Pr iosif trifa__fiul_cel_pierdut

Fiul cel pierdut 1

Preot IOSIF TRIFA

Fiul cel pierdut

110

2 Preot IOSIF TRIFA

© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu
str. Ch. Darwin, nr. 11
tel. 0269 216677; fax 0269 216914

ISBN 13 937-710-068-9
ISBN 978-973-710-068-9

Fiul cel pierdut 3

Preot Iosif TRIFA

FIUL CEL PIERDUT
Edi ia a V-a

Apare cu binecuvântarea
IPS Sale Dr. Lauren iu Streza,
Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2006

Fiul cel pierdut 5

Cuvânt înainte
– la edi ia a II-a –

În vestirea Evangheliei, Iisus Mântuitorul
n-a predicat oamenilor în glas de filozofie
grea şi neîn eleasă. Iisus Mântuitorul a fost şi
aici un învă ător neîntrecut. El a folosit pilde
şi asemănări luate din via a şi priceperea
oamenilor. El a folosit învă ături atât de sim-
ple, încât şi pruncii le pot pricepe – şi totuşi
atât de adânci, încât în ele încape tot adâncul
în elepciunii.
Minunate sunt, în special, pildele Mân-
tuitorului. Pentru trezirea păcătoşilor şi în-
toarcerea lor la Dumnezeu, nimic nu lucrează
cu atâta putere ca pildele Mântuitorului.
Minunată şi neîntrecută este îndeosebi
pilda cu fiul cel pierdut. Preo i din toate tim-
purile au predicat această pildă; poe ii au
cântat-o, pictorii au zugrăvit-o... Ea va rămâ-
ne până la sfârşitul veacurilor una dintre cele
mai mişcătoare chemări ale Dumnezeirii, va
rămâne ca un cântec dulce al iubirii cereşti,
ca o chemare dulce a Tatălui ceresc.
Milioane şi milioane de suflete a scos a-

6 Preot IOSIF TRIFA

ceastă pildă din căile pierzării. Milioane şi
milioane de suflete au plâns cu fiul cel pier-
dut, s-au întors cu el „acasă” şi au căzut cu
el în bra ele Tatălui ceresc...
Cu ajutor de la Domnul de sus, în cartea
de fa ă am tâlcuit pe larg această pildă şi o
slobozim în lume – tipărită a doua oară – ca
pe un strigăt de întoarcere la Dumnezeu.
Domnul să binecuvânteze cu folos de
mântuire sufletească pe cei ce o vor citi şi
răspândi.

Sibiu, 15 martie 1937

Preot Iosif Trifa,
redactorul foii «Isus Biruitorul»

Fiul cel pierdut 7

Pilda Evangheliei
cu fiul cel pierdut
Zis-a Domnul pilda aceasta: „Un om avea doi fe-
ciori.
Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: «Tată,
dă-mi partea ce mi se cade de avu ie». Şi le-a împăr it
lor avu ia.
Şi, nu după multe zile, adunând toate, feciorul cel
mai tânăr s-a dus într-o ară departe, şi acolo a risipit
toată avu ia sa, vie uind întru dezmierdări.
Şi, cheltuind el toate, s-a făcut foamete mare în-
tr-acea ară şi el a început a se lipsi.
Şi, mergând, s-a lipit de unul din locuitorii ării
aceleia şi l-a trimis pe el la arinile sale să pască porcii.
Şi dorea să-şi sature pântecele său din roşcovele
ce mâncau porcii; şi nimeni nu-i da lui.
Iar venindu-şi întru sine, a zis: «Câ i arga i ai ta-
tălui meu sunt îndestula i de pâine, iar eu pier de foame!
Scula-mă-voi şi mă voi duce la tatăl meu şi voi zi-
ce lui: Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta.
Şi nu mai sunt vrednic a mă chema fiul tău: fă-mă
ca pe unul din arga ii tăi».
Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Iar el, încă de-
parte fiind, l-a văzut pe dânsul tatăl lui şi i s-a făcut milă
şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat pe el.

8 Preot IOSIF TRIFA

Şi a zis lui feciorul: «Tată, greşit-am la cer şi îna-
intea ta şi nu mai sunt vrednic a mă chema fiul tău».
Şi a zis tatăl către slugile sale: «Aduce i haina cea
dintâi şi-l îmbrăca i pe el; şi da i inelul în mâna lui şi în-
căl ăminte în picioarele lui.
Şi aducând vi elul cel hrănit, îl înjunghia i; şi
mâncând, să ne veselim.
Căci fiul meu acesta mort era şi a înviat; şi pier-
dut era şi s-a aflat». Şi au început a se veseli.
Iar feciorul lui cel mai mare era la arină; şi, dacă
a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
Şi chemând pe una dintre slugi, a întrebat-o: «Ce
sunt acestea?»
Iar el a zis: «Fratele tău a venit; şi a junghiat tatăl
tău vi elul cel hrănit, pentru că sănătos pe el l-a primit».
Şi s-a mâniat şi nu vroia să intre; iar tatăl lui, ie-
şind, îl ruga pe el.
Iar el, răspunzând, a zis tatălui său: «Iată, de a-
tâ ia ani slujesc ie şi niciodată porunca ta n-am căl-
cat: şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să
mă veselesc cu prietenii mei.
Iar când veni fiul tău acesta, care a mâncat avu ia
ta cu desfrânatele, junghiaşi lui vi elul cel hrănit».
Iar el a zis lui: «Fiule, tu în toată vremea eşti cu
mine şi toate ale mele – ale tale sunt.
Ci se cădea a ne veseli şi a ne bucura; căci fratele
tău acesta mort era şi a înviat; şi pierdut era şi s-a
aflat»”.

(Evanghelia de la Luca 15, 11-32)

Fiul cel pierdut 9

Fiul pleacă de acasă
şi rupe legătura cu tatăl său
Ruperea legăturii noastre cu Tatăl Ceresc

Să cercetăm cu de-amănuntul pilda cu fi-
ul cel pierdut.
Evanghelia începe prin a ne spune că:
„Un om avea doi feciori. Şi a zis cel mai tâ-
năr dintre ei tatălui său: «Tată, dă-mi partea ce
mi se cade de avu ie». Şi le-a împăr it lor ave-
rea. Şi, nu după multe zile, adunând toate, fe-
ciorul cel tânăr s-a dus într-o ară departe”.
Ce i-a venit feciorului cel mai tânăr să fa-
că acest lucru? De bună seamă, ceva îndem-
nuri slabe. Nu-i mai plăcea lucrul... Apucase
cu prieteni răi... Apucase cu petreceri şi
chefuri de noapte. Tatăl poate că începuse
să-l cam mustre. El voia acum să scape de
controlul tatălui său... Voia să fie liber... Voia
să facă ce vrea şi să trăiască cum vrea. Îşi în-
chipuia el cât de frumoasă trebuie să fie o
astfel de via ă.
Iată-l plecat la drum. De bunăvoie o ru-
pe cu casa părintească, o rupe cu tatăl său

10 Preot IOSIF TRIFA

şi pleacă într-o ară depărtată. Duioasă este
această despăr ire. Tatăl se uită cu jale du-
pă fiul plecat. Îl petrece cu ochii în zare,
suspinând: «Oare se va mai întoarce scum-
pul meu copil?» Chipul de mai jos arată ple-
carea fiului pierdut, arată ruperea legăturii
dintre un tată şi un fiu. Grozavă este
această rupere!

Fiul cel pierdut 11

O astfel de grozavă rupere se petrece şi
în via a noastră cea sufletească, pentru că
pilda cu fiul cel pierdut este o oglindă în ca-
re, uitându-ne, ne vedem pe noi înşine şi via-
a noastră cea sufletească. Tatăl din pilda
Evangheliei este Dumnezeu, este Tatăl ce-
resc, iar fiul suntem noi, cei care – prin pă-
catele noastre – rupem legătura dintre noi şi
El. Păcatul rupe legătura dintre noi şi Tatăl
ceresc.
Ah, ce grozavă este această rupere! Sunt
multe nenorociri în lumea asta. Eu însă zic
că nu este decât o singură nenorocire adevă-
rată: ruperea legăturii cu Tatăl Ceresc!
Peste mine au dat multe nenorociri: am
pierdut pe mama, am pierdut so ia, trei copii;
dar eu nu mă tem decât de o singură nenoro-
cire: să nu pierd legătura cu Tatăl ceresc, să
nu-mi rupă păcatul legătura cu El.
Omul e făcut să trăiască în legătură ne-
curmată de ascultare şi iubire cu Dumnezeu,
Făcătorul său. De la începutul până la găta-
tul Scripturilor răsună neîncetat chemarea şi
strigarea Dumnezeirii să nu rupă omul a-
ceastă legătură. De la început până la gătat
se vede şi aplecarea omului de a rupe această
legătură şi se vede şi silin a satanei de a stri-
ca această legătură.


Ah, ce lucru grozav este ruperea legăturii
dintre om şi Dumnezeu! Ah, ce lucru grozav
este un om ce trăieşte fără Dumnezeu în lu-
me! Şi, vai, este lumea plină de astfel de oa-
meni!
În trei clase s-ar putea împăr i oamenii,
în ceea ce priveşte legătura lor cu Dumnezeu:
1. În clasa întâi stă mul imea necredincio-
şilor, mul imea celor mul i, mul i, care n-au
nici o legătură cu Dumnezeu. Singura lor în-
tâlnire cu Dumnezeu a fost Taina Sfântului
Botez; singura mărturie despre legătura lor
cu Dumnezeu este matricola boteza ilor (dar
la ce poate folosi această mărturie?). Aceştia
trăiesc în „slobozenia” diavolului. Sărmanii!
Aceştia nu cunosc „casa părintească” a Ta-
tălui ceresc, pentru că n-au gustat niciodată
din ea. Ei râd când le spui despre dulcea a
unei vie i trăite cu Domnul.
2. În clasa a doua este mul imea celor
ce-şi închipuie că legătura cu Tatăl ceresc se
poate ine cu fel de fel de minciuni şi forme
goale. Sunt atâ ia şi atâ ia oameni care se
roagă – aşa, în graba mare – seara şi dimi-
nea a, lui Dumnezeu, dar toată ziua o trăiesc
fără Dumnezeu. Eu mă gândesc cu câtă uşu-
rin ă rostesc oamenii rugăciunea „Tatăl nos-
tru”. Îl numesc pe Dumnezeu Tată, dar n-as-

Fiul cel pierdut 13

cultă de El. Îl agrăiesc Tată, dar nu sunt
„acasă” la El şi nici nu umblă să se întoarcă,
stăruind în păcate. Toată ziua fac unii oa-
meni voia diavolului, iar seara rostesc în ga-
lopul gurii „Tatăl nostru”. Aici încap asprele
cuvinte ale Mântuitorului: „Ce-Mi zice i Mie:
«Doamne, Doamne» şi nu face i voia Mea?”
(Lc 6, 46).
Am amintit aceste lucruri să nu creadă
cineva că fiii pierdu i sunt numai cei ce-şi to-
pesc averea sufletească şi trupească în che-
furi, be ii, desfrânări şi alte păcate răsună-
toare. O, nu! Fiu pierdut este tot omul cel ca-
re nu are o legătură vie şi lucrătoare cu Tatăl
ceresc.
A avea o legătură adevărată cu Dumne-
zeu, a fi un adevărat copil al lui Dumnezeu
înseamnă să trăieşti o via ă legată clipă de
clipă cu El, cu cerul, cu veşnicia... Înseamnă
să trăieşti o via ă de copil al lui Dumnezeu
răscumpărat prin Jertfa cea scumpă a Fiului
Său. O, ce via ă dulce şi scumpă este aceas-
ta! Câ i însă o trăiesc?
Fiul cel pierdut a rupt legătura cu tatăl
său pentru că îi trebuia „libertate”... Voia să
fie liber... Voia să trăiască de capul său. Tatăl
său putea să-l ină cu puterea acasă, putea să
nu-i dea nici partea de avere, căci, după legea


lui Moise, feciorul avea drept la partea sa de
avere numai în cazul când se căsătorea. Dar –
în iubirea lui de tată – i-a dat şi libertate şi i-a
dat şi partea sa de avere. Nu voia să-l ină cu
puterea acasă, ca într-un arest.
Tatăl ceresc ne-ar putea ine şi pe noi cu
puterea în „casa” Lui; în ascultare de El. Ne-ar
putea opri de la păcat. Dar, în acest caz, am
avea o mântuire silită; o mântuire fără nici
un pre . Ni s-ar lua şi libertatea voin ei.
Dumnezeu nu se atinge de libertatea voin ei.
Numai cât această libertate trebuie folosită
bine. „Toate îmi sunt slobode – zice Apostolul
Pavel – dar nu toate de folos” (I Cor 10, 23).
Un dar mare şi scump este libertatea, dar
şi foarte gingaş. Chiar şi libertatea cea lu-
mească este un dar foarte gingaş. Vorbeşte
despre libertate unor oameni mai neprice-
pu i, şi ei se vor duce să jefuiască, să fure, să
taie pădurile. Pentru ei libertatea este un fel
de „sloboadă”, un fel de slobozire a apelor. O
libertate e bună numai în cadrele legilor şi
ordinii publice. Aşa e şi cu libertatea cea su-
fletească. Ea este bună numai în cadrele le-
gilor cereşti; e bună numai până când rămâ-
ne sub controlul şi ascultarea Tatăl ceresc.
Fiul cel pierdut dorea o libertate afară de
casa tatălui său, afară de ochii lui şi contro-

Fiul cel pierdut 15

lul lui. O aşa „libertate” sufletească le place şi
oamenilor de azi. Le trebuie „libertate” să se
îmbete, să înjure şi să facă toate păcatele.
Un pictor l-a desenat pe fiul cel pierdut
părăsind casa tatălui său călare pe un cal
zburdalnic. Potrivită icoană, căci aşa este şi
„libertatea” păcătoşilor: un „cal fără frâu” (Iac
3, 3). Cei păcătoşi aleargă în galop pe căile
pierzării „ca şi calul şi catârul la care nu este
pricepere” (Ps 31, 10).
Ce lucru gingaş este libertatea cea sufle-
tească!
Un mare învă at creştin zice: „La drept
vorbind, omul nici n-are slobozenie, cum îşi
închipuie el. Dacă nu-l cârmuieşte Dumne-
zeu, fără doar şi poate, îl cârmuieşte satana.
Omul e cârmuit ori de Domnul, ori de diavo-
lul, aşa după cum face voia unuia sau a ce-
luilalt…”
Învă atul se pare că are toată dreptatea.
Eu citesc mult în Scriptură şi am observat un
lucru. De câte ori omul s-a ridicat şi şi-a bă-
tut pieptul, strigând: „Eu sunt liber, fac ce
vreau...”, de atâtea ori, îndată l-a înhă at sa-
tana în cursa păcatului. N-a pă it oare şi
Adam aşa? Voia să fie complet „liber” şi a că-
zut în cea mai ruşinoasă robie a lui satana.


