Pr Iosif Trifa - Ascultarea

1. Ascultarea 1
Preot IOSIF TRIFA
Ascultarea

2. 2 Pr. Iosif Trifa
© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu
str. Ch. Darwin, nr. 11
tel. 0269 21 66 77; fax 0269 21 69 14

3. Ascultarea 3
Preot Iosif TRIFA
Ascultarea
Edi ia a II-a
Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2007

4. 4 Pr. Iosif Trifa
Părintele IOSIF TRIFA (1888 – 1938)

5. Ascultarea 5
Cuvânt înainte
S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre „ascul-
tare”. Pu ini în eleg însă şi şi mai pu ini trăiesc
această ascultare pe care noi o datorăm lui
Dumnezeu şi Cuvântului Său, în primul rând.
Broşura aceasta arată, în legătură cu fră-
mântările din ultimul timp, ce este ascultarea, de
cine şi cum trebuie să ascultăm, după regula sta-
bilită în Faptele Apostolilor 5, 29.
Predica de fa ă e luată dintr-o carte mai mare
a Părintelui Iosif, «Frământările de la Oaste
Domnului văzute în lumina Bibliei», care se află
în pregătire pentru tipar.
Sibiu, la Rusaliile anului 1938
I. M.

6. 6 Pr. Iosif Trifa
Ascultarea
cercetată în lumina Evangheliei
De la începutul până la sfârşitul Scripturilor,
ascultarea de Dumnezeu trece ca un fir roşu. În
grădina Edenului, primului om i s-a dat porunca
ascultării de Dumnezeu. Dar această ascultare a
fost otrăvită prin neascultarea lui Adam. Prin în-
treg Vechiul Testament trece această ascultare
otrăvită.
Domnul Iisus Hristos a tămăduit şi asculta-
rea. El S-a făcut ascultător până la moartea cru-
cii (Flp 2, 8). Ne-a împăcat cu Dumnezeu prin
Sângele Crucii şi ne-a pus în legătură de asculta-
re cu El. Cuvântul „ascultare” este deci un cuvânt
mare şi sfânt. De câte ori îl auzim trebuie să tre-
sărim, gândindu-ne la ascultarea de Dumnezeu şi
la ascultarea până la cruce a Fiului Său.

7. Ascultarea 7
Toate ascultările din această lume trebuie
să aibă legătură cu marea ascultare de Dumne-
zeu. Orice fel de ascultare ce se face în lumea
aceasta trebuie să purceadă din ascultarea de
Dumnezeu şi să cheme la ascultarea de Dumne-
zeu. Aşa e şi ascultarea de Biserică. Biserica pre-
dică ascultarea de Dumnezeu. Ascultarea de Bi-
serică este ascultarea de Dumnezeu. A trăi în as-
cultare de Biserică înseamnă a trăi în ascultare de
Dumnezeu.
Numai acela poate spune că trăieşte în as-
cultare de Biserică, anume cel care trăieşte în as-
cultare de Dumnezeu şi de poruncile Lui.
Dar, în curgerea vremii, şi în elesul acestei
ascultări a tot slăbit şi s-a schimonosit. A fugit şi
de aici „duhul” şi a rămas „litera”. Din ascultarea
de Biserică, aşa cum e în eleasă şi practicată azi,
lipseşte de multe ori tocmai duhul ei. A ajuns şi
ascultarea de Biserică să fie dirijată nu de via a
omului, ci de matricola boteza ilor. Până când
creştinul e la locul lui în matricola boteza ilor şi-i
în lista parohială, el e în ascultare de Biserică, cu
toate că, de multe ori, trăieşte în cea mai teribilă
neascultare de Dumnezeu. În felul acesta am

8. 8 Pr. Iosif Trifa
ajuns să avem creştini „ascultători de Biserică” ce
colindă cârciumile şi trăiesc în toate fărădelegile.
Am ajuns la „ascultători de Biserică” ce se înjun-
ghie pe la cârciumi.
Şi noi, ostaşii Domnului, trăiam în această
„ascultare de Biserică”; adică, mai bine-zis, tră-
iam într-o grozavă neascultare de Biserică, trăind
în pace cu toate păcatele şi fărădelegile. Şi atunci
trâmbi a de la Oaste ne-a strigat să intrăm în as-
cultare de Biserică. Şi noi am ieşit îngrozi i de
prin cârciumi şi am intrat în ascultare de Biserică,
în ascultare de Dumnezeu, silindu-ne, cu via a şi
faptele noastre, să trăim în această ascultare.
Dar se întâmplă şi aici un lucru ciudat. Toc-
mai noi, care ne silim să trăim cu adevărat în as-
cultare de Biserică, suntem ocărâ i şi acuza i că
„am ieşit din ascultarea Bisericii”. După cei ce
trăiesc în patimi şi fărădelegi nu strigă nimeni că
au ieşit din ascultarea Bisericii, dar strigă după noi.
Şi un lucru şi mai ciudat: cei ce strigă după
noi că am ieşit din ascultarea de Biserică, de
multe ori ei înşişi, prin via a şi faptele lor, trăiesc
în neascultare de Biserică. Amintesc mai jos o
pildă mult grăitoare:

