Traian Dorz: Lumina iubitului fiu

Lumina iubitului fiu 1

Traian Dorz
Lumina iubitului fiu

2 Traian Dorz

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României
DORZ, TRAIAN
Lumina iubitului fiu / Traian Dorz. - Sibiu:
Oastea Domnului, 2005
ISBN 973-710-020-4

821.135.1-4

© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului», Sibiu
str. Ch. Darwin, 11
tel. 0269/216677; fax 0269/216914

ISBN 973-710-020-4


C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

4

TRAIAN DORZ

LUMINA IUBITULUI FIU

Cugetări duhovniceşti

Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2005

4 Traian Dorz

Tot ce v-am scris aici cu lacrimi
e adevăr curat şi greu,
mărturisit pe conştiin ă
şi-n Numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepăda i nici o frântură
din tot ce spun acum şi scriu,
că tot ce nu-n elege i astăzi
ve i în elege mai târziu.


Dumnezeule-al Luminii, Tu eşti Cel Preastrălucit,
Tu, lumina tuturora
ce s-au dus
ori n-au venit,
Tu eşti unica Lumină pentru câ i se duc
şi vin,
fără Tine-i întuneric şi pustiu, şi veşnic chin.

*

Tu, Cel mai aprins ca Sorii,
Tu, Cel Nevăzut şi-Ascuns,
Tu, ce ii tot Universul
şi în totul ne-Ajuns,
Cel Nemuritor,
Cel Unic,
Cel Puternic,
Cel Căutat,
Singur Tu eşti Strălucirea,
– să fii binecuvântat!

*

Tu, Lumina din Lumină,
Cel Deplin din Cel Deplin,
Cel din Care este Totul,
Cel în Care toate vin,
Cel pe Care-L cântă toate,
Cel de toate mai presus,
ie veşnică-nchinare,
Preaslăvit şi Sfânt Iisus!

6 Traian Dorz

*

Fiul meu, Hristos e Domnul şi Mântuitorul tău,
şi pe mine, şi pe tine El ne-a izbăvit de rău,
El ne luminează calea către-al Său Ierusalim,
El ne dă şi-nvă ătura, şi puterea s-o trăim,
El ne e nu numai pildă şi dumnezeiesc model,
ci ne este şi puterea să trăim cum cere El.

Fiul meu iubit, urmează-L pe Iisus în orice cale
şi El va purta-n lumină toate umbletele tale.
Iar la capătul vie ii dusă-n umbră şi lumină,
El va fi a ta răsplată strălucită şi deplină.


În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Lumina noastră Scumpă,
Slavă veşnică ie!

Pentru că Tu eşti Lumina din Lumină
şi Dumnezeu Adevărat din Dumnezeul Adevărat,
Creatorul Strălucirii de orice fel
şi al tuturor celor cărora le-ai dat-o,
Cel Care ai luminat venirea noastră în lume
şi vei lumina plecarea noastră din ea;

Pentru că Tu ai fost Soarele sfintei noastre copilării
şi al copiilor noştri sfin i,
Tu i-ai luminat pe părin ii noştri care s-au dus
şi Tu îi vei lumina pe fiii noştri care vin;

Pentru că Tu i-ai călăuzit pe înaintaşii noştri
şi Tu ne vei călăuzi urmaşii,
Tu, Focul care i-ai umbrit pe cei dintâi
şi Norul care ne vei lumina pe noi, cei din urmă,
până la ajungerea lor în Canaanul cel ceresc
şi până la a noastră în Ierusalimul cel de Sus,
care sunt unul şi acelaşi;

Şi pentru că Acolo vom fi
to i şi pe totdeauna
în Umbra Ta strălucită
şi în Lumina Ta odihnitoare,

Slavă veşnică ie,
Lumina noastră Scumpă şi Marele nostru Dumnezeu,
Iisus Hristos!

8 Traian Dorz

Cel ce-i binecuvântează pe cei mici – şi ei cresc mari,
tot El binecuvântează pe cei slabi – şi se fac tari;
El să-l binecuvânteze pe sărac, spre-a fi bogat,
El să dea cununa Vie ii celor care-au alergat.
*
El, Cel Unic, n-are seamăn niciodată, nicăiri
şi mai mari ca veşnicia sunt a’ Lui nemărginiri,
şi mai nalt ca Infinitul e-nsoritu-I nehotar;
– slavă,
înmiită slavă
Lui, Izvorului de Har!
*
O, cât de sublim e totul lângă Tine, Drag Iisus,
ce lumină înfăşoară tot ce pe altar i-am pus,
ce transfigurare nal ă duhul nostru pe Tabor
când de slava Ta ne umpli ochii din străfundul lor
şi când Dragostea ne nal ă spre tărâmul cel sublim
de la care, doar o treaptă,
şi vom fi-n Ierusalim…
*
Sufletul ce Te pătrunde fericit – Cel nepătruns,
a aflat Mărgăritarul cel de mare pre , Ascuns,
dobândind comoara care e de înmiite ori
mai presus şi mai frumoasă decât orişice comori.
*
Binecuvântat e veşnic al Tău Nume, Scump Iisus,
binecuvântat e-oricine Te urmează mai supus;
binecuvântează-mi fiul şi i-l fă un sol divin,
pân’ la marginile lumii preamărindu-Te deplin,
a Ta slavă şi Lucrare înăl ându-le măre ,
să-l faci vrednic de cununa celei mai cereşti vie i.


1. ÎMPLINIREA HOTĂRÂRILOR LUI DUMNEZEU

1. Tot ce a hotărât Dumnezeu se va împlini tot-
deauna negreşit. Şi nu se va împlini niciodată decât ce-
ea ce a hotărât Dumnezeu – iar nu ce au hotărât cei răi.
Dar toată răspunderea celor răi, care fac planuri
contra lui Hristos şi alor Lui, rămâne vinovată şi veşni-
că. Pentru că ei nu au avut numai mintea şi conştiin a
care să-i împiedice a săvârşi nelegiuirea, ci au avut şi
voin a liberă să nu o facă, dacă ar fi vrut să nu o facă.
Dar au vrut – şi de-aceea au făcut-o.
Este drept să răspundă pentru asta.

2. Dumnezeu întoarce orice lucru spre binele alor
Lui. Chiar şi răul urzit contra lor de cei răi. Cei răi nu
ştiu asta. De aceea răspunderea şi vina lor rămâne în-
treagă pentru rău. Fiindcă ei răul au vrut să-l facă.

3. Dumnezeu nu trimite niciodată pe nimeni în lu-
crul Său fără a-l pregăti mai întâi pentru asta. Nici cei doi-
sprezece ucenici n-au fost trimişi decât după anii lungi
de învă ătură şi experien ă prin care au fost pregăti i.

10 Traian Dorz

Dumnezeu a lucrat împreună cu ei, fiindcă şi ei lu-
crau împreună cu El. De aceea roadele lor au şi durată,
şi frumuse e, ca ale lui Dumnezeu.
Ce minunate sunt hotărârile şi lucrările lui Hristos!

4. Cei răi au şi ei libertatea să facă ce voiesc. Dar
nu cât voiesc. Şi nu cum voiesc. Are Dumnezeu grijă să
le pună măsura la timp.
Însă când îşi umple fiecare măsura sa, când îşi pu-
ne vârf păcatelor sale (I Tes 2, 16),
atunci fiecăruia îi vine plata sa.
Are Dumnezeu Însuşi grija asta.

5. Nu pute i face tot ce voi i – spune Biblia (Gal
5, 17).
Nici cei buni nu pot să facă tot binele pe care îl
voiesc. Nici cei răi, tot răul.
Însă inten ia, gândul îşi are toată însemnătatea sa, fie
că reuşeşte fapta, fie că nu. Căci, dacă ar avea stăpânire
şi asupra împrejurărilor, cel care doreşte asta ar face.
De aceea omul rămâne cu meritul său, cu răspunde-
rea sa întreagă şi se cuvine să-şi primească şi răsplata,
şi osânda tot aşa.
Aşa judecă şi Dreptatea lui Dumnezeu (Mt 5, 28)
şi aşa judecă şi Dreptul omenesc.

6. Dar bunătatea şi în elepciunea lui Dumnezeu ve-
ghează totdeauna asupra alor Lui, ca orice rău să se în-
toarcă spre binele lor.
Răul făcut de fra ii lui Iosif l-a întors Dumnezeu
spre binele lui şi al lor.


Răul făcut lui Daniel s-a întors spre slavă şi biruin ă.
Răul făcut de iudei apostolilor s-a întors spre bi-
nele Bisericii. De acest lucru cei răi nu ştiu.
Ce minunat ştie să le orânduiască Dumnezeul nostru!

7. Când ajungi nesuferit undeva, este bine să nu
mai rămâi acolo.
Când nu te mai poate suferi o familie, o adunare, o
societate sau o inimă, cel mai bine este ca, în linişte, să
ieşi şi să pleci de-acolo. Rămânerea pe mai departe nu
poate aduce nici un folos nimănui.
Pleacă cel pu in pentru o vreme. Lasă un timp să
vindece şi să liniştească totul.

8. Când legăturile tale cu cineva s-au stricat fără
leac, când îi vine greu să te mai şi vadă şi nu mai poate
nici să te asculte, nici să- i vorbească,
cel mai bun lucru este să faci cum a făcut Avraam:
să te despar i cu pace (Fc 13, 9).
Trăim aşa de pu in pe pământul acesta – de ce să
trăim fără pace şi acest pu in, amărându-i pe al ii şi
amărându-ne şi pe noi înşine?
Dacă nu po i pleca pe totdeauna, pleacă cel pu in
pentru o vreme.
Dacă nu po i pleca din curte, pleacă cel pu in din casă.
Dacă nu po i pleca mai mult, pleacă cel pu in pen-
tru momentele cele mai grele.

9. Când în Iudeea nu mai este loc pentru tine, va fi
totdeauna o Galilee care să te aştepte. Du-te acolo!

12 Traian Dorz

Când într-un loc nu mai poate fi suferit Cuvântul lui
Dumnezeu, mergi cu el în altă parte. Vor fi totdeauna al ii
care abia vor aştepta să-l audă. Şi îl vor primi cu bucurie.
Săturarea unora a fost totdeauna prilejul unui mare
har pentru al ii care flămânzeau de mult.

10. Dacă primii creştini ar fi fost bine primi i şi iu-
bi i în Ierusalim, poate n-ar fi ajuns Evanghelia până la
marginile pământului.
Dacă părintelui nostru sufletesc nu i-ar fi fost spart
cuibul de acasă, cine ştie dacă ar mai fi ajuns chemarea
mântuirii vreodată până la inimile noastre!
Dacă din durerea lor a ieşit bucuria noastră şi din
lacrimile lor cântările noastre,
o, cât de tainic lucrează harul lui Dumnezeu!

11. Dacă uneltirile unor oameni caută să te alunge
şi pe tine de unde eşti, vestitorule al Domnului, nu te
îndurera prea tare şi nu deznădăjdui. Du-te fără să i se
sfâşie inima, fiindcă Domnul îngăduie asta.
Şi să ştii că din toate nu va ieşi decât un bine. Dacă
nu trupesc pentru tine, dar pentru al ii, sufletesc, sigur.

12. Uneori ne mişcăm foarte greu dintr-un loc unde
am prins câteva rădăcini. Şi începem să ne lenevim sau
să ne îngrăşăm.
Dar Domnul are grijă să nu pierim. Dacă dragostea
şi râvna pentru El nu ne pot mişca, atunci vin cei răi şi ne
fac să mergem. Sau vin necazurile şi ne silesc să plecăm.
Ce bine este că Domnul are grijă de asta! Căci
altfel greu am ajunge să ne socotim străini şi călători pe
pământ, când ne merge bine pe el.


Nouă nu prea ne place să locuim în corturi ca
Avraam, spre a ne muta uşor. Ci mai degrabă zidim pie-
tre ca Lot.
Din acestea apoi numai trimişii lui Dumnezeu ne
pot scoate, adesea împingându-ne, ca să nu ardem acolo
cu ele cu tot.

13. Hristos nimiceşte ura şi dezbinarea oriunde
ajunge El.
El este Pacea care din doi totdeauna face unul. Ca-
re îi apropie pe cei depărta i, care îi împacă pe cei cer-
ta i, care acoperă prăpăstiile, care nimiceşte vrăjmăşiile,
care trece peste orice deosebiri dintre suflete.
Aceasta o face Hristos oriunde este primit şi as-
cultat sincer.

14. Oriunde se ridică ziduri despăr itoare, privi i bine
şi ve i vedea că diavolul este acela ce le ridică, şi păcatul.
Căci numai păcatul dezbină – şi ceea ce este din păcat.
Dumnezeu şi Cuvântul Lui nu despart, ci unesc su-
fletele oamenilor.
Nu versetele sfinte fac dezbinarea, ci păcatul: tru-
fia, neascultarea şi ura o fac.
Hristos Se arată totdeauna ca să nimicească lucră-
rile diavolului.
Ajută-L pe Hristos, şi nu pe satana.

15. Oriunde este iubit şi ascultat Hristos cu adevă-
rat… acolo zidurile se dărâmă, „Samaria“ dispare şi su-
fletele ajung una în Hristos. Şi Hristos unul în ele.
Fiindcă cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit pa-
timile şi poftele firii lor pământeşti (Gal 5, 24).