Lauda omului: „fac ce vreau...”, tradusă în
româneşte, înseamnă că face diavolul ce vrea el.
Libertate adevărată este numai în casa
Tatălui ceresc: în ascultare de El şi de porun-
cile Lui. Libertatea, aşa cum o în elege lumea
de azi, este o ruşinoasă robie la diavolul.
Libertatea cea adevărată este aceea pe

Fiul cel pierdut 17

care ne-a câştigat-o scumpul nostru Mân-
tuitor cu Jertfa Lui cea Sfântă. Iisus ne-a
eliberat din jugul cel ruşinos al robiei lui
satana. „Hristos ne-a izbăvit, ca să fim slo-
bozi… Să rămânem dar tari în această li-
bertate; să nu ne plecăm iarăşi sub jugul
robiei” (Gal 5, 1).
Însă, vai, cei mai mul i creştini „au căzut
din această libertate” (II Ptr 2, 20), rupând le-
gătura cu Tatăl ceresc.
Ce lucru grozav este ruperea legăturii cu
Tatăl ceresc! Această rupere este începutul
pierzării sufleteşti. Dar să luăm aminte că tot
aici este şi începutul mântuirii sufleteşti.
Primul pas al mântuirii sufleteşti tocmai
acesta este: să- i dai seama ce fel de legătură
ai tu cu Dumnezeu, cu Tatăl ceresc. Să te
retragi în cămara sufletului tău şi să te în-
trebi: „Oare cum stau eu fa ă de Dumnezeu?
Oare mă pot înfă işa înaintea Lui ca un copil
ascultător al Lui?”...
Începutul mântuirii nu stă în ocoşeli de
acestea: „Fac ce pot şi pentru suflet, mă si-
lesc să-mi fac şi datoria de creştin...”, ci stă
în întrebarea categorică, precisă: Eşti tu
într-o legătură vie şi necurmată cu Tatăl ce-
resc, ori eşti într-o legătură stricată? Eşti tu
„acasă”, ori eşti dus de „acasă”?... Trăieşti


în ascultare de Tatăl ceresc, ca un copil as-
cultător al Lui, ori ai ieşit din această as-
cultare?

Fratele meu! Eu pun în fa a ta întrebarea:
Eşti tu „acasă” ori eşti dus de „acasă”? Fă- i
tu singur socoata!

Fiul cel pierdut 19

„Şi şi-a risipit toată averea sa
în dezmierdări...”
Despre risipa şi risipirea averii
celei sufleteşti

Pilda Evangheliei ne spune că fiul a ce-
rut, iar tatăl său i-a dat „partea lui de avere”.
Dar răul şi pierzarea fiului încă nu stăteau
aici. El putea să apuce pe un drum bun, du-
pă ce şi-a luat partea sa de avere. Putea să-şi
întocmească o gospodărie, să-şi facă o căsni-
cie şi să trăiască fericit. Dar el n-a făcut aşa.
El a ales calea cea rea.
„Şi s-a dus feciorul cel tânăr într-o ară de-
parte şi acolo a risipit toată averea sa, vie uind
întru dezmierdări (destrăbălări).”
O, ce în eles adânc este şi pentru noi în
această istorie! Fiul din pilda Evangheliei a
plecat în lume cu „partea lui de avere”. În-
tocmai aşa suntem şi noi. Tatăl ceresc ne-a
trimis în lume, dându-ne „partea noastră de
avere”, dându-ne o zestre sufletească cu care
să putem trăi în această „ ară străină”, până
ne vom întoarce iarăşi la El. Ştii tu, dragă ci-


titorule, care este „partea noastră de avere”
pe care o avem de la Tatăl ceresc? Este ave-
rea noastră cea trupească şi sufletească: este
mintea, priceperea, cunoştin a, sănătatea şi
alte multe daruri, – aici pomenind şi darurile
mântuirii sufleteşti.
Ah, ce „avere” scumpă avem noi de la Ta-
tăl ceresc! Pentru „averea” aceasta noi ar tre-
bui să stăm neîncetat în genunchi cu rugă-
ciuni de mul umire lui Dumnezeu. Dar, vai,
noi nu ştim pre ui această avere! Suntem, şi
cu lucrul acesta, în chipul fiului celui pierdut.
Ca şi el, risipim şi noi şi prădăm „partea de
avere” ce ni s-a dat de la Tatăl ceresc. O prăpă-

Fiul cel pierdut 21

dim în fel de fel de păcate şi lucruri slabe. E
plină lumea de cei ce-şi risipesc averea ce o
au de la Tatăl ceresc.
În multe chipuri şi feluri îşi risipesc oa-
menii averea ce o au de la Tatăl ceresc.
Iată-l pe be iv cum îşi pradă averea tru-
pească şi sufletească. Iată-l pe învă atul ne-
credincios. Are o avere întreagă de minte şi
în elepciune. Ce lucruri frumoase ar putea
face cu această avere! Cum i-ar putea deştepta
pe oameni... cum le-ar putea citi din Biblie...
cum i-ar putea învă a şi lumina… Dar, vai,
el foloseşte „averea” ce o are pentru a-i înşela
pe cei nepricepu i. Ba unii folosesc mintea şi
învă ătura chiar pentru a tăgădui pe bunul
Dumnezeu, Care le-a dat aceste daruri.
Iată-l pe înşelător, pe zavistuitor şi pe to i
ceilal i păcătoşi care îşi pradă averea tru-
pească şi sufletească. O, cum îşi pradă oa-
menii „averea” ce o au de la Tatăl ceresc! Ce
dar mare sunt mâinile, dar păcătosul le folo-
seşte să fure, să bată, ba chiar şi să omoare.
Ce dar mare sunt picioarele, dar păcătosul
aleargă cu ele la birt şi în căile pierzării. Ce
dar mare sunt gura şi graiul, dar omul le fo-
loseşte să mintă, să blesteme, să batjocoreas-
că, ba chiar şi să înjure pe Făcătorul său, pe
Cel ce i-a dat aceste daruri.


La Taina Sfântului Botez, când primim
legătura cu Dumnezeu, ni se pecetluiesc cu
Darul Sfântului Duh ochii, mâinile, picioare-
le, fruntea, pieptul, capul, în semn că ele
sunt o avere a Tatălui ceresc şi trebuie să le
punem în slujba Lui. Ni se dă şi haină nouă
şi curată, în semn că avem o zestre sufleteas-
că deplină. Taina Sfântului Botez ne dă par-
tea noastră de avere; ne dă o zestre cerească
şi sufletească completă. Dar cei mai mul i
oameni parcă nimic nu fac altceva decât rup,
murdăresc şi zdren uiesc haina botezului; ri-
sipesc „zestrea” ce li s-a dat. La cei mai mul i
oameni ce a mai rămas din această zestre?
(Matricola boteza ilor!)
Ah, ce risipă grozavă de avere trupească
şi sufletească este azi în lume! Ori încotro te
ui i, vezi această pradă. E plină lumea de
oameni care şi-au pierdut cea mai scumpă
avere.
În multe chipuri şi feluri îşi poate prăda
omul „partea de avere” ce o are de la Tatăl ce-
resc. Pilda Evangheliei ni-l arată pe fiul cel
pierdut prădându-şi averea în chefuri şi des-
fătări. Prin aceasta, Evanghelia pune în fa a
noastră be iile, chefurile, desfătările şi des-
trăbălările ca pe cea mai grăitoare pildă des-
pre prădarea averii trupeşti şi sufleteşti. Nici-

Fiul cel pierdut 23

un alt păcat nu arată aşa de bine prădarea
acestei averi ca be iile, chefurile şi desfătările.
La alte păcate (zgârcenia, trufia, înşelă-
ciunea etc.), omul îşi cru ă măcar averea cea
trupească, sănătatea, dar la be ie şi destră-
bălare, omul îşi pradă, văzând cu ochii, atât
averea cea trupească, cât şi pe cea sufleteas-
că. Alte păcate sunt singure şi rămân singu-
re, dar be iile şi desfătările atrag după ele un
şirag întreg de alte păcate (desfrânări, bătăi,
certuri, înjurături, omoruri etc.).
Fiul cel pierdut şi-a mâncat averea cu
prietenii şi prietenele. Ajutători la pradă a
aflat destui. Aşa e şi azi: oriunde se pradă
averi lumeşti şi sufleteşti, mâncători se află
destui. Păcatele şi oamenii cei răi se strâng
acolo ca şi corbii şi câinii la mortăciune.
Cele mai multe averi trupeşti şi sufleteşti
se pradă şi azi prin be ii, chefuri şi destră-
bălări. Ăsta-i parcă păcatul vremilor noastre.
Diavolul a slobozit în lume parola: „Mânca i,
be i şi chefui i!... Trăi i-vă via a!...”
Be ia şi desfătările sunt o sfidare, o bat-
jocorire a Darurilor ce le are omul de la
Dumnezeu. În urletele de pe la birturi, be ivul
parcă astfel grăieşte: „Uită-Te, Doamne, din
cer şi vezi cum îmi bat eu joc de averea tru-
pească şi sufletească ce mi-ai dat-o... Uită-Te,


Doamne, şi vezi cum batjocoresc eu dragos-
tea Ta şi bunătatea Ta... Uită-Te cum calc în
picioare şi în noroi darurile ce mi le-ai dat:
mintea, sănătatea, cură ia sufletească şi ce-
lelalte...”

Fratele meu! Tatăl ceresc ne-a trimis în
lume dându-ne „partea noastră de avere” su-
fletească şi trupească. Tot ce avem noi este
averea Tatălui ceresc. Noi suntem răspunză-
tori pentru păstrarea şi buna chivernisire a
acestei averi. În Ziua cea mare a Judecă ii va
trebui să dăm seama de ea până la „cel din
urmă ban”.
Fiul cel pierdut a început cu risipa şi
prada averii după ce a rupt legătura cu tatăl
său. Să ştii, fratele meu, că aşa se întâmplă
şi cu noi. Risipa şi prada averii noastre su-
fleteşti şi trupeşti începe îndată ce rupem le-
gătura cu Tatăl ceresc şi apucăm cu păcatele
şi desfătările.
Fratele meu! Eu te întreb: cum stai tu cu
„partea de avere” ce o ai de la Tatăl ceresc?
Nu cumva eşti şi tu alături de fiul cel pier-
dut? Nu cumva prădezi şi risipeşti şi tu
această „avere”?

Fiul cel pierdut 25

„Şi cheltuind el toate, a început
a se lipsi”
De la desfătare, a ajuns la întristare –
o întristare fără Dumnezeu

Până au inut averea şi banii fiului, lu-
crurile au mers bine. Petrecerile şi desfătările
se ineau lan . „Asta-i o dată via ă!” – îşi va fi
zis fiul cel pierdut.
Însă averea se topea zi de zi. Când s-a to-
pit de tot, petrecerile şi desfătările deodată au
încetat, prietenii s-au depărtat şi fiul a rămas
singur.
„Şi cheltuind el toate, s-a făcut foamete
mare într-acea ară şi el a început a se lipsi” (şi
s-a băgat slugă la porci).
Lipsa şi răul l-au pus la gânduri. Iată-l
cum stă necăjit şi gânditor la masa chefu-
rilor unde şi-a prădat averea. De la dezmier-
dare, a ajuns la întristare; de la îmbuibare,
la lipsă. De la masa de chefuri, a ajuns slu-
gă la porci.
Aşa pă esc şi azi to i cei apuca i în căile
pierzării. Desfătările in numai până ce ine


prada şi risipa averii sufleteşti, trupeşti şi
băneşti a omului. Când se gată această ave-
re, cel desfătat deodată rămâne singur în
drum, lipsit şi părăsit de to i şi de toate.

Un Ion oarecare, apucat la chef, striga şi
poruncea: „Cârciumare! Mai adă o litră!... Şi
încă una... Şi încă două... Patru... Şase...”
Cârciumarul, gândindu-se la câştig, îl
servea alergând şi răspunzând: „Aduc, dom-
nule Ion, aduc!...”
Însă, mai târziu, în elegând că „domnul
Ion” n-are nici un ban, deschise larg uşa bir-

Fiul cel pierdut 27

tului şi îl azvârli afară, strigându-i: „Afară,
porcule!”
Aşa a pă it şi fiul cel pierdut din Evan-
ghelie după ce i s-au gătat banii. Din „dom-
nule fiu”, a ajuns „marş, slugă, la porci!”
Aşa îi cumpăneşte şi-i răsplăteşte diavo-
lul pe to i cei ce apucă în căile pierzării.
Calea ce duce la pierzare are în fa ă o
poartă mândră, strălucitoare, de marmură.
Cel amăgit de diavolul pe poarta aceasta, la
intrare, îşi zice: „Aicea-i de trăit!...”, „Asta-i o
dată via ă...”; dar, vai, în dosul acestei intrări
este o porti ă mică, iar această poartă îl
scoate mai târziu – pe cel intrat – în livada cu
porci.
To i cei intra i pe poarta de marmoră a
desfătărilor şi dezmierdărilor ajung pe urmă
să pască porcii, ajung slugi la porcii diavo-
lului.
Aşa a pă it şi fiul cel pierdut. A fost scos
afară pe poarta cea din dosul intrării şi deo-
dată s-a trezit singur, lipsit şi părăsit. Şi
acum să vedem, mai departe, ce a făcut fiul
cel pierdut.
Iată-l ajuns la o răspântie. Lipsa, necazul
l-au oprit în loc din căile pierzării. El se întrea-
bă acum ce este de făcut? Lucrul cel mai cu-
minte ar fi fost să se întoarcă îndată acasă, la


tatăl său. El putea face acest lucru, dar nu l-a
făcut. El a mers mai departe în calea cea rea.
„Şi, mergând, s-a lipit de unul din locuitorii
ării aceleia şi l-a trimis pe el la arinile sale să
pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele de
roşcovele ce mâncau porcii.”

În loc să se întoarcă acasă la tatăl său, se
bagă slugă la porci, se face porcar. Întristarea
fiului era o întristare ce nu-i aducea încă
aminte de tatăl său. Era un necaz ce nu-l
pleca înapoi spre casă.

