3. Păcatul 3
Ioan MARINI
PÃCATUL
Edi ia a III-a
Apare cu binecuvântarea
ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA,
Mitropolitul Ardealului
Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2010
4. 4 Ioan Marini
„Iată, vă voi stropşi
cum stropşeşte pământul
carul încărcat cu snopi”
(Amos 2, 13)
5. Păcatul 5
UN SUFLET DE APOSTOL1
unt oameni la care amintirea trecerii
S lor prin lume e tot atât de vie, de nu
chiar mai luminoasă, decât însăşi scurta lor
existen ă pământească. Timpul consumă tot ceea
ce era perisabil în fiin a lor, dă la o parte toate
micile mizerii legate de o mână de pământ, şter-
ge rugina prejudecă ilor contemporanilor, lă-
sând să apară dincolo de ani, strălucitor şi bi-
ruitor, omul spiritual, model de vie uire pentru
genera ii de-a rândul.
Un astfel de om a fost blândul învă ător IOAN
MARINI, de la a cărui trecere la Domnul s-au îm-
plinit anul acesta, la 2 februarie, 50 de ani.
Suferin a, care l-a cercetat încă din anii tine-
re ii, i-a dat prilejul să-l întâlnească pe un alt
mare înfră it cu durerea şi jertfa, pe Părintele Io-
sif Trifa, întemeietorul pământesc al mişcării re-
1
Prefa ă la edi ia a II-a, din 1997
6. 6 Ioan Marini
ligioase «Oastea Domnului», din cadrul Bisericii
Ortodoxe Române.
Era în Sanatoriul Geoagiu, unde tânărul în-
vă ător fusese adus de o boală nemiloasă. Sufle-
tul îi era măcinat de deznădejde, căci orizontul
vie ii i se părea prea de timpuriu cufundat în ne-
gură. Dar întâlnirea cu preotul de la Sibiu i-a
marcat întreaga existen ă, dându-i o altă în ele-
gere a rosturilor omului în lume.
De acum boala şi suferin a primeau un alt
în eles, erau văzute prin răbdarea tăcută şi mân-
tuitoare a Golgotei. Pacientul a părăsit sanato-
riul cu boala... ameliorată, dar cu sufletul com-
plet vindecat. Din slăbiciunea trupului supus tre-
cerii inevitabile s-a ivit făptura cea nouă, născută
din lacrimi şi căin ă.
La început vorbirea lui era plină de poticniri,
preaplinul inimi nu găsea cuvântul cel mai nime-
rit. Cu timpul, pe măsură ce s-a dăruit lui Hris-
tos, pe măsură ce Îl trăia zilnic în via a lui, în
Şcoala Duhului Sfânt, a primit un duh de vorbire
căruia „nimeni nu-i putea sta împotrivă”. Privi-
rea, cuvântul, gestul, întreaga lui fiin ă deveneau
o putere care dărâma zidurile păcatului, făcând
7. Păcatul 7
inimile să se prăbuşească, zdrobite de căin ă, la
Crucea Domnului Iisus.
Prima cetate cucerită pentru Dumnezeu va fi
însăşi comuna Săsciori, locul unde a văzut lumi-
na zilei înflăcăratul apostol. Cârciumile se în-
chid, igara dispare din via a sătenilor; în case,
pe uli e şi pe ogoare în loc de înjurături se aud
cântări de laudă pentru Domnul!
Mai târziu, câmpul lui de ac iune se va ex-
tinde asupra Banatului, Transilvaniei, îndeosebi
cea de nord, Moldovei, mai ales în timpul marii
secete din vara anului 1946. Suferind împreună
cu mul imile flămânde şi însetate, le vestea ade-
vărurile mântuitoare, potolindu-le foamea şi se-
tea cu pâinea cea nepieritoare şi cu apa cea vie a
Cuvântului Evangheliei.
În Apahida sau la Alba Iulia, la predica lui
inută pe peronul gării, călătorii, personalul tre-
nului, mecanicii de locomotivă l-au înconjurat
din toate păr ile şi, fermeca i de puterea cuvân-
tului lui Dumnezeu, au întârziat mai bine de o
oră, uitând de călătoria pământească şi schim-
bând macazul spre Patria Cerească.
8. 8 Ioan Marini
Întâlnirea cu acest om al lui Dumnezeu, care
s-a lepădat de toată grija cea lumească, îmbră-
când haina sărăciei şi a smereniei, însemna un
prilej unic, un moment de conştiin ă şi de adevăr
răscolitor.
Când, în 1929, „gornistul de la Sibiu” îl
cheamă în redac ia săptămânalului «Oastea Dom-
nului», renun ă la toate şi se dăruieşte ogorului
Evangheliei cu o desăvârşită lepădare de sine,
asemenea părintelui său duhovnicesc.
Nu peste mult timp, răspunzând aceleiaşi
chemări, va veni de pe plaiurile bihorene tânărul
Traian Dorz, viitorul poet, din a cărui harfă se va
închega „doina Golgotei”, doina unui neam care
şi-a purtat crucea în istorie, însângerând veacu-
rile, şi căruia, ca dreaptă răsplătire, la vremea
rânduită, Dumnezeu i-a dăruit, în mila Sa, în-
vierea na ională şi spirituală.
Amândoi vor deveni „calfele lui Neemia”,
rămânându-i statornici în biruin e şi înfrângeri,
sorbindu-i cu evlavie nu numai învă ăturile, ci şi
ultima suflare, în casa de pe Aleea Filozofilor din
Sibiul anilor 1938.
Astfel, pe paginile ziarelor «Lumina Satelor»
şi «Oastea Domnului» şi-a făcut ucenicia pentru
9. Păcatul 9
a deveni un condei înaripat şi o sabie de luptă în-
cercată.
Articolele publicate în aceste ziare, iar mai
târziu în «Isus Biruitorul», «Via a Creştină», «Fa-
milia Creştină», «Misionarul Vie ii Creştine» sau
în bogatele calendare de masă, izvorau dintr-o
experien ă religioasă profundă şi roditoare. Avea
responsabilitatea cuvântului scris şi rostit, fieca-
re predică sau articol însemnând pentru el o
frângere de sine pe altarul adevărului. Conştiin a
lui de luptător al lui Hristos nu-i permitea să lo-
vească în vânt, ci întotdeauna la intă. Ştia să
răspundă cu îndrăzneală şi la obiect unor in-
telectuali batjocoritori de cele sfinte, punân-
du-i la punct nu cu armele unui Goliat teolo-
gic, ci cu pietricica smeritului David.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial,
a fost închis ca... „eretic şi răzvrătit”. Acolo, în
celulă, prin exemplul unui creştinism model unit
cu medita ia, rugăciunea şi dragostea jertfitoare,
îi eliberează pe mul i din robia păcatului, che-
mându-i la pocăin ă şi la o via ă cu Hristos. Dar
convertirea cea mai spectaculoasă este aceea a
doi intelectuali de for ă: un profesor de latină şi
10. 10 Ioan Marini
un medic – care slujiseră o ideologie izvorâtă din
ură şi teroare.
– Dumneata şi popa Trifa, i se adresă unul din
ei, n-a i urmărit decât să face i afaceri cu ziarele şi
cu sutele de mii de căr i cu care a i umplut ara!
La aceasta, blândul Marini i-a răspuns cu
demnitatea şi siguran a pe care numai Adevărul
le poate da:
– Pute i să-mi arăta i, aici în Sibiu sau în
vreun loc din ară, care este vila ori fabrica pre-
otului Iosif Trifa? S-a găsit, cumva, după moar-
tea lui vreo sumă de bani depusă la vreo bancă
din ară sau străinătate? La Geoagiu, la Sibiu, la
Davos în Elve ia, n-a „depus” decât suferin ă...
Este singurul aur pe care l-a strâns cu o lăcomie
sfântă în to i anii vie ii lui! Ba, mai mult, pe patul
de moarte i-a fost luată până şi modesta reveren-
dă de preot... A murit în sărăcie şi umilin ă el,
care a îmbogă it sute de mii de suflete cu aurul
curat al Evangheliei.
Cât despre mine, iată cu ce m-am ales du-
pă atâ ia ani de colaborare cu dânsul: căciula
asta roasă şi paltonul vechi care-l vede i pe
mine. Mi le-a lăsat ca dar şi amintire înainte de
a închide ochii.
11. Păcatul 11
Au trecut săptămâni la rând până când, în-
tr-o zi, mândria şi încăpă ânarea de cremene ale
celor doi intelectuali s-au topit sub lucrarea în-
noitoare a Duhului Sfânt.
La părăsirea celulei, au ieşit făpturi noi întru
Hristos.
Asemenea dascălului său, a trăit în suferin ă,
sărăcie şi smerenie. Şi cât de bine îi stătea lui în
această haină a smereniei!
inea atât de pu in la el şi la via a lui. Suferea
mereu de suferin a aproapelui. De fapt, a iubi cu
adevărat înseamnă a trăi via a aproapelui.
Pu inii bani câştiga i nu întârziau prea mult în
buzunarul lui. La Cluj, strângea săracii de pe
străzi, îi ducea la o cantină, le plătea prânzul şi, în
timp ce aceştia îşi potoleau foamea, le vestea cu-
vântul Evangheliei. Aceasta pentru că binele mate-
rial neînso it de cel spiritual nu este mântuitor.
Pe stradă, în tren şi pe drumurile ării, în de-
sele lui călătorii misionare, dispăreau de pe el
pardesiul, haina, puloverul, acestea ajungând, cu
discre ie, la cei care, considera el, se aflau în mai
mare strâmtorare şi suferin ă decât dânsul.
Era aşa de pu in legat de lucrurile şi bogă i-
12. 12 Ioan Marini
ile sau chiar de confortul de care via a noastră, a
celor de azi, atârnă atât de mult!
În vara anului 1946, într-o adunare mare la
Roşia Montană, a vestit Cuvântul cu o aşa pute-
re, încât toate inimile erau scăldate în lacrimile
pocăin ei. Un inginer de la mina de aur nu ştia
cum să-şi arate bucuria şi recunoştin a fa ă de
acest om care i se părea extraordinar. A părăsit
adunarea iar, după un sfert de oră, a revenit şi,
îndreptându-se spre omul lui Dumnezeu, îi întin-
se o cutiu ă frumoasă. Acesta o deschise calm,
apoi din ea, deodată, a strălucit în lumină un
bulgăraş de aur. Uimire generală! L-a luat în
mână, l-a întors pe o parte şi pe alta, fără cea
mai mică urmă de surpriză ori de satisfac ie pe
fa ă. Apoi, cu gestul cu care ai ine în mână o
bucată de fier ruginit, îi întinse binevoitorului
său pre iosul metal.
– Dar e-al dumneavoastră! Vă rog, lua i-l,
stărui din toată inima inginerul.
– Nu. Mul umesc, dar fa ă de aurul pe care îl
am aici, zise el luând Biblia în mână, este atât de
uşor şi de spălăcit... În drumul spre cer, metalul
ăsta nu rezistă!
În noaptea Anului Nou 1947, în biserica or-
13. Păcatul 13
todoxă din Săsciori, la îngroparea anului vechi,
ca sub lumina unei înştiin ări de Sus, a încheiat
ultima parte a testamentului său pentru Oastea
Domnului, spunând printre altele: „Va veni vre-
mea, şi trebuie să ne pregătim de pe acum pentru
ea, când centrul de greutate nu va mai cădea pe
adunarea din pie e, săli de conferin e sau alte lo-
curi publice, ci pe «Biserica» din doi sau trei, de
la Evanghelia Sf. Matei, 18, 20, adică pe «celula
de rugăciune». Prin aceasta va vorbi Domnul
Iisus oamenilor din această parte a lumii, pentru
multă vreme de aici înainte. Însăşi Biserica-
Mamă va fi în suferin ă, iar to i aceia care se vor
lupta să nu dea Cezarului ceea ce este al lui
Dumnezeu vor avea de pătimit.
Vor veni zilele când firma va fi dată jos, iar
credincioşii vor scrie în fiecare zi o pagină de
Evanghelie, nu cu vorbe, ci cu sângele faptelor
izvorâte din trăirea cu Iisus cel Răstignit; o trăire
nu pe Tabor, ci jos în Ierusalimul care îi închide
pe prooroci sau le dă o cruce de pe care vor fi
părtaşi la marea Înviere. Oamenii pot răstigni
Adevărul, îl pot pune sub lespezi grele, dar ulti-
mul cuvânt este totdeauna al lui Dumnezeu:
INVIEREA!”
14. 14 Ioan Marini
Secretul acestei vie i exemplare? Totala le-
pădare de sine, smerenia, fapta bună, statorni-
cia în păzirea şi păstrarea adevărului primit,
rugăciunea şi iar rugăciunea, unită cu postul cel
adevărat!
Acest slujitor al Adevărului, cum prindea o
clipă de răgaz, alerga la rugăciune. El sim ea ne-
voia permanentă de a fi în legătură continuă cu
Cerul. Rugăciunea era oxigenul care îi între inea
mereu vie arderea spirituală.
