre sufleteşti este în clipa în care sim im starea
noastră cea păcătoasă.
Cunoaşterea stării tale celei păcătoase, cunoaşte-
rea deplină a stării grozave în care te afli, în care te-a
adus păcatul, este începutul şi temelia mântuirii tale
sufleteşti. Carul mântuirii tale sufleteşti nu pleacă la
drum când i-ai pus în gând să te laşi de păcate, ci
pleacă în clipa când î i sim i ticăloşia în care trăieşti...
Pleacă în clipa când înfrângerea pentru păcat î i stră-
punge ca un fulger inima... Când smerenia şi umilin a
te apleacă în genunchi să strigi: „Doamne, sunt un
păcătos, sunt un mare păcătos, sunt cel mai mare pă-
cătos!... Sunt vrednic de osândă, vrednic de pedeapsă
şi pieire pentru păcatele şi fărădelegile mele!“.
Scripturile sunt pline de suflete care s-au mântuit


în clipe de acestea când înfrângerea şi umilin a pentru
păcat le-au doborât la picioarele Domnului.
„Ieşi de la mine, Doamne, căci om păcătos sunt
eu…“, a strigat Petru în clipele când Domnul l-a făcut
apostol şi vestitor al Evangheliei.
„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperă-
mântul casei mele…“, a strigat Zacheu în clipele când
Mântuitorul a intrat cu mântuirea în casa lui.
Vameşul îşi bătea pieptul cu umilin ă în clipa
când „s-a îndreptat“.
Saul a fost doborât de pe cal când mergea plin de
trufie spre Damasc; a fost aruncat la pământ ca un
biet orb neputincios şi din această stare s-a ridicat un
om schimbat, un om nou: Pavel, marele apostol.
Nu pentru păcate îşi pierd oamenii sufletul şi via a
de veci, ci pentru că nu simt păcatul, nu se înfioară de
starea lor cea păcătoasă şi nu-L lasă pe Duhul Dom-
nului să lucreze în ei.
Satan ine încuiată inima păcătoşilor mai ales cu
trufia. Păcătosul nu vrea să audă de nici un fel de
umilin ă şi înfrângere... Trufia lui împiedică lucrarea
Duhului Sfânt.
Începutul şi temelia mântuirii noastre sufleteşti
sunt înfrângerea, smerenia şi umilin a, care purced
din cunoaşterea şi recunoaşterea stării noastre celei
păcătoase. „Aproape este Domnul de cei cu inima în-
frântă şi pe cei smeri i cu duhul îi va mântui“ (Ps. 33,
18). „Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va ur-
gisi" (Ps 50, 18).
Un vestitor al Evangheliei l-a învă at pe un mare
păcătos să-şi înceapă îndreptarea rostind două săp-
tămâni la rând o rugăciune din patru cuvinte: „Doam-
ne, arată-mi inima mea!”


După două săptămâni, l-a aflat plângând cu amar.
Îşi „aflase“ inima. Această „aflare“ este începutul mân-
tuirii. Cu această „aflare“ s-a mântuit şi vameşul.
Când ai ajuns la „aflarea“ aceasta, Duhul Sfânt te
duce mai departe, în fa a iubirii lui Dumnezeu, să vezi
şi să afli cum i-ai cheltuit în zadar via a... Să vezi şi
să afli că tu eşti într-o stare grozavă, fioroasă, într-o
stare de pieire sufletească şi trupească...
Ajuns în starea aceasta, deodată sim i un fior, un
cutremur care î i străbate toată fiin a. Mâinile i se
strâng cu căldură spre olaltă, graiul i se stinge şi ochii
încep a slobozi lacrimi. Lacrimi calde şi scumpe sunt
acestea... Sunt lacrimi de căin ă… Sunt lacrimi care
vestesc că se va naşte un om nou, o făptură nouă.
De când eram preot la ară îmi aduc aminte că am
dat odată peste un om care plângea cu hohot mare, de
parcă-i murise toată familia.
– Ce i s-a întâmplat, dragă suflete, de plângi aşa
de tare, l-am întrebat eu? i-a murit cineva din casă
sau ai avut vreo pagubă în bani sau avere?
– O, dragă părinte, mi-a răspuns omul, n-am avut
nici o pagubă de felul acesta…. Eu mă plâng pe mine
însumi ca pe un mort în păcate şi fărădelegi... Eu
plâng pentru că mi-am cheltuit în zadar talan ii pe ca-
re mi i-a dat Dumnezeu... Eu plâng, pentru că mi-am
risipit averea cea sufletească.
– Plângi, dragă suflete, plângi înainte, i-am zis eu
atunci, căci lacrimile acestea sunt lacrimi sfinte, sunt
lacrimi prin care lucrează Duhul lui Dumnezeu, sunt
lacrimi care vestesc mântuirea sufletului tău.
Dar taina mântuirii noastre sufleteşti încă nu se
sfârşeşte numai cu lacrimile căin ei. Lacrimile uşurea-


ză, dar încă nu mântuie. O dată cu lacrimile, trebuie
să căutăm şi o scăpare, o mântuire, un Mântuitor. O
dată cu lacrimile trebuie să se trezească în noi şi mai
mult fiorul pierzării în care am ajuns şi dorin a de a
scăpa din această pierzare.
Un al doilea început al mântuirii tale sufleteşti
este în clipa în care afli că singur nu te po i izbăvi;
că î i trebuie un ajutor din afară... Mântuirea ta în-
cepe în clipa când te sim i căzut în prăpastia pierză-
rii şi strigi plângând cu amar: „O, nenorocitul de
mine! Cine mă va izbăvi dintr-o astfel de moarte?“
(Rom 7, 24).
Când ai ajuns în starea aceasta, se iveşte în zare
Crucea şi vestea cerească, cea mai minunată veste ca-
re s-a auzit pe acest pământ: „Sângele Lui ne cură-
eşte de orice păcat” (I In 1, 7).
Cu aceasta se deschide o altă uşă, se deschide uşa
cea din urmă care duce la taina cea mare a mântuirii
noastre sufleteşti: la Crucea şi Jertfa Mântuitorului.

Rugãciune
Doamne, Iisuse! Eu sunt un păcătos, eu sunt cel
mai păcătos om din lume. Averea sufletească am risi-
pit-o…, talan ii i-am cheltuit în zadar, haina mi-am
murdărit-o. Totul e stricat, totul e putred, totul e bol-
nav în mine. „Tot capul meu este bolnav şi toată inima
mea sufere de moarte“ (Isaia 1, 5). Inima mea s-a tul-
burat întru mine şi frica mor ii a căzut asupra mea (Ps
54, 4). Sufletul meu este mâhnit şi mă tulbură (Ps
142, 4)... Totul s-a tulburat înlăuntrul meu... Păcatele


şi fărădelegile s-au grămădit în sufletul meu ca un
vulcan ce clocoteşte... Fă Tu, Doamne, ca din acest
vulcan să âşnească lacrimi fierbin i de căin ă!… Să
âşnească mărturisirea păcatelor mele.
Sunt bolnav, Iisuse Doamne, şi Tu singur mă po i tă-
mădui, căci Tu ai zis: „…bolnavilor le trebuie doctor“ (Mt
9, 12). Mă scufund în pieire şi numai Tu singur mă po i
scăpa.
Doamne Iisuse! Eu vin Ia Tine cu toate păcatele
mele şi cu toate lacrimile mele. Primeşte-mă şi mă mân-
tuieşte... Amin.