Fiul cel pierdut 29

Cât a stat fiul în lipsa şi în necazul
acesta, cât a stat slugă la porci, anume nu
se ştie. Evanghelia nu ne spune acest lu-
cru. Probabil jumătate din întristarea lui a
fost o întristare fără Dumnezeu, fără aduce-
re-aminte de tatăl său. Va fi suduit pe ne-
cazuri, va fi plănuit cum să scape de ele, va
fi şi plâns de necaz, dar la întoarcere încă
nu se gândea. Întristarea lui era o întristare
fără Dumnezeu.
O, ce învă ătură minunată este aceasta şi
pentru noi şi vremile noastre! Întocmai aşa se
întâmplă şi cu noi. Când apucăm a ne prăda
averea ce o avem de la Tatăl ceresc, ne du-
cem ca pe ghea ă. Alergăm în galop pe calea
pierzării. Uităm de bunul Dumnezeu. Şi
atunci iese şi în calea noastră atare beteşug,
atare pagubă, atare încercare. Întristările şi
încercările vin din depărtarea lui Dumne-
zeu... Vin să ne oprească din calea pierzării...
Vin ca o chemare a Tatălui ceresc, să ne în-
toarcem „acasă” la El.
Aceasta este şcoala cea mare a suferin-
elor şi încercărilor. O carte întreagă aş putea
scrie despre şcoala aceasta minunată, prin
care Domnul m-a trecut şi pe mine. Însă, vai,
oamenii nu în eleg această şcoală. Plină este
şi lumea de azi de necazuri şi întristări, dar


întristarea oamenilor este o întristare fără
Dumnezeu, o întristare ce nu caută pe Dum-
nezeu şi întoarcerea la El.
Ajuns-am şi noi ca fiul cel pierdut. E plină
lumea de întristări şi necazuri. Însă, vai, oa-
menii aleargă înainte în căile pierzării şi slujesc
la porcii diavolului, la patimile cele rele.
Mie îmi vine să plâng când mă uit în lume
şi văd atâtea şi atâtea necazuri, atâ ia şi atâ ia
oameni necăji i. Dar nu de necazul lor îmi vine
să plâng, ci de nepriceperea lor că nu văd mâ-
na ce-i loveşte şi n-ascultă chemarea ei.
O, cum nu se uită oamenii în sus, să va-
dă şi să în eleagă că toate necazurile şi încer-
cările sunt legate cu o a ă lungă, lungă, al
cărei capăt este în mâna lui Dumnezeu. Cu
această a ă Domnul vrea să-l atragă pe om la
El, dar omul sare să rupă această a ă.
Necazurile, greută ile şi lipsurile vremilor
noastre sunt strigarea şi chemarea Tatălui
ceresc să ne oprim din calea răută ilor şi să
ne întoarcem „acasă” la El. Însă lumea şi oa-
menii de azi aleargă înainte în căile pierzării.
Vremile noastre sunt un mare fiu rătăcit ce a
ajuns să mănânce „roşcovele”; să îndure
cumplite lipsuri şi necazuri, dar nu vrea să
se întoarcă „acasă”... Chefuieşte, rabdă şi stă
slugă la diavoleştile patimi, dar nu vrea să se

Fiul cel pierdut 31

întoarcă „acasă”. Lumea de azi e plină de fii
rătăci i şi nepăsători, de aceea nu mai sosesc
binele şi uşurarea.
Zilele trecute am auzit în târg un om ce
suduia necazurile şi greută ile. Înjura scum-
petea şi lipsurile. Vai, ce nebunie!
Văzut-a i ce face câinele cel furios când îl
loveşti cu bă ul sau arunci după el cu pietre?


În furia şi mânia sa, el sare să muşte
bă ul sau piatra. El se războieşte mai mult cu
bă ul şi pietrele, decât cu omul care-l loveşte.
El umblă să scape mai mult de bă , decât de
om... Vede mai mult bă ul şi piatra, decât pe
cel ce dă cu ele.
Aşa e şi omul. Necazurile, întristările,
încercările sunt bă ul, sunt nuiaua cu care
Domnul îi loveşte pe fiii săi, pentru a-i opri
din calea pierzării şi a-i întoarce „acasă” la
El. Însă omul vede numai nuiaua, dar nu-L
vede – nu vrea să-L vadă – pe Domnul Care
ine nuiaua. Vede necazul, dar nu-L vede pe
Domnul îndărătul necazului. Ca şi câinele,
sare şi omul să muşte „bă ul” – suduie ne-
cazurile – dar n-ascultă chemarea Celui ce-l
loveşte. Suduie oamenii necazurile, dar de
răută i nu se lasă.
Medicii, când operează pe cineva, îl
adoarme cu cloroform (cu un fel de materie
tare, adormitoare). Omul cloroformizat nu
simte cu itul doctorului, nu simte sângele
ce-l pierde. Numai pe urmă, când se trezeşte,
simte durerile.
Diavolul a aflat şi el un fel de „cloroform”
cu care îi adoarme pe cei păcătoşi: alcoolul şi
patimile cele lumeşti. Când Domnul – Docto-

Fiul cel pierdut 33

rul Cel sufletesc – s-apucă şi taie cu cu itul
suferin elor în via a omului, ca să cure e ră-
ul, diavolul sare cu „cloroformul” lui şi-l ame-
eşte pe cel păcătos, să nu simtă cu itul mân-
tuitor. Ame it de patimile cele rele, păcătosul
îşi vede înainte de patimi şi fărădelegi. Nu
simte cu itul încercărilor. Abia pe urmă – pe
patul mor ii – se trezeşte în dureri grozave,
dar atunci e prea târziu, e prea târziu...
Cu itul Domnului taie în toate păr ile cu
suferin e şi necazuri ce n-au fost de la înce-
putul lumii (Mc 13, 19). Însă oamenii îşi văd
înainte de păcate şi fărădelegi, pentru că i-a
amor it diavolul cu „cloroformul”, cu duhul
acestei lumi. Sângele curge şiroaie din rănile
necazurilor, dar oamenii nu simt cu itul Dom-
nului, pentru că i-a amor it înşelătorul cel
mare cu „cloroformul” lui.

Fratele meu! Să ştii că orice necaz şi orice
încercare î i vin din depărtarea bunătă ii lui
Dumnezeu, î i vin ca un leac amar pentru în-
dreptarea ta şi mântuirea ta, î i vin ca o
chemare să te întorci „acasă”.

Preabunule Doamne şi Tată ceresc! Şi eu
eram între cei care adormisem, amor it de


patimi şi fărădelegi. Î i mul umesc, preabu-
nule Doamne, că nu m-ai lăsat să mă sting în
acest somn de pieire sufletească. Sărut nu-
iaua cu care m-ai lovit; sărut cu itul suferin-
elor cu care m-ai trezit.
Ajută-mă, Doamne, să pot rămâne în
această trezire şi să-i pot trezi şi eu pe al ii!

Fiul cel pierdut 35

„Scula-mă-voi şi mă voi duce
la Tatăl meu”
Vai, ce alunecoasă a fost calea fiului
pierdut, după ce a rupt legătura cu Tatăl său!
A mers din rău în mai rău, până ce a ajuns
slugă la porci.
Aşa e şi cu noi. Îndată ce rupem legătura
cu Tatăl ceresc, apucăm în galop pe calea
pierzării. Când apuci pe calea cea rea a pă-
catelor, te duci pe ea ca pe ghea ă. Haina cu-
ră eniei sufleteşti i se rupe zi de zi, până ce,
pe urmă, ajungi un biet suflet chinuit şi
zdren ăros, ajungi slugă la „porcii” diavolului,
la dobitoceştile patimi şi năravuri urâte.
Pe această cale mersese şi fiul pierdut.
Ajunsese la ultima treaptă a căderii… Ajun-
sese la marginea prăpăstiei. Un pas numai îi
mai trebuia şi ar fi fost pierdut. Putea să facă
şi acest pas. Putea să suduie până la capăt
necazurile… Putea să moară în ticăloşie… Pu-
tea, eventual, să-şi pună capăt zilelor.
Dar fiul cel pierdut n-a făcut acest pas al
mor ii. În cele din urmă, suferin a l-a trezit şi
l-a oprit în loc.
„Şi şi-a venit fiul întru sine” (în fire) – ne


spune Evanghelia – şi a zis: «Câ i arga i ai ta-
tălui meu sunt îndestula i de pâine, iar eu pier
de foame!»”
Iată-l pe fiul cel pierdut trezindu-se. Se
trezeşte ca dintr-un somn lung şi greu. Se
trezeşte ca dintr-o be ie.

L-a i văzut pe omul cel beat? Numai după
ce se trezeşte din somnul be iei îşi dă seama
despre ce a făcut. Ba se şi miră de ce a fost în
stare să facă. Se miră cum a putut ajunge în
şan şi în noroi. Aşa e şi cu fiul cel pierdut.
Trezit din somnul pierzării, el se uită cu groa-
ză în ce stare jalnică a ajuns. Se pipăie parcă

Fiul cel pierdut 37

şi se întreabă: „Oare eu sunt, eu sunt oare
fiul cel drag al tatălui meu?… Am ajuns eu
într-un hal ca acesta?… Aşa de tare m-am
putut eu ticăloşi?…”
Mântuirea lui se începe cu această trezi-
re. Multă vreme l-au scuturat suferin a şi lip-
sa, până s-a trezit din somnul pierzării. Sufe-
rin a i-a fost spre mântuire. I-a deschis ochii,
să afle starea grozavă în care ajunsese.
Aşa se întâmplă şi cu noi. Suferin ele şi
încercările ne vin din îndepărtarea lui Dum-
nezeu, ca un strigăt de trezire, de deşteptare
sufletească. Ele ne strigă pe noi aşa cum l-ai
striga pe un om ce doarme dus, în vreme ce
casa lui a luat foc. Mul i se trezesc prin stri-
gătul încercărilor. Ca şi fiul cel pierdut, se
trezesc şi se îngrozesc de starea grozavă şi
nenorocită în care se află.
Ferice de ei, căci începutul mântuirii su-
fleteşti este tocmai acesta: cunoaşterea stării
tale păcătoase, cunoaşterea deplină a stării
grozave în care te-a adus păcatul. Dar, vai,
sunt atât de pu ini acei care se trezesc la
strigătul suferin elor.
Pe cei greu bolnavi medicul îi împunge cu
un ac. Dacă simte bolnavul acul, mai e nă-
dejde de via ă. Dar, de nu-l simte, toată nă-
dejdea e pierdută. Cei mai mul i păcătoşi


(bolnavi) nu simt acul suferin elor. Aceştia
sunt pierdu i.
Pe fiul cel pierdut suferin a l-a trezit din
somnul pierzării. Dar această trezire încă nu
însemna mântuirea lui. El se putea prăpădi
tot aşa de bine şi cu această trezire, ca şi fără
ea. Se putea prăpădi la fel plângându-şi ti-
căloşia ori suduind necazurile. El n-a rămas
numai la trezirea şi tresărirea din somnul
pierzării, ci a purces mai departe pe calea
mântuirii. După trezire, a luat o hotărâre. A
luat hotărârea de a se întoarce înapoi la casa
tatălui său.
„Şi a zis: «Scula-mă-voi şi mă voi duce la
tatăl meu şi-i voi zice: Tată, greşit-am la cer şi
înaintea ta. Şi nu sunt vrednic a mă chema fiul
tău; fă-mă ca pe unul din arga ii tăi»...”
Ce rugăciune dulce şi scumpă este a-
ceasta!... Cu ea învie un mort şi se pune un
hotar. Ea răsună – şi va răsuna neîncetat –
ca un cântec minunat şi neîntrecut... Este
doar cel mai minunat cântec pământesc din
cele ce-I plac Tatălui ceresc. Cu câte lacrimi
fierbin i va fi stropit fiul cel pierdut această
hotărâre!

Fiul cel pierdut 39

Aceasta este taina cea minunată a căin-
ei: recunoaşterea păcatului, mărturisirea lui
şi stropirea lui cu lacrimile cele fierbin i de
căin ă. Căin a fiului pierdut este chipul că-
in ei adevărate. El nu pune vina pe nimeni, ci
numai pe sineşi. El nu se gândeşte şi nu plă-
nuieşte cum să-şi scuze rătăcirea când va
ajunge în fa a tatălui, ci îşi depune toată gre-


şeala lui şi toate lacrimile lui în rugăciunea:
„Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta”.
De când eram duhovnic la ară, îmi aduc
şi acum aminte, cu groază, de cei care ve-
neau la spovedanie făcând pe avoca ii (sau,
mai bine-zis, diavolul făcea pe avocatul lor).
Îşi apărau păcatele cu fel de fel de ocoşeli, în
loc să le stropească cu lacrimi de căin ă.
Mărturisirea sinceră a păcatelor şi stropirea
lor cu lacrimi fierbin i, aceasta este căin a
cea adevărată.
Fiul cel pierdut ne arată calea mântuirii.
După trezirea noastră din păcate, trebuie să
urmeze şi întoarcerea noastră la Dumnezeu.
Trezirea fără întoarcere n-ajută la nimic.
Fratele meu! Fiul cel pierdut s-a oprit în
loc când ajunsese la marginea prăpăstiei. Ia
seama, poate şi tu eşti în calea lui! Poate şi
tu eşti undeva, departe, departe în calea pier-
zării. Ai ajuns şi tu slugă la „porcii” diavolu-
lui, la dobitoceştile patimi şi năravuri urâte.
Domnul strigă după tine, încercările strigă
după tine, cerul strigă după tine... Trezeş-
te-te, fratele meu, trezeşte-te, până nu-i prea
târziu!
Fiul cel pierdut, când a ajuns la marginea
prăpăstiei, şi-a aplecat ochii în palme şi zicea
plângând: „Vai, în ce stare grozavă am ajuns

Fiul cel pierdut 41

eu, fiul cel drag al tatălui... Ah, în ce casă
caldă şi bogată am crescut eu, şi acum mă
chinuiesc aici!... Nu mai pot de rău... Sunt
flămând... Sunt gol... Sunt bolnav!... Scu-
la-mă-voi din ticăloşia asta şi mă voi duce la
tatăl meu. Poate mă va respinge, dar eu îl voi
înmuia cu lacrimile mele şi cu suferin ele
mele...”

Fă şi tu aşa, fratele meu! Plânge- i şi tu
păcatele cu lacrimi de foc, zicând: „Vai, în ce
stare grozavă am ajuns eu, fiul Tatălui ce-
resc!... Vai, cum mi-am prădat darurile su-
fleteşti ce le-am avut de la EI!... Vai, în ce ti-
căloşie trupească şi sufletească am ajuns!...
Nu pot să mai stau în starea asta grozavă!...
Sunt gol, sunt flămând, sunt bolnav. Scula-
mă-voi din ticăloşie şi mă voi întoarce la Tatăl
ceresc. Poate că mă va respinge, dar eu voi
stărui cu lacrimile mele şi suferin ele mele...”
Nu te teme, scumpul meu frate, nu te te-
me!... Tatăl ceresc te aşteaptă cu bra ele des-
chise. Te aşteaptă cu haină nouă şi inel nou.
Pleacă îndată „acasă” la El! Pleacă chiar azi!
Pleacă „acasă” îndată... pleacă!


Fiul se întoarce acasă
Întoarcerea noastră la Dumnezeu

După trezirea din pierzare, fiul cel pierdut
a luat hotărârea de a se întoarce acasă. Putea
însă foarte bine să moară în ticăloşie şi cu
această hotărâre. El n-a rămas însă numai
cu hotărârea, ci a şi inut hotărârea: s-a scu-
lat şi a plecat spre casă.
Căin a şi hotărârea noastră contra pă-
catelor trebuie să fie înso ite şi de întoarce-
rea la Dumnezeu; altcum mântuirea sufle-
tului nu câştigă nimic. Atâ ia şi atâ ia oa-
meni îşi plâng păcatele, dar nu se lasă de
ele. Atâ ia şi atâ ia oameni „îşi pun în gând”
să se lase de răută i, dar nu se lasă. Atâ ia
şi atâ ia cititori ai căr ilor noastre îşi vor fi
pus în gând să intre în Oastea Domnului,
numai cât nu intră.
Mântuirea sufletului este asemenea unei
case cu mai multe încăperi. Când apuci a
deschide prima uşă, căin a, apoi celelalte se
deschid – şi trebuie să se deschidă – una din
alta. Intri printr-o uşă într-alta, dintr-o casă

Fiul cel pierdut 43

într-alta, până când ajungi, pe urmă, în fa a
Tatălui ceresc.
Iată-l pe fiul cel pierdut în drum spre ca-
să. A lăsat porcii şi se întoarce acasă. El mer-
ge apăsat şi îngândurat. Îl apasă nu numai
foamea şi suferin a, ci şi gândul şi întreba-
rea: Oare îl va ierta tatăl său, ori nu? El mer-
ge tânguindu-se şi întrebându-se: „Vai, cum
mi-am prăpădit averea! Mă va ierta tatăl
meu?...