14 Traian Dorz

Iar unde acestea au dispărut, acolo dispar şi dezbi-
nările de orice fel, căci toate acestea sunt de la cel rău.
Numai de la el şi de la ai lui.

16. Unde lucrează dragostea şi Duhul lui Hristos,
acolo se nivelează totul. Cei de sus se coboară, iar cei
de jos sunt ridica i. Mul imea sufletelor stă fericită în
jurul aceleiaşi mese de dragoste la care se aduce şi de la
care se ia cu plinătate şi bucurie, fiecare sim indu-se cu
to i ceilal i o inimă şi-un gând.
O, ce dulce este masa aceasta! Şi ce neuitat rămâne
ospă ul acesta!

17. Izola i-i pe cei care fac dezbinările – şi să nu
mai ave i nici o legătură cu ei.
Ajuta i-L pe Hristos să nimicească barierele, să
zdrobească încredin ările greşite, interesele înguste, tru-
fia sectară, setea după întâietate şi căutarea slavei de-
şarte dintre voi.
Căci numai aceste ispite satanice despart sufletele
în tabere, a â ă clevetirile, otrăvesc bucuria şi străpung
inimile fra ilor buni. Cu acestea îi câştigă satana pe unii
dintre fra i.
Izola i-i pe cei molipsi i de lepra asta – şi ve i salva
toată familia.

18. În persoana Mântuitorului Întrupat erau mereu
cele două naturi ale Sale: cea omenească şi cea dumne-
zeiască. Una atotputernică şi nemărginită, cealaltă sufe-
rind, luptând şi chinuindu-se.
Minunile şi Învierea Sa, Domnul le-a făcut prin fi-
rea Sa dumnezeiască.


Ostenelile, suferin ele şi moartea le-a îndurat într-o
fire asemănătoare cu a noastră. Pentru că numai aşa
putea face răscumpărarea deplină a tuturor păcatelor pe
care noi le-am făcut în firea aceasta (Rom 5, 6-10).

19. Vestitorul Domnului care trebuie să adevereas-
că despre El trebuie să fie nedespăr it de Iisus, ori prin
ce ar fi să treacă El. Trebuie să aibă parte şi el de oste-
neli, de privegheri, de foame, de frig, de arşi ă, de sufe-
rin ă. Căci soarta lui trebuie să fie soarta lui Hristos.
Unde Hristos este iubit, va fi iubit şi el. Unde
Hristos este prigonit, acolo şi lui i se va face aşa.
Şi unde Hristos osteneşte, el nu va putea niciodată
lenevi.

20. Nicăieri nu se spune despre Hristos că era oste-
nit decât când a trecut prin Samaria… adică acolo unde
erau dezbinări, certuri şi ură între fra i.
Ce grea este totdeauna starea sau umblarea acolo
unde este dezbinare şi vrăjmăşie între suflete!
O, cât de vinova i sunt şi vor fi veşnic acei care is-
că şi între in între fra i dezbinarea încredin ărilor străine
şi a învă ăturilor deosebite!
Blestema i sunt şi vor fi veşnic to i cei ce le pro-
voacă şi le între in (Gal 1, 8-9).
Ocoli i-i şi înlătura i-i pe aceia, pentru a nu vă ni-
mici pe to i.
Dezbinarea este lepra credin ei şi ucigaşul dragostei.
Dumnezeule al dragostei, Te rugăm, scapă-ne de
lepra aceasta înainte de a ne îmbolnăvi!
Amin.

16 Traian Dorz

Să n-ajungi prea târziu
Să n-ajungi prea târziu în har,
să nu- i pierzi locul sfânt promis,
căci în zadar, – vai, în zadar
ajungi când uşa s-a închis;
– mul i vor veni-n zadar
când nu va mai fi har!…
şi uşa s-a închis…

Să n-ajungi prea târziu,
să nu plângi în pustiu,
să nu aştep i pân’ la apus
– acum vin la Iisus!

Să nu strigi prea târziu la Cer,
ci strigă-acuma cât eşti viu,
căci veşnic pier, o, veşnic pier
cei ce veni-vor prea târziu;
– vin prea târziu la cer
acei ce-n rele pier…
şi strigă prea târziu…

Să nu cau i prea târziu în sus
spre mântuirea lui Hristos,
când timpu-i dus, vai, timpu-i dus,
îl plângi în veci fără folos;
– cau i prea târziu în sus
când mergi fără Iisus…
şi plângi fără folos…


2. PĂCATUL ŞI ISPĂŞIREA

1. Sunt unele suflete pe care păcatul din al ii şi slă-
biciunile din ele însele le împing la fapte de care se ru-
şinează şi se îngrozesc chiar şi ele în clipa când le fac.
Săvârşesc păcate pe care le osândesc ei înşişi, dar de
care n-au tăria să fugă; şi nici tăria să rupă legătura cu cei
de care sunt târâ i să le facă. Le este ruşine de păcatul pe
care îl fac, dar nu i se pot împotrivi. N-au nici plăcerea
de păcat, dar nu au nici voin a s-o rupă cu el.
O, ce îngrozitoare este mocirla prin care se târăsc
astfel de suflete zdrobite!
Şi câtă nevoie au ele de Hristos, Singurul Care le
poate salva.

2. Nimeni pe lume nu poate şti ce amară este ispăşi-
rea acelor suflete care sunt îngropate în păcat fără voia
lor. Pentru că unii nu le cred, al ii nu le ascultă şi to i le
dispre uiesc. Chiar cei ce se folosesc de chinul lor.
Din pricina aceasta, aceste suflete nefericite îi
urăsc pe to i oamenii, nu se încred în nici unii şi se fe-
resc, să nu întâlnească pe nimeni.

18 Traian Dorz

Dumnezeule, numai Tu Singur le mai po i câştiga
inima şi salvarea.

3. Suflet zdren uit şi singuratic, nu deznădăjdui:
Hristos te iubeşte, El te caută, El te cheamă. Vino la El!
Nimeni n-ar mai fi în stare să te iubească, dar El te
iubeşte înalt, curat şi fierbinte. Crede şi te încrede în El!
Priveşte-I rănile suferite şi pentru tine. Crede în iu-
birea acestor răni şi vino la Mântuitorul tău. Îmbră işa-
rea Lui î i va însănătoşi fiin a ta, cură ind-o. El î i va
reda lumina, bucuria şi seninătatea fericită a nevinovă-
iei, fiindcă î i va da o făptură nouă.
Şi o fericire nemaicunoscută. Vino şi vezi!

4. Oricât de însetat ai fi tu, suflet credincios, nu te
adăpa niciodată din apele lumeşti şi din băuturile pof-
telor fireşti.
Oricâtă trebuin ă omenească ai avea, rabdă mai bi-
ne setea şi arşi a chinuitoare, decât să- i „stâmperi“ tru-
pul cu otrava păcatului.
N-ai drept să- i cumperi mul umirea trupului cu
pre ul mântuirii sufletului tău.
Vai de cei ce fac aceasta. Căci nu o câştigă pe una,
dar o pierd pe cealaltă.

5. Când pofta firii vechi va veni să te ispitească,
aminteşte- i totdeauna că tu eşti „iudeu“. Adică un om
nou, închinat Domnului. Şi nu bea din băltoaca patimi-
lor urâte şi murdare ale iadului, nici din băuturile lumii,
de nici un fel.


Nu căuta satisfac ia cărnii, căci este usturătoare şi
amară şi pe pământ, şi sub el.

6. Ce lucru trist este să vezi un credincios care bea
şi petrece „ca lumea“. Un credincios care a ajuns să se
facă şi el „ca lumea“.
Nu numai pentru Dumnezeu, dar chiar şi pentru
lume, ajunge o scârbă un astfel de „credincios“.

7. Marile ocazii nu vin de două ori în via a unui om.
Marile prilejuri, omul nu le are decât poate o singu-
ră dată în via ă.
De un astfel de prilej atârnă apoi toată fericirea sau
nefericirea care urmează, pe toată via a omului.
De felul cum primeşte sau respinge omul ocazia
aceasta atârnă tot viitorul fericit sau nefericit al lui.

8. Fiecare credincios a avut cândva – sau mai are
încă – o familie duhovnicească în mijlocul căreia s-a
născut din nou prin harul lui Dumnezeu.
În ea a gustat el – sau mai gustă încă – dulcea a
dragostei dintâi şi fericirea părtăşiei fră eşti…
Dar pe care mul i nu ştiu să o pre uiască.
Şi fac totul ca s-o întristeze, ca s-o dezbine, ca s-o
slăbească şi s-o facă de ruşine.
Ce plată îngrozitoare vor lua to i cei ce fac răul!

9. Iubirea pe care dezbinătorul a nimicit-o nu mai
învie niciodată cum a fost.
Unde nu-i supunere şi ascultare, armonia nu se va
mai putea reface niciodată.

20 Traian Dorz

Lipsit va fi acel om pe pământ de bucuria fră ească
şi lipsit va fi şi în veşnicie de lumina ei.
Ba va purta pe conştiin ă în veci toată povara pă-
catului prin care i-a lipsit şi pe al ii nu numai de
părtăşia iubirii fră eşti, ci şi de răsplata vie ii.
Fiindcă i-a ademenit şi pe ei la dezbinarea de
fra i…

10. Mergi în odăi a ta sau în pădure, sau în grădină
sub smochinul tău, sau în adunarea fra ilor,
în singurătate sau între fiin ele iubite,
şi cazi în genunchi, împreunându- i mâinile în ru-
găciune, lacrimile în pocăin ă
şi fă legământul cu Hristos chiar acum!
Uneşte- i sufletul cu Domnul şi inima cu fra ii
şi păstrează- i via a ta până la sfârşit – prin rugăci-
une, prin adâncirea Cuvântului şi prin dragostea de fra i
neprefăcută – în starea aceasta binecuvântată.

11. Ne uităm în jurul nostru şi vedem mul imi de
vrăjmaşi, dar nici un înger. Şi gândim: Doamne, aici
vom muri! Tu n-ai cum să ne sco i!
Ne uităm în jurul nostru şi vedem ziduri înalte,
por i zăvorâte, pază întărită, iar noi, deznădăjdui i şi
zdrobi i, plângem unii dincoace, al ii dincolo de ele,
gândind: Doamne, aşa vom muri, Tu n-ai cum să ne
sco i de aici.
Tânjim adesea după zile fericite şi după fiin e dragi
care ne sunt departe…
După dorin e frumoase care ne par cu neputin ă de
împlinit…


După locuri şi lucruri scumpe şi neuitate, dar care
sunt prea departe de noi…
Şi nu mai putem crede în revederea lor. Fiindcă,
omeneşte, noi nu mai putem vedea cum s-ar putea face
aceasta.
Căci noi umblăm numai prin vedere…
Şi dacă nu putem explica ceva, suntem gata să nu
mai credem!
Dar ce minunat nădăjduieşte liniştit cel credincios
cu adevărat!

12. Dar pornind pe drumul credin ei, noi trebuie să
ştim că am pătruns într-o lume nouă, în care lucrurile
nu se văd şi nu se mai petrec după gândurile fireşti. Şi
după căile dinainte.
Că totul se petrece după un fel nou, printr-o lucrare
nouă, după o rânduială nouă şi după o ra iune nouă.
După rânduiala Duhului Sfânt, pe care o putem
pricepe numai prin credin ă.
Aici apa nu se mai scoate cu găleata din fântână, ci
cu toiagul din stâncă.
Nu se mai vindecă boala cu un tratament medical,
ci cu un cuvânt minunat.
Nu se mai iese din temni ă cu chei, ci cu îngeri
(Exod 17, 6; Lc 5, 24-25; Fapte 12, 7-10).

13. În Domnul, nu numai un fel de ieşire ai din
strâmtoare, ci ai o mie.
Pot fi fântânile cât de adânci, Hristos poate scoate
fără găle i apa.
Pot fi împrejurările cât de grele,

22 Traian Dorz

primejdiile cât de mari,
vrăjmaşii cât de mul i,
– Hristos poate izbăvi întotdeauna şi îndată! El este
Dumnezeul Atotputernic.

14. Nu există nici un loc greu şi nici o stare nefericită
pe care El să nu i-o ştie şi din care să nu te poată scăpa.
Numai dacă alergi la El.
Şi dacă este spre binele tău să te scape!

15. Nu privi la slăbiciunile tale şi la împrejurările
potrivnice ca Sara (Fc 18, 12-15).
Şi nu spune că este cu neputin ă ceva numai pentru
că tu nu în elegi cum se va putea face acest lucru!
Ci crede în puterea lui Dumnezeu şi vei vedea ce
cale minunată va alege El pentru împlinirea făgăduin-
elor Sale.
Calea poate fi normală sau anormală,
– făgăduin a Lui se va împlini însă neapărat. Dacă
tu crezi.
Iar dacă nu po i crede, cel pu in, să nu tăgăduieşti,
spunând că nu se poate.

16. Un în elept este mai mult decât un împărat –
spune o scriere sfântă.
Căci împărat poate fi oricine, dar în elept nu.
Un împărat uşor poate fi înlocuit când moare, dar
pe un credincios în elept nu-l poate înlocui decât Dum-
nezeu.
Tot aşa, un adevărat purtător de Hristos este mai
mare decât oricare alt nume omenesc. Fiindcă el este


trimis în slujba Celei mai înalte Autorită i. Care este
Autoritatea lui Dumnezeu.