Omul care a aflat izvorul mântuirii:
Crucea şi Jertfa Mântuitorului

În chipul de alături se vede mai departe istoria lui
Ion despre care am vorbit până aici. Duhul Sfânt l-a
adus şi l-a îngenuncheat la picioarele Crucii. Mult a
lucrat Duhul Sfânt până să-l poată aduce aici. Mai
întâi l-a trezit – abia l-a putut trezi – din somnul pă-
catelor. I-a deschis apoi ochii să-şi vadă pieirea... I-a
dat lacrimi să-şi plângă păcatele... I-a deschis gura să
strige îngrozit: „O, nenorocitul de mine, cine mă va iz-
băvi de o astfel de moarte!“ Şi acum, iată, Duhul Sfânt
l-a adus sub bra ele Crucii, l-a adus la izvorul mântui-
rii sale sufleteşti.
Îngenuncheat sub bra ele Crucii, i se deschid
mintea şi în elegerea să se afle pe sine însuşi şi ros-
turile vie ii sale. Îngenuncheat la picioarele Crucii,
află Ion cât de grozav a fost păcatul lui, încât a tre-
buit ca Însuşi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să moară
pentru el şi iertarea lui. La picioarele Crucii află cu
câtă dragoste l-a iubit Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-
Fiul. La picioarele Crucii află cea mai minunată veste
care s-a auzit cândva pe acest pământ pentru un om:
că Iisus este un Mântuitor al său, că a murit pentru
el, pentru păcatele lui, pentru iertarea lui, pentru iu-
birea şi scăparea lui...


Ferice de tine, Ioane, care stai acum îngenuncheat
sub bra ele Crucii Mântuitorului! Iată, Sângele iertării
picură peste lacrimile şi păcatele tale... Iată, mâinile


tale strâng cu tărie Crucea mântuirii întocmai cum un
naufragiat care era să se înece în valurile mor ii a găsit
o scăpare! Şi cu toată tăria se ine de ea. Ferice de ti-
ne, căci L-ai aflat pe Acela care de mult te căuta... Tu
L-ai aflat pe Acela care a zis: „Eu sunt Uşa. Prin Mine
de va intra cineva se va mântui” (In 10, 9).
O, ce lucru scump şi măre se vede în chipul de
mai nainte! Un păcătos şade îngenuncheat la picioa-
rele Crucii. Un om a aflat Uşa mântuirii sale sufleteşti:
Crucea şi Jertfa Mântuitorului... Un suflet a scăpat la
mântuire... Un păcătos se împacă cu Dumnezeu prin
Jertfa cea mare a Fiului Său... Un om moare şi învie la
o via ă nouă... Se bucură şi îngerii din cer de această
schimbare. „Se bucură şi îngerii din cer pentru un pă-
cătos care se pocăieşte“ (Lc 15, 10). Cerul şi pământul
se bucură când un păcătos se apleacă sub bra ele
Crucii şi află izvorul mântuirii sale sufleteşti.
Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la pi-
cioarele Crucii Mântuitorului, căci fără darurile Crucii
nu po i face nimic! Toată îndreptarea ta, toate silin ele
tale, toate sfor ările tale sunt scântei ce se sting su-
flate de vântul ispitelor, dacă nu trăieşti o via ă înge-
nuncheată la picioarele Crucii, dacă nu sorbi clipă de
clipă darul şi puterea din Jertfa Mântuitorului. Via a
noastră de creştini n-are nici o putere până când n-am
aflat izvorul puterii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului.
cioarele Crucii! Ia seama că diavolul încearcă în multe
chipuri şi feluri să te poată ine departe de Crucea şi
Jertfa Mântuitorului. Satan e şiret mare. El te lasă să
te hotărăşti contra păcatelor... Te lasă să- i faci rugă-
ciunile (aşa, la repezeală şi de mântuială), te lasă să
mergi din când în când şi la biserică (pentru ca după


ce te-ntorci de la biserică să dai şi pe la crâşmă)... Nu se
sperie satan nici când pui jurământ că ieşi din rele (şi pe
urmă mai afund te bagi în ele), dar se îngrozeşte satan şi
tremură când te apropii de Crucea şi Jertfa Domnului
Hristos... Se cutremură satan şi fuge îngrozit când te
apleci plângând sub bra ele Crucii Mântuitorului...
Satan a fost definitiv înfrânt şi bătut prin Jertfa
Crucii de pe Golgota. El are frică numai de această în-
frângere, iar noi îl putem înfrânge numai cu darurile
Crucii de pe Golgota.
Satan nu se sperie de hotărârile noastre contra
păcatelor, dar tremură şi fuge îngrozit când îngenun-
chem cu hotărârile noastre sub bra ele Crucii Mântu-
itorului şi le sigilăm cu Scump Sângele Lui.
Lasă-te, dragă suflete, lasă-te cu totul atras la pi-
cioarele Crucii, căci Crucea leagă cerul cu pământul şi
pe om cu Dumnezeu! Prin ea răsuflăm, prin ea vorbim,
prin ea trăim, prin ea biruim.
O, cum n-am eu glas de înger şi de arhanghel să
strig să se audă în toată ara cuvintele Scripturii: „Aşa
a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Fiul Său cel Unul
Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci
să aibă via ă veşnică“ (In 3, 16). „Căci Unul este Dum-
nezeu, Unul şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni:
Omul Iisus Hristos, Care pe Sine Însuşi S-a dat pre
de răscumpărare pentru to i“ (I Tim 2, 5).
cioarele Crucii, căci Crucea nu este altceva decât bra-
ele Domnului deschise pentru orice păcătos care în-
setează după mântuirea sufletului său! O, ce dar mare
este pentru noi Crucea! Bra ele Crucii, bra ele Dom-
nului stau totdeauna deschise pentru primirea şi ier-
tarea noastră.


Rugãciune
Iisuse, Mântuitorul meu cel Scump! Î i mul umesc că
m-ai atras şi pe mine la picioarele Crucii Tale. O, bunul
meu Mântuitor! Cât de mult ai umblat după mine să mă
po i atrage aici! M-ai chemat cu glas dulce şi eu nu
Te-am ascultat... M-ai bătut şi eu nu Te-am priceput... O
cruce grea de suferin e ai pus pe umerii mei şi eu n-am
în eles-o. Pe urmă ai deschis în fa a mea mormântul
pieirii mele trupeşti şi sufleteşti. Abia atunci m-am îngro-
zit... Abia atunci am alergat şi am scăpat sub bra ele
Crucii Tale. Căzut la picioarele Crucii Tale, mi s-au des-
chis ochii să în eleg că Tu, Mântuitorul meu cel bun, ai
suferit şi ai murit pentru mine, pentru păcatele mele,
pentru iertarea şi mântuirea mea.
Mă cutremur, o Dumnezeule, stând îngenuncheat
lângă Crucea Ta! Mă cutremur gândindu-mă că pentru
un ticălos şi nemernic ca mine ai făcut Jertfa aceasta. O,
Dumnezeule, cu ce voi răspunde eu la o astfel de dra-
goste? Eu n-am nici un răspuns, o Doamne, decât lacri-
mile mele. Copleşit şi biruit de o dragoste ca aceasta, eu
cad plângând la picioarele Crucii Tale.
Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor, cu ce voi răs-
punde eu, ticălosul, la o astfel de dragoste ce mi-ai
arătat? Dă-mi lacrimi, o, Iisuse al meu, să mă plâng
pe mine şi păcatele mele. Şi dă-mi putere, o, Hristoase
al meu, să mă răstignesc împreună cu Tine, ca să nu
mai trăiesc eu, ci Tu, Doamne, să trăieşti în mine (Gal
2, 20); să nu mai fiu al meu, ci să fiu numai al Tău,
căci Tu m-ai răscumpărat cu un pre atât de mare (cf. I
Cor 3, 23 şi 6, 19-20).
Cu ce voi răsplăti, o, Iisuse al meu, acest dar mare
ce mi-ai arătat? Lumea mă mustră că vorbesc prea mult
despre Tine şi Jertfa Ta cea sfântă... Dar, până ce moar-