9. Ascultarea 9
Fratele Petru Şerban din Cernău i ne trimite
un raport în care, între altele, spune următoarele:
„Ve i şti că şi la noi, în Cernău i, sunt vreo
trei, tot din aceştia, care tulbură apa limpede şi
vor să distrugă Biserica vie; ei spun că se in du-
pă statute, însă faptele lor dovedesc că sunt fără
statute, căci statutele nu-i îndeamnă să stea prin
restaurante cum fac ei. Gheorghe Gh., construc-
torul de telefoane din Cernău i, care se laudă
că-i ostaş cu «Lumina Satelor», merge la restau-
rantul cu firma «Calu Bălan» din Cernău i, unde
cântă muzica şi stă cu ceilal i be ivi la masă. Iar
altul, Ilie Ionescu, zis Mosora – că nici nu ştii
cum îl cheamă (el spune o dată că-i Ionescu, o
dată că-i Mosora şi nu ştii de unde este: o dată
spune că-i din Rusia, o dată, din Sibiu) – face
adunare în Cernău i în str. Cuciurului şi, în loc
să propovăduiască din Cuvântul Domnului, el se
îmbată şi se ia la sărutat cu femeile. Iar pe al
treilea îl cheamă Ilie Dabâcă. El şi-a lăsat so ia
şi copiii. Pe ea a bătut-o în mai multe rânduri.
Spune însă că-i ostaş care se ine după statute; şi
ne batjocoreşte pe noi.”

10. 10 Pr. Iosif Trifa

11. Ascultarea 11
Şi tot cam aşa-i şi prin alte locuri. Despre un
ostaş „statutar” din Sighişoara, cu numele Forsea,
ne spuneau fra ii noştri de acolo că, a doua zi du-
pă depunerea legământului, s-a îmbătat la restau-
rant şi, fireşte, striga după ei că-s rătăci i.
Adică vede i ce se întâmplă aici? Nişte ostaşi
din cei cu statutele şi pravila colindă cârciumile şi
păcatele, dar strigă după noi, ceilal i, care am ră-
mas cu pravila şi statutele Bisericii, că noi am ieşit
din ascultarea Bisericii. De prin cârciumi strigă
după noi că am ieşit din „ascultare” şi ne cheamă
să intrăm în „ascultarea” lor. Ne cheamă să intrăm
în „ascultare” pe uşa cârciumii, cum se vede în
imaginea de alături. Ce lucru grozav! Iată ce a fă-
cut „litera legii” şi din ascultarea de Biserică.
*
Acum1 vom aminti ceva pe scurt şi despre
conflictele de ascultare.
Cercetate în lumina Evangheliei, aceste con-
flicte s-ar putea împăr i în trei clase:
1
În continuare, textul apar ine fratelui Ioan Marini.

12. 12 Pr. Iosif Trifa
1. Când cineva trăieşte în păcat şi nu vrea să
intre în ascultarea de Dumnezeu.
2. Când cineva este chemat într-o „ascultare”
care îl scoate din ascultarea de Dumnezeu. Acesta
e conflictul arătat la Faptele Apostolilor 5, 29,
unde Apostolii Petru şi Ioan ne-au lăsat testa-
mentul că noi trebuie să ascultăm mai mult de
Dumnezeu decât de oameni.
3. Iar al treilea conflict e arătat la Romani 2,
21, când cel ce predică ascultarea de Dumnezeu,
el însuşi trăieşte în neascultare de Dumnezeu: „Tu,
acela care predici: «Nu fura», furi” (adresele2...).
Cercetat în această lumină biblică, conflictul
cu neascultarea de la Oaste se află la punctul doi
şi trei. Să vedem mai întâi ieşirea din „ascultare”
a Părintelui Iosif şi apoi a noastră, a ostaşilor.
Părintelui Iosif i se aduce mereu acuza că „a
ieşit din ascultare”. Dar noi, ostaşii, ştim cum a
venit această „ieşire din ascultare”. Ea n-a căzut
2
Se face referire la faptul că cei de la redac ia foii «Lumina
Satelor» şi-au însuşit de la poştă adresele abona ilor la foaia «Isus
Biruitorul», pentru a le trimite acestora publica ia lor, prin care
cititorii erau dezinforma i cu privire la adevărul despre conflictul
dintre Părintele Iosif şi mitropolitul Bălan.