17. Când o lucrare duhovnicească mărturiseşte pu-
ternic, cu har de la Duhul Sfânt, Cuvântul Evangheliei
şi când mii de suflete se întorc prin ea în chip cu-
tremurător la Dumnezeu, atunci tu primeşte-o şi ur-
meaz-o, căci aceasta este dovada pe care i-o dă Dum-
nezeu ca să o ascul i.

18. Trimişii Domnului sunt rari…
Niciodată n-au fost mul i de aceştia pe pământ.
Ei au întotdeauna semnul Lui după care pot fi
cunoscu i şi recunoscu i (Gal 6, 17; II Cor 4, 10; Mt
24, 30).
Dar trimişii vrăjmaşului, care se prefac în slujitori
ai lui Dumnezeu, sunt mul i.
Ei de asemenea au semnele lor (Rom 1, 28-32).
Feri i-vă totdeauna de amăgitori şi cerceta i duhu-
rile lor.
Semnele lor le cunoaşte i.

19. Suflete însetat după via ă,
sau după fericire,
sau după dragoste…
nici un izvor de pe lume nu- i poate stâmpăra setea
aceea care din adâncul sufletului tău se ridică, cerând
săturare!
Nici o apă din lumea aceasta nu i-o poate potoli.
Căci oricare ar fi obiectul dorin elor tale, ceea ce cau i
tu cu adevărat este fericirea,
iar acesta se găseşte numai la Hristos.

24 Traian Dorz

20. Însetezi tu oare după glorie, după slava lumii,
după celebritate?
O, oricui va bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete,
o sete mai mare şi mai nepotolită.
i se pare că, primind ceva din aceste lucruri pe ca-
re le cau i, î i stâmperi pu in setea. Dar numai i se pa-
re! Căci ea revine din nou, şi mai fierbinte.
Iar la urmă, sufletul tău scârbit de toată această apă
întinată cu atâtea murdării „celebre“ se va îneca în dez-
nădejde.
Dumnezeule Bun, fă-ne să însetăm numai după Tine!
Amin.


3. ÎNSETAREA ŞI APA VIE II

1. Alexandru Macedon a spus: Universul este plin
de atâtea miliarde de planete uriaşe, iar eu n-am putut
cuceri şi păstra nici măcar una din acestea, cea mai mi-
că. Ce nemernic sunt!
Nişte bie i nemernici sunt to i lăudăroşii lumii.

2. Însetezi tu oare după lucruri înalte, după scaune
alese, după slujbe mari?
Diavolul i le poate da, dacă te închini lui. Dar vai,
ce prăbuşire te aşteaptă!
Priveşte la cei dinaintea ta, ca să vezi pe ce urme
alergi şi în ce adânc vei putrezi şi vei arde.

3. Faci totul să dobândeşti avu iile şi slava lumii
acesteia?
Calci în picioare mila, dreptatea, prietenia, cinstea
şi sufletul tău şi al altora, numai să ajungi şi să pui mâ-
na pe aceste deşertăciuni?

26 Traian Dorz

O, nu te zbate prea tare: oricui va bea din apa
aceasta îi va fi iarăşi sete.
Va dori o treaptă mereu şi mai înaltă, iar pentru
aceasta va face noi nelegiuiri, ca să se poată ridica… Şi
în felul acesta prăbuşirea să-i fie cât se poate mai de sus
şi mai ruşinoasă.

4. Însetezi tu oare după băuturi tari, după alcool,
sau după acele nefericite otrăvuri care te fac să visezi
frumos, pentru ca să te trezeşti mai ruşinat şi mai neno-
rocit decât erai mai înainte? Bei şi te îmbe i?
Bei tu! Dar în pahar bei sângele copiilor tăi. La-
crimile so iei tale. Sănătatea şi viitorul familiei tale. Su-
fletul tău şi mântuirea ta.
Cu cât vei bea mai mult, cu atât o să- i fie mai sete.
Nu vezi oare ce faci şi unde vei ajunge?
Oricât de pu in ai cunoaşte spitalele, temni ele şi
casele de nebuni, tot ar trebui să te înspăimân i ce
blestem este băutura!

5. Însetezi tu oare după distrac ii, după petreceri
lumeşti, după aventuri desfrânate?
Nu vezi ce sete îi vine, tot mai pătimaşă, celui care
bea din aceste ape murdare?
Şi nu vezi în ce ruină trupească şi sufletească se
prăbuşesc până la urmă to i cei care se dedau la ele?
Oricât de pu in ai cunoaşte via a, nu se poate să nu
te îngrozeşti de sfârşitul acestora!

6. Oricât de pu in ai cunoaşte oamenii, tot ar trebui
să vezi cât de neferici i sunt to i cei care au primit cele


mai multe daruri ale lui Dumnezeu fără a-L dobândi pe
El Însuşi.

7. Suflete însetat, nici un izvor de pe lumea asta
nu- i poate stâmpăra setea ta. Şi nici o apă nu i-o poate
potoli.
Căci oricare ar fi obiectul dorin ei tale, ceea ce ca-
u i tu prin asta este fericirea.
Iar fericirea nu se găseşte nicăieri decât în Hristos.
Tot ce este fără El este numai nefericire.
Ai fost destul şi ai văzut lumea, acum vino şi-L
vezi şi pe Iisus.

8. Binecuvântarea dăruită de Domnul va da gus-
tul plăcut şi dulce la tot ceea ce ai în căminul tău şi
în via a ta.
Nu- i va mai fi sete după mult. Te vei mul umi cu
ceea ce este modest, cuviincios şi curat. În câştigul tău,
în îmbrăcămintea ta şi în toate celelalte trebuin e pă-
mânteşti ale tale.

9. Găsind că orice purtare care nu este potrivită cu
voia lui Hristos este rea, vei afla cea mai mare fericire
în a umbla numai după felul Lui plăcut.
Fericirea nu stă în mult, ci în pu in. Cu cât po i să
te mul umeşti cu mai pu in, cu atât eşti mai fericit.
În „mult“ este numai nefericire. Şi când îl cau i, şi
când îl găseşti.

10. Sim i tu vreo sete după vreunele din aceste bă-
uturi înşelătoare?

28 Traian Dorz

Doreşte inima ta după ele?
Se frământă mintea ta cum să le aibă şi aleargă pi-
cioarele tale să le ajungă?
O, dacă este aşa, tu încă n-ai băut din Apa aceea pe
care o dă Hristos! În inima ta, Harul Său nu s-a prefăcut
într-un Izvor de Apă Vie, de aceea î i mai este sete…
Ai aflat numai litera Bibliei, ai aflat numai clădirea
bisericii şi a adunării.
Ai aflat numai cântări, fra i, surori,
dar tu nu L-ai aflat pe Hristos!
Căci dacă L-ai fi aflat pe El, nu i-ar fi sete după
nimic lumesc.

11. Merge i până la Hristos!
Scoate i din El bucuria voastră şi puterea voastră, şi
liniştea duhului vostru, căci în veac nu vă va mai fi sete.
Nu ve i mai sim i nevoia să vă duce i cu ruşine pâ-
nă acolo unde merge i acum.
Ve i părăsi fântânile crăpate ale lumii, care nu in
nici un strop de apă răcoritoare pentru suflet (Ier 2, 13).
Şi nici nu vă ve i mai uita la ele.
Căci Izvorul îndestulător va fi în voi înşivă.

12. Să ne mărturisim păcatele este o poruncă (Iac
5, 16).
Să ni le mărturisim sincer, fără nici o prefăcătorie
sau scuză, aceasta este marea condi ie a iertării noastre
(I In 1, 8-10; Mt 6, 14-15).

13. Să şti i însă că nu ajunge numai mărturisirea
păcatului, ci trebuie şi părăsirea lui.


Şi despăgubirea aproapelui de vătămarea adusă lui
prin păcat. Despăgubire atât semenilor noştri, cât şi lui
Dumnezeu.
Dacă pocăin a ta va fi sinceră şi dacă vrei să afli cu
adevărat iertarea, pacea şi mântuirea,
atunci nu vei sta pe gânduri,
nici nu vei face lucrul acesta cu viclenie sau pe ju-
mătate.

14. Sufletele singuratice, apăsate şi triste n-au ne-
voie de multe dovezi până văd.
E nevoie doar de un strop de milă caldă,
de o rază de iubire apropiată şi de câteva adevă-
ruri dumnezeieşti, ca sufletul împovărat şi părăsit să
simtă şi să vadă că nevoia lui cea mai mare este după
Dumnezeu!

15. O, cât de mult rău fac certurile deosebirilor re-
ligioase şi dezbinările provocate Bisericii!
Pe câte suflete au îndepărtat acestea şi le-au împie-
dicat de la mântuire!
Câtă pierdere a avut şi are Evanghelia Domnului
din pricina acestor lucruri rele!
Pe cât sunt de departe de dragoste, pe atât sunt de
străini şi de Adevăr to i cei care fac aşa.
Dumnezeu e în afara lor şi împotrivă!

16. Câtă vreme sufletul nu aude certuri religioase,
este liniştit şi mul umit. Duhul lui e împăcat şi odihnit.
Lucrarea e rodnică şi frumoasă.
Cuvântul este pre uit, pentru că e limpede.

30 Traian Dorz

Iar fra ii sunt ferici i şi binecuvânta i totdeauna.
Dar îndată ce diavolul aruncă sămân a dezbinării,
toate se tulbură şi se întunecă.
Sufletele încep să se zbuciume şi să se lovească.
Domnul pleacă şi to i văd că El nu mai este acolo.
Numai cei care fac răul acesta nu văd.

17. Celui ce Îl caută cu toată inima, Domnul îi iese
înainte.
Cui Îl cheamă cu stăruin ă şi cu o dorin ă fierbinte,
Domnul îi răspunde îndată.
Iar cui îi răspunde aşa, îi răspunde limpede, cald şi
dulce.
Atât de apropiat, încât sufletul strigă fericit:
Doamne, acum văd!…
O, slăvit să fie Domnul pentru clipa asta!

18. Părin ii noştri cei din Hristos,
părin ii noştri cei din Biserică,
din Evanghelie şi din Lucrarea lui Dumnezeu s-au
închinat şi au slujit lui Hristos cu o inimă şi cu o cre-
din ă mai puternică decât flăcările şi decât sabia prin
care au trecut biruitori.
Chiar dacă trupul lor a rămas scrum sau cadavru!

19. Părin ii noştri s-au închinat,
dar nouă multora ne este ruşine să ne închinăm!
Părin ii neamului nostru, părin ii familiilor noastre,
părin ii noştri s-au închinat.
Nici unuia nu i-a fost ruşine de Casa Domnului, de
altarul şi de Numele Domnului nostru Iisus Hristos.


Ce ruşine că astăzi multora dintre noi ne este ruşine
de Dumnezeul părin ilor noştri!

20. Părin ii noştri au ridicat Domnului nu numai
jertfele lor şi închinarea a tot ce aveau de pre pe pă-
mânt,
ci şi laudele cele mai aprinse,
slujbele cele mai frumoase,
ascultarea cea mai deplină…
O, ce părin i vrednici am avut, nevrednicii de noi!
Amin.

32 Traian Dorz

4. PĂRIN II NOŞTRI…

1. În urma părin ilor noştri au rămas cele mai fru-
moase sălaşe de rugăciune, biserici, schituri, paraclise,
cruci, mănăstiri…
Aceste dovezi văzute arată marea lor credin ă şi
adânca lor închinare…
Iar noi, nevrednicii, nu suntem în stare nici măcar
să le păstrăm!

2. Nu-i de-ajuns să vezi,
nu-i de-ajuns să afli numai câteva adevăruri înce-
pătoare,
ci trebuie să mergi până la credin ă.
Cele ce se văd trebuie să te ducă spre cele ce nu
se văd.
Legea trebuie să te conducă spre Har,
Proorocii trebuie să te conducă până la Hristos.
El este inta. Şi El trebuie să fie!

3. Ochii tăi şi urechile tale să te ducă la credin ă!
Mintea ta şi inima ta să te ducă la credin ă!


Gândurile tale şi sim ămintele tale să te ducă la
credin ă.
Tot ce este în tine şi tot ce este în afară de tine să te
ducă la credin ă.
Numai când ai ajuns acolo să fii sigur.

4. Voi cinsti i pe un Dumnezeu pe Care nu căuta i
să-L cunoaşte i.
Pe Care nu-L iubi i şi nu-L dori i. Chiar vă teme i de
apropierea şi cunoaşterea Lui, atât de mul i dintre voi!
Îi da i jertfe,
Îi înăl a i case falnice,
Îi striga i slujbe şi rugăciuni lungi,
Îi aduce i închinarea voastră îndepărtată şi plină de
teamă,
– dar nu vă apropia i de El. Căci cei mai mul i nici
nu dori i să-L cunoaşte i. Ca nu cumva, cunoscându-L,
să-L asculta i!

5. Vă teme i de păstori, rabini, hogi, predicatori…
plăti i orice şi oricui,
numai nu vă apropia i voi de El. Să meargă al ii
înaintea Lui pentru voi, care nu-L cunoaşte i şi care nu
dori i să-L cunoaşte i.
Îi da i lui Dumnezeu cu bucurie şi în grabă pome-
nile voastre, închinarea voastră, datinile voastre, orice,
– numai să nu-I da i inima voastră. Să nu-I da i via-
a voastră în toată intimitatea ei.