tea îmi va închide graiul, eu voi grăi neîncetat despre o
dragoste ca aceasta.
O Doamne, învredniceşte-mă şi întăreşte-mă să pe-
trec până la sfârşitul vie ii mele rugându-mă şi plân-
gând la picioarele Crucii Tale.
Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Eu trăiesc astăzi
prin Jertfa Ta. Tot ce sunt şi tot ce am este Jertfa Ta cea
scumpă. Crucea Ta, Mântuitorule, este un hotar mare
pentru via a mea. Crucea Ta a împăr it în două via a
mea: înainte de aflarea Crucii Tale am trăit o via ă contra
Ta, iar după aflarea Crucii trăiesc o via ă cu Tine. Ah, în
ce orbie sufletească am trăit înainte de a fi atras la picioa-
rele Crucii! Spală cu Sângele Tău trecutul meu cel păcă-
tos. Spală cu Sângele Tău şi toate ieşirile păcătoase pe
care le mai face încă firea mea veche în via a mea.
Eu stau sub bra ele Crucii Tale, Doamne, să picure
peste mine neîncetat Sângele iertării şi împăcării mele cu
Dumnezeu. Eu stau sub bra ele Crucii Tale ca să sigilez
cu scump Sângele Tău toate hotărârile mele, toate pla-
nurile mele, toate vorbele şi toate faptele mele. Învredni-
ceşte-mă, Doamne, şi mă întăreşte să pot rămâne până la
sfârşitul vie ii mele strângând în bra ele mele sufleteşti
Crucea Ta cea sfântă: izvorul vie ii şi mântuirii mele.
Duhule Sfinte, adu-mi aminte clipă de clipă că via a
mea este un dar al Celui răstignit pe Cruce şi trebuie să
o trăiesc întreagă cu El şi pentru El. Întăreşte-mă, ca să
„nu mai trăiesc eu, ci să trăiască în mine Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine În-
suşi pentru mine” (Gal 2, 20). Amin.


Să adâncim în inima noastră Crucea şi
Jertfa Mântuitorului!
– Inima omului care le-a adâncit –

Am arătat mai înainte cum Duhul Sfânt l-a atras
pe cel păcătos la picioarele Crucii şi i-a deschis uşa
mântuirii sufleteşti. Iată-l acum pe Ion, omul nostru,
intrat în taina cea mare a mântuirii sufleteşti.
La picioarele Crucii i s-au deschis lui Ion mintea şi
în elegerea să afle că el a fost un osândit, un condam-
nat la pieire sufletească şi trupească pentru păcatele
sale... Că el a scăpat de această moarte prin Jertfa
Crucii. Domnul Iisus a răbdat chinuri înfricoşate pen-
tru el şi mântuirea lui.
Această în elegere îl zguduie, îi deschide inima ca
să intre în ea Iisus, Cel răstignit pentru păcatele lui.
Această în elegere îi cutremură sufletul. Chipul lui
Iisus cel Răstignit se înfige în inima lui. Icoana lui
Iisus cel Răstignit rămâne săpată, rămâne întipărită în
inima lui, întocmai cum pe marama Veronicăi a rămas
întipărit chipul Mântuitorului.
Abia acum îşi dă omul seama că el trăieşte ca un
scăpat de moarte, ca un iertat, ca un înviat prin Jertfa
cea mare a Crucii... Via a lui e un dar... Întreagă via a


lui sufletească şi trupească e un dar al Celui răstignit
pe Cruce...
Iată şi Duhul Domnului, în chip de înger, vine să
întărească această în elegere a lui, strigându-i răspicat


cuvintele Apostolului Pavel: „De acum tu nu mai eşti
al tău, ci eşti al lui Iisus Hristos, Care te-a răscumpă-
rat cu un pre mare” (I Cor 3, 23). Este acesta un crez
nou al mântuirii, pe care Ion nu l-a mai auzit. Se
înfioară când îl aude şi suspină, grăind: O, eu păcăto-
sul am trăit până acum numai pentru mine, pentru
lume şi pentru păcate... Eu nu mai pot trăi de azi
înainte o astfel de via ă... Via a mea e un dar al Celui
Răstignit... Eu trăiesc prin El şi trebuie să o rup cu
lumea şi cu păcatul. Eu trebuie să mă răstignesc fa ă
de lume şi fa ă de păcat... Patimile mele şi păcatele
mele trebuie să moară sub împunsătura cuielor de pe
Cruce. Omul meu cel vechi, trecutul meu cel păcătos,
trebuie să moară la picioarele Crucii, pentru ca să mă
pot ridica şi să pot învia ca o făptură nouă şi să pot
trăi ca un om nou...
Pe această cale înaintând, Duhul Domnului îl a-
duce pe Ion să poată rosti cuvintele Apostolului Pavel:
„Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc... dar
nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine şi via a pe
care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credin a în Fiul
lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi
pentru mine” (Gal 2, 20). „Departe de mine gândul să
mă laud în altceva decât în Crucea Domnului nostru
Iisus Hristos, prin care lumea s-a răstignit fa ă de mi-
ne şi eu fa ă de lume” (Gal 6, 14).
O, ce în eles adânc este în aceste cuvinte! O, cum
n-am eu putere să apăs aceste cuvinte în inima ta,
dragă cititorule, aşa cum apăs aici în carte slovele şi
chipurile cu ajutorul tiparului! În cuvintele: „… nu mai
trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” se cuprinde toată
înăl imea sufletească la care se poate ridica un om cu
ajutorul Crucii.


Când a ajuns omul să poată rosti şi să poată trăi
aceste cuvinte, a ajuns la un hotar mare. Via a lui de-
odată se rupe în două. De o parte rămâne via a cea
trăită în orbie sufletească, în patimi şi desfătări lu-
meşti, iar de altă parte începe via a cea nouă, trăită cu
Domnul şi Evanghelia Lui.
Iată-l pe acest om în sat, în mijlocul oamenilor.
Via a i s-a schimbat cu totul. Se miră oamenii de
schimbarea lui. Dintr-un trufaş şi îngâmfat ce era, ia-
tă-l păşind plin de smerenie, de parcă-i altul. Dintr-un
iubitor de băuturi şi desfătări lumeşti, iată-l, dintr-o
dată, retras de la crâşme, petreceri, strâmbătă i şi din
tot duhul acestei lumi. I s-au schimbat cu totul gustu-
rile. Nu-i mai place decât de ceea ce are legătură cu
Evanghelia şi cu sufletul său. Crâşma era mai înainte
„biserica” lui; acum iubeşte biserica, şcoala şi tot ce îi
poate fi de hrană pentru suflet şi minte.
Mai înainte abia silabisea, dar acum iată-l cât de
frumos şi de bine citeşte în Biblie. Vremea ce şi-o pe-
trecea în duminici şi în sărbători la crâşmă şi în fel de
fel de sfaturi şi minciuni pline de otravă sufletească,
acum o petrece citind în Biblie şi în alte căr i religioa-
se. De când a intrat în şcoala cea mare a Bibliei, s-a
deşteptat cu mintea, s-a încălzit cu inima şi acum stă
să înve e pe al ii, încât se uimeşte lumea de el.
O duşmănie avea cu un vecin al său. Ani de zile a
copt venin de ură şi răzbunare contra lui. Acum însă
Domnul cel Răstignit îi strigă din inimă: „Omule! Eu
am iertat pe cei ce Mă pironeau pe Cruce... Eu te-am
iertat şi pe tine, iar tu nu po i ierta pe de-aproapele
tău?” Ion în elege, se împacă degrab cu aproapele său;
răsuflă uşurat şi făgăduieşte în fa a Crucii Mântuito-
rului că nu va mai urî pe nimeni în această lume decât
pe diavolul şi păcatul.