13. Ascultarea 13
ca musca în zer şi ca Pilat în Credeu, ci ea a venit
calculată de cei care l-au scos pe Părintele Iosif
din ascultare, pentru ca să pună mâna pe înfăptui-
rea lui spirituală şi materială. Şi apoi mai ştim că
Părintele Iosif a ieşit dintr-o „ascultare” care îi
cerea să iasă din ascultarea de Dumnezeu.
„Nu-i bună intransigen a de la Oaste, i s-a
spus Părintelui Iosif. Tinerilor trebuie să le lăsăm
anumite distrac ii”.
„Ba-i bună, zice Părintele Iosif, pentru că
toată Evanghelia nu-i altceva decât o intransi-
gen ă fa ă de păcat şi fa ă de compromisul cu pă-
catul.”
„Jocurile nu sunt un păcat, i s-a spus Părin-
telui Iosif. Ele erau un păcat numai pe vremea
Sfin ilor Părin i, când creştinii le luaseră de la pă-
gâni. Dar de atunci ele «s-au încreştinat»... «Noi
trebuie să sfin im jocul; să-l botezăm, cum i s-ar
putea oarecum zice».”
„Ba, de aş mai trăi o mie de ani, zice Părin-
tele Iosif, eu nu mă pot hotărî să sfin esc păcatul
şi să-l botez pe dracul.”
„Să primeşti statutele şi regulamentele Oa-
stei”, i s-a spus Părintelui Iosif.

14. 14 Pr. Iosif Trifa
„Nu le pot primi, răspunde Părintele Iosif,
pentru că conştiin a mea îmi spune clar că aceste
statute şi regulamente omoară duhul Oastei, şi eu
nu mă pot face complice la asasinarea unei Miş-
cări în care Duhul Sfânt m-a folosit şi pe mine.
Noi am lucrat la Oaste cu statutele Bisericii şi
acestea ne sunt destul.”
„Să te întorci la «Lumina Satelor», i s-a spus
Părintelui Iosif, şi să nu mai mustri pe păstorii
slabi.”
„La «Lumina Satelor» nu mă pot întoarce,
răspunde Părintele Iosif, pentru că foaia aceasta
şi-a iscălit ea însăşi sentin a de moarte prin ieşi-
rile urâte şi necreştineşti cu care sunt întinate pa-
ginile ei. Iar în ceea ce priveşte aşa-zisele «ata-
curi», «chiar dacă Balac mi-ar da casa lui plină
cu aur şi argint, eu tot voi spune întocmai ce va
zice Domnul»” (Num 24, 13).
„Voi spune adevărul orice ar fi să mi se în-
tâmple.”
Fireşte, pentru toate acestea, Părintelui Iosif i
se aducea acuza că a ieşit din „ascultare”.
Aşişderea şi nouă, ostaşilor, ni se aruncă
acuza că am ieşit din ascultarea Bisericii, cu toate

15. Ascultarea 15
că mergem la biserică şi ne silim să trăim în as-
cultare de Dumnezeu. Să cercetăm în ce anume
stă „neascultarea” noastră.
Nouă, ostaşilor, ni se spune mereu să ne le-
pădăm şi să-l urâm pe un om care ne-a făcut un
mare bine sufletesc. Dar noi, ostaşii, nu putem
asculta acest sfat, pentru că şi Biserica, şi Biblia
ne înva ă să-i pre uim pe binefăcătorii noştri şi să
nu-i urâm. Să nu-i urâm nici pe cei ce ne fac rău,
necum să-i urâm pe cei ce ne fac bine.
Ni se spune apoi să intrăm în Statutele şi re-
gulamentele Oastei. Dar noi răspundem că Oastea
a lucrat cu statutul cel mare al Bisericii şi cu a-
cela vrem să rămânem. Avem Pravila de la Govo-
ra şi Târgovişte şi cu acelea vrem să rămânem.
Ni se spune să ne întoarcem la «Lumina Sa-
telor», dar noi răspundem că nu ne mai întoar-
cem niciodată acolo unde găsim gălbează de ură
şi batjocuri în loc de păşunea cea dulce a Evan-
gheliei.
Fireşte, pentru toate acestea, noi, ostaşii, sun-
tem învinui i că am „ieşit din ascultare”; dar noi
stăm linişti i, dându-ne seama că „ascultarea” as-
ta nu-i nici a Bisericii, nici a lui Dumnezeu, ci e

16. 16 Pr. Iosif Trifa
numai a foii «Lumina Satelor». Noi am ieşit din
ascultarea de la «Lumina Satelor» şi nu din cea a
sfintei Biserici.
Al treilea fel de conflict de neascultare vine
când cel care predică ascultarea de Dumnezeu
trăieşte el însuşi în neascultare de Dumnezeu
(Rom 2, 21).
Despre aceasta vom spune de altă dată mai
pe larg. Acum vom spune numai atât: Acesta
este conflictul ce se iveşte, spre pildă, atunci
când o gazetă îşi înva ă cititorii: „Nu fura i”, şi
ea însăşi fură adresele şi munca altuia. Acesta
este conflictul ce se iveşte atunci când unii pre-
o i spun că dansul nu este un păcat, iar noi, osta-
şii, „ieşind din ascultare”, răspundem că este un
păcat. Sau când unii preo i îi invită din uşa alta-
rului pe păstori ii lor să meargă la petrecerile de
la cârciumă, iar noi, ostaşii, „ieşind din asculta-
re”, răspundem că nu putem merge şi că nu-i bi-
ne să meargă nici ceilal i.
Noi, ostaşii Domnului, să-I mul umim lui
Dumnezeu că ne-a ajutat să aflăm şi „ascultarea”
cea adevărată şi mântuitoare.