6. Cum să vă mai arate şi cum să vă mai spună ca
să în elege i odată că nimic din ceea ce vre i să-I da i

34 Traian Dorz

nu-L poate mul umi? Şi nu poate primi de la voi, dacă
nu-I da i inima voastră.
Nimic din ceea ce-I da i nu poate înlocui darul cel
mai de pre al inimii, pe care îl vrea El. Singurul dar
pe care îl aşteaptă Domnul de la voi şi pe care îl pri-
meşte cu cea mai mare bucurie (Prov 23, 26; Rom 6,
13-19; 12, 1).
O, inima, inima…

7. O, când Îl ve i cunoaşte pe Dumnezeu, atunci Îi
ve i şi aduce o închinare vrednică de El!
Atunci nu ve i zice că „aici“ sau „acolo“ vrea El,
numai ca să nu face i nici aici, nici acolo.
Ci în toată vremea şi în tot locul (Ef 6, 18; I Tim 2,
8) ve i căuta să-I sluji i cu ascultare lui Dumnezeu, prin
Hristos.

8. Un ceas are vestirea, un ceas iertarea, un ceas
slujirea,
– dar veşnică e bucuria răsplătirii!
Un ceas are ispita, un ceas căderea, un ceas judecata,
– dar veşnică va fi ispăşirea!
Căci după cum făgăduin a îşi are ceasul ei, şi îm-
plinirea îşi are ceasul ei…
Şi după cum ceasul soseşte, tot aşa ceasul trece.
Numai veşnicia rămâne. La aceasta să gândim!

9. Până nu-L cunoşti pe Hristos,
până nu soseşte ceasul să-L întâlneşti pe El,
ai felul tău de închinare. Felul tău de credin ă. Fe-
lul tău de via ă şi felul tău de umblare.


Însă când vine Hristos în via a ta, felul acesta a
trecut!
Soseşte un fel nou. Ceasul acesta te face să schimbi
totul cu El. Şi să laşi totul pentru El (Filip 3, 7-9).
Să începi totul din nou cu El.

10. Duhul este miezul, Adevărul este coaja.
Duhul este con inutul duhovnicesc, lăuntric; Ade-
vărul este forma concretă, din afară.
Duhul este credin a, Adevărul este învă ătura.
Duhul este puterea, Adevărul este Cuvântul prin
care lucrează această putere şi ni se împarte.
Duhul lucrează asupra inimii şi a sim ămintelor.
Adevărul lucrează asupra min ii, a ra iunii…
Aceasta este lucrarea desăvârşită în noi.

11. O învă ătură sănătoasă care luminează mintea
şi o îndrumă spre înfăptuirea binelui este lucrarea Ade-
vărului. Iar partea care mişcă inima, aducând în ea lu-
mină, bucurie, dragoste, evlavie, cumpătare şi râvnă în
realizarea Binelui este lucrarea Duhului Sfânt…
Duhul este Izvorul, iar Adevărul este albia pe care
curge ordonat şi folositor acest Izvor binecuvântat în
via a noastră şi în Biserica Domnului nostru Iisus
Hristos.
De aceea, numai când acestea amândouă merg şi
lucrează împreună este într-adevăr împlinirea voii lui
Dumnezeu.

12. Marile nenorociri ale vremurilor din urmă vor
veni din pricina învă ăturilor înşelătoare şi rătăcite care

36 Traian Dorz

vor fi răspândite cu mare putere de duhul cel amăgitor
şi vrăjmaş al lui Antihrist (II Tes 2, 11-12; I In 4, 3).
De aceea, suflete dragă, fii băgător de seamă, că nu
ajunge numai să aibă cineva o râvnă puternică şi un duh
aprins, ci este foarte important dacă şi învă ătura lui
este cea sănătoasă, dovedită prin veacuri de vie uire şi
de rodiri sfinte, din trecut şi până astăzi.
Căci duhul se păstrează prin Adevăr, după cum
Adevărul devine rodnic şi aprins prin Duhul.

13. Cine îşi schimbă învă ătura, acela nu mai are
nici acelaşi Duh, nici aceeaşi credin ă.
De aceea vine dezbinarea şi vin partidele, certurile
şi neîn elegerile.
De aici vine lipsa armoniei şi a iubirii.
De aceea, ave i toată grija să nu părăsi i învă ătura,
nici să adăuga i sau să scoate i nimic din ea.
Căci Adevărul numai întreg poate fi păstrat.

14. Toată fiin a noastră trebuie să se cutremure
când stăm în fa a Domnului, căci atunci stăm în fa a
Aceluia Care cunoaşte toate tainele noastre, toate pă-
catele noastre, toate dorin ele noastre, toate nevoile
noastre, tot viitorul nostru.
Înaintea Lui, inima noastră să fie sinceră în tot ce
are şi în tot ce mărturiseşte.
Ochii noştri să fie pleca i cu respectuoasă smere-
nie,
urechile noastre să fie atente cu teamă ascultătoare,
gura noastră să fie cumpătată în vorbiri şi tăcere.
Iar gândurile, stăpânite numai de cură ie şi evlavie.


15. Nu rupe i legătura scumpă a dragostei dintre
voi aşa de uşor, cu bănuieli şi cu şoapte care, de cele
mai multe ori, nu sunt adevărate, ci sunt doar scorniri
drăceşti de la cei răi.
Căci niciodată nu se mai poate reface între voi cum
a fost, iubirea, dacă o rupe i.
Chiar şi dacă se mai leagă iarăşi, tot se va cunoaşte
că a fost ruptă acolo.
Şi vai de acela din vina căruia se rupe.

16. Nu vorbi i niciodată mai ales lucruri pe care nu
le cunoaşte i bine.
Acestea cu atât mai mult atunci când e vorba de
mai-marii voştri, pentru că uşor te poate înşela şi ochiul
şi urechea ta.
Bănuind şi şoptind despre învă ătorul tău, te po i
face vinovat de un păcat foarte greu.
Şi po i fi aspru pedepsit (Numeri 12, 1-15; I Tim 5,
19).
Căci este scris: „Pe mai-marele poporului tău să
nu-l vorbeşti de rău“ (Fapte 23, 5).

17. Chiar dacă fiecare Îl aflăm pe Hristos în chip
deosebit, chiar dacă pe fiecare dintre noi Iisus ne gă-
seşte în alt loc şi ne cheamă într-alt fel,
urmările aflării Lui – dovada că L-am aflat şi întâl-
nit, că L-am cunoscut pe Domnul – se arată la fiecare în
acelaşi fel!
Adică fiecare Îi predă Domnului îndată totul.
Şi fiecare lasă totul şi pleacă la mărturisirea şi ves-
tirea Lui.

38 Traian Dorz

Şi fiecare uită şi frica, şi ruşinea, alergând în căuta-
rea şi aducerea altora la Hristos!

18. Dar ai făcut tu oare pe cineva să vină la Hristos?
Ai putut tu face pe cineva din cetatea ta să iasă afa-
ră la El? Dacă da, atunci ferice de tine! Înseamnă că
mărturisirea ta a fost curată şi binecuvântată de Dum-
nezeu, fiindcă a fost făcută bine.
Fă şi mai departe la fel – şi vei fi binecuvântat!

19. Dacă nu s-a luat nimeni după cuvântul tău şi
mărturisirea ta ca să meargă până la Iisus,
atunci vezi că trebuie să fie ceva nepotrivit în măr-
turisirea ta sau în via a ta! Sau în amândouă.
Vezi unde este vina!
Căci ori glasul tău nu are convingerea şi puterea
mărturiei, ori nu se vede în via a şi în purtările tale do-
vada că tu L-ai întâlnit şi L-ai cunoscut pe Hristos.
Ori şi una, şi alta.

20. Dar cei care s-au luat după tine unde au ajuns?
Unde i-ai îndrumat şi la cine au ajuns cei ce vin
după tine?
Nu cumva, în loc să-i duci la Hristos, i-ai dus la
păcat?
Nu cumva i-ai dus la credin e greşite, la învă ături
străine, la ură, la neîn elegeri, la adunări străine – şi nu
la Hristos (I Tim 6, 3-5)?


Vouă, celor cu credintă
Vouă, celor cu credin ă în al Domnului Cuvânt,
Dumnezeu să vă-mplinească tot ce-I cere i pe pământ;
să vă apere în luptă, să v-ajute-n încercări,
să v-aducă-n via a voastră numai binecuvântări.

Vouă, care-ave i nădejde în tot ce-a promis Hristos,
Dumnezeu să vă-mplinească tot ce-I cere i spre folos;
năzuin a să v-o crească, să privi i mai drept la el,
duhul să vă-nsufle ească mai cu Domnul, mai cu El.

Celor care-ave i iubirea pentru Dulcele Iisus,
Dumnezeu să vă-mplinească tot ce vre i – şi nu I-a i spus;
binefacerile-ascunse, tainicele-mpărtăşiri…
Domnul dragostei vă facă nesfârşite răsplătiri.

40 Traian Dorz

5. TOTUL PENTRU HRISTOS

1. Ioan şi Iacov au lăsat mrejele şi pe tatăl lor şi au
mers după Iisus Hristos îndată.
Petru şi Andrei au lăsat şi ei corabia şi peştii prinşi.
Matei a lăsat vama şi banii,
samariteanca a lăsat găleata şi ruşinea, şi frica…
Tu ce-ai lăsat pentru Hristos?

2. Ia pildă de la Domnul: El, unde vorbeşte despre
păcat, nu-i spune numele păcătosului (In 8, 3);
iar unde vorbeşte despre păcătos cu numele, nu-i
spune păcatul anume (Lc 19, 7-8).
Acela care ştie tot ce am făcut nu ne mai spune ni-
mănui…
Acela care ne spune tuturor nu ştie cu adevărat ce
am făcut, niciodată. Ci ne bârfeşte, neştiind adevărul.
De obicei se întâmplă aşa: cine spune nu ştie, cine
ştie nu spune.

3. Misiunea pentru al ii să nu vă slăbească părtăşia
cu Hristos.


Vorbirile, cercetările şi ostenelile pentru al ii să nu
vă răpească timpul rugăciunii, al citirii, al medita iei şi
al adâncirii voastre în părtăşia cu Domnul.
Starea cu al ii să nu vă ocupe timpul stării cu Iisus.
Ceea ce face i pentru al ii să nu răpească ceea ce
trebuie să face i pentru El.
Domnul trebuie să aibă partea Lui din inima voas-
tră, din timpul vostru, din ostenelile voastre, din câşti-
gul vostru, din toate.
Să nu uităm niciodată partea lui Hristos, datoria
fa ă de El.

4. Când inimile noastre vor fi pline de înviorarea
Apei Vii adusă de Hristos, să nu uităm că şi Cel care ni
le-a adus are nevoie de ceva de la noi.
Când sufletele noastre vor fi îndestulat cu hrana ce-
rească, să nu uităm că Hristos este adeseori flămând
printre noi. Şi ai Lui, la fel.
Când El ne-a dăruit atâta iubire, să nu uităm că şi
El are nevoie să-L iubim…
Şi să-I arătăm aceasta Lui – şi celor ai Lui.

5. Nu întreba i dacă îi este foame sau sete celui ca-
re vă vine în casă.
Nu întreba i dacă are sau nu are, ci da i-i!
Cine întreabă nu dă bucuros.
Ci dacă vre i să-i da i cu adevărat, aşeza i-l la ma-
să, apoi ruga i-l să mănânce.
De multe ori el n-ar mânca altfel.
Şi nici n-ar spune că îi este foame, oricât de flă-
mând ar fi.

42 Traian Dorz

Dacă îl întreba i mai înainte de a-i pune pe masă,
nu face i bine.
Dacă nu-l ruga i, el se va duce flămând de la voi.
Face i aşa oricând va veni cineva în casă de pe un
drum mai lung.

6. Nu-i un lucru rar şi neobişnuit cel care s-a pe-
trecut cu mul i dintre noi, de multe ori, şi anume că,
atunci când am stat la ascultarea Cuvântului lui Dum-
nezeu, hrănindu-ne din el, a trecut noaptea sau ziua
întreagă fără să sim im nici foame, nici sete, nici somn
trupesc.
Sufletul umplut până sus îndestulase şi trupul nos-
tru în aşa fel încât el nu-şi mai sim ea trebuin ele, fiind
copleşit în mul umirea sufletească!

7. Nu-i nici o nenorocire că ucenicii nu în eleg deo-
camdată un cuvânt sau o lucrare a Domnului;
nu-i nici un rău că ei n-au putut în elege imediat
adevărul dintr-o vorbă sau dintr-o faptă.
Nenorocirea este că nu tac când nu în eleg.
Nenorocirea este că ei încep să zică cu totul altce-
va decât este realitate.
Răul este că lucrurile pe care nu le cunosc şi nu le
pricep, încep să le răstălmăcească şi să le interpreteze
greşit şi să le zică cum nu sunt.

8. Lucrurile pe care nu le-am în eles sau nu le-am
văzut bine, să nu le zicem.
Să aşteptăm până vom vedea bine adevărul, ca să
nu-l zicem greşit.


Să nu răstălmăcim nici un lucru, căci aceasta este
rău şi este şi spre pierzarea noastră (II Ptr 3, 16).
Căci din aceasta vine un lung şir de alte rele pentru
încă cine ştie câ i oameni!