Batjocuri şi hule se ridică împotriva lui. Stă gata
să răspundă cu asprime, ca mai înainte. Dar Domnul
cel Răstignit îi strigă din inimă: „Eu am tăcut în fa a
hulitorilor... Eu am tăcut în fa a celor care mă păl-
muiau şi tu nu po i tăcea şi răbda?” Ion în elege, îşi
pleacă fruntea şi răspunde rugându-se pentru cei ca-
re-l batjocoresc, aşa cum a făcut şi Domnul.
Un necaz dă peste el, ba parcă-i făcătură: de când
a început o via ă nouă, parcă mai des îl cercetează ne-
cazurile. E gata cât pe-aci să cârtească, dar Iisus cel
Răstignit îi strigă din inimă: „Omule, Eu am purtat o
Cruce grea pentru tine şi pentru păcatele tale!... Şi tu
nu vrei să por i nimic? O mică cruce i s-a pus şi ie pe
umeri şi tu vrei să te scapi de ea, vrei să o arunci?”
Ion în elege, se ruşinează şi nu cârteşte niciodată
împotriva necazurilor, ba încă simte un fel de plăcere
să poarte şi el o cruce care să-i aducă neîncetat amin-
te de Domnul şi de sufletul său.
El trăia mai înainte numai pentru sine, trăia ca o
omidă închisă în gogoaşă, în zgârcenie, în iubire nu-
mai de sine şi de interesele sale. Dar acum a ieşit din
sine însuşi... El e acum gata să plângă cu cei ce plâng,
gata să se bucure cu cei ce se bucură... El e acum
gata să facă orice jertfe pentru Domnul, pentru sufle-
tul său şi pentru al ii.
O schimbare mare, o schimbare din temelie s-a fă-
cut în via a lui de când Jertfa Crucii Mântuitorului s-a
adâncit în inima sa. El vede acum lumea prin lumina
Crucii. El vede altfel, simte altfel, gândeşte altfel, vor-
beşte altfel şi trăieşte altfel. El „toate le sufere, toate le
crede, toate le rabdă, nu pizmuieşte, nu se trufeşte, nu
caută ale sale, nu gândeşte răul, nu se bucură de ne-
dreptate, ci se bucură de adevăr” (I Cor 13, 4-7). El


poate acum să le facă pe toate acestea, pentru că în
inima lui este izvorul dragostei, izvorul iertării şi izvo-
rul puterii: Iisus, Cel răstignit pe Cruce.
O aşa via ă înseamnă, dragă cititorule, via a cea
adâncită în Crucea şi Jertfa Mântuitorului. Dacă este
ceva ce ne lipseşte nouă, românilor, apoi este tocmai o
astfel de via ă. Ne trebuie o adâncire a vie ii noastre în
Crucea Mântuitorului sau, mai bine-zis, Crucea şi
Jertfa Mântuitorului trebuie să pătrundă mai adânc în
inima şi-n via a noastră.
Crucea e semnul cel mai scump ce-l avem noi oa-
menii pe pământ. Numai că acest semn trebuie să fie,
să se facă, un izvor de putere creştinească şi de via ă
creştinească. Crucea înseamnă biruin ă şi cu ea tre-
buie să trăim o via ă de biruitori. Altfel rămânem în
judecata ce ne-a făcut-o un misionar străin care, cer-
cetând via a noastră religioasă, şi-a însemnat într-un
loc cuvintele: „Via a românilor e plină de cruci şi… de
păcate”. Crucea şi Jertfa Mântuitorului trebuie adân-
cite în inima şi via a noastră.

Rugãciune
Duhule Sfinte, Care m-ai trezit şi pe mine din som-
nul păcatelor, deschide şi inima mea să intre în ea izvo-
rul vie ii şi al puterii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului!...
Deschide inima mea să se întipărească pe veci în ea
chipul lui Iisus cel Răstignit.
Duhule Sfinte, adu-mi aminte clipă de clipă că via a
mea este un dar al Celui răstignit pe Cruce şi că trebuie
să o trăiesc întreagă cu EI şi pentru El... Adu-mi aminte


clipă de clipă că eu nu mai sunt al meu, ci sunt al lui
Iisus Hristos, Care m-a răscumpărat cu un pre mare…
Întăreşte-mă, Duhule Sfinte, cu darul şi harul Tău,
ca să nu mai trăiesc eu, ci să trăiască în mine Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe
Sine Însuşi pentru mine” (Gal 2, 20). Amin.


Inima omului care a ajuns un „om nou”,
un „om duhovnicesc”, o „făptură nouă”

Iată inima omului care a plinit calea mântuirii
sufleteşti, care a ajuns culmea unei vie i trăite după
Evanghelie! Mult a lucrat Duhul lui Dumnezeu până
ce l-a adus în starea aceasta. Mai întâi l-a trezit – abia
l-a putut trezi – din somnul păcatelor... I-a deschis
apoi ochii să-şi vadă starea de pieire în care se afla, i-a
slobozit lacrimile căin ei, l-a atras şi l-a îngenuncheat
la picioarele Crucii, i-a deschis inima pentru Crucea şi
Jertfa Mântuitorului...
Omul, Ion, a ascultat, a primit darurile şi acum
iată-l în ce stare minunată se află… EI a atins plinirea
vie ii sufleteşti pe care o cere Apostolul Pavel în cu-
vintele: „Oare nu şti i că voi sunte i casa lui Dumne-
zeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (I Cor.
3, 16). „Oare nu şti i că trupul vostru este lăcaş Du-
hului Sfânt care locuieşte în voi şi pe Care L-a i primit
de la Dumnezeu?” (I Cor 6, 19).
Inima lui s-a umplut de lumina şi darul Duhului
Sfânt. Au fugit din inima lui cele şapte fioroase păcate
de moarte: trufia, desfrânarea, pizma, mânia, lăcomia,
zgârcenia, lenea şi, în locul lor, s-au aşezat virtu ile,
pietrele de temelie ale mântuirii noastre sufleteşti: cre-


din a, dragostea, nădejdea, smerenia, dărnicia, cură-
ia, cumpătarea, hărnicia şi răbdarea. El este acum un
vas ales pe care l-a cuprins focul Duhului Sfânt. El


este un om nou, un om duhovnicesc cuprins, aprins şi
cârmuit de darul şi harul Duhului Sfânt. De aceea şi
în via a lui se arată acum „roadele Duhului Sfânt care
sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare,
bunătatea, facerea de bine, credin a, blânde ea, înfrâ-
narea poftelor” (Gal 5, 22).
Trebuie să ştim că Dumnezeu lucrează prin Duhul
Sfânt. Prin Duhul Sfânt lucrează şi Mântuitorul. Du-
hul Sfânt este Izvorul darurilor. Prin Duhul Sfânt pri-
mim şi darurile Jertfei de pe Cruce. „Duhul pe Care Îl
voi trimite de la Tatăl – zicea Iisus – va lua din al Meu
şi va vesti vouă” (In 16, 13-15).
Duhul Sfânt ne apropie de Golgota, de Jertfa Cru-
cii, pentru ca, prin Crucea Golgotei, să-şi reverse apoi
asupra noastră darul şi harul Său. Când stai sub
bra ele Crucii, stai sub revărsarea darului şi harului
Duhului Sfânt.
Lucrarea mântuirii sufleteşti o pecetluieşte şi o
desăvârşeşte Duhul Sfânt. Apostolii nu în elegeau bine
nici Jertfa Golgotei şi nici nu aveau putere destulă (în
vremea răstignirii au fugit) până când nu S-a pogorât
peste ei darul şi harul Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt este puterea prin care lucrează Dum-
nezeu şi lucrează şi Mântuitorul. Este focul ce arde şi
întăreşte vasele noastre de lut. Fără darul şi harul
Duhului Sfânt nu se poate nici câştiga, nici păstra o
biruin ă asupra păcatelor.
Iată, pe pagina de alături se vede chipul omului
care stă sub darul, harul şi puterea Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt a adâncit în inima acestui om Crucea şi
Jertfa Mântuitorului şi acum, iată, inima lui şi via a
lui sunt pline de lumină, de dar şi har. El este acum
un om nou, o făptură nouă. La picioarele Crucii, prin
Jertfa Crucii, el a murit şi a înviat la o via ă nouă, ca o
făptură nouă.