Când venea la Săsciori, dacă era vreme fru-
moasă, îl vedeai seara cum o lua spre pădurea de
brazi ce urca de pe malurile râului Sebeş. Se afla
acolo, de îndată ce părăseai o cărăruie anevo-
ioasă, o stâncă cu un intrând ce-l ferea de privi-
rile vreunui trecător întâmplător. Şi, deodată,
totul devenea rugăciune! Luna, stelele, ierburile,
brazii, vietă ile, clipocitul vesel al undelor, toate
se uneau cu glasul lui într-o rugăciune de mul u-
mire unică şi necuprinsă a tuturor văzutelor şi ne-
văzutelor, adresată Marelui Creator care pe toate
le-a întocmit cu atâta dragoste şi în elepciune!
De câte ori nu pleca în amurg şi se întorcea
în zori...
15. Păcatul 15
Uneori dispărea în toiul adunării. Era atâta
putere în Cuvântul vestit, încât întreaga adunare
se transforma într-un râu de lacrimi mântuitoare.
Fiecare se sim ea primenit, descătuşat, o făptură
nouă în Hristos. De-abia mai târziu, după ce
asemenea „dispari ii” s-au mai repetat, am în e-
les că în adunare sau biserică era putere pentru
că, în ascuns, cineva stăruia cu suspine negrăite.
Asemenea rugători, fie că se află în pustie sau în
creierii mun ilor, fie că străbat satele şi oraşele,
sunt sarea şi lumina pământului. Dumnezeu îi
rânduieşte să fie astfel pentru ca noi cei mul i ca-
re facem umbră pământului, cufunda i în negura
îngrijorărilor şi îndoielilor, să avem, din loc în
loc, stâlpi de foc şi de aducere-aminte care să ne
ajute să nu ne abatem, ci să inem drumul înainte
spre inta mântuirii noastre.
Apostol înflăcărat al lui Hristos, în veacul
acesta de pe urmă, Ioan Marini rămâne un exem-
plu luminos pentru to i aceia care şi-au făcut din
mântuire idealul suprem al existen ei lor, iar din
Ierusalimul cel Ceresc culmea dorurilor lor sfinte.
Gheorghe Precupescu
17. Păcatul 17
O ICOANĂ GRĂITOARE
ă ne închipuim că suntem în lanul de
S grâu. Carul încărcat cu snopi trece scâr-
âind din toate încheieturile, lăsând urme adânci
de-a lungul holdelor pe unde trece.
Noi Îi mul umim lui Dumnezeu şi-L preamă-
rim, lăudându-L pentru roada bogată cu care ne-a
binecuvântat şi pentru timpul bun ce ne-a dat,
rugându-L să ne ajute până ce şi ultima claie de
grâu va fi adusă acasă; iar plugarul să se bucure
atunci cu mare veselie că-şi vede roada strânsă
grămadă în ograda sa.
Ce icoană minunată a binefacerilor cereşti
este pentru noi carul încărcat cu snopi! Din lea-
găn şi până la mormânt, noi suntem înzestra i
neîncetat cu darurile scumpe ale lui Dumnezeu.
Fiecare zi ne-a adus un snop de binecuvântări. Ce
ne-ar fi putut dărui Dumnezeu mai mult decât
ne-a dăruit? El ne-a încărcat zilnic cu binefaceri,
ocrotindu-ne necontenit cu dragostea Sa. Să ne
18. 18 Ioan Marini
închinăm bunătă ii Sale şi cu inima plină de bucu-
rie să-I mul umim întotdeauna.
Dar, ah, carul încărcat cu grâu mai are şi un
alt în eles.
În timp ce Dumnezeu ne încarcă cu darurile
Sale, noi Îl încărcăm cu păcatele noastre.
În timp ce El ne îngrămădeşte mereu, unul
după altul, cu snopii dărniciilor Sale, noi îl
îngrămădim, rând pe rând, cu faptele noastre
rele, până ce povara păcatelor noastre ajunge
de nesuportat. Şi El strigă atunci cu glas tare
de sub povara păcatelor noastre, zicându-ne:
Sunt stropşit de voi (de păcatele voastre) pre-
cum este stropşit pământul de carul încărcat
cu snopi.
Textul nostru începe cu „iată”. Cuvântul
„iată” este în Biblie ca firma unei prăvălii ce a-
trage aten ia. Oriunde întâlnim în Sfânta Scriptură
cuvântul „iată”, să luăm aminte, fiindcă el arată
că acolo ni se spune un lucru la care trebuie să
privim cu toată grija. Acest „iată” este ca un sol
care stă pe treptele casei în elepciunii şi strigă:
„Veni i înăuntru voi, inimilor în elepte, şi ascul-
ta i glasul Domnului!”.
19. Păcatul 19
Să ne deschidem şi noi ochii, ca să vedem şi
să ne rugăm ca Duhul Sfânt să-şi croiască drum
prin ochii noştri şi prin urechile noastre, să ne dea
pocăin a şi scârba de noi înşine să ne cuprindă cu
putere, pentru ca să urâm păcatul şi să nu-l mai
făptuim, ci să umblăm în neprihănire înaintea
Dumnezeului nostru milostiv.
Desigur, ceea ce s-a spus mai sus despre gre-
utatea cu care păcatul apasă pe Dumnezeu este o
icoană de vorbire. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi
apăsat de oameni. Oricât de multe păcate ar făptui
cineva, acestea nu pot să tulbure pacea desăvârşi-
rii dumnezeieşti ori să aducă vreun val de ne-
mul umire în liniştea cerească. Dar El vrea să-i
facă pe oameni să în eleagă ceea ce este păcatul
înaintea Sa, de aceea vorbeşte în chip obişnuit, în
graiul nostru, ca să putem pricepe în chip desă-
vârşit ceea ce ne spune. După cum bunicul vor-
beşte nepo eilor săi după mintea lor, ca să-l poată
pricepe, tot aşa şi Domnul Se pogoară la în elege-
rea noastră. În Cuvântul Său, ne vorbeşte în graiul
nostru şi în cuvintele noastre, pentru a descoperi
acestei lumi slăbănoage şi neştiutoare tainele ce-
rului şi binefacerile dragostei Sale pentru noi to i.
20. 20 Ioan Marini
Cum se îndoaie osia la un car şi ro ile scâr-
âie de povara cea mare, aşa zice Domnul că este
împovărat, gârbovit de păcatele oamenilor, până
ce strigă, fiindcă nu mai poate suferi răută ile
acelora care păcătuiesc împotriva Lui.
Să cercetăm pe rând cele de mai sus.
În primul rând, ceea ce ni se descoperă lămu-
rit e faptul că păcatul este foarte dureros şi apă-
sător pentru Dumnezeu.
Uimeşte-te, cerule, şi minunează-te, pămân-
tule, că Dumnezeu vorbeşte, spunând că este apă-
sat şi stropşit de păcat, dar nicăieri nu se spune că
întreaga Crea ie ar fi o povară pentru Cel Prea
Înalt. Iată, insulele sunt ca nişte fire de praf îna-
intea Lui. Nici soarele, nici luna, nici stelele, nici
toate planetele mari şi toate corpurile cereşti pe
care le-a creat Atotputernicia Sa nu L-au costat
mare lucru.
Dumnezeu, Care ine pământul şi Care câr-
muieşte întreg universul, niciodată nu oboseşte.
Nu po i găsi nici cel mai mic semn undeva care să
arate că grija şi conducerea lumii (a Universului)
ar obosi pe Dumnezeu. El veghează ziua şi
21. Păcatul 21
noaptea. Puterea Lui o sim im în fiecare clipă. El
face să răsară luceafărul dimine ii la timpul său.
El e temelia pământului şi El ine piatra cea din
capul unghiului. El le poartă toate cu puterea mâi-
nii Sale şi nimic nu stă şi nu mişcă fără ştirea
Lui... El arată locul unde trebuie să se ivească zo-
rile şi desparte întunericul de umbra nop ii.
Cum într-un moment se cufundă spuma în
valurile apei care o poartă şi cum dispare o piatră
aruncată în apă, aşa ar dispare pe totdeauna în-
treagă lumea, dacă Dumnezeul cel veşnic n-ar i-
ne-o cu mâna Sa.
Această lucrare fără sfârşit nu împu inează
nicidecât puterea lui Dumnezeu; nu există obo-
seală pentru El şi nici nu poate fi vorba de o isto-
vire a Lui. El a făcut şi pune în mişcare toate lu-
crurile; cu toate acestea, ele nu-I sunt o povară,
căci sunt ca o nimica pentru El.
Însă, ciudat, neîn eles şi nespus de ciudat,
minune a minunilor: păcatul este o povară pentru
Dumnezeu, deşi lumea, universul întreg nu-i este!
Fapta rea Îl apasă pe Cel Preaînalt, cu toate că
greutatea întreagă a conducerii lumii este pentru
El numai ca un fir de praf într-o căru ă.
22. 22 Ioan Marini
Ah, oameni nesocoti i! Voi lua i păcatul
drept un lucru de nimic; glumi i cu păcatul
(Prov 14, 9). Şi voi, fii ai lui Veliar, îl lua i
drept o plăcere şi zice i: „El nu bagă de sea-
mă... El nu observă... El nu ştie... şi dacă ştie,
El nu se sinchiseşte de păcatele noastre!...”
Dar învă a i din Cartea lui Dumnezeu că
n-ave i dreptate şi sunte i departe de adevăr
când gândi i astfel. Păcatele voastre sunt pen-
tru El mai mult decât dureroase, mai mult de-
cât o greutate şi o povară – îi sunt mai apăsă-
toare; ca un car supraîncărcat cu snopi, aşa
este apăsat El, copleşit peste măsură şi strivit
de păcatele oamenilor.
23. Păcatul 23
STRICĂCIUNEA PĂCATULUI
cest lucru ne va fi foarte lămurit dacă ne
A gândim o clipă la ceea ce este păcatul şi
la urmările lui.
Păcatul este corupătorul (stricătorul) cel mare
al tuturor lucrurilor lui Dumnezeu.
Păcatul l-a schimbat pe un arhanghel într-un
duşman de moarte al lui Dumnezeu şi dintr-un
înger al luminii, într-un spirit al răului.
Până nu s-a ivit el, în grădina Edenului era
pace, fericire şi linişte. Îndată ce s-a arătat el
(păcatul), nenorocirea şi jalea, plânsul şi durerea
au luat locul cântecelor şi bucuriei. La privirea
lui, toate florile din Eden se uscau şi toate fiin ele
fugeau îngrozite. Grădina desfătărilor devine ast-
fel, deodată, o vale a plângerii.
Înainte de a veni păcatul, Creatorul a spus
despre pământ şi despre toate cele create că „sunt
foarte bune”. Însă când s-a ivit păcatul, acesta L-a
tulburat adânc pe Dumnezeu în inima Sa, făcând
24. 24 Ioan Marini
să-I pară rău că a creat o astfel de fiin ă cum e
omul (Fac 6, 6).
Nimic nu strică şi nu întunecă atât de mult
frumuse ea ca păcatul, căci el distruge chipul lui
Dumnezeu din făptura Sa. Pe lângă aceasta, pă-
catul face creaturile lui Dumnezeu nefericite.
Toate nenorocirile care au lovit pământul şi pe
om sunt rodul lui, sunt secerişul lui. Şi să nu-l
urască Dumnezeu pentru aceasta?
Păcatul! O, ce grozav cuvânt! Numai auzul
numelui său mă face să mă cutremur, fiindcă în el
văd pricina tuturor nenorocirilor care au prefăcut
acest pământ un loc al scârbei, al lacrimilor şi amă-
răciunii, iar pe om, într-un nenorocit şi osândit...
Câte lacrimi, câte vie i distruse, câte familii
nenorocite, câte lucrări ruinate, câte vaiete, câte
chinuri nu umplu cu glasul lor jalnic aerul în toate
păr ile, oriunde te întorci pe rotocolul acestui pă-
mânt! ...
Pricina? Una singură:
25. Păcatul 25
PĂCATUL!
ăcatul e pricina tuturor relelor din via a
P oamenilor şi de pe pământ. Nenorociri,
foamete, război, cutremure de pământ şi boli...
Adunând toate durerile şi suferin ele din toate ca-
sele şi spitalele, putem scrie deasupra lor: „Iată
urmările păcatului!” Adunând toate pedepsele,
descurajările şi mizeria celor din închisori, putem
scrie deasupra lor: „Iată urmările păcatului!” In-
trând în cimitire să deschidem criptele şi mor-
mintele şi adunând tigvele şi oasele mor ilor, să
scriem deasupra: „Iată urmările păcatelor!”
Păcatul distruge totul, tăgăduieşte totul, este
întunericul, este ruina, este moartea.
Dumnezeu n-a voit niciodată ca vreo creatu-
ră a mâinii Sale să fie nenorocită. El a făcut pe
om şi întreagă făptura numai cu scopul de a fi
fericită.
El a dat păsărilor cântecul lor frumos; flori-
lor, mirosul lor plăcut şi văzduhului, balsamul
26. 26 Ioan Marini
lui înviorător. A dat zilei soarele surâzător şi
nop ii podoaba stelelor şi a lunii. El dorea ca
zâmbetul şi fericirea să fie adorarea statornică a
făpturilor Sale şi bucuria să se ridice spre ceruri
ca mireasma de tămâie a jertfelor plăcute şi pri-
mite. Însă păcatul a schimbat făptura fericită a
lui Dumnezeu într-un nenorocit; odraslei lui
Dumnezeu, care a fost întocmită după chipul şi
asemănarea Sa, i s-a întunecat cu totul fa a, iar
puterea şi voin a i-au slăbit, înclinând de-acum
mai mult spre rău.
Păcatul a dărâmat fericirea minunată a omu-
lui, făcând din el un cerşetor nedemn, un netreb-
nic, un vierme ticălos ce se târăşte prin pulberea
pământului.
Cât de fericit a fost omul când trăia şi se des-
făta în fa a privirilor Creatorului său! Îndată ce a
săvârşit păcatul, el s-a ascuns din fa a Domnului
(Fac 3, 8). În starea de nevinovă ie, omul avea o
fericită legătură cu Dumnezeu, dar păcatul a rupt-
o. Via a de păcat este o fugă continuă, care duce
la o depărtare tot mai mare de Dumnezeu. Urma-
rea este dezamăgire, cuget pătat, necazuri,
strâmtorare, temeri, suferin e, rău, numai rău!
27. Păcatul 27
Păcatul! Cât de înşelător este şi câtă pustiire
aduce el în via a oamenilor! Cât de mult strică el
frumuse ea sufletului!... Ce paragină face el din
grădinile înflorite ale nevinovă iei!... El schimbă
ciripitul voios al neprihănirii în croncănitul de
corbi al cârtirilor, nemul umirii, mâhnirii şi bles-
temului... Ce privire limpede avea tânărul acela
ieri şi ce gingăşie, tânăra aceea! Şi astăzi? Privi-
rea lui e împăienjenită, întunecoasă, înfă işarea ei,
neplăcută şi neprietenoasă. Urmele păcatului!
Când castitatea vie ii e pierdută, cerul vie ii s-
a acoperit cu nori; şi noaptea amenin ă să în-
văluie întreaga via ă cu umbrele ei.
Iată de ce urăşte Dumnezeu păcatul şi este
apăsat şi îndurerat de el: păcatul face fiin ele Sale
nenorocite, aruncând în mizeria şi nefericirea cea
mai amară sărmanele inimi omeneşti.
Să ne gândim apoi că păcatul Îl atacă pe Dum-
nezeu în toate însuşirile Sale; dă năvală asupra tro-
nului Său, străduindu-se să distrugă Fiin a Sa. Ca o
săgeată otrăvită, păcatul inteşte la inima lui Dum-
nezeu, ca să fie, dacă ar putea, omorâtor al Lui...
Grozav şi înfiorător este acest lucru, dar este aşa.
Şi mai întrebi:
28. 28 Ioan Marini
CE ESTE PĂCATUL?
l este „abaterea” de la Legea morală a
E lui Dumnezeu... este „greşirea intei” în
îndeplinirea voii lui Dumnezeu… Păcatul este
„fărădelegea”, ceea ce înseamnă a merge împo-
triva voii lui Dumnezeu... Păcatul este „nele-
giuirea”, ceea ce e tot una cu a nu ajunge să faci
binele, „binele” care este voia lui Dumnezeu.
Păcatul este „nedreptate”, adică pierderea din
vedere a căii înguste şi drepte a lui Dumnezeu...
Păcatul este o „înşelăciune”, – adică a te crede
că eşti ceva în fa a lui Dumnezeu, când, de fapt
nu eşti... Păcatul este „călcarea legii”, adică stri-
carea legilor divine, neascultarea fa ă de Dum-
nezeu, răzvrătirea împotriva Lui.
Păcatul este „iubirea de sine” fără măsură,
(exagerată) – împotriva tuturor fiin elor şi chiar a
lui Dumnezeu. Acest fel de iubire de sine este
spiritul unei voin e de fier a egoismului, care ex-
plică toate păcatele oamenilor. Toate păcatele se
29. Păcatul 29
nasc din iubirea de sine atât de mare, încât răs-
toarnă drepturile lui Dumnezeu şi ale oamenilor.
Păcătosul se face pe sine însuşi centrul în ju-
rul căruia clădeşte totul. Într-un cuvânt, se poate
spune: tot ce mă desparte de Dumnezeu şi de
semenii mei este păcat. Orice lucru făcut numai
de mântuială, tot ce se ocupă numai de o parte şi
neglijează restul, tot ce se gândeşte numai la mo-
mentul care trece şi nu se interesează decât de
sim uri este păcat. Cu alte cuvinte, păcatul este tot
ce s-a răsculat împotriva vie ii, veşniciei, adevă-
rului şi a lui Dumnezeu.
Şi mai întrebi: Ce este păcatul? Nu este el oa-
re o ofensă adusă în elepciunii lui Dumnezeu?
Dumnezeu î i porunceşte să faci voia Lui; şi dacă
tu faci contrariul e pentru că tu te faci mai în elept
şi zici: Eu ştiu mai bine ce este bine pentru mine,
Dumnezeu nu ştie. Tu explici totul, ca şi când în-
elepciunea infinită a lui Dumnezeu ar fi în rătăci-
re, şi tu, făptura unei zile, ştii mai bine, eşti un ju-
decător mai bun în ce priveşte fericirea, decât În-
suşi Dumnezeu.
Păcatul tăgăduieşte bunătatea lui Dumnezeu,
căci prin păcat tu spui că Dumnezeu nu i-a dat tot
30. 30 Ioan Marini
ceea ce te-ar fi făcut fericit. Dar acesta nu este felul
de a lucra al unui tată bun şi iubitor, cum zice că
este El. Deci păcatul cu o mână vatămă în elepciu-
nea lui Dumnezeu, iar cu cealaltă bunătatea Lui.
Păcatul loveşte apoi în îndurarea lui Dumne-
zeu. Şi cu cât păcătuieşti mai mult, cu atât mai
neruşinat eşti în fa a Lui. Şi cu atât e mai vinovat
păcatul tău, cu cât îndelunga Sa răbdare te îngă-
duie mai mult.
Dacă tu n-ai suferit nici o boală, nici o pagu-
bă, nici o cruce şi ai petrecut timpul în desfrânări
şi răzvrătiri îndărătnice, nu vrei să vezi că bună-
tatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu te în-
deamnă la pocăin ă?... Iar dacă o suferin ă te-a
cercetat, aceasta nu este decât cercetarea pe care
i-a făcut-o îndurarea Lui, spre binele tău, chiar
dacă tu vei gândi poate altfel.
Poate fi numită aceasta o durere mică, atunci
când Dumnezeul dragostei vede cum desfrâna ii şi
desfrânatele risipesc bunurile şi prădează averea şi
darurile pe care li le-a dat El? El nu poate suferi ca
să ajungă copilul Său la o aşa mare înjosire, încât
chiar însuşi harul care cheamă la pocăin ă să fie
aruncat la pământ şi călcat în picioare.
31. Păcatul 31
Pe lângă aceasta, vrem să reamintim celor
nepăsători şi nepocăi i că fiecare păcat este o în-
dărătnicie, încăpă ânare fa ă de puterea Lui dum-
nezeiască.
Acela care păcătuieşte este asemenea unuia
care ridică pumnii contra măre iei cereşti a lui
Dumnezeu, provocându-L şi dorind ca să-L ni-
micească. Întotdeauna când tu păcătuieşti, Îl pro-
voci pe Dumnezeu să- i dovedească dacă El Îşi
poate men ine legile Sale drepte. Lucrezi împotri-
va legilor Lui, ca să- i ba i joc de ele, fiindcă El
nu pedepseşte îndată.
Este oare aceasta pu in lucru, ca un vierme,
creatura unei zile, să-L provoace pe Dumnezeu,
Care a făcut toate şi ine totul prin puterea Cu-
vântului Său? Cum să nu-L supere, cum să nu-L
obosească pe El astfel de insulte şi necinstire?
Gândi i-vă la oricare dintre însuşirile Lui –
păcatul a pătat-o. Vorbi i despre Dumnezeu din
oricare privin ă vă convine; vede i că păcatul a
aruncat o pată asupra Lui. Păcatul a lovit în dra-
gostea Lui, în răbdarea, în bunătatea şi în toată
Fiin a mărea ă şi sfântă a Sa!... Ce răutate mare
32. 32 Ioan Marini
este păcatul! Păcatul e rău, numai rău; de aceea el
displace şi este o scârbă înaintea Celui Preaînalt.
Păcătosule! Ştii tu că orice faptă a neascultă-
rii tale este o crimă fa ă de Dumnezeu?
Ce altceva cau i şi trebuie să cau i tu, decât
pe Dumnezeu, adevăratul tău Stăpân şi Domn, pe
Care trebuie să-L ascul i şi să-L urmezi!... Dar
întotdeauna când nu faci voia Sa, tu faci pe placul
voii tale. Şi asta înseamnă că tu te faci Dumne-
zeu, iar pe Cel Preaînalt Îl des-dumnezeieşti, Îl
dejoseşti, coborându-L mai prejos decât omul.
Este o nimica această insultă, ca să-I iei
coroana de pe cap şi din mâna Sa toiagul de
domnie? Nu! Păcatul este o astfel de faptă, un
astfel de rău, încât nici cerul n-ar mai fi putut
sta, dacă el n-ar fi fost pedepsit. Dacă această
crimă ar rămâne nepedepsită, atunci, ro ile
împără iei cereşti ar fi smulse de la osiile lor
şi întreagă conducerea în elepciunii cereşti ar
fi dărâmată. O astfel de trădare fa ă de Dum-
nezeu nu poate să merite decât cea mai mare
şi mai aspră pedeapsă.
Pentru a ajunge la culme, păcatul este un
atac asupra lui Dumnezeu.
33. Păcatul 33
Păcatul nu vrea să fie nici lege care să-l jude-
ce, nici judecător care să-i ceară socoteală. Este
un fleac aceasta, ca să fii un ucigaş de Dumnezeu
şi să doreşti izgonirea Lui din lumea pe care a fă-
cut-o El? Este aceasta un lucru pe care să-l po i
trece cu vederea atât de uşor? Poate Cel Preaînalt
să audă astfel de lucruri şi să nu fie apăsat de gre-
utatea lor?
34. 34 Ioan Marini
CÂTEVA PILDE
roorocul Osea îl înfă işează pe păcătos cu
P un cântar în mână, gata să cântărească.
Într-o parte a cântarului Îl pune pe Dumnezeu, iar
de cealaltă, plăcerea păcatului, patimile, nemul u-
mirile ori răzbunările lui. Un timp stă la îndoială,
dar apoi se hotărăşte şi zice: „Plece Dumnezeu şi
să biruie voin a mea. Eu rămân cu păcatul!”.
Când citim despre Pilat că, pentru a îndupleca
mul imea, L-a pus pe Iisus cel nevinovat, biciuit, în-
cununat cu spini, acoperit de scuipat alături de
Baraba, un criminal şi obraznic, şi to i strigară:
„Iisus să moară!... Să trăiască Baraba!”, noi ne cu-
tremurăm. Şi totuşi, aceasta este istoria noastră de
totdeauna, când păcătuim. Da, ori de câte ori săvâr-
şim păcatul, noi strigăm, de fapt: „Dumnezeu să
moară!... Diavolul să trăiască! Răstigni i-L pe Iisus,
trăiască sudalma, trăiască be ia, destrăbălarea, ura şi
poftele!” Groaznică biruin ă au secerat atunci marii
preo i în curtea lui Pilat!... Ah, dar această biruin ă
se repetă ori de câte ori se făptuieşte păcatul.
35. Păcatul 35
Când citim că Iuda L-a vândut pe Dumneze-
iescul său Învă ător pentru treizeci de argin i, de-
plângem atâta orbie!... Dar ce altceva face păcă-
tosul, decât să reînnoiască, de fiecare dată când
păcătuieşte, această vânzare urâtă, pentru o nimi-
ca toată. Pentru pu ină mânie, pentru un oarecare
lux, o lăcomie, o privire, o vorbă, o plăcere, o
mână de orz, ori o fărâmă de pâine!
Când auzim povestindu-se că păgânii, în lo-
cul lui Dumnezeu, adoră soarele, luna sau ani-
malele, sim im compătimire pentru ei; dar păcă-
tosul este şi el un idolatru, fiindcă L-a înlocuit pe
Dumnezeu cu păcatul căruia-i slujeşte.
Esau şi-a vândut dreptul de întâi născut şi bi-
necuvântarea părintească pentru un blid de mânca-
re. Mai târziu, când şi-a dat seama de ceea ce a fă-
cut, a început să plângă, să se tânguiască, strigând:
„Vai de mine păcătosul, ce-am făcut! Pentru atât
de pu in, am vândut toată avu ia mea!” Dar de o
sută de ori mai nenoroci i suntem noi când păcă-
tuim, căci prin păcat vindem diavolului toată
moştenirea noastră, fericirea noastră veşnică, Para-
disul; azvârlim în mâna vrăjmaşului tot ce este mai
scump şi mai de pre , pentru o nimica toată.
36. 36 Ioan Marini
ACESTEA NU SUNT EXAGERĂRI!
ă rog să nu crede i că această alarmare
V împotriva păcatului ar fi de prisos. Ba,
cineva ar vrea să spună că prea exagerăm, vor-
bind în felul acesta. O, nu, dragii mei, aici n-ave i
dreptate!
Păcatul este şi rămâne o astfel de grozăvie,
că niciodată puterea de închipuire omenească nu
va putea să-l arate aşa cum este el, în toată groză-
via lui.
Şi nu va fi niciodată cu putin ă buzelor
muritoare ale omului – chiar şi dacă ar fi atin-
se cu cărbunii aprinşi de la altar, ca ale lui
Isaia – să zugrăvească marea hidoşenie a pă-
catului. Şi chiar dacă ar tuna de mii de ori
contra celui mai mic păcat săvârşit contra lui
Dumnezeu, tot e prea pu in fa ă de ceea ce
este păcatul înaintea Lui.
Se spune despre un împărat că, aflând despre
un complot pe care un fiu al său îl urzea împotriva
37. Păcatul 37
lui, îl chemă la sine şi, ducându-l într-o pădure dea-
să şi arătându-i un pumnal înveninat, îi vorbi aşa:
– Ascultă, nenorocitule, ştiu că tu vrei să-mi
iei via a; să ştii că dacă mă omori vei fi descoperit
şi pedepsit şi toată familia va fi acoperită de ruşi-
ne... Aici nimenea nu ne vede, nimeni nu ne aude,
nimeni nu va descoperi vreodată crima ta... Ia
acest pumnal, omoară-mă şi îngroapă-mă în
această pădure... Vei putea să n-o faci pe fa ă şi
să scapi familia de ruşine.
La această vedere şi la aceste cuvinte, sărma-
nul fiu se sim i atât de ruşinat şi mişcat, încât se
aruncă la picioarele tatălui său zicând:
– Nu!... Nu voi face aşa ceva niciodată!...
Tatăl meu, iartă-mă!... Iartă-mă!...
Ah, om păcătos!... Ori de câte ori î i vine do-
rin a să păcătuieşti, gândeşte-te la starea de fa ă a
lui Dumnezeu – şi mergi înainte! Dă lovitura în
inima acestui bun Părinte, dacă îndrăzneşti.
Noi însă Îl vedem pe Mântuitorul nostru răs-
tignit, cu capul încununat cu spini, acoperit de
sânge şi, cu toate acestea, urmăm a păcătui liniş-
ti i. O, ce nesim ire şi orbire! Ah, cum nu te în-
grozesc faptele, păcătosule, cum nu te îngrozeşti!
38. 38 Ioan Marini
Cum po i să mai mergi înainte aşa!
Între cele mai neplăcute fapte ale istoriei, o
găsim şi pe aceasta: regele cimenilor se afla pe
patul de moarte, fără a hotărî care dintre cei trei
fii ai săi ar trebui să-i urmeze la tron. Murind re-
gele, ei s-au adunat şi au făcut sfat, hotărând, în
cruzimea lor de popor barbar, să pună în picioare,
lângă un perete, cadavrul tatălui lor; şi acela să fie
rege, care va lovi cu săgeata în inima tatălui lor.
Unul după altul au întins arcul şi au dat dru-
mul la săgeată; pieptul tatălui fu străpuns, însă
nici unul n-a lovit în inimă. Voiau să repete în-
cercarea, însă au fost cuprinşi de atâta groază, că,
tremurând, au aruncat săge ile şi, plini de ruşine,
au fugit.
Şi tu, păcătosule, vei fi oare şi mai crud decât
aceşti barbari? Vei continua oare să îndrep i şi
mai departe săge i spre inima lui Dumnezeu, prin
păcatele săvârşite împotriva Lui? Ah, încetează,
încetează şi nu mai păcătui! Îngrozeşte-te de ceea
ce ai săvârşit păcătuind şi cere-I iertarea Aceluia,
împotriva Căruia ai luptat prin păcat.
Gândi i-vă, iubi i prieteni: noi suntem făptu-
rile Lui şi să nu vrem să facem voia Lui? Noi
39. Păcatul 39
suntem hrăni i şi îngriji i de El; sufletul ne este
dat de El, şi noi îl întrebuin ăm spre a cârti şi a ne
răzvrăti? El ne-a dat atâtea daruri şi...
Când săvârşim păcatul Îl ocărâm pe Dumne-
zeu chiar prin darurile pe care ni le-a dat.
De câte ori n-am săvârşit noi păcatul slu-
jindu-ne de ochi, de limbă, de mâini, de min-
tea, de averea noastră, de toate aceste bunuri
şi scumpe daruri pe care le-am primit de la
Dumnezeu!...
Ne-am purtat astfel ca şi acel nenorocit din
Fran a, despre care se spune că, mergând la un
episcop, îl rugă să aibă milă de el, fiindcă, pier-
zându-şi slujba, a rămas în mizerie cu cinci copii
care suferă de foame. Fiindu-i milă de el, episco-
pul scoase o monedă de aur de o sută de franci, i-
o dădu – „Şi când vei mai avea nevoie – îi zise
binefăcătorul – vino iarăşi la mine şi voi fi tot-
deauna fericit să te pot ajuta”.
Aproape fără să mul umească, omul ieşi în
grabă şi ce făcu? Se duse într-o prăvălie cu arme
şi-şi cumpără un pumnal ascu it. A doua zi, pe
când episcopul se afla la slujbă, un necunoscut,
ieşind de după un stâlp, se repezi la episcop şi-i
40. 40 Ioan Marini
împlântă pumnalul în inimă. Episcopul se prăbuşi
la pământ, spunând: „Acesta e nenorocitul pe care
l-am ajutat ieri!...”
Ce grozăvie!... Ce nemernicie!... Ce nemer-
nic şi ce ticălos!... Dar opri i-vă! O mârşăvie şi
mai mare este păcatul săvârşit înaintea lui Dum-
nezeu şi fa ă de Dumnezeu!... Răutatea păcatului
este mult mai mare când se slujeşte de darurile pe
care le-a primit de la El, daruri scumpe, pe care
păcătosul le foloseşte împotriva Lui...
Apoi încă ceva: Noi suntem mereu sub privi-
rea Dumnezeului nostru Atotştiutor. Da, da, noi
lucrăm, vorbim, gândim, ne mişcăm neîncetat sub
privirea Lui, Ochiul Lui pe toate le vede, urechea
Lui pe toate le aude.
Când noi păcătuim, Îl supărăm pe Dumnezeu
în prezen a Lui, păcătuim în ochii Lui, în auzul
Lui, în fa a Lui, fiindcă El este peste tot; nimic nu
este ascuns de El – chiar şi gândurile noastre sunt
descoperite în fa a Lui. (Ps 33, 13-14; 90, 8; 139,
1-5,11,12; Evr 4, 13; Iov 34, 21-22; Prov 15, 11).
Nu ne este oare de ajuns starea de fa ă a
lui Dumnezeu spre a ne constrânge să fim as-
cultători? Dacă un om calcă legea în prezen a
41. Păcatul 41
legiuitorului, fără îndoială, aceasta nu se
poate suferi; el va trebui să-şi ia pedeapsa.
Dar ce altceva a i făcut voi şi eu?
Păcătuind, noi am păcătuit în fa a privirilor
Dumnezeului Celui Preaînalt, în fa a ochilor Ce-
lui Atotputernic şi împotriva Lui. Ce putem face,
decât, plecând capul cu ruşine, să recunoaştem
împreună cu cel ce-a scris demult acest adevăr:
„Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
şi-am făcut ce este rău împotriva Ta” (Ps 50, 4).
Să ne gândim apoi că noi am păcătuit
având cunoştin ă, n-am făcut fără voie ceea ce
am făcut. Noi nu păcătuim ca hotento ii şi cani-
balii, care zac în întunericul neştiin ei. În ara
noastră a fost aprinsă lumina; de aceea vina
noastră este cu mult mai mare. Noi păcătuim îm-
potriva Luminii, de aceea greşeala noastră este
înşeptit mai mare.
Este aceasta ceva de nebăgat în seamă? Pu-
te i voi aştepta ca Dumnezeu să treacă cu vederea
păcatele cu voia şi inten ia? O, dacă buzele ar
avea limbi de foc, să spună, ca a-ceastă inimă să
poată arde odată! Când inima ar putea spune mâr-
şăvia înspăimântătoare a păcatului, ar înghe a
42. 42 Ioan Marini
sângele chiar şi în venele faraonului orgolios, iar
mândrul Nebucaden ar şi-ar pleca în jos capul,
îngrozit...
De fapt, e ceva îngrozitor să te răzvrăteşti
împotriva Celui Preaînalt. Doamne, fii milostiv
cu robii Tăi şi dăruieşte-le iertare!
Aceasta e ceea ce am voit să spun despre ră-
utatea păcatului. Dumnezeu Însuşi să- i descopere
şi să te înve e, iubite suflete, prin Duhul Său cel
Sfânt, ca să cunoşti ce este păcatul înaintea Lui.
O, dacă Duhul i-ar putea deştepta conştiin a, ca
să vezi cât de păcătos este păcatul, căci el este o
povară şi o durere pentru Dumnezeu!
Mai departe, vom spune că unele păcate sunt
îndeosebi insultătoare şi ocărâtoare pentru Dum-
nezeu.
Din versetul nostru de la început, putem vedea
desluşit un lucru: greutatea păcatului. Nu există
păcate uşoare. Toate păcatele sunt mari. Sunt totuşi
mai multe feluri de vini. Unele păcate le întrec pe
altele în vinovă ia lor. Ar fi nedrept să zici că un
gând păcătos e tot aşa de vinovat ca şi o faptă pă-
cătoasă. O idee scârboasă, mârşavă este păcătoasă,
43. Păcatul 43
cu totul păcătoasă şi foarte păcătoasă, însă totuşi, o
faptă urâtă ajunge la un mai înalt grad de vină.
Sunt unele păcate care Îl întărâtă pe Dumne-
zeu la mânie. În legătură cu textul nostru, citim că
acest lucru îl face mai ales:
Desfrânarea
Poporul evreu apare pe timpul lui Amos
foarte desfrânat şi cu totul înghi it de plăcerile
josnice ale necură iei.
Acesta este şi marele păcat al zilelor noastre.
Străzile la miezul nop ii, filmele şi romanele pi-
cante, barurile şi teatrele uşoare, iadul din atâtea
familii, procesele de divor mărturisesc îndestul
despre păcatul acesta devenit modern. Eu nu zic
mai mult. Fiecare să-şi ină corpul în cură enie,
căci necură ia este un păcat greu înaintea lui
Dumnezeu.
Asuprirea
Este, după profetul nostru, alt păcat care Îl
întărâtă la mânie pe Dumnezeu. Profetul vorbeşte
44. 44 Ioan Marini
despre vânzarea sărmanilor pentru o pereche de
sandale; vorbeşte despre văduve necăjite, de or-
fani şi de muncitori care trebuie să muncească din
greu pe degeaba.
Este oare acest păcat mai pu in rar în zilele
noastre? Câ i negustori nu fac milostenie din câş-
tiguri nedrepte şi înşelăciuni! Câte societă i şi
particulari nu se îndeletnicesc cu împrumutul de
bani, luând de la amărâ ii care le cad în mână do-
bânzi peste dobânzi? S-ar putea spune că spiritul
nedreptă ii şi asupririi aproapelui stăpâneşte ca şi
în timpul lui Amos, dacă nu şi mai mult.
Să luăm seama să nu fim nedrep i, căci to i
aceia cărora asuprirea le slujeşte drept unealtă, ca
şi cei care sunt nedrep i, nu vor moşteni Împără ia
lui Dumnezeu.
Închinarea la idoli
Este, la rândul său, o mare urâciune şi deose-
bit de jignitoare pentru Dumnezeu. Când cineva
este robul mâncării şi băuturii, robul banului şi al
averii, robul trupului sau al iubirii de lume şi al
prea marii alipiri şi iubiri de ceea ce este pămân-
45. Păcatul 45
tesc şi firesc – şi trăieşte pentru acestea, şi nu pen-
tru Dumnezeu – atunci păcătuieşte prin idolatrie.
Este un vrăjmaş al Crucii lui Hristos. Sfârşitul lui
este pierzarea, precum este scris (Flp 3, 19).
Lăcomia
Este, de obicei, nedespăr ită de tovarăşele ei:
nedreptatea, înşelăciunea şi furtul; este iarăşi un
păcat urât înaintea lui Dumnezeu. Cel lacom nu
cunoaşte nici ruşinea şi nici frica. Este o păcătuire
cu voia, de aceea este un păcat greu, un păcat
strigător la cer, care-L oboseşte pe Dumnezeu
prin greutatea lui şi atrage după sine mânia Lui.
Mai este apoi:
Zgârcenia,
care se plânge de „pu inul câştig”, pentru a strân-
ge banul la care se închină, şi a nu da nimănui
nimic. Lipsit de milă, zgârcitul nu vrea să vadă
suferin a aproapelui şi să aline durerea celui lip-
sit, de aceea şi el va fi lipsit de milă... Este un pă-
cat greu, asupra căruia apasă judecata.
46. 46 Ioan Marini
Flecăreala,
calomnia, ne aduc aminte de cuvintele din Biblie:
„gâtlejul lor este un mormânt deschis” (Ps 5, 9;
Rom 3, 13). Aceste cuvinte înfă işează trăncă-
neala, vorbele multe ale nelegiuitului. Nimic nu
ne umple mai mult de scârbă ca un mormânt des-
chis, din care iese duhoare de ciumă, dintr-un ca-
davru putred. Ca un mormânt deschis care răs-
pândeşte aburi răi şi miasme otrăvitoare. Cât de
uşor poate să cadă într-însul un călător şi să se
afle astfel, deodată, printre mor i! Aşa şi din lim-
ba calomniosului şi flecarului, iese ceea ce este
putred, împu it. Fii cu băgare de seamă fa ă de
gura rea a nelegiuitului, căci nimic nu-i pare prea
scârbos să vorbească, numai de te-ar putea duce
la pieire. El arde de dorul să- i nimicească numele
bun, ca apoi să te îngroape în mormântul urâcios
al gurii sale nelegiuite. Nelegiui ii ruinează pe al-
ii prin cuvintele lor răutăcioase.
Linguşirea
O limbă linguşitoare este un lucru primejdi-
os; mul i au fost robi i de ea. Printre oameni sunt
47. Păcatul 47
mul i care se aseamănă cu mâncătoarele de fur-
nici. Prin limbile lor lungi, acoperite cu untde-
lemnul prefăcătoriei, îi atrag şi-i prind pe cei
nebăgători de seamă, care le sunt o bună pradă.
Când lupul ajunge să lingă mielul, atunci este
gata să-şi ude din ii în sângele lui.
Minciuna
Ce mai lucrare a satanei se face cu această
unealtă a lui! Partea tuturor mincinoşilor va fi ia-
dul cu foc şi pucioasă. „Tu pierzi pe cei minci-
noşi”, fie că ei spun minciuni în glumă sau în se-
rios. Câte unul reuşeşte să umble cu minciuni
fără ca legile omeneşti să-i poată face ceva,
însă el nu va scăpa de legile lui Dumnezeu.
Cel ce spune minciuni (fie şi numai în glumă),
dacă nu se pocăieşte, se va duce, cu toată si-
guran a, în iad.
Mincinoşii au aripi scurte, zborul lor se va
sfârşi curând şi apoi ei vor cădea în valurile de
foc ale pieirii.
48. 48 Ioan Marini
Sudalma
este un alt păcat greu. Suduitorul este un lucrător al
satanei, unul dintre cei mai nenoroci i semănători ai
lui, ca şi hulitorul care ridică glasul împotriva Celui
Preaînalt şi varsă cuvinte de ocară împotriva Ace-
luia care i-a dat via ă. Tot aşa, şi cel ce blestemă cu
uşurin ă pe aproapele său. Aceştia sunt nelegiui ii
care-i ruinează pe al ii prin cuvintele lor răutăcioase.
Iată inimi care sunt adevărate magazii ale diavolu-
lui, cum spunea un credincios de demult.
Înşelăciunea
E scris că Domnul urăşte pe cei ce varsă sân-
ge şi înşală. Cei ce s-au scăldat în sângele altora
se vor îneca în propriul lor sânge; şi cine a înce-
put să-i înşele pe al ii va sfârşi cu propria lui în-
şelare. Un proverb din bătrâni spune: Setoşii de
sânge şi înşelătorii îşi sapă propria lor groapă.
batjoco
Necredincioşii şi batjocoritorii,
oameni fără Dumnezeu, care aruncă pietre de po-
ticnire în calea credincioşilor tineri, care n-au bu-
49. Păcatul 49
curie mai mare decât când pot face pe cineva să
cadă... aduc mult rău sufletelor, atrăgându-şi
asupră-le pedeapsă aspră.
Cei care Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu, tăgădu-
iesc veşnicia; se leagă de cuvinte din Scriptură ca
să le batjocorească, îşi râd de credin ă şi n-au li-
nişte dacă nu pot să spună cuvinte care te fac să- i
fie ruşine, de care i se face părul vâlvoi – atât
sunt de ocărâtoare împotriva Celui Atotputer-
nic!... Toate acestea sunt lucruri grele. To i aceş-
tia săvârşesc păcate mari. Dumnezeu este întristat
adânc şi jignit greu prin asemenea lucruri ca cele
amintite mai sus.
Mândria
Şi voi, mândrilor, care vă crede i drep i, ui-
ta i-vă la calea lui Cain şi lua i seama, să nu că-
de i în acelaşi păcat! Mândria cu gândul că sunte i
drep i ascunde în ea sămân a oricărui păcat. De
aceea, îngâmfa ilor, care vă făli i cu virtutea şi
faptele voastre, uita i-vă la trupul ucis al celui
dintâi martir, căci acolo duce înşelătoria religioa-
să cu care vă amăgi i.
50. 50 Ioan Marini
PĂCATUL –
O SEMĂNĂTURĂ A STRICĂCIUNII
ar, va zice cineva, dacă păcătuiesc, pen-
D tru mine păcătuiesc. Păcatul meu numai
pe mine mă priveşte! Cu neputin ă! Căci tot aşa
ar putea zice şi miasma: „Sunt otrăvitoare numai
pentru mine!” La fel ar zice şi holera: „Suflarea
mea dătătoare de moarte e numai pentru mine!”
Dar nu este aşa!
Cel ce păcătuieşte este un agent al iadului.
Necură ia ta se răspândeşte ca şi mirosul unei
mlaştini; ca şi un lepros, tu laşi peste tot urmele
necură iei ori de ce te atingi. Chiar şi aerul care te
împresoară e plin de aburii otrăvitori pe care pă-
catul tău îi produce.
Păcatul tău îl atinge şi pe aproapele tău. El
este o sămân ă a stricăciunii. Al ii înva ă de la ti-
ne ce văd că faci tu. Unii vor fi la fel cu tine, al ii
te vor întrece; chiar dacă au învă at de la tine nu-
51. Păcatul 51
mai alfabetul, vor învă a să citească în cartea ia-
dului mai bine decât tine. Pilda voastră îi va înrâ-
uri nu numai pe copiii voştri, ci şi pe to i cei ce
vor veni în legătură cu voi. Păcatul este cea mai
bună unealtă pentru împără ia satanei... Şi oare
acesta este un lucru mic înaintea lui Dumnezeu?
De aceea stai pe loc şi fă- i socoteala. Întrea-
bă-te care e scopul creării tale; ce fel de via ă ai
trăit până acum; cât timp ai pierdut; câtă iubire ai
călcat în picioare şi câtă mânie dumnezeiască i-ai
adunat. Trage-te la răspundere, – cum ai întrebu-
in at darurile? Cât de necredincios ai fost cu cele
încredin ate ie? Ce fel de pregătire ai făcut pen-
tru ceasul mor ii şi cum te-ai pregătit pentru ziua
cea mare a socotelilor?
Trebuie să fim pătrunşi de adevărul că Dum-
nezeu, Care este drept, trebuie să urască păcatul.
„Tu nu eşti un Dumnezeu Căruia să-i placă răul”
(Ps 5, 4). El nu-l adăposteşte pe cel rău. Nici pe
pământ şi cu atât mai pu in în cer, nimic rău nu va
fi răbdat în locuin a lui Dumnezeu. Cât de proşti
am fi noi dacă am încerca să adăpostim doi oas-
pe i, care sunt atât de înverşuna i unul fa ă de ce-
lălalt ca Hristos şi Belial. Putem fi siguri că
52. 52 Ioan Marini
Hristos nu va locui în odaia inimii noastre, dacă îl
găzduim pe diavolul într-ascuns, în pivni a gân-
durilor noastre.
Regii pământului obişnuiau, înainte vre-
me să aibă în suita lor şi câ iva proşti care fă-
ceau nebunii, numi i bufoni; însă Atotîn elep-
tul Dumnezeu nu vrea să aibă în palatul Său
asemenea nebuni.
O, voi, to i cei cufunda i în păcat! Trezi i-vă,
trezi i-vă! Trezi i-vă astăzi la glasul duios şi
blând al harului, la glasul care vă cheamă astăzi:
Veni i şi lua i iertare, căci dacă nu vre i, va trebui
să auzi i glasul îngrozitor al trâmbi ei care vă va
aduce vestea cea mai grozavă şi mai neplăcută
dintre toate veştile care se vor fi auzit vreodată:
„Duce i-vă, blestema ilor!”.
53. Păcatul 53
PĂCATUL –
O PRIETENIE PIERZĂTOARE
u te juca şi nu glumi cu păcatul, căci te
N va costa via a. Câ i nu pă esc ca acel
îmblânzitor de şerpi dintr-un circ, care crescuse
încă de mic şi îmblânzise un mare şarpe cu care
da reprezenta ii înaintea publicului. De vreo 25 de
ani se înfă işa mereu înaintea celor ce veneau la
circ. Sub privirea lui, şarpele îl asculta în cele mai
mici lucruri. Cel din urmă lucru pe care-l făcea
acest şarpe era că, la un semn al stăpânului său, se
încolăcea în jurul trupului până deasupra capului.
După ce oamenii izbucneau în aplauze înflăcăra-
te, şarpele se desprindea încet de pe el. Într-o sea-
ră se auzi un pocnet, urmat de un ipăt pătrunză-
tor; şarpele îşi strânse stăpânul aşa de tare, încât
l-a omorât. Timp de 25 ani, stăpânul se jucase cu
el; acum şarpele îi răpuse via a. Ani de-a rândul,
şarpele păruse nevătămător pentru stăpânul său,
54. 54 Ioan Marini
dar deodată şi-a luat îngăduin a să lupte cu adevă-
rat cu stăpânul său şi l-a biruit de tot. Aşa se în-
tâmplă şi cu păcatul. Te joci cu el ani de zile,
poate chiar toată via a, şi tocmai când zici că te-ai
obişnuit cu el şi că nu mai e nici o primejdie pen-
tru tine, tocmai atunci î i aduce moartea.
Nu cumva, cititorule, te afli şi tu în ceata
aceasta a celor păcătoşi? O, suflete dragă, ce har
mare i-a făcut Dumnezeu că te-a suferit atât de
mult! Va veni timpul când răbdarea Lui se va
sfârşi. El va zice atunci: Destul! Eu vreau s-o
sfârşesc cu vrăjmaşii mei şi să mă scap de ei. Ce
uşor Îi va fi Lui să vă arunce deoparte şi să vă dea
pieirii veşnice!
55. Păcatul 55
STĂRUINŢA ÎN PĂCAT
unt mul i păcătoşi care Îl întărâtă pe Dum-
S nezeu prin îndrăzneala şi bunăvoin a pe
care o au pentru plăcerea josnică a păcatului şi a
desfrâului lor, iar al ii mul i îşi atrag pedeapsa
prin dăinuirea şi stăruin a pe care o au în păcat.
De câte ori L-a întărâtat pe Dumnezeu un om
cărunt! Să numere însă şi cei tineri anii lor de
neascultare şi răzvrătire şi, venindu-şi în fire, să în-
ceteze cu răutatea şi păcatul lor. Să bată fiecare la
por ile în elepciunii, ca să nu li se întâmple ceea ce
scrie în cartea Proverbelor 5, 22-23: „Fiindcă cel
rău va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni
din prea multa lui nebunie”. Şi dacă acest sfat este
pentru cei tineri, ce să vă spun vouă, celor care de
o jumătate de veac a i luptat fă iş în contra lui
Dumnezeu, iar unii ave i în spatele vostru nu mai
pu in de 60, 70, ba chiar 80 de ani de împotrivire şi
păcat. Optzeci de ani L-a i respins mereu prin ne-
păsarea voastră. Şi oare aşa trebuie răsplăti i anii
56. 56 Ioan Marini
răbdării, bunătă ii şi îngăduin ei lui Dumnezeu?
Prin nepăsare? O, Doamne Dumnezeule, câtă scâr-
bă, cât dezgust î i face mul imea aceasta de păcate,
strânse într-o via ă de atâ ia ani! Ani de răzvrătire
şi neascultare şi pentru care nu este nici o părere de
rău şi nici o pocăin ă.
Încăpăţânarea
Dumnezeu este dezgustat îndeosebi de păca-
tul care este legat de încăpă ânare. O, ce îndărăt-
nicie este la unii oameni! Ei vor să fie neapărat
osândi i! Lor nu li se poate ajuta cu nimic, ei sunt
aşa de nerăbdători în săvârşirea păcatului şi îm-
potriva lor înşişi, aproape furioşi. Parcă ar vrea să
sară peste Carpa i, ca pentru a ajunge pe un cri-
minal, cu atâta furie şi orbie se grăbesc ei împo-
triva lui Dumnezeu. Ar vrea să înoate prin marea
de foc, pentru a-şi ruina sufletul cu orice pre . Ah,
ce orbie şi nebunie grozavă!...
Îndărătnicia
Urâtă şi grozavă stare! Eu v-aş putea spune
despre oameni care au fost greu bolnavi de febră
57. Păcatul 57
tifoidă, de pneumonie şi de alte boli grele şi mo-
lipsitoare, care în timpul bolii lor au făcut juruin e
să trăiască în ascultare de Dumnezeu şi, când s-au
făcut sănătoşi, ei s-au întors iarăşi la păcatele lor.
Câ i n-au avut pierderi în afacerile lor! Ei
erau odată în situa ii bune, însă şi-au mâncat ave-
rea în destrăbălări şi au sărăcit cu totul. Cu toate
acestea, ei ostenesc mai departe în păcate şi fără-
delegi. Şi, dacă sărăcia lor creşte, iar hainele le
sunt zălogite la casa de amanet, ei tot nu vor să
rămână restan ieri de la cârciumă. Încă un copil
moare! Femeia este bolnavă şi foamea i se poate
citi pe fa ă. Cu toate acestea, nu se lasă doborâ i
de suferin ă pentru a se întoarce... Mai găsesc în-
că putere să meargă înainte în păcatele lor.
Aceasta este îndărătnicia în păcat.
Păcătosule! Dumnezeu te va lăsa să mergi pe
calea ta, şi această cale duce la pierzare veşnică.
Pentru că tu L-ai obosit pe Dumnezeu prin îndă-
rătnicia ta. Cei care sunt porni i să continue a trăi
în păcat şi stricăciune şi sunt hotărâ i pentru
aceasta, cu toate aşteptările, invitările şi rugămin-
ile Lui, să ia aminte! Ah, cât aş vrea să te pot
trezi până când nu este prea târziu!...
58. 58 Ioan Marini
În legătură cu aceasta, ni se pare potrivit a
spune că nemul umirea este o sarcină mare pentru
Dumnezeu. El Însuşi spunea aceasta poporului
când îl scotea din Egipt, când i-a izgonit pe amo-
rei, când a ridicat profe i şi nazirei din fiii popo-
rului Său şi totuşi, ei s-au răzvrătit împotriva Lui.
Cu câtă bunătate şi cu câtă dragoste răbdătoare s-
a purtat El cu poporul Său, dar ei n-au făcut al-
tceva decât să cârtească şi să păcătuiască mereu.
Unul din lucrurile care mi-au sfâşiat mai
mult inima când m-am întors la Dumnezeu ca un
păcătos vinovat a fost nu atât răutatea vie ii me-
le, ci îndeosebi harul de care El a făcut să mă
bucur, îndelunga Lui răbdare, bunătatea şi dra-
gostea cu care m-a aşteptat şi m-a primit când
m-am întors. Ce bun şi milostiv a fost Dumne-
zeu cu atâ ia dintre noi!
Adu- i aminte şi vezi bunătatea Lui şi tu, pri-
etene, care niciodată n-ai fost aruncat în sărăcie şi
lipsă!... El nu ne-a lăsat pe căi rătăcite, ca să
ajungem pietre de sminteală şi pilde rele şi să fim
astfel de ocara lumii. În dragostea Lui ne-a ocrotit
mereu. A iubit casa noastră şi ne-a purtat de grijă
chiar şi când noi nu L-am iubit!...
59. Păcatul 59
Şi cum i-am răsplătit noi aceasta?... Cât de
mult bine n-a făcut El poporului nostru! De câte
binecuvântări nu ne-a făcut El parte! Libertate,
bunăstare şi atâtea daruri ne-a dat! Cu toate aces-
tea, noi am păcătuit atât de mult în fa a Lui! Şi,
dacă suferin a brăzdează astăzi trupul îndurerat al
lumii, asta vorbeşte lămurit de multele păcate de
care ne-am făcut vinova i. Noi am păcătuit. Am
putea spune că, tocmai ca un car încărcat cu snopi,
El este apăsat de păcatele noastre cele multe.
Şi lăsa i-mă să spun că, după textul nostru,
Domnul este chiar atât de împovărat, încât ipă
sub greutatea aceasta; întocmai ca şi carul care
geme sub povara lui, aşa geme Domnul sub pova-
ra păcatelor noastre.
N-a i auzit niciodată glasul acesta? Auzi,
cerule, şi tu, pământule, ia aminte, căci Domnul
vorbeşte: „Eu am crescut fii, i-am îngrijit şi ei
s-au răzvrătit împotriva Mea! De ce voi i să mu-
ri i voi, casa lui Israel?” Ascultă mai bine tân-
guirea blândă şi îndurerată, ca a izvorului, care a
ieşit de pe buzele lui Iisus: „Ierusalime, Ierusali-
me, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe
cei trimişi la tine! De câte ori n-am voit să adun
60. 60 Ioan Marini
pe fiii tăi cum îşi adună găina puii sub aripi, dar
n-a i vrut!...”
Păcătosule! Păcatul tău sfâşie inima lui
Dumnezeu. Creatorul tău se întristează de ceea
ce tu râzi! Mântuitorul te cheamă din păcatul
pe care tu îl ii de fleac: „O, nu înfăptui aceas-
tă urâciune pe care Eu o urăsc!” Pentru nu-
mele lui Dumnezeu, nu o face!... Câ i nu spun
fără nici un rost, în stările lor de vorbă:
„pentru Dumnezeu!” – fără să ştie ce zic. Însă
cuvintele acestea: „Pentru numele lui Dumne-
zeu”, înseamnă: nu mai mâhni i, nu mai supă-
ra i pe Creatorul vostru, ca să nu da i prilej
Celui Veşnic să ipe sub greutatea păcatelor
voastre! Lipsi i-vă, o lipsi i-vă de răutatea firii
voastre rele; de ce voi i voi să muri i, casa lui
Israel?...
„Fiii oamenilor, până când va fi batjo-
corită slava Mea? Până când ve i iubi de-
şertăciunea şi ve i umbla după minciuni?”
(Ps 4, 2).
Până când te gândeşti tu să alergi după
chipuri amăgitoare, lucrând esătura de min-
ciuni? Până când te gândeşti să glumeşti cu
61. Păcatul 61
slava Lui şi să batjocoreşti Numele Lui? Nu
te-ai săturat încă de păcătuit? Te gândeşti ca
încă să glumeşti, până ce sufletul tău va ajun-
ge în iad, şi să continui râsul până ce răzbuna-
rea Celui Prea Înalt î i va schimba veselia în
urlete grozave?
62. 62 Ioan Marini
CUTREMURAŢI-VĂ
ŞI NU PĂCĂTUIŢI
â i nu întorc pe dos sfatul acesta, ca să
C păcătuiască şi să nu se cutremure... Ne-
chibzuin a, lipsa de cugetare şi băgare de seamă
trebuie să fie unul din motivele pentru care oa-
menii sunt atât de nebuni, încât Îl dispre uiesc pe
Hristos şi resping cu ură harul ce li se oferă. Ah,
de-ar tăcea odată patimile lor şi de s-ar linişti,
pentru ca astfel, înconjura i de liniştea solemnă,
să-şi arunce privirea asupra trecutului şi să cugete
la pieirea neînlăturată care îi aşteaptă! Un om ca-
re cugetă ar trebui să fie atât de în elept, ca să re-
cunoască prostia păcatului şi deşertăciunea tutu-
ror poftelor lumeşti.
Stai pe loc, păcătosule nechibzuit, stai pe loc
şi te gândeşte mai înainte de a face ultima săritură
în pierzare. Nu arunca sufletul tău pentru un ni-
mic! Îngăduie judecă ii şi min ii tale să- i vor-
63. Păcatul 63
bească. Pentru ce trăieşti pe lume? Lasă zgomotul
lumii să tacă o clipă şi dă voie sărmanului tău su-
flet să vorbească cu tine, ca să- i vii în fire mai
înainte ca să-i pecetluieşti soarta şi să-l arunci în
pierzare veşnică. Păcătosule, opreşte-te o clipă!
Gândeşte-te, cât mai este timp, la ceea ce- i slu-
jeşte ie spre pace.
Spune şi tu cum spuneau sfin ii de odinioară:
Mai degrabă moartea, dar păcatul nu! Un credin-
cios de demult obişnuia să spună: Eu nu mă tem
decât de păcat! Aruncându-ne la picioarele lui
Iisus, să spunem:
Plâng şi gem de-atâta vreme,
fa a-mi arde de ruşine,
Doamne-ndură-te de mine!
O, Iisuse, plin de ruşine şi de durere pentru
păcatele mele, eu le plâng şi le urăsc; şi Tu, Cel
nesfârşit de bun, ai milă de mine!
Să trecem acum mai departe.
Dacă este adevărat că păcatul este mâhnitor
pentru Dumnezeu, atunci să-L slăvim pe El, pen-
tru milostivirea Sa, văzând că El poartă sarcina
păcatelor noastre. Dar, după cum nu se poate
64. 64 Ioan Marini
spune despre car că el se rupe, ci numai că este
apăsat, aşa este şi Dumnezeu apăsat şi totuşi le
poartă. Dacă voi şi eu am fi în locul lui Dumnezeu,
le-am purta noi oare? Nu! Sigur că nu! Căci timp
de o săptămână am arde universul cu foc sau l-am
strivi cu picioarele şi l-am face numai praf.
Dacă legea cerului ar pedepsi atât de repede
ca legea omului, unde am ajunge? Ce uşor şi-ar
putea răzbuna el onoarea Sa! Câ i slujitori ai Săi
nu stau gata să-I împlinească porunca! Cum ie-
şeau consulii romani înso i i de lictorii lor care
purtau securi, aşa este înso it în continuu Dumne-
zeu de aceia care sunt gata să îndeplinească sen-
tin a Sa. O piatră, o iglă de pe acoperiş, un trăs-
net, un vânt puternic, ruperea unei artere, a unei
vene din trup – şi totul s-a sfârşit, iar tu eşti mort,
în mâinile lui Dumnezeu plin de mânie. De fapt,
El a oprit pe slujbaşii mâniei Sale, căci cerul stri-
gă: „Pentru ce să adăpostim pe căpetenia acestor
ticăloşi?” Şi pământul întreabă: „Pentru ce să-i
dau eu recoltă plugarului păcătos?” Fulgerele
trăsnesc şi zic: „Dă-ne voie să lovim pe răzvrăti-
tori”. Iar marea urlă împotriva păcătoşilor, dorind
să-i îngroape sub valurile ei. Dar Dumnezeu rab-
65. Păcatul 65
dă şi slujitorii Săi se supun, pentru ca tu, păcăto-
sule, să te trezeşti şi să te pocăieşti! Nu este o do-
vadă mai mare a atotputerniciei lui Dumnezeu ca
răbdarea Sa îndelungă! Cea mai mare putere a
Lui se arată prin faptul că El este în stare să Se
stăpânească, să rabde.
Păcătosule! Dumnezeu te rabdă! Şi te-a răb-
dat atât de mult! Îngerii s-au minunat de răbdarea
acesta! Ei credeau că El te va lovi, dar s-a ab inut.
El încă te rabdă! El încă te suferă! Câtă îndelungă
răbdare!...
A i văzut vreodată un om răbdător să înjure?
Iată, un nemernic îl întâlneşte pe stradă şi-l batjo-
coreşte, bătându-şi joc de el în fa a unei cete de
copii. El însă rabdă. Acela îl scuipă în fa ă. El
mai rabdă încă. Insultătorul îl loveşte. El rabdă în
tăcere. „Loveşte-l cu trestia!” – îi zice unul. „Nu,
zice el, eu îl iert pentru toate”. Şi nelegiuitul îl
trânteşte jos şi-l tăvăleşte în tină, iar el rabdă şi,
ridicându-se plin de murdărie, îi zice: „Dacă ai
ceva, vreo nevoie, ca să- i pot veni în ajutor, cu
toată dragostea o fac”. Chiar în clipa aceea, tică-
losul este arestat de un magistrat, pentru nişte
datorii. Şi omul de care el şi-a bătut joc atât de
66. 66 Ioan Marini
mult, sco ându-şi punga din buzunar, plăteşte în-
treagă datoria aceluia, zicându-i: „Mergi în pace,
eşti liber!” Omul mizerabil, drept răsplată, îl
scuipă iar în fa ă. Acum, zice i voi, să-l lăsăm în
seama legii! Mai poate fi vorba de răbdare aici?
Aşa i s-ar fi întâmplat omului, dacă răbdarea
lui Dumnezeu i s-ar fi sfârşit. Dar, deşi El este
apăsat ca şi carul sub greutatea snopilor, totuşi
osia carului nu se rupe. El îi rabdă încă pe păcăto-
şii nepocăi i.
Şi acum, trecând la a patra parte a stării
noastre de vorbă, rog pe cititor să dea cea mai
mare ascultare celor ce vor urma.
Mă tem că unii din voi n-au privit niciodată
păcatul în această lumină, adică să vadă cât de
mult păcatul Îl întristează pe Dumnezeu, fiindcă
atunci n-ar mai fi dorit să-L întristeze şi mai de-
parte. Pe de altă parte, sunt al ii care simt că pă-
catul este un lucru tare neplăcut şi doresc să scape
de el.
Aceasta e ceea ce voim să spunem: nu numai
că Dumnezeu rabdă încă păcatul, ci, în persoana
Fiului Său, Dumnezeu poartă păcatul şi-l ia asu-
67. Păcatul 67
pra Lui. Aceste cuvinte ar avea o însemnătate
adâncă dacă ar fi puse pe buzele lui Iisus: „Eu
sunt apăsat de voi cum este apăsat carul încărcat
cu snopi”. Aici era problema cea mare: Dumne-
zeu trebuia să pedepsească păcatul, şi totuşi dorea
să-Şi arate milostivirea Sa fa ă de păcătoşi. Cum
avea să se facă aceasta? Iată cum: Iisus vine să
moară în locul nostru. Greutatea osândei este pu-
să pe umerii Săi. Vede i cum sunt de îngrămădi i
snopii păcatelor omeneşti peste El?
„Cu dragoste multă-n tăcere adâncă,
El poartă marea şi trista povară;
eu sunt vinovatul, a mea este vina,
dar Tu cu-ndurarea purtat-ai păcatul,
ruşinea şi marea ocară.”
Dumnezeu a aruncat asupra Lui toate păca-
tele noastre. Aici stau ele ca snop peste snop până
ce, gârbovit şi apăsat, El strigă, ipând, asemenea
carului încărcat cu snopi, care geme în timp ce
merge. El a fost batjocura batjocori ilor. El a
purtat bolile noastre şi cu durerile noastre s-a îm-
brăcat. Privi i-L!... Vede i-L!... Sudoarea Sa e pi-
curi de sânge care cad pe pământ. Irod îşi bate joc
de El. Pilat Îl dispre uieşte. Ei I-au dat palme Re-
68. 68 Ioan Marini
gelui Iudeii. „Eu ineam spatele celor ce Mă lo-
veau şi obrazul Meu acelora care Mă pălmuiau;
n-am ascuns fa a Mea de batjocură şi scuipat”.
L-au legat de stâlp, L-au bătut cu vergi, dându-I
nu mai pu in de 40 de lovituri fără una; „căci nu
este cu nici una mai pu in pentru El”. „Pedeapsa
noastră a luat-o El, ca noi să avem pace. Prin
rănile Lui suntem tămădui i.”
Privi i-L! Ca un car încărcat cu snopi păşeşte
El pe uli ele Ierusalimului: plânge i, fiice ale Ie-
rusalimului, deşi El v-a spus: „Nu Mă plânge i pe
Mine, ci plânge i-vă pe voi!...”. El este întovărăşit
de strigăte animalice care se aud în urma Lui
când trece pe stradă gârbovit sub greutatea crucii
apăsătoare şi grea de păcatele noastre.
Îl duc la Golgota. Aici Îl trântiră pe spate, Îi
întinseră mâinile şi picioarele, şi piroanele bles-
temate Îl pătrunseră prin păr ile cele mai sim itoa-
re ale corpului Său, acolo unde se întâlnesc cei
mai mul i nervi. Ei ridică crucea. O, Mântuitorule
sângerânde, i-a sosit timpul durerilor celor mai
amare!... Cu o smucitură şi putere barbară, ei în-
fig crucea în pământ. Piroanele Îi sfâşie mâinile şi
picioarele Sale. Ce dureri!... Ce dureri!...
69. Păcatul 69
El stă atârnat în cele mai grele chinuri, căci
Dumnezeu L-a părăsit. Duşmanii Săi Îl urmăresc şi
zic: „Iată că n-are cine să-L scape!”. Ei îşi bat joc
de goliciunea Lui; arătă cu degetul frica Lui de
moarte. Se uită chiorâş la El, Îl fixează cu privirea,
Îi necinstesc suferin ele prin glume murdare. Din
rugăciunea Lui fac joc de cuvinte. De fapt, El nu
mai este om, ci vierme strivit în picioare. Cu greu
îşi poate închipui mintea omenească cum că El
este şi Dumnezeu. Frigurile Îl mistuie, gura Îi este
uscată ca o floare arsă de soare şi El strigă: „Mi-e
sete!” Şi tot ce i se poate da este o etul. Soarele nu
vrea să-şi mai dea lumina şi bezna întunecoasă a
acestei amiezi înspăimântătoare este un simbol
potrivit al întunericului din sufletul Său. Fiori de
groază plutesc deasupra pământului, iar El strigă
cu glas mare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,
pentru ce M-ai părăsit?...”
Într-adevăr, o cât de îngreuiat a fost El! N-a
fost niciodată o durere, ca durerea Lui! Toate du-
rerile inimii omeneşti s-au adunat în inima Lui şi
pedeapsa vinovă iei păcatului omenesc, s-a revăr-
sat peste corpul şi sufletul Său, ca apa mării peste
uscat.
70. 70 Ioan Marini
Şi păcatul să fie pentru noi un lucru de ni-
mic? Să râd eu de ceea ce L-a făcut pe Mântuito-
rul meu să geamă? Să joc şi să fac nebunii cu ce-
ea ce a sfâşiat inima Lui?
Păcătosule! Nu vrei tu să- i predai păcatele în
seama Aceluia Care a suferit pentru păcate? Da, i-
o spun cu toată siguran a: El a suferit şi pentru ti-
ne!... Da, sângele lui Iisus Hristos s-a vărsat şi
pentru tine. Şi sângele acesta este sângele care
spală orice păcat. De-ar fi chiar păcate de care nu
se poate vorbi, ei bine, nu există păcat ce n-ar pu-
tea fi cură it de sângele lui Iisus Hristos. Hulirea
lui Dumnezeu, oricât de obraznică ar fi; pofta, ori-
cât de dobitocească ar fi; lăcomia de avere, oricât
de mult s-ar fi mărit, ajungând până la fapt şi în-
şelăciune; călcarea poruncilor lui Dumnezeu şi
împotrivirea fa ă de El, oricât de mari ar fi, toate
acestea se pot spăla prin sângele lui Iisus Hristos şi
pot fi iertate. De aceea strig către tine care tremuri:
oricât de mare ar fi fărădelegea care este trecută în
cartea păcatelor tale, oricât ai fi întrecut pe aproa-
pele tău în rău, dacă ai înaintat mai mult în via a ta
de răută i decât un Saul, o Magdalenă şi ca cel mai
urâcios dintre păcătoşi – totuşi sângele lui Iisus
71. Păcatul 71
Hristos este în stare să spele păcatul tău... Oricât de
mari ar fi păcatele tale, sângele lui Iisus Hristos
este şi mai mare. Păcatele tale sunt ca mun ii, dar
Sângele lui Iisus Hristos este ca apele lui Noe, care
au ajuns din ce în ce mai mari şi to i mun ii înal i
care sunt sub cer au fost acoperi i (Fac 7, 19-20).
Astfel va acoperi sângele lui Iisus Hristos to i
mun ii de păcate.
Vrei tu să- i încredin ezi sufletul numaidecât
în mâinile Lui? O vei face? Vrei să faci acest lu-
cru chiar acum?
Vei şti şi vei vedea atunci îndată cum a murit
El pentru tine şi i-a luat păcatele asupra Lui; cum
a purtat El toate suferin ele tale, iar tu eşti mântuit
şi liberat, căci Dumnezeu este împăcat şi tu eşti
iertat şi izbăvit de orice vină. Vino, dragul meu,
îngenunchează la crucea Domnului Iisus, ca să
vezi şi să în elegi cum a fost împovărat El, ca tu
să fii uşurat; cum a fost El legat, intuit pe cruce
şi apăsat, ca tu să fii slobozit de păcat.
Eu voiam şi doream să vorbesc despre Stăpâ-
nul meu cum ar fi vorbit Ioan, care L-a văzut şi a
mărturisit, căci el putea să mărturisească în chip
mişcător despre chinurile de pe Golgota ale Învă-
72. 72 Ioan Marini
ătorului Său. Ceea ce am, aceea vă dau. O, Dum-
nezeule, întăreşte puterile oricărui suflet şi trimite
harul Tău, ca să creadă cu adevărat în Tine...
Căci, dacă nu – şi aici este ultimul punct! –,
Dumnezeu va purta numai pu in timp povara în-
dărătniciei noastre; şi dacă noi nu suntem în
Hristos când vine sfârşitul, această greutate ne va
strivi pentru vecie.
Textul nostru este redat de diferi i traducă-
tori, altfel decât în traducerea de fa ă. După ei ar
însemna: „Eu vă apăs ca un car care este încărcat
cu grâu”. Asta însemnează că întocmai cum un
car încărcat zdravăn apasă pe străzile nepavate
ale orientului şi lasă urme adânci sub ele, aşa
vreau Eu să vă strivesc sub greutatea păcatelor
voastre, zice Dumnezeu. Aceasta î i va fi soarta,
iubite cititor, dacă eşti în afară de Hristos: faptele
tale te vor apăsa, păcatele tale te vor strivi sub
greutatea lor chinuitoare. Trebuie să zugrăvim
mai departe aceste grozăvii ale păcatului? Cred că
nu! Trebuie numai ca tu, dragul meu, să iei învă-
ătură din amenin ările acestea. Să părăseşti pă-
catul şi să te întorci la Dumnezeu.
73. Păcatul 73
Alege i acum! Alege i, vă rog! Fiecare să
răspundă, fiecare să aleagă pentru sine.
Vrei tu să-L urmezi cu adevărat pe Domnul
Iisus? Te rog fierbinte, ascultă-mă ca şi când tu ai
fi singura persoană care ar citi aceste rânduri. Un
suflet fără Hristos este deja judecat, fiindcă nu
crede (nu-L urmează). Cum vrei tu să scapi, să te
mântuieşti, dacă tu dispre uieşti o mântuire aşa de
mare ca aceea care i se dă în Hristos? Domnul î i
vorbeşte şi î i spune: „Priveşte pe drumul tău, ai
grijă de calea ta pe care mergi... Celui ce ve-
ghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mân-
tuirea lui Dumnezeu...”
În timp, în veşnicie, în via ă, în moarte, în
cer, în iad, oriunde ar merge El, eu te rog, urmea-
ză-L pe Hristos, căci El îi poate mântui şi pe cei
mai îndepărta i care vin la El. Însă dacă tu nu vrei
să-L urmezi pe Hristos, atunci în păcatele tale o
să mori. Vino la El! Primeşte-L pe Hristos şi-L
urmează, căci în afară de Hristos nu po i găsi nici
o scăpare.
Cine nu găseşte mântuirea în Hristos n-o va
găsi nicăieri. Ce grozav ar fi să pierzi ceea ce a
pregătit El pentru tine! Căci cum vom scăpa noi,
74. 74 Ioan Marini
dacă stăm nepăsători fa ă de o mântuire aşa de
mare? (Evr 2, 3). Fie că facem parte dintre păcă-
toşii cei mari, fie că nu facem parte încă dintre ei,
ce grozav lucru ar fi să murim fără Mântuitor! O,
voi, cei păcătoşi! De v-ar împinge această groză-
vie spre tronul harului! Nu vei găsi niciodată har
dacă nu-l vei căuta la picioarele lui Iisus! O, gân-
deşte-te ce ar însemna să nu se deschidă niciodată
por ile cerului pentru tine! Nu există altă uşă ce s-
ar putea deschide vreodată şi să fii mântuit! Dacă
Hristos te leapădă, lepădat eşti; dacă nu eşti stro-
pit cu sângele Lui, eşti pierdut.
Vino, om păcătos! Ce zici? Vrei să intri
pe poarta cea strâmtă sau vrei să dispre uieşti
via a veşnică? Vrei să intri umilit pe calea în-
gustă, prin poarta strâmtă, cu nădejdea că El,
Care S-a dat pentru tine, te va primi şi te va
mântui chiar acuma şi te va face fericit pe
veci? Vrei? Vino!
Nu este greu să pluteşti în via ă peste ape li-
niştite; dar valurile aspre ale Iordanului mor ii te
vor face să recunoşti câtă nevoie ai de un Mântu-
itor. Este greu să mori fără nădejde. A face ultima
săritură în întuneric este un lucru teribil.
75. Păcatul 75
Am văzut un bătrân care, murind, a spus că
nu vrea să moară; şi când era aproape să moară, a
strigat: „Întuneric, întuneric, întuneric! O, Dum-
nezeule, nu pot să mor!” Ah, şi ce grozavă era
frica lui când mâna puternică a mor ii îl împingea
spre prăpastie! A fost zguduitoare clipa când a
părăsit pământul şi sufletul lui s-a scufundat în
adâncimile mâniei veşnice.
Când inima ta va bate tot mai încet şi neregu-
lat, vei vedea câtă nevoie ai de un Mântuitor, de un
înger la patul tău de moarte. Când se va despăr i
sufletul de trup, vei avea nevoie de o călăuză care
să te conducă prin norii întuneca i ai mor ii, spre
lăcaşurile fericite ale casei din ceruri. De aceea ca-
ută-L pe Domnul, caută iertarea, caută mântuirea,
caută izbăvirea din osândă din bună vreme. „Cău-
ta i pe Domnul câtă vreme se poate găsi, che-
ma i-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău
de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gându-
rile lui, să se întoarcă la Domnul, Care va avea
milă de el, la Dumnezeul nostru, Care nu oboseşte
iertând...” (Isaia 55, 6-9). O Doamne, întoarce-ne
la Tine şi atunci vom fi întorşi la Tine! Atrage-ne,
şi atunci vom alerga după Tine!...
Amin.
77. Păcatul 77
CĂTEVA CUGETĂRI
ÎN LEGĂTURĂ CU PĂCATUL
„Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru...”
(Rom 6, 12)
„Nelegiuirile voastre pun un zid de despăr ire în-
tre voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă as-
cund fa a Lui...” (Isaia 59, 2)
„Păcatul este o ofensă pentru Dumnezeu. El este
o săgeată îndreptată către inima lui Dumnezeu, este
un atac asupra lui Dumnezeu.”
(«Misionarul Vie ii Creştine» nr. 21, 1940, pag. 1)
„Păcatul este o robie din care numai Iisus ne poa-
te libera, o întinăciune pe care numai sângele Său o
poate spăla.” («Glasul Dreptă ii» nr. 5, 1938, pag. 4)
„Păcatul este o atât de grea boală pentru om, în-
cât numai Sfântul Duh îl poate libera de el.”
(«Familia Creştină» nr. 5-6, 1941, pag. 4)
78. 78 Ioan Marini
„Păcatul este microbul sufletului. Dintre to i mi-
crobii din lume, păcatul e cel mai primejdios şi acela
se înmul eşte mai repede.”
(«Via a Creştină» nr. 29, 1939, pag. 3)
„Păcatele sunt ca nişte cârlige ale diavolului de ca-
re-şi aga ă funiile lui, smucindu-le unde şi cum vrea el.”
(«Misionarul Vie ii Creştine» nr. 22, 1940, pag. 1)
„Păcatul e viermele care roade rădăcina de la
pomul credin ei şi strică rodul dragostei, care nu mai
poate ajunge la coacere.”
(«Misionarul Vie ii Creştine» nr. 22, 1940, pag. 5)
„Păcatul este înainte-mergătorul rătăcirilor şi
înşelăciunilor diavolului.”
(«Familia Creştină» nr. 1, 1942, pag. 3)
„Păcătoşii sunt lunatici morali.”
(«Via a Creştină» nr. 29, 1939, pag. 3)
„Păcatele sunt stâncile ascunse de care se lovesc
corăbiile vie ii, ducându-le la fund.”
(Calendarul «Familia Creştină» 1946, pag. 86)
79. Păcatul 79
„Orice păcat este o trădare fa ă de Domnul, dacă
stărui în el până la sfârşit.”
(«Via a Creştină» nr. 41, 1939, pag. 1)
„Păcatele credincioşilor, chiar şi cele mai mici,
sunt luate drept puncte de ochire cu care Satana caută
să lovească în slava şi cinstea Domnului.”
(«Familia Creştină» nr. 10-11, 1942, pag. 13)
„Păcatul nostru nu ne face rău numai nouă înşi-
ne, ci şi altora – chiar fără să se vadă aceasta.”
(«Familia Creştină» nr. 10-11, 1942, pag. 13)
„Păcatul l-a schimbat pe om, făptura iubită a lui
Dumnezeu, într-un nenorocit.”
(«Misionarul Vie ii Creştine» nr. 21, 1940, pag. 1)
„Un caracter întreg înseamnă împotrivire fa ă
de păcat; un caracter slab înseamnă îngăduin ă fa ă
de păcat; şi fără caracter înseamnă a nu se împotrivi
câtuşi de pu in păcatului.”
(«Familia Creştină» nr. 7, 1941, pag. 15)
„Dintre toate păcatele credincioşilor, cel mai gro-
zav este trădarea.” (Recabi ii, pag. 5)
80. 80 Ioan Marini
„A te lăuda cu păcatul este un păcat.”
(Calendarul «Familia Creştină» 1940, pag. 53)
„Ce este păcatul? Tot ceea ce mă desparte de
Dumnezeu şi de semenii mei este păcat.”
(Calendarul «Familia Creştină» 1945, pag. 81)
„Începutul păcatului în via a fiecăruia din noi
este: o privire, un gând, o poftă şi... cădere. Pentru că
privirea naşte gândul, gândul naşte pofta şi pofta
aduce căderea.”
(Calendarul «Familia Creştină» 1945, pag. 63)
„Desfrânarea e păcatul lumii de azi şi e calea cea
largă pe care oamenii aleargă la pieire.”
(Calendarul «Familia Creştină» 1946, pag. 23)
„Dacă în inima ta stăpâneşte lumea, vei găsi uşor
drumul ei.” («Hotărâ i şi statornici», pag. 19)
„Crâşma este scara pe care cobori în iad.”
(Calendarul «Familia Creştină» 1945, pag. 17)
„Unde-i păcatul, nu-i Dumnezeu.”
(«Via a Creştină» nr. 50, 1939, pag. 3)
81. Păcatul 81
„Nimic nu e atât de primejdios ca încrederea ce-
lui ce face păcate, gândindu-se că doar în mila Lui,
Dumnezeu îl iartă.”
(Calendarul «Familia Creştină» 1946, pag. 77)
„Unde se duce casă bună cu păcatul, Dumnezeu
nu poate să fie.”
(Hotărâ i şi statornici, pag. 26)
„Nimic nu întunecă ochiul sufletului mai mult şi
nimic nu ucide cugetul mai sigur ca un păcat căruia,
cu ştiin ă, i se face loc în inimă. O spărtură mică face
ca un vapor mare să se scufunde şi o scânteie mică
aprinde un foc mare.”
(Hrană pentru familia creştină, pag. 86)
„A glumi cu păcatul înseamnă orbie şi cea mai
vinovată nepăsare pe care o poate avea cineva fa ă de
un lucru.”
(Hrană pentru familia creştină, pag. 67)
„Prin păcatul ascuns, omul răspândeşte în jurul
său miasma mor ii.”
(«Familia Creştină» 1942, nr. 10-11, pag. 13)
82. 82 Ioan Marini
„Nu păcatul este acela care-l chinuieşte pe om, ci
omul este acela care iubeşte şi doreşte păcatul şi nu vrea
să se lepede de el. Pentru că, în măsura în care vrea,
prin harul lui Dumnezeu, poate să şi fie liber de păcat.”
(Hrană pentru familia creştină, pag. 67)
„Înaintea lui Dumnezeu trebuie să ştii că nu este
păcat mic. Toate sunt grele.”
(«Familia Creştină» nr. 1, 1942, pag. 7)
„Păcatul îl face pe om neliniştit. Omul care păcă-
tuieşte îşi pierde pacea.”
(«Via a Creştină» nr. 18, 1939, pag. 2)
„Un singur păcat are în sine atât de multă întu-
necare, încât este în stare să umbrească chiar soarele.”
(«Via a Creştină» nr. 29, 1939, pag. 3)
„În orice pahar al plăcerii pământeşti (al păca-
tului) se află pe fund o scorpie: moartea.”
(«Via a Creştină» nr. 29, 1939, pag. 3)
„Asculta i ce vă spun şi nu cru a i niciodată un
păcat mic!... Fi i încredin a i că nici un om nelegiuit
n-avea de gând să ajungă nelegiuit. Începe prin a-şi
83. Păcatul 83
îngădui o mică abatere. Această mică abatere duce la
abateri mai mari şi apoi – căderea...”
(Hrană pentru familia creştină, pag. 87)
„Orice păcat loveşte împotriva lui Dumnezeu în
primul rând.” (Calendarul Tineretului 1947, pag. 21)
„Opreşte-te înainte de a face primul pas spre pă-
cat, fiindcă după întâiul urmează ceilal i paşi; şi este
mai uşor să te păstrezi curat decât să te speli după ce
te-ai murdărit.” (Calendarul Tineretului 1947, pag. 21)
„Dumnezeu şi păcatul stau pe două planuri opu-
se. Nimeni nu poate întoarce fa a către Dumnezeu
până ce mai întâi nu întoarce spatele păcatului.”
(«Via a Creştină» nr. 29, 1939, pag. 3)
„Păcatul este atât de necurat pentru Dumnezeu,
încât numai sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dum-
nezeu, ne poate cură i.”
(«Familia Creştină» nr. 5-6, 1941, pag. 5)
„Păcatul este atât de scârbos pentru Dumnezeu
cel drept, încât atrage după el pierzarea veşnică a celor
care trăiesc şi mor murdări i de el.”
(«Familia Creştină» nr. 5-6, 1941, pag. 5)
84. 84 Ioan Marini
„Cea mai mare greutate pe care o por i nu-i nici
familia, nici boala, nici sărăcia, nici lipsurile şi nevoile
de care te plângi, ci e păcatul.”
(«Via a Creştină» nr. 43, 1939, pag. 1)
„Nesim irea este una dintre cele mai grozave
urmări ale păcatului.”
(«Via a Creştină» nr. 30, 1939, pag. 1)
„Primul rod al păcatului este un păcat mai mare;
neascultarea naşte uciderea.”
(«Via a Creştină» nr. 29, 1939, pag. 3)
„A vorbi despre păcatul mic înseamnă a vorbi
despre sămân a cea mică a neghinei. Căci atât păcatul
mic cât şi păcatul mare au un viitor mare.”
(«Via a Creştină» nr. 29, 1939, pag. 3)
„Un singur păcat – şi este destul ca să doboare pe cel
mai puternic om.” («Via a Creştină» nr. 29, 1939, pag. 3)
„Ori de câte ori păcătuim, cerem răstignirea
Domnului. Ori de câte ori alegem păcatul, stăm şi noi
în ceata celor ce strigă: «Vrem pe Baraba... iar Iisus să
fie răstignit».”
(«Misionarul Vie ii Creştine» nr. 17, 1940, pag. 1)
85. Păcatul 85
„Ori de câte ori faci voia ta, lucrând păcatul, tu
te faci dumnezeu şi pe Dumnezeu Îl cobori mai jos de-
cât omul.”
(«Misionarul Vie ii Creştine» nr. 21, 1940, pag. 1)
„Plăcerile păcatului smulg de la păcătoşi danii pe
care niciodată n-ar fi în stare să le jertfească într-o
faptă de iubire.”
(«Familia Creştină» nr. 3, 1941, pag. 1)
„De plâns este omul gârbov şi de plâns este omul
orb. Dar, decât aceştia, mai de plâns este cel care cau-
tă să-şi îndreptă ească păcatele şi să se întărească în
necredin ă.” («Via a Creştină» nr. 29, 1939, pag. 3)
„Nimic nu este mai delicat decât vârful unui ac;
dar după ce şi-a făcut loc, trage tot firul după el. Aşa e
şi cu păcatul mic.”
(Hrană pentru familia creştină», pag. 88)
„Păcatul este o robie de care numai Domnul
Iisus ne poate elibera.”
(«Via a Creştină» nr. 3, 1939, pag. 2)
Culese din volumul
«Firimituri de la masa Harului»
86. 86 Ioan Marini
Deschide-ţi, frate, inima
Deschide- i, frate, inima, din nou te cheamă Domnul,
o, vino, vino, nu mai sta şi las-acuma somnul!
Trezeşte-te, iubitul meu, tu dormi în greu păcat,
de vine moartea, eşti pierdut, muri-vei neiertat!
O, nu mai sta nepăsător de mântuirea ta,
ci-ntoarce-te şi, blând, Hristos azi te va lumina!
Iubitul meu, ascultă azi de glasul cel duios,
deschide-I cald inima ta, să intre-n ea Hristos!
Nu te-ntreba, iubitul meu, că ce-ai să-I spui acum,
zi: Doamne, sunt un păcătos întârziat pe drum
şi-acum Te rog, plângând amar, să-mi ier i
păcatul meu,
ridică-mă-n iubirea Ta, să merg spre cerul Tău!
87. Păcatul 87
Cuprins
Un suflet de apostol ............................................ 5
O icoană grăitoare ............................................. 17
Stricăciunea păcatului ....................................... 23
Păcatul ............................................................... 25
Ce este păcatul?................................................. 28
Câteva pilde....................................................... 33
Acestea nu sunt exagerări ................................. 35
Păcatul – o semănătură a stricăciunii ................ 49
Păcatul – o prietenie pierzătoare ....................... 52
Stăruin a în păcat............................................... 54
Cutremura i-vă şi nu păcătui i........................... 60
Câteva cugetări în legătură cu păcatul .............. 75
Deschide- i, frate, inima.................................... 86
88. 88 Ioan Marini
Tehnoredactare computerizată,
coperta şi aranjamentul grafic:
Editura «Oastea Domnului», Sibiu