9. Când sufletele aşteaptă Cuvântul lui Dumnezeu
şi când ai ocazia să li-l propovăduieşti, lasă mâncarea.
Foloseşte prilejul şi propovăduieşte-le Cuvântul mân-
tuirii; după aceea ai tot timpul să mănânci!

10. Când ai prilejul să fii cu oameni ai lui Dumne-
zeu pe care rar îi vezi sau poate n-ai să-i mai întâlneşti
sau să-i mai auzi niciodată, iarăşi lasă- i mâncarea.
Şi stai lângă Cuvântul lui Dumnezeu tot timpul
scurt pe care îl ai, căci în curând ei vor pleca. Apoi vei
tot avea vreme să mănânci.

11. Când, după timp îndelungat de aşteptare şi de
dor, ai ajuns în sfârşit clipa să te întâlneşti cu fra ii iu-
bi i şi dori i…
când ai bucuria rară sau unică a unei întâlniri dorite,
când ai harul să auzi sau să vezi ceva deosebit,
atunci iarăşi lasă- i mâncarea!
Bucură-te de ceasul acela şi fii atent la tot ce vei
vedea şi vei auzi.
Curând vremea trece.
Curând va trebui să plece cei iubi i sau va trebui să
pleci tu.
După aceea vei avea tot timpul să mănânci cât vrei.

12. Dacă mergi la Hristos numai ca să ai foloase
pământeşti,

44 Traian Dorz

dacă mergi la adunare numai să- i saturi stomacul,
dacă umbli cu Domnul numai după pomeni şi după
afaceri,
dacă aştep i şi cau i numai slava deşartă sau hrana
trufiei tale,
dacă nu dintr-o foame şi o sete lăuntrică umbli,
vorbeşti şi lucrezi, ci numai pentru că aşa afli un trai
mai uşor şi mai plin,
dacă mergi la adunare sau la biserica Domnului
numai ca la o distrac ie religioasă, fiindcă nu po i mer-
ge la alte distrac ii,
– atunci să ştii că tu eşti cea mai urâtă lipitoare pe
trupul Evangheliei.

13. Mul i oameni nu-şi ridică ochii niciodată în Sus
nici cu admira ie pentru minunatele lucrări ale Dom-
nului,
nici cu mul umire şi cu recunoştin ă pentru darurile
Sale,
nici cu căin ă şi rugăciune pentru păcatele lor.
Aceştia nu văd niciodată cerul deschis, ci numai pe
cel închis,
fiindcă cerul deschis nu se poate vedea decât atunci
când te ui i spre Dumnezeu
şi când te ridici spre El.

14. O, nu este o criză a lucrării, dar este o criză a
lucrătorilor. De lucru este pretutindeni, suflete care să
asculte sunt, ocazii sunt, dar lucrători nu.
Moartea îi va afla pe mul i doar privind, fără să fi
lucrat nimic.


15. Privi i lumea gata pentru a primi şi auzi Cu-
vântul lui Dumnezeu.
Privi i mul imea coaptă pentru a fi secerată de Cu-
vântul Sfânt.
Şi să nu vă gândi i că încă nu-i vreme să lucra i!
Nu vă gândi i că împrejurările nu sunt prielnice.
Şi nici că mai ave i timp după ce vor trece zilele
acestea.
Holdele sunt gata acum. Fi i şi voi tot acum gata
de ele.

16. Binele îşi poartă şi răsplata lui în el însuşi.
Cel care se bucură întâi de un bine este chiar acela
care îl face.
Înainte de a se bucura cel căruia i l-ai făcut, te bu-
curi tu, care îl faci.
Face i un bine cuiva şi ve i vedea dacă nu-i aşa!
Numai să face i binele din toată inima, fără nici un
gând de răsplătire, şi ve i vedea.

17. Sunt unii care pot să primească plata aici… şi
totuşi să nu aibă strânsă nici o roadă dincolo.
Căci plata o primeşti imediat şi e o arvună. Pe când
răsplata, adică roada, o strângi numai când ai terminat
munca şi ai dus grâul ales în grânarul Stăpânului.

18. Întreabă-te cu grijă dacă tu seceri acum numai
pentru plată sau şi pentru roadă.
Căci numai acela merită să primească cu adevărat
şi plată, care seceră pentru roadă.

46 Traian Dorz

Cine nu seceră pentru roadă, ci numai pentru o
plata firească, adesea nu o află nici pe aceasta.

19. Nu-i invidia i pe cei care, văzându-i ostenin-
du-se mai mult ca voi şi punându-şi via a în primejdie
în fiecare zi mai mult ca voi,
vi se pare că primesc şi ei o bucată de pâine cu care
îşi in sufletul. Şi o haină cu care îşi învelesc goliciunea
lor şi a celor pe care îi au!
Invidia măreşte totdeauna lucrurile!
Ceea ce primesc ei, de fapt, este nespus mai pu in
decât i se pare geloziei şi răută ii voastre!
Ei au nespus mai pu in decât ar merita. Voi ave i
nespus mai mult decât merita i.

20. Sunte i geloşi că cei ce lucrează primesc?
Face i şi voi aşa ca ei! Pune i-vă şi voi via a aşa în
primejdie. Şi jertfi i-vă aşa şi voi. Ve i vedea atunci ce
vi se va da şi vouă! Cât ve i primi şi voi.
Gândi i-vă: voi ce le-a i dat, ca să ave i dreptul să-i
judeca i?


6. UN SEMĂNAT NEÎNTRERUPT

Lucrarea lui Dumnezeu este un semănat şi un sece-
riş neîntrerupt.
Ceea ce au semănat al ii, secerăm noi. Iar ceea ce
semănăm noi, adesea vor veni al ii să secere.
Unii se trudesc ani de zile să semene, dar adesea nu
ajung să culeagă nici un rod pentru Hristos. Propovă-
duiesc ani de zile Cuvântul într-un loc, dar nu văd nici
un suflet predat şi întors la Dumnezeu.
Iar altul e de-ajuns să treacă o singură dată pe acolo
ca să secere cu uşurin ă mul ime de snopi pentru Hristos.
Noi to i suntem împreună-lucrători.

2. Nu te întrista, dragă suflete semănător, dacă du-
pă ani îndelunga i de muncă nu ajungi să seceri nici un
snop acolo unde ai trudit!
Poate slujba ta a fost numai să semeni.
Ci bucură-te că în curând Domnul va trimite un se-
cerător al Său care va aduna la Domnul snopi binecu-
vânta i din ogorul pe care l-ai semănat tu.

48 Traian Dorz

La răsplătire, Domnul tău, ştiind că roadele acelea
sunt şi rezultatul ostenelilor tale îndelungi, î i va da o
bună răsplătire (I Cor 3, 8-14).
Tu vei împăr i roada cu fratele tău care a secerat.
Şi amândoi vă ve i bucura în acelaşi timp!

3. Secerişul este cel mai plăcut dintre toate lucră-
rile la o holdă.
Culesul roadelor este cea mai plăcută şi cea mai fe-
ricită dintre toate muncile la un ogor,
fiindcă atunci vezi cu ochii tăi răsplata muncii pe
care o faci.
Pipăi cu mâinile tale rodul ostenelilor depuse.
Primeşti îndată şi pe loc plata lucrului făcut!

4. O, secerători binecuvânta i care alerga i acum pe
tot întinsul câmpiilor, prin lanuri şi ogoare atât de fru-
moase!
Voi secera i astăzi multe roade pentru Domnul. Şi
bucuriile voastre se in acum lan .
Dar vă rog să nu-i uita i, în bucuriile şi izbânzile
voastre, pe cei care s-au ostenit aici întâi… şi în oste-
neala cărora voi a i intrat.
Ca să vă sim i i părtaşi cu ei la aceeaşi răsplată.

5. Cine nu-i respectă pe înaintaşii care s-au ostenit
acolo, acela nu respectă nici Adevărul pentru care au
făcut ei jertfe,
nici lucrarea în care s-au sfârşit ei,
nici pe Hristos Care i-a făcut strălucitori.


Cine poate să treacă peste numele lor fără respect
sau fără teamă, acela va călca aşa şi peste lucrarea lui
Dumnezeu făcută prin ei!
Un astfel de om nu va avea urmaşi care să-l res-
pecte, dar va avea păcate care să-l blesteme veşnic.

6. Nu uita i mormintele înaintaşilor voştri.
Nu uita i numele lor.
Nu uita i căr ile lor,
– căci uşor ve i uita apoi şi ostenelile lor.
Domnul vă aduce aminte de toate aceste lucruri
(Evr 13, 7).

7. Aduce i-vă aminte că al ii s-au ostenit. Ei acum
se odihnesc.
Şi voi ave i datoria să vă osteni i acum, nu să vă
odihni i. Acum nu-i vremea odihnei, acum este vremea
ostenelilor.
Va veni în curând şi vremea odihnei. Atunci şi voi
vă ve i odihni.
Vă ve i odihni numai voi, care v-a i ostenit!
Cei care nu s-au ostenit n-au de ce să se odihnească.

8. Nu cumva tu te osteneşti numai pentru rău?
Nu cumva tu te osteneşti numai să furi munca altora?
Numai să intri în ostenelile altora sau să-i bârfeşti
pe fra ii ostenitori?
Numai să iei de-a gata din adunări ceea ce al ii au
strâns la Domnul cu osteneli şi jertfe mari?
Nu cumva eşti şi tu numai un trântor, care nu se oste-
neşte decât să mănânce de-a gata mierea strânsă de al ii?

50 Traian Dorz

9. Când spune despre Hristos un om care a învă at
aceasta numai din căr i, care a făcut o şcoală, care a
urmat pentru aceasta numai o pregătire şi care are pen-
tru aceasta o plată, oamenii ascultă
– ascultă unii cu plăcere, al ii cu interes.
Cei mai mul i însă cu nepăsare şi plictiseală şi ră-
mân numai cu atât.
De altfel, nici vorbitorul nu pretinde mai mult de-
cât să fie ascultat cum vorbeşte şi cât vorbeşte. Şi plătit
cât mai bine.

10. Dar când spune despre Hristos un om sau o fe-
meie despre care până ieri oamenii ştiau că a fost un
be iv, un fumător, un stricat, o mincinoasă, o lacomă, o
femeie lumească şi rea, – iar acum este un om nou,
când spune despre Hristos o femeie sau un om fără
pregătire şi fără cunoştin e anume pentru aceasta
şi mai ales când predica aceluia este mărturisirea
păcatului său din trecut şi mărturia schimbării sale feri-
cite din prezent,
– o, atunci e cu totul altceva.
Atunci ascultătorii rămân uimi i şi convinşi.
La cinci cuvinte de mărturie a unui astfel de suflet
se alarmează o cetate,
se trezeşte un sat întreg,
se mişcă o mul ime de oameni
şi se întorc cu grămada suflete la Hristos.
Dragii mei, să vă fie aceasta ceva de neuitat!

11. Dacă vre i să ave i răsunet între oameni,
dacă vre i să-i trezi i pe al ii pentru Dumnezeu,


dacă vre i să-i scoate i din păcate şi să-i aduce i la
Hristos,
– atunci nu predica i, ci mărturisi i.
Spune i: Iată, şi eu eram orb, umblam ca un orb, tră-
iam ca un orb, dar Hristos mi-a dat vederea şi lumina…
Atunci vor veni şi al ii să vă urmeze!

12. Numai dacă stărui de Hristos să rămână la tine
este dovada că ai venit la El. Şi că L-ai cunoscut.
Numai dacă faci totul ca Domnul să poată rămâne
la tine este dovada că ai gustat bucuria aflării Lui.
Numai dacă Hristos poate să rămână statornic la ti-
ne ai un folos din faptul că ai venit la El.
Altfel totul e zadarnic.

13. Al ii au venit la Hristos într-un moment de en-
tuziasm sau într-o clipă de puternică mişcare sufleteas-
că, la o stăruitoare chemare sau la o mărturisire impre-
sionantă.
Adică au ieşit şi ei pu in din cetatea pierzării până
la o fântână afară din hotarul lor.
L-au văzut de departe pe Hristos sau poate chiar
L-au şi întâlnit de aproape.
Dar ei nu L-au chemat în casa lor, în inima şi în
via a lor!
Şi, mai ales, nu L-au oprit să rămână la ei.
Această venire nu-i nimic.
Numai rămânerea lui Hristos în noi este ceva.

14. Priveşte din nou şi priveşte atent: Hristos e tot
acolo unde L-ai lăsat tu. Te aşteaptă să te întorci din
nou la El.

52 Traian Dorz

Vino din nou…
Mai po i încă să te întorci, ca să fii salvat! Aleargă
iarăşi şi cazi prăbuşindu-te în bra ele Lui şi roagă-L
plângând să rămână la tine şi să rămâi şi tu la El.
Pe totdeauna.

15. Când într-o problemă nu ai putut căpăta de la
al ii o încredin are, cel mai bun lucru este să te apuci să
cercetezi tu însu i să afli adevărul.
În toate lucrurile vie ii e mai bine să mergi la sigur!
În toate problemele să te încredin ezi bine de ceea
ce primeşti, dar mai ales este necesar acest lucru în
problema mântuirii sufletului tău!