În fiecare om sunt doi oameni: omul pe care l-a
stricat înşelăciunea lui satan în grădina Edenului şi
omul pe care l-a creat din nou Jertfa Crucii de pe
Golgota. Cel dintâi se cheamă – în epistolele Aposto-
lului Pavel – „omul cel vechi”, „omul cel lumesc”, iar
celălalt se cheamă „omul cel nou”, „omul cel duhovni-
cesc” (Ef 4, 22-24 şi I Cor 3, 1).
Din omul pe care l-a stricat satan, în grădina
Edenului, a rămas în noi „firea cea veche”, „firea cea
lumească împreună cu patimile şi poftele ei”.
Iisus Mântuitorul a luat asupra-Şi firea noastră
cea stricată. „Omul nostru cel vechi a fost răstignit
împreună cu El”, pentru ca şi noi „să ne răstignim fa ă
de lume”, „să murim fa ă de păcat”, pentru ca să învi-
em şi să trăim în Hristos ca „o făptură nouă” (Rom 6,
6; Gal 5, 24; Rom 6, 10). „Căci, dacă este cineva în
Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată,
toate lucrurile s-au făcut noi” (II Cor 5, 17).
Taina mântuirii sufleteşti în aceasta stă: cu ajuto-
rul Jertfei de pe Cruce, omul nostru cel duhovnicesc
să-l biruie pe cel lumesc, omul cel nou să-l biruie pe
cel vechi; duhul să biruie carnea.
Cei ce sunt în Iisus Hristos – zice Apostolul Pavel –
nu trăiesc după îndemnurile firii celei lumeşti, ci după
îndemnurile Duhului. Că cei care trăiesc după îndem-
nurile firii celei lumeşti umblă după lucrurile firii lu-
meşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhu-
lui umblă după lucrurile cele duhovniceşti. Umblarea
după lucrurile firii celei lumeşti (după cugetul trupu-
lui) este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu şi moarte,
iar umblarea după lucrurile Duhului, via ă şi pace...
Voi nu mai sunte i în trup, ci în Duh; voi nu mai sun-
te i lumeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumne-


zeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Du-
hul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în
voi, trupul vostru a murit fa ă de păcat” (cf. Rom 8).
Într-o astfel de stare duhovnicească se află şi Ion
din chipul de la pagina 56. L-a i văzut în ce stare fio-
roasă era când Duhul Sfânt S-a apropiat mai întâi de el
ca să-l trezească la o via ă nouă. Inima lui era atunci
plină de dobitoceştile şi diavoleştile patimi. În el trăia
„omul cel vechi”, „firea cea lumească împreună cu pa-
timile şi poftele ei” (Gal 5, 24). „Omul cel lumesc” birui-
se în el pe „omul cel duhovnicesc”, carnea biruise du-
hul; de aceea inima lui şi via a lui erau pline de
„roadele trupului, care sunt: desfrânările, slujba ido-
lilor, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neîn elegerile,
dezbinările, pizmele, uciderile, be iile, îmbuibările şi alte
lucruri asemănătoare cu acestea” (Gal 5, 19-21).
Încetul cu încetul, Duhul Sfânt a trezit şi a întărit
în el firea cea duhovnicească până când, pe urmă, l-a
adus la picioarele Crucii, unde firea lui cea lumească
s-a răstignit împreună cu Hristos şi a înviat la o via ă
nouă, ca o făptură nouă, ca un om nou, ca un om du-
hovnicesc (cf. Rom 6 şi 8).
Ferice de tine, Ioane, care ai ajuns în starea aceas-
ta! Inima ta şi via a ta e acum o vatră de foc, de căldu-
ră şi de lumină sufletească. Aprinde-i, dragă suflete,
aprinde-i şi pe al ii cu această căldură, căci Domnul a
zis: „...foc am venit să arunc pe pământ (focul Duhului
Sfânt) şi cât aş vrea să fie acum aprins!” (Lc 12, 49).
Spune, dragă omule, spune tuturor că nu este în
această lume o bucurie sufletească mai mare, o mul-
umire mai dulce, o linişte mai scumpă decât o via ă
aprinsă şi cârmuită de darul Duhului Sfânt. Spune-le
tuturor că „împără ia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci


în putere”, în puterea ce o dă darul şi harul Duhului
Sfânt, iar acest dar ne vine prin împunsătura cuielor
de pe Golgota.
Dar ai grijă, Ioane dragă! Drumul mântuirii tale
încă nu e sfârşit. Diavolul va face toate încercările să
te poată întoarce iarăşi în robia din care ai scăpat. De
aceea î i strigă îngerul cuvintele: „Fii credincios până
la moarte şi î i voi da cununa vie ii!”

Rugãciune
Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Întăreşte-mă şi pe
mine, să mă pot face un om duhovnicesc, un om nou, o
făptură nouă. În zadar aş încerca să fac acest lucru cu
puterile mele. Îl poate face numai Crucea şi Jertfa Ta cea
sfântă. Îl poate face numai darul şi harul Duhului Sfânt
pe Care l-ai trimis peste Apostoli şi peste to i cei care au
trăit o via ă îngenuncheată la picioarele Crucii Tale.
Duhule Sfinte şi de via ă dătător! Îngenunchează-mă
şi pe mine la picioarele Crucii. Adânceşte în inima mea
Jertfa Crucii, din care izvorăsc toate roadele vie ii veşnice.
Revarsă peste via a mea darul şi harul Tău cel sfânt.
Duhule Sfinte! Vino şi Te sălăşluieşte şi în inimioara
mea şi o cură ă de toată spurcăciunea patimilor celor
rele. Aprinde-mă mereu cu focul Tău cel sfânt şi mă um-
ple de căldură şi lumină sufletească. Eu Î i deschid larg
inimioara mea. Intră în ea şi cuprinde toate încăperile ei
cu darul şl harul Tău cel sfânt! Amin.


Cu ajutorul lumii, satan umblă să-l amă-
gească iarăşi pe omul cel duhovnicesc

Un lucru trebuie să ştie to i cei apuca i pe calea
mântuirii sufleteşti, to i cei care au atins culmea mân-
tuirii sufleteşti: vor avea multe ispite, vor avea multe
împotriviri şi multe feluri de necazuri.
Oare de ce acest lucru? De aceea pentru că, până
trăieşti în păcate şi fărădelegi, satan doarme liniştit; te
ştie asigurat pentru împără ia lui. Te ştie în mâna lui.
Dar îndată ce te trezeşti, se trezeşte şi satan şi începe
a „lucra”, încercând în tot chipul să te adoarmă iarăşi
şi să te întoarcă iarăşi în robia lui.
Când omul începe o via ă după Evanghelie, dia-
volul pune foc mai mult în patimile pe care le-a avut.
Pune „miere” mai multă pe otrava păcatelor.
Pe lângă aceste ispite lăuntrice, cei întorşi la Dom-
nul trebuie să ştie apoi că vor avea de furcă şi cu lu-
mea din afară. „A mea este lumea aceasta”, zicea dia-
volul în pustie, când L-a ispitit pe Mântuitorul cu mă-
ririle lumeşti (Lc 4, 6). Ale diavolului sunt toate plăce-
rile, desfătările, ispitele şi poftele acestei lumi.
Cel care începe o via ă nouă cu Domnul şi Evan-
ghelia Lui trebuie să o rupă cu lumea, cu duhul aces-
tei lumi... El nu mai este din lume – „...voi nu mai
sunte i din lume” (In 15, 19). El a ieşit, el trebuie să