Vai, în ce stare grozavă am ajuns, oare ce
va zice tata, când mă va vedea?.... Oare mă
va ierta, ori mă va alunga, fiindu-i scârbă şi
ruşine de mine ticălosul? Oare ce va fi cu mi-
ne?... Oare ce va fi cu mine?...”
Nu te teme, fiule dragă, nu te teme: tatăl
suspină mereu după tine, tatăl întreabă în fi-
ecare zi după tine. Tatăl te aşteaptă cu bra-
ele deschise...
Întoarcerea fiului pierdut este pusă în
fa a noastră ca un strigăt al Domnului, să ne
întoarcem şi noi din căile pierzării. Întoarce-
rea fiului pierdut ne strigă să ne întoarcem la
Dumnezeu. Toate Scripturile ne strigă să ne
întoarcem la Dumnezeu, căci El stă gata să
ne ierte şi să ne primească.
„Nu voiesc moartea păcătosului, zice
Domnul, ci să se întoarcă şi să fie viu... şi cel
fărădelege, de se va întoarce de la fărădelegile
sale, va trăi şi nu va muri” (Iezec 18, 23).
„Întoarce i-vă către Mine şi Eu mă voi întoar-
ce către voi, zice Domnul Atot iitorul” (Mal 3,
7). „Aşa zice Domnul: «Întoarce i-vă la Mine
din toată inima voastră, cu post, cu plângere
şi cu tânguire. Rupe i-vă inimile voastre, şi
nu hainele voastre; şi vă întoarce i la Domnul
Dumnezeul vostru, că îndurat este, îndelung
răbdător şi mult-milostiv»” (Ioil 2, 12-13).

Fiul cel pierdut 45

Trebuie să ştim însă cum să facem o ade-
vărată întoarcere la Dumnezeu. Întoarcerea
la Dumnezeu îşi are şi ea regulile ei şi rân-
duielile ei. Ni le arată şi pe acestea fiul cel
pierdut.
1. Întâi, îl vedem pe fiul cel pierdut că a
plecat spre casă aşa cum era: zdren ăros,
flămând, prăpădit. N-a aşteptat până să-şi
facă ceva haine şi până se mai îngraşă la fa-
ă. În acest caz, desigur, ar fi pierit. El a ple-
cat aşa cum era: n-a luat cu el decât lacri-
mile şi rugăciunea pe care plănuise să o spu-
nă în fa a tatălui său.
Fă şi tu aşa, fratele meu! Pleacă din căile
pierzării aşa cum eşti! Întoarce-te „acasă” aşa
cum eşti. Întoarce-te la Dumnezeu aşa cum
eşti. Dacă vei aştepta să te faci mai întâi bun
şi apoi să te întorci la Dumnezeu, înseamnă a
înjuga boii înapoia carului. Cu o astfel de în-
cercare şi aşteptare, carul mântuirii stă pe
loc. Pe drumul întoarcerii la Dumnezeu, noi
n-avem ce lua cu noi decât lacrimile noastre,
înfrângerea şi căin a noastră.
Despre un pictor vestit se spune că, voind
să zugrăvească o icoană cu fiul cel pierdut, a
căutat, spre acest scop, un tip de om prăpă-
dit, decăzut, zdren ăros. L-a căutat mult prin
temni e, cârciumi, spitale – prin locurile pe


unde sunt oamenii cei căzu i şi decăzu i. În
sfârşit, a aflat pe stradă un vagabond ce i se
părea lui mai potrivit spre acest scop.
– Să vii mâine la mine, i-a zis pictorul, în
strada cutare şi cutare; vreau să- i fac chipul
şi vei primi de la mine un dar.
În cealaltă zi, pictorul se pomeneşte cu
un om bine îmbrăcat.
– Cine eşti dumneata şi ce doreşti?
– Eu sunt cerşetorul pe care l-ai chemat
ieri să vină aici. M-am pus şi eu pu in la rând
şi de aceea nu mă mai cunoşti.
– O, dragul meu, i-a răspuns pictorul, da-
că e aşa, nu mai am nevoie de dumneata. Eu
te aşteptam să vii aşa cum erai; numai aşa
îmi puteai fi de folos.
Aşa e şi cu tine, dragă suflet căzut şi ră-
tăcit în păcate. Tatăl te aşteaptă aşa cum
eşti. Întoarce-te acasă aşa cum eşti!
2. A doua oară, vedem că fiul cel pierdut,
pe drumul întoarcerii, n-a luat cu el năravu-
rile lui cele rele. N-a luat nici căr ile de joc,
nici sticlele de băutură, nici femeile cele stri-
cate cu care îşi prădase averea. El a făcut un
stânga-împrejur. Le-a părăsit pe toate şi a
plecat acasă fără ele. Ar fi avut oare îndrăz-
neală să se întoarcă acasă cu căr ile de joc în
buzunar şi cu femeile pe după cap? Fireşte că

Fiul cel pierdut 47

nu! Căci, desigur, şi tatăl ar fi luat bâta la el,
văzându-l în starea aceasta.
Aşa e şi cu întoarcerea noastră. Să ne
întoarcem la Dumnezeu aşa cum suntem;
dar asta nu înseamnă că ne putem întoarce
cu sticla de băutură în buzunar, cu igara în
gură, cu patimile şi năravurile cele rele ce le
avem. Mul i s-ar întoarce la Dumnezeu, cu
condi ia să-şi păstreze unele năravuri urâte.
În „Oastea Domnului” ar intra atâ ia şi atâ ia
oameni dacă unora le-am lăsa băuturile, al-
tora femeile; unora înşelăciunile, altora za-
vistiile etc. O întoarcere adevărată la Dumne-
zeu se face cu o „stânga-mprejur”: cu ruperea
de lume şi de patimile cele rele.
3. A treia oară, fiul cel pierdut s-a întors
acasă fără prea multă zăbovire. Era încă tâ-
năr, dar n-a aşteptat să îmbătrânească. În
cazul acesta, desigur, ar fi pierit în ticăloşie.
Aşa trebuie să facem şi noi.
– Cât timp îmi trebuie să mă întorc la
Dumnezeu, l-a întrebat odată un om pe un
vestitor al Evangheliei?
– i-i destul o singură zi pentru acest lu-
cru, răspunse vestitorul.
– Şi care-i ziua aceea?
– Ziua cea dinaintea mor ii tale.
– Ei bine, cu asta tot nu ştiu nimic, pen-
tru că nu ştiu când va fi ziua aceea.


– Tocmai pentru asta, răspunse vestito-
rul, întoarce-te la Dumnezeu azi, căci ca
mâine po i fi în mormânt.
Întoarce-te acasă, suflet pierdut! Întoar-
ce-te îndată, fără zăbavă, întoarce-te azi, căci
mâine poate fi prea târziu. Oricât ai fi de bă-
trân – azi încă nu e prea târziu. Oricât ai fi de
păcătos – azi încă nu e prea târziu.
Însemna i-vă bine un lucru: diavolul vrea
să-i piardă pe fiii cei rătăci i cu două vorbe de
înşelăciune: cu „mâine” şi cu „prea”. „Întoar-
ce-te mâine!” – şopteşte ispititorul. Iar mâine
î i zice: „Eşti prea păcătos, omule, pentru a fi
iertat!”
Înşelăciunea lui „mâine” o putem birui cu
„azi”, iar înşelăciunea cu „prea”, o biruie dra-
gostea şi bunătatea Tatălui ceresc.
Sunt apoi al ii, pe care diavolul îi sperie
că ar fi prea păcătoşi pentru a se întoarce la
Dumnezeu. De când eram preot la ară, îmi
aduc aminte de o femeie pe care nicicum n-o
puteam scoate din gândul că ea-i prea păcă-
toasă pentru a fi iertată. Odată veni iar la
mine, plângând şi tânguindu-se:
– Sunt pierdută, sunt pierdută…
– Şi ce va fi cu tine, o întrebai eu?
– În iad o să intru, părinte, în fundul ia-
dului…

Fiul cel pierdut 49

– Ei bine, acum stai să- i spun şi eu una!
De vei merge la iad plângând şi tânguindu-te,
apoi să ştii că to i diavolii vor fugi de acolo,
pentru că unde s-a mai pomenit să meargă
cineva la iad plângând şi tânguindu-se pen-
tru păcate?
Femeia se lumină ca de o lumină căzută
pe neaşteptate asupra ei şi, din clipa aceea,
n-am mai auzit-o tânguindu-se că n-are
iertare.
Sunt apoi al ii, în care diavolul trezeşte
un fel de ruşine pentru întoarcerea la Dum-
nezeu. Tot de pe când eram preot la ară îmi
aduc aminte că am tot stăruit de un pătimaş
be iv să se lase de cârciumi şi să vie la biseri-
că, să asculte predica. „Viu, părinte, viu” –
îmi tot făgăduia, dar nu mai venea. Pe urmă
însă mi-a spus-o lămurit: „Aş veni, dar mi-i
ruşine de oameni...”
Ah, ce mişel mare-i diavolul! El trezeşte în
cel păcătos ruşine pentru întoarcerea la
Dumnezeu, iar nesocotitul de om primeşte
această ispită. Îi e ruşine omului să se în-
toarcă la Dumnezeu, îi e ruşine să se roage,
să citească în Biblie, să cerceteze biserica,
dar nu îi e ruşine să se îmbete, să suduie şi
să scoată câte spurcăciuni toate din gura lui.
Ah, cât de mult a săpat diavolul şi aici!


Când un om îşi pune în gând să se în-
toarcă la Dumnezeu, diavolul sare cu toate
armele lui să-l oprească. Când stăpânul fiu-
lui pierdut va fi aflat de hotărârea fiului de a
se întoarce acasă, acela îi va fi zis:
– Ce, eşti nebun? Rămâi aici! Cine o să-mi
mai pască porcii?
– Stăpâne, eu plec. Mă duc la tata!
– Stai, măi băiete. Acum, e adevărat, vre-
murile sunt grele. Dar o să vină şi vremuri
bune. Fii pe pace!
– Stăpâne, nu mai stau! Plec!
Fiul pierdut n-a inut seamă de nimic.
Când şi-a văzut starea ticăloasă, a plecat.

Fratele meu! Fă şi tu aşa cum a făcut fiul
cel pierdut! Opreşte-te din căile pierzării şi te
întoarce la Dumnezeu! Lasă răută ile şi te
întoarce la Dumnezeu! Diavolul şi lumea vor
fi contra ta, dar ie de nimic să nu- i pese.
Sufletul tău e mai scump decât toată lumea.
Pentru mântuirea lui, lasă căile pierzării şi te
întoarce la Dumnezeu!
Întoarce-te îndată la Dumnezeu! Întoar-
ce-te chiar azi!…

Fiul cel pierdut 51

În bra ele tatălui...
„Se bucură şi îngerii din cer pentru un
păcătos ce se pocăieşte” (Lc 15, 10)

Despre ce a făcut tatăl în timpul când fiul
său era prin lume, evanghelia nu ne spune
nimic. Desigur însă, nici tatăl n-a mai avut
zile bune. Va fi suspinat de atâtea şi atâtea
ori. Fără voia lui şi peste voia lui plecase fiul
în lume, dar cel plecat era fiul lui. Îi va fi
prădat averea, dar era fiul lui. De se va reîn-
toarce cândva, îl va reprimi, căci e fiul lui, e
sânge din sângele lui.
Sărmanul tată! Au trecut atâ ia şi atâ ia
ani de când nu şi-a văzut fiul. În fiecare zi se
uită lung în zare, nu cumva îl vede întorcân-
du-se; îl are neîncetat în gândul lui. Îl doreşte
neîncetat şi îl aşteaptă.
O, fratele meu, aşa e Tatăl ceresc fa ă de
noi păcătoşii. Oricât de păcătoşi am fi, oricât
de departe am fi în căile pierzării, Tatăl ce-
resc ne urmăreşte cu dragostea Lui. Ne ur-
măreşte cu bunătatea Lui, ne urmăreşte cu
durerea Lui. Ticăloşia ta Îl doare pe Tatăl ce-


resc, dar El nu se leapădă de tine, pentru că,
oricum ai fi, eşti fiul Lui, eşti făptura Lui.
Oricât de păcătos ai fi, Tatăl te urmăreşte
cu dragostea Lui şi aşteaptă întoarcerea ta.
„Iar dragostea lui Dumnezeu fa ă de noi nu
stă în aceea că noi am iubit pe Dumnezeu, ci
în aceea că El ne-a iubit mai întâi pe noi” (I
In 4, 10)
„Şi văzându-l pe el, încă departe fiind, a
alergat în calea lui.”

Încă departe fiind fiul lui, tatăl l-a văzut
şi a alergat în calea lui. L-a văzut înainte de
a-l vedea pe el fiul.