16. Auzirea nu-i de-ajuns. Căci auzirea nu-i tot-
deauna ascultare.
Mul i aud, dar pu ini ascultă.
Mul i aud cu urechile, fără să asculte cu inima.
Cine numai aude, fără a şi asculta, acela nu ştie!
Cine nu ascultă când aude, acela nu va ajunge să
ştie niciodată.
Şi niciodată nu va avea nici pricepere, nici cunoş-
tin ă mai ales în lucrurile mântuirii sufleteşti. Şi în cu-
noaşterea lui Dumnezeu.

17. Cine aude cu urechile lui şi primeşte în mintea
lui, cugetând la Cuvântul Domnului cu tot dinadinsul,
acela este cu neputin ă să nu ajungă a şti că Iisus Hris-
tos este Mântuitorul Lumii.
Iar de aici şi până la a afla că El este Mântuitorul
său nu mai este apoi decât un pas. Pasul cel mai fericit.


18. Dar pasul acesta, nespus de mul i oameni nu-l
mai fac niciodată.
Căci, pe lângă harul lui Dumnezeu, se mai cere şi
voin a inimii.
Iar inima omului, care este atât de înşelătoare şi de
înşelată, acest pas îl face cel mai greu.
Şi dacă nu-l face, tot ce ştie omul nu-i mai folo-
seşte decât la o şi mai mare osândă.

19. Ce fericite clipe se trăiesc în locul unde toate
sufletele sunt credincioase,
iar prezen a Mântuitorului este puternică şi lumi-
noasă în mijlocul lor!
Totdeauna clipele petrecute acolo sunt pline de bu-
curie şi de binecuvântare.
Iar amintirea lor umple totdeauna inima de înviora-
re şi ochii de lacrimi.
Zilele acelea sunt aşa de scurte
şi trec aşa de repede,
dar amintirea lor rămâne neuitată pentru toată via-
a.
Pre ui i aceste avu ii veşnice!

20. Ce bine facem dacă, atunci când Domnul vine
la noi, lăsăm totul la o parte şi, ca Maria, stăm la pi-
cioarele Lui, ascultându-L!
Căci în curând vine ziua să plece.
Şi după aceea, cine ştie când va mai veni din nou.
Sau dacă noi vom mai fi atunci!
O, vino, Doamne Iisuse!
Amin.

54 Traian Dorz

7. SFIN II DIN MIJLOCUL NOSTRU

1. Într-o sală a unei facultă i din oraşul „C“ există o
placă de marmură, în amintirea unui profesor mort
acum câteva zeci de ani.
Pe această placă scrie: „Aici a muncit 30 de ani
profesorul R, fără să se ştie că fa a lui strălucea…“
În tot timpul celor treizeci de ani cât profesorul
trăise şi umblase muncind acolo, poate nimeni nu i-a
văzut strălucirea fe ei sale.
Aceasta s-a văzut numai când el nu mai era.
O, ce oameni minuna i au trăit printre noi! Dar ce
târziu vedem aceasta!

2. Cu câte fe e nu se petrece şi astăzi mereu acelaşi
lucru! Câtă vreme trăiesc şi înva ă, oamenii le văd fe-
ele negre sau chinuite, sau îndurerate,
ori se străduiesc să le facă să fie aşa.
Numai pentru pu ini oameni strălucirea lor răzbate
prin vălul care le înfăşoară sufletul luminos şi aprins.


Dar ochii care văd aceasta sunt foarte pu ini, iar
aceştia ori sunt slabi, ori sunt mu i.

3. Slujitorii lui Dumnezeu care strălucesc cu adevă-
rat în Hristos, în măsura în care îşi dau seama de acest
lucru, îşi acopăr ei înşişi fa a… De teamă să nu primeas-
că pentru ei ceva din ceea ce I se cuvine numai Domnu-
lui lor (Exod 34, 35; Fapte 14, 14-15; Apoc 19, 10).
Iar ceilal i văd strălucirea lor sfântă numai când nu
le mai pot vedea fa a aceasta pământească.
Fiindcă oamenii nu înva ă nimic din istorie, nici nu
caută să ia exemple din trecut.

4. Proorocii sunt oamenii mari ai lui Dumnezeu mai
de pre decât toată genera ia în care au trăit sau trăiesc.
Şi uneori mai de pre poate chiar decât întreg popo-
rul din care s-au născut şi în care sunt.
Iată că despre nenumărate genera ii de oameni – şi
chiar de popoare – nu se mai pomeneşte nimic; dar de
oamenii mari ai lui Dumnezeu, despre trimişii Dom-
nului care au strălucit în întunericul vremii lor ca nişte
luceferi luminoşi se va vorbi cât va fi grai omenesc pe
pământ.
Dar totdeauna se va vorbi cu ruşine şi cu revoltă
despre contemporanii lor, care, în loc să-i urmeze cu
admira ie, i-au prigonit şi i-au ocolit cu dispre .

5. Până când îndelunga răbdare şi iubirea milostivă
a lui Dumnezeu le va mai trimite vreun prooroc, oame-
nii se vor purta mereu tot aşa cu purtătorii soliei cereşti.
Aşa s-au purtat cu proorocii (Lc 11, 47-51).

56 Traian Dorz

Aşa s-au purtat cu Fiul lui Dumnezeu Însuşi (In
1, 11; Fapte 3, 15).
Aşa s-au purtat cu Apostolii Domnului (I Cor 4,
9-13).
Aşa s-au purtat cu sfin ii şi martirii Bisericii până
azi (Ev 11).
Aşa s-au purtat şi se poartă şi în zilele noastre.

6. Primi i-i bine pe to i oamenii lui Dumnezeu care
vin în casă la voi sau în sat la voi.
Dar pe cei care n-au adăpost sau n-au familie unde
să fie mângâia i, iubi i-i şi primi i-i şi mai bine.
Iisus a zis: Am fost străin… şi M-a i primit!…
Eu eram ei.

7. Dar cei care sunt alunga i din pricina Domnului,
care n-au locul lor şi casa lor pe lume şi care sunt pri-
goni i pentru Evanghelia Sa, pe aceştia primi i-i şi mai
bine. Iisus a spus: Cine îi primeşte pe ei, pe Mine Mă
primeşte…

8. Primi i bine pe to i trimişii lui Dumnezeu!
Dar pe cei care au făcut lucruri mai mari pentru El,
primi i-i şi mai bine.
Căci cei care îi primesc pe ei vor fi primi i cei mai
dintâi, fiindcă ei Îl primesc chiar pe El (Mt 10, 40).

9. E foarte frumos că voi a i făcut o nuntă la care
L-a i invitat şi pe Iisus.
Dar este şi mai frumos dacă El poate reveni mereu,


şi după aceea, totdeauna în casa voastră, cu bucurie,
spre a Se odihni.
Este şi mai bine dacă Domnul poate afla totdeauna
o bună primire în casa voastră şi să rămână în căminul
vostru.
Dacă poate să rămână mereu nu ca un străin şi că-
lător la voi, ci ca un Stăpân iubit şi pre uit!
O, numai atunci este cu adevărat bine.

10. Face i aşa încât, oricând Hristos va trece prin
satul vostru, casa voastră să fie ştiută şi căutată ca o ca-
să a Lui.
Să vină acolo totdeauna El şi să poată veni to i ai
Lui familiar şi prietenos.
Să fie primi i cu căldură şi cu bucurie.
Să stea linişti i şi fără greutate la voi.
Să fie adăposti i şi îngriji i totdeauna cu iubire şi
plăcere sub acoperişul vostru.
Apoi să fie petrecu i cu lacrimi şi cu rugăciune
când vor pleca…

11. Altfel, dacă nu va fi aşa, ei vor căuta casa
voastră tot mai rar şi mai rar.
Iar o dată cu cel din urmă frate care vă va părăsi,
vă va părăsi şi Domnul şi binecuvântările Lui,
pe totdeauna.

12. Durerea înfrânge totdeauna mândria din om.
Bunătatea Tatălui Ceresc nu trimite şi nu îngăduie
cu bucurie în via a oamenilor necazurile şi durerea.

58 Traian Dorz

Însă, pentru mântuirea sufletului său, omul trebuie
uneori să fie şi cercetat de durere şi de întristare.

13. Când este sănătos şi îi merge bine, omul tot-
deauna este „îmbrăcat“, este „cineva“. E totdeauna o
„autoritate“.
Când ajunge însă în durere şi în primejdie, atunci e
gol, e dezbrăcat de trufie, atunci rămâne numai om!

14. Când omul e „autoritate“, atunci n-are nici ini-
mă, nici iubire, nici bunătate: atunci nu este om.
Acestea – gândeşte el – nu se potrivesc la „titlu“.
Şi adesea n-are nici creier, nici minte ca să judece ce
face, căci se închipuie supraom.
Când însă ajunge om, atunci le are pe toate acestea.
Când durerea îl face să se simtă om şi el, atunci nu
mai consideră o înjosire rugăciunea şi lacrimile.
Revine adică la ceea ce trebuia să fie şi el – la ceea
ce trebuia să rămână totdeauna acela care este un om şi
care are o minte sănătoasă.

15. Nimic nu-l înal ă pe om mai mult ca smerenia
şi ca buna-cuviin ă. După cum nimic nu-l înjoseşte mai
mult ca trufia şi ca nesim irea.

16. Omul mic caută să fie cât mai mare. Dar cel cu
adevărat mare va căuta să se arate totdeauna mic.
Cine nu se smereşte el însuşi, pe acela îl înjoseşte
Dumnezeu, Care are totdeauna grijă de aceasta, atunci
când omul se aşteaptă mai pu in (Lc 14, 11).


17. Dragi părin i amărâ i… ai căror copilaşi zac
bolnavi, Dumnezeu vă iubeşte şi de aceea vă încearcă
(Evr 12, 5-13). Vă loveşte în locul cel mai dureros, ca
să vă trezească din starea cea rea pe care poate o ave i
şi să veni i cu rugăciune şi lacrimi la El.
Poate că durerea vă va umili şi vă va aduce la ru-
găciune, dacă bucuria n-a putut face cu voi acest lucru.
Dacă ve i fi sinceri, Hristos va fi binevoitor!

18. Dacă nu vede i – nu crede i!
Bine, dar după ce vede i, de ce tot nu vre i să cre-
de i?
N-a i văzut voi oare atâtea semne şi minuni?
Nu s-au petrecut acestea cu voi chiar? Cu părin ii
voştri? Cu copiii voştri, cu cei pe care îi iubi i?
Nu vă aduce i aminte deloc?
Voi n-ave i dezvinovă ire dacă nu crede i (In 9, 41).
Fiindcă multe izbăviri v-a dat Dumnezeu, multe
rugăciuni v-a împlinit şi multe minuni a i văzut.

19. Ce a i făcut pentru mântuirea sufletului copiilor
voştri?
Poate copiii voştri se află bolnavi şi sunt departe de
Domnul.
Ei nu pot să vină la Iisus sau nu vor să vină la El.
Voi ave i datoria să vă duce i pentru ei la Hristos şi
să-L ruga i fierbinte să vină El să-i vindece pe copiii
voştri!

20. Aduce i-L pe Hristos la copiii voştri, până nu
ajung la moarte.

60 Traian Dorz

Aduce i-L pe Hristos, rugându-vă fierbinte şi neîn-
cetat pentru ei.
Aduce i-L prin Cuvântul Său, Biblia, şi prin căr ile
bune.
Aduce i-L prin pilda vie ii voastre trăite curat cu
Iisus.
Aduce i-L prin al i tineri credincioşi,
prin adunările făcute în familie,
prin cântări şi lecturi plăcute şi duhovniceşti.


Doamne, când vrei Tu
Doamne, când vrei Tu, cum trece
lunga iarnă într-un ceas
şi pustiul cum sfârşeşte
într-un fericit popas,
şi-ntristarea înnoptării
într-un răsărit plăcut,
şi-ndelunga despăr ire
într-un sfânt şi scump sărut!…

Doamne, când vrei Tu, furtuna
trece ca un nor grăbit,
iar în urmă totdeauna
soarele-i mai strălucit;
când vrei Tu, se duce boala,
lăsând trupul sănătos,
când vrei Tu, se duc vrăjmaşii,
lăsând sufletul voios.

Doamne, când vrei Tu, cum vine
de frumos tot ce-am dorit,
cum învie dintr-o dată
tot ce ne credeam pierit,
cum răsare dintr-o dată
tot ce ne credeam uscat!
…Doamne, fă-ne Tu să credem
tot ce spui cu-adevărat.

62 Traian Dorz

8. ADEVĂRATA CREDIN Ă

1. Credin a care nu te face să porneşti nu-i credin ă.
Dacă tu cu adevărat crezi în Hristos şi în Cuvântul
Său, dacă crezi în Evanghelia şi în Dumnezeirea Sa,
dacă crezi în judecata şi în răsplata Lui, atunci neapărat
trebuie să porneşti.
Să porneşti pe calea întoarcerii din păcate la Dum-
nezeu,
să porneşti pe calea căin ei, a înfrânării şi a mântuirii,
să porneşti prin rugăciune, prin lacrimi, prin as-
cultare, prin binefaceri, prin iubire.
Să porneşti acum, să porneşti convins, să porneşti
voios.
Să porneşti pentru tine, pentru ai tăi şi pentru al ii.