iasă din duhul acestei lumi, pentru că „prietenia acestei
lumi este vrăjmăşie cu Dumnezeu... Cine vrea să fie
prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu” (Iac 4,
4). „Nu iubi i lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iu-


beşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
Căci tot ce este în lume: pofta firii celei lumeşti, pofta
ochilor, nu este de la Tatăl, ci din lume” (I In 2, 15-16).
Lumea însă e plină de cei ce „iubesc lumea”, de cei
ce „trăiesc după duhul acestei lumi” (Ef 2, 2). Aceştia
nu-i în eleg pe cei ce trăiesc o via ă duhovnicească, o
via ă smulsă din duhul acestei lumi.
„Omul cel lumesc – zice Apostolul Pavel – nu pri-
meşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el
sunt o nebunie şi nici nu le poate în elege, pentru că
trebuie judecate duhovniceşte” (I Cor 2, 14).
Apostolul Pavel spune deci limpede că oamenii vor
trăi împăr i i în două tabere: în cei duhovniceşti şi în
cei lumeşti; în cei care umblă după „îndemnurile Du-
hului” şi în cei care „umblă după îndemnurile firii celei
lumeşti” (Rom. 8). Lucrul acesta se vede şi în chipul de
alături. Pe oamenii cei lumeşti îi foloseşte diavolul ca
să-l ispitească cu ajutorul lor pe cel care trăieşte o vi-
a ă duhovnicească, precum se vede în imagine. Pe cel
întors la Domnul, oamenii cei lumeşti nu-l mai slăbesc
din vorbe ca acestea: Da’ nu te face de râs, omule, cu
gazetele şi căr ile tale, că doar n-ai omorât pe nimeni
să te faci „pocăit”… Că doar n-ai să te faci călugăr...
Da’ de ce- i canoneşti via a? Hai să bem, să chefuim,
via a să ne-o trăim!
Dar Ion, omul cel duhovnicesc, nu vrea să mai au-
dă chemările lumii. El trăieşte acum într-o altă lume...
El are acum alte gusturi, alte cugete şi alte gânduri.
În chipul de alături sunt două lumi: lumea omului
duhovnicesc şi lumea oamenilor lumeşti. Aceste două
lumi sunt două stări ce nu se în eleg şi nici nu se pot
în elege, pentru că între ele este o prăpastie întreagă
de gândire şi de sim ire.


De multe ori aceste două lumi sunt chiar şi în ca-
sa omului.
O femeie intrată în Oastea Domnului îmi spunea
că i-a trebuit doi ani de zile şi multe suferin e până
când a putut face şi din bărbatul ei, care suferea de
patima be iei, un om duhovnicesc.
Un tânăr din jude ul Sibiu îmi spunea că numai
pe furiş poate citi «Isus Biruitorul», din cauza tatălui
său care este be iv şi nu poate suferi foaia aceasta.
Aici se împlinesc cuvintele Mântuitorului: „Şi omul
va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui... Tatăl va
fi împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama îm-
potriva fiicei şi fiica împotriva mamei” (Mt 10, 36 şi Lc
12, 52-53).
În chipul de la pag. 62 se văd cele două lumi: lu-
mea „omului duhovnicesc” şi lumea „oamenilor tru-
peşti”, puse fa ă în fa ă. Cu ajutorul desfătărilor lu-
meşti şi al oamenilor celor trupeşti vrea satan să-l în-
toarcă iar pe omul cel duhovnicesc în robia din care a
scăpat, să-l facă iarăşi un „om lumesc”. Însă Ion, omul
cel duhovnicesc, stă neclintit şi tare în fa a ispitelor.
Ispitele lumii nu-l pot birui, pentru că el s-a „răstignit
fa ă de lume”, el „a murit fa ă de păcat” şi a înviat la o
via ă nouă prin Jertfa Crucii Mântuitorului (cf. Rom 6
şi 8). El este un om „născut din nou” prin Jertfa Crucii
şi darul Duhului Sfânt (cf. In 3), „iar cel ce este născut
din Dumnezeu biruie lumea” (I In 5, 4).
În fa a desfătărilor lumeşti, omul cel duhovnicesc
se miră cum de i-au putut plăcea cândva astfel de
otrăvuri sufleteşti... Se miră de orbia sufletească în ca-
re trăia şi el odată... Se îngrozeşte când îşi aduce a-
minte în ce stare grozavă de pieire sufletească trăia şi
el... El vede acum de departe mierea cu care satan a
uns otrava patimilor şi se fereşte de ea ca de foc...


Fa ă de chemările „oamenilor supuşi poftelor tru-
peşti, care n-au Duhul” (cf. Iuda 19), omul cel duhov-
nicesc răspunde: „Ajunge, în adevăr, cât am trăit până
acum în desfrânări, în pofte, în be ii, în ospe e, în
chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite” (I Ptr 4, 3). Eu
sunt acum un om nou... eu nu mai sunt Ion cel care
alerga cu voi la chefuri şi fărădelegi. Ion cel vechi a
murit. S-a dus... Eu sunt un Ion nou, care trăiesc o
via ă nouă cu Domnul.
Dar cei neduhovniceşti nu în eleg aceste vorbe ale
lui Ion; şi nici nu le pot în elege, pentru că Ion vor-
beşte ca un om duhovnicesc. Oamenii cei lumeşti se
miră că Ion „nu aleargă împreună cu ei la acelaşi po-
top de desfrâu şi îl batjocoresc” (I Ptr 4, 4). Dar Ion
răspunde cu rugăciune la batjocurile lor. El plânge de
mila lor, văzându-i cum îşi pierd sufletul... El se roagă
pentru trezirea lor din somnul păcatelor.
Din fa a ispitelor, omul cel duhovnicesc se retra-
ge mereu în rugăciune şi se întăreşte mereu prin ru-
găciune. Aici este locul să amintesc despre puterea
rugăciunii.
O, cum n-am eu cuvinte destule şi loc destul să
spun ce putere mare are rugăciunea pentru un suflet
de om! Voi aminti numai atât că Însuşi Mântuitorul a
folosit neîncetat rugăciunea în contra ispitelor lui
satan şi ne-a lăsat-o şi nouă ca să o folosim şi noi ne-
încetat. „Priveghea i şi vă ruga i ca să nu căde i în is-
pită” (Mt 26, 41).
Aici este locul să amintesc ceva şi de prigoanele
care se ridică asupra celor întorşi la Domnul.
Diavolul nu încearcă numai cu mierea să-l abată
pe cel întors; el foloseşte şi prigoana.
Cei care se hotărăsc la o via ă nouă după Evan-


ghelie trebuie să ştie că vor avea de suferit multe feluri
de necazuri şi prigoane. Însuşi Mântuitorul a spus lă-
murit acest lucru: „În lume necaz ve i avea, însă în-
drăzni i, căci Eu am biruit lumea” (In 16, 33). „Dacă pe
Mine M-au urât, şi pe voi vă vor urî… dacă pe Mine M-
au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni… şi ve i fi urâ i de
to i pentru numele Meu” (Lc 21, 12; In 15, 20). Apos-
tolul Pavel a spus şi mai răspicat acest lucru în cuvin-
tele: Şi to i cei care vor să trăiască cu temere de Dum-
nezeu în Iisus Hristos vor fi prigoni i” (II Tim 3, 12).
Lucrul acesta, de altfel, e şi firesc şi de în eles. Cei
păcătoşi nu-i pot suferi pe cei credincioşi. Credinciosul
este o oglindă curată în care păcătosul îşi vede ticălo-
şia şi de aceea lumea îl urăşte. Îl batjocoreşte şi îl pri-
goneşte.

Rugãciune
Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Î i mul umesc că
m-ai ajutat şi pe mine să mă fac un om duhovnicesc.
Întăreşte-mă, Doamne, să pot rămâne în starea aceasta
până la sfârşitul vie ii mele. Întăreşte-mă, Bunule
Doamne, contra ispitelor care îmi vin de la lume şi de la
oamenii cei lumeşti. Întăreşte-mă contra prigoanelor care
se ridică împotriva mea.
Duhule Sfinte! Aprinde-mă şi mă întăreşte neînce-
tat cu darul şi harul Tău, ca să nu mă mai poată birui
duhul acestei lumi. Trezeşte-mă mereu la rugăciune şi
priveghere, ca să nu mă mai poată birui lumea cu ispi-
tele ei. Amin.


Mobilizarea generală a iadului în contra
omului cel duhovnicesc

Când un om lumesc e pe cale de a deveni un om
duhovnicesc, când un om e pe cale de a o rupe pentru
totdeauna cu lumea şi păcatele, iadul se cutremură...
iadul face mobilizare generală în contra lui. Satan se
vede în primejdie de a pierde pentru totdeauna un su-
flet care, mai târziu, poate deveni o primejdie şi pentru
al ii. De aceea ordonă mobilizare generală în contra lui.
Foarte potrivită e pusă această ofensivă a iadului
în chipul următor. În partea de sus e omul cel duhov-
nicesc, iar jos, dedesubtul lui, e mobilizarea iadului.
Comanda luptei o ine însuşi Scaraoschi, mai-marele
diavolilor. Din adâncul iadului, Scaraoschi telefonează
la arga ii lui din lume să pornească ofensiva în contra
celui pierdut pentru împără ia iadului:
– Alo! Alo! Aghiu ă!... Alo, Prichindu ă!... Alo, ar-
ga ii mei din lume!... Ce-i cu voi, iarăşi dormi i?...
Cum mai sta i cu omul acela pe care l-am pierdut?...
– Stăm rău, Întunecimea Voastră, stăm rău... A
apucat a-l birui puterea Duhului Sfânt şi n-avem
ce-i face.
– Alo, Aghiu ă!... Alo, arga ii mei!... Da i-i băutu-
ră... Da i-i târcoale cu ispita băuturii.


– I-am dat, Întunecimea Voastră; i-am dat, dar nu-i
trebuie... Strigă cât îl ine gura că băutura-i duhul ia-
dului nostru şi încă şi pe al ii îi abate de la băutură.


– Alo, Aghiu ă... Alo, arga ii mei!... Da i-i femei.
– Am încercat şi cu asta, Întunecimea Voastră, am
încercat şi cu asta... i-am scos în cale multe ispite de
acestea, dar pe toate le-a biruit...
– Alo, Aghiu ă! Alo, tartorii mei!... Scorni i ceartă
în casa omului pe care l-am pierdut; aprinde i ceartă
între el şi so ia lui şi copiii lui…
– Am încercat şi asta, Întunecimea Voastră, dar
n-am putut reuşi nimic, pentru că şi familia lui e cu-
prinsă de puterea Duhului Sfânt.
– Alo, tartorii mei! Avea omul acesta o veche ură şi
duşmănie cu vecinul său, George. Aprinde i iar între ei
duşmănia.
– Am încercat şi cu asta, Întunecimea Voastră.
Pe George l-am sculat în capul lui, dar el a tăcut şi a
răbdat.
– Alo, Aghiu ă!... Alo, tartorii mei!... Scula i pe
oameni în capul lui! Şopti i-le tuturora că „s-a po-
căit” şi scorni i pe oameni să-l batjocorească şi să-l
alunge!
– Am făcut-o şi pe asta, Întunecimea Voastră...
Oamenii l-au batjocorit, i-au rupt Biblia şi căr ile, (un
ostaş din Oastea Domnului îmi scrie că pe a treia Bi-
blie i-au rupt-o oamenii) l-au bătut, l-au alungat...,
dar el pe toate le-a răbdat cu nepăsare. Ba încă spune
că se bucură că poate suferi pentru Domnul său.
– Alo, Aghiu ă!... Alo, arga ii mei!... Lua i-vă iar cu
buna cu omul cel pierdut! Încerca i o pace şi împăcare
cu el... Şopti i-i să mai lase din ale lui şi să mai ia şi
din ale noastre... Şopti i-i că e din lume şi că trebuie
să trăiască şi pentru lume... ca prin asta să-l pute i
înşela să iasă afară din cetatea Golgotei...
– Am încercat, Întunecimea Voastră, am încercat


şi acest lucru, dar n-am putut ieşi la cale. El strigă în
gura mare că nu poate sluji la doi stăpâni.
– Alo, Aghiu ă!... Alo, tartorii mei!... Apoi rău destul
v-a i purtat... Vede i de întoarcerea omului, altfel vai de
voi şi vai de pielea voastră va fi... Pe to i am să vă leg
cobză... Griji i cel pu in ca omul pe care l-a pierdut îm-
pără ia noastră să nu-i mai strice şi pe al ii... Închide i-l
în casa lui şi griji i ca să nu-i mai înşele şi pe al ii”...
Aceasta-i mobilizarea şi ofensiva iadului în contra
omului cel duhovnicesc. Fa ă de omul cel duhovni-
cesc iadul este într-o continuă mobilizare şi ofensivă.
Scaraoschi dă mereu telefoane, iar diavolii in planuri
şi se frământă din greu cum ar putea să-l amăgească.
Dar toate sfor ările şi opintelile iadului sunt za-
darnice. Ion, omul cel duhovnicesc, biruie toate ispi-
tele şi atacurile iadului. Le biruie, pentru că el acum
nu mai e singur. El este acum aliatul Domnului. În
lupta contra diavoleştilor ispite, Domnul este aliatul
lui. Domnul îi pune la îndemână darul biruin ei pe ca-
re l-a câştigat asupra lui satan sus pe Golgota. Dom-
nul îi pune la îndemână o cetate nebiruită: Golgota.
Iadul nu-l poate înfrânge pe omul cel duhovnicesc,
pentru că el este „născut din nou” prin Jertfa Golgotei.
„Oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea (I In
5, 4). Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătu-
ieşte, pentru că cel născut din Dumnezeu se păzeşte
pe sine şi cel rău nu-l poate atinge” (I In 5, 18).
Iadul ştie că taina biruin ei omului cel duhovni-
cesc este alian a, este legătura lui cu Domnul, cu
Golgota; de aceea umblă să rupă această legătură. Dar
toate încercările lui sunt zadarnice. Omul cel duhovni-
cesc rămâne în Domnul, strigând triumfător: „Cine mă
va despăr i pe mine de dragostea lui Hristos? Necazul,


sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau
golătatea, sau primejdia, sau sabia?... Încredin at sunt
că nici moartea, nici via a, nici îngerii, nici stăpânirile,
nici puterile... nici înăl imea, nici adâncimea, nici o
altă făptură nu vor fi în stare să mă despartă de dra-
gostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Iisus” (Rom
8, 35-39).
Omul cel duhovnicesc trăieşte o via ă cu Domnul,
o via ă legată clipă de clipă cu Domnul – şi, până tră-
ieşte această via ă, el strigă triumfător: „Domnul este
luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi
teme? Domnul este apărătorul vie ii mele, de cine mă
voi înfricoşa?” (Ps 26, 1-2). „…Nu mă voi teme de rele,
că Tu cu mine eşti, Doamne” (Ps 22, 4).
Bine te-ai luptat, Ioane dragă! Rămâi mai departe
în această luptă! Ascultă glasul şi sfatul Duhului
Sfânt: Roagă-te şi priveghează. Via a ta să fie o via ă
de rugăciune şi priveghere. Nu te încrede că l-ai biruit
pe satan, ci te luptă mai departe ca un bun ostaş al lui
Hristos, căci gloatele lui satan pândesc neîncetat clipa
în care ar putea iarăşi năvăli în hotarele tale sufleteşti.
Tu, Ioane dragă, eşti acum un om duhovnicesc şi
trebuie să ştii că trăieşti acum în declara ie de război
cu diavolul; trăieşti într-un război neîncetat cu ispitele
şi atacurile lui satan şi până la sfârşitul vie ii tale tre-
buie să por i cu biruin ă acest război. Ia seama! Dia-
volul are o stăruin ă extraordinară. Pe Însuşi Mântui-
torul L-a ispitit neîncetat, până când, în sfârşit, satan
a fost definitiv înfrânt pe Golgota. Consiliul de război
al iadului lucrează în permanen ă în contra ta. Roa-
gă-te, priveghează şi te luptă neîncetat ca un bun os-
taş al lui Hristos!