Fiul cel pierdut 53

De departe vede Tatăl ceresc căin a şi în-
toarcerea noastră. Ochii bunătă ii şi iertării
lui Dumnezeu văd mai departe decât ochii
căin ei.
O, scumpul meu frate, să ştii că, îndată
ce apuci pe calea întoarcerii din răută i, Tatăl
ceresc aleargă în calea ta. Tatăl ceresc alear-
gă să- i scurteze calea. Să ştii, fratele meu,
că, din calea întoarcerii tale, Tatăl ceresc face
mai mult decât tine.
Căin a ta merge cu paşi domoli, dragostea
Tatălui ceresc aleargă. Tu faci un metru, Ta-
tăl ceresc, un kilometru. Drumul ce-l faci tu
într-un an, Tatăl îl face într-un ceas. Tu
mergi încet, Tatăl aleargă. Fratele meu, din
zările cerului de sus, Tatăl te vede, Tatăl aş-
teaptă plecarea ta, aşteaptă întoarcerea ta, ca
să alerge în calea ta. Şi tu nu vrei să pleci?
Iată-l pe fiul cel pierdut apropiindu-se de
casa părintească. Iată valea pe unde se juca
în copilărie, iată livada, pomii, iată măslinul
de lângă casă. Ah, ce bucurie!... Dar în a-
ceastă bucurie cade ca o etul în apă trecutul
lui şi starea lui cea grozavă. Ce va zice oare
tatăl său?...
Iată, cineva s-a ivit în poarta casei. E tata!
Inima îi bate cu putere. Luându-şi îmbărbă-
tare, păşeşte înainte. Fiul se apropie, tatăl se


apropie. Urmează clipa cea mare şi mărea ă:
întâlnirea.
„Şi văzându-l pe el tatăl, i s-a făcut milă de
el şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a
sărutat”.
După atâ ia şi atâ ia ani, tatăl îşi vede iar
fiul pierdut. Îl vede într-o stare grozavă şi fio-
roasă. În inima lui suspină: „Vai, copilul meu
cel drag, în ce stare grozavă ai ajuns!” O dra-
goste şi milă ne ărmurite clocoteau în sufle-
tul tatălui. Îşi îmbră işează copilul, îl sărută
cu foc, îl acopere cu dragoste şi iertare.
Fiul se pregătise să-şi spună rugăciunea
de căin ă, dar tatăl a luat-o înainte; l-a aco-
perit cu dragoste şi iertare înainte de a-şi spu-
ne rugăciunea. Nici tatăl, nici fiul n-aveau
cuvinte. Li se oprise graiul. Vorbeau lacrimi-
le. Dragostea şi iertarea tatălui grăiau şi se
revărsau prin sărut.
Aşa e şi clipa cea sfântă în care omul se
întoarce din căile pierzării şi se întâlneşte cu
Tatăl ceresc. Tatăl o ia şi aici înainte. Îl aco-
peră pe cel întors cu dragostea şi iertarea Lui
cea sfântă.
O, ce dulce şi sfântă este întâlnirea cu
Tatăl ceresc!
Când am fost în călătorie la Ierusalim, am
luat cu mine şi toate păcatele mele. Le du-
ceam să le depun cu lacrimi de căin ă lângă

Fiul cel pierdut 55

Mormântul Mântuitorului. Făcusem, în gân-
dul meu, şi o rugăciune frumoasă pe care să
o rostesc. Dar când am ajuns acolo n-am
putut grăi. Clipe întregi n-am putut vorbi de-
cât prin lacrimile mele. Am sim it însă bra ele
Tatălui ceresc, am sim it îmbră işarea şi ier-
tarea Lui cea dulce şi sfântă. Ce dulce-i îm-
bră işarea Tatălui ceresc! Ai gustat tu, fratele
meu, din ea?
„Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta...”
Drept răspuns, tatăl îl sărută din nou cu
foc şi iubire. Sărutul era semnul iertării.
„Şi nu mai sunt vrednic a mă chema fiul
tău...”
Drept răspuns, tatăl îi strigă pe servitori:
„Aduce i haina cea dintâi şi-l îmbrăca i pe el,
şi da i-i inel în mâna lui şi încăl ăminte în pi-
cioarele lui. Şi junghia i vi elul cel mai gras şi,
mâncând, să ne veselim; căci fiul meu acesta
mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat”.
Haina, inelul şi încăl ămintea erau sem-
nul că fiul este nu numai iertat, ci şi aşezat
iarăşi în starea în care fusese înainte de a
pleca în calea cea rea.
Vede i cu câtă putere se revarsă dragos-
tea şi iertarea tatălui? De la sărut, la haină…
De la haină, la încăl ăminte... De la încăl ă-
minte, la inel... De la inel, la vi el şi la ospă
de bucurie. Tatăl putea să o lase mai cu do-


molul. Putea să zică: „Aduce i azi haina, mâi-
ne inelul, poimâine încăl ămintea... Cât des-
pre ospă , să vedem mai întâi cum se va
purta cel întors...”
Dar tatăl n-a făcut aşa, ci el şi-a revărsat
dintr-o dată toată dragostea sa şi toată bu-
nătatea sa asupra celui întors.
Aşa face şi Tatăl ceresc. Când ne întoar-
cem din căile pierzării, El ne acopere îndată
cu bunătatea Lui, cu dragostea Lui şi cu ier-
tarea Lui cea dulce şi sfântă. Iertarea Tatălui
ceresc merge mai repede decât căin a omului.
O, ce îndurat şi iertător este Tatăl ceresc!
O, cum îşi revarsă valurile bunătă ii şi iertării
Lui peste cei ce se întorc cu lacrimi de căin ă
la El! Uita i-vă la fiul pierdut din evanghelie.
Tatăl a pus în mişcare toată casa şi toată
curtea pentru el. Unul aduce haina, altul ine-
lul, altul încăl ămintea; unii taie vi elul, al ii
pregătesc focul, al ii pleacă după muzican i,
al ii cheamă vecinii.
Toată casa, toată curtea şi toată vecină-
tatea e în mişcare şi pregătire de ospă . Pen-
tru cine? Pentru un fiu ce şi-a prădat toată
averea; pentru un risipitor ce s-a întors aca-
să. Unii dintre oameni, poate, vor fi şoptit
acest lucru, dar tatăl nu vrea să ştie nimic.
El strigă mereu: „Alerga i şi pregăti i degrabă

Fiul cel pierdut 57

ospă ul şi să ne bucurăm, căci fiul meu a-
cesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a
aflat…”
Aşa lucrează şi Tatăl ceresc când ne în-
toarcem la El cu credin ă şi căin ă. Toate da-
rurile şi binecuvântările Sale se revarsă asu-
pra noastră.
Într-o carte am citit despre cum se pregă-
tesc diamantele cele scumpe. Diamantul, du-
pă ce e scos din adâncul pământului, încă nu
e gata. E numai o bucată de cărbune negru.
El trebuie tăiat şi şlefuit, altcum n-are valoa-
re. O mul ime de oameni lucrează pe el. Unii îl
taie, al ii îl şlefuiesc, al ii pregătesc materia în
care să-l cure e, al ii cuptorul în care să-l ar-
dă. O fabrică întreagă cu toate maşinăriile ei
lucrează la un cărbune negru, iar din acest
cărbune iese pe urmă diamantul cel străluci-
tor care împodobeşte coroanele regilor.
Aşa-i şi cu un suflet pierdut care se în-
toarce la Tatăl ceresc. Dumnezeirea lucrează
cu toate darurile ei la cură irea lui. Îndura-
rea lui Dumnezeu aleargă în calea lui, ierta-
rea îl îmbră işează, iubirea îl sărută, mila îl
îmbracă, bunătatea îi dă inelul, „Mielul” îi
face ospă .
Ah, ce lucru mare şi măre este un păcă-
tos care se întoarce la Dumnezeu! Dintr-un


„cărbune”, el devine un diamant ce străluce
în coroana Mirelui (Apocalipsa).
Ah, ce lucru măre este un păcătos care se
întoarce la Dumnezeu! Cerul şi pământul se
bucură când un păcătos se întoarce la Dum-
nezeu. „Se bucură şi îngerii din cer pentru un
păcătos care se pocăieşte” (Lc 15, 10).
Cerule şi pământule, privi i şi vă minu-
na i: un păcătos se întoarce din calea răută-
ilor şi, iată, Tatăl ceresc – Făcătorul şi Stă-
pânul tuturor lumilor văzute şi nevăzute – Se
ridică de pe Tronul său; Se apleacă spre el, îl
îmbră işează şi îl sărută. Domnul cerului şi
al pământului Se apleacă să îmbră işeze… pe
cine? Pe un păcătos, pe un ticălos care-şi
plânge păcatele.
Ah, ce lucru mare este acesta! Nu pentru
păcate vor fi judeca i oamenii, ci pentru că
Tatăl i-a aşteptat cu bra ele deschise, i-a aş-
teptat cu sărutul iertării, cu haină nouă şi
inel nou, dar ei n-au primit acest dar.

Fiul cel pierdut 59

Tatăl te iartă!…
Vino acasă, suflet pierdut!…

Miezul pildei cu fiul cel pierdut este dra-
gostea şi iertarea tatălui. Pe fiul cel pierdut
nu l-au mântuit numai lacrimile lui şi întoar-
cerea lui, ci l-au mântuit mai ales dragostea
şi iertarea tatălui. El n-avea nici un merit şi
nici un drept să mai fie primit acasă... El
n-avea nici măcar dreptul de slugă... El pier-
duse totul. Dar tatăl l-a iertat şi i-a redat sta-
rea ce o avusese mai înainte.
O, ce veste scumpă şi dulce ne aduce
această pildă! Tatăl ceresc stă gata să ne
ierte şi pe noi şi să ne primească, oricât de
păcătoşi am fi. Oricât de păcătos ai fi, dragă
cititorule, află că Tatăl ceresc întreabă de ti-
ne, te doreşte şi te aşteaptă cu bra ele des-
chise.
Pilda cu fiul cel pierdut pune în fa a
noastră dragostea de tată, ca să vedem prin
ea dragostea Tatălui ceresc. Dragostea pă-
rintească este icoana dragostei Tatălui ce-


resc. Cât de mare este dragostea de părinte!
Ce nu face dragostea de părinte!...
Voi spune aici două pilde care ajută şi ele
pilda cu fiul cel pierdut şi în elesul ei.
Mai anii trecu i, ziarul «America» din Cle-
veland a publicat un anun interesant. Un
tată de prin păr ile Banatului îşi chema fiul
să se întoarcă acasă în ară. Pesemne, fiul
apucase în căile cele rele şi părăsise casa pă-
rintească, peste voia tatălui său. Plecase în
lume din vina lui şi cu voia lui. Dar tatăl ră-
mâne tot tată. Iubirea de tată este mai mare
decât greşeala fiilor. Un dor mare l-a cuprins
după fiul său. Voia cu orice pre să-l aducă
iarăşi acasă, dar nu-i putea da de urmă.
Atunci s-a gândit să publice un anun , în-
tr-un ziar românesc din America.
În iubirea sa, tatăl s-a gândit astfel:
„Fiul meu va fi în cutare oraş din America.
Prin gazeta românească îi trimit o înştiin a-
re că-l iert şi îl chem acasă. Voi scrie fru-
mos şi duios, ca să-i mişc inima. Şi să mai
fac încă ceva. Să-mi fac o fotografie, aşa
cum sunt, amărât şi îngândurat; să publice
gazeta şi chipul meu lângă scrisoare. Prin
asta cred că se va mişca şi mai mult inima
pruncului meu”.

Fiul cel pierdut 61

Şi tatăl a făcut întocmai. Ce nu face un
tată pentru copilul său!
Ziarul din America a publicat fotografia,
înso ită de următoarea scrisoare:
Ioni ă dragă! Sunt
doi ani de când te-ai
dus. Ştii bine cum te-
ai dus şi de ce te-ai
dus. Dar tata a uitat
totul. Tata a tras dun-
gă peste toate. Ioni ă
dragă! Tata te iartă,
vino acasă!
Ioni ă dragă, vino
acasă, că nu mai pu-
tem de dorul tău! De
când te-ai dus tu, gân-
Ioni ă dragă!
deşti că a murit cineva Tata te iartă, vino acasă!
în casă la noi.
N-am mai avut nici o zi bună. Mamă-ta
plânge mereu, şi eu tot aşa. Ioni ă dragă, ne
topim de dorul tău şi tu poate te topeşti de rău
prin cele ări străine. Ioni ă dragă, vino acasă!
Al tău tată îndurerat

Despre ce s-a ales din această publica ie,
n-am mai putut afla. Tatăl scria că va trimite
şi bani de vapor. De bună seamă însă,
această chemare – mişcătoare până la lacrimi


– n-a răsunat în pustiu. De-l va fi aflat pe fiul
cel pierdut, desigur, l-a adus acasă.
O altă pildă:
Mai anii trecu i, am citit despre o mamă
ce-şi căuta fiica apucată în căile dezmierdări-
lor. Din vina ei şi cu voia ei plecase în lume şi
în căile pierzării. Dar mama, tot mamă! Inima
ei nu putea suferi pierderea fiicei. Începu să o
caute în toate păr ile, dar fără rezultat. Un
poli ist îi spuse că a văzut-o odată într-un lo-
cal de pierzare (unde femeile se vând pentru
bani). O caută şi pe acolo, dar n-o află.
Atunci mama, în
iubirea şi durerea
ei, făcu un plan
nou. Făcu o mul i-
me de fotografii cu
chipul ei îndurerat
şi scrise pe ele, de-
desubt: Ani ă dragă!
Mama te iartă, vino
acasă!
Trimise apoi a-
ceste fotografii pe la
toate localurile de
Ani ă dragă!
pierzare şi pe tot lo-
Mama te iartă, vino acasă!
cul pe unde se pierd
sufletele, cu rugămintea să fie lipite prin

Fiul cel pierdut 63

acele localuri. „Fiica mea – îşi va fi zis mama
– de bună seamă a căzut într-o astfel de pier-
zare. Ea va citi înştiin area şi va vedea chipul
meu îndurerat şi se va întoarce acasă...”
Aşa s-a şi întâmplat. Într-un local de
pierzare se topea o tânără femeie. Venise ca
un trandafir frumos, şi acum era o floare ofi-
lită. În ochii ei, în fa a şi înfă işarea ei se pu-
tea citi durerea şi suferin a. Plângea în fieca-
re zi. Vai, în ce stare grozavă ajunsese! Zdro-
bită trupeşte şi sufleteşte, ajunsese în margi-
nea prăpăstiei, ca şi fiul cel pierdut.
Dar într-o zi, iată, cineva bate o fotografie
pe poarta localului. Se apropie, o vede şi în-
dată izbucneşte într-un strigăt de plângere şi
bucurie: „E mama!... Mamă dragă!... Ah,
scumpa mea mamă!... Mama mă iartă!... Ma-
mă dragă!”
Cuprinsă ca de un fel de be ie, striga în
toate păr ile: „Mama mă iartă... Mă duc aca-
să... Mama mă iartă!...”

Iată două pilde mişcătoare despre dra-
gostea părintească. Ele storc lacrimi. Ele ne
arată cât de mare şi cât de tare este dragos-
tea de părinte.
Dragostea părintească este icoana dra-


gostei Tatălui ceresc. Este însă numai o
icoană slabă şi palidă. Tatăl ceresc ne iu-
beşte cu o dragoste nemărginită, ce întrece
toată dragostea omului. De s-ar putea strân-
ge la un loc dragostea tuturor părin ilor din
lume, dragostea lor e încă numai un picur,
fa ă de oceanul cel nemărginit al dragostei
lui Dumnezeu. „Dumnezeu este dragoste” (I
In 4, 8).
Tatăl ceresc ne iubeşte cu o dragoste ne-
mărginită. Bunătatea Lui şi dragostea Lui ne
urmăresc neîncetat şi ne cheamă acasă.

Scumpul meu frate! Poate şi tu te ofileşti
şi te prăpădeşti prin „străinătatea” cea nea-
gră a păcatelor. Vai, în ce stare grozavă ai
ajuns! Eu însă î i aduc o veste dulce şi scum-
pă: Tatăl te iartă!
Aşa cum îşi cheamă cei doi părin i, din
pildele de mai sus, copiii acasă – vestindu-i
că-i iartă – aşa te cheamă şi pe tine Tatăl ce-
resc, vestind că te iartă.
Tatăl te iartă, fratele meu! Ce veste scum-
pă şi dulce este aceasta! Cu lacrimi în ochi,
eu î i spun: Tatăl te iartă. Plângând, eu te
chem: Vino acasă!
Cu credin ă, eu te chem: Vino acasă, Ta-

Fiul cel pierdut 65

tăl te iartă. Eu nu- i spun din carte aceste
cuvinte. Eu i le spun din via a mea, din su-
fletul meu. Eu am trecut prin pilda fiului
pierdut. Eu am trăit pilda aceasta. Ajunse-
sem şi eu la marginea prăpăstiei. Dar m-am
întors „acasă”, şi Tatăl îndată m-a iertat.


Tatăl „m-a îmbră işat” şi „m-a sărutat”
cu iertarea, când eu eram mai prăpădit şi ti-
călos.
Tatăl te iartă şi pe tine. Oricât de păcătos
ai fi, oricât de căzut şi de decăzut ai fi, află că
Tatăl te iubeşte. Tatăl te iartă şi te cheamă
acasă. Nu mai zăbovi, fratele meu! Cerul şi
pământul se înfioară şi suspină pentru sta-
rea ta. Plânge cerul şi pământul, văzându-te
mergând înainte pe calea pierzării. Opreş-
te-te, frate dragă, opreşte-te îndată din calea
mor ii şi te întoarce „acasă”!
Vino „acasă”, suflet rătăcit, vino acasă din
grozava pieire în care rătăceşti! Vino „acasă”,
căci ai stat destul slugă la diavolul şi ai pe-
trecut împreună cu porcii lui, adică cu dobi-
toceştile patimi şi plăceri păcătoase.
Vino, dragă suflet rătăcit, şi, căzând îna-
intea Tatălui ceresc, zi şi tu această

Rugăciune
Tată şi Doamne, greşit-am la cer şi înaintea
Ta. Eu sunt fiul cel pierdut din evanghelie. Eu
sunt fiul cel nesocotit care am ieşit din asculta-
rea Ta şi am umblat în căile pierzării. Mul i ani
sunt de când trăiesc fără Tine. Am risipit de
mult averea sufletească ce mi-ai dat-o. Am

Fiul cel pierdut 67

cheltuit-o în desfătări şi fărădelegi. Am mers
din rău în mai rău, din ticăloşie în tic
ăloşie.
Multe chemări mi-ai trimis, să mă opreşti
din calea pierzării. Însă eu nu le-am ascultat.
Am alergat înainte pe calea pierzării. Abia
acum vin la Tine, preabunule Doamne şi Tată
ceresc. Ah, în ce stare nenorocită mă aflu! Sunt
bolnav şi n-are cine mă vindeca... Sunt flă-
mând şi n-are cine mă sătura... Sunt gol, şi
n-are cine mă îmbrăca... Sunt istovit şi chinuit
şi nimeni nu mă primeşte. Chipul cel frumos,
ce-l aveam când trăiam în casa Ta mi s-a schi-
monosit. Păcatul şi suferin a au săpat urme
adânci în fa a mea şi în sufletul meu. Din hai-
na cea strălucitoare a Botezului, n-a mai rămas
nimic. Totul am zdren uit... totul am risipit...
totul am prădat.


Preabunule Părinte şi Tată ceresc, gre-
şit-am la cer şi înaintea Ta! Eu nu mai sunt
vrednic să mă numesc fiul Tău... N-am nici un
drept să port acest nume... Sunt vrednic de
alungare. Te rog însă, Preabunule Tată ceresc,
iartă-mă şi pe mine ca pe fiul cel pierdut din
evanghelie. Fie- i milă de mine şi de starea
grozavă în care am ajuns. Primeşte-mă iarăşi
în dragostea şi odihna Ta. Îmbracă sufletul
meu cu haină nouă şi mă leagă iarăşi de Tine
cu inel nou, să pot începe o via ă nouă, ca unul
ce mort am fost şi-am înviat, pierdut am fost şi
m-am aflat.

Fiul cel pierdut 69

Tatăl te aşteaptă...
Vino acasă, suflet pierdut!...

De câte ori va fi suspinat tatăl din pilda
evangheliei, gândindu-se la fiul său şi în-
trebându-se: „Oare se va mai întoarce scum-
pul meu copil acasă?… Oare îl voi mai vedea
vreodată?” Fără voia lui plecase fiul în lume,
dar cel plecat era copilul lui, era sânge din
sângele lui.
Sărmanul tată! Au trecut atâ ia şi atâ ia
ani de când nu şi-a văzut fiul. În fiecare zi se
uită lung în zare, nu cumva îl vede întor-
cându-se? Îl doreşte neîncetat şi îl aşteaptă
neîncetat.
Aşa e şi Tatăl ceresc fa ă de noi. Oricât de
păcătoşi am fi, Tatăl ceresc ne urmăreşte cu
dragostea Lui şi cu durerea Lui. Ticăloşia ta Îl
doare pe Tatăl ceresc, dar El nu Se leapădă de
tine, pentru că, ori cum ai fi, eşti fiul Lui, eşti
făptura Lui. Oricât de păcătos ai fi, Tatăl te
aşteaptă, Tatăl ceresc aşteaptă întoarcerea ta.
Undeva am citit duioasa istorie a unui fiu
care a părăsit pe tatăl său şi casa părinteas-


că. După 20 de ani şi după ce şi-a risipit ave-
rea trupească şi sufletească, s-a întors acasă
bolnav şi prăpădit.
A ajuns noaptea târziu. „Poarta va fi în-
cuiată” – şi-a zis fiul, apropiindu-se; şi a în-
cercat să deschidă. Dar, o minune, poarta era
descuiată.
A intrat şi s-a apropiat cu sfială de uşa
casei. „Uşa, desigur, va fi încuiată” – şi-a zis
în sine fiul; şi a dat să deschidă. Dar, o mi-
nune, şi uşa era descuiată. Şi-a luat îndrăz-
neala şi a intrat.
– Cine-i? întrebă un glas stins şi abătut.
– Eu sunt, tată dragă, copilul tău cel
rău şi blestemat! Am intrat, căci am aflat
toate uşile descuiate... Altcum n-aş fi cute-
zat să intru. Desigur, a i uitat în noaptea
asta uşile descuiate. Tată dragă, te rog,
iartă-mă, tată dragă, sunt flămând şi bol-
nav; te rog... iartă-mă...
– Ah, scumpul meu copil! Vino în bra ele
mele... Tata te iartă!… Tata te-a aşteptat me-
reu... Tata se topeşte de dorul tău... Noi n-am
uitat uşile descuiate, scumpul nostru. Din
ziua în care ai plecat, uşile le-am inut mereu
descuiate, ca să te po i întoarce oricând...
Uşile au fost descuiate pentru tine, scumpul
meu copil.

Fiul cel pierdut 71

Fratele meu! Poate şi tu eşti undeva, de-
parte, în calea pierzării. Află, dragul meu, că
Tatăl te aşteaptă... Află că Tatăl te iubeşte şi
aşteaptă întoarcerea ta.


Află, fratele meu, că Tatăl ceresc n-a în-
cuiat uşa în urma ta. De când ai plecat în
calea pierzării, să ştii, fratele meu, că uşa
iertării stă mereu descuiată. Tatăl te aşteaptă
cu toate uşile descuiate.
Istoria păstrează numele unui tată îndu-
rerat din Fran a, care, timp de 10 ani şi-a
aşteptat fiul plecat în lume, ieşind în fiecare
zi de trei ori la gară, în nădejdea că îl va ve-
dea reîntorcându-se. Dacă dragostea unui
tată pământesc a făcut acest lucru – cât de
mare trebuie să fie dragostea Tatălui ceresc!
De când ai plecat în căile pierzării, să ştii,
fratele meu, că Tatăl ceresc se uită în fiecare
zi să te vadă întorcându-te, te aşteaptă în fie-
care zi, în fiecare clipă...
O, nu mai zăbovi, fratele meu! Destul ai
stat slugă la diavolul şi porcii lui; la diavoleş-
tile patimi şi păcate. Întoarce-te îndată acasă.
Întoarce-te, până uşile sunt deschise, pentru
că pe urmă (la moarte) uşile se vor închide şi
atunci va fi prea târziu, prea târziu...
O, nu mai zăbovi, fratele meu! Tatăl te
aşteaptă. Dragostea Lui te aşteaptă, iertarea
Lui te aşteaptă. Vino acasă, suflet pierdut!
Tatăl te aşteaptă. Vino acasă! Vino!

Fiul cel pierdut 73

Tatăl te cheamă...
Vino acasă, suflet pierdut!...

Tatăl ceresc ne cheamă neîncetat să ne
întoarcem „acasă”. Şi în câte chipuri şi feluri
ne cheamă!
În ziare am citit o ştire despre cum s-a
prăpădit, la Bucureşti, un tânăr apucat cu
patima be iei. A fost aflat diminea a mort în
fa a unei cârciumi. Perchezi ia poli iei a aflat
la el cincizeci de scrisori pe care i le scria ta-
tăl lui de la ară. Tatăl în elesese despre că-
derea lui şi îl ruga să se întoarcă acasă. Dar
tânărul n-a ascultat chemarea. S-a prăpădit,
purtând scrisorile în buzunar.
În chipul acesta sunt to i cei care trăiesc
şi mor în păcate şi în nepăsare de cele sufle-
teşti. Ei trăiesc şi mor, purtând sute de
„scrisori” de la Tatăl ceresc. Ei mor, purtând
cu ei scrisorile cele dulci prin care Tatăl ce-
resc îi cheamă acasă. Vai, ce lucru grozav
este acesta! În ziua Judecă ii, tocmai aceste
scrisori vor mărturisi contra lor. „Scrisorile”
se vor deschide atunci şi vor începe a grăi.


Una va zice: „Adu- i aminte, omule, de neca-
zul cela şi cela, de boala ceea şi ceea; ele erau
chemările Tatălui ceresc, dar nu le-ai ascul-
tat... Predica ce te-a fulgerat la inimă atunci
şi atunci era chemarea Tatălui ceresc, dar tu
n-ai ascultat-o... Biblia ce i-a îmbiat-o un
ostaş al Domnului atunci şi atunci era scri-
soarea Tatălui ceresc, dar tu ai aruncat-o în
foc şi ai batjocorit pe cel ce i-a adus-o... De
atâtea şi atâtea ori te-am chemat acasă, dar
tu n-ai ascultat chemările Tatălui ceresc...”
Răspuns nu vei avea în fa a Judecă ii.

Oricât de căzut şi de decăzut ai fi tu, dra-
gă suflete, află că Tatăl ceresc te iubeşte, te
iartă şi te aşteaptă cu bra ele deschise.
Copilul unui tată căzuse într-o fântână.
Tatăl alerga să-l scape, strigând disperat:

Fiul cel pierdut 75

– Oh, dragul meu copil, oare mai trăieşti tu?
– Tată, eu am murit, răspunse copilul din
fântână.
Oare îl durea pe tatăl acest răspuns? Nu,
ci, dimpotrivă, îl bucura. Tocmai aceste vor-
be, „eu sunt mort”, îi dădea tatălui nădejdea
că fiul său trăieşte.
Aşa e şi cu cel păcătos. Tocmai strigătul
păcătosului: „Eu sunt pierdut... Vai mie, pă-
cătosului, căci sunt pierdut...”, este un semn
de via ă sufletească. Tocmai strigătul acesta
îi place mai mult şi-i face mai multă bucurie
Tatălui ceresc.
Lua i aminte şi griji i: încercările ce ni le
trimite Tatăl ceresc, prin care ne cheamă să
ne întoarcem acasă, diavolul umblă să le
atragă în apele lui, în apele deznădejdii.
O legendă spune: Cică odată diavolul şi-a
scos la vânzare lucrurile sale. A inut cu ele
licita ie. Între obiectele scoase la vânzare
erau: ura, minciuna, pizma, înşelătoria şi alte
răută i. La fiecare, diavolul îi pusese un pre .
Pre ul cel mai mare îl avea deznădejdea.
– Cum se poate, diavole, întrebau cumpă-
rătorii, de ai pus deznădejdii pre ul cel mai
mare?
– Pentru că ea îmi aduce cele mai multe
suflete în iad, răspunse diavolul râzând.


O legendă cu mult adevăr în ea.
Gazetele sunt pline de ştiri despre cei ce se
sinucid din disperare. Cei mai mul i păcătoşi
mor în bra ele deznădejdii, în bra ele diavolului.
Dragă cititorule! Încercările şi necazurile
nu vin asupra ta ca să te arunce în bra ele
deznădejdii, ci vin din depărtarea şi din dra-
gostea Tatălui ceresc... Ele vin să te atragă în
bra ele Sale.

Fratele meu! Tatăl te cheamă „acasă”.
Oricât de căzut şi de decăzut ai fi, află că Ta-
tăl te iubeşte şi aşteaptă întoarcerea ta.
O, nu mai zăbovi, fratele meu. Tatăl te
cheamă, dragostea Lui te cheamă, iertarea
Lui te cheamă, ospă ul Lui te cheamă. Vino
acasă, suflet pierdut, vino acasă... Vino!

Şi rugăciunile noastre
ajută întoarcerea fiilor pierdu i

Aici vom spune că şi rugăciunile noastre
ajută întoarcerea păcătoşilor.
O minunată pildă în privin a asta aflăm
în via a Fericitului Augustin.
În tinere ile sale, Fericitul Augustin era
un tânăr copleşit de duhul cel rău al lumii.
Era şi el un fiu pierdut.

Fiul cel pierdut 77

Mama lui, Monica, o femeie credincioa-
să, se ruga neîncetat, cu lacrimi fierbin i,
pentru îndreptarea lui. Dar anii treceau şi
rugăciunile ei păreau zadarnice. Monica
şi-a vărsat necazul în fa a episcopului Am-
brosie din Milano.
„Femeie, nu te teme, i-a răspuns episco-
pul, copilul atâtor lacrimi şi rugăciuni nu se
poate pierde... Un copil pentru care s-au fă-
cut atâtea rugăciuni şi s-au vărsat atâtea la-
crimi nu se poate pierde...”
Şi aşa a şi fost. Din tânărul cel stricat şi
pierdut s-a ales un om mare, un sfânt. Din-
tr-un vas necurat, Domnul a făcut un vas
ales, un sfânt.
To i cei întorşi la Domnul să ne rugăm
pentru întoarcerea celor pierdu i!


Siguran a iertării
şi statornicia întoarcerii
Fiul cel întors a fost primit cu toată dra-
gostea şi iertarea tatălui său. A fost primit cu
zgomot mare de ospă şi bucurie. Dar, după
această primire zgomotoasă, fiul putea cu tot
dreptul să se întrebe îngândurat: „Oare nu
cumva această bucurie este numai un foc
trecător?... Oare ce va zice tata după ce i se
va potoli bucuria?... Poate mă va mustra...
Ba, poate mă va şi pedepsi...”
– Tată dragă, spune-mi ce va fi cu mi-
ne?... Ce va fi cu trecutul meu?... Ce va fi cu
viitorul meu?...
– Scumpul meu copil, va fi răspuns tatăl,
ce a fost cu tine, tata a uitat... Tata a tras
dungă peste toate... Tu eşti iarăşi copilul meu
cel scump, tu ai dragostea şi iertarea mea
statornică... Tata te-a îmbrăcat cu haina ui-
tării trecutului tău, i-a dat în picioare încăl-
ăminte de fiu, iar în deget i-a dat inel ce
întăreşte din nou legătura dintre mine şi tine.
Fiul cel întors avea, aşadar, o siguran ă
deplină despre iertarea şi înfierea sa.

Fiul cel pierdut 79

În Orient, slugile nu purtau nici încăl-
ăminte, nici inel. Le purtau numai stăpânii
şi fiii lor. Inelul şi încăl ămintea erau o măr-
turie despre iertarea şi înfierea celui întors.
Din partea tatălui, fiul primise tot ce putea
primi un fiu: dragoste, iertare, sărut, îmbră-
işare, înfiere etc.

Urmează acum să vedem cum stă fiul fa ă
de dragostea şi iertarea tatălui său.
Evanghelia nu ne spune ce s-a întâmplat
mai departe cu fiul cel întors. Ea îl lasă în


bra ele tatălui său; evanghelia îşi curmă isto-
risirea în sunetele ospă ului de bucurie pen-
tru cel ce mort era şi a înviat, pierdut era şi
s-a aflat. Dar tocmai din felul cum se gată
evanghelia se poate vedea că fiul cel întors a
rămas până la sfârşitul vie ii sale în bra ele
tatălui său; în dragostea lui şi iertarea lui.
Fiul cel întors s-a făcut vrednic de dra-
gostea şi iertarea tatălui. S-a purtat mai de-
parte cu adevărat ca unul ce mort fusese şi a
înviat la o via ă nouă. Nu mai era zburdalni-
cul şi uşuraticul care plecase în lume. El a
început o via ă nouă... N-avea altă bucurie
decât să petreacă în dragostea tatălui său şi
în ascultare de el.
Vecinii vor fi şoptit (mai bine-zis, batjoco-
rit): „Auzit-a i măi, pruncul vecinului nostru
s-a întors acasă «pocăit»; nu mai bea, nu mai
fumează, nu-i mai trebuie petreceri şi jo-
curi... Săracul, rău s-a mai scrântit de cap pe
acolo pe unde va fi umblat!...”
Dar fiului nu-i păsa de aceste batjocuri.
El sorbea dragostea şi iertarea cea dulce a
tatălui său.
Înainte de plecare în calea pierzării, fiul
îşi avea prietenii lui de chefuri şi petreceri.
De bună seamă, nu va fi trecut mult şi foştii
lui prieteni de pahar se vor fi apropiat de el

Fiul cel pierdut 81

cu şoapta şi ispita: „Bine c-ai scăpat... Vino
cu noi să ne mai petrecem... Adu- i aminte ce
bine ne mai petreceam noi înainte de a te du-
ce în lume... i-ai făcut canonul, hai să mai
uităm de necazuri...”.
Dar fiul va fi răspuns aşa: „O, dragii mei
prieteni, eu nu mai sunt cel ce petreceam cu
voi nop ile. Acela care chefuia şi petrecea cu
voi nu mai trăieşte... A murit prin cele ări
străine... Eu sunt un altul... N-a i auzit că şi
tata a zis despre mine că mort am fost şi am
înviat?... Eu nu vă mai pot asculta, dragii
mei, eu văd acum lumea şi via a într-o lumi-
nă nouă. Chefurile şi petrecerile sunt acum
pentru mine o scârbă şi o nebunie...
„Cu «pocăitul» ăsta nu-i de vorbit”, îşi vor
fi zis prietenii; „rău s-a zăpăcit, săracul, pe
acolo pe unde a umblat.”
Vor fi râs prietenii de el, vor fi râs veci-
nii; vor fi râs oamenii, dar lui nu-i păsa de
râsul lor. El sorbea dragostea şi iertarea cea
dulce a tatălui său. Nici o ispită, nici o plă-
cere şi nici o hulă nu-l mai puteau scoate
afară din casa tatălui său, din dragostea lui
şi iertarea lui.
Aşa trebuie să fie şi căin a şi întoarcerea
noastră la Dumnezeu. Fiul cel pierdut este
pus în fa a noastră ca o pildă despre adevă-


rata întoarcere la Dumnezeu. Căin a şi în-
toarcerea noastră din calea răută ilor pri-
meşte iertarea şi dragostea Tatălui ceresc.
Primeşte sărutul şi îmbră işarea Tatălui ce-
resc, dar la această revărsare de dragoste şi
bunătate noi trebuie să răspundem cu o
întoarcere statornică, cu o schimbare din
temelie a vie ii noastre. După primirea ce-
rescului sărut, trebuie să începem o via ă
nouă.
Aceasta este taina cea mare a naşterii din
nou (In cap. 3). Prin această taină a trecut fi-
ul cel pierdut şi trebuie să treacă to i cei care
se întorc cu adevărat la Domnul. O întoarcere
la Dumnezeu fără această renaştere sufle-
tească n-are nici o putere. „Mul i se întorc,
dar nu la Cel Preaînalt” (Osea 7,16). O astfel
de întoarcere n-are nici o putere.

Într-un sat s-a întâmplat că un ostaş din
Oastea Domnului a dezertat de sub steagul
Mântuitorului şi, bag-seamă, de bucurie că a
„scăpat” de această „cătănie”, s-a îmbătat
tun. Oamenii râdeau de el şi de ceilal i ostaşi
din comună, zicând: „Iată, şi ăsta-i de-al
vostru... Şi ăsta-i dintre cei de-ai lui Trifa din
Sibiu...”

Fiul cel pierdut 83

La asta, un ostaş mai bătrân a răspuns,
foarte cuminte, aşa: „Dreptate ave i, dragii
mei, că acesta-i de-al nostru, căci, dacă ar fi
fost de-al Domnului, el n-ar fi căzut... Ave i
dreptate că-i de-al lui Trifa, căci, dacă ar fi
fost de-al Domnului, el n-ar fi căzut... El s-a
întors numai către Sibiu, dar nu către Dom-
nul... Dacă s-ar fi întors cu adevărat la Dom-
nul, el n-ar fi căzut”.
Cuminte şi bun răspuns! Numai o întoar-
cere adevărată la Domnul ne dă putere şi bi-
ruin ă contra păcatelor.
Să ne gândim apoi că pe fiul cel întors îl
inea în casă şi aducerea-aminte de trecutul
lui şi de suferin ele lui. De câte ori prietenii şi
ispitele îl vor fi chemat iar în lume, îşi va fi
adus aminte de porci şi de roşcove. Aşa şi
noi, de câte ori ne cheamă în lume ispitele, să
ne aducem aminte că, vai, amare mai sunt
urmările!
Eu, de câte ori simt şoapta ispitelor, mă
gândesc la cu itul doctorului şi la anii pe
care i-am petrecut în boli şi suferin e. La
şoapta ispititorului, eu îi răspund: „Ce-i di-
avole, atâta de prost şi de dobitoc mă crezi
tu pe mine, să mă las din nou târât ca slu-
gă la porcii tăi?... Să m-apuc din nou de
roşcove?...”


De regulă, to i cei întorşi la Domnul am
gustat din „roşcove”. De câte ori sim im
şoapta ispitelor, să ne gândim la ele.
Vom spune deci că întoarcerea noastră la
Dumnezeu trebuie să fie statornică, trebuie
să ne treacă prin taina cea mare a naşterii
din nou.

Fiul cel pierdut 85

Fratele „s-a mâniat şi nu voia
să intre”
Oriunde se face o întoarcere la Dum-
nezeu, acolo se supără cineva

Pilda cu fiul cel pierdut spune că feciorul
cel mai mare era la câmp când a sosit acasă
fratele său.
„Şi, când a venit şi s-a apropiat de casă, a
auzit cântece şi jocuri”; şi în elegând despre ce
este vorba, „s-a mâniat şi nu voia să intre, iar
Tatăl lui, ieşind, îl ruga pe el...”
Plină de un adânc în eles este şi partea
aceasta din pildă. Întâi să luăm ospă ul ce se
făcuse:
„Iar feciorul cel mai mare, când s-a a-
propiat de casă, a auzit cântece şi jocuri”.
Foarte bine – va zice la asta atare necredin-
cios – iată, evanghelia însăşi spune că s-a
făcut o petrecere mare, cu cântece şi jo-
curi... Evanghelia nu poate fi, aşadar, con-
tra petrecerilor… Evanghelia ne lasă să ju-
căm şi să ne petrecem.
Ce judecată greşită! Ce judecată de om


lumesc! Trebuie să ştim că evanghelia ne
grăieşte nouă oamenilor în pilde şi asemănări
omeneşti, pentru ca să în elegem mai bine
lucrurile cele duhovniceşti. Ospă ul din pilda
cu fiul cel pierdut închipuie dragostea şi bu-
curia cea duhovnicească pentru cel întors la
Dumnezeu. Cerul şi pământul cântă şi se
bucură când un păcătos se întoarce la Dum-
nezeu. Despre o astfel de bucurie şi „petre-
cere” duhovnicească este vorba în pilda evan-
gheliei.
Nişte ostaşi din Oastea Domnului, dintr-o
comună din jude ul Bihor, ne scriu că o
noapte întreagă au petrecut în cântări şi ru-
găciuni de bucuria unui frate nou care a in-
trat în rândurile lor. Iată, şi acesta era un fel
de „ospă ” ca şi cel din pilda evangheliei.
Este o mare deosebire, este o prăpastie
întreagă între petrecerile cele lumeşti şi cele
duhovniceşti. Şi aleşii Domnului au jucat,
dar jocurile lor erau duhovniceşti. Despre
Maria, prooroci a, ne spune Biblia că a luat
în mână un timpan şi toate femeile au venit
după ea cu timpane, cântând şi jucând:
„Cânta i Domnului…” (Iş 15, 20-21). Era şi
aici un joc, dar jocul acesta era aprins de fo-
cul Duhului Sfânt. Şi David prorocul a jucat
„în fa a Domnului”, în fa a chivotului sfânt,

Fiul cel pierdut 87

dar era şi jocul acesta o aprindere sufletească
pentru slava lui Dumnezeu (II Sam 6, 14).
Jocurile acestea erau o be ie sfântă, aprinsă
de focul Duhului Sfânt.
La astfel de „jocuri” şi petreceri, desigur
că m-aş duce bucuros şi eu; ne-am duce tot
alergând şi noi, ostaşii Domnului. Un astfel
de „ospă ” a fost şi cel din pilda evangheliei.
Oh, cât de mult a lucrat şi aici diavolul,
mişelul! Petrecerea cea sufletească a atras-o
diavolul cu totul în partea lui. Orice bucurie
dintre creştinii de azi, dracul o duce la câr-
ciumă, o duce la alcool, la petrecere cu chef
şi lăutari.
Şi acum să vedem supărarea feciorului
celui mai mare. Îşi are locul ei şi tâlcul ei
această supărare. Tâlcuitorii Scripturilor
spun că acest fiu a închipuit poporul evreu
care era în „casa Tatălui”, dar îi lipsea teme-
lia mântuirii: dragostea şi iertarea. Închipuia
acest fiu, în special, pe fariseii care Îl mus-
trau pe Iisus că stă de vorbă cu vameşii şi
păcătoşii. Ei se ineau aleşii Domnului şi se
mâniau pentru păcătoşii şi pierdu ii pe care
Iisus îi aducea în bra ele Tatălui ceresc.
Fratele cel mai mare era şi chipul legii din
Vechiul Testament. Pilda cu fiul cel pierdut
era şi un hotar de întâlnire şi de despăr ire


între Vechiul şi Noul Testament, între lege şi
har, între fiul care trebuia omorât pentru gre-
şeli (Deut 21, 18-23), şi cel primit cu ospă de
bucurie.

Fiul cel pierdut 89

Dar feciorul cel mai mare, ce s-a supărat
de întoarcerea fratelui său, mai închipuie pe
cineva. Îi închipuie pe cei pe care şi azi îi su-
pără întoarcerea păcătoşilor. Alături de un
suflet care se întoarce la Dumnezeu, pilda a
pus pe unul care se supără pentru această
întoarcere.
O, binecuvântată Evanghelie a lui Hris-
tos! Cum se împlinesc toate cuvintele tale! Pe
cel care se supără îl avem şi azi. Ori unde se
întorc oamenii la Dumnezeu, oriunde se face
cu adevărat o întoarcere la Dumnezeu, acolo
se supără cineva.
Şi anume cine?
Întâi şi întâi se supără diavolul. Se supără
şi plânge că i s-a furat un credincios. În al do-
ilea rând se supără to i cei care-l ascultă pe
diavolul şi fac voile lui. Necredincioşii nu pot
suferi pe cei care se întorc la Dumnezeu... Îi
urăsc şi-i batjocoresc pe cei întorşi la Domnul.
Când un pătimaş intră în Oastea Dom-
nului şi se retrage din lume şi răută i, oare
nu strigă tot satul după el că „s-a pocăit” şi îl
batjocoreşte?
„Da’ ce-o mai fi şi aia Oastea Domnului?”,
întreba odată un necredincios, „că îi strânge
pe to i prăpădi ii şi strica ii... Şi ăştia s-apucă
să cânte şi să-i înve e şi pe al ii!”


Oare astfel de glasuri nu sunt şi ele ale
feciorului mai mare din evanghelie? Sunt şi
azi oameni cari nu cunosc dragostea şi bucu-
ria pentru cei întorşi la Dumnezeu.
Când un păcătos se îmbracă în haină no-
uă şi Tatăl ceresc pune în degetul lui inel
nou, ca să înceapă o via ă nouă, îndată se
aude şi azi glasul fratelui celui supărat. Ori-
unde se face „veselie mare” pentru întoarce-
rea unui suflet pierdut, acolo se aude îndată
şi mustrarea.
O, binecuvântată Evanghelie a lui Hris-
tos, cum ne ară i tu tot anume ce trebuie să
ni se întâmple şi ce trebuie să suferim, ca să
dobândim mântuirea!
Dar fiul cel întristat îi închipuie nu numai
pe cei necredincioşi, ci îi închipuie şi pe al ii.
În felul său, feciorul cel mai mare era un om
foarte de treabă. Era un om foarte harnic şi
cru ător. Îi lipsea însă ceva; îi lipsea partea
cea bună, îi lipsea dragostea şi iubirea de
frate. Îi lipsea în elegerea pentru cele sufle-
teşti. La el numărau numai averile şi vitele.
Pentru el era mai de pre vi elul care se tăiase
decât întoarcerea fratelui său.
Sunt şi azi atâ ia şi atâ ia oameni harnici
şi buni gospodari. Le lipseşte însă în elegerea
pentru cele sufleteşti. Ei văd toate cele numai

Fiul cel pierdut 91

prin ochelarii pământului. Ei se mişcă îndată
când e vorba să se atingă ceva de averea lor
şi de interesele lor materiale, dar pentru ave-
rea cea sufletească şi lucrurile cele sufleteşti
n-au nici un interes şi nu le dau nici un pre .
Când e vorba de un car de gunoi, pentru ei e
ceva mai de interes şi mai de pre decât trezi-
rea unui păcătos. Nici aceştia n-au în elegere
pentru întoarcerea păcătoşilor.
Nici aceştia nu vor să intre la „ospă ”, ci
stau afară supăra i şi critică.
Iubi ii mei fra i ostaşi din Oastea Dom-
nului! Să luăm aminte că feciorul cel supărat
din pilda cu fiul cel pierdut este pus special
pentru învă ătura noastră. Şi noi eram nişte
pierdu i care ne-am întors acasă.
Tatăl ceresc ne-a iertat; ne-a îmbrăcat cu
haină nouă şi ne-a ajutat să începem o via ă
nouă. Ce bucurie pe noi, ce dar, ce binecu-
vântare! Dar lumea nu în elege bucuria
noastră. „Fra ii” noştri din lume, în loc să se
bucure de întoarcerea noastră, se supără şi
ne batjocoresc. Ei nu în eleg bucuria noastră;
ei nu vor să intre la „ospă ul” nostru.
O, nu vă descuraja i pentru acest lucru,
scumpii mei fra i ostaşi. Pilda trebuie să se
împlinească şi azi deplin. Oriunde se întoarce
cu adevărat un păcătos la Dumnezeu, trebuie


să se ivească neapărat şi fratele cel supărat.
Asta-i o regulă atât de adevărată, încât se
poate pune şi întors: oriunde nu se supără
nimeni pentru întoarcerea unui păcătos, aco-
lo nu s-a făcut o întoarcere adevărată. Supă-
rările, hulele, batjocorile şi prigoanele ce le
întâmpinăm sunt dovada cea mai bună că
ne-am întors din căile pierzării.

Fiul cel pierdut 93

„Nimeni nu poate veni la Tatăl
fără numai prin Mine” (In 14, 6)
„Împăca i-vă cu Dumnezeu, în numele
lui Iisus Hristos” (II Cor 5, 20)

În tâlcuirile noastre de mai înainte, am
arătat că Tatăl ceresc ne aşteaptă cu bra ele
deschise... El ne iubeşte cu o dragoste ne-
mărginită. Vom spune însă acum că Tatăl ce-
resc ne iubeşte şi ne iartă numai prin Jertfa
cea mare a Fiului Său.
Istoria mântuirii neamului omenesc ne
arată foarte lămurit acest lucru. Înainte de
venirea Mântuitorului, omenirea era un ma-
re fiu rătăcit. Chiar şi poporul cel ales era
un mare fiu rătăcit ce orbecăia în căile pier-
zării.
În Vechiul Testament vedem vrăjmăşia
dintre Dumnezeu şi om, vedem pedeapsa
pentru păcat, pentru că nu venise încă Mijlo-
citorul şi Împăciuitorul cel mare dintre om şi
Dumnezeu.
Iisus Mântuitorul a venit în lume ca un
împăciuitor între Dumnezeu şi om. Tatăl ce-


resc nu era numai dragoste, ci El era şi
dreptate, iar dreptatea Lui cerea pedeapsa
păcatelor. Iisus Hristos a luat asupra Lui
această pedeapsă şi, prin Jertfa Crucii Sale,
„ne-a împăcat cu Tatăl ceresc” (Rom 5, 11).
„Dumnezeu a voit să împace totul cu Sine
prin El (Iisus), atât ce este în cer, cât şi ce
este pe pământ, făcând pace prin sângele
Crucii Lui” (Col l, 20).
Omenirea s-a împăcat cu Tatăl ceresc
prin mijlocirea şi prin Jertfa cea mare a Fiu-
lui Său.
Iisus Mântuitorul a făcut „ospă ul cel ma-
re”. El S-a junghiat pe Sineşi şi S-a făcut
„ospă ” de împăcare cerească şi de bucurie
sufletească pentru cei mântui i. Iisus Mân-
tuitorul este şi azi – şi va fi până la sfârşitul
veacurilor – marele mijlocitor dintre noi şi
Dumnezeu. „Iar de va fi păcătuit cineva, a-
vem un Mijlocitor la Tatăl, pe Iisus Hristos,
Care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre”
(I In 2, 1). El sângerează şi azi şi va sângera
până la sfârşitul veacurilor pentru păcatele
noastre. El a venit în lume anume să ne îm-
pace cu Tatăl ceresc.
Numai prin El ne putem întoarce „acasă”
la Tatăl ceresc... Numai prin El ne putem îm-
păca cu Tatăl ceresc, prin Iisus Hristos, prin

Fiul cel pierdut 95

Jertfa cea scumpă a scump Fiului Său. Din
căile pierzării şi ale păcatelor, noi ne putem
întoarce „acasă” la Tatăl ceresc numai cu
ajutorul Mântuitorului.
În acest în eles zicea Mântuitorul: „Nimeni
nu poate veni la Tatăl fără numai prin Mine”
(In 14, 6).
Vechiul Testament trimitea oamenilor în-
ştiin ări şi chemări să se întoarcă la Dumne-
zeu. Dar aceste chemări se gătau cu bleste-
mul legii, pentru că nu era cine să ajute în-
toarcerea şi să mijlocească iertarea. Legea lui
Moise îl ducea pe cel greşit numai până la
uşă şi apoi îl lăsa în fa a judecătorului, care
îi măsura pedeapsa.
Este şi în Vechiul Testament o pildă cu
un fiu rătăcit. Dar, vai, ce groaznică este a-
ceastă pildă! Citi i-o în cartea a V-a a lui
Moise: „Dacă un om – spunea legea lui Moise
– are un fiu neascultător şi îndărătnic, care
n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de
glasul mamei sale, tatăl şi mama să-l ducă la
bătrânii cetă ii şi to i oamenii din cetate să-l
ucidă cu pietre şi să moară” (Deut 21, 18-21).
Iisus Mântuitorul a venit să ne scape din
această grozavă osândă a legii (în care ad-
ventiştii îşi bagă capul din nou). Legea lui
Moise îl ducea pe fiul cel rătăcit în fa a mor-


ii, în fa a pedepsei pentru păcat. Iisus Mân-
tuitorul ne duce pe noi, cei sărmani şi rătă-
ci i, în fa a iertării... Nu ne duce în fa a Ju-
decătorului, ci ne duce în fa a Tatălui ceresc
cu Care ne-a împăcat prin Jertfa Sa cea
scumpă.
O, ce Mijlocitor bun şi scump avem noi în
Iisus Hristos! El nu ne arată numai calea în-
toarcerii... El nu strigă numai: „Întoarce i-vă
la Tatăl ceresc!”, ci El vine la noi şi ne ia de
mână, ne ajută să ne întoarcem acasă... Se
înfă işează cu noi şi pentru noi în fa a Tatălui
ceresc şi ne mijloceşte iertarea.
Iisus Mântuitorul ne aduce vestea cea
scumpă şi dulce că Tatăl ceresc ne iubeşte,
ne iartă şi ne aşteaptă cu bra ele deschise.
Iisus Mântuitorul ne aduce şi „haine” şi tot ce
ne trebuie să ne putem întoarce acasă.
O, preascumpul nostru Mântuitor! Cât de
dulce este vestea Ta şi cât de scump este
ajutorul Tău! Vino, preadulcele nostru Mân-
tuitor, şi ne ajută să ne întoarcem „acasă”!
Ce Mijlocitor bun şi scump ne este nouă
Iisus Mântuitorul! El mijloceşte pentru noi în
toată clipa. „Dumnezeu a voit – şi voieşte – să
împace totul cu Sine, prin Iisus Hristos, fă-
când pace cu noi prin sângele Crucii Sale”
(Col l, 20).

Fiul cel pierdut 97

Fă şi tu, dragă cititorule, această împă-
care, de cumva n-ai făcut-o încă! Fă-o în-
dată, căci nu ştii ziua şi ceasul când moar-
tea te va chema în fa a Dreptului Judecă-
tor. „Dumnezeu ne-a împăcat cu El prin
Iisus Hristos şi ne-a încredin at şi nouă –
zice Apostolul Pavel – propovăduirea acestei
împăcări. Vă rugăm fierbinte – ca şi când
Dumnezeu v-ar îndemna prin noi – în nu-
mele lui Iisus Hristos, împăca i-vă cu
Dumnezeu!” (II Cor 5, 18-20).
Această împăcare o propovăduim şi noi.
În numele Iui Iisus Hristos, vă rugăm, împă-
ca i-vă cu Dumnezeu!
De când eram preot la ară, îmi aduc
aminte de o întâmplare ce a rămas adânc să-
pată în sufletul meu. Între un tată şi fiul său
se iscase o mare vrăjmăşie. Dar pe mamă o
durea această vrăjmăşie. Multe încercări de
pace a făcut mama, dar toate erau zadarnice.
M-a chemat şi pe mine să-i împac, dar nici eu
n-am putut.
S-a întâmplat însă că mama s-a îmbolnă-
vit greu. De pe patul mor ii, a cerut – cu ul-
tima dorin ă – să-şi vadă fiul. Eram şi eu
acolo; o împărtăşisem. Când fiul a intrat în
casă, tatăl stătea lângă patul bolnavei cu ca-
pul aplecat. Din sufletul său nu se topise în-


că supărarea. Mama şi-a sărutat fiul cu foc şi
apoi i-a zis:
– Fiule dragă, acum vorbeşte cu tatăl tău!
– Aş vorbi, mamă dragă, dar tatăl e su-
părat.
Atunci mama – parcă o văd – făcu o ulti-
mă sfor are, se ridică pu in şi, luând cu o
mână mâna fiului, iar cu cealaltă mâna ta-
tălui, le împreună laolaltă, zicând cu glas
stins, de parcă venea dintr-un adânc de mor-
mânt:
– Dragul meu so şi scumpul meu copil,
cu limbă de moarte vă rog: împăca i-vă!...
Inimile celor doi învrăjbi i căzură rănite;
tatăl îşi îmbră işă fiul, dându-i sărutul ier-
tării.
În aceste clipe, mama adormi în Domnul.
Tatăl şi fiul se împăcaseră peste moartea ei şi
prin moartea ei.
Un adânc în eles văd eu azi în această
mişcătoare întâmplare. Aşa se face şi împăca-
rea noastră cu Tatăl ceresc. Păcatul face
vrăjmăşie între noi şi Tatăl cel ceresc, iar îm-
păcarea o poate face numai Iisus Hristos şi
sângele Crucii Sale (Col l, 20).
Ai păcătuit, dragă suflete?... Eşti în vrăj-
măşie cu Tatăl ceresc?... Eşti un fiu pierdut,
apucat în căile pierzării?... Lasă-L şi roagă-L

Fiul cel pierdut 99

pe scumpul nostru Mântuitor să te împace cu
Tatăl ceresc.
Dorin a Celui Răstignit pe Cruce este să
te împace cu Tatăl ceresc. El moare pentru
Tine şi împăcarea ta cu Tatăl ceresc. El î i ce-
re mâna ca să te împace – prin moartea Lui –
cu Tatăl de Sus.
Suflet pierdut! Eu te rog fierbinte – ca şi
când Dumnezeu te-ar îndemna prin mine –
împacă-te cu Dumnezeu, în numele lui Iisus
Hristos şi al sângelui Crucii Sale (II Cor 5, l8).

Rugăciune
Iisuse, preadulcele meu Mântuitor! Tu sin-
gur ştii că şi eu am fost un fiu pierdut. Tu sin-
gur ştii câ i ani de zile am trăit în starea aceas-
ta grozavă... Tu singur ştii câ i ani am trăit cu
roşcovele... Tu singur ştii câte am suferit şi câte
am pătimit în ara cea străină a păcatului... Tu
singur ştii câte lacrimi am vărsat şi cât m-am
zbătut să scap din această pierzare... Tu sin-
gur ştii că toate sfor ările mele au fost zadarni-
ce, până ce nu Te-am aflat pe Tine...
Binecuvântată să fie clipa în care Te-am
aflat pe Tine, preadulcele meu Mântuitor. Când
totul mi se părea pierdut, Tu ai sosit să mă
scapi. Când orice nădejde de pace şi împăcare


sufletească mi se părea pierdută, o mână plină
de sânge a luat mâna mea şi a pus-o în mâna
Tatălui ceresc. Era mâna Ta şi mijlocirea Ta,
preadulcele meu Mântuitor. În clipa când ai
strigat de pe Crucea Golgotei: „Săvârşitu-s-a!”
– eu am căzut în bra ele Tatălui ceresc şi am
primit sărutul iertării.
Slăvit să fii, Doamne, amin şi de-a pururi
să fi slăvit pentru această pace şi împăcare
dulce şi sfântă pe care mi-ai câştigat-o cu sân-
gele Crucii Tale! Eu voi sta şi rămâne de-a pu-
ruri îngenuncheat la picioarele Crucii Tale, ca
să gust din această pace dulce şi să n-o mai
pierd niciodată. Slăvit să fii, Doamne, amin şi
de-a pururi să fii slăvit!

Fiul cel pierdut 101

i-a plăcut cartea aceasta?
Întoarce-te la Dumnezeu!
Altcum nici un folos n-ai din
această plăcere

Dragă cititorule! Poate i-a plăcut această
carte. Poate că pe alocuri ai şi lăcrimat ci-
tind-o. Eu însă mă grăbesc a- i spune că nici
un folos n-ai din această plăcere, câtă vreme
alergi înainte pe calea cea largă a pierzării. Câ-
tă vreme citeşti această carte stând liniştit lân-
gă porcii diavolului – lângă diavoleştile patimi –
ce folos de mântuire sufletească ai putea avea?
Vrei să ai un folos sufletesc din citirea a-
cestei căr i? Întoarce-te la Dumnezeu! Plân-
ge- i şi tu păcatele ca fiul cel pierdut şi te în-
toarce „acasă” cu el.
Intră în Oastea Domnului, unde vei afla
mii de suflete care s-au întors acasă din căile
pierzării. Intră în Oastea Domnului, rugân-
du-L să te împace El cu Tatăl ceresc şi să- i
ajute să te po i face şi tu, dintr-un pierdut,
un aflat şi, dintr-un mort, un înviat la o via ă
nouă.


ÎNTOARCE-TE, FIU RĂTĂCIT
Întoarce-te, fiu rătăcit,
te-aşteaptă Tatăl Sfânt,
căci nicăieri nu-i de găsit
odihnă pe pământ!

O, vin' acum, o, vin' acum,
nu-i vremea să-ntârzii,
să nu rămâi străin pe drum,
pierdut pe veşnicii!

O, vin-aşa cum te găseşti,
lipsit şi zdren ăros,
veşmântul cel mai bun primeşti
din mâna lui Hristos!

Întoarce, fiule pierdut,
nu mai umbla stingher!
Cânta-vor Domnului, plăcut,
to i îngerii din cer!

Întoarce-acum la casa ta,
ascultă blândul glas,
căci Tatăl tău va junghia
vi elul cel mai gras!

Fiul cel pierdut 103

Cuprins
Cuvânt înainte .................................................. 5
Pilda Evangheliei cu fiul cel pierdut ................... 7
Fiul pleacă de acasă… ....................................... 9
„Şi şi-a risipit toată averea sa…” ...................... 19
„Şi cheltuind el toate…” ................................... 25
„Scula-mă voi şi mă voi duce la Tatăl meu” ...... 35
Fiul se întoarce acasă ...................................... 42
În bra ele tatălui ............................................. 51
Tatăl te iartă!… ............................................... 59
Tatăl te aşteaptă… .......................................... 69
Tatăl te cheamă… ........................................... 73
Siguran a iertării şi statornicia întoarcerii ....... 78
Fratele „s-a mâniat…” ..................................... 85
„Nimeni nu poate veni la Tatăl
fără numai prin Mine” .......... 93
i-a plăcut această carte? .............................. 101
Întoarce-te, fiu rătăcit ................................... 102
Cuprins ........................................................ 103


Tehnoredactare computerizată,
machetare, aranjament grafic şi tipar:
Editura şi Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Broşat la POLSIB S.A., Sibiu

Pr iosif trifa__fiul_cel_pierdut

More Related Content

What's hot

Viewers also liked

Similar to Pr iosif trifa__fiul_cel_pierdut

More from ComoriNemuritoare.RO

Pr iosif trifa__fiul_cel_pierdut