2. Părinte credincios, oare fiul tău este sănătos su-
fleteşte?
Oare fiul tău crede în Domnul şi face el parte cu
ascultare dintre fiii Domnului, sau nu?
Dacă nu, ce faci tu, mamă, ce faci tu, tatăl lui, ce
face i voi pentru el? Alerga i voi oare la Domnul, stă-


ruind în rugăciune şi aşteptând cu răbdare izbăvirea
Lui, – sau nici nu vă pasă de pierzarea fiului vostru?

3. Cum pute i voi, părin ilor, să merge i linişti i pe
căile Domnului când fiul sau fiica voastră merg pe căile
lui satana?
Sau nu cumva chiar voi îi găti i şi îi trimite i la
acelaşi potop de desfrâu la care aleargă lumea păcăto-
şită, ca să fie şi ei „ca lumea“?
Nu vi-e groază că moartea la care îi trimite i pe ei
vă va înghi i şi pe voi?

4. Nu există boală mai grea ca păcatul
şi nu există sănătate mai fericită decât credin a în
Hristos!
Ferice de oricine scapă de boala păcatului şi se în-
tăreşte în credin ă spre Dumnezeu.
Vai de cei care spun răului bine şi desfrânării bucu-
rie. Vai celor care, în loc să se ferească de focul păca-
tului, se joacă cu el.
Aceştia, mergând la moarte, îi mai împing sau îi
mai duc şi îi mai trag în pierzare şi pe al ii… unii chiar
pe cei iubi i ai lor. Pe fiii şi fiicele lor.

5. Nenumărate sunt minunile rugăciunii.
Fiecare suflet care crede şi se încrede în Domnul,
dacă a trăit o via ă de ascultare de Dumnezeu şi o via ă
de rugăciune, are atât de multe minuni văzute în urma
rugăciunii fierbin i înăl ate spre Dumnezeu de către el
şi de către al ii, cu credin ă, pentru el.
Tu oare le-ai văzut pe acestea?

64 Traian Dorz

6. Nenumărate sunt în via a noastră primejdiile pe
care le vedem şi din care, rugându-ne, suntem ajuta i şi
izbăvi i.
Dar mult mai multe sunt ocaziile când suntem în
cea mai mare primejdie şi noi nici nu băgăm de seamă,
nici nu vedem primejdia decât mult mai târziu sau poate
niciodată chiar.
Căci Dumnezeu, chiar fără să-I fi cerut ajutorul
Său, ne-a izbăvit.
O, cât de nemărginit de bun şi de puternic este El!

7. Vai, noi, cei mai mul i, uităm aşa de repede mi-
nunea pe care Domnul a făcut-o cu noi sau cu ai noştri.
Şi nu ne mai întoarcem să-I mul umim lui Dumne-
zeu după ce ne-am vindecat noi sau ai noştri.
Câ i facem oare ca al zecelea lepros? Şi ce mul i
suntem nerecunoscători ca cei nouă care au uitat să se
întoarcă să-I mul umească Domnului Iisus, după ce au
fost vindeca i!
Să nu mai fie tot aşa!

8. Lumea este un uriaş spital cu bolnavi care aş-
teaptă.
Cei ce aşteaptă în paturi aşteaptă uşurarea vindecă-
rii sau a mor ii.
Cei ce zac în închisori aşteaptă seara sau diminea a,
o mâncare sau o minune,
o scăpare pe pământ sau sub el.
Cei ce zac în rătăcire aşteaptă să scape de ea.
Cei dispre ui i, să se ridice,
cei vinova i, osânda.


Iar cei ce se chinuiesc a se păstra cura i Îl aşteaptă
pe Hristos.

9. Dumnezeu a iubit şi iubeşte smerenia, căci ea
este sinceră, după cum a urât totdeauna mândria, pentru
că aceasta este şi fă arnică (Lc 18, 10-14).
N-a fost vreodată cineva care, smerindu-se înaintea
Domnului cu pocăin ă sinceră şi adâncă, să nu fi fost
vindecat
şi să nu fi fost izbăvit de El cu toată graba şi plină-
tatea.

10. N-a fost nimeni care – venind la Domnul,
coborându-se înaintea Lui,
aplecându-se la Crucea Sa,
întorcându-se cu sinceritate
şi cerându-I cu credin ă ajutorul – totuşi vreodată
să fi fost scos afară cu mâinile goale. Şi să se fi rugat
sau să fi plâns în zadar (In 6, 37).

11. Vai de omul care are o singură grijă, a spus ci-
neva. Şi cât de adevărat este lucrul acesta!
Cei bolnavi au numai o singură grijă: să se vindece.
Cel închis are numai o singură grijă: să ajungă liber.
Cel ajuns în primejdie, o singură grijă: să scape.
Părin ii cu copii nenoroci i, o singură grijă: să li se
vindece.
O singură grijă, dar ce grea este aceasta una! Toate
celelalte la un loc, oricâte ar fi, nu sunt atât de grele ca
aceasta una singură.
Ferice de cel ce are grija lui Hristos.

66 Traian Dorz

12. Există în suferin ă şi o pedeapsă, ca şi o ispăşi-
re (Isaia 40, 1-2).
Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg îna-
inte la judecată, spune Cuvântul lui Dumnezeu (I Tim
5, 24). Acestea se ispăşesc aici pe pământ.
Ale altora merg în urmă. Acestea se vor ispăşi
acolo sub pământ.
Unii sunt pedepsi i acum, ca să nu fie osândi i şi ei
o dată cu lumea (I Cor 11, 32).
Unii ispăşesc păcatele altora (II Cor 1, 5-6; Col 1, 24).
Unii îşi ispăşesc păcatele şi aici, şi acolo.
E mult mai bine să ne ferim de păcat.

13. Mai degrabă cutremura i-vă şi nu păcătui i!
Căci nu există nimic care să nu trebuiască să fie is-
păşit,
ori aici, ori dincolo,
ori şi aici, şi acolo,
ori de voi, ori de al ii,
ori şi de voi, şi de al ii pentru voi.

14. Păcatele dinainte de credin ă i le-a iertat Tatăl,
căci le-a ispăşit Hristos în locul tău.
Cele de după credin ă i le iartă Hristos, dar trebuie
să le ispăşeşti tu.

15. Căci nu este nici un singur păcat care să nu tre-
buiască să fie ispăşit într-un fel. Şi într-o zi.
Dacă păcatul e uşor, atunci şi ispăşirea va fi uşoară.
Dar dacă păcatul e greu, şi ispăşirea lui va fi grea.


16. Tuturor celor care ave i o mare dorin ă, Iisus vă
zice: Vre i?
Vrei tu într-adevăr?
Vrei cu tot dinadinsul?
Vrei neapărat?
Pentru că de voin a ta atârnă primirea lucrului dorit!

17. Vrei să te faci bolnav? Vei ajunge să fii!
Vrei să te faci sănătos? Dacă vrei puternic şi cu
credin ă, şi aceasta este cu putin ă! Cunoşti şi tu atâtea
cazuri!
Vrei să faci răul? Po i să-l faci şi pe acesta. Până
într-un loc şi până într-o zi, desigur!
Vrei să faci binele? Dacă ai cuget curat şi voin ă
puternică, totdeauna vei reuşi.

18. Totul depinde de voin a ta.
De aceea eşti răspunzător numai tu de tot ce se în-
tâmplă şi de toate urmările faptelor tale. Atât fa ă de
oameni, cât şi fa ă de Dumnezeu.
Hristos este lângă tine şi duios î i îmbie binele: via-
a, mântuirea, slava şi cununa, întrebându-te: Vrei?
Diavolul la fel este lângă tine, îmbiindu- i răul:
moartea, pierzarea, ruşinea şi dispre ul veşnic, ascunse
sub un văl de înşelătoare dulcea ă. Şi obraznic te îmbie:
Vrei?
Iar tu alegi.
Alegi liber,
alegi zilnic,
alegi conştient,
alegi nesilit,

68 Traian Dorz

alegi pe totdeauna.
Şi în veac vei rămâne cu ceea ce singur i-ai ales
acum.

19. Ai o mamă sau un tată,
ai un so sau o so ie,
ai vreun copil iubit sau vreun prieten adevărat?
Până unde merge sufletul iubit cu tine şi cât cu-
noaşte el din tainele tale cele mai grele şi mai adânci?
Câte lucruri încă nu i le-ai spus fiin ei iubite şi nici
nu le vei putea spune niciodată! Nici ei, nici nimănui pe
pământ.
Fiindcă sim i că nu te-ar putea în elege. Ori nu te-
ar putea ierta. Ori nu i-ar mai da nici o cinste. Ori nu
te-ar mai putea iubi.

20. Tainele sunt totdeauna ori ele prea grele, ori
oamenii sunt prea slabi! Nu le pot purta.
Vezi cu durere cât de aproape este hotarul până la
care te pot înso i chiar şi cei mai iubi i ai tăi, în tainele
sufletului tău.
O, Doamne Iisuse, înso eşte-ne Tu!
Amin.


9. MARELE NOSTRU BINEFĂCĂTOR

1. Numai Iisus Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul
tău, Care ştie toată via a ta şi cunoaşte toate păcatele
tale – căci El le-a ispăşit –
numai El Singur te poate în elege. Numai Lui po i
să-I spui totul şi fără nici o teamă.
O, ce Prieten Bun ne este El!

2. Crede că Iisus este lângă tine şi vei sim i că este.
Vino la El şi vei sim i că te învăluie cald cu iubirea
şi bra ele Sale.
Cere-I iertare şi vei sim i că i-a dăruit-o.
Dă-I inima ta şi vei sim i că i-o primeşte.
Predă-te lui Hristos cu credin ă, cerîndu-I naşterea
din nou, apoi rămâi lângă El cu iubire neschimbată.
Slujeşte-L cu nădejde toată via a ta
şi vei sim i că eşti înfiat de Dumnezeu.

3. Fiindcă a i renun at la toate acum pentru Hristos,
le ve i primi pe toate şi pe totdeauna prin El.

70 Traian Dorz

Dar cine n-are pe Hristos e cea mai nefericită fiin ă
de pe fa a pământului.
Acum o văd numai unii; mâine o vor vedea aceasta
cu to ii.

4. Sănătos este numai acela care poate purta poveri:
povara răbdării, povara pagubei, povara jignirii,
povara ocării, povara închisorii, povara bătăii,
povara Crucii, povara Evangheliei, adică povara lui
Hristos.
Pot totul în Hristos, a spus Sfântul Pavel (Fil 4, 13).
Într-adevăr, în Hristos po i.
Numai în El po i.

5. Când nu eşti în Hristos, atunci nu po i purta
greul (In 15, 5).
Deci dacă nu po i, înseamnă că nu eşti în El. Căci
dacă ai fi, ai fi sănătos deplin,
adică ai putea purta totul.

6. Via a sfântă pretinsă de Hristos, propovăduită de
apostolii Săi, trăită de primii creştini şi apărată de Sfin-
ii Părin i ai Bisericii a devenit în mijlocul acestui fel de
lume o excep ie batjocorită şi huiduită.
Cât de îngrozitor s-au falsificat lucrurile! Şi totuşi
aproape nimănui nu i se pare îngrozitor.

7. Apostolii şi Sfin ii Părin i au fost săraci, cura i şi
darnici.
Aşa ne-au învă at ei să trăim şi noi în Biserica
Domnului.


Dar cei care s-au ocupat de lucruri necinstite au
adus în lume ura nu fa ă de ei, ci fa ă de Evanghelie şi
fa ă de Biserică, prin purtările lor.
Ce blestem este acesta pentru cei vinova i de el!

8. Creştinismul este Hristos – nu necinsti ii care
s-au strecurat în creştinism şi în Biserica Sa.
Evanghelia este lumină şi binefacere, nu obscuran-
tism, supersti ie şi înapoiere.
Biserica este cură ie, dragoste şi căldură în unitate,
nu afacerism, simbrie, fă ărnicie şi sectarism.
Oamenii trebuie să ajungă să vadă şi să facă deose-
birea.
Iar cei nelegiui i ori să-şi schimbe via a, ori să ple-
ce din Biserică!
Cerul n-are numai atâtea stele câte se văd.
Nici Biserica adevărată numai atâ ia luptători câ i par.

9. Ce mare păcat este frica!
Frica este unul din păcatele cele mai grele împotri-
va credin ei şi a iubirii.
Frica te duce la lepădarea de credin ă şi la trădarea
iubirii lui Hristos.
Frica te face să- i calci legământul şi să- i pierzi
mântuirea.
Frica te face să- i vinzi Binefăcătorul şi fra ii.
Frica te face să calci porunca Domnului şi să pără-
seşti calea Lui.
Frica î i sugrumă conştiin a, î i ucide bucuria, î i
otrăveşte toată pacea vie ii şi a căminului.

72 Traian Dorz

Î i întunecă mintea, î i chinuieşte sufletul şi î i ni-
miceşte adunarea.
Frica î i pierde via a întreagă şi pe totdeauna (Apoc
21, 8).
Nu fi i fricoşi voi, pe care vă apără Hristos Biruito-
rul. De cine a i putea să vă teme i?

10. O suflete, nu fi fricos niciodată. Niciunde. Şi în
fa a nimănui! Cere-I putere Domnului – şi ai curaj!
Totdeauna în Numele Lui şi în slujba Lui trebuie să ai
cel mai mare curaj.
Teme-te de un singur duşman: păcatul;
de o singură nenorocire: păcatul;
de o singură osândă: păcatul;
şi apoi de nimic altceva să nu te mai temi niciodată.