Rugãciune
Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Î i mul umesc
că m-ai ajutat să Te aflu pe Tine... Î i mul umesc că
m-ai ajutat să gust din dulcea a unei vie i trăite cu Ti-
ne... Î i mul umesc că m-ai ajutat să aflu „comoara cea
ascunsă” a Împără iei lui Dumnezeu (Mt 13, 44). Te rog
însă ajută-mă şi mă întăreşte neîncetat să pot păstra
această comoară scumpă şi dulce. Ajută-mă să o pot
apăra contra vrăjmaşului diavol.
Iisuse, Bunule Doamne! De când trăiesc o via ă cu
Tine, satan mă ispiteşte neîncetat, căutând să mă atra-
gă iarăşi în robia din care am scăpat. Îl simt cum
aprinde în mine focul patimilor pe care le-am avut... Îl
simt cum deschide la fiecare pas în fa a mea calea cea
largă ce duce la pierzare... Îl simt cum pândeşte neîn-
cetat să năvălească iarăşi în hotarele mele sufleteşti.
Eu sunt într-un război neîncetat cu vrăjmaşul dia-
vol. Fii cu mine, Preabunule Doamne, în acest război,
căci fără de Tine şi fără alian a Ta eu cad înfrânt şi
bătut! Rămâi întru mine şi eu întru Tine, căci fără Tine
nu pot face nimic (In 15, 9).
În războiul cel mare cu ispitele vrăjmaşului diavol,
eu cad înfrânt în clipa în care Te părăsesc şi Tu mă pă-
răseşti. Orice clipă trăită fără Tine îmi poate fi spre
pierzare. Diavolul aşteaptă o astfel de clipă. Diavolul
aşteaptă clipa în care păcatul să mă despartă iarăşi de
Tine. Iisuse, Bunule, fii neîncetat cu mine şi eu cu Tine!
Eu î i predau ie toată inima mea, toate gândurile
mele, toate hotarele vie ii mele, toată via a mea, ca să
fii Tu Stăpân peste ele şi să le aperi Tu cu darurile
Crucii Tale.


Fii cu mine, Preabunule Doamne, căci, dacă Tu eşti
cu mine, chiar iadul întreg de s-ar scula împotriva mea,
eu nu mă tem. Fii cu mine ca să pot trăi până la sfârşit
o via ă de biruitor, cântând cu Psalmistul: „Domnul
este Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul
este apărătorul vie ii mele, de cine mă voi înfricoşa?”
(Ps 26, l-2). Amin.


Omul care a biruit lumea cu Golgota,
cu Jertfa Crucii de pe Golgota

În chipul de alături se vede omul cel duhovnicesc
cu care ne-am ocupat până aici. E Ion, omul cel du-
hovnicesc, ajuns la adânci bătrâne i. A trăit o via ă
întreagă luptând şi biruind... A alergat neîncetat spre
darul de biruitor (cf. Flp 3, 12) şi acum îl aşteaptă cu-
nuna vie ii.
Multe ne-ar putea spune acest Ion despre via a sa
şi despre taina biruin ei sale. Îl las pe el să ne grăiască.
Şi Ion ne grăieşte:
Fost-am şi eu odată un creştin ca to i creştinii cei
mul i de azi. Duminica diminea a mergeam la biserică,
după-amiaza, la crâşmă. Diminea a mă rugam, după-
amiaza mă îmbătam. Pe cât mă spălam, mai tare mă
mânjeam. Mă rugam regulat seara şi diminea a lui
Dumnezeu, dar toată ziua trăiam fără Dumnezeu. În
fiecare post al Paştilor mă lăsam de tutun şi băutură,
dar la Paşti iar mă dezlegam… Abia apucam să vină
Paştile, să pot bea şi fuma. Slujeam la doi stăpâni şi
trăiam în credin a că mi-am făcut „datoria”.
Dar, într-o zi, un ostaş al Domnului mi-a dat un
Nou Testament. Am citit din el Evanghelia de la Ioan şi
m-a pus pe gânduri. Biblia m-a dat pe mâna Duhului


Sfânt, iar Duhul Sfânt m-a îngenuncheat la picioarele
Crucii. La picioarele Crucii mi s-au deschis ochii să
văd că-i o minciună mare toată via a mea de
„creştin”... La picioarele Crucii mi s-au deschis ochii
să văd dragostea cu care m-a iubit Dumnezeu şi să
văd şi ura cu care am urât pe fratele meu. Şi tot la pi-
cioarele Crucii am aflat că toată via a mea e un dar al


Crucii, e un dar al Celui Care a răbdat înfricoşatele
chinuri pentru mine, pentru iubirea şi mântuirea
mea... Însă eu, ticălosul, am nesocotit acest dar prin
nepăsarea şi fărădelegile mele. Plângându-mi păcatele
sub Crucea Domnului Hristos, am auzit vestea cea
minunată că Domnul îmi iartă trecutul meu. Mă spală
de toate păcatele cu Sângele Lui, ca să pot începe o via-
ă nouă cu El. La picioarele Crucii am auzit strigarea
Duhului Sfânt: „Ioane dragă! De azi înainte, tu nu mai
eşti al tău, ci eşti al lui Iisus Hristos, Care te-a răs-
cumpărat cu un dar aşa de mare (I Cor 3, 23 şi 6, 19)!
Tu trebuie să te răstigneşti împreună cu Domnul, ca
să învii cu El şi să trăieşti cu El o via ă nouă”. Eu am
ascultat îndemnurile Duhului: „Am fost răstignit îm-
preună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci
trăieşte în mine Hristos” (Gal 2, 20).
Dar toate acestea – continuă Ion – nu s-au petrecut
aşa repede, cum vi le spun d-voastră. Mi-a trebuit o
via ă întreagă de luptă, de priveghere şi de înaintare în
cele sufleteşti, până să pot rosti şi trăi cuvintele: „De
acum nu mai trăiesc eu, ci trăieşte în mine Hristos”.
Vrăjmaşul diavol a luptat neîncetat să mă poată
abate din căile Domnului... Patruzeci de ani m-a ispitit
neîncetat ispititorul... Mi-ar trebui zile întregi să vă spun
în câte chipuri şi feluri a încercat satan să mă facă iarăşi
un om de lume, un om lumesc. Însă toate încercările lui
au fost zadarnice. Eu am biruit, iar taina biruin ei mele
este Golgota. Eu am biruit lumea în numele Celui Care a
zis: „Îndrăzn i, căci Eu am biruit lumea” (In 16, 33). Cu
Golgota am biruit lumea. Prin Golgota, prin Jertfa Crucii,
am ajuns să trăiesc o via ă legată clipă de clipă cu cerul,
cu Dumnezeu. Prin această legătură îmi vine tot ce-mi
trebuie ca să trăiesc o via ă de biruitor. Prin această le-

Oglinda inimii omului

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to Oglinda inimii omului

Similar to Oglinda inimii omului (20)

More from ComoriNemuritoare.RO

More from ComoriNemuritoare.RO (16)

Oglinda inimii omului