11. Nu trebuie să ui i niciodată un lucru: cine te
întreabă.
Nu ce te întreabă şi ce- i vorbeşte cineva, ci cine te
întreabă, cine î i vorbeşte!
La asta să fii atent!
Că dacă te ui i la ce te întreabă un om, de cele mai
multe ori nu vei fi atent şi nu-i vei da nici o importan ă,
căci zici: „A… nişte lucruri de nimic“.
Dar dacă te ui i atent cine este omul care vine la tine
sau la care te duci tu să te întrebe, ochii i se vor deschide
mai cu grijă şi gura i se va închide mai cu cumpătare.
Căci mintea î i va fi atentă.

12. Cât de vinovat este oricine se foloseşte de un
suflet slab şi fricos ca să-l silească a face lucruri pe care
pe urmă îl nefericesc şi îl degradează pe acela pentru


toată via a lui! Acela care face din om o zdrean ă ne-
trebnică, vrednică de scârba şi de dispre ul celorlal i
oameni pe totdeauna – adică un pârâtor şi o iscoadă.
Omul căzut într-o astfel de stare nu mai e om. A
ajuns fără nici o demnitate, mai jos decât orice târâtoare.
Este degradat şi în proprii săi ochi şi rămâne pe
totdeauna cea mai nefericită creatură de pe lume.

13. Omul care şi-a pătat conştiin a şi s-a compro-
mis, ajungând un vânzător netrebnic, şi-a terfelit cin-
stea, şi-a murdărit şi cugetul, şi caracterul său de om,
făcându-se pârâşul semenilor săi,
omul acela nu mai este om, ci demon ori viperă.
Creatura asta, dacă totuşi mai are o cât de mică
parte de conştiin ă trează în ea, se va sim i cea mai chi-
nuită fiin ă, cea mai nefericită, cea mai osândită şi mai
nenorocită creatură de pe fa a pământului.
O râmă sau o broască vor fi mai fericite decât un
astfel de om.

14. Nu folosi puterea pe care o ai momentan, spre a
ucide sufletul oamenilor, în numele nici unui principiu.
Căci e de o mie de ori mai cumplit decât dacă le-ai uci-
de trupul lor.
Şi tu vei cădea odată în Mâinile Viului Dumnezeu.
Fii sigur de asta (Evr 10, 31). Şi vei vedea atunci ce în-
grozitor va fi să răspunzi în fa a Lui pentru siluirea
conştiin ei cuiva. Şi pentru nimicirea unicului bun al fi-
ecărui om: personalitatea sa, caracterul său, cinstea sa.
Această crimă cere cea mai cumplită ispăşire dintre
toate crimele.

74 Traian Dorz

15. Fa ă de unele suflete rele, Dumnezeu Îşi mai
arată încă o dată marea bunătate, într-o supremă şi ul-
timă dovadă de iubire.
Dacă nici aceasta nu le salvează, aceste suflete sunt
pierdute pe vecii vecilor.

16. Cine nu iubeşte pe nimeni, nici nu merită să ai-
bă pe nimeni.
Cine n-a ajutat şi n-a mângâiat nici un suflet, nici
el nu va avea nici un ajutor şi nici o mângâiere când va
avea cea mai mare nevoie.
Căci fiecare trebuie să secere ceea ce a semănat şi
să i se măsoare cu măsura cu care a dat şi el altora.

17. Nimenea dintre noi nu face altuia răul pe care îl
face, ci numai lui însuşi şi-l face.
După cum nici binele pe care îl face cuiva, nu-l fa-
ce altuia, ci numai lui însuşi.
Îşi primeşte fiecare din mâna lui Dumnezeu ceea ce
a dat şi el altora. Întocmai ceea ce merită.
Căci Dumnezeu este drept în toate căile Sale şi fără
de vină în toate judecă ile Sale (Ps 145, 17).
Fiecare trebuie să ispăşească după cum a păcătuit
şi să capete bunăvoin a pe care a dat-o.
Cine udă pe altul va fi udat şi el (Prov 11, 25).
Dar cine arde pe altul va fi şi el ars.

18. Oamenii nu-L iubesc pe Adevăratul Dumnezeu,
ci forma Evangheliei. Exteriorul credin ei.
Acesta este falsul dumnezeu la care se închină as-
tăzi oamenii.


Când Adevăratul Dumnezeu S-a ridicat să-l nimi-
cească pe acest fals dumnezeu al lumii, oamenii L-au
răstignit pe Cel Adevărat, spre a-l apăra pe celălalt, pe
cel fals.
L-au omorât pe Hristos pentru sabat. Pentru Lege,
pe Dătătorul Legii. Şi pentru supersti ii, pe Dumnezeu.

19. Lumea nu vrea adevărul, ci închipuirea adevă-
rului.
Nu vrea miezul, ci coaja – sau nici atât.
Nu vrea Harul, ci Legea.
Nu pe Hristos, ci forma de evlavie a unor crezuri.
Pentru a salva cele ce se văd, sunt gata să ucidă tot
ce nu se vede. Atât în inimile lor, cât şi în ale altora.
Iudeii L-au omorât pe Hristos pentru a-şi salva sa-
batul.

20. Prejudecă ile luptă împotriva lui Hristos oriun-
de Se iveşte El şi trăirea Lui. Pentru că oriunde pătrun-
de El, Hristos luptă cu prejudecă ile care au ajuns un
nou dumnezeu pentru oameni. Luând pe nedrept locul
Celui Viu şi Adevărat.
Pe toate aceste lucruri Hristos trebuie să Şi le
subordoneze. Să le coboare la picioarele Sale. Adică la
locul lor.
Şi să ridice mai presus de toate Slava Tatălui Sfânt.

76 Traian Dorz

10. PĂCATUL, IZVORUL RĂULUI

1. Unde domneşte păcatul, toate lucrurile sunt răs-
turnate. Acolo, ceea ce trebuie să fie înăl at este dispre-
uit. Iar ceea ce trebuie să fie jos se găseşte deasupra.
Numai când vine Hristos se face ordine şi rânduială
într-un loc.

2. Oameni învechi i în rătăcirile vinovate se găsesc
oriunde.
Şi ei sunt gata să omoare oricând şi pe oricine pen-
tru ele, chiar şi pe Hristos din inimile lor şi ale altora.
Fără nici o ezitare şi fără nici o întârziere.
Unii Îl omoară pentru sabat,
al ii pentru botez,
al ii pentru vorbirea în limbi,
al ii pentru împără ia de o mie de ani,
al ii pentru stilul vechi,
al ii pentru minuni,
al ii pentru alte supersti ii şi obiceiuri.
Căci uriaşul cel negru al formalismului necredincios


este cel mai grozav duşman al credin ei vii şi al unită ii
Bisericii vii.

3. Nu există pe pământ nimic mai păgubitor şi mai
vrednic de osândă ca o fiin ă care nu lucrează, trăind în
păcatul leneviei,
care are pricepere şi putere, dar nu lucrează nimic
folositor,
care cheamă şi trăieşte din binefacerile cerului şi
ale pământului, dar nu produce nimic nici pentru cer,
nici pentru pământ.
Când tot ce are pe pământ via ă şi tot ce nu este
blestemat de Dumnezeu lucrează şi rodeşte ceva bun,
leneşul nu face decât rău.

4. Privi i natura! Ce este oare fără rost şi fără mun-
că în mişcarea de rota ie de la orice răsărit spre orice
răsărit? De la o primăvară spre o altă primăvară? De la
un rod spre alt rod? De la o via ă spre alta?
Este o neîncetată lucrare în tot ce se vede sau nu se
vede.
De la cea mai mică fiin ă până la cel mai necuprins
sistem, absolut toate cu ascultare şi cu o rânduială de-
săvârşită lucrează şi se mişcă mereu.
În toate acestea, via a şi mişcarea tuturor este
Dumnezeul Veşnic, pretutindeni Prezent, Puternic şi
Iubitor.

5. Tu, fiin ă omenească, oricare ai fi şi oriunde ai
fi, ai fost creat numai pentru a lucra binele şi pentru a
aduce partea ta de rod. Spre a face ceea ce este frumos

78 Traian Dorz

şi folositor pe lume să fie şi mai frumos şi mai folositor.
Mai bine şi mai mult, prin partea ta.
Unit cu Hristos, po i face binele.
Rupt de El, po i face numai răul şi păcatul.

6. Faci răul şi păcatul chiar şi atunci când nu faci
nimic.
Fiindcă omul care nu face nimic bun este un om
care fură şi înşală, adică face răul.
Fură şi timpul, şi aerul, şi lumina, şi pâinea, şi locul
pe care stă fără să lucreze nimic.
Şi îl înşală pe Dumnezeu şi pe semenii Săi, luând
din munca acelora pe degeaba, fără a face el nimic.
Leneşule, toate câte sunt în lumea asta te osândesc.
Toate fac ceva. Până şi o râmă se mişcă.
Numai tu nu lucrezi nimic decât păcat.

7. Hristos a venit să dezlege totul din lan urile pă-
catului, ale mor ii şi ale diavolului.
Toată lucrarea lui Hristos este de a dezlega.
El a dezlegat de la început lumina de întuneric,
cerul de pământ,
uscatul de ape,
binele de rău,
neprihănirea de păcat,
via a de moarte.
El a dezlegat legăturile păcatului în care zăcea ome-
nirea căzută.
El a dezlegat legăturile neputin elor noastre (Lc
13, 16).
El l-a legat pe satana şi ne-a dezlegat pe noi (Mt
12, 29; Lc 10, 19; Evr 2, 14-15).


De aceea toate puterile răului s-au unit totdeauna
ca să lupte împotriva Lui, căci Hristos este Căpetenia
biruitorilor şarpelui. A şarpelui ce umblă mereu numai
ca să lege sufletele oamenilor.

8. Dintre to i vrăjmaşii libertă ii omeneşti, cei care
Îl urăsc mai necru ător pe Hristos sunt cei care au inte-
resul ca sufletele să fie legate şi robite;
cei care au interesul exploatării sufletului. Şi
avantajele dezbinării şi robiei duhovniceşti;
cei care au interesul ca oamenii să nu fie dezlega i
din ceea ce odată a fost statornicit prin şiretenie şi păs-
trat prin apăsare sau minciună;
cei care au interesul ca sistemul lor de exploatare
să nu se prăbuşească,
întreaga lor existen ă fiind clădită numai pe aceas-
ta. Ei ar rămâne atunci ai nimănui. De aceea ei Îl urăsc
pe Hristos Eliberatorul.

9. În locul sabatului, Mântuitorul a adus odihna Lui
(Mt 11, 29).
În locul odihnei trecătoare, El a adus, pentru to i
câ i vin la El, odihna veşnică a iubirii, a credin ei, a îm-
păcării cu Tatăl (Evr 4, 5-11).
Odihna netulburată a unirii omului cu Izvorul Veş-
nic al Odihnei. Pacea sufletului numai în această odih-
nă este desăvârşită.

10. Pentru ca sufletul să iasă la soare, trebuie să-i
fie luat opai ul la care încă mai orbecăie.
Numai atunci omul e dezlegat deplin, când Hristos
îi rupe şi legăturile îngustimii confesionaliste în care

80 Traian Dorz

este legat de mândria şi egoismul celor obişnui i să nu
se supună nimănui, ci numai să comande tuturor.

11. După cum calculat face Hristos mişcarea de
rota ie a nop ii şi a zilei, a iernii şi a verii, a soarelui şi a
stelelor, cu precizie de miimi de secundă, aşa este şi va
fi El în toate.
Toate evenimentele vin exact la timpul rânduit lor
de Dumnezeu şi nimic din ce se întâmplă nu este în-
tâmplător.
Totul este aşa nu pentru că oamenii vor să fie aşa,
ci pentru că Domnul vrea să fie aşa.
Pute i fi încredin a i voi, to i cei care trăi i pe pă-
mânt, că aşa este. Fie că vre i, fie că nu vre i să crede i
acum în existen a lui Dumnezeu, – fi i încredin a i de
acest adevăr, prin lucrările Lui.

12. Dacă Iisus Hristos „S-a făcut deopotrivă cu
Dumnezeu“, este pentru că El era şi este Dumnezeu
într-adevăr.
Şi dacă este într-adevăr Dumnezeu, El făcând ispăşi-
rea păcatelor noastre, fi i siguri că ele sunt chiar ispăşite.

13. Unitatea dintre Tatăl şi Fiul fiind desăvârşită,
Fiul are aceeaşi putere ca şi Tatăl.
Tot ce se supune Fiului şi se face pentru Fiul, Ta-
tălui I se supune şi Lui I se face.
To i cei care Îl adoră pe Tatăl Îl adoră pe Hristos
şi oricine Îl tăgăduieşte pe Hristos Îl tăgăduieşte pe
Dumnezeu.
Tatăl şi Fiul sunt nu numai Una, ci şi Unul.

Traian Dorz: Lumina iubitului fiu

Traian Dorz: Lumina iubitului fiu

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to Traian Dorz: Lumina iubitului fiu

Similar to Traian Dorz: Lumina iubitului fiu (20)

More from ComoriNemuritoare.RO

More from ComoriNemuritoare.RO (9)

Traian Dorz: Lumina iubitului